Puterea de stat

Puterea de stat

1. Noiunea de putere

Categoria de putere:

este cea mai des ntlnit n practica i sistemele constituionale;

apare n exprimri ca putere de stat, putere politic, putere (puteri)

public sau suveranitate.

Pentru nelegerea fenomenului, este necesar s fie examinat relaia

popor putere politic stat putere de stat.

Unicul deintor al puterii politice este poporul, care nu o poate

exercita direct, iar, pe cale de consecin, instituionalizeaz (creeaz)

statul, n accepiunea sa de sum a autoritilor publice (statale).

Statul, pentru a-i realiza scopurile, este nzestrat cu putere de stat.

n procesul de exercitare a puterii de stat se observ:

o anumit separare a funciilor (competenelor) autoritilor publice;

nu implic o separare n cadrul puterii unice politice, deinut de popor.

Aceast separare presupune echilibru i colaborarea dintre puterile

care realizeaz funciile separate.

Cel ce a fundamentat teoria separaiei, echilibrului i colaborrii dintre

puteri este baronul de Montesquieu, n cartea sa Despre spiritul legilor.

Conform acestei teorii, cel care deine putere este nclinat s abuzeze

de ea, de aceea puterea trebuie s fie ngrdit.

ngrdirea trebuie fcut prin divizarea puterii unice absolute

monarhice n trei puteri (legislativ, executiv i judectoreasc), pentru ca

puterea s fie nfrnt de putere.

Teoria a cunoscut o evoluie n timp, mai ales datorit apariiei, n

jurul anului 1850, a partidelor politice.

Separaia apare, n prezent, ntre majoritate i opoziie, care trebuie

s fie constructiv.

Trstur constituional a statului roman.

De asemenea, teoria s-a manifestat diferit n regimurile politice actuale.

nscrierea n constituii (art. 1 alin. (4) din Constituie).

2. Trsturile puterii de stat

Trsturile puterii de stat sunt:

caracterul de putere;

caracterul de putere de constrngere;

caracterul social;

necesitatea de a exprima i realiza voina guvernanilor ca voin

general-obligatorie;

caracterul organizat i suveranitatea sa.