2. dreptul de proprietate notiune si caractere

8/7/2019 2. DREPTUL DE PROPRIETATE notiune si caractere

http://slidepdf.com/reader/full/2-dreptul-de-proprietate-notiune-si-caractere 1/9

DEFINIŢIA ŞI CARACTERELE JURIDICE ALEDREPTULUI DE PROPRIETATE

1. DefiniţieS-a spus, nu o singură dată, că dintre toatedrepturile pe care o persoană le poate aveaasupra unui lucru, cel mai întins şi cel mai

complet este dreptul de proprietate, întrucâtconferă titularului său exerciţiul tuturorfacultăţilor, tuturor puterilor sau prerogativelorpe care legea i le recunoaşte.

Din dreptul roman şi până azi, dreptulde proprietate, în exerciţiul său, s-adescompus în trei atribute sau

prerogative:- dreptul proprietarului de a se servi delucru potrivit destinaţiei lui: jus utendi;



- dreptul de a culege fructele lucruluiasupra căruia poartă dreptul de proprietate: jus fruendi; şi

- dreptul de a dispune de el, potrivitintereselor sale şi în limitele determinate delege: jus abutendi.Pentru a exprima aceste idei, legiuitorul român,urmând exemplul legiuitorului francez,defineşte în art.480 din Codul civil proprietateaca fiind "dreptul ce are cineva de a se bucura şia dispune de un lucru în mod exclusiv şiabsolut, însă în limitele determinate de lege".

Art.482, completând cele cuprinse înart.480 precizează că "proprietatea unui lucrumobil sau imobil, dă drept asupra tot ceproduce lucru şi asupra tot ce se uneşte, caaccesoriu, cu lucru, într-un mod natural sauartificial".

Definiţia legală este criticabilă, nu pentrucă expresis verbis se raportează doar la usus şiabusus, uitând de fructus (pe care îl găsim înalt text, art.482) ci pentru că ignoră unul dincaracterele esenţiale ale dreptului deproprietate şi anume, aşa cum vom maisublinia, perpetuitatea, reţinând şi punând

accent pe caracterul său absolut şi pecaracterul său exclusiv.Ţinând seama de aceste obiecţiuni şi de

altele reţinute de literatura de specialitate45 sepoate spune că dreptul de proprietate este



acel drept real subiectiv care dă expresieaproprierii (însuşirii) unui drept, dreptcare permite titularului său să posede, să

folosească şi să dispună de acel lucru înmod exclusiv şi perpetuum în interespropriu, în cadrul şi cu respectarea legii.

2. Caracterele juridice2.1. Dreptul de proprietate este un

drept absolutÎn temeiul art.480, proprietarul este

îndreptăţit să exercite asupra lucrului săuputeri nelimitate, ce se pot manifesta fie prinacte materiale de folosinţă şi de consumaţie,fie prin acte juridice.

Nu trebuie însă să exagerăm cu sensul cetrebuie acordat caracterului absolut saunelimitat al dreptului de proprietate, pentru că însuşi textul art.480, în partea sa finală, spune

că el nu poate fi exercitat decât "în limiteledeterminate de lege", ceea ce înseamnă că nue un drept atât de absolut şi nelimitat cum neapare la prima vedere.

Mai mult, limitările ce pot atinge caracterulabsolut al dreptului de proprietate, pot găsitemeiul nu numai în dispoziţiunile legii ori în

hotărârile instanţelor judecătoreşti, dar şi învoinţa omului. Astfel, sunt aşa zisele servitutistabilite prin fapta sau voinţa omului desprecare se tratează în art.620 şi următoarele, Codcivil. Alteori, îngrădirile îşi găsesc expresiune



prin intermediul unei clauze de inalienabilitatepe care înstrăinătorul unui imobil o impunedobânditorului acelui imobil, precizând, în actul

de transmisiune, în ce condiţiuni va operaaceastă clauză. De pildă, o persoană doneazăalteia o casă, cu îndatorirea pentru aceasta dinurmă de a nu o înstrăina sau ipoteca atât timpcât va fi în viaţă. O asemenea clauză esteperfect valabilă în dreptul nostru dacă are uncaracter temporar şi este inspirată deconsideraţiuni ce nu ating ordinea publică saubunele moravuri. Dacă, dimpotrivă, clauza aravea un caracter perpetuu, bunul dobânditneputând fi înstrăinat nici de dobânditor nici deurmaşii lui sau de urmaşii acestora, actul va fiizbit de nulitate, el cuprinzând dispoziţiunicontrare principiului circulaţiunii bunurilor. Dar,asupra acestor chestiuni vom reveni ulterior,

când ne vom ocupa de exerciţiul dreptului deproprietate.

Aşadar, caracterul absolut al dreptuluideproprietate trebuie interpretat în sensul cătitularul său are asupra lucrului latitudinea dea-i trage toate foloasele, de a profita de toatăutilitatea pe care el o conferă şi de a săvârşi

toate actele juridice care răspund nevoilorproprietarului sau pe care le impune propriulsău interes.

Aceasta nu înseamnă însă că, în folosireaacestor utilităţi, adică în exercitarea atributelor



ce sunt recunoscute dreptului de proprietate,nu există nici o îngrădire. Textul art.480 neavertizează, în mod deschis, că dreptul de

proprietate va trebui să fie exercitat "în limiteledeterminate de lege".2.2. Proprietatea este un drept

exclusivDreptul de proprietate este exclusiv într-un

dublu sens.El este exclusiv într-un sens general şi

comun tuturor drepturilor reale, prin aceea căproprietatea, ca toate drepturile reale, esteopozabilă oricărei persoane ce intră în contactcu lucrul asupra căreia ea poartă. Dacă, depildă, o persoană este proprietara unui teren,ea poate împiedica pe orice ar dori să treacăpe acest teren fără încuviinţarea sa, chiar dacătrecerea nu i-ar cauza nici un prejudiciu

material. De aici, facultatea de a-şi îngrădiproprietatea şi tot de aici dreptul de a obţinedespăgubiri pentru acoperirea pagubelor încercate, când proprietatea va fi încălcată fărăconsimţământul său. Dreptul de proprietateeste, de asemenea, exclusiv şi în sensul cătitularul său este singurul îndreptăţit a exercita

toate atributele pe care acesta le conferă:dreptul de a dispune, dreptul de a se folosi şidreptul de a-i culege fructele. În aceastăcalitate, el este prin urmare îndreptăţit arevendica lucrul în orice mâini s-ar găsi şi a



clădi), sunt derogări sau restricţiuni adusecaracterului absolut al dreptului de proprietate.

2.3. Dreptul de proprietate este un

drept perpetuuCaracterul perpetuu presupune, în primul rând,că dreptul de proprietate durează atâta timpcât există bunul, iar în al doilea rând, dreptulde proprietate nu se stinge prin neuz.

Dreptul de proprietate durează atât timpcât există bunul.

Acest caracter al proprietăţii este atât deadânc înrădăcinat în mentalitatea socială, încâtfrecvent este întâlnită expresia populară "avinde sau a cumpăra pe veci". Asemenea altorlegislaţii civile, nici dreptul românesc nu aabandonat concepţia potrivit căreia dreptul deproprietate se identifică cu bunul şi nu poate fiseparat de acesta. într-adevăr, nu există un

drept de proprietate temporar. Concluzia arputea fi respinsă de existenţa drepturilorintelectuale, care sunt limitate în timp, darasemenea drepturi nu sunt "veritabile drepturide proprietate".

Prin caracterul perpetuu nu trebuie înţelescă bunul mobil sau imobil, obiect al proprietăţii,

trebuie să aparţină continuu aceluiaşi titular. Inmomentul în care proprietarul înstrăinează unbun, dreptul de proprietate nu se stinge, ci else transferă la dobânditor. Practic are loc doaro schimbare a titularului dreptului de



proprietate sau cum s-a spus în doctrina juridică, "dreptul de proprietate se perpetueazătransmiţându-se". Deci în caz de abandonări,

se produce un "hiatus în dreptul deproprietate".Esenţial este că, în cazul imobilelor, nu

există nici o excepţie de la caracterul perpetuual dreptului de proprietate. Statul dobândeşteproprietatea asupra imobilelor abandonate, iarprin efectul uzucapiunii posesorul dobândeşteun nou drept de proprietate.

Dreptul de proprietate nu se pierde prinneuz. Imprescriptibile, extinctiv, sunturmătoarele drepturi reale principale: acţiuneaîn revendicare imobiliară, indiferent de titularuldreptului de proprietate şi acţiunea negatorie.Imprescriptibilitatea dreptului de proprietatesub aspect extinctiv se întemeiază, într-adevăr,

pe perpetuarea acestui drept54. Trebuie însăsă distingem prescripţia extinctivă deprescripţia achizitivă. Atunci când o persoanăposedă bunul imobil al altuia într-un anumittermen stabilit de lege, el dobândeşteproprietatea acelui bun imobil. Vechiulproprietar pierde dreptul său, iar posesorul

devine proprietar prin uzucapiune.Perpetuitatea dreptului de proprietate setransferă şi asupra acţiunii în revendicare.

2.4. Dreptul de proprietate este undrept individual



În principiu, dreptul de proprietate este un drepindividual; din acest caracter rezidăabsolutismul dreptului de proprietate.

Coproprietatea nu constituie decât o excepţiede la regulă deoarece legiuitorul n-a văzut înindiviziune decât un accident. De altfel, art.728Cod civil dispune categoric: "nimeni nu poate fiobligat a rămâne în indiviziune".

2.5. Dreptul de proprietate este undrept total, deoarece proprietarul dispune detoate puterile asupra bunului .Aceste puteri potfi grupateîn trei atribute: posesia (jusutendi), folosinţa (jus fruendi) şidispoziţia (jus abutendi). In principiu,aceste atribute aparţin exclusiv titularului şisunt exercitate de el sau altul în numele său.Dar, aşa după cum vom vedea, în virtutea legiisau a voinţei titularului, o parte din aceste

atribute vor putea fi exercitate şi de altepersoane. De fapt, din caracterul absolut aldreptului de proprietate decurge caracterultotal al acestui drept.

2. dreptul de proprietate notiune si caractere

Documents