1927 testament de tudor arghezi

8/17/2019 1927 Testament de Tudor Arghezi

1/9


2/9

topica afecti!ă "in!ersiuni şi dislocări sintactice', n poezie, eul liric apare nmai multe ipostaze2 eu/ noi, eu/ tatăl -fiul "n dialogul imaginar ini3ial', „de la

străbunii mei până la tine" "n rela3ia 8străbunii9 : eu : tu', Robul : Domnul "nfinalul poeziei'.

Titlul poeziei are o dublă accep3ie2 una denota:ti!ă şi alta conotati!ă. n sens propriu "denotati!', cu!ântul:titlu desemnează un act (uridic ntocmit de o persoană prin care aceasta şi e1primă dorin3ele ce urmează a:i fi ndeplinitedupă moarte, mai cu seamă n legătură cu transmiterea a!erii sale. Aceasta estensă accep3ia laică a termenului. n accep3ie religioasă, cu!ântul face trimitere lacele două mari păr3i ale Bibliei, Vechiul Testament !i Noul Testament, n caresunt concentrate n!ă3ăturile proorocilor şi apostolilor adresate omenirii. 5inaceastă accep3ie re ligioasă deri!ă şi sensul conotati! al termenului pe care lntâlnim n poezie. Astfel crea3ia argheziană de!ine o moştenire spiritualăadresată urmaşilor:cititori sau !iitorilor truditori ai condeiului.

Te1tul poetic este structurat n şase strofe cu număr inegal de !ersuri, ncălcarearegulilor prozodice fiind o particularitate a modernismului. 5iscursul liric esteorganizat sub forma unui monolog adresat; dialog imaginar ntretată şi fiu, ntre

străbuni şi urmaşi, ntre rob şi Domn, tot atâtea ipostaze ale eu:lui liric.

/etafora „carte" are un loc central n această artă poetică, fiind un element derecuren"ă# Termenul „carte" are rol n organizarea materialului poetic şi

semnifică, pe rând, n succesiunea sec!en3elor poetice2 realizarea ideii poetice aacumulărilor spirituale< poezia este rezultatul trudei, „treaptă", punct de le:gătură ntre predecesori şi urmaşi, !aloare spirituală, rezultat al sublimăriie1perien3ei naintaşilor : „hrisovul cel dintâi; „cuvinte potrivite" < „Slova de foc

şi slova făurită/ mperecheate-n carte se mărită" "defini3ie metaforică a poeziei,n egală măsură har şi meşteşug'< „Robul a scris-o, Domnul o citeşte" "rela3iaautor

: cititor'.

8=artea9; crea"ia poetică şi poetul$ creatorul$ %eu& se află n strânsă legătură,!erbele la persoana I singular a!ând drept rol definirea metaforică a actului decrea3ie poetică, a rolului poetului' am ivit, am prefăcut, făcui, am luat, am pus,am făcut, !rămădii, iscat-am =oncrete3ea sensului !erbelor redă truda unuimeşteşugar dotat cu talent şi plasticizează sensul abstract al actului creator n

plan spiritual. 5eterminantele !erbale "pronume, substanti!e' sunt n general lagenul feminin, desemnând produsul2 poezia #„domni$a"% şi „cartea"

&r!ani'area materialului poetic se reali'ea'ă şi prin seria rela"iilor de

opo(i"ie n care intră „cartea" sau ipostaze ale sale2


3/9

: „(a să schimbăm acum ntâia oară / Sapa-n condei şi bra'da-n călimară" "instrumentele muncii 3ărăneşti şi ale muncii intelectuale'<

: iz!oarele crea3iei poetice şi poezia nsăşi sunt redate prin metafore; sintagme

poetice dispuse n serii opuse2 „Din !raiul lor cu-ndemnuri pentru vite/ )u amivit cuvinte potrivite"; „*ăcui din 'dren$e mu!uri şi coroane"; „+eninul strânsl-am preschimbat n miere", cenuşa mor$ilor - Dumne'eu de piatră;

- „Din bube, muce!aiuri şi noroi/ scat-am frumuse$i şi pre$uri no;

- „Slova de foc şi slova făurită/ mperecheate-n carte se mărită" "defini3iemetaforică a poeziei, n egală măsură har şi meşteşug'<

: „Robul a scris-o, Domnul o citeşte" "rela3ia autor :cititor'.

Incipitul, conceput ca o adresare directă a eului liric către un fiu spiritual,con3ine ideea moştenirii spirituale, „un nume adunat pe-o carte", care de!inesimbol al identită3ii ob3inute prin cu!ânt. =ondi3ia poetului este concentrată n!ersul2„decăt un nume adunat pe-o carte", iar poezia apare ca bun spiritual şi

peren2 „.u-$i voi lăsd drept bunuri după moarte"

etafora „seara ră'vrătită" face trimitere la tre:

: figuri cutul zbuciumat al strămoşilor, care se leagă de ge:

5) stil nera3iile !iitoare, prin „carte", crea3ia poetică, treaptă

a prezentului2 „n seara ră'vrătită care vine/ De la

străbunii mei până la tine" )numera3ia „răpi şi !ropi

adânci, ca şi !ersul următor „Suite de bătrânii mei pe

brânci, sugerează drumul dificil al cunoaşterii şi al

acumulărilor străbătut de naintaşi.

>ormula de adresare, !ocati!ul „fiule", desemnează un poten3ial cititor, poetulidentificându:se, n mod simbolic, cu un tată, cu un mentor al genera3iilor !iitoare. 5e asemenea, poetul se nfă3işează ca o !erigă n lan3ul temporal algenera3iilor, cărora, ncepând cu fiul e!ocat n poem, le transmite moştenirea,opera literară. =artea este „o treaptă" n desă!ârşirea cunoaşterii.

In stro)a a doua, „cartea", crea3ia elaborată cu trudă de poet, este numită

„hrisovul vostru cel dintâi, cartea de căpătai a urmaşilor. „(artea" - „hrisov" are pentru genera3iile !iitoare !aloarea unui document fundamental, asemeni


4/9

Bibliei sau unei mărturii istorice, un document al e1isten3ei şi al suferin3ei stră:moşilor< „0l robilor cu saricile pline/ De osemintele vărsate-n mine"

deea centrală din cea de*a treia stro)a este transformarea poeziei ntr:o lume

obiectuală. Astfel „sapa", unealtă folosită pentru a lucra pământul, de!ine„condei, unealtă de scris, iar „bra'da" de!ine „călimară", munca poetului fiindnumai ca material ntrebuin3at altfel decât a naintaşilor lui 3ărani< asupracu!intelor el aplică aceeaşi trudă transformatoare prin care plugarii supuneau

pământul. Poetul este, prin urmare, un născocitor, care transformă „!raiul lor cu-ndemnuri pentru vite", n „cuvinte potrivite", metaforă ce desemnează

poezia ca meşteşug, ca trudă, şi nu ca inspira3ie di!ină. )fortul poetic presupunensă un timp ndelungat, necesar transfigurării artistice şi trudei asupracu!intelor, sugerat prin paralelismul dintre munca fizică 1„Sudoarea muncii

sutelor de ani% şi aceea spirituală 1„frământate mii de săptămâni% n !iziunealui Arghezi, prin artă, cu!intele se metamorfozează, păstrându:şi nsă for3a e1:

presi!ă, idee e1primată prin o1imoronul din !ersurile2 8 +eninul strâns l-am preschimbat n miere, / 2ăsând ntrea!ă dulcea lui putere"

Strofa a patra debutează cu o confesiune lirică2 8Am. luat ocara şi torcând uşure/ 0m pus-o când să-mbie, când să-n3ure"Poetul poate face ca !ersurile luisă e1prime imagini sensibile, dar şi să stigmatizeze răul din (ur 1„să n3ure"%,arta a!ând func3ie cathartică şi, n acelaşi timp, moralizatoare. Prin intermediul

poeziei, trecutul se sacralizează, de!ine ndreptar moral, iar opera literară capătă

!aloare (usti3iară2 „0m luat cenuşa mor$ilor din vatră/ 4i am făcut-o Dumne'eude piatră, / 5otar nalt, cu două lumi pe poale, / 6ă'ind n piscul datoriei tale"

n strofa a cincea apare ideea transfigurării socialului n estetic prin faptul cădurerea, re!olta socială sunt concentrate n poezie, simbolizată prin 8!ioară9,instrument mult mai reprezentati! pentru uni!ersul 3ărănesc decât clasica liră2„Durerea noastră surdă şi amară/ & !rămădii pe-o sin!ură vioară, / 6e care

ascultănd-o a 3ucat/ Stăpânul ca un $ap n3un!hiat

0r!he'i introduce n literatura română estetica ur+tului, concept pe care l

preia de la scriitorul francez =harles Baudelaire. Prin unicul său !olum de po:ezie, Florile răului, Baudelaire lărgeşte conceptul de frumos, integrându:in3elegerea răului, a urâtului. Arghezi, la rândul lui, consideră că orice aspect alrealită3ii, indiferent că este frumos sau urât, sublim sau grotesc, poate constituimaterial poetic2 „Din bube, muce!aiuri şi noroi/ scat-am frumuse$i şi pre$urinofPrin /ersurile sale, Arghezi este un poet modern, potri!it opiniei lui ?ugo>riedrich, care afirma n cartea tructura liricii moderne, capitolul Esteticaur!tului, referitor la poetica baudelaireiană" „diformul produce surpri'a, iar

acesta declanşea'ă 7atacul neaşteptat8 ai violent decât pană acum,

anormalitatea se anun$ă ca principiu al poe'iei moderne, odată cu una dincau'ele ei9 iritarea mpotriva banalului şi tradi$ionalului care, n ochii lui


5/9

:audelaire, sunt con$inute şi n frumuse$ea stilului mai vechi .oua

7frumuse$e8, care poate coincide cu urâtul, şi dobândeşte neliniştea prin

includerea banalului : odată cu deformarea n bi'ar - şi prin 7mpletireaoribilului cu bufonescuh

De asemenea, pentru 0r!he'i, poe'ia repre'intă şi un mi3loc de ră'bunare a

suferin$ei naintaşilor9 „:iciul răbdat se-ntoarce n cuvinte/ 4i i'băveşte-ncet

pedepsitor/ &drasla vie-a crimei tuturor"

ltima strofa e!iden3iază faptul că muza, arta contemplati!ă, „Domni$a",8pierde9 n fa!oarea meşteşugului poetic2„ntinsă leneşă pe canapea,/ Domni$a

suferă n cartea mea"

6oe'ia este atât re'ultatul inspira$iei, al harului divin „slova defod, cât şi

rezultatul meşteşugului, al trudei poetice „slova făurită"9 „Slova de foc şi slova făurită/ mpărechiate-n carte se mărită/ (a fierul cald mbră$işat n cleşte"

(ondi$ia poetului este redată n versul „Robul a scris-o, Domnul o citeşte";

artistul este un „rob", un truditor al condeiului şi se află n slu(ba cititorului,„Domnul

Relevarea unor elemente nnoitoare ale limba3ului poetic, pre'ente n poe'ie9

.ivelul le


6/9

=ermeni care desemnea'ă elemente spa$iale9 metaforele spa$iului sălbatic,

haotic, „răpi şi !ropi adânci, e1primă truda, căutarea, efortul acumulărilor treptate şi plasează cartea - treaptă "spa3iu determinat al cunoaşterii, uni!ers

coerent' ntr:o scară e!oluti!ă< spa3ii deschise< muntele #piatra, piscul, „hotar nalt, cu două lumi pe poale"%, pădurea 1ramura%;spa3iul nchis, interiorul1vatră, canapea%

.ivelul morfosintactic

dislocarea topică şi sintactică2 „4i dând n vârf, ca un ciorchin de ne!i,/ Rodul durerii de vecii ntre!i; (ocul timpurilor !erbale< un singur !erb la !iitor, formănegati!ă2 „nu-$i voi lăsa", plasat n pozi3ie ini3ială n poezie "incipitul' sus3inecaracterul testamentar programatic- al poe(iei. nega3ia are sens afirmati!<

!erbele : persoana I singular alternează cu persoana I plural, ceea ce redă rela3ia poetului cu strămoşii, responsabilitatea creatorului fa3ă de poporul al căruireprezentant este 1să schimbăm - eu am ivit%; utilizarea frec!entă a !erbelor la

persoana I singular, timpul trecut, pentru definirea metaforică a actului decrea3ie poetică, rolul poetului' am ivit, am prefăcut, făcui, am luat, torcând, am

pus-o, am făcut-o, o !rămădii, iscat-am, a scris-o =oncrete3ea sensului!erbelor redă truda unui meşteşugar dotat cu talent şi plasticizează sensulabstract al actului creator n plan spiritual. 5eterminantele !erbale "pronume,substanti!e' sunt n general la genul feminin, desemnând produsul2 poezia

#domni$a% şi cartea;- verbele la pre'ent nfă$işea'ă e)ectele !i esen"a poe(iei#

/ielul stilistic

: materialitatea imaginilor artistice, conferind for3a de sugestie a ideii, serealizează prin fantezia metaforică, asocierile semantice inedite<

: nnoirea metaforei, compara3ia inedită 1„mperecheate-n carte se mărită/ (a

fierul cald mbră$işat n cleşte"%, epitetul rar 1„seara ră'vrătită", „dulcea lui putere", „torcând uşure", „Dumne'eu de piatră", „durerea surdă şiamară"%,o1imoronul 1„+eninul strâns l-am preschimbat n miere,/ 2ăsând ntrea!ă dulcea lui putere"%;

- enumera3ia ca figură de stil "de e1emplu2 „bube, muce!aiuri şi noroi% şi principiul enumerati! ca modalitate de (u1tapunere a succesi!elor defini3ii poetice ale actului de crea3ie sau al surselor de inspira3ie.

*i!elul fonetic< elemente de prozodie

: sonorită3i dure ale unui le1ic col3uros, sugerând asprimea e1isten3ei şi truda


7/9

căutării<

: !ersifica3ia "ntre tradi3ie şi modernitate'2 strofe inegale ca număr de !ersuri,cu metrica şi ritmul !ariabile, n func3ie de intensitatea sentimentelor şi de ideile

e1primate, dar se conser!ă rima mperecheată.=0*=L+6I)

0pera literară Testament de Tudor Arghezi este o artă poetică modernă pentrucă poetul de!ine, n concep3ia lui Arghezi, un născocitor, iar poezia presupunemeşteşugul, truda creatorului. Pe de altă parte, crea3ia artistică este atât produsulinspira3iei di!ine, cât şi al tehnicii poetice. +n alt argument n fa!oareamodernită3ii poeziei este faptul că Arghezi introduce n literatura română, prinaceastă crea3ie literară, estetica ur+tului, arta de!enind un mi(loc de reflectare a

comple1ită3ii aspectelor e1isten3ei şi o modalitate de amendare a răului.

7alorificarea diferitelor straturi le1icale n asocieri surprinzătoare, strofeleinegale ca număr de !ersuri, cu metrica şi ritmul !ariabile, sunt tot atâteaargumente n fa!oarea modernită3ii poeziei.

Poezia Testament de Tudor Arghezi este o arta poetică de sinte(ă pentruorientările poeziei interbelice, cu elemente tradi3ionaliste şi moderniste.

II. Apartenenta la modernism

Poezia 8Testament@ deschide !olumul de debut al lui Arghezi din #$%&.Titlul acestui !olum, 8=u!inte potri!ite@, pro!ine dintr:o sintagmă din această

poezie2 85in graiul lor cu:ndemnuri pentru !ite ; )u am i!it cu!inte [email protected] poeziei la nceputul !olumului e!iden iază func ia programatică pe careț ți:o conferă autorul.

Poezia 8Testament@ este o artă poetică, adică o crea ie n !ersuri, carețe1primă concep ia autorului despre poezie i despre misiunea poetului. Arteț ș poetice au scris, printre al ii, ?ora iu, n literatura Antichită ii romane, Boileauț ț țn clasicismul francez, 7erlaine n simbolism, iar n literatura română, /.)minescu "8)pigonii@, 8=riticilor mei@', . =o buc "8Poetul@', 0.ogaș"8-ugăciune@', L.Blaga "8)u nu stri!esc corola de minuni a lumii@'.

=rea ia lui Arghezi a fost realizată ntr:un inter!al de aproape & de ani,țacoperind ntreaga primă (umătate a secolului al :lea i apar inând unuiș țmodernism care !alorifică i tradi ia, dar n forme originale. Arghezi esteș ț

considerat de unii critici "de e1emplu, de /.-alea' creatorul care a declan atș


8/9

cea mai mare re!olu ie a limba(ului poetic românesc, după aceea produsă deț/.)minescu.

Poezia 8Testament@ se ncadrează n modernism prin estetica urâtului, prin !alorificarea lirică a unor cu!inte i e1presii pe care poezia tradi ională nuș ț

le accepta, prin asocieri inedite de imagini i prin structură, fiind alcătuită dinșstrofe de dimensiuni inegale.

Titlul 8Testament@ semnifică mo tenirea spirituală pe care o lasă poetulșunui fiu spiritual. =u acela i sens, apare acest titlu i la Ienăchi ă 7ăcărescu,ș ș țunul dintre primii poe i cul i din literatura română, care lăsa urma ilor săiț ț ș7ăcăre ti, ca mo tenire, 8cre terea limbii române ti ; i:a patriei cinstire@. Cnș ș ș ș Șliteratura uni!ersală, titlul 8Testament@ apare la poetul francez 7illon, dincrea ia căruia Arghezi a tradus.ț

Poezia 8Testament@ are forma unui monolog liric adresat, persoana adoua singular indicându:l pe fiul spiritual căruia poetul i transmite mo tenirea.ș

Poetul se consideră continuatorul genera iilor de ărani, truditori aiț ț pământului, care au urcat din greu, de:a lungul !eacurilor, spre lumina culturii.)forturile acestora sunt e1primate prin imagini de o mare concrete e28Prin râpiți gropi adânci, suite de bătrânii mei pe brânci@.ș

/odest, poetul se consideră doar o !erigă din acest lan al e!olu iei. )lț țeste, metaforic spus, 8un nume adunat pe:o carte@, reprezintă o trepată a

urcu ului genera iilor spre lumină. Prin rolul pe care i:l atribuie căr ii, Argheziș ț ț i e1primă concep ia pri!ind raportul dintre poezie i social. )a esteș ț șndreptă irea, n domeniul cultural, a e1isten ei nainta ilor i, n acela i timp,ț ț ș ș șatestă drepturile urma ilor. Pentru a e1prima acest rol al crea iei poetice,ș țArghezi folose te arhaismul 8hriso!@, ce desemnează documentul care atesta, nștrecut, dreptul de proprietate asupra pământului.

Arghezi insistă asupra temei sociale din poezie, crea ia lui liricățe1primând suferin ele i aspira iile robilor pământului. 5ar, n !iziunea lui,ț ș țsocialul se con!erte te n estetic, capătă o formă artistică ce:l face să nu fieș

receptat ca atare de cititorul nepregătit. -e!olta adunată de secole apare subforma frumosului artistic2 87eninul strâns l:am preschimbat n miere@. Poeziaapare astfel ca o alchimie ce transformă n aur materiile impure. =on!ertită nestetic, re!olta nu este n eleasă de stăpân, acesta delectându:se cu artațe1primării ei2 8-obul a scris:o, domnul o cite te, ; >ăr:a cunoa te că:n adânculș șei ; zace mânia bunilor mei@.

Arghezi a introdus n poezia românească estetica urâtului, după modelullui Baudelaire din !olumul 8>lorile răului@. )stetica urâtului presupunee1tinderea inspira iei poetice asupra unor zone respinse de poezia tradi ională.ț ț)a presupune, de asemenea, introducerea n poezie a unor cu!inte considerate


9/9

până atunci nepoetice. )stetica urâtului mai nseamnă i o intui ie profundăș țasupra realului, care i desoperă astfel frumuse i in!izibile pentru pri!itorulș țsuperficial i con!en ional. )stetica urâtului este sugerată n poezia 8Testament@ș ț

prin !ersurile2 8>ăcui din zdren e muguri i coroane@ i 85in bube, mucegaiuriț ș ș

i noroi, ; Iscat:am frumuse i i pre uri noi@.ș ț ș țArta poetică arg0e(iană se caracterizează printr:o transformare a

uneltelor de lucrat pământul n instrumente de scris2 8=a să schimbăm acum,ntâia oară, ; 4apa:n condei i brazda:n călimară@. /unca ogorului seșcon!erte te n strădania poetului, care prelucrează cu!intele, depunând acela iș șefort ca al ăranului care munce te ca să facă pământul roditor.ț ș

4intagma metaforică 8cu!inte potri!ite@ arată că Arghezi concepe rolul poetului ca pe acela al unui me te ugar, care făure te poezia lucrând din greuș ș ș

asupra cu!intelor. /unca asupra te1tului este e1primată i n !ersul 8frământateșmii de săptămâni@,

Cn poezia 8Testament@ este e1primată i concep ia lui Arghezi despreș țraportul dintre inspira ie i tehnică poetică. =urentele de factură clasicistă auț ș

pri!ilegiat me te ugul, tehnica poetică. -omantismul a pus accentul peș șinspira ie. Poetul modernist concepe o sinteză ntre cele două, folosind metaforaț8slo!a de foc@, pentru inspira ie, i 8slo!a făurită@, pentru me te ugul poetic,ț ș ș șmbinarea lor fiind e1primată printr:o imagine profund originală2 84lo!a de foci slo!a făurită, mperecheate:n carte, se mărită ; =a feirul cald mbră i at nș ț ș

cle te@.ș=onsiderându:se un continuator al tradi iei, Arghezi este, n acela i timp,ț ș

unul dintre cei mai importan i creatori moderni ti ai perioadei interbelice.ț ș

1927 testament de tudor arghezi

Documents