2. comunicare si curriculum

Fundaţia Academică Alumni – Constanţa

Modulul B

„Comunicare şi curriculum”


Cuprins

Titlul temei

1. Curriculum 2. Curriculum naţional 3. Curriculum – modalităţi de organizare 4. Organizarea modulară a conţinuturilor 5. Valoarea modificată în educaţie 6. Gestiunea mentală 7. Evaluarea 8. Evaluarea şcolară. Instrumente

9. Tipuri de evaluare 10. Evaluarea reuşitei şcolare 11. Comunicare 12. Tehnici de prezentare personală 13. Comunicarea pedagogică 14. Limbajul trupului 15. Interactivismul pedagogic 16. Managementul predării şi al învăţării 17. Andragogia 18. Învăţarea la adulţi 19. Contractul de comunicare 20. Sistemul informaţional în managementul educaţional 21. Tabloul de bord al şcolii 22. Construirea echipei23. Lucrul în echipă 24. Stările conflictuale 25. Negocierea 26. A comunica înseamnă a accepta diferenţele 27. Argumentaţia 28. Comunicare strategică 29. Corespondenţă oficială 30. Bibliografie 31. Chestionare de evaluare

Teme de proiect, la alegere, pentru stagiul de evaluare

1. Managementul crizei – 2. Managementul riscului – 3. Şcoala şi comunitatea – 4. Deontologie profesională – 5. Consiliere în carieră –


6. Ergonomie şcolară şi ambientală – 7. Noile educaţii – 8. CDS/CDL.

Comunicare şi curriculum - Durată: 90 h

Categorii de discipline

Subiecte Propuse Total ore

Din carePredare Aplicaţii Evalua

re

Obligatorii55 ore

I. Managementul relaţiilor umane 1. Comunicare 2. Comunicare managerială 3. Stările conflictuale 4. Formarea echipelor 5. Lucrul în echipăII. Management strategic 1. Proiectul de dezvoltare instituţională 2. Managementul crizei. Proiectul intervenţiei 3. Managementul riscului. Proiectul tranziţiei 4. Managementul stresului

40911776

1554

3

3

1233222

411

1

1

2466444

932

2

2

4-211-

211

-

-

Opţionale28 - 38 ore

I. Şcoala şi comunitateaII. Pedagogia comunicării III. Deontologie profesionalăIV. Psihoandragogie. Consiliere în carierăV. Ergonomie şcolară şi ambientalăVI. Noile educaţiiVII. Managementul curricular 1. Tipuri de curriculum 2. Curriculum naţional 3. Curriculum local/particularizat/personalizat

4. Tehnici şi instrumente de evaluare curriculară

4

474

4725

669

4

1

121

127

222

1

2

242

2416

446

2

1

111

112

--1

1

Facultative0 - 20 ore

1. Managementul schimbării 2. Conducere prin colaborare 3. Observarea şi evaluarea lecţiei 4. Managementul predării şi al învăţării

7777

2222

4444

1111


Temă proiect stagiu – Redactaţi PDI/Pliantul şcolii


CURRICULUM. TIPURI & MODELE

Obiective

La finele acestei sesiuni, formabilii vor fi capabili:- să precizeze esenţa filosofică a dezvoltărilor curriculare- să enunţe şi exemplifice modelele de planificare şi elaborare de curriculum- să exerseze conceperea unui tip de curriculum- să evalueze tipurile de curriculum

Definiţie

Curriculum: totalitatea documentelor şi acţiunilor ce definesc un set de influenţe educaţionale.

Tipuri

A. Curriculum umanist – Renaştere

Filosofie - Fiecare elev are posibilitatea de a-şi dezvolta experienţe personale, care să-l ajute să-şi câştige libertatea şi să se dezvolte.

Scop - Finalitatea educaţiei o reprezintă personalitatea dinamică, autonomă, integră. Perfecţionarea individului este cognitivă, estetică, morală, ca necesitate intrinsecă a fiecărei personalităţi.

Rolul profesorului - El este concomitent: un partener afectiv al elevului, un centru de resurse şi situaţii incitante, o persoană de încredere.

Evaluarea - Urmăreşte procesul de învăţare al elevului, achiziţiile în planul deschiderii, al căutării, al perfecţionării propriilor abilităţi.

Idei promovate

Motivarea: stimularea speranţei de succes & diminuarea gustului amar al nereuşitei.

Încrederea în sine: fiecare e sursa propriului succes.


Interesul pentru învăţare & posibilitatea de a alege ceea ce învaţă.

Controlul & autocontrolul.

B. Curriculum reconstrucţionist social

Filosofie - Importantă este relaţia: curriculum - dezvoltarea economică, politică şi socială a societăţii, asupra căreia educaţia poate avea efecte majore.

Scop - Nu există obiective şi conţinuturi universale, dar elevul are posibilitatea de a se confrunta cu mai multe situaţii umane severe, pentru a putea să le facă faţă în viaţă.

Rolul profesorului - El asigură perspectiva socială a învăţării, asigură învăţarea prin experienţe de grup şi constituie o resursă şi un catalizator de relaţii interumane.

Evaluarea - Elevii sunt puşi în situaţii de rezolvare de probleme, ei evaluează chiar procesul de învăţare şi efectul curriculum-ului asupra societăţii.

C. Curriculum tehnologic

Filosofie - Progresul social depinde de progresul ştiinţei şi al tehnologiei.

Scop - Abilitarea elevului cu tehnologia înaltă.

Rolul profesorului: să câştige atenţia elevului, să informeze elevul asupra performanţelor aşteptate, să activeze capacităţi relevante, să prezinte stimuli esenţiali pentru sarcina de învăţare, să asigure feed-back în învăţare, să evalueze performanţa, să asigure transferul de învăţare, să asigure păstrarea celor învăţate.

Evaluarea - Obiectivele instrucţionale sunt focalizate pe comportamente şi

aspecte empirice.- Baza activităţii o constituie munca independentă a elevului, ce

utilizează materialul pus la dispoziţie.- Învăţarea e un proces de reacţie la stimuli combinată cu îndeplinirea

unor sarcini relevante.- Succesul sau eşecul procesului se datorează nu elevului/profesorului,

ci curriculum-ului în sine.

D. Curriculum academic


Filosofie

- Educaţia trebuie să dezvolte o minte raţională. - Învăţarea trebuie să se facă prin căutare – descoperire.- Învăţarea trebuie să se facă în manieră socratică din aproape în aproape.

Scop - Dezvoltarea unei minţi raţionale combinată cu dezvoltarea abilităţilor de investigare.

Rolul profesorului - El va trebui să îmbine expunerea cu interogaţia ce conduce la cercetare.

Evaluarea - Experienţele de învăţare vor fi relaţionate secvenţial.

Curriculum – Modele

MODELE

Focalizare pe obiective(USA, GB)

Formularea obiectivelor se face în termeni de achiziţii de cunoştinţe şi schimbări de comportamente.

Centrul preocupării: ce şi cât învaţă elevul.

Focalizare pe proces(DE, DK, IE)

Formularea obiectivelor se face în termeni de dezvoltare intelectuală, evoluţie a funcţiilor cognitive, a atitudinilor şi trăirilor afective, a evoluţiei motivaţiei.

Centrul preocupării: cum şi de ce învaţă elevul.

AVANTAJE

- este simplu, clar, direcţional

- poate fi aplicat la toate nivelele

- activitatea este raţională, organizată, precisă

- out - put -urile sunt clare, ceea ce favorizează susţinerea economică a sistemului

- permite dezvoltarea rolului curriculum-ului la nivelul şcolii, potrivit situaţiei concrete

- favorizează creşterea rolului profesorului

- ia în considerare curriculum-ul ca totalitate a influenţelor cu valoare educativă

- permite:- negocierea curriculum-

ului între elevi şi profesori- depistarea şi evidenţierea

intereselor comune- existenţa unui algoritm de

lucru bazat pe norme şi


reguli acceptate- abilitatea fiecărei părţi de

a-şi susţine punctul de vedere cu argumente solide

- existenţa unui climat de flexibilitate

- acceptarea ideii că elementul esenţial al educaţiei îl constituie interesul elevului şi eficacitatea procesului

OBIECŢII

- oferă o viziune îngustă şi mecanicistă asupra naturii umane şi a procesului educaţional

- îngrădeşte autonomia elevului

- concepe educaţia ca pe un act exterior individului şi nu ca o construcţie cu motivaţie intrinsecă

- ………1

- …………

- ……….

- …………

- ………

În 1990, Scottish Educational Department iniţiază modelul APIE de dezvoltare, demers în elaborarea curriculum-ului:

Analiză - Proiectare: studiu de oportunitate, condiţii preliminare, analiză didactică, standarde de pregătire profesională.

Implementare - Evaluare: standarde de pregătire profesională, programă şcolară, practica predării, evaluare.

Fiecare formator (educator) este concomitent: manager, dezvoltător, facilitator, şi monitor de curriculum. În această calitate, el este dator să-şi construiască un model propriu, în funcţie de contextul şi situaţiile de formare în care se găseşte, prin adoptarea, adaptarea şi, chiar, crearea de modele.

Evaluarea unui curriculum se realizează:

1 Brainstorming – Completaţi obiecţiile la modelul de curriculum


a) cantitativ:- produse = output = performanţe- eficienţă = relaţia: input & output – costuri

b) calitativ = felul în care e trăit procesul de predare - învăţare de către elevi şi profesori.

ACTIVITATE PE ECHIPE

1. Precizaţi dezavantajele modelului de curriculum focalizat pe proces.

2. Descrieţi profilul general al curriculumului naţional în România.3. Elaboraţi profilul CDS în unitatea dumneavoastră şcolară.4. Elaboraţi profilul CDL în unitatea dumneavoastră şcolară.5. Elaboraţi criterii de evaluare a curriculumurilor elaborate de

colegi.

Timp de lucru: ….. min Timp de raportare: ….. min / echipă

CURRICULUM NAŢIONAL

Obiective

La finele acestei sesiuni, formabilii vor fi capabili:- să precizeze finalităţile şi elementele curriculum-ului- să enunţe funcţiile curriculum-ului- să recunoască tipurile de obiective educaţionale

Curriculum (sg.), curricula(pl.) în latină = scurtă alergare2.

2 În limba română termenul corect este «curriculum, curriculumuri ».


Finalităţi ale curriculumului naţional3

1. Formarea şi dezvoltarea capacităţii de gândire critică şi divergentă

2. Utilizarea în diferite situaţii concrete a cunoştinţelor şi competenţelor dobândite

3. Motivaţia şi disponibilitatea de a reacţiona pozitiv la schimbare4. Asumarea unor valori şi atitudini personale

Reforma curriculară înseamnă trecerea de la cultura programei şcolare (= ceea ce elevul trebuie să ştie) la cultura curriculară (= cum, când, în ce condiţii şi de ce se învaţă, la ce anume serveşte şi cum se poate folosi tânărul în realitate de ceea ce a învăţat în şcoala şi în afara ei).

Parcurgerea programei = învăţământ pentru toţi.Parcurgerea curriculum-ului = învăţământ pentru fiecare.

Etape: conceperea - strategia & tactica - cadrul instituţional.

Nivele de cultură individuală asigurate prin curriculum naţional4

Cultura instrumentală (şcolaritatea mică)Cultura generală (studiile liceale)Cultura profesională (studiile superioare)

Funcţiile curriculum-ului

Adresabilitatea: elevul educat devine cetăţean al societăţii.

Individualizarea: elevul bun şi cel slab beneficiază de şanse egale.

Explorarea: elevul are posibilitatea de a căuta şi a se descoperi pe sine.

Specializarea: elevul se formează profesional.

Forme de educaţie1. Formală = organizată în instituţii, având obiective educaţionale explicite.2. Nonformală = realizată în cadrul instituţionalizat, fără destinaţie educaţională explicită.3. Informală = difuză: individul este motivat pentru educaţie.

3 Promovat din 1997.4 Glosar de termeni ai Reformei


Fazele proiectării curriculare Definirea problemei: specificarea scopului & constituirea echipei. Dezvoltarea proiectului

Standarde - Obiective - Conţinuturi - Proiectarea lecţiilor - Organizarea materialelor auxiliare.

Evaluarea: proiectarea contextului de învăţare & evaluarea propriu – zisă.

Obiectivul operaţional- Descrie un comportament terminal (explicitează ce va fi elevul capabil să facă după parcurgerea etapei de învăţare).- Include condiţii / restricţii.- Statuează criterii de performanţă acceptabilă: limită de timp, nivel de productivitate, praguri şi scoruri limită.- Utilizează verbe ca: a scrie, a identifica, a defini, a diferenţia, a compara, etc. (verbe interzise: a şti, a înţelege, a aprecia, a cunoaşte, etc)

Domenii de circumscriere a obiectivelor

1. CognitivCunoştinţele (=memorizarea) - Comprehensiunea (=decodificarea) - Aplicarea (= utilizarea) - Analiza (=descompunerea în elemente şi relaţii) – Sinteza (= adunarea în structuri noi) - Evaluarea (= gândirea logică).

2. AfectivRecepţia (= identificarea) - Răspunsul (= reacţia) - Valorizarea (= interiorizarea) - Organizarea (= asumarea valorilor) - Caracterizarea (= elaborarea unui set de comportamente).

3. Psihomotor Mişcări reflexe - Mişcări bazale (locomotorii, nonlocomotorii, de manipulare) - Abilităţi perceptive (discriminare kinestezică, percepţie vizuală / auditivă / tactilă, coordonarea perceptivă) - Abilităţi fizice (rezistenţă, putere, flexibilitate, agilitate) - Deprinderi de mişcare (simple, combinate, complexe) - Comunicare nonverbală (expresivă, interpretativă).


Formulaţi obiectivele operaţionale ale lecţiei preferate.

Timp de lucru:………min Timp de raportare:………min / ech.


CURRICULUM. MODALITĂŢI DE ORGANIZARE

Obiective

La finele acestei sesiuni, formabilii vor fi capabili:- să precizeze perspectivele de abordare a conţinuturilor- să diferenţieze sensurile de intra-, inter-, pluri-, trans-/

cross-, multi- - să evidenţieze sarcinile profesorului în contextul noului

demers educativ.

Organizarea formală a conţinuturilor

1. Perspectiva intradisciplinară = pe verticală

- Axul proiectării curriculare îl reprezintă disciplinele.- Învăţarea respectă cunoştinţele dobândite anterior.- Elevului i se asigură un cadru de învăţare organizat.- Poate avea loc transferul de cunoştinţe.- Se asigură coerenţa metodologică şi conceptuală a unei discipline sau grup de discipline.- Se respectă logica acelei ştiinţe, adaptată logicii didactice.

Inteligenţa: un mod de a rezolva probleme.

Tipuri de inteligenţă: - analitică, practică, creativă (Sternberg) - lingvistică, logico matematică, muzicală, spaţială,

naturalistă, kinestezică, interpersonală, intrapersonală, existenţială(H. Gardner)

2. Perspectiva pluridisciplinară = tematică

GeologieLimbi străine Fizică

D


Filosofie Chimie

Literatură Istorie Geografie

Pluridisciplinaritate = comunicarea simetrică între diferiţi specialişti şi discipline.

- Mai multe discipline abordează o temă.- Motivaţia se construieşte mai uşor.- Cunoştinţele sunt decompartimentate.- Este favorizată dezvoltarea gândirii realiste.- Asigură transferul de cunoştinţe.

3. Perspectiva interdisciplinară = pe orizontală

Interdisciplinaritate = coordonarea la un nivel superior a 2 discipline, coordonare în cadrul căreia semnificaţiile se interacţionează şi se completează reciproc, putând, într-un anumit context, să ajungă la un conţinut comun, integrat sub forma disciplinelor de graniţă: chimie - fizică, biochimie, electrotehnică, mecatronică etc.

- Oferă posibilitatea familiarizării cu principii generale sau orientate în contexte cât mai variate posibil.- Conceptele şi principiile generale pot fi transferate în diferite domenii ale cunoaşterii.- Permite transferul de cunoştinţe şi rezolvarea de noi probleme, printr-o metodologie unitară de lucru.- Constituie o abordare economică şi favorizantă a raportului: cantitate de cunoştinţe - volum de învăţare.- Ajută elevul la formarea unei imagini unitare a realităţii.- Dezvoltă gândirea creatoare a elevului.

Tema

Tema


Domnul Stângă = partea masculină analitică: gândire raţională, exactă, supusă regulilor.Doamna Dreaptă = partea feminină, sintetică: prelucrarea informaţiei = componentă creativă a creierului - "intuiţie feminină".

Un mesaj apare neinteligibil, atunci când e transmis pe lângă modul de lucru al creierului. Nu există informaţii de neînţeles, ci doar emiţători incompetenţi.

Felurile abordării interdisciplinare (Teamteaching)

a) Corelaţii interdisciplinare = legături logice spontane sau organizate.

b) Interdisciplinaritate conceptuală = există noduri de coeziune = concepte comune mai multor ştiinţe (nucleu, înveliş, strat chimic, biologic, geologic).

c) Interdisciplinaritate metodologică = transfer de metode (grafice: matematică, fizică, statistică).

d) Interdisciplinaritate axiologică = transferul unui sistem de valori şi transformarea lor în modele atitudinale şi comportamentale (spirit de echipă - sport, atelier, limba franceză).

e) Interdisciplinaritate limitrofă = specializarea la intersecţia a 2 discipline: biofizica, chimia - fizică, biochimia, antropologia moleculară.

f) Interdisciplinaritate integrativă = transferul de concepte şi metode: cibernetica, teoria informaţiei, semiotica.

Condiţii favorizante

Trebuie ca planurile şi programele să fie realizate de comisii unice, interdisciplinare, care vor evidenţia obiectivele pedagogice comune mai multor discipline.

Trebuie ca accentul să cadă pe predarea directă de capacităţi umane, cărora să le li se subordoneze diferitele informaţii specifice.

Trebuie înţeles că informaţiile acumulate de elevi constituie un intermediar intelectual: folosesc experienţa anterioară a


umanităţii ca factor de intensificare a semnificaţiei noilor experienţe.

Experienţa Experienţa Capacităţi & Experienţa

umanităţii personală nouă Competenţe umanităţii

Cunoştinţe Demers Cunoştinţe

Trebuie ca interdisciplinaritatea să conducă la diminuarea supraîncărcării.

Trebuie ca profesorii să-i pună pe elevi în diverse situaţii educative, să le stimuleze imaginaţia, gândirea divergentă, creativitatea, pentru situaţii noi prin

lecţii de sinteză şi recapitulare în echipe de profesori de specialităţi diferite ("Echilibrul lichidelor").

Trebuie ca programele şcolare să aibă o viziune prospectivă: fără justificare temeinică din punctul de vedere al viitorului, nimic nu trebuie inclus în programa analitică.

Trebuie ca demersul educativ al profesorilor să fie astfel redactat, încât:- să cuprindă corelaţii interdisciplinare;- să permită aplicarea cunoştinţelor în alte contexte;- să permită trecerea de la teorie la practică;- să faciliteze transferul de informaţii şi metode de la o

disciplină la alta;- să creeze ocazii de corelare a limbajelor;- să creeze ocazii de eliminare a redundanţelor;- să stimuleze procesele intelectuale ale elevilor;- să urmărească aspectul formativ al procesului.

Trebuie să existe educatori cu o bună cultură generală, dublată de una psihopedagogică, ce se perfecţionează continuu.

Trebuie realizată o integrare a disciplinelor, ce să faciliteze studiul ulterior al fiecărei urmărind: - formarea unei atitudini ştiinţifice şi dezvoltarea operaţiilor

mentale de bază;- însuşirea unor metode de investigaţie ştiinţifică;- formarea unei viziuni în abordarea fenomenelor socio –

istorice;- dezvoltarea capacităţii de a recepta valorile estetice şi modul

lor de expresie;- formarea unei atitudini pozitive faţă de tehnologie şi

activităţile manuale. Trebuie să se realizeze lecţia de sinteză în echipă de profesori

(biologie & psihologie, istorie & ştiinţe sociale) Trebuie oferite conţinuturi alternative, prin manual sau nu.


4. Perspectiva transdisciplinară = crosscuriculară

Punctul - cheie este nu materia, ci demersul intelectual, afectiv şi psihomotor al elevului. Abordarea transdisciplinară pune problema echilibrului curriculum-ului: nu o căutare a proporţiilor şi a ierarhiei disciplinelor, ci o căutare a efectelor de convergenţă, care utilizează diferitele elemente ale procesului educativ pentru a obţine în acelaşi timp efecte cognitive, afective, estetice, etice şi chiar fizice asupra dezvoltării personalităţii.

Oferta curriculară a şcolii

1. Obiective pe termen mediu/lung 2. Nr. clase/an/profil/specializare 3. Trunchi comun + nr. ore4. CDŞ + nr. ore5. Metodologia de selcţie şi opţiune pentru CDS.6. Sistemul de evaluare a elevilor


Elaboraţi, conform modelului preferat şi metodologiei indicate,

1. Curriculum nucleu aprofundat la disciplina…2. Curriculum extins la disciplina…3. Curriculum elaborat în şcoală: a) la disciplina…

b) la nivelul ariei curriculare… c) la nivelul mai multor arii curriculare…

Timp de lucru: …….min Timp de raportare:………min. / echipă

Organizarea modulară a conţinuturilor(apud Mihai Mircescu - 1997 şi Mihai Stanciu - 1999)

Modulul didactic


1. = un set de cunoştinţe, situaţii didactice, activităţi, mijloace materiale destinate studiului.

2. = un ansamblu de elemente educaţionale specifice ce poate fi parcurs independent de restul sistemului din care face parte, ansamblu ce asigură cunoştinţe sau abilităţi precise, necentrat pe conţinut, ci pe priorităţile celui ce învaţă şi care se integrează în itinerarii şi logici variate ale învăţării

Criterii de organizare

1. Să prezinte sau să definească un ansamblu de situaţii de învăţare2. Să posede o funcţie proprie specificată cu grijă3. Să vizeze obiective bine definite4. Să propună probe în vederea celui ce studiază şi / sau a celui ce

predă5. Să ofere un feed-back6. Să se poată integra în itinerariile şi logicile contextelor învăţării

Repere

1. Obiectivele educaţionale ale domeniului cunoaşterii din care face parte modulul

2. Tabloul general al modulelor elaborate pentru acoperirea domeniului şi marcarea poziţiei modulului X pe tablou, ca parte a unui întreg

3. Rezumatul conţinutului modulului4. Durata medie de parcurgere a modulului5. Condiţiile de acces în modul (cunoştinţele şi capacităţile

anterioare)6. Indicarea segmentelor umane cărora le este recomandat modulul7. Indicarea modulelor ce vor fi accesibile după absolvirea

modulului X8. Calificarea şi validarea achiziţiilor obţinute prin parcurgerea

modulului9. Indicarea modulelor ce pot fi parcurse simultan10. Metodele şi procedeele de instruire, detalii de evaluare sau de

reorientare11. Transformarea didactică a temei modulului (= conţinuturile)12. Materialul bibliografic sau de documentare şi sursele de

procurare a acestuia

Componentele principale ale unui modul didactic

Sistemul de intrare1. Referirile autorilor şi lucrărilor pe care ei se bazează2. Specificaţiile, componentele şi tabla de materii, cu indicaţiile

privind situaţia modulului într-unul sau mai multe ansambluri modulare


3. Obiectivele generale şi specifice, care permit celui ce învaţă să decidă dacă posedă sau nu competenţele prevăzute în modul

4. Testul de intrare5. Testul de ieşire

Corpul modulului = situaţiile de învăţare

1. Activităţi de învăţare ce structurează conţinutul:a) test de intrare = structuranţi anteriorib) sinteze, rezumate, tabele = structuranţi posteriori2. Un control = test intermediar, ce permite celui ce învaţă să

intre în unitatea modulară următoare. El va fi însoţit de un barem de corectare foarte exact.

3. Activităţi de recuperare, în funcţie de rezultatele obţinute la testul intermediar. Cel ce învaţă este orientat fie către:- unitatea modulară următoare (reuşită)- părţi ale acestei unităţi (eşec parţial)- începutul unităţii modulare (eşec global)

Sistemul de ieşire

1. Structuranţi posteriori: sinteză generală a modulului, recapitulări şi aplicaţii la situaţii complexe

2. Post - test = probă terminală, care priveşte ansamblul obiectivelor modulului şi este însoţit de un barem de corectare şi de indicaţii privind deciziile ce se vor lua după rezultatele obţinute

3. Sfaturi pentru alegerea modulului următor4. Un modul de recuperare la ieşire, în caz de eşec parţial la post -

test

Cursurile modulare sunt de scurtă durată: 5 - 10 săptămâni (cu 8 ore / zi). Un elev îşi poate organiza, în mare măsură, propriul său program de studiu, adaptat nevoilor şi posibilităţilor sale.

Caracteristici ale structurii modulare

- reversibilitatea şi interschimbarea fazelor instruirii- rolurile instructive (educator, educabil) sunt reversibile- fiecare fază instructivă rămâne coprezentă, în timp ce oricare din ele este dezvoltată- dezvoltarea fiecărei faze are loc în spirală- fiecare unitate de conţinut (macromathème) presupune 3 faze: cunoaştere - întărire – control.


Esenţa abordării modulare

1. Conţinuturile sunt organizate în manieră transversală sau disciplinară şi oferă elevului posibilitatea descoperirii şi construirii lor.

2. Elevul are posibilitatea de a-şi alege itinerariile de formare.3. Elevul poate primi forme variate de ajutor: tutoratul,

monitoriatul, susţinerea, sfatul metodologic, ajutorul în munca personală.

Valoarea modificată / adăugată în educaţie("Value added", "valeur ajoutée", "qualitative return")

Motto Nu competenţe datorate cunoştinţelor, ci cunoştinţe datorate competenţelor.

Valoarea modificată / adăugată = o schimbare distinctă în existenţa unei persoane / organizaţii, dobândită ca rezultat al unei intervenţii conştiente: formare specifică / efort de dezvoltare.

Triada Triada Triada convenţională instabilă reformatoare Competenţe Cunoştinţe teoretice Deprinderi practice

Grupul de lucru de la Torino – 1998 (Educational Training Foundation)


Reperele educaţiei contemporane

Devenirea individuală: sensibilă, inefabilă, de lungă durată.

Acumulare cantitativă (cunoştinţe) Modificare calitativă (comportamente) Individul e exterior propriei sale deveniri Individul e interior propriei sale deveniri

- "a învăţa pentru a cunoaşte" - "a învăţa pentru a cunoaşte" - "a învăţa pentru a face"- "a învăţa pentru a face" - "a învăţa pentru a fi şi a deveni" - "a învăţa pentru a convieţui"

A învăţa să

convieţuieşti

A învăţa să

cunoşti

A învăţa să faci

A învăţa să

devii

A învăţa

să fii


Elemente ale valorii modificate

Climat favorabil Obiective specifice Resurse Priorităţi strategice

Valoarea Valoarea modificată iniţială

Mijloace Metode de lucru Domenii de interes Competenţe

GESTIUNEA MENTALĂ

Antoine de La Garanderie, G. Gattan, 1988

Etapele procesului de învăţare(partea comună a învăţării diferenţiate)

Prezentarea

informaţiei

Profesorul (Elevul „Preiau informaţia”)


Orice activitate mentală se structurează pe un proiect mental propriu.

Re-prezentare

a informaţie

i

Utilizarea informaţie

i

Profesorul

Elevul (Elevul „Tratez informaţia”)

(Elevul „Manifest ceea ce am înţeles”)


Tipuri de elevi

Kinestezică

Prezentarea

informaţiei

Re-prezentare

ainformaţie

i

Imagini

Simboluri

Conexiuni logice

Gesturi mentale

Para

metri

Vizuală

Auditivă

Gestul mental al atenţiei

Gestul memorăr

ii

Gestul reflecţie

i

Gestul înţelegeri

i

Gestul imaginaţ

iei

Gesturi mentale

P1 P3

P2 P3

P1 P4

P2 P3 P3 P4

P2 P4 P4

P1 P1 P2


EVALUAREA

Este procesul de obţinere a informaţiilor şi de valorificare a lor, pentru elaborarea de aprecieri care să conducă la adoptarea de decizii.

Semnificaţii

Pentru profesor: acţiunea prin care îşi dă seama care este pregătirea elevului, în comparaţie cu aşteptările lui şi cerinţele programei.

Pentru elev: mijlocul prin care el realizează cum este perceput de profesor şi cum îi apreciază acesta pregătirea.

Pentru director: activitatea prin care măsoară, compară şi apreciază: pregătirea profesorilor, stilul lor de predare şi evaluare, condiţiile materiale de desfăşurare a procesului de învăţământ.

Pentru inspector: acţiunea prin care se află amănunte despre calităţile conducerii şcolii: competenţa directorului, stilul de conducere, climatul şcolar, activităţile Consiliului Profesoral, ale Consiliului de Administraţie, conlucrarea şcolii cu familia, etc.

Pentru familie: calea de a şti unde se situează copilul, ca pregătire şcolară, şi ce perspective are el de a continua această pregătire într-un anumit domeniu.

Funcţii

1. Controlul (= constatarea şi aprecierea activităţii şi a rezultatelor) stabileşte unde se situează rezultatele în raport cu obiectivele proiectate şi încearcă să depisteze factorii ce le influenţează în sens pozitiv sau negativ.

2. Reglarea (= ameliorarea activităţii şi optimizarea rezultatelor) urmăreşte: optimizarea stilului de predare, a capacităţii de învăţare, stimularea factorilor motivaţionali.

3. Predicţia (= prognosticarea şi orientarea) prefigurează desfăşurarea activităţii în sistem şi anticipează rezultatele.

4. Clasificarea şi selecţia elevilor.5. Educaţia = conştientizarea, motivarea, stimularea interesului

pentru studiu.6. Informarea = punerea la curent a colectivităţii locale, a

familiei, etc., asupra rezultatelor.


Evaluarea performanţelor şcolare nu este exterioară, ci reprezintă o parte integrantă a procesului de învăţământ. Ea constituie o modalitate de ameliorare atât a predării, cât şi a învăţării.

Tipuri de evaluare

a) Cognitivă: vizează cunoştinţele şi capacităţile b) Psihomotorie: vizează deprinderile, aptitudinile,

abilităţile c) Socio - afectivă: vizează atitudinile, opiniile, sentimentele

a) Internă: este realizată de aceeaşi persoană care derulează procesul de învăţare

b) Externă: este realizată de o persoană / instituţie ce nu participă la procesul de învăţare

c) Autoevaluare: este realizată de cel ce se instruieşte

a) Iniţială / predictivă: la începutul unui nou ciclu de formare

b) Continuă / formativă: în timpul procesului de predarec) Finală / sumativă: la finele unui ciclu de formare

a) Formală: prin instrumente standardizateb) Informală: prin instrumente proiectate de profesor

Momente

Un profesor, care îşi respectă elevii şi se respectă pe sine îşi fixează, de la începutul anului şcolar, strategia de evaluare, adică răspunsurile la întrebările: "când", "sub ce formă", "cu ce metode şi mijloace", "cum vor fi valorificate informaţiile"?

1. La început = predictivă "Au elevii cunoştinţele anterioare necesare învăţării

ulterioare?" "În ce măsură le stăpânesc ca volum şi ca posibilitate de a

opera cu ele?" "Cât poate să înveţe fiecare elev la disciplina mea?" "Cât este dispus să înveţe fiecare elev la disciplina mea?"


2. Pe parcurs = formativă"Unde se situează rezultatele parţiale faţă de cele finale, proiectate?"

3. Finală = sumativă "Ştie elevul lucrurile esentiale din materie?" "Ştie elevul să se folosească de ceea ce a învăţat?"

Factori perturbatori

1. "Efectul halo": impresia generală a profesorului despre elev.2. "Efectul blând": profesorul notează mai generos persoanele

cunoscute.3. "Efectul de generozitate": profesorul dă note prea mari.4. "Efectul Pygmalion": profesorul e convins că acel elev nu

poate reuşi, elevul îşi modifică comportamentul şi ajunge la eşec.

5. "Efectul de contaminare": notele bune de la alte materii influenţează notarea la o materie.

6. "Efectul de contrast": după ce un elev a răspuns slab, elevul care răspunde bine e supraapreciat (şi invers).

7. "Ecuaţia personală a examinatorului": exigenţa personală: unii dau note între 3 şi 7, alţii între 6 şi 10.

8. "Eroarea de tendinţă centrată": profesorul dă note de mijloc, de frică să nu greşească.

9. "Eroarea logică": criteriile de apreciere a conţinutului sunt înlocuite cu altele: forma grafică, acurateţea lucrării.

10. "Efectul curbei lui Gaus": ajustarea exigenţei în notare în funcţie de nivelul atins de fiecare clasă, astfel încât distribuţia rezultatelor să reflecte o distribuţie normală: 2 - 3 foarte buni, 2 - 3 elevi foarte slabi la fiecare clasă.

11. Factorii de personalitate ai profesorului: echilibru, constanţă, empatie


Există 3 tipuri de profesori: echilibraţi, extremişti, capricioşi.

Scopul oricărei evaluări: motivarea elevilor pentru ca să înveţe mai bine.

Cerinţe psihopedagogice Compararea constantă: nivel de pregătire - obiective specifice -

obiective operaţionale. Diminuarea hazardului, prin evaluarea periodică, ritmică. Asigurarea caracterului stimulator. Stabilirea de probe cu valoarea egală pentru toţi elevii Precizarea nivelului minim al performanţelor şcolare Combinarea metodelor şi a tehnicilor Dezvoltarea capacităţii şi obişnuinţei de autoevaluare, pe baza unor

criterii convenite.

Observaţii Există tendinţa profesorilor de a pune eşecul şcolar pe seama

elevilor. Evaluarea, în forma ei actuală, are tendinţa de a depista mai mult

eşecurile şcolare şi nu progresele, în raport cu obiectivele stabilite. Formarea iniţială şi pe parcurs a profesorilor nu le asigură accesul

la noile teorii pedagogice privind strategiile şi tehnicile moderne de evaluare.

Inovaţiile în domeniul evaluării pătrund greu în şcoală.

EVALUAREA ŞCOLARĂ. INSTRUMENTE

Obiective

La finele acestei sesiuni, formabilii vor fi capabili:- să definească procesul şi tipurile de evaluare;- să enumere principalele instrumente de evaluare;- să recunoască tipurile de itemi şi caracteristicile lor;- să exerseze elaborarea unui test de aptitudini.

Evaluarea = procesul multidimensional de obţinere a informaţiilor, cu ajutorul unor instrumente de evaluare, în scopul elaborării unor judecăţi de valoare, raportate la nişte criterii propuse şi care se finalizează cu aprecieri ce permit luarea de decizii.


Traiectoria de formare a elevului presupune organizarea, monitorizarea, derularea şi evaluarea unui proces de dezvoltare la nivel quadruplu: cognitiv, afectiv, motor, relaţional.

Conţinutul evaluării

Cunoştinţe acumulate: volum, nivel, structurare, durabilitate, concizie.

Capacităţi intelectuale & strategii de cunoaştere. Deprinderi intelectuale şi aplicative: imaginaţie, creativitate,

spirit metodic şi organizatoric, etc. Trăsături de personalitate: motive, interese, atitudini, aptitudini,

capacitate comunicativă şi relaţională, fineţe estetică, etc.

Funcţii Etape1. Constatarea şi explicarea

rezultatelor

2. Analiza factorilor şi

diagnosticarea

3. Predicţia evoluţiei &

Informarea familiei

4. Aprecierea calitativă şi

cantitativă

5. Ierarhizarea elevilor

1. Verificarea şi controlul realizării

obiectivelor (specifice,

operaţionale)

2. Măsurarea rezultatelor

3. Conturarea direcţiilor de

dezvoltare / acţiune ameliorativă

Reguli elementare în evaluare

1. Evaluarea reprezintă un parteneriat între elev şi profesor, de urmărire a criteriilor de performanţă din curriculum pentru atingerea nivelului corespunzător de competenţă.

2. Evaluarea presupune formarea unei imagini reale despre sine a celui evaluat, prin care se vor evidenţia nu lipsurile, ci calităţile, capacităţile şi competenţele acestora.


3. Rezultatele aşteptate în urma evaluării se pregătesc în faza de proiectare a activităţii didactice, evaluarea fiind parte integrantă a procesului de învăţare

Nivele de competenţă pentru evaluare

Nivelul Competenţa

Obiectivele evaluării

Minim Cunoaştere Să definească, să reproducă, să enumere, să clasifice, să ordoneze, să aplice, să modeleze

MediuCunoaştere&Înţelegere

Nivelul minim +să compare, să rezolve, să analizeze, să formuleze concluzii

MaximCunoaştere&Înţelegere&Aplicare

Nivelele minim + mediu +să explice, să argumenteze, să judece critic, să interpreteze, să redescopere, să reorganizeze, să extrapoleze, să formuleze ipoteze, să sintetizeze

Modele de predare

1. Cumularea/Amprenta/Informarea : ceea ce e auzit şi înţeles este şi ştiut. Presupune structurarea materiei, ascultarea, copierea, repetarea, memorizarea.

2. Behaviorismul/ Condiţionarea/Producerea: educaţia = însuşirea de noi comportamente = reflexe în lanţ. Presupune: decuparea materiei în unităţi mici, exemplul, reproducerea, observarea produsului, exerciţiul acasă.

3. Constructivismul interactiv/Învăţarea: educaţia = un proces de creştere, de dezvoltare, de continuă reorganizare, reconstrucţie şi transformare a experienţei.

“Educaţia = acea reconstrucţie sau reorganizare a experienţei care se adaugă la înţelesul experienţei precedente şi care măreşte capacitatea de a dirija evoluţia experienţei ce urmează.” (John Dewey)


Tipuri de evaluare

(Educational Training Foundation, Strasbourg, 1998)

a) De nivel = evaluarea gradului de atingere a obiectivelor specifice

(ex: să traducă un text scris)b) De capacitate = evaluarea a ceea ce se poate face / a

ceea ce se ştie referitor la aplicabilitatea în viaţa reală

(ex: să înţeleagă / aplice instrucţiunile de utilizare a ceva)

a) Normativă = evaluarea rezultatelor în raport cu cele ale unui grup de referinţă

(ex: graficul mediilor generale ale clasei – elevului)

b) Criterială = evaluarea rezultatelor în raport cu criteriile anterior stabilite (elevul este evaluat în funcţie de propria sa capacitate)

a)Binară = evaluarea rezultatelor în raport cu o singură normă minimă de competenţă, ce nu ia în considerare calitatea rezultatului

(ex.: admis - respins) b) Continuum = evaluarea unei capacităţi date în funcţie de

toate nivelele de capacitate din acel domeniu (ex: transmiterea unui mesaj oral la nivele ierarhice diferite)

a) Continuă = evaluarea performanţelor atinse pe parcursul semestrului, anului

b) Punctuală = atribuirea de note în urma unui singur examen

a) Formativă = culegerea de informaţii privind achiziţiile şi / sau lipsurile în pregătire

b) Sumativă = evaluarea achiziţiilor la finele cursului (ea este, în acelaşi timp, normativă şi punctuală)

a) Directă = evaluarea a ceea ce formabilul este în curs de realizare

b) Indirectă = evaluarea potenţiabilităţilor (ex: un text dat spre completare)

a) De performanţe = formabilul trebuie să producă un eşantion de discurs/ obiect / …


b) De cunoştinţe = formabilul trebuie să răspundă la întrebări de diferite tipuri

a) Subiectivă = judecata examinatorului referitor la calitatea

performanţelorb) Obiectivă = un test indirect, în care este posibil un singur

răspuns corect (test - grilă)

a) Scalară = plasarea formabilului la un anumit nivel, pe o scară

b) Pe o listă de control = aprecierea rezultatelor potrivit unei liste de puncte, presupuse a fi relevante pentru un nivel dat

a) De impresie = observarea performanţei, în clasă, fără nici o referire la anumite criterii

b) Ghidată = combinarea impresiei cu evaluarea pe bază de criterii

a) Holistică = apreciere globală, prin care diferite aspecte ale rezultatului sunt măsurate în mod intuitiv

b) Analitică = apreciere ce ia în considerare, în mod separat, diferitele aspecte

a) Pe serie = o serie de sarcini diferenţiate sunt notate global, pe o scară

b) Pe categorie = ia în considerare o singură sarcină, iar performanţa este evaluată în funcţie de categoriile unei grile de evaluare

a) Reciprocă = judecata asupra formabilului / formatoruluib) Autoevaluare = judecata asupra propriei competenţe

a) Cognitivă: vizează cunoştinţele şi capacităţile b) Psihomotorie: vizează deprinderile, aptitudinile,

abilităţile c) Socio - afectivă: vizează atitudinile, opiniile, sentimentele

a) Internă: este realizată de aceeaşi persoană care derulează procesul de învăţare

b) Externă: este realizată de o persoană / instituţie ce nu participă la procesul de învăţare

c) Autoevaluare: este realizată de cel ce se instruieşte

a) Iniţială / predictivă: la începutul unui nou ciclu de formare

b) Continuă / formativă: în timpul procesului de predarec) Finală / sumativă: la finele unui ciclu de formare


a) Formală: prin instrumente standardizateb) Informală: prin instrumente proiectate de profesor


Prezentaţi instrumente de înregistrare, monitorizare şi interpretare a rezultatelor şcolare.

Timp de lucru: ….. min. Timp de raportare: ………./ echipă

Evaluarea competenţelor pe cele 6 nivele clasice

Grupul de lucru de la Strasbourg – 1998

1 – Descoperirea 4 – Independenţa

2 – Supravieţuirea 5 – Autonomia

3 – Pragul 6 – Stăpânirea

C1

C2

C3

C8


Metoda “Camembert” / “Păianjenul”de evaluare a competenţelor

EVALUAREA REUŞITEI ŞCOLARE

Obiective

La finele acestei sesiuni, formabilii vor fi capabili:- să definească reuşita şcolară şi elementele sale;- să precizeze semnificaţiile şi funcţiile evaluării;- să enunţe cerinţele psihopedagogice şi pedagogice ale

evaluării;- să recunoască factorii perturbatori ai evaluării;- să enumere tipurile de evaluări.

Reuşita şcolară = obţinerea unui înalt randament în educaţie.

Presupune: - obţinerea de calificative bune la învăţătură;- integrarea în grupul şcolar;

C4

C5

C6

C7


- asimilarea valorilor sociale corespunzătoare vârstei.

Elemente

1. Dezvoltarea intelectuală, ce presupune perfecţionarea:- proceselor psihice de cunoaştere (gândirea, atenţia,

memoria, imaginaţia).- sentimentelor intelectuale (curiozitatea ştiinţifică,

certitudinea adevărului).- intereselor cognitive şi a motivelor învăţării (pasiunea

pentru studiul unui anumit domeniu, tendinţa de afirmare).- dispoziţiei şi capacităţii creatoare (inventivitatea,

flexibilitatea gândirii).- abilităţilor şi tehnicilor necesare activităţii intelectuale

(priceperi, deprinderi, acţiuni mentale, algoritm).

2. Motivaţia învăţării: starea de tensiune internă, izvorâtă din confruntarea trebuinţelor şi tendinţelor celui care învaţă cu modul cum îşi reprezintă el diferitele conţinuturi, cerinţe, situaţii şi rezultate ale activităţii de învăţare.

3. Sentimentele intelectuale: curiozitatea, tensiunea intelectuală, ce depind de:

- forţa socio – afectivă a diverselor obiecte de studiu.- dinamica performanţelor elevului: succes / eşec.- relaţiile interpersonale şi sociale ale elevului.

4. Climatul familial: stimulator / inhibitor.

5. Experienţa socială: bogată / săracă.

6. Metodele pedagogice: variate, antrenante / monotone, plicticoase.

Reprezentaţi intuitiv reuşita şcolară în cele 6 componente ale sale.

COMUNICAREA

Obiective

La finele sesiunii formabilii vor fi capabili:


- să definească obiectivele comunicării.- să precizeze nivelele de comunicare şi ascultare- să recunoască principalele forme de comunicare.- să recunoască obstacolele în comunicare şi căile de depăşire

a acestora.

Comunicare = procesul prin care doi sau mai mulţi indivizi îşi exprimă gândurile sau sentimentele şi se înţeleg reciproc: schimb de informaţii, de păreri, de gânduri, de mesaje, înţelegere, apariţie şi rezolvare de conflicte, muncă în comun, contacte şi relaţii cu ceilalţi. “communis”(lat.) = împreună.

Ariile comunicării: conţinut, relaţie, scop, cultură.

Comunicarea: - intrapersonală - interpersonală - în grupuri, pe echipe - în organizaţie

Obiectivele comunicării:- să fim receptaţi & înţeleşi- să fim acceptaţi / să provocăm o reacţie

Componentele comunicării

1. Sursa = emiţătorul – „Cine?”2. Mesajul, codificat în: semnale corporale, sunete, cuvinte,

cifre, imagini, „Ce?”3. Canalul de transmitere: vizual, auditiv, tactil – „În ce fel?”4. Receptorul = destinatarul – „Cui?”5. Decodificarea = interpretarea – „Cum?”6. Contextul = situaţia concretă – „Unde?”7. Feedback-ul = conexiunea inversă - răspunsul – „Cu ce

rezultat?”

Nivele de comunicare ( corespund celor 3 caracteristici comportamentale)

Defensiv – Dominator Respectuos – Intelectual Sinergic (încredere reciprocă )

Nivele de ascultare


1. Ignorarea2. Prefăcătoria3. Ascultarea selectivă4. Ascultarea atentă5. Ascultarea empatică / activă = pătrunderea în cadrul de

referinţă al celuilalt.

Ascultarea activă = tăcere & non-verbal & întrebări

Forme de comunicare

Verbală

a. Orală: - în perechi: faţă în faţă, la telefon, interwiev - în grup: reuniuni, discursuri, conferințe

b. Scrisă/ corespondenţa: - scrisoarea personală/oficială, cererea, raportul, nota internă, ..

Nonverbală: - limbajul tăcerii / timpului / ambientului - limbajul acţiunii - limbajul trupului - înfăţişarea: elemente naturale, dobândite, adăugate

Paraverbală: - tonul şi caracterul vocii - ritmul şi debitul vorbirii - informaţia & pauza & tăcerea semnificativă

Bariere în comunicare

1. Factori perturbatori- Emiţătorul: dificultăţi/stereotipii în exprimare, emoţia, starea de sănătate/ confort, personalitatea, etc.- Receptorul: dificultăţi de percepţie/înţelegere, lipsa de interes, starea psiho- fiziologică, etc- Mediul: zgomote, mirosuri, mişcări, temperatură, confort, etc.

2. Deficienţe de circuit ierarhic în transmiterea informaţieiDeformarea – Filtrarea - Întârzierea

3. Efecte de rolSolicitarea conflictuală a conducătorului - Statutul funcţiei - Lipsa de timp


4. Bariere conceptuale: „sintagmă”, „paradigmă”, „curriculum”, „ sinergie”…..

Posibilităţi de depăşire a barierelor în comunicare

Verificarea calităţilor emiţătorului1. Onestitatea: crede în ceea ce spune, în publicul - ţintă2. Asumarea riscului: riscul de a fi neînţeles sau greşit înţeles3. Creativitatea: capacitatea de a stabili o relaţie cu receptorul prin

canalul de transmitere4. Competitivitatea: rezistenţa la concurenţa altor emiţători5. Disponibilitatea pentru schimbare: adaptarea la feed - back6. Înţelegerea de sine: corectitudinea imaginii de sine7. Capacitatea de ascultare: răbdarea şi capacitatea de a-ţi înţelege

interlocutorul8. Confidenţialitatea: discreţia

Pregătirea mesajului: definirea scopului, cunoaşterea receptorului, alegerea contextului, sintetizarea subiectului, adaptarea tonului şi stilului.

Crearea ambientului = cadrul fizic (sala), operaţional (auxiliarele), relaţional (convivialitatea)

Înlocuiţi Cu

- M-aţi înţeles greşit. - M-am exprimat neclar.

- Vă inşelaţi! - Nu s-ar putea să fie o eroare?

- Este imposibil. - Mă surprinde.- Aşa ceva nu există! - Sunteţi sigur?- Trebuie să acceptaţi că… - Încercaţi să vă

închipuiţi că …

Lista expresiilor ucigaşe

- N-am mai făcut! Nu merge! Nu suntem pregătiţi. S-o facă mai întâi alţii! - Am mai încercat asta! În teorie merge, dar să vedem practic. - Şcoala noastră este prea …pentru asta. S-o facă mai întâi alţii! Nu avem timp! - Avem altele mai importante în momentul de faţă. Nu este prevăzut în buget.


- Dacă de 20 ani am mers aşa, înseamnă că e bine. Te asigur că nu va ieşi nimic! - Ce spirit diabolic s-a gândit la asta? Lumea o să spună că n-avem de lucru. - Nu este stipulat în regulament. Vom avea multă bătaie de cap şi pentru ce? - Este un lux să ne gândim la asta. Este deja târziu ! - Noi facem aşa şi ceilalţi fac tot cum ştiu ei, aşa că e degeaba. - De ce să schimbăm lucrurile tocmai acum când merg bine? - Sunt alţii mai cu experienţă decât noi şi tot nu îndrăznesc asta.


Puneţi în context şi analizaţi, din perspectiva faţetelor comunicării, una din expresiile ucigaşe.

Timp de lucru:...... Timp de raportare......min/ech.

Cele 4 faţete ale comunicării Friedemann Schulz von Thun: “Miteinander reden”, 2000

Conţinutul obiectiv

Autodezvăluirea Apelul

Relaţia

Informaţia


Ferestrele lui Johari (Joseph Luft & Harry Ingham, 1950)

Ceilalţi

Eu - l ascuns

Eu - l necunoscut

Eu - l cunoscut Eu - l orb

Sinele

TEHNICI DE PREZENTARE PERSONALĂ

ObiectiveLa finele acestei sesiuni formabilii vor fi capabili:

- să enumere şi definească tehnicile de prezentare personală

- să precizeze conţinutul fiecăreia din ele- să precizeze ordinea paşilor fiecăreia- să exerseze tehnicile de prezentare personală în

situaţii diverse

Prezentarea personală = modalitatea prin care cineva - voluntar sau involuntar, conştient sau inconştient - aduce la cunoştinţa altcuiva date despre persoana şi activitatea sa.

Tehnica de prezentare diferă în funcţie de situaţia concretă:- fără un scop anumit: într-o discuţie amicală între ≥ 2 persoane

Necunoscut

Cunoscut

Cunoscut Necunoscut


- cu un scop anumit: recrutare, angajare, promovare, expertiză, cercetare, etc.

Curriculum vitae = memoriu cu date concrete, uşor de citit şi interpretat, privind identitatea, formaţia, experienţa, abilităţile, interesele persoanei

Cerinţe:- este dactilografiat, pe coală albă A4

- este (ne)datat şi (ne)semnat - Franţa, (Anglia)- este scurt, precis şi cuprinzător (2 pag.)- cuprinde informaţii uşor de verificat

Tipuri Cronologic: prezintă activitatea din prezent spre trecut Funcţional: prezintă realizările

Puncte - Identificare: nume, prenume, adresă, stare civilă, date despre

soţ şi copii- Studii atestate- Abilităţi (limbi străine, ordinator, permis conducere)- Experienţă & aprecieri deosebite- Afilieri, pasiuni, referinţe, fotografia

Autobiografia: se întocmeşte la cerere, nu mai este de actualitate.

Interview-ul: o conversaţie planificată şi controlată, între 2 persoane, având drept scop obţinerea, transmiterea şi clasificarea informaţiilor, în cursul căreia ambele părţi vorbesc şi ascultă pe rând.

Feluri: de angajare, de evaluare, de consiliere, de concluzionare,

de culegere de date.Tipuri: - nestructurate

- structurate: moderat / înalt / standardizate

Reguli pentru organizatori

Crearea unui climat de comunicare şi încredere: ton potrivit, fermitate & corectitudine, bunăvoinţă & disponibilitate de ascultare, ambient stimulativ, atmosferă degajată, linişte

Capacitatea de a asculta: sprijin & răspuns & asimilare Capacitatea de a pune întrebări: cu răspuns închis / deschis /

de dirijare, contaminante, ipotetice Capacitatea de a organiza – monitoriza – evalua interview-

ul


Reguli pentru candidat

Este judecat în funcţie de: punctualitate, îmbrăcăminte, limbaj, politeţe, logica exprimării, gestică, semnalele corpului. Trebuie să dovedească: responsabilitate, competenţă, interes, încredere în sine, flexibilitate, ambiţie, creativitate, spontaneitate, capacitatea de a pune întrebări pertinente.

Sfaturi practice

Este foarte important să-l pregătiţi bine. Notaţi, dinainte, pe un bilet, tot ce vreţi să întrebaţi şi informaţi-vă cât mai mult posibil în legătura cu întreprinderea unde doriţi să vă angajaţi.

Acordaţi-vă suficient timp pentru o analiză profundă: Ce vreau? şi Ce pot?. Dacă vă este clar ceea ce vreţi şi ceea ce puteţi, atunci interview-ul reprezintă o şansă, pe care puteţi să o fructificaţi în cunoştinţă de cauză şi exprimându-vă limpede şi concis.

Exemple tipice de întrebări care vă pot fi puse: Ce activităţi îndepliniţi în momentul de faţă? Ce vă place şi ce nu vă place la actualul loc de muncă? De ce doriţi să-l schimbaţi? De ce v-aţi îndreptat către întreprinderea noastră? Ce activităţi aţi face cu plăcere?

Este important ca, de la început, să fiţi foarte deschis. Este mult mai cinstit şi, uneori, mai indicat, să vă recunoaşteţi lipsurile în cunoştinţe sau deprinderi de muncă.

Pentru ca discuţia să nu fie unilaterală, este bine să puneţi şi dumneavoastră întrebări, ca de exemplu: Care sunt sarcinile postului vacant? Ce posibilităţi de promovare am la Dumneavoastră? Cu câţi şi ce fel de colegi voi lucra? Ce vârste au colegii şi superiorii mei? Cum arată locul de muncă? Îmi permiteţi să-l văd?

Aveţi grijă ca, pe durata întrevederii, să fiţi prietenos şi deschis. Urmăriţi-vă poziţia corpului: ea trebuie să fie corectă, dar nu încordată. Ţineţi-vă mâinile sub control, nu faceţi mişcări nervoase, nu vă acoperiţi faţa cu mâinile.

Nu vă îmbrăcaţi prea modern, dar nici prea şters. Nu încercaţi “să vă mişcaţi”. În final, cu siguranţă, nu doriţi să primiţi un rol care nu vi se potriveşte.

Fiţi punctual la interview, altfel vă puneţi de la început într-o postură neplăcută. Memoraţi numele partenerului de discuţie: face o impresie bună ca, pe parcursul întrevederii să-l apelaţi pe nume.

Cererea de angajareEste un formular tipizat, adaptat de organizaţie fiecărui tip de post.

Cuprinde: nume, adrese (acasă / la serviciu), data şi locul naşterii, starea civilă, numărul, vârsta, sexul copiilor, calificările, experienţa,


starea de sănătate, salariul actual, referinţe, informaţii suplimentare, data, semnătura.

Scrisoarea de prezentare / de candidatură / de intenţie / de motivare

Forme de candidatură

I. Scurtă1. Date personale, fotografie.2. Scrisoare de candidatură.3. Curriculum vitae tabelar.

II. Obişnuită1. Date personale, fotografie.2. Scrisoare de candidatură.3. Curriculum vitae tabelar.4. Diplome.

III. Completă1. Date personale, fotografie.2. Scrisoare de candidatură.3. Curriculum vitae tabelar.4. Diplome, certificări, atestări.5. Referinţe.6. Probe de lucru (desene, referate, etc.).

Scrisoarea de candidatură:- însoţeşte C. V. -ul, dar nu-l repetă;- este olografă, cu en-tête, datată şi semnată;- este adresată personal: nume şi / sau funcţie;- incită interesul cititorului prin:

- prezentarea modului în care a aflat de postul disponibil;

- dovada unor cunoştinţe despre organizaţia în cauză ;- prezentarea motivaţiilor de a participa la activitatea

organizaţiei.- evidenţiază punctele tari ale persoanei şi relaţia acestora

cu postul vizat;- prezintă pe autor:

- nu ca un candidat ideal, ci ca un doritor de colaborare;

- nu ca un solicitant de post, ci ca un ofertant de servicii competente;

- este redactată ordonat, clar, pe un ton demn;- incită la interview (prin formula finală).

Puncte esenţiale în scrisoarea de candidatură


1. Hârtia de scris trebuie să fie de bună calitate, pusă într-o o mapă sau un plic mare.

2. Coala de hârtie va fi utilizată numai pe o parte.3. Scrisul trebuie să fie citeţ, nici prea mare, nici prea mic.4. Marginii stânga (4 cm), dreapta (2 cm), sus (2 cm) şi jos (2

cm).5. Orice corectură obligă luarea de la capăt.6. Nu se folosec formulare tip.7. Frazele vor fi clare, concrete. Se foloseşte aliniatul pentru

fiecare idee.8. Se semnează în clar.9. Nu se trimite nici un act în original.

Întrebări la este bine care să se răspundă sincer:

Prezentaţi-vă autobiografia. Citiţi ziare? Ce teme de interes aveţi? Sunteţi membru al unei asociaţii? Care sunt punctele dumneavoastră slabe? De ce aţi ales tocmai întreprinderea noastră? Aţi mai încercat şi în altă parte? Ce probleme de sănătate aveţi?

Întrebări la care nu trebuie să se răspundă:

1. Ce aparteneţă politică / religioasă aveţi?2. Ce sunt membrii familiei?3. Aţi avut condamnări?


Redactaţi o scrisoare de candidatură pentru situaţia următoare.

1. Sunteţi licenţiat în matematică - fizică. Aţi aflat că ONG -ul "Fără vârstă" doreşte să editeze o broşură cuprinzând jocuri şi teste de perspicacitate.

2. Sunteţi licenţiat în biologie - chimie. Aţi aflat că "Aquarium -ul" urmează să fie cuprins în proiectul internaţional "Qualipol" şi că îşi va mări schema de încadrare.

3. Sunteţi licenţiat în istorie - geografie. Aţi aflat că Muzeul de Istorie doreşte să organizeze o retrospectivă privind Reforma religioasă în Europa şi caută colaboratori externi.


4. Sunteţi licenţiat în sport - desen. Aţi aflat că Fundaţia “Copii Defavorizaţi” a lansat o licitaţie pentru o ofertă de proiect în valoare de 3.000 USD.

5. Sunteţi licenţiat în limbi străine. Compania ABC doreşte să-şi redacteze pagina - web.

Timp de lucru: ………min Timp de raportare: ………min/ ech.

Comunicarea pedagogică

(apud Sorin Cristea – 2000)

Obiective

La finele acestei sesiuni, formabilii vor fi capabili:- să precizeze esenţa comunicării pedagogice;- să deceleze calităţile unui bun educator / formator;- să enunţe factorii de calitate ai comunicării pedagogice;- să evidenţieze principalele elemente ale comunicării pedagogice;- să-şi exerseze capabilităţile de argumentare.

Comunicarea pedagogică reprezintă un principiu axiomatic al activităţii educative, care presupune un mesaj educaţional, elaborat de subiect (profesorul), capabil să provoace reacţia formativă a obiectului (elevul), evaluabilă în termeni de conexiune inversă.

Trebuie ca educatorul / formatorul să aibă capacitatea de:- a construi un proiect pedagogic viabil în sens curricular;

- a elabora mesajul educaţional, în funcţie de:- câmpul psihosocial- ambianţa educaţională- colectivul de elevi / formabili;


- a focaliza mesajul educaţional asupra elevului / formabilului, în funcţie de particularităţile intelectuale, socioafective, psihomotorii ale acestuia;

- a asigura repertoriul comun cu elevul / formabilul prin proiectarea corelaţiei subiect – obiect simultan la nivel de comunicare intelectuală, afectivă, motivaţională;

- a perfecţiona continuu acţiunile didactice, prin verificarea ciclurilor de conexiune inversă, concepute ca premisă a autoinstruirii / autoeducaţiei.

Comunicarea pedagogică are un caracter bilateral, propriu unei comunicări prioritar formative, opus caracterului unilateral al comunicării preponderent informative, proiectată şi realizată doar la nivel de monolog.

Dimensiunea prioritar formativă depinde de următorii factori, controlabili prin efectele obţinute la obiectivele propuse:

- stăpânirea conţinutului mesajului educaţional;- valorificarea mijloacelor de emisie;- perfecţionarea canalelor de comunicare.

Istoric

1920 – 1950 – tendinţa accentuării rolului subiectului educaţiei, de emiţător, care elaborează şi valorifică simultan conţinutul, mijloacele şi canalele mesajului educaţional.

1950 – 1970 – tendinţa accentuării rolului obiectului educaţiei, de receptor perfectibil şi autoperfectibil.

După 1970 – tendinţa dezvoltării interacţiunii formative: emiţător – receptor, angajată în plan cognitiv, afectiv, motivaţional, la nivel verbal / nonverbal.

Factori de calitate

1. De ce? = scopul activităţii = dimensiuni cognitive – afective – acţionale a elevului.

2. Pentru cine? = personalitatea obiectului = capacităţi minime / maxime de receptare – interiorizare – reacţie, dependente de aptitudinile disponibile şi de experienţa anterioară.

3. Unde? Când? = cadrul concret al activităţii, momentul desfăşurării ei.4. Cine? = personalitatea subiectului = capacităţi minime / maxime

de proiectare pedagogică a comunicării: rigoarea obiectivelor, prelucrarea informaţiilor, extinderea / concentrarea / complexitatea mesajului, corectitudinea & claritatea mesajului, amabilitatea / disponibilitatea.


5. Cum? = stilul educaţional= modul de organizare a informaţiei ( inductiv, deductiv, analogic), forma de exprimare predominantă (scris, vorbit, imagine, …).

Elemente

Verbale

1. Orale, cu limbaj:- extern: înălţimea - intensitatea - volumul - timbrul vocii, dicţia şi accentul, viteza şi energia, tactica folosirii pauzei. - intern: ascultare activă, încurajare, stimulare, deschidere, nonîntrerupere a discursului.

2. Scrise: notiţe, suporturi de curs, fişe de documentare etc.Condiţii: fraze de lungime medie: 15 – 20 cuvinte, paragrafe dedicate unei singure idei, cuvinte accesibile receptorului, exprimare aleasă şi nu comună, tipică limbajului oral; evitarea cuvintelor redundante ale “limbii de lemn”, alegerea cuvintelor cu afectivitate emoţională maximă.

NonverbaleExpresia feţei, gesturile, poziţia corpului, orientarea, distanţa de receptor, contactul cu receptorul (vizual, corporal), mişcările corporale, semnele exterioare (alegerea vestimentaţiei, pieptănătura).

ACTIVITATE ÎN ECHIPĂ

Alegeţi din curriculumul disciplinei o temă pe care o consideraţi foarte neatractivă pentru elevi. Predaţi-o în faţa colegilor.

Timp de lucru: ……….. min. Timp de performare: ……….. min. /echipă

LIMBAJUL TRUPULUI

Cum pot fi citite gândurile altora din gesturile lor

(V. Birkenbihl, A. Pease)

Mesajul verbal transmite informaţie (35%).


Mesajul non-verbal exprimă atitudinea interpersonală (65%).

Perspicacitatea este capacitatea “de a citi” mesajele non-verbale.

În caz de neconcordanţă între mesajul verbal şi cel non-verbal, este considerat valabil cel non-verbal.

Mesajele non-verbale nu pot fi falsificate în unitatea lor. Un om educat face puţine gesturi, un om simplu face mai multe. Evoluţia gesturilor: când spune o minciună, copilul îşi acoperă gura

cu mâinile, tânărul îşi mângâie buza / mustaţa, adultul îşi atinge nasul.

Spaţiul personal: zona întimă: 15 – 45 cm, zona personală: 45 – 120 cm, zona socială: 120 – 360 cm, zona publică: > 360 cm.Invazia spaţiului personal conduce la iritare şi

nervozitate.

Ţinuta: dreaptă = verticalitate morală, înclinată în faţă = nesiguranţă, înclinată în spate = încredere în sine.

Capul între umeri = apărare. Sprijinire de ceva = dorinţa de sprijin.

Mersul cu privirea înainte = fire extravertită, cu privirea în jos = fire intravertită, cu vârful picioarelor = nesiguranţă, cu călcâiul = siguranţă.

Poziţia şezând: “de fuga” = nesiguranţă, dreaptă = atitudine interesată, flexibilă, “pe spate” = înfumurare sau, doar, comoditate.

Poziţia culcat: în foetus = nevoie de ocrotire, pe burtă = determinarea ambientului de unul singur, pe spate = siguranţă, personalitate puternică.

Fruntea cu riduri orizontale = atenţie încordată, cu riduri verticale = atenţie dirijată.

Gura: deschisă = dorinţă de percepţie, cu buze strânse = refuz de comunicare.

Bărbia: înainte = dorinţă de impunere, înapoi = resemnare Mâinile: cu palma în sus = sinceritate, în jos = autoritate, frecate

= aşteptare pozitivă, încleştate = ostilitate, în coif = “sunt deştept”, în V = “ascult”.

Gât scărpinat: nesiguranţă în decizie.Guler tras = minciună.Degete în gură = presiune interioară.Mâna suport pentru cap = plictiseală.Mâna la cap, cu arătătorul în sus = interes (dacă i se adaugă

degetul mare suport pentru bărbie = atitudine critică).


Mângâierea bărbiei = atitudine de evaluare (varianta: frecatul ochelarilor).

Braţe împletite = barieră.Încrucişare de membre = apărare.Picioare şi braţe încrucişate = persoana s-a retras din

conversaţie.Picioare încrucişate la 900 (şezând) = competiţie.Picioare încrucişate la 900 + picior prins cu mâna =

încăpăţânare.Picioare încrucişate cârlig = frică.Călare pe scaun = “vreau să domin”.Culesul de scame imaginare = dezaprobare.Capul: drept = neutralitate, înclinat lateral = interes, înclinat în jos

= dezaprobare.2 mâini la ceafă = “sunt cel mai deştept”.Mâna în şold = “sunt gata de luptă”.Ochii: pupile dilatate = interes, pupile micşorate = mânie.Privirea: oficială (ochi & frunte), de anturaj (ochi & gură), intimă

(ochi & decolteu)Fumul de la ţigară: în sus = bucurie, în jos = supărare.Ochelari la gură = dorinţă de autoliniştire.Râsul: haha = bucuros, hehe = răutăcios, hihi = chicotit, hoho =

uimit, huhu = temător.

Ritmul şi modulaţia vocii:Sunteţi doamna Sanda? / Sunteţi doamna Sanda? / Sunteţi

doamna Sanda?Uşa: deschisă = zonă intimă largă, închisă = zona intimă restrânsă.

Efectul Pygmalion: încrederea acordată cuiva este adesea decisivă asupra evoluţiei acestuia.

Aşteptările profesorului se răsfrâng asupra elevilor prin: limbajul corpului, voce, metode de predare.


Sunteţi directorul şcolii. Prezentaţi-vă intervenţia în următoarele situaţii.

1. Lectoratul cu părinţii de luna aceasta are ca temă: “Ce şi cât ştim despre copiii noştri?

2. Catedra de ştiinţe a organizat o expoziţie pe care o inauguraţi acum.


3. Primiţi în birou o delegaţie străină de formatori în management educaţional.

4. În cancelarie, doi profesori cu vechime se ceartă pe o problemă profesională.

5. Sunteţi invitat la Consiliul de Administraţie al I.S.J. spre a vă susţine memoriul pentru suplimentarea unui post de director adjunct.

Timp de lucru: ……… min Timp de raportare: ……… min/ echipă

INTERACTIVISMUL PEDAGOGIC

Motto: „Cel mai eficient mod de a învăţa

ceva este să-l predai altora”.

Obiective

La finele acestei sesiuni formabilii vor fi capabili: să definească interactivismul pedagogic; să identifice valorile promovate de modelele de învăţare; să verbalizeze gesturi mentale.

Interactivismul pedagogic este acel tip de activitate de învăţare complexă, prin care, în situaţii de dialog specific – cu sine, cu coechipierii, cu profesorul/formatorul – formabilul dobândeşte, în urma unui efort mental propriu:

cunoaşterea declarativă (cunoştinţe) cunoaştere condiţională (deprinderi) cunoaştere procedurală (competenţe)

Organizarea activităţii colectivului de elevi pe perechi/echipe/grupe

pregăteşte elevul pentru viaţa reală;


stimulează dezvoltarea capacităţilor intelectuale individuale şi afirmarea personalităţii, socializarea timizilor;

favorizează dobândirea/consolidarea cunoaşterii prin colaborare şi confruntare.

Elevul/formabilul nu mai este, astfel, un combatant solitar, condamnat „să înghită” un program impus şi, adesea, „prost digerat”, ca şi cum cunoaşterea ar fi o substanţă inertă, exterioară, pe care trebuie să şi-o însuşească, ci o za dintr-un lanţ, ce-l include şi pe profesor.

Profesorul/formatorul se implică în dinamica activităţii elevilor/formabililor în calitate de „partener de cunoaştere”, oferind competenţe şi cunoştinţe proprii, permiţând evoluţia problematicii puse în discuţie.


Creaţi – prin unul din cele trei modele de învăţare – scenariul didactic al unei lecţii având ca temă „Protecţia mediului în şcoală”.

Timp de lucru : ….. min. Timp de performare : ………. min/ech.

MANAGEMENTUL PREDĂRII ŞI AL ÎNVĂŢĂRII

Motto Nu cunoaşterea, ci învăţarea, nu posesia,

ci dobândirea, nu “a fi acolo”, ci “mersul spre”.

Obiective

La finele acestei sesiuni, formabilii vor fi capabili:- să diferenţieze predarea – învăţarea modernă de cea tradiţională;- să definească şi caracterizeze leadingul pedagogic;- să precizeze aspectele esenţiale ale activităţii pe grupe;- să exerseze tehnici de motivare

Schimbările sociale şi efectul lor asupra predării – învăţării


De la începutul anilor 90 a devenit tot mai clar faptul că lucrurile sunt într-o uimitoare schimbare, complexitate, dinamică, rapiditate, tensiune, individualizare, influenţate de tehnologii noi, tehnologii ale informaţiei etc. Toate acestea reprezintă pentru sistemul de învăţământ cerinţe noi, pentru care trebuie căutate şi găsite răspunsuri noi.

Schimbările structurale ale societăţii şi ale învăţării

1. Învăţarea tradiţională

- respectarea unor răspunsuri tradiţionale şi a unor conţinuturi tradiţionale (societatea răspunsurilor)

- proces de adaptare;

- transmitere a cunoştinţelor cunoscute şi stabilite.

2. Învăţarea nouă

- căutare continuă de noi răspunsuri, căi şi soluţii la aceleaşi întrebări;

- creaţie, inovaţie, descoperirea adevărului şi a noilor sale utilizări;

- deprinderea de dezvoltare a propriilor competenţe (calificări - cheie)

- proces dinamic, mereu în corectare, învăţare pentru viitor;

- ajutor propriu în procesele mentale, ca management şi comportare în şi pentru situaţii pedagogice.

Democratizarea societăţii determină o democratizare a învăţării: voluntariat (de bună voie), acord privind planurile de predare, privind nevoia de oferte, de perfecţionare, pluralitate şi multitudine a cunoştinţelor.

Învăţarea nu mai este în totalitate reglementată de sus, ci devine obligaţie prin învoială, se individualizează.

Motto – “De abia învăţat şi deja depăşit.”

Învăţarea dinamică datorată schimbării ca stare permanentă presupune:


1. Instabilitate = învăţare deschisă, multiplă:- procesuală: proiectul ca metodă didactică, învăţarea în procesul muncii, învăţarea prin descoperire, liberă, orientată spre viitor

- deschisă structural: autodidactă

- metoda logică: brainstorming, brainwriting, inovarea

2. Cinetică = cicluri de durată scurtă pentru cunoştinţe şi valori:- dobândirea de competenţe: teamwork, autonomie, responsabiliatate

- învăţare de la sine accelerată, de la sine competentă: autonomie, organizare proprie, responsabilitate

- învăţare prin schimbare şi completare a propriilor principii, valori.

3. Complexitate = învăţarea orientată spre probleme:- învăţare multiplă, relaţională

- învăţare socială în grupe mici, în dezvoltare organizaţională

- învăţarea deprinderilor de rezolvare a problemelor, de luare a deciziilor

4. Stres = detensionarea, energizarea, ca obiecte ale învăţării (distres eustres)

Transformări în personalitatea umană în ultimii 20 de ani. Au crescut:

- nivelul de formare / instruire;

- individualitatea, sensibilitatea, capacitatea de recepţie;

- nevoia autoorganizării / autoconstruirii / dezvoltării proprii;

- conştiinţa critică, opinia proprie, aşteptările, interesele;

- nivelul de viaţă şi al pretenţiilor

De la informare la conştientizare

Până de curând se urmărea selectarea, planificarea, prelucrarea şi transmiterea multitudinii de informaţii. Devine însă tot mai clar că simpla acumulare de informaţii este insuficientă. Este nevoie şi de o permanentă conştientizare autoorganizată. Expunerea, textul, discuţia, notiţele, predarea şi prezentarea servesc doar unui scop de informare.

Valorile şcolii: datorie, ordine, hărnicie, curăţenie, cuviinţă, dezvoltare / înflorire proprie, creativitate, autonomie sufletească, comunicare, deschidere, plăcere.

Vechea organizare a învăţării Noua organizare a învăţării


1. Organizare impusă, controlată, depen-dentă.

2. Acumulări individuale, cantitative, re-productibile.

3. Centralizare, nediferenţiere, supremaţie

4. Vechiul ca tradiţie.

1. Organizare proprie, autocontrol, auto-nomie.

2. Dezvoltare progresivă de echipe şi elaborare de proiecte.

3. Descentralizare, diferenţiere, delegare.

4. Noul ca tradiţie.

Învăţarea este un proces de organizare proprie, pe care fiecare îl derulează singur, în care profesorul este doar iniţiator, consilier, susţinător.

Motto - “Non scholae sed vitae discimus.”

Pestalozzi

Trăsăturile vechii paradigme a învăţării

1. Claritatea2. Imposibilitatea contrazicerii3. Argumentarea (cauză-efect)4. Cuantificarea (mult, dar nu neaparat bun)5. Puterea de reproducere6. Analiza părţilor (nu întregul şi relaţiile sale)

(Primele 3 datează de pe vremea lui Aristotel.)

“Ori – ori” sau “şi – şi”

Profesorul trebuie să înveţe:

- să suporte nesiguranţa şi contrazicerea

- să gestioneze conflictele (de persoană, de idei)

- să fie nu doar cărăuşul informaţiei, ci mai mult un facilitator of learning, un organizator, un manager al proceselor de învăţare.

Programele şi manualele stabilesc anumite conţinuturi de învăţare, ce trebuie transmise elevilor, indiferent dacă îi interesează sau nu, iar elevii sunt consideraţi containere / rezervoare, ce trebuie umplute. Cu cât un profesor umple mai bine rezervorul, cu atât mai bun profesor este. Cu cât rezervoarele acceptă mai mult să fie umplute, cu atât mai buni elevi sunt. Ei îşi aduc în şcoală corpurile doar ca suport pentru guri vorbitoare, ochi cititori şi mâini scriitoare.

Piramida învăţării (modelul în 7 straturi)

7. Mediu


Context 4. Adaptare & Schimbare

Ecologie Re – acţie & Pro – acţie

6. Identităţi &

Experienţă 3. Câmpul formării mentale

potenţiale 5. Principii &

Convingeri

4. Deprinderi & Sugestii

2. Câmpul învăţării clasice

3. Atitudini

2. Cunoaştere 1. Încercare – eroare 1. Câmpul

învăţării naturale

Leading = motivarea, consilierea, conducerea indivizilor, direcţionarea şi configurarea proceselor de învăţare şi comunicare în grupe, în organizaţii şi în discuţii personale.

Presupune:1. Acompanierea, motivarea, sprijinirea, consilierea, stimularea,

convingerea indivizilor, sprijinirea / stimularea dotărilor personale, dezvoltarea deprinderilor & calităţilor.

Sarcină îndreptată spre persoane2. Determinarea indivizilor de a se mişca în direcţia scopurilor,

pentru împlinirea acestora şi împlinirea personală, deşteptarea opiniilor & continuarea învăţării, sprijinirea şi exersarea atitudinilor şi a comportamentelor.

Sarcină îndreptată spre obiectiv

3. Proces constant de comunicare. Sarcină îndreptată spre organizaţie

Sarcină social interactivă

Leading pedagogic = acea activitate socială, care oferă ajutor formabililor în situaţii pedagogice, profesionale sau de viaţă, pentru dobândirea de cunoştinţe, de deprinderi noi, de comportamente, de


valori, de credinţe, de moduri de viaţă, stimulând competenţa personală şi acţiunea responsabilă.

Pentru formabilii la care predomină

Domnul Stângă, foloseşte logica, analiza, cu obiective clare, pe bază de planificare.Doamna Dreaptă, foloseşte intuiţia, impresia cu imagini vizuale, simbolurile, învăţarea

emoţională.

Competenţe

1. Profesionale = majoratul intelectual (de cunoaştere, de execuţie) = acţiune în spiritul obiectivului.

2. Sociale = majoratul social = acţiune în sprijinul societăţii.

3. Personale = majoratul moral = acţiune în sprijinul valorilor proprii.

4. Metodice5. Emoţională

Încrederea în comunicarea pedagogică înseamnă

1. Apreciere: toleranţă & răbdare, respect & politeţe, căldură & apropiere, încurajare & laudă.

2. Înţelegere: înţelegerea celuilalt şi dovedirea ei, reprezentarea lumii subiective a celuilalt, a sentimentelor, dorinţelor, experienţei sale.

Aspecte de urmărit la activitatea pe grupe de lucru cu elevii / formabilii

a) Coeziunea = filosofie comună, cultură comună, obiective comune.b) Solidaritatea = dezvoltarea şi recunoaşterea regulilor comune, a

formelor de acţiune şi comportament, a formelor de rezolvare a conflictelor.

c) Efectivitatea = sentimentul apartenenţei: atmosferă destinsă, informală, obiective clare, recunoscute de toţi, specializarea rolurilor, orientarea spre obiect, nu spre persoană, implicarea activă a tuturor, receptivitate la propuneri, toleranţă, întrajutorare.

d) Locomotivitatea = entuziasmarea.


e) Dezvoltarea = obiective noi sarcini noi deprinderi noi relaţii noi.Convingerea. A convinge = a orienta o gândire, a modifica un

comportament, prin experienţă trăită asemănătoare, dozare minimă, încredere reciprocă, consensul grupei de lucru.

Motivarea. A motiva = a determina pe cineva să facă ceva.

Factori favorizanți: aşteptări, factori personali (constituţie corporal – psihică: sănătos / bolnav, emotiv / calm, curajos / timid), scopuri, necesităţi, modele, încrederea de sine, încrederea în succes, întăriri (pozitive / negative), recompense.

Strategii de convingere şi motivare

1. Lauda (Mai bine mai multă laudă decât prea puţină)

- Se preferă lauda între patru ochi, pentru evitarea geloziei celorlalţi.- Se laudă în faţa grupei când relaţia persoanei cu grupa e foarte bună.- Lauda spontană e mai de efect.- Grijă pentru felul în care este exprimată.- Lauda încurajatoare (la începutul muncii) stimulează.- Nu laude pauşal, ci concrete.- Lauda trebuie adusă nu doar în situaţii limită, ci când e meritată.- Lauda să fie sinceră şi dozată.- Hotărâtoare e prestaţia şi nu dispoziţia de moment sau simpatia.

2. Pedeapsa- Nu toate pedepsele au acelaşi efect.- E resimţită ca o agresiune şi poate deveni model pentru cel pedepsit- Arată ce nu e voie de făcut, nu ce ar trebui făcut.- Frica de pedeapsă conduce la inhibiţii.- Poate conduce la concluzia: dacă el e rău şi ei sunt răi.- Poate conduce la disfuncţii somatice: crampe, astm.

3. Corectura: trebuie aplicată imediat, mai ales când influenţează rezultatul general.

4. Critica: e preferabil să aibă loc, mai ales când se ştie că s-a actionat deliberat greşit, nu atunci când explicaţia / indicaţia a fost insuficientă.


Cerinţele unei critici eficiente Obiectivă, fără supărare, ţipete, se critică munca nu persoana, fără

exagerări şi extrapolări. Pozitivă: se va încheia cu expresii de împăcare, încurajatoare, se

exprimă încrederea că nu se va repeta. “Cruţătoare”, critică fără rănire, între patru ochi: se recunosc

lipsurile, dar şi meritele, se oferă posibilitatea unei luări de poziţie. Constructivă, resimţită ca ajutor: se analizează cauzele greşelii, se

reflectează la modul de evitare a lor, se ajută la recunoaşterea şi acceptarea greşelii.Controlul

Accepţia veche Accepţia nouă- Expresie a neîncrederii- Aşteptare a lucrurilor fără greşeli- Implică persoana controlată- Realizare cu efect voit de surprindere- Control mărunt, nesemnificativ- Conduce la relaţii tensionate- Creează neplăcere şi teamă de urmări

- Este verificare a prestaţiei muncii

- Expresie a activităţii de conducere- Acceptarea greşelilor ca posibile- Implică rezultatul muncii- Realizare planificată, orientată, convenită- Atenţie acordată întregului, răspunderii- Construieşte relaţii de încredere- Creează stare de tensiune pozitivă

- Este cârma procesului de conducere

ACTIVITATE PE ECHIPEFormulaţi 5 critici.

a. Aceeaşi temă, persoane diferiteb. Teme diferite, aceeaşi persoanăc. Aceeaşi persoană, aceeaşi temăd. Teme diferite, persoane diferite

ANDRAGOGIA

Definiţie

Andragogia reprezintă ştiinţa despre procesul de învăţare autodirijat, în care adulţii asumă responsabilitatea propriilor decizii de dezvoltare personală.

Principii

1. Adulţii au nevoie să ştie de ce învaţă ceva.2. Adulţii au nevoie să înveţe experimental. 3. Adulţii percep învăţarea ca o rezolvare de probleme. 4. Adulţii învaţă mai bine dacă subiectul este de imediată utilitate.


5. Adulţii trebuie să fie implicaţi în planificarea şi evaluarea formării lor.

Învăţarea adulţilor trebuie centrată mai mult pe procesul în sine decât pe conţinuturile de predat: studii de caz, jocuri de rol, simulări, brainstorming, mind map, autoevaluare. În acest caz, formatorul asumă, mai degrabă, rolul de facilitator sau de persoană resursă, decât pe acela de lector.

Tipuri de învăţare

1. Cognitivă – lipsită de semnificaţie imediată2. Afectivă – cu semnificaţii personale puternice3. Experenţială - cu semnificaţii imediate:

- răspunde nevoilor şi dorinţelor formabilului- presupune implicare, iniţiativă, autoevaluare.

Condiţiile unei bune învăţări

1. Climat: pozitiv, favorizant2. Scopuri: clare, bine precizate iniţial3. Resurse: organizate şi disponibilizate oportun şi eficient4. Echilibru: componenta intelectuală – componenta emoţională5. Împărtăşire: sentimente, gânduri între formator şi formabili.

ÎNVĂŢAREA LA ADULŢI

Obiective

La finele acestui modul, formabilii vor fi capabili: - să denumească trebuinţele umane, conform piramidei de nevoi a lui Maslow;

- să motiveze nevoia de formare continuă;- să recunoască factorii de optimizare a situaţiilor formative;- să enumere metode de lucru pentru învăţare.


Natura umană se conturează pe 4 dimensiuni, corelate cu 4 motivaţii:

Dimensiunea fizică (tonus) = motivaţia economică Dimensiunea mentală (autonomie) = calificarea &

utilizarea persoanei Dimensiunea spirituală (perspectivă) = contribuţia

organizaţiei Dimensiunea socială (conectare) = aprecierea persoanei

de către grup

Abraham Maslow a constatat că: evoluţia omului este implicit urmată de apariţia unor nevoi

noi, superioare celor care au fost satisfăcute satisfacerea nevoilor are loc într-o anumită succesiune,

începând cu cele de nivel inferior ierarhia nevoilor şi ordinea satisfacerii lor este, în mare,

aceeaşi la toţi indivizii

În cazul geniilor, nevoile legate de autorealizare apar aproape cu aceeaşi intensitate ca şi cele fiziologice, care devin neesenţiale.

Nevoia de formare continuă apare atunci când: cunoştinţele, capacităţile, atitudinile se dovedesc insuficiente. Adultul resimte o tensiune internă şi face efortul de a se pune în acord cu sine şi cu lumea.

Educaţia adulţilor este o reconstrucţie din interior a personalităţii umane având ca scop echilibrul sinelui cu mediul.

Educaţia, ca formă esenţială de adaptare a omului la lume, parcurge 3 trepte:

- cunoaşterea = explicaţia = asimilarea lumii.- aprecierea = valorile = orizontul interior.


- acţiunea = comportamentul propriu.

Învăţarea poate avea loc:- din întâmplare /din curiozitate / din plictiseală.- în mod organizat.

Lecții centrate pe formator Lecții centrate pe formabilPregătirea = legătura cu experienţa anterioară.Prezentarea = expunerea.Compararea noului cu vechiul.Generalizarea.Aplicaţia

Pregătirea: formabilul prezintă fapte, idei.Problematizarea : formabilii conturează noile probleme create din faptele prezentate.Rezolvarea.Generalizarea.Aplicarea.

Factorii de optimizare a situaţiilor formative

Sensibilizarea = activizarea = implicarea personală într-o experienţă. Angajarea personala în acţiune = comportament pro-activ. Motivarea = sporirea interesului, a curiozităţii şi a nevoii de

cunoaştere. Finalizare: dezvoltare & satisfacerea nevoii de afirmare a individului.

Participarea grupului = interesul personal coincide cu cel al grupului.

Controlul & evaluare = feed - back permanent.

Strategii de stimulare a motivaţiei pentru învăţare

Creşterea încrederii în sine. Favorizarea autocontrolului. Favorizarea autoconducerii. Cunoaşterea & înţelegerea criteriilor de reuşită. Adaptarea stilului de predare la particularităţile grupului. Generarea de oportunităţi. Înlăturarea barierelor comunicaţionale. Încurajarea intervenţiilor novatoare. Conştientizarea dependenţei factorilor motivaţionali de stadiul

profesiei şi de ciclurile de viaţă.

Metodele de învăţare depind de:- conţinutul activităţii- specificul grupului- abilitatea formatorului


Tipuri

Metode expozitive (expunerea, conferinţa, dizertaţia) Metode interogative (dezbaterea, simpozionul, colocviul, interview-

ul, conversaţia, consultaţia, brainstorming-ul). Metode practice - demonstrative (cercetarea, formarea dirijată prin

sarcină, proiectul, studiul de caz, jocul de rol, lucrul în echipă, rezolvarea de probleme, modelarea.

Conul învăţării

Responsabilităţile formatorului în andragogie

* Identificarea aşteptărilor formabililor.* Definirea şi comunicarea obiectivelor formării.* Corelarea obiectivelor formative cu aşteptările individuale.* Stabilirea consensuală a unui sistem de reguli.* Crearea, în grup, a unei atmosfere pozitive.* Identificarea trăsăturilor individuale şi de grup.* Corelarea: nevoi-disponibilitate / predispoziţie pentru formare.* Depistarea barierelor şi a blocajelor individuale / de grup.* Formarea deprinderii de a acţiona şi apoi de a reflecta asupra acţiunii.* Asigurarea aplicabilităţii imediate a conţinuturilor învăţării.* Practicarea gândirii critice şi utilizarea perspectivelor multiple.* Adaptarea conţinuturilor şi a metodologiilor la specificul grupei.* Practicarea interactivităţii.* Încurajarea iniţiativei personale / de grup.* Susţinerea dezvoltării personale a fiecăruia.* Conceperea învăţării ca efort comun: formabil-formator.* Valorificarea şi valorizarea cunoştinţelor şi a experienţelor (pozitive /

negative).


* Stimularea autocunoaşterii, autoevaluării, autoformării.* Autodeterminarea şi învăţarea continuă: proiecte, cercetare.* Menţinerea direcţiei către realizarea obiectivelor propuse.

Caracteristici ale adulţilor care învaţă (Malcolm Knowles)

1. Adulţii sunt autonomi şi participă voluntar la situaţiile de învăţare. Ei îşi stabilesc singuri obiectivele, aleg şi decid ceea ce se potriveşte nevoilor şi intereselor lor.

2. Adulţii au o bogată experienţă de viaţă. Tot ceea ce vor învăţa va trebui să se lege de această experienţă anterioară.

3. Adulţii au scopuri clare. E necesar ca obiectivele cursului să fie formulate clar şi anunţate din timp, să se explice impactul preconizat, să fie constituită baza de date privind rezultatele finale pe modul / cursant / grup.

4. Adulţii urmăresc relevanţa: conectarea permanentă şi totală la contexte familiare cursanţilor.

5. Adulţii sunt practici. Interesant înseamnă: direct şi imediat aplicabil.

6. Adulţii se aşteaptă să fie respectaţi: sunt atenţi la impresia pe care o lasă, la părerea celorlalţi despre ei. Relaţiile dintre formator şi formabil sunt colegiale.

Managementul învăţării

Treptele învăţării eficace1. Experienţa concretă2. Observarea reflectivă3. Conceptualizarea4. Experimentarea efectivă

Stilurile învăţării

Nr. crt.

Stilul Puncte tari Puncte slabe

1. Activ

- flexibilitate & adaptabilitate- înţelepciune & optimism- deschidere spre nou

- tendinţe spre decizii pripite şi riscuri inutile- tendinţa de a face singur totul şi de a acţiona fără o pregătire suficientă

2. Reflexiv

- conştiinciozitate & metodică- ascultare & asimilare- gândire profundă

- lipsa de comunicare- precauţie excesivă- disponibilitatea spre răzgândire

3. Teoretic

- gândire logică- raţiune &

- gândire laterală limitată


obiectivitate- disciplină & claritate în exprimare

- intolerant faţă de intuiţie şi nesiguranţă

4.Pragmatic

- nerăbdare pentru experiment- realism & spirit practic- orientare tehnică- abordare directă şi la obiect

- tendinţă de a respinge lucrurile fără aplicaţii practice clare- lipsă de interes pentru teorie- graba în soluţionarea problemelor- orientarea spre sarcină şi nu spre individ

CONTRACTUL DE COMUNICARE: EDUCATOR - EDUCAT

Contractul de comunicare presupune

1. O situaţie de comunicare: Cine? Cui? Despre ce? În ce situaţie?2. O intenţie de comunicare: În ce scop?

Enunţ evident – Enunţ subînţeles

„Ai caietul de notiţe?”, „Are cineva manualul la el?”, „Puteţi să deschideţi fereastra?”, „ E tare cald aici!”, „Sunteţi cu maşina?”, „Aveţi o foaie de hârtie?”, „Ştiţi cât e ceasul!”, „Puteţi veni până la mine?”, …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Mesajul

Scris : este integral, clar, structurat, lizibil, coerent, corect gramatical, ortografic şi ortoepic, suscită interesul şi incită la reflecţie, rezistă la proba a 3-4 lecturi consecutive.

Oral: comunică prin cuvinte, gestică, nonverbal, este precis şi clar, este înţeles imediat, este utentic, natural, sincer, cu ţinuta intelectuală.

Într-un discurs, sunt tolerate, dar nu recomandate

- Repetiţia: „Prima problemă este problema financiară”.- Superlativele: „Este ceva de neînchipuit.”- Jargonul: „E un tip de milioane.”- Invenţiile lexicale: „Desfăcător de relaţii.”


- Eterogenitatea nivelelor de limbă: „Viziune idioată.”- Abrevierile: „Diriga e profa de mate.”- Interjecţiile: „Ei, na!”- Neologismele: „Am intrat pe site-ul MEC.”- Cuvintele-contract: „Nu-i aşa?”- Locuţiunile-şperaclu: „Adevărul e că...”- Redundanţele: „Am adăugat în plus.”- Frazele sincopate: „Atenţie! Soluţia este...”- Frazele nominale: „Exerciţiile, repetiţiile, toate acestea.”- Neconcordanţa timpurilor: „Am găsit materialul pe care l-am făcut alaltăieri.”- Nivelele 2-4 de limbă: curent, familial, popular.

Educatorul - Roluri în clasă

1. Transmiţător de cunoaştere.

2. Animator al grupului, devenit, din leader impus, leader acceptat.

3. Ghid: dezvoltă aptitudinea pentru schimbare.

Nivelul schimbării

Metode de intervenţie

1. Epistemic/ cognitiv

- transmitere & utilizare & prelucrare de cunoştinţe- creare de baze de date

2. Atitudinal

- diagnoză & prognoză- motivare & valorizare- un nou sistem axiologic- stimularea participării conştiente- informare & analiză critică

3. Comportamental

- dezvoltare de noi competenţe- modelare conştientă- puterea exemplului personal

4. Organizaţional- reevaluare & reformulare & restructurare- adoptare & adaptare de modele- transformare conştientă din mers

4. Persoană-resursă: răspunde întrebărilor din universul extraşcolar al elevului.

5. Supervizor: judecă, evaluează şi notează progresul individual şi colectiv.

6. Consilier psihopedagogic de orientare şcolară.


Tipuri de educatori: severi, fermi, moderaţi, supli, indolenţi.

Brainstorming – Comentaţi diferenţa: „educator autoritar – educator cu autoritate”.


Reprezentaţi, intuitiv/raţional – poster, joc de rol, ... – elementele de comportament ale educatorului conformist, comparativ cu cele ale educatorului modern.

Timp de lucru: ........ min. Timp de raportare: ......min./ech.

SISTEMUL INFORMAŢIONAL ÎN MANAGEMENTUL ŞCOLAR

ObiectiveLa finele sesiuniii formabilii vor fi capabili:

- să recunoască elementele sistemului informaţional: actorii, documentele, relaţiile - să analizeze necesitatea fluxului informaţional. - să depisteze blocajele comunicaţionale şi modalităţile de dezamorsare a acestora. - să integreze date şi informaţii în sistem.

Informaţia = esenţa unui mesaj transmis de la sursă la un receptor. Sistemul informatic reprezintă partea din sistemul informaţional

automatizată prin ordinator şi mijloace moderne de comunicare. Sistemul informaţional = ansamblul informaţiilor, surselor,

nivelurilor consumatoare, canalelor de circulaţie, procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor. Cuvinte cheie: simplu, flexibil, operaţional.


Factorii de succes ai sistemului informaţional: - colectivul de colectare al informaţiei - documentele = structură, întindere. - metodă de lucru pentru prelucrarea informaţiei.

Deciziile sunt deja şi vor fi şi mai mult asistate prin sistemul suport pentru decizii, având ca scop principal furnizarea către manager a informaţiilor necesare în luarea unei decizii inteligente. Acest sistem suport este un sistem informaţional managerial proiectat ca suport al îndemânării managerului în toate etapele de luare a deciziilor: identificarea problemelor - alegerea datelor relevante - alegerea căilor de decizie - evaluarea variantelor alternative de acţiune - măsuri ameliorative pe termen: scurt, mediu, lung.

Cerinţe esenţiale pentru sistemul suport decizional: - să producă informaţii pe înţelesul managerului. - să producă informaţii la timp.

Premisele unei informări eficiente

Informaţia să fie completă = necesară şi suficientă. Informaţia să fie corectă, verificată = sigură. Informaţiile de specialitate să fie integrate în cele cu caracter

general. Schimbul de informaţii trebuie să fie continuu şi reciproc =

informaţie oportună = la timp. Informaţia să fie adaptată scopului şi persoanelor cărora li se

adresează şi de la care se solicită soluţii.

Informaţiile

- circulă: direct =de sus în jos / indirect = de jos în sus- sunt: - interne / externe

- generale / de specialitate- de maximă importanţă / mediu importante- uşor accesibile / greu accesibile- neperturbate / posibil perturbate

Informaţia cu importanţă în activitatea de conducere constituie fluxul informaţional.

În şcoală, el depinde de: - planul de şcolarizare: profil, secţii


- strategia generală a şcolii. - modul de mobilizare a resurselor.

Paşi în colectarea şi procesarea datelor

Evaluarea: determinarea importanţei lor. Extragerea: selectarea celor utile. Indexarea: ordonarea, clasificarea după criterii clare. Diseminarea: oferirea în scop decizional. Păstrarea: salvarea după procesare.

Informaţii necesare

1. Informaţii legislative.2. Decizii ale Consiliului de Administraţie 3. Evidenţa bazei materiale.4. Informaţii despre planurile de învăţământ, programele şcolare,

programele pentru examenele naţionale.5. Informaţii despre elevi şi examenele susţinute de ei.6. Informaţii despre cadrele didactice şi personalul didactic.7. Informaţii despre personalul nedidactic.8. Dinamica numărului de elevi şi a posturilor şi catedrelor didactice.9. Informaţii despre programul naţional de perfecţionare.10. Evidenţa contabilă.

Rolul managerului

1. “Purtătorul de cuvânt” în diseminarea informaţiei.2. “Centru nervos” al reţelei de informaţii din organizaţie.3. “Element de legătură” în conectarea propriei organizaţii cu

alte instituţii.

Tabloul de bord al şcolii - Jacques Minot - Franţa, 1972

Structură

1. Condiţiile procesului de învăţământ: materiale, programe zilnice2. Procesul de învăţământ: clasele & evoluţia lor, profesii & evoluţia

lor


3. Relaţii funcţionale: organigrama, fişa postului, grafic de acţiune, evidenţa calităţii activităţii

Condiţii pentru un tablou de bord eficient : buna selectare a informaţiei, caracter cuprinzător şi sistematizat, caracter veridic, informaţii relevante, concluzii relevante

Întrebări cu răspunsuri variabile: Cum arată? Cine îl completează? Unde stă?

Cuprins1. Denumirea oficială, adresa, numărul de telefon/fax, adresa e-mail2. Tipul unităţii de învăţământ, nivelul, forma3. Forul tutelar, forma de proprietate4. Durata de şcolarizare, domeniul, profilul, secţiile5. Felul absolvirii, tipul diplomei, posibilităţi de continuare a studiilor6. Planul de şcolarizare, numărul de clase7. Diagrama de funcţionare8. Programul de funcţionare: elevi, directori, secretariat, casierie,

contabilitate, biblioteca9. Componenţa Consiliului de Administraţie10. Structura colectivului didactic şi didactic auxiliar11. Numele medicului şcolar/psihologului şcolar12. Inspectorul de sector13. Reprezentantul comunităţii locale14. Orarul15. Evoluţia colectivelor de elevi16. Organigrama de funcţionare17. Lista atribuţiilor/ posturilor18. Grafice de desfăşurare a activităţilor19. Programe speciale ale şcolii: denumire, participanţi, parteneri,

durată20. Număr de elevi, profesori, personal auxiliar, TESA21. Limbi străine studiate22. Nume: directori, secretar-şef, administrator23. Rezultate şcolare, la concursuri24. Oferta curriculară: obiectivele pe termen mediu/lung, numărul de

clase/an/profil/specializări, trunchiul comun şi numărul de ore, CDS şi numărul de ore, metodologia de selecţie şi opţiune, sistemul de evaluare a elevilor

25. Comisii26. Resurse materiale27. Monitorizarea absolvenţilor28. Consiliul Consultativ al Elevilor29. Consiliul Reprezentativ al Părinţilor30. Etc.


CONSTRUIREA ECHIPEI Obiective

La finele acestei sesiuni formabilii vor fi capabili:- să recunoască trăsăturile esenţiale ale echipei raportată la

grup,- să precizeze factorii de eficientizare a lucrului în echipă,- să enunţe principalele roluri în cadrul unei echipe.

Grup = ansamblu de persoane, cu o structură şi cultură specifică, având interese individuale comune.

Echipă = grupul de lucru care funcţionează cu scopuri şi obiective precise şi în care fiecare membru este angajat în rezolvarea sarcinilor comune.

Activitatea cu oamenii presupune luarea în consideraţie a 3 aspecte, referitoare la contractul lor psihologic cu organizaţia căreia îi aparţin.

Indivizii ca indivizi = motivaţia(Ce doreşte / aşteaptă fiecare persoană de la viaţă sau de la o situaţie dată? Cum să scoţi cel mai mult de la ei pe această bază?)

Indivizii în postura lor = rolul(Ce se poate aştepta de la fiecare individ într-o situaţie / postură precisă? Ce aşteaptă fiecare de la ceilalţi?)

Indivizii împreună = grupul de lucru/ echipa(Cum pot fi indivizii combinaţi cel mai bine în grupuri de lucru / echipe? Care sunt performanţele / comportamentele lor în aceste grupuri?)

Premisele transformării unui grup în echipă

- respectarea dreptului de a vorbi / a fi ascultat- respectarea argumentării / demonstrării punctelor personale de

vedere- stimularea gândirii libere, creatoare- menţinerea echilibrului a da - a deţine puterea- favorizarea intercunoaşterii


Fazele constituirii echipelor (Sentimente şi atitudini)

Forming = constituirea

Emoţie, aşteptare, optimism. Mândria de a fi ales. Sentimentul iniţial de solidaritate cu echipa. Neîncredere, teamă şi nesiguranţă faţă de sarcină. Încercarea de a defini activitatea. Încercarea de a defini un comportament acceptabil. Decizii privind conţinutul informaţiilor indispensabile. Nerăbdare privind discuţiile clarificatoare.

Discuţii referitoare la probleme irelevante. Dificultatea de a identifica problemele relevante. Plângeri privind organizarea şi barierele de lucru. Este faza în care leader-ul îşi confirmă sau nu rolul, atât pe plan formal, cât şi informal.

Storming conflictul

Opoziţie faţă de problemele şi metodele considerate de fiecare membu al echipei ca fiind corecte. Schimbare totală privind sentimentele faţă de echipă şi şansele de succes. Preocupare pentru măreţie & gelozie.

Discuţii în care se cade de acord asupra punctelor esenţiale. Membrii echipei se pun in defensivă, se împart în bisericuţe şi “aleg” de-a cui parte sunt. Apare îndoiala privind înţelepciunea celui care a iniţiat proiectul şi a ales echipa. Se definesc obiective nerealiste.

Norming = antrenarea

Sentimentul de a fi capabil de prezentarea constructivă a criticii. Acceptarea tovărăşiei în echipă. Sentimentul unităţii, un spirit de echipă, obiective comune. Gândul, că până la urmă, toate vor merge bine.

Se încearcă evitarea conflictelor şi atingerea armoniei. Prietenie & încredere în fiecare. Se împărtăşesc opinii personale şi se discută despre dinamica internă a echipei. Se stabilesc şi se respectă regulile şi normele de bază.


Performing = cultivarea

Sentimentul înţelegerii şi capacităţii de a coopera în muncă. Acceptarea forţei şi slăbiciunii fiecăreia. Mulţumirea privind ritmul muncii şi comportarea. Sentimentul dezvoltării constructive. Sentimentul capacităţii de a rezolva problemele echipei. Sentimentul solidarităţii cu echipa.

Cooperare eficientă. Responsabilitate colectivă faţă de soluţiile adoptate.

Brainstorming - În ce stadiu consideraţi că se află echipa profesională cu care lucraţi? Argumentaţi!

Rolurile în echipă: gânditorul logic, luptătorul înverşunat, prietenul.

R. Meredith Belbin, 1981

I. După comportamentul în activitate

1. Coordonatorul:- este calm, încrezător în sine, controlat, cu un puternic simţ al

obiectivelor- stabileşte obiectivele echipei şi defineşte rolurile- nu trebuie neaparat să fie foarte deştept

2. Organizatorul:- munceşte mult, se autodisciplinează- are un puternic simţ al datoriei, este conservator şi previzibil- el pune lucrurile în mişcare

3. Semănătorul:- este imaginativ şi inteligent, este sursa de idei a echipei- este geniul grupului, dar este individualist- se ocupă de problemele fundamentale ale echipei

4. Armonizatorul:- este dinamic şi nerăbdător, fereşte echipa de inerţie- asigură analiza cumpănită, obiectivă şi critică- evită direcţionarea echipei spre alte obiective

5. Investigatorul de resurse:


- are calităţi de improvizator, cu multe contacte externe- este extravertit, entuziast, curios, maleabil- răspunde energic la provocări

6. Criticul:- este sobru, neemotiv, prudent- verifică personal detaliile- nu tolerează neatenţia şi neglijenţa

7. Coechipierul:- este sensibil, blând, plăcut, deşi uneori nehotărât- răspunde solicitărilor celorlalţi- promovează spiritul de echipă

8. Perfecţionistul:- este conştiincios şi ordonat- oferă echipei un mod logic şi metodic de lucru- transformă deciziile şi strategiile în sarcini de lucru

II. După comportamentul social

1. Alfa: conducătorul 2. Beta: aghiotantul3. Gamma: mulţimea4. Omega: necooperantul

III. După comportamentul de comunicare - “Grădina

zoologică”5

1. Broscoiul limbut2. Căprioara timidă3. Vulpea iscoditoare4. Calul ascultător5. Hipopotamul placid6. Girafa încrezută7. Ariciul opozant8. Maimuţa atoateştiutoare9. Buldogul certăreţ

Echipa managerială

Este un grup de lucru eterogen (ca vârstă, sex, niveluri de pregătire şi specializare), ce se constituie, de regulă, permanent şi care funcţionează pe lângă managerul participativ. Ea apare ca răspuns la nevoia managerului de a folosi competenţa deosebită a anumitor

5 A se consulta anexele de la finalul suportului de curs.


colaboratori în atingerea unor obiective majore, pentru care nu există o componentă în organigrama de funcţionare.

Calităţi dorite

Capacitate de orientare în probleme diferite Înaltă specializare la nivel propriu Maturitate emoţională Spirit de analiză şi sinteză Seriozitate şi angajare totală Responsabilitate individuală şi colectivă Disponibilitatea de a lucra în echipă Experienţă în probleme manageriale (la nivel înalt /

mediu) Curaj în tratarea problemelor şi asumarea riscurilor Discernământ şi flexibilitate în gândire …… ……. …… …....

Etapele constituirii echipei manageriale de către manager

Stabilirea responsabilităţilor şi a raporturilor dintre membri

Stabilirea condiţiilor şi a calificării necesare Căutarea candidaţilor şi studierea lor Testarea psihologică: aptitudini, inteligenţă, personalitate,

interese Întrevederea preliminară şi de detaliu Observarea evoluţiei

Elemente majore

1. Planificarea responsabilităţilor în funcţie de opţiuni2. Poziţia managerului: primum inter pares3. Poziţia membrului echipei: egalitate cu toţi

Obligaţiile membrilor

- să gândească strategic- să se concentreze asupra rezultatelor- să lucreze în termeni de sistem- să trateze problemele cu autoritate- să deceleze esenţialul


Echilibrul dintre manager şi membrii echipei manageriale este conferit de gradul de libertate al acestora de a prezenta propuneri şi a comenta scopurile asumate. Pentru aceasta, trebuie ca managerul să fie asimilat de echipă şi resimţit efectiv ca un membru al ei.

Ethos - Pathos – Logos (Cum puteţi deveni membri într-o echipă)

Ethos = ataşament = capacitatea de a fi credibil în faţa celorlalţi

Pathos = empatie = capacitatea de a intra în rezonanţă cu ceilalţi

Logos = raţiune = capacitatea de a-i convinge pe ceilalţi

Eficacitate şi eficienţă

Eficacitate = maximum de rezultatEficienţă = maximum de rezultat cu minimum de investiţii


Reprezentati, intuitiv, pe poster, rolurile asumate în echipa de lucru preferată.

Timp de lucru: … minute Timp de raportare: …..min/ ech.


LUCRUL ÎN ECHIPĂ

Motto De ce strigi aşa de tare, căci nu te aud. Ralph Emerson

Obiective

La finele acestei sesiuni, formabilii vor fi capabili:

- să diferenţieze noţiunile de teambuilding şi teamwork- să precizeze obiectivele unei learning organization- să precizeze rolurile în teamwork- să precizeze etapele schimbării organizaţionale

Construirea echipei : construirea unui climat de încredere reciprocă între membri, asociat cu sentimentul dependenţei alternativ reciproce, în care fiecare membru se simte răspunzător pentru rezultatul comun şi se străduieşte pentru atingerea obiectivelor stabilite.

Lucrul în echipă : cooperarea, în echipa deja constituită, pentru rezolvarea unei probleme.

Premisele transformării unui grup în echipă:- respectarea dreptului de a vorbi / a fi ascultat- respectarea argumentării / demonstrării punctelor personale de

vedere

Dezvoltarea organizaţională înseamnă învăţare.

Învăţarea = preocupare activă pentru conţinuturi de viaţă şi de cunoaştere, având ca scop schimbarea comportamentului în decursul acestui proces.

Învăţarea presupune: continuarea învăţării, o nouă învăţare, dezvăţarea & reînvăţarea.Învăţarea este: personală, de grup, organizaţională.

Organizaţia poate fi privită drept:

- un mecanism : modelul mecanicist- un animal / o plantă : modelul organic


- mişcare: modelul uman, al cărui scop central în constituie dezvoltarea de sine stabilită.

Obiectivele unei organizaţii care învaţă

- să devină mai inovativă, să conştientizeze şi să schimbe rutinele defensive

- să-şi dezvolte propria cultură organizaţională, să dezvolte energii psihomentale (mindfitness)

- să faciliteze organizarea proprie, să mărească ariile de responsabilitate

- să asigure dezvoltarea personală şi profesională a personalului- să favorizeze relaţia: tehnologie – persoană – organizaţie- să coreleze:

- re – acţia (reparaţie & adaptare & întreţinere a calificării) - inter – acţia (armonizarea condiţiilor de muncă cu

potenţialul personal) - pro – acţia (influenţare & reorganizare a ambientului)

Membrii unei organizaţii pot desfăşura lucru în echipă, atunci când îndeplinesc următoarele condiţii.

1. Sunt dispuşi să susţină o muncă în comun, prin împărtăşirea deschisă a ideilor şi a opiniilor.

2. Admit ideea că oamenii îşi pot conştientiza capacităţile şi potenţialul, atunci când acţionează într-o atmosferă de încredere.

3. Sunt convinşi că dezvoltarea personală e posibilă mai ales în cooperare şi nu în concurenţă cu ceilalţi.

4. Simt că persoana şi exprimările ei sunt luate în serios.

5. Respectă principiul că situaţiile de interes comun trebuie abordate în comun.


Roluri pentru lucrul în echipă

I. De sarcini: favorizează atingerea obiectivelor

1. Iniţiatorul: propune căi noi de atingere a obiectivelor.

2. Căutătorul: descoperă idei noi din experienţe şi cunoştinţe vechi.

3. Moralistul: încearcă şi găseşte valori şi norme relevante.

4. Evaluatorul: oferă standarde de corectitudine şi logică.

5. Executantul: îndeplineşte deciziile grupei, se ocupă de metode şi

termene.

6. Practicul: se ocupă de necesarul de materiale şi urmăreşte

procedurile.

7. Scribul: este memoria grupei.

II. Socio – emoţionale: asigură constituirea şi menţinerea tonusului relaţional.

1. Încurajatorul: sprijină şi întreţine moralul.

2. Pacifistul: evită declanşarea conflictelor.

3. Glumeţul: detensionează atmosfera cu o glumă bună.

4. Mediatorul: negociază conflictele de lucru.

5. Agitatorul: fereşte de inerţia mentală şi auto mulţumire.


III. Deranjante: îngreunează activitatea

1. Vorbăreţul (nu e periculos, dacă nu-i reţine pe ceilalţi de la muncă).

2. Chiţibuşarul (nu e periculos, dacă nu-i deranjază pe ceilalţi).

3. Cobea (cârcoteşte la orice).

4. Manipulatorul (poate fi anihilat dându-i-se o responsabilitate).

5. Dominatorul (vrea ca totul să se facă numai după capul său).

Reguli pentru lucrul în echipă

Punctualitate Recunoaştere Deschidere Atmosferă Toleranţă Disciplină

Disponibilitate pentru colaborare

Ascultare & Intervenţie Evitarea aprecierilor

personale Capacitate de critică Contribuţie cu experienţă şi

cunoştinţe Evitarea expresiilor ucigaşe

Bariere pentru lucrulş în echipă

- Lipsă de încredere reciprocă, neobişnuinţa lucrului în comun- Nevoia personală de evidenţiere, comportament concurenţial- Conflicte subterane & luptă pentru putere- Lipsă de reprezentare a colaborării, lipsa disponibilităţii de

informare- Ritualuri & Tabu – uri & Gândire autoritară

Etapele schimbării organizaţionale

Şocul: diferenţa între aşteptări înalte şi realitate.


Negarea: fals sentiment de siguranţă. Supraapreciere a propriei competenţe. Incompetenţă inconştientă

Conştientizarea necesităţii: înţelegerea necesităţii schimbării, nesiguranţă. Incompetenţă conştientă

Acceptarea: acceptarea realităţii, abandonarea obiceiurilor vechi.Verificarea: încercarea şi căutarea unor noi comportamente ce să conducă la succes.

Competenţa inconştientă

Recunoaşterea succesului: cauzele pentru care anumite comportamente conduc la succes.Integrarea: preluarea comportamentelor de succes în repertoriul activ de comportamente.

Competenţa conştientă


Reprezentaţi, iconic, lucrul în echipă în organizaţia din care faceţi parte.

Timp de lucru: ………… min. Timp de raportare ………. min. / echipă

STĂRILE CONFLICTUALE

Obiective

La finele sesiunii formabilii vor fi capabili: - să definească starea conflictuală şi să recunoască tipurile de conflicte, - să deceleze părţile pozitive şi negative ale conflictului, - să precizeze modalităţi de prevenire a conflictelor şi să exerseze tehnici de negociere.


Conflictul este un antagonism (dezacord) total / parţial între doi sau mai mulţi indivizi / grupuri de indivizi asupra unei probleme, fiecare din aceştia simţindu-se frustrat într-o anumită privinţă, având drept cauze: divergenţele de atitudini, scopuri, interese, motivaţii, modalităţi de acţiune.

Stadii1. Conflictul potenţial = latent2. Conflictul observat = conştientizat3. Conflictul resimţit = acumulare de tensiuni4. Conflictul izbucnit = confruntarea agresivă5. Conflictul rezolvat = schimbarea condiţiilor care l-au generat

Teorii privind interpretarea psihosocială a conflictului

Teoria cooperării - Conflictul este o stare anormală, deci negativă.Teoria comportamentală - Conflictul este inevitabil, dar el poate stimula schimbarea.Teoria interacţionistă - Conflictul este motivant şi generator de idei progresiste*.

Surse de conflict

Distribuirea inechitabilă a resurselor (materiale, umane, financiare),

Interdependenţa sarcinilor, Diferenţa de scopuri, Aprecierea managerului, Comportamentul managerului, Comunicarea insuficientă, Diferenţele individuale (pregătirea profesională, rezistenţă la

stress), Diferenţa de stil de muncă (melancolici / dinamici), Organizarea defectuoasă a muncii (obiective ambigue), Diferenţele de statut social /de mediu de lucru.

* Bine rezolvate, conflictele din interiorul unui grup pot conduce la restabilirea / întărirea coeziunii acestuia (dacă aceasta a fost ameninţată).

Tipologia conflictelor

După natură: - de interese (patronat - sindicat), - de drepturi (reclamaţiile),


- de practici neloiale, - de recunoaştere (patronatul nu recunoaşte un anumit

sindicat). După cuprindere:

- individual = intra-personal, - organizaţional: persoană - grup, - inter - persoane, - inter - grupuri.

După efect: - funcţional (pozitiv), - disfuncţional (negativ).

Caracteristici

Părţile implicate sunt într-o opoziţie de interese: personale - colective.

Manifestarea depinde de gradul de conştiinţă a părţilor (demnitate / mahalagism).

Intensitatea participării variază în timp, în funcţie de tipul de personalitate, de bioritm

Atmosfera de lucru tensionată afectează eficienţa activităţii ≥ 2 colegi de catedră.

Părţile implicate dispun / folosesc resurse de putere diferite (mentale, faptice)conferite de: autoritatea legală, competenţa recunoscută, număr de aderenţi

Aspecte

1. Negative: animozitate, resentimente, agresivitate, frică, insatisfacţie, frustrare, absenteism, stress, randament scăzut, percepţii eronate, comunicare defectuoasă, părăsirea locului de muncă.

2. Pozitive: dezvăluie nevoia de discutare a relaţiilor reciproce, facilitează înţelegerea a ceea ce se apreciază la ceilalţi, creează identitate reciprocă şi creativitate, dezvoltă abilităţi sociale şi facilitează comunicarea, conduce la schimbare şi ambiţionează, creează energie pentru abordarea problemelor, sporeşte implicarea şi participarea, ajută organizaţiei în debarasarea de “golul emoţional”, favorizează dezvoltarea organizaţională, profesională şi personală, evidenţiază aspecte nebănuite ale activităţii, creează abilitatea gestionării unui alt conflict.

Metode de soluţionare

Pasive: ocolirea, renunţarea, izolarea

Active: - negocierea- medierea: persoană neutră - părţi implicate.- compromisul: concesii reciproce.


- colaborarea: atribuirea unor obiective grele.- modificarea reţelelor de putere: schimbare de

responsabilităţi.- autoritatea managerului: intervenţie directă.- înfruntarea.

Tehnici de soluţionare

1. Mentale

o “În pantofii celuilalt”

o Gândirea pozitivă

o Locul şi momentul potrivit

o Un nou cadru şi o nouă atitudine

Vechi Nou

El sau eu!Nici o şansă!Nu e normal să ne certăm.Nu merită discutat

Putem câştiga amândoi!!Este posibil!E natural să avem păreri

diferite..Trebuie sa discutăm.

o Mesaje “eu” & ascultare activă :

- de exprimare (“cred că…”), - de răspuns (”voi…/ nu voi…”), - de prevenire (”voi…/nu voi…pentru că…”), - de confruntare (”mă deranjează că”), - de apreciere (”îmi place…”).

2. Senzorialea. Ascultareab. Privireac. Vocea d. Atingerea

3. Corporale


a. Postura b. Echilibrul c. Distanţa d. Respiraţia

NEGOCIEREA

Negocierea = procesul interacţional de comunicare ce implică 2 entităţi sociale cu interese neomogene, având ca scop stabilirea unui acord, perceput de toţi ca fiind corect şi cinstit, într-o problemă ce afectează interesele părţilor implicate.

Presupune: - recunoaşterea existenţei conflictului: problema & motivul, - acceptarea confruntării: scopul, identificarea cauzelor: mesaje “eu” & ascultare activă, - inventarierea soluţiilor & adoptarea uneia; - evaluarea lor, stabilirea etapelor de urmat: cine ce face? - evaluarea rezultatului parţial, verificarea rezultatului final.

Etape Pregătirea = conştientizarea intereselor neomogene.Negocierea propriu - zisă = schimburi de informaţii orientate spre

scopul comun.Soluţionarea: într-un mod reciproc avantajos.

Tipuri

Distributivă: câştig şi pierdere. Context: de înfruntare. Metode: ameninţarea, promisiunile, persuasiunea, prefăcătoria, încăpăţânarea, alianţa cu alţii, tăcerea sugestivă, şantajul.

Integrativă: câştig - câştig. Context: de cooperare. Metode: logica, amabilitatea, sinceritatea, bunăvoinţa, lauda, limbajul comun, ascultarea activă, răbdarea, generozitatea, toleranţa, grija faţă de partenerul de discuţie.

Cu implicarea celei de a 3 - a părţi. Context: neutru.

Medierea: o a 3 - a parte, neutră, facilitează ajungerea la un acord negociat. Metode: favorizarea atmosferei, clarificarea intereselor părţilor, orientarea discuţiei, intervenţii în conţinut, atitudine detaşată faţă de rezultat, anularea fricii faţă de risc, estimarea corectă a profitului maxim


al fiecărei părţi, definirea priorităţilor, adaptarea la schimbări, atenţie la răspunsuri, discreţia, disponibilitatea de a asculta şi a răspunde la întrebări.

Arbitrajul: celei de a 3 - a părţi i se dă autoritatea de a impune termenii stingerii conflictului.

Modalităţi de evitare a conflictelor

Trebuie ca managerul: să acorde competenţe pe măsura fiecăruia, să delimiteze clar fiecare competenţă, să delege egal responsabilitatea şi autoritatea, să acorde şefilor de sector libertatea repartizării sarcinilor în sector, să stabilească sarcini reale pentru fiecare sector, să cunoască activitatea fiecărui sector, să-şi exprime clar aşteptările, să-şi cunoască subalternii şi colaboratorii, să nu se lase antrenat în conflicte minore / sterpe, să-şi analizeze critic propria activitate.

Tehnici de negociere

Frontul rusesc – Insinuarea că eşecul unui punct de negociere major, pretins ca fiind minor, va conduce la anularea tuturor înţelegerilor anterioare.

Bomba atomică – Sugestia că eşecul unuia din punctele de negociere va conduce la consecinţe catastrofale.

Placa stricată – Repetarea obsedantă a propriului punct de vedere.

Cazinoul – Sugestia că punctele de vedere opuse nu pot fi luate în considerare şi că, desigur, sunt o glumă.

Mesagerul – Invocarea unei pretinse a 3-a părţi, vinovate de lucrurile neplăcute susţinute.

Disconfortul psihic – Folosirea oricărui mijloc non-violent, de distragere a atenţiei.

Negocierea timpurie – Încercarea de a stabili, în prealabil, limitele acceptate de opozant.

Tăcerea – Păstrarea tăcerii, în cazul unui răspuns nesatisfăcător, ca semnal pentru solicitarea unor informaţii suplimentare.

Luarea de pauze – Modalitate de detensionare a atmosferei şi de refacere a forţelor.

De ce nu? – Înfrângerea fricii de înfruntare a adversarului. Luarea temperaturii – Întâlnire informală prealabilă, de testare a

opiniilor. Favoarea personală – Insistenţa pe disconfortul personal cauzat

de satisfacerea solicitărilor propuse. Împietrirea – Mimarea uimirii faţă de solicitării celorlalţi. Copilul care învaţă greu – Subminarea încrederii celeilalte părţi,

pe motivul că nu deţine suficiente informaţii sau argumente.


Dl. Simpatic şi dl. Dur – Retragerea din echipă a susţinătorului variantei dure şi preluarea negocierilor de către alt coechipier, mai binevoitor.

Diversiunea – Maximizarea importanţei unui aspect minor şi minimizarea importanţei aspectului major.

Ceaţa – Purtarea dialogului într-un limbaj sofisticat, dificil înţelegerii comune.

Rezumarea incorectă – Comiterea unei erori în interes propriu. Divide et impera – Indicarea faptului că unul din membrii opoziţiei

vă susţine. Încă un lucru – Solicitarea unei ultime concesii.


Construiţi o situaţie conflictuală şi încercaţi rezolvarea ei.

Timp de lucru: …….min. Timp de performare: ……..min/ech.

A COMUNICA = A ACCEPTA DIFERENŢELE

Obiective

La finele acestei sesiuni formabilii vor reuşi:

- să-şi controleze vocea, gestica;- să-şi organizeze argumentaţia;- să se exprime oral şi corporal.

Metacomunicare : arta ascunderii gândurilor.

Deviza 1 – „A comunica = a te comunica”. Cum să fiu clar şi logic?


Deviza 2 – "Ia act de tine însuţi în timpul discursului". Cum să renunţ la ticuri şi paraziţii verbali? Cum să fac, pentru a-mi stăpâni emoţiile?

Deviza 3 – "Omul este liber: el se creează mereu."Cum să alternez momentele calme cu cele furtunoase? Cum să mă mişc? Unde să privesc? Cât să mă dezvălui?

Deviza 4 – "A comunica înseamnă a asculta". Când să tac? Când să respir?

Deviza 5 – Nu vorbim în faţa celorlalţi, ci le vorbim

celorlalţi. Cum să fac să fiu bine înţeles? Cum să răspund aşteptărilor celor ce mă ascultă? Cum să fac pentru a nu plictisi?

Reguli în comunicare - Metoda Piolot – Exercții

Regula 1: - Stăpânirea de sine = destindere musculară. "Mă pregătesc să spun".

Regula 2: - Respiraţia = idee (inspiraţie) & vorbă (expiraţie). Frază complexă.

Regula 3: - Vocea = expresia sufletului. "O poveste într-un minut.".

Regula 4: - Dicţia = articulare sonoră clară. "Prin vârfuri vântul viu vuia".

Regula 5: - Privirea = adresare personală fiecăruia. "Vă privesc pe fiecare".

Regula 6: - Gestica = eliberarea spiritului. "Vă propun să facem."

Regula 7: - Memoria = rezistenţa la factori perturbatori. Povestirea & numărarea.

ARGUMENTAŢIA


Motto: „Ca să te lupţi cu zmeul, trebuie să intri în pielea sa”.

Cum convingem? Adresându-ne spiritului şi sufletului.

De reţinut!

A pune o întrebare unui adversar înseamnă a-i oferi un avantaj. Un opozant în sală înseamnă mană cerească. Un opozant e contagios: vorbeşte repede, tare, ascuţit. O încălzire fizică înainte de discuţie e benefică. Argumentele surprinzătoare sunt cele mai bune. Un expozeu bun previne orice obiecţie. Zâmbetul îi face chiar şi pe crocodili să zâmbească. Imobilitatea („escara fizică”) ucide discursul. Emoţia sinceră este percepută bine. Alternanţele sunt stimulatoare: şezând/în picioare/în mişcare,

expunere/ improvizaţie, voce puternică/voce calmă, ritm alert/lent.

Exerciţiul 1. Luaţi/daţi un interview, pe o temă la alegere

Exerciţiul 2. Argumentaţi pro sau contra următoarele teme

1. Clase – Cabinete2. Director-profesor – Director-economist3. Informatica pentru sine – Informatica pentru celelalte discipline4. Sală de curs tradiţională – Sală de curs aranjată neconvențional5. Intrări separate – Intrări comune6. Finanţare şcolară – Autofinanţare şcolară7. „Ore de 1 oră” – „Ore de 2 ore”8. Femeia-femeie – Femeia-bărbat9. Prioritate: WC – Prioritate:PC10. Predăm cunoştinţe unei clase – Asistăm parcursuri individuale11. ...........................................................12. ............................................................

COMUNICARE STRATEGICĂ


Motto

„Te aud. Vrei să te şi ascult?”

Obiective

La finele acestei sesiuni, formabilii vor fi capabili:

- să precizeze caracteristicile unei bune comunicări strategice,- să enunţe condiţiile de performare a unei comunicări strategice,- să evalueze un discurs.

Comunicarea strategică: performarea eficientă a unui mesaj structurat pe criterii stabilite anterior, având drept finalitate atingerea unor obiective clar definite.

Aspecte esenţiale

1. Motivaţia – De ce? Pentru ce? Din ce cauză? (nevoia) Cu ce scop? (finalitatea)

2. Audienţa – Cine? Ce ştiu despre receptor? (interese, valori, preocupări) Cum va folosi informaţia primită?

3. Descrierea – Ce? Ce tip/tipuri de comunicare voi folosi? Ce stil/stiluri? Pe ce canal/canale? Ce nivel intelectual de comunicare? Ce tip/tipuri de limbaj? (verbal, nonverbal, corporal)

4. Aplicarea – Cum? (utilizarea informaţiei)


Structurarea comunicării strategice

1. Stabilirea obiectivelor (Ce urmăresc?).2. Cunoaşterea situaţiei (De ce? Pentru ce? Cui?).3. Organizarea mesajului, relevanţa sa pentru receptor(Cât e de

interesant?).4. Competenţa de comunicare (Cum fac să mă asculte?).

Vorbire cât mai liberă şi nu citire Contact vizual permanent cu toţi ascultătorii Ritm/debit verbal adecvat (ascultare/înţelegere/luare de

notiţe) Claritatea expresiei orale/scrise

o structurareao pitorescul frazeio corectitudinea gramaticalăo „aditivii”: imagine, muzică, mişcare

Limbajul trupului (Ce transmit fără vorbe?).5. Controlul nervozităţii (De ce să-mi fie frică?).

Discursul – Reguli de bază

I. Introducere1. Captarea atenţiei: avertizarea2. Stabilirea credibilităţii oratorului si a subiectului:

sinceritatea3. Identificarea/exprimarea scopului: recunoaşterea

interesului4. Enunţarea desfăşurării comunicării: transparenţa

II. Cuprins1. Scurt sumar al subiectului2. Puncte cheie 3. Integrarea subiectului intr-un context mai larg

III. Concluzie 1. Anticiparea sfârşitului2. Revederea punctelor esenţiale3. Apelul final către audienţă

ACTIVITATE INDIVIDUALĂ


Rememoraţi ultimul discurs urmărit. Evidenţiaţi şi argumentaţi, criterial, aspectele pozitive şi negative. Notaţi, pe o scală de 1 -5.

Timp de lucru: ..... min. Timp de performare: ….. min/ech.

Bibliografie

1. Andrei A., Abăcioaie D. - Ghidul directorului de şcoală, Colegiul

Craiova, 2000.

En - tête

Destinatar (14 - 16)

Referinţele noastre - 10(Ref.ns: PP/LS)

Piese anexe: -copie certificat

Obiectul scrisorii (14)

Data (12)

Corpul scrisorii (12)

Scurtă introducere în problemă: 1 aliniat.

Esenţa scrisorii (cerere, răspuns, reclamaţie,…): 1 aliniat, boldit.

Formula de încheiere, în care se reia apelativul: 1 aliniat.

Semnătura (12 - 14)

Apelativul (12)

Referinţele voastre - 10(Ref.vs: Nr.


2. Cerchez, N., Mateescu , E. - Elemente de management şcolar ,

Spiru Haret , Iaşi , 1995.

3. Cristea, Sorin – Curriculum pedagogic, E.D.P.. Bucureşti , 2006.

4. Everard , Morris , Geoffrey - Effective School Management, P.

Chapman Publishing Ltd , London , 1998.

5. Gary, Johns - Comportament organizaţional, Ed. Economică ,

Bucureşti , 1998.

6. Handy, Charles , Aitken , Robert - Understanding Schools as

Organizations, Penguin Group, Middlesex, England, 1996.

7. Hanson, Mark - Educaţional Administration and Organizaţional

Behavior, Massachusetts, 1996.

8. Hohan, Ion, Cucu, Maria – Ghid practic pentru implementarea

sistemului de management al calităţii în organizaţii, conform EN

ISO 9001: 2001, Editura Fiatest, Bucureşti, 2007.

9. Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei - Manual de management

educaţional, Pro Gnosis, 2000.

10. Iosifescu, Şerban – Calitatea educaţiei, Educaţia 2000+,

Bucureşti, 2008

11. Iucu, Romiţă - Managementul şi gestiunea clasei de elevi,

Polirom, Iaşi, 2000.

12. Jinga, I. , Petrescu, A. ,Gavotă, M. Ştefănescu, V. - Evaluarea

performanţelor şcolare, Ed. Afelin, Bucureşti, 1996.

13. Jinga, Ioan – Manual de pedagogie, ALL, Bucureşti, 2006

14. Manolescu, Aurel - Managementul resurselor umane, Coresi,

Bucureşti, 1999.

15. Mathis, R. ,Nica, P. , Rusu, C. - Managementul resurselor

umane, Ed. Polirom, Iaşi, 1998.

16. Ministerul Educaţiei şi Cercetării – Management educaţional

pentru instituţiile de învăţământ, Tipogrup Press, Buzău, 2001.

17. Ministerul Educaţiei şi Cercetării, UNICEF – Strategii

educaţionale centrate pe elev, ALPHA MDN, Buzău, 2006

18. Ministerul Educaţiei şi Cercetării - Raport asupra stării

sistemului naţional de învăţământ – 2006



sistemului naţional de învăţământ – 2007


sistemului naţional de învăţământ –2008

21. Ministerul Educaţiei şi Cercetării - Programul Naţional de

Reforme 2007-2010

22. Ministerul Educaţiei şi Cercetării - Planul de acţiuni pentru

anul 2008 aferent Programului Naţional de Reforme

23. Ministerul Educaţiei şi Cercetării - Memorandum -

Implementarea Planului de acţiuni pentru anul 2008 aferent

Programului Naţional de Reforme (Strategia Lisabona)-

24. Ministerul Educaţiei şi Cercetării - Plan de acţiuni

suplimentare PNR

25. Ministerul Educaţiei şi Cercetării - Strategie Postaderare

2007 – 2013 (Proiect)

26. Ministerul Educaţiei şi Cercetării - Strategia Naţională pentru

Dezvoltare Durabilă a României - orizonturi 2013-2020-2030

27. Ministerul Educaţiei şi Cercetării – Componenta de

programare bugetară a Planului Strategic al Ministerului Educaţiei,

Cercetării şi Tineretului, 2008 – 2010, aprobată prin Ordinul

Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nr. 4650/02.07.2008

28. Niculescu,R.-M - Formarea formatorilor, All Pedagogic, 2000.

29. Păun, Emil- Şcoala - abordare sociopedagogică, Polirom, Iaşi,

1999.

30. Petrescu, Ion - Gândire şi aptitudinile managerului, Lux

Libris, Braşov, 1996.

31. Petrescu, Ion - Profesiunea de manager, Ex Libris, Braşov,

1997.

32. Petrescu, Ion - Psihosociologia managerială, Lux Libris,

Braşov, 1998.

33. Petrescu, Paloma, Şirinian, L. – Management educaţional,

Dacia, Cluj, 2002.


34. Zorlăţean, T., Burduş, E., Căprărescu, G. - Managementul

organizaţiei, Ed. Economică, Bucureşti, 1998.


Localitatea …………………………….. Stagiul:…….

Modulul ………………………………………….. Data:…………

Chestionar de evaluare zilnică

Stimată colegă, stimate coleg, Ne face plăcere să credem că cele discutate azi ţi-au fost de folos. Răspunsurile tale sincere la întrebările de mai jos ne vor orienta în activitatea viitoare.

1. Pentru tine ziua de azi a fost utilă în proporţie de………..%. 2. Achiziţiile au fost, preponderent, în domeniul:

Cognitiv □ Metodologic □ Atitudinal □

3. Care dintre sesiuni te-a motivat cel mai mult? De ce?

………………………………………………………………………………….. …………………………………………………………………………………..

4. Ce apreciezi la colegii de formare? …………………………………………………………………………………... …………………………………………………………………………………...

5. Ce apreciezi la tine? ………………………………………………………………………………….. …………………………………………………………………………………..

6. Ce te-a deranjat în derularea programului? …………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………….

7. Care a fost câştigul major al zilei de azi? …………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………….

8. Ai sugestii pentru formatori? …………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………..

9. Numeşte cuvântul cheie al zilei de azi. …………………………………………………………………………………. ………………………………………………………………………………….

Mulţumim! Îţi dorim o seară plăcută!

Formatorii


Localitatea ..........................

Modulul ........................................

Chestionar de evaluare - Stagiul ....... Data .....................

Stimată colegă, stimate coleg,

Mulţumim pentru participarea la sesiunile de formare şi aşteptăm un feed-back sincer la aspectele de mai jos.

Atractivitatea topicelor

Profesionalismul Utilitatea Formatorilor

informaţiilor

Acquis Diversitatea Aplicabil activităţilor

Valorificarea Interrelaţionare experienţei anterioare în echipă


Interrelaţionare cu formatorii

O seară

plăcută!

Formatorii

Localitatea …………………. Data ……..

Modulul ……………………………………..……….

Chestionar de evaluare finală

Stimată colegă, stimate coleg,………………………..(nominalizare benevolă)

La capătul acestui drum comun, maniera ta de percepere şi asumare a cunoştinţelor şi a valorilor promovate ne interesează în cel mai înalt grad.

1. Din amintirile plăcute şi mai puţin plăcute ale stagiilor, care te-a marcat mai mult?………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

2. Precizează, în termeni de atitudini şi comportamente, evoluţia propriei personalităţi.………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

3. Defineşte-ţi idealul comunicațional.………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

4. Prin ce diferă stilul tău de comunicare de acum faţă de cel anterior?………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

5. Ce gânduri ai pentru viitor?


……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

6. Cum a influenţat acest curs calitatea relaţiilor tale intrainstituţionale?………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

7. Şi acum, înainte de examenul de absolvire ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Mulţumim şi dorim să ne vedem cu aceeaşi bucurie mereu!

Formatorii


Competenţe lingvistice

A. Utilizator elementar

1. Descoperitor – înţelege şi utilizează expresii simple

2. Supravieţuitor – înţelege şi descrie subiecte din profesia

sa

B. Utilizator independent

1. Independent – prag – înţelege şi produce un discurs

coerent, familial/ profesional

2. Independent – avansat – înţelege şi exprimă uşor opinii

personale

C. Utilizator experimentat

1. Autonom – înţelege şi se exprimă structurat, pe teme

complexe

2. Perfect – înţelege şi restituie nuanţe fine, pe teme

complexe

Multilingvism – cunoaşterea mai multor limbi

Plurilingvism – sprijin reciproc al limbilor cunoscute


Categorii de competenţe (apud CNFP)

Funcţii de conducere Funcţii didactice

Inspector şcolar general

Inspector şcolarDirector unitate şcolară

Profesor Maistru

I. Competenţe de comunicare şi relaţionare

I. Competenţe de comunicare şi relaţionare

I. Competenţe de comunicare

şi relaţionare

I. Aplicarea algoritmilor optimi în proiectarea, organizarea şi evaluarea activităţilor didactice

I. Dezvoltarea, consolidarea şi perfecţionarea deprinderilor practice.

II. Competenţe psiho-sociale



II. Aplicarea strategiilor de comunicare didactică, pedagogică şi educaţională

II. Aplicarea algoritmilor optimi în proiectarea, organizarea, şi evaluarea activităţilor practice / de învăţare

III. Competenţe de utilizare a tehnologiilor informaţionale



III. Dezvoltarea, consolidarea şi perfecţionarea deprinderilor, capacităţilor cognitive şi motrice

III. Aplicarea strategiilor de comunicare didactică, pedagogică şi educaţională

IV. Competenţe de conducere şi coordonare

IV. Competenţe de organizare, îndrumare şi control

IV. Competenţe de conducere

şi coordonare

IV. Utilizarea de tehnici de stimulare a creativităţii şi a motivaţiei în învăţare

IV. Utilizarea de tehnici de stimulare a creativităţii şi a motivaţiei în învăţare

V. Competenţe de evaluare



V. Stăpânirea tehnicilor de transfer a deprinderilor în activităţile extracurriculare şi extraşcolare

V. Utilizarea de tehnici de formare şi dezvoltare a gândirii şi comportamentului economic

VI. Competenţe de gestionare şi administrare a resurselor

VI. Competenţe care vizează self-managementul

VI. Competenţe de gestionare şi administrare a resurselor

VI. Aplicarea tehnicilor de cunoaştere a problematicilor socio-educaţionale în consilierea, orientarea / integrarea socio-psiho-pedagogică a elevilor

VI. Dobândirea mecanismelor psihice pentru a realiza stăpânirea de sine şi echilibrul comportamental în toate situaţiile educaţionale.


VII. Competenţe care vizează dezvoltarea instituţională

-VII. Competenţe care vizează dezvoltarea instituţională

VII. Dobândirea unor mecanisme psihice pentru a realiza stăpânirea de sine şi echilibrul comportamental în toate situaţiile educaţionale

VII. Valorificarea oportunităţilor de dezvoltare profesională continuă într-un mediu socio- profesional în tranziţie.

VIII. Competenţe care vizează self-managemen-tul

-VIII. Competenţe care vizează

self-managementul

VIII. Valorificarea oportunităţilor de dezvoltare profesională într-un mediu socio-profesional în tranziţie

-

2. comunicare si curriculum

Documents