Pagina 1

1. SISTEMUL DE OPERARE WINDOWS

1.1. Pornirea calculatorului Orice calculator are pe cutie cel puţin un buton (de pornire) şi, eventual, unul de restartare în

caz de blocare a calculatorului.

Pentru pornire va trebui să apăsăm butonul de pornire (de obicei cel mai mare dintre ele) şi

pe care scrie uneori Power sau On.

De asemenea, monitorul are un buton de pornire care, o dată apăsat, apare o luminiţă verde

ce indică deschiderea acestuia.

În acest moment calculatorul porneşte şi pe monitor apare interfaţa grafică a sistemului de

operare.

Dacă după apărarea butonului calculatorului acesta nu a pornit, va trebui să verificăm

următoarele posibilităţi:

calculatorul nu este conectat la reţeaua de alimentare;

întrerupătorul aflat în partea din spate a unităţii centrale este pus pe opţiunea 0 (închis) –

numai la calculatoarele prevăzute cu întrerupător;

monitorul este oprit.

1.2. Închiderea şi repornirea calculatorului După efectuarea operaţiilor dorite, calculatorul trebuie închis. Pentru oprirea corectă a

sistemului de operare va trebui să folosim butonul (Shut Down) din meniul

Start , aflat în colţul din stânga-jos al ecranului.

Selectând sâgeata de la butonul Shut Down se

deschide un meniu derulant cu următoarele posibilități:

Switch User – permite comutarea pe alt utilizator.

Log Off – pentru ieşirea din sesiune a utilizatorului .

Se va afişa acelaşi dialog ca la pornire.

Lock – este o metodă mai eficientă de a opri

sistemul, adică de a-l „bloca“ Sistemul va salva în

memorie şi pe hard-disc toate informaţiile (documentele şi programele deschise) şi va

trece într-o stare de aşteptare în care va consuma foarte puţină energie. Revenirea se va

face mult mai rapid decât o pornire „la rece“, prin apăsarea oricărei taste, refăcându-se

toate programele şi documentele deschise la trecerea în starea de aşteptare.

Restart – repornirea calculatorului.

Sleep și Hibernate – au cam aceleași efect ca și Lock

1.3. Noţiunea de sistem de operare La pornirea calculatorului, se încarcă automat de pe un disc (de obicei, C:) în memoria

RAM un set de programe numit sistem de operare. Acesta va rămâne în memorie pe toată durata

funcţionării calculatorului şi va fi o interfaţă pentru executarea celorlalte aplicaţii.

Printre sistemele de operare mai folosite sunt MS-DOS (mai vechi), Windows (cel mai

popular la ora actuală, cu diverse versiuni: 95, 98, NT, 2000, XP, Vista,Windows 7), Unix, Linux.

1.4. Noţiunea de desktop Windows consideră ecranul ca o masă de lucru (desktop), deci ca un spaţiu în care obiectele

existente pot fi mutate, şterse, copiate, modificate sau în care putem crea alte obiecte.

Pagina 2

Iniţial, desktop-ul conţine:

1. Bara de aplicaţii (taskuri)– se află în partea de jos a ecranului şi, la rândul ei, conţine:

meniul Start, cu opţiuni pentru ieşirea din Windows, căutarea unui fişier, lansarea

rapidă a unor aplicaţii etc.;

câte un buton pentru fiecare aplicaţie în curs de execuţie;

în zona de notificări (în dreapta) se afişează pictograme de stare ale unor aplicaţii sau

componente (de exemplu, aplicaţia antivirus, o pictogramă pentru conectare la

Internet, ora, sunet, limba pentru tastatură etc.)

2. Pictograma Computer – permite vizualizarea şi modificarea

caracteristicilor elementelor calculatorului (discuri locale şi discuri de reţea,

imprimante etc.);

3. Pictograma Recycle Bin – se foloseşte la recuperarea fişierelor şterse.

Pe lângă acestea, mai pot apărea diverse alte pictograme, asociate unor aplicaţii, foldere etc.

1.5. Operaţii cu mouse-ul În mod normal, indicatorul de mouse are forma alăturată:

Sunt posibile următoarele operaţii cu mouse-ul asupra unui obiect (folder, aplicaţie,

document, pictogramă etc.):

clic – clic pe butonul stâng atunci când indicatorul de mouse se află deasupra obiectului;

în general, operaţia se foloseşte la selectarea unei comenzi (din meniu sau ca buton) sau a

unui obiect pentru copiere, mutare, ştergere, schimbare nume etc.;

clic dublu – două clic-uri pe butonul stâng, în succesiune rapidă, când indicatorul de

mouse se află deasupra obiectului; în general, se foloseşte pentru lansarea unei aplicaţii

sau la deschiderea unui document;

clic dreapta – clic simplu pe butonul din dreapta al mouse-ului atunci când indicatorul

de mouse se află deasupra obiectului; operaţia deschide un meniu contextual care conţine

operaţiile uzuale care se pot executa cu obiectul;

tragere (numită şi glisare sau drag-and-drop) – constă în ţinerea apăsată a butonului

stâng al mouse-ului când indicatorul se află pe un obiect sau un grup de obiecte şi

Pagina 3

mişcarea mouse-ului pe masă până acesta ajunge în noua poziţie; în final, vom elibera

butonul mouse-ului.

1.6. Aranjarea pictogramelor pe desktop Pictogramele de pe desktop pot fi mutate oriunde, după dorinţă, prin tragere cu mouse-ul.

În afară de această variantă, putem impune Windows-ului să aranjeze şi să alinieze automat

pictogramele pe desktop, astfel:

1. Clic dreapta în spaţiul liber al desktop-ului.

2. Din meniul contextual se selectează opțiunea Sort By, după care alegem criteriul de

ordonare (Name – nume, Size – mărime, Item type – tip, Data modified –

data ultimei modificări);

sau

Din meniul contextual se selectează opțiunea View Auto Arrange icons –

pentru mutarea pictogramelor către colţul din stânga sus, eventual pe mai multe coloane;

sau

View Align icons to Grid – pentru aliniere la o grilă invizibilă (dacă

opţiunea e dezactivată, spaţierea pictogramelor se poate stabili manual, prin tragere).

1.7. Noţiunea de fişier şi cea de folder Definiţie. Un fişier este o colecţie organizată de informaţii.

Toate informaţiile dintr-un calculator sunt stocate în fişiere.

În general, fişierele pot fi clasificate în câteva mari tipuri:

Fişiere document – pot conţine texte, imagini, sunete (inclusiv muzică), imagini video,

tabele, baze de date etc. şi sunt create/modificate cu ajutorul aplicaţiilor.

Fişiere aplicaţie (programele) – conţin cod executabil (instrucţiuni) care sunt executate

de sistemul de operare.

Fişiere auxiliare – conţin informaţii necesare executării corecte a instrucţiunilor de către

sistemul de operare.

Definiţie. Un folder (numit director în sistemele de operare mai vechi) este o colecţie de

fişiere şi/sau alte foldere.

1.7.1. Organizarea logică a unui disc

Indiferent de tipul de disc (hard-disc, dischetă, CD etc.), acesta este organizat, din punct de

vedere logic, în:

Un folder rădăcină, unic la nivelul întregului disc;

Unul sau mai multe foldere principale, care pot conţine fişiere şi/sau subfoldere care la

rândul lor pot conţine fişiere şi/sau subfoldere etc.

Rezultă pentru un disc o structură logică arborescentă:

Pot exista şi foldere goale, ca şi foldere care conţin doar subfoldere, nu şi fişiere. Fiecare

fişier din sistem este caracterizat prin aşa-numitul specificator de fişier unic la nivelul întregului

sistem de operare, de forma:

disc:\cale\nume.extensie

în care:

disc: – litera discului pe care se află fişierul, urmată de caracterul două-puncte (:);

cale – traseul de foldere parcurse din folderul rădăcină până la folderul în care se află

fişierul (inclusiv); fiecare folder întâlnit pe traseu trebuie despărţit de cel anterior cu un

caracter backslash (\);

nume – numele fişierului;

extensie – tipul fişierului (sugerează conţinutul acestuia).

Pagina 4

de exemplu pentru fişierul Adeverinte.doc care se afla in folderul Pentru

scoala de pe partitia D, specificatorul va fi: D:\Pentru scoala\ Adeverinte.doc

Pe ecran, folderele sunt reprezentate prin:

pictograme de folder – au aspectul unui dosar galben, cu numele folderului ataşat

ferestre – prezintă conţinutul unui folder (Exemplu: la fel, dar panoul din dreapta).

Pe Desktop folderele se prezintă în două variante:

- folder gol - folder care are în conținut fișiere sau/și alte foldere

1.8. Noţiunea de pictogramă (icon) O pictogramă e o reprezentare grafică a unor elemente cu care lucrează Windows 7, de

fapt un mic desen însoţit de un text explicativ.

În Windows 7 există patru tipuri mari de pictograme:

de disc – au aspectul unui disc şi determină afişarea conţinutului acestuia (Exemplu:

clic dublu pe Computer, apoi pictogramele pentru C: şi D:)

de folder – au aspectul unui dosar galben ;

de aplicaţie – determină lansarea în execuţie a aplicaţiei (Exemplu: clic dublu

pe pictograma Microsoft Word Office 2010);

de document – reprezintă un fişier-document de pe disc, aspectul ei depinzând de

aplicaţia cu care a fost creat documentul sau de extensia sa (Exemple: v. mai jos).

Pictograme de

disc

Pictogramă de

folder

Pictograme de

aplicaţie

Pictograme de

document

1.9. Lansarea în execuţie a unui program În Windows, fiecare program (numit, adesea, şi aplicaţie) se lansează în execuţie într-o

fereastră.

La instalarea unui program nou, acestuia i se asociază o pictogramă şi, de multe ori, se

creează un folder în care se află fişierul-program şi fişierele auxiliare necesare lui.

Există două metode principale de a lansa în execuţie o aplicaţie:

1. Folosirea meniului Start (Start All Programs alegere program din lista

afişată). Pentru unele programe, în locul lor se afişează o pictogramă de folder, ceea ce

înseamnă că vom putea alege din acel folder ce program vrem să lansăm în execuţie.

Exemplu: Start All Programs Accessories.

2. Clic dublu pe pictograma-scurtătură (shortcut) asociată programului şi aflată, în general,

pe desktop. Exemplu: pictograma Word 2007 de pe desktop.

În ambele cazuri se deschide o fereastră aparţinând programului (aplicaţiei) iar pe bara de

Pagina 5

aplicaţii apare butonul corespunzător.

1.10. Închiderea unei aplicaţii care nu răspunde comenzilor primite

În general, închiderea unei ferestre se face fie cu un clic pe butonul aflat în colţul din

dreapta-sus al ferestrei, fie folosind File Exit din meniul ferestrei.

Dacă o aplicaţie nu mai răspunde comenzilor primite de la tastatură sau mouse, va trebui să

forţăm închiderea aplicaţiei. Pentru aceasta:

1. Apăsăm simultan tastele Ctrl+Alt+Delete şi alegem Start Task Manager sau clic

dreapta într-o zonă liberă din bara de aplicaţii, apoi alegem Start Task Manager.

2. Fereastra apărută conţine o listă cu toate aplicaţiile în curs de execuţie (în dreptul celor

care nu funcţionează apare scris Not Responding iar la celelalte apare scris

Running).

3. Alegem aplicaţia pe care dorim să o închidem şi folosim butonul End Task.

1.11. Informaţii despre computer Pentru a putea afla

diverse informaţii despre

sistemul de operare

(numele şi versiunea sa) şi

despre componentele

hardware (procesor,

mărime RAM etc.), dăm

clic-dreapta pe pictograma Computer

şi

folosim opţiunea

Properties din meniul

contextual. În fereastra

afişată se prezintă

informaţiile dorite.

2. LUCRUL CU FERESTRELE Pentru afişarea informaţiilor stocate pe discuri (documente, alte fişiere), ca şi pentru

executarea aplicaţiilor, sistemele de operare Windows folosesc zone dreptunghiulare de ecran

numite ferestre.

1.12. Tipuri de ferestre Windows 7 lucrează cu 4 tipuri de ferestre:

1. Ferestre de navigare (Exemplu: Computer):

afişează conţinutul unei componente a mediului Windows 7;

afişează două subferestre (panouri): cea din stânga prezintă componentele principale

(în general, discuri şi foldere) iar cea din dreapta afişează conţinutul componentei

selectate în stânga (subfoldere şi/sau fişiere);

conţin o bară de titlu cu numele componentei;

2. Ferestre de aplicaţie (Exemplu: Start All Programs Microsoft

Office Microsoft Office Excel):

conţin aplicaţia în curs de execuţie;

în bara de titlu apare numele aplicaţiei;

meniul este specific fiecărei aplicaţii în parte.

3. Ferestre de document (Exemplu: Start All Programs Microsoft

Pagina 6

Office Microsoft Office Excel 2010):

sunt conţinute în ferestrele de aplicaţie şi nu pot fi mutate în afara acestora;

afişează conţinutul documentului cu care lucrează aplicaţia.

4. Dialoguri (Exemplu: Start All Programs Accessories Run):

propun utilizatorului opţiuni pentru introducerea unor date, selectarea unei variante

etc.;

unele ferestre de dialog prezintă utilizatorului mesaje de avertisment sau de eroare.

1.13. Elementele unei ferestre

Ca exemplu, vom folosi StartAll ProgramsMicrosoft

OfficeMicrosoft Office Word 2007, deoarece este o fereastră complexă, care

conţine toate elementele posibile.

Aceste elemente sunt:

1. Butonul meniului sistem (numit şi meniu de control al ferestrei) – se află în colţul din

stânga-sus. În general, el reprezintă pictograma aplicaţiei care se execută în fereastră şi

conţine comenzi pentru operaţii cu fereastra (mutare, schimbare dimensiuni, închidere

etc.).

Meniul sistem se deschide cu un clic pe buton sau cu Alt+spaţiu (pentru operaţii, v. mai

jos).

2. Bara de titlu – prezintă, în funcţie de tipul ferestrei, numele aplicaţiei şi, eventual, al

documentului deschis sau numele componentei sistem prezentate în fereastră.

3. Meniul orizontal – permite accesul la comenzile posibile în fereastra respectivă.

4. Barele de defilare – se folosesc la deplasarea rapidă în conţinutul ferestrei, utilizând

mouse-ul.

5. Butonul de minimizare – reduce fereastra la dimensiunile unui buton în bara de aplicații

(este util, de exemplu, atunci când dorim să avem acces la o fereastră aflată în spatele

ferestrei curente)

6. Butonul de maximizare – extinde fereastra pe tot spaţiul de pe ecran.

7. Butonul de restaurare – aduce fereastra la dimensiunile anterioare.

butonul meniului

sistem

bara de titlu buton de

minimizare

buton de

maximizare

buton de

închidere

meniul

orizontal

bara de

defilare

pe

verticală

bara de defilare

pe orizontală

bară de instrumente punctul de

inserare

bara de stare

Pagina 7

8. Butonul de închidere – determină închiderea ferestrei. Dacă fereastra aparţine unei

aplicaţii care lucrează cu un document (de exemplu Microsoft Word, Microsoft

Excel, Paint), se va cere confirmare pentru salvarea documentului.

9. Barele de instrumente – conţin butoane pentru executarea unor comenzi uzuale, fără a

se mai folosi meniul.

10. Punctul de inserare – arată locul în care va apărea ceea ce se tastează în

document. În funcţie de aplicaţie, forma punctului de inserare diferă.

11. Bordura şi colţurile – se folosesc la modificarea dimensiunilor ferestrei prin

tragere cu mouse-ul.

1.14. Operaţii cu ferestre Ferestrele pot fi mutate, minimizate, extinse pe întregul ecran, pot fi închise sau li se pot

schimba dimensiunile.

OBSERVAȚIE

Toate operațiile descrise mai jos sunt posibile și cu tastatura. Pentru aceasta, folosim

Alt+spațiu pentru deschiderea meniului de control al ferestrei și, din meniul de control

afișat, folosim opțiunea corespunzătoare.

1.14.1. Mutarea unei ferestre

Tragem bara de titlu a ferestrei până când fereastra ajunge în poziţia dorită. Pentru

renunţare, folosim tasta Esc înainte de eliberarea butonului

1.14.2. Schimbarea dimensiunilor unei ferestre

Uneori dorim să vedem dintr-o singură privire întregul conţinut al unei ferestre sau să

micşorăm fereastra astfel încât pe ecran să aibă loc şi o alta.

Modificarea dimensiunilor depinde de mărimea actuală a ferestrei dar nu este posibilă la

dialoguri (acestea pot fi mutate oriunde pe ecran dar nu li se pot schimba dimensiunile).

1.14.2.1. Modificarea mărimii unei ferestre cu dimensiuni oarecare

Plasăm cursorul pe un colţ sau pe o latură a ferestrei până când ia forma unei săgeți cu două

vârfuri (în funcţie de latura pe care se află cursorul) și tragem cu mouse-ul în direcţia în care

dorim să schimbăm dimensiunile. La eliberarea butonului de mouse, fereastra va avea

dimensiunea dorită.

1.14.2.2. Maximizarea unei ferestre

Maximizarea înseamnă extinderea ferestrei la dimensiunile întregului ecran și se execută

printr-un clic pe butonul de maximizare

1.14.2.3. Minimizarea unei ferestre

Minimizarea înseamnă reducerea ferestrei la dimensiunile unui buton în bara de aplicații și

se execută printr-un clic pe butonul de minimizare

1.14.2.4. Aducerea ferestrei la dimensiunile anterioare (restaurarea)

Restaurarea reprezintă revenirea ferestrei la dimensiunile anterioare. Pot apărea două

situaţii, în funcţie de dimensiunile actuale ale ferestrei:

1. Dacă fereastra a fost maximizată: clic pe butonul de restaurare.

2. Dacă fereastra a fost minimizată: clic pe butonul respectiv din bara de aplicații.

Pagina 8

1.14.3. Închiderea unei ferestre

Mouse – variante:

FileExit pentru ferestrele de aplicaţie;

clic dublu pe meniul sistem al ferestrei;

clic pe butonul de închidere al ferestrei .

Tastatură –variante:

Ctrl+F4 – dacă dorim să închidem o fereastră document;

Alt+F4 – dacă dorim să închidem alte tipuri de ferestre;

Alt+bara de spaţiu pentru deschiderea meniului sistem al ferestrei, din care se alege

Close.

OBSERVAŢIE

Indiferent de varianta folosită, dacă fereastra aparţine unei aplicaţii care a deschis un

document şi acesta a fost modificat, Windows va cere confirmare pentru salvarea acestuia

(scrierea lui pe disc).

1.14.4. Trecerea de la o fereastră la alta

Uneori sunt deschise mai multe ferestre şi dorim să executăm o operaţie cu una care nu este

cea curentă. Pentru aceasta, fereastra respectivă trebuie adusă în prim-plan. Acest lucru se

realizează astfel:

Mouse – clic pe butonul corespunzător ferestrei respective din bara de aplicații sau, dacă

fereastra este vizibilă, undeva în interiorul ferestrei.

Tastatura – ţinem apăsată tasta Alt şi tastăm Tab până când, în dialogul afişat, se

selectează fereastra dorită.

1.14.5. Defilarea conţinutului unei ferestre

Foarte frecvent, Windows nu poate afişa la un moment dat întregul conţinut al unei ferestre.

În aceste situaţii, ne putem deplasa rapid în fereastră folosind fie mouse-ul, fie tastatura.

OBSERVAŢIE

Dacă ne deplasăm în fereastră cu mouse-ul, vom folosi barele de defilare orizontală şi

verticală, care au următoarele componente:

butonul pentru deplasare spre început (săgeată în sus);

butonul pentru deplasare spre sfârşit (săgeată în jos);

indicatorul de poziţie curentă.

.