visare în culise încinse cu ulei rânced. mizericordie

de la bun început se comunică printr-o portavoce învăluită în stupoare vestea schimbării biletelor de intrareîn scenă unde se găsesc toate scaunele celor numiţi de obicei într-o bună tradiţie meteoricăspectatorii de dimineaţă ai înălţării

printr-un cablu coaxial adăugat aşa de bontonîntr-o latură a deznodământului anticipat se vede (cumva introvertită)privirea actorilor îndreptată în jos spre ceilalţicare stau în picioare şi gesticulează peste scena I actul 1 nepricepând metafora de mijlocaceea cu înapoierea locurilor bifate cu un pix bătând în ciotul braţului (veteran încă în viaţă după stalingrad II)

alergătura după sandviş este impregnată de multe pantomimeiar actorii aplaudă fiecare încercare nereuşită demetamorfozare a gurilor în coşuri de gunoi - aşa începe se întoarce regizorul (aflat în celălalt scaun cu rotilede mucava) ecologia teatrală a rămăşiţelor de polenaruncat peste golgota imperialistă (actorii prezenţi mai puţin cel din rolul pompierului amatorstrănută la unisonscenograful şi-a schimbat între timp batista albă cudrapelul revoluţiilor învinse de salamandre)

apare şi ideea de cineva (abil vehiculată de un poet de serviciuspecializat în substantivul lemn)care chipurile s-ar îndrepta direct spre uşăde acolo întors trois-quarts lansează tirada împotriva mochetei verzuiprea asemănătoare cu iarba de pe lângă cei trei stâlpieste privit cu invidie şi de aceea huiduit cu exclamaţii de încurajarenimeni nu vede (este cazul să se nege ceva totuşi) rana din partea dreaptă a scenei unde actorul cel mai bătrân a adormit cu suliţa înfiptăaccidentalîn cotorul din care au dispărut toate biletele indulgente

PETRACHE PLOPEANU