BOSNIA SI HERZEGOVINA VOR AUTONOMIA— — —

— Austria le anexează —Care e situaţia politică a celor două provincii

Sînt treizeci de ani de cînd Austria, în virtutea stipulaţiilor tratatului din Berlin, ocupă Bosnia şi Herţegovina. În acest timp ea a stabilit o însemnată reţea de căi cărora a izbutit să le dea siguranţa necesară; s'a silit să dezvolte comerţul şi industria şi a construit în toată ţara căi ferate.

Sarajevo şi Mostar, cele două capitale au fost legate cu căile ungureşti de oparte şi de alta a Dalmaţiei, o linie pătrunde la vest pînă la Jajce; o alta, la est, atinge frontiera turcească, aşteptînd ca o nouă porţiune să formeze de partea aceasta legătura cu căile ferate orientale.

Dar în treizeci de ani, Austria nu s'a priceput să cîştige încrederea populaţiilor; ea a păstrat prea mult conduita cuceritorului; ea a rămas prea militară şi prea biurocratică. Din această cauză, în ultimul timp o mişcare de revoltă contra dominaţiunei ei s'a manifestat dela Adriatică pînă pe malurile Savei. Evenimentele (recente din Turcia au avut un răsunet adînc în nişte regiuni cari, odată, făceau parte din imperiul ei şi cari, la rîndul lor, cer Constituţie.

Asuprirea prin impozite.—Lipsa instrucţieiPublice

Austria însă vrea să dea o lovitură şi să anexeze aceste două provincii. Să ve-dem însă care e situaţia lor politică.

Populaţia din Bosnia şi Herţegovina se compune în cea mai mare parte din catolici, ortodoxi şi din musulmani; catolicii romani nu intră in total decît cu aproape o cincime (ortodoxi, 43 la sută; musulmani, 36; catolici 20; străini, evrei 1 la sută).

În timpul dominaţiei turceşti, fuseseră certuri religioase între musulmani şi ortodoxi, dar ocuparea austriacă a unit repede împotriva ei cele două religii. Numai o mică fracţiune de catolici temîndu-se de persecuţii, se grupase la început în jurul administraţiei; dar şi acest element scade zilnic. Se poate spune deci că astăzi, în Bosnia, nu mai există chestiune religioasă; nu există decît o chestiune politică.

Nemulţumiţii nu tăgăduesc serviciile pe cari Austria le-a făcut ţărei lor, dar eî spirn că aceste servicii sînt departe de a fi dezinteresate. Tot ce a făcut ea a fost dintr’un interes militar şi strategic.

De altfel, locuitorii sînt covîrşiti de impozite. Sistemul dijmei e încă în cinste, dar în loc de a fi perceput în natură, ca vechea dijmă turcească, ea se plăteşte în bani. El e perceput cu cea mai extremă rigoare; contribuabilul care nu plăteşte, vede sechestrîndu-i-se îndată averea şi vînzarea nu cruţă nimic.

Ţăranii între 16 şi 60 de ani, trebue să facă şase zile corvadă, pe an, pentru în-treţinerea şoselelor. Acest impozit, care uneori e răscumpărat în bani, ar cam se-măna cu prestaţiile noastre, dar e o categorie de persoane cari nu-l plăteşte nici în natură; nici în bani, iar altele sînt scutite din oficiu, de către administraţie.

În ce priveşte instrucţia publică, Austria pare a nu se fi sinchisit mult de ea. Şcolile, în toată ţara, sunt mai puţin numeroase decît cazărmile de jandarmerie. Limba naţională e cea sîrbească; ea n'a fost suprimată, ci botezată altfel: ea tre-bue să se numească limba bosniacă.

Austria speră că astfel poporul va pierde cu încetul sentimentul naţionalităţei proprii; ea îî interzice în şcoală învăţămîntul istoriei sîrbe. Apoi, se pare că Au-stria nu s'a prea grăbit să încurajeze arta: Mostar, capitala Hertegoviriel, se plînge că n'are teatru.

Ce e libertatea presei

Pînă în anul trecut, libertatea presei nu exista. Orice articol de ziar, mai înainte de a apare, trebuia să fie supus cenzurei, care tăia şi ciopârtea fără curmate. Acuma, acest regim s'a schimbat, dar se poate pune Întrebarea dacă libertatea de astăzi nu ascunde o tiranie şi mai mare. Un ziar are dreptul să apară fără viza prealabilă, dar de cum începe tragerea, un număr se dă administraţiei, care nu uită să suprime articolele suspecte si să oprească maşinele. Cîteva numere apucă să fie vîndute, dar pachetele cari trebue să iasă din oraş nu pleacă. Se face un nou tiraj, cînd articole întregi sînt înlocuite prin… coloane albe.

Afară de aceasta, cea mal mică fraza socotită subversivă expune pe autorul el şi direcţia ziarului la urmăriri judiciar. Procesele de presă se judecă în secret de consilii de războiu.

În timpul din urmă, un ziar avu imprudenta să scrie că dacă Austria intră în luptă, într'o zi, cu Serbia, ar fi greu pentru sîrbii din Bosnia să ia armele contra, fraţilor lor din Belgrad. Autorul articolului a fost condamnat Ia cinci-spre-zece ani închisoare; direcţia ziarului a suferit si ea o condamnare; doi nenorociţi tipografi cari compuseseră clişeul, s'au ales cu cîte doi ani. În total 29 de ani închisoare a fost preţul colectiv al acestei îndrăzneli.

În sfîrşit, libertăţile politice sînt şi acum necunoscute in Bosnia si Herţegovina.

Ce cere poporul

În mijlocul acestor populaţii cari îşi cer independenta, administraţia austriacă rămîne sfruntătoare şi străină. E curios văzut demarcaţia adîncă ce se face în fiecare oraş între indigeni şi austriaci. Ofiţerii şi funcţionarii formează o lume aparte, care nu se amestecă cu familiile originare ale ţarei. În contactul dintre aceste două pături văd simptomele unei stări bolnăvicioase.

Antagonismul adînc dintre cele două provincii şi Austria care le administrează a ajuns acuma la o stare foarte ascuţiţii Spiritele sunt aşa de surescitate, că o aşa? situaţie nu se mal poate prelungi.

Austria şi-a dat perfect seamă de aceasta şi s’a gîndit la anexarea complectă a provinciilor ocupate, ca pe urmă—abia— să examineze în ce măsură ar putea a cor-' da drepturi politice noului stat al imperiului.

Dar o asemenea soluţie nu poate satisface Bosnia. De altfel, la Mostar ca şi la Sarajevo, populaţia cere o reprezentare naţională şi o Constituţie. În nici un caz ea n'ar admite numai nişte simple drepturi comunale, cari nu i-ar asigura autonom mia.

Cu toate acestea, evenimentele par a întări că anexarea Bosniei şi Hertegovinei de către Austria va fi un fapt îndeplinit - într'un timp foarte scurt.