19)Ortopantomografia .Caracteristica.Tipurile.

Radiografie panoramica sau Ortopantomografie. Radiografia panoramica ofera imaginea intregii danturi si a maxilarului pe un singur film. In timpul procedurii, mecanismul se roteste in jurul capului, in timp ce pacientul este complet nemiscat. Acest tip de radiografie capteaza imaginea unor locuri mai greu accesibile, cum ar fi maselele de minte sau articulatiile temporo-mandibulare. Desi pune foarte bine in evidenta fracturile mandibulare si alte afectiuni in aceasta zona, imaginea panoramica nu este eficienta evaluarea densitatii osoase si a cariilor.Ortopantomografia poate fi obținută prin diferite operaţii şi tehnici (Panoramix, Panorax).

Radiografia panoramică digitală

Aparatul este Kodak 9000 3D.

Sistem digital de radiografii panoramice si cefalometrice (cu ajutorul bratului cefalometric optional) cu optiune de creare de imagini 3D.

Concepții privind anatomia panoramică normală

1)Structurile anatomice sunt alungite și răsfirate

2)Structurile liniei mediene pot fi proiectate ca o imagine simplă sau dublă

3)Se formează imagini fantomă

4)Pe imagine pot apărea unele țesuturi moi

5)Sunt vizibile spații aeriene

6)Pot apărea spații radiotransparente sau radioopace

Etapele de realizare

1)Mușcarea piesei orale în dreptul șanțului de referință sau utilizarea dispozitivului de sprijin al bărbie la pacienții edentați

2)Închiderea elementelor de ghidare lateral

3)Poziționarea bărbiei pacientului pe dispozitivul de sprijinire

4)Asigurarea verticalității poziției pacientului

5)Înghite, nu mișca , expunerea.

20)Tomografia computerizată (TC).Caracteristica.Însemnătatea clinică.

Este o metoda de investigatie radiologica ce permite reprezentarea grafica a unor sectiuni sau planuri tomografice ale corpului cu ajutorul unui computer care prelucreaza valorile de

absorbtie a unui fascicul de raze Rontgen. Valorile de absorbție, captate de senzori și

prelucrate de computer, sunt reprezentate fie numeric, fie grafic, prin transformare într-o variație de tonalitate (diferite grade de gri sau de alte culori), în conformitate cu o scală cromatică, atribuind o culoare pentru o anumită densitate.

Avantaj evidentiere cu claritate structuri tisulare, normale si patologice, cu opacitate redusa fata de razele Rontgen si cu densitate apropiata intre ele, cum sunt partile moi.

Dezavantaje Rezolutia insuficienta a leziunilor situate in muschi;

Obligativitatea injectarii unei substante de contrast pentru vizualizarea vaselor;

Artefacte mari datorate obturatiilor de amalgam sau coroanelor metalice dentare.

NB!!!!!!!!!!!!!

Tomografia computerizată (CT), de asemenea, cunoscută sub numele de Tomografie Computerizată Axială (CAT) este o tehnică imagistică sofisticată, neinvazivă care combină echipamente speciale cu raze X şi computere pentru a realize imagini detaliate ale structurilor din interiorul corpului, în scopul obţinerii de informaţii diagnostice. Imaginile transversale obţinute în urma scanării computer tomografice a zonei de interes sunt examinate pe un monitor de calculator şi pot fi imprimate pe film sau transferate pe un CD. Astfel, ele pot fi arhivate, şi reutilizate în cazul în care se doreşte o a doua opinie medicală sau se urmăreşte evoluţia în timp a unei boli.Scanarea computer tomografică a organelor interne (ficat, pancreas, inimă, plămâni, rinichi, creier), a oaselor (coloana vertebrală, oasele mâinii, membrelor inferioare, oasele bazinului), a ţesuturilor moi (muşchi, articulaţii) şi a vaselor de sânge, oferă o mai mare claritate comparativ cu examinarea ultrasonografică şi dezvăluie detalii în baza cărora medicii radiologi pot diagnostica afecţiuni existente la aceste nivele, inclusiv diverse tipuri de cancer.

21)Radiografii cu utilizarea substanței de contrast.Caracteristica.Indicații și însemnătatea clinică:sialografie,angiografie,scintigrafia,fistulografia.

Sialografia a fost imaginata in 1925 de Iacobovici si Popoliza,care au efectuat prima

sialografie parotidiana.

În cazul glandelor salivare se instileaza prin orificiul excretor,cu ajutorul unui cateter sau ac special fara virf,o substanta de contrast liposolubila(lipiodol)sau hidrosolubila,care patrunde in arborele canalicular,vizualizindu-l.O tehnica asemanatoare se utilizeaza in cazul fistulografiilor. Salivografia permite diagnosticarea unor afectiuni specifice glandelor salivare – sialoze, afecțiuni inflamatorii, litiază salivară, tumori ale glandelor salivare, boala Sjogren, etc.

Scintigrafia este o metoda de investigatie care foloseste izotopi radioactivi ce se pot localiza intr-un tesut sau organ,intr-o concentratie diferita fata de tesuturile din jur.Radiatiile emise sunt captate de o camera de scintilatie,care permite realizarea unei harti scintigrafice a regiunii examinate.

Radioizotopii pot fi “pozitivi”,cind concentratia lor in zona afectata de un proces patologic este mare,sau “negativi”,cind concentratia lor este mica. Scintigrafia salivara se efectuiaza cu technetium 99 (99Tc)metastabil si este deosebit de utila pentru stabilirea potentialului functional simultan pentru toate glandele salivare,care practic imposibil de investigat prin alte metode.

In cazul oaselor maxilare,indicatia scintigrafiei o constituie apreciera mineralizarii si depistarea precoce a tumorilor (metastazelor osoase) .

Angiografia examen radiologic care permite examinarea volumului interior al unui vas sangvin (artera sau vena) si ale ramurilor in care se imparte acest vas. 

Indicații - O angiografie este utilizata, in principal, pentru studierea vaselor inimii si ale plamanilor, celor ale creieruluisi maduvei spinarii (angiografii cerebrale si medulare) si a celor ale membrelor si viscerelor (rinichi, mezenter). Acest examen serveste la depistarea leziunilor arteriale, indeosebi ale stenozelor (ingrosarile) consecutive ateromului (depozit lipidic pe peretele arterial), anevrismelor (dilatatii localizate ale arterelor), ocluziilor unui vas de catre un aterom sau de catre un cheag. angiografia mai permite sa fie distinsa o disectie arteriala (clivaj al peretilor) sau prezenta unei malformatii arteriovenoase. Inaintea unei interventii chirurgicale, o angiografie da posibilitatea sa se studieze raporturile anatomice intre vase si leziunea de operat. In sfarsit, angiografia permite sa se practice angioplastii (tehnici de dilatare a unui vas), embolizari (ocluzii terapeutice ale unui vas) si o chimioterapie in situ (injectare pe cale intravasculara a medicamentelor anticanceroase). Aceasta tehnica este denumita "radiologie interventionala".

Fistulografie – radiografie efectuată cu utilizarea unei substanțe radioopace când este introdus în fistula prin cateter. Cantitatea de raze X agent de contrast depinde de lungimea fistulei, grosimea și ramificare acesteia. Medicamentul este injectat sub controlul cu raze X.  După Fistulografie substanțele radioopace trebuie scoase din fistulă. În acest scop, este posibil să se sugă prin seringă, dacă este necesar, se poate saline lavajul fistula pentru îndepărtarea mai aprofundată a contrastului.

La scurt timp după Fistulografie posibil să apară febră, disconfort, dureri în fistula. Toate aceste fenomene de obicei dispar singure, în câteva zile. Se mai examinează și tractul sinusurilor.

(indicații pentru Fistulografie):

1. Pentru a clarifica întinderea fistulei

2. Pentru a identifica direcția canalului fistulei

3. Pentru a determina comunicarea canal fistula cu organele vecine și țesuturi

4. Pentru a identifica dungi în țesutul moale

22) Teleradiografia.Caracteristica.Scopul și însemnătatea clinică.

Proiectii cefalometrice sau Teleradiografii de fata si profil. Acest tip de radiografie evidentiaza intregul craniu si este folosita pentru a examina dintii in legatura cu maxilarul si profilul pacientului, fiind posibile măsurătorile unor unghiuri și raporturi antropometrice. Este utilizata în special de către medicii ortodonți.

23 Definiția, conținutul și istoricul noțiunii de asepsie.Prin ce metode se obține asepsia?

Asepsia-un ansamblu de măsuri , metode și tehnici care duc la prevenirea contaminării cu germeni patogeni a organismului în timpul examinării sau tratamentelor efectuate și constituie un element de bază în asistența medicală actuală.

Asepsia constă din 2 etape: -dezinfecția și sterilizarea.

*Dezinfecția- orice proces fizic sau chimic prin care agenții patogeni sau microorganismele provocatoare a diferitor maladii pot fi distruse.Dezinfectatele se aplică pe obiecte(neînsuflețite).

*Sterilizarea- procesul prin care toate formele de viață inclusive sporii bacterieni și virusurile sunt distruse prin acțiunea agenților fizici și chimici.

Istoric: Asepsia din grecescul *a*-fără și *sepsis*-putrefacție

Multă vreme rolul microorganismelor în producerea unor boli a fost ignorant.Nu se cunoștea nici cauza complicațiilor supurative apărute după efectuarea unor prestații medico-chirurgicale.Louis Pasteur 1878 pune bazele conceptului sterilizării, recomandă metodele aseptice de tratament medico-chirurgical care permite evitarea contaminării organismului cu germenii din afară.În 1867,Lister publică rezultatele tratamentului cu fenol în cazul fracturilor multimple.Acesta punea o bucată de vată îmbibată cu fenol în rană după operație și apoi aplica un bandaj îmbibat tot cu fenol.Cînd era cazul acoperea cu o bucată de metal subțire bandajul pentru a împiedica evaporarea fenolului.O altă metodă a lui Lister era să pulverizeze fenol în camera de operație, însă metoda nu a avut prea mare success datorită faptului că fenolul irita atît ochii doctorilor cît și a pacienților.Ulterior au fost descoperite multe substanțe antiseptic și tehnici de distrugere a microorganismelor.

Asepsia se obține prin metoda de dezinfecție și sterilizare.

Dezinfecția prim mijloace fizice: prin căldură uscată(flambare) și umedă(fierbere,pasteurizare), pasteurizarea-metoda de dezinfecție a lichidelor.

Dezinfecția prin mijloace chimice

Sterilizarea –prin căldură-uscată(pupinel,flambare,încălzire la roșu)- umedă(autoclav,tindalizare),fierbere.

_prin filtrare

_ prin radiație –ionizantă/neionizantă

24)Pregătirea,dezinfecarea și curățirea instrumentarului medical reutilizabil înainte de sterilizare.

Presterilizarea decurge în cîteva etape:

1) Curățirea manuală/ultrasonică a instrumentelor2) Clătirea3) Decontminarea4) Clătirea5) Uscarea6) Sigilarea7) Autoclavarea

Necesarul manipulării:1)Mănuși de cauciuc2)Pense de servici sterile/nesterile3)Atenție instrumentar ascuțit!!!4)Apă rece/caldă5)Instrumente contaminate

1)Curățarea manuală- spălarea atentă în special a instrumentelor cu suprafață neregulată cu apă și detergenți cu ajutorul periei.2)Curățarea ultrasonică-e mai sigură ca cea manual, scade riscul infectării personalului prin înțepare.3)Decontaminarea-cu soluție antiseptic, fosfat trisodic (1l de apă-1lingură) sau gentaraldehidă 2%,lizoformin.4)Uscarea-pe un prosop curat5)Împachetarea și sigilarea- separat sau în tăvițe.

25)Sterilizarea,definiție.Mijloacele de sterilizare.

*Sterilizarea- procesul prin care toate formele de viață inclusive sporii bacterieni și virusurile sunt distruse prin acțiunea agenților fizici și chimici.

Sterilizarea –prin căldură-uscată(pupinel,flambare,încălzire la roșu)- umedă(autoclav,tindalizare),fierbere.

_prin filtrare

_ prin radiație –ionizantă/neionizantă

Din prelegeri și carte !!!

*Flambarea(trecerea rapidă a instrumentelor prin flacără)- e folosită numai ca metodă de excepție.Este un procedeu nesigur,incomplete,degradează instrumentele.Se folosește pentru sterilizarea gîtului fiolei înainte de a fi deschisă sau a instrumentelor în caz de urgență, prin expunerea timp de o secundă cm2 la căldura direct a unei flăcări.

* Sterilizarea cu aer supraîncălzit- cu cuptorul Pasteur sau Pupinel se face la temperature de 180 grade timp de o oră, determinînd carbonizarea microorganismelor, forme vegetative sau spori.Temperatura de 180 grade este necesară deoarece căldura uscată are o putere redusă de pătrundere. Pentru obiectele de sticlă și porțelan (nu pentru obiectele cu părți metalice, a celor din cauciuc și nici lichidele).

*Autoclavarea-sterilizarea prin vapori de apă sub presiune este cea mai sigură metodă, în dependență de modul presiunii este de 1-2 atmosfere, temperature mai mare de 100 grade-pentru instrumente nesigilate, pentru instrumente sigilate, pentru material și instrumente de plastic nesigilate/sigilate.Presiune mai mică –timpul de sterilizare mai mare 2 atmosfere-134 grade.

*Fierberea simplă timp de 30 min. se află la îndemîna oricărui tip de cabinet stomatologic.Este procedeul cel mai simplu, mai econom, dar are acțiune sporicidă redusă.Pentru a evita alterarea instrumentelor și a mări acțiunea bactericidă a apei la fierbere , se utilizează apă distilată sau în prealabil fiartă și se adaugă substanțe chimice care ridică punctul de fierbere al apei cu aproximativ 4 grade , bicarbonate de sodiu 2%, clorură de calciu sau de sodiu.

*Radiații ionizante- utilizează razele gamma emise de cobalt 60 cu penetrabilitate mare.Este o metodă bună de sterilizare, dar prețul de cost al instalației este ridicat, se folosește numai industrial.

*Radiații neionizante- razele ultraviolet au indicații reduse, pentru diminuarea numărului de germeni din aerul sălilor de operație și tratamente și de pe suprafețe expuse, acțiunea lor antibacteriană este eficace,dar se execută la distanță de cel mult un metru.

Sterilizarea și dezinfecția prin gaze- se utilizează aldehida formică sau formaldehida sub formă stabilă de formol soluție apoasă 40% sau polimer solid trioximetilenul, se mai folosește și oxidul de etilen.Fiind inflamabil se utilizează în steriilizatoare special în amestec cu 90% CO2 sau cu fluorocarbon.

Altă sursă!!!

Metodele de sterilizare:Autoclavarea- pentru instrumentar metalic ,obiecte din bumbac sau cauciuc termorezistent, instrumentele sunt grupate după destinație și împachetate în cîmpuri de bumbac,hîrtie,nylon sau folie de aluminiu și plasate în casolete.

Sterilizarea în pupinel- se folosește pentru sterilizarea instrumentelor metalice în special a celo confecționate din metale oxidabile. 170grade-60min,160grade-120min,150grade-150min.Instrumentele sunt ambalate în cutii metalice sau folie de aluminiu.

Sterilizarea prin vapori chimici nesaturați-amestecul de formaldehidă,alcool,ketonă,apă,acetonă, încălzite sub presiune degajă vapori ce acționează ca agent de sterilizare. Dispozitivul chemiclav 132 grade 1,5-2 atm,timp 20 min. Se mai practică sterilizarea cu oxid de etilen și cu glutaraldehidă.

26) Metode de control ale calității sterilizării.

Teste chimice- cu substanțe în formă de pulbere topindu-se la temperatura mai mare de 120 grade (sulful,acidul benzoic)

Teste biologice- (la uzine).Se folosesc culturi sporulate de Bacillus Stearothermophylus cu care se impregnează un anumit obiect ce e pus în steralizator.

Sticherile lipite pe hîrtia în care sunt sigilate instrumentele.

27)Definiția, conținutul și istoricul noțiunii antisepsie.

Antisepsia- *(Semmelweis 1846- spălarea mîinilor medicului cu clorură de calciu,Lister 1867-folosește acidul carbolic)este operația care utilizînd procedee chimice,permite omorîrea sau inhibarea microbilor patogeni de pe învelișurile organismului (tegument,mucoase) sau din plăgi.

*Complex de măsuri menite să distrugă microbii în rană într-o formațiune patologică în organismul întreg.

Multă vreme rolul microorganismelor în producerea unor boli a fost ignorant.Nu se cunoștea nici cauza complicațiilor supurative apărute după efectuarea unor prestații medico-chirurgicale.Louis Pasteur 1878 pune bazele conceptului sterilizării, recomandă metodele aseptice de tratament medico-chirurgical care permite evitarea contaminării organismului cu germenii din afară.În 1867,Lister publică rezultatele tratamentului cu fenol în cazul fracturilor multimple.Acesta punea o bucată de vată îmbibată cu fenol în rană după operație și apoi aplica un bandaj îmbibat tot cu fenol.Cînd era cazul acoperea cu o bucată de metal subțire bandajul pentru a împiedica evaporarea fenolului.O altă metodă a lui Lister era să pulverizeze fenol în camera de operație, însă metoda nu a avut prea mare success datorită faptului că fenolul irita atît ochii doctorilor cît și a pacienților.Ulterior au fost descoperite multe substanțe antiseptic și tehnici de distrugere a microorganismelor.

28) Prin ce metode și mijloace se obține antisepsia.

(mijloacele sunt în text!!!)

Metodele de antisepsie sunt:

-fizice

-mecanice

-chimice

-biologice

-mixte

Antisepsia fizică - utilizarea metodelor fizice care creează în rană condiții nefavorabile pentru dezvoltarea bacteriilor. EX: tampoane de tifon , drenaje de cauciuc, sticlă și masă plastic.Tampoanle de tifon –proprietăți hidroscopice ce se intensifică la folosirea soluțiilor hipertonice precum clorura de sodium de 5-10%.Se utilizează metoda de tratament deschis fără pansament. Plus la toate razele ultraviolet,laser, ultrasunetul ,etc.

*Ultrasunetul- sunt unde elastic, frecvența de 20 kHz, neauzit de urechea omului.Acțiunea bactericidă se manifestă în mediul lichid și se bazează pe efecte fizice și chimice.

Fizic-presiune în bulele de lichid ajung la 300 atm, temperature se ridică la 700 grade

Chimic- eliberearea din molecula de apă H+ și OH- , ce opresc reacția de oxido-reducere din celulele microbilor.

*Laser- 2 tipuri cu energie înaltă și joasă

Înaltă- 1)temperature în țesuturi se ridică pînă la cîteva sute de grade ce amintește de arsuri termice. 2)Apariția *undei de șoc*- din cauza trecerii rapide a substanțelor solide și lichide în stare gazoasă.

Lumina roșie monocromatică are acțiune antiinflamatorie și vasodilatatoare, ameliorează metabolismul , intensifică regenerarea celulelor tinere din măduva osoasă și splină, creșterea și dezvoltarea vaselor sangvine.

Antisepsia mecanică-îndepărtarea din rană a țesuturilor necrotizate și neviabile care prezintă mediul nutritiv principal pentru microorganism precum și pentru microbii și corpurile străine nimerite în rană.

Antisepsia chimică- ex: sulfanilamidele. Acțiunea locală și general a antisepticului trebuie să fie inofensivă pentru macroorganism și celulele lui și distrugătoare pentru microbi.

Antisepsia biologică- reunește un mare grup de preparate ce acționează nemijlocit asupra celulei microbiene sau toxinelor ei.

1) Antibioticele2) Bacteriofagii3) Antitoxinele-administrate sub formă de ser

Antisepsia mixtă-ex: prelucrarea primară chirurgicală(antisepsia mecanică și chimică)+antisepsia biologică+plasarea de pansament(antisepsia fizică)

Antisepsia superficială (la suprafață formă de praf, unguent, compresă, spălături)/ profundă (injectare, blocare)

Antisepsia locală/generală.

29)Particularitățile intervențiilor de chirurgie orală și maxilo-facială.

1) Se administrează premedicația cu o zi înainte de intervenție cu scopul de a preveni anxietatea.

2) Utilizarea antibioticilor înainte de operație , deja calea de administrare și doza e individual la fiecare pacient.

3) Întervenția se efectuează cu anestezie , metoda este selecatată în dependență de locul și volumul intervenției chirurgicale

4) Nici un medic nu are dreptul de a trata un pacient cu maladii somatic acute sau cornice fără consultația medicului specialist în domeniu. Destul de des sunt reacții alergice.Obligatoriu acești pacienți necesită testul alergologic.

Orice intervenție de chirurgie orală și maxilo-facială necesită respectarea anumitor etape precum:

1) Examinarea clinică/paraclinică2) Stabilirea diagnosticului3) Planificarea unui plan de tratament4) Pregătirea psihică a pacientului5) Pregătirea fizică a pacientului(îngrijiri igienice)6) Pregătirea medicamentoasă(premedicația)7) Monitorizarea funcțiilor vitale

Pregătirea psihică- bolnavul e informat despre necesitatea intervenției chirurgicale, riscul, eventualele complicații și obligatoriu se va cere consimțămîntul pacientului(lege în 2007, ord.300 data 24 iulie*Ion Ababii*)-se fixează data intervenției- bolnavul e înconjurat de o atenție sporită-se suprimă totul c ear putea să-I provoace bolnavului o stare de neliniște (lupta cu oglinzile)- creăm comodități în saloanePregătirea fizicăPregătirea generală1) Dacă starea bolnavului ne permite, bolnavul va fi îndrumat , ajutat să facă baie sau

duș,urmat de igiena cavității bucale, îngrtijirea părului, tăierii unghiilor.2) Asigurarea repausului fizic, psihic și intellectual.3) Se întrerupe alimentația cu cel puțin 12 ore înaintea intervenției chirurgicale4) Evacuarea intestinului,clisma5) Golirea vezicii urinare6) Bijuteriile vor fi predate familiei sau administrației spitalului7) Îndepărtarea lacului , rujului, machiajului.

Pregătirea locală1) Pielea păroasă se rade din regiunea cîmpului operator2) Asanarea focarului de infecție odontogenă3) Protezele dentare mobile vor fi scoale

Monitorizarea funcțiilor vitale1) Măsurarea temperaturii2) Pulusul3) Respirația4) TA5) Observarea diurezei6) Observarea scaunului

Pregătirea medicamentoasă(administrarea antibioticilor,premedicația)

1) Reducerea anxietății2) Reducerea metabolismului prin furnizare de oxygen3) Se reduce activitatea reflexelor(tusa…)4) Scăderea volumului de secreție salivară5) Reducerea efectelor toxice ale anesteziei locale și generale6) Prelungirea efectului analgesic

30)Scopul pregătirii preoperatorii a bolnavului

1)Examinarea clinică/paraclinică

2)Stabilirea diagnosticului

3)Planificarea unui plan de tratament

4)Pregătirea psihică a pacientului

5)Pregătirea fizică a pacientului(îngrijiri igienice)

6)Pregătirea medicamentoasă(premedicația)

7)Monitorizarea funcțiilor vitale

Pregătirea psihică- are ca scop! bolnavul e informat despre necesitatea intervenției chirurgicale, riscul, eventualele complicații și obligatoriu se va cere consimțămîntul pacientului(lege în 2007, ord.300 data 24 iulie*Ion Ababii*)-se fixează data intervenției- bolnavul e înconjurat de o atenție sporită-se suprimă totul c ear putea să-I provoace bolnavului o stare de neliniște (lupta cu oglinzile)- creăm comodități în saloanePregătirea fizică-are ca scop!Pregătirea generală*Dacă starea bolnavului ne permite, bolnavul va fi îndrumat , ajutat să facă baie sau duș,urmat de igiena cavității bucale, îngrtijirea părului, tăierii unghiilor.

*Asigurarea repausului fizic, psihic și intellectual.*Se întrerupe alimentația cu cel puțin 12 ore înaintea intervenției chirurgicale*Evacuarea intestinului,clisma*Golirea vezicii urinare*Bijuteriile vor fi predate familiei sau administrației spitalului*Îndepărtarea lacului , rujului, machiajului.Pregătirea locală*Pielea păroasă se rade din regiunea cîmpului operator

*Asanarea focarului de infecție odontogenă*Protezele dentare mobile vor fi scoaleMonitorizarea funcțiilor vitale are ca scop:

*Măsurarea temperaturii*Pulusul*Respirația*TA*Observarea diurezei*Observarea scaunului

Pregătirea medicamentoasă(administrarea antibioticilor,premedicația)

Are ca scop:

*Reducerea anxietății*Reducerea metabolismului prin furnizare de oxigen*Se reduce activitatea reflexelor(tusa…)*Scăderea volumului de secreție salivară

*Reducerea efectelor toxice ale anesteziei locale și generale*Prelungirea efectului analgesic

Pregătrea preoperatorie are ca scop asigurarea unei intervenții chirurgicale de succes, fără complicații.(ce e specific pentru fiecare etapă am scris în text!!!)

31) Premedicația(pre-anestezia) în secție (cabinet)de chirurgie OMF.

Premedicația –constă în administrarea unui tranchilizant (Diazepam) și un antiinflamator de tipul(indometacinei).Scopul premedicației-----este de a liniști pacientul înainte de a-l transporta în sala de operație ,dar fără a influența negativ funcția respiratory și cardio-vasculară.Pentru mulți dintre pacienți premedicația nu este necesară sau nu se poate realize.

Administrarea antibioticilor.

Avantajele:

*Reducerea anxietății*Reducerea metabolismului prin furnizare de oxigen*Se reduce activitatea reflexelor(tusa…)*Scăderea volumului de secreție salivară*Reducerea efectelor toxice ale anesteziei locale și generale*Prelungirea efectului analgesic

32)Pregătirea medicului chirurg către intervenție în secție (cabinet)de chirurgie OMF.Echipamentul necesar.

Echipa de chirurgi trebuie să fie lipsită de infecții în special al sistemului respirator, apielii ce pot fi transmise în plagă.Etapele pregătirii medicului:

1) Pregătirea psihologică2) Pregătirea intelectuală3) Pregătirea fizică

Echipamentul: costum chirurgical, bonetă,bahile,ochelari,mănuși,costum chirurgical de unică folosință.

33)Importanța și locul anesteziologiei în chirurgia oro-maxilo-facială.Istoric și orientări actuale.

Anesteziologia-ramură a științei medicale care se raportează la studiul și aplicarea diferitor metode și substanțe anestezice cu scopul de a îmbunătăți procedeele operatorii.Anestezia- un rol primordial în chirurgie,deoarece acest procedeu oferă comfort atît pacientului cît și echipei chirurgicale în timpul intervenției operatorii.

Scurt istoric---Pînă în secolul 19 pe post de anestezie erau folosite drogurile impure care aveau un efect nociv.1844-Horrace Wells-prima anestezie general satisfăcătoare ca substanță a folosit*protoxidul de azot*-cu scopul extracției dentare.

16 octombrie 1846-William Morton –prima anestezie general cu eter, pentru înlăturarea unei tumori cervical.

Prima tehnică de anestezie utilizată în chirurgia OMF

Cocaina- prima substanță de anestezic local cunoscută preparată din frunzele arborelui Eretroxilon Coca de către Mac Lagan (1875),Nieman reușește să o sintetizeze în 1859.începutul tehnicii de anestezie locală.

1844-oftalmolog din Austria Carl Kolles efectuează o operație pe ochi cu cocaină.

1884-William Halsted anesteziază pe traiectul nervului alveolar

1890-Ritzer reușește sinteza benzocainei

1903-Chirurgul german Heinrich Brawn prelungește efectul analgesic prin administrarea de adrenalină

1904-sinteza de procaină realizată de Alfred Einhorn

34)Definiția anesteziei generale.Scopurile și sarcinile anesteziei.

Anestezia generală- stare de somn narcotic, indusă de administrarea unor substanțe cu acțiune la nivelul celulelor nervoase encefalice,care suprimă conștiința și senzațiile dureroase.

Scopul anesteziei generale-principal-controlul funcțiilor vitale ale organismului în timpul intervenției chirurgicale pentru a proteja pacientul de stresul operator.Pentru a asigura imobilizarea pacientului. Pentru ca pacientul sa nu simtă și să nu vadă nimic ce l-ar putea afecta psihologic.Are ca scop, abordarea mai multor cîmpuri operatorii situate la distanță mare unul de altul ,poate fi utilizată în caz de alergie la anestezicele locale, se poate adapta la intervenții chirurgicale imprevizibile ca durată și amploare.

35)Indicațiile și contraindicațiile anesteziei generale,particularități.

Particularitatile anesteziei generala în OMF

Anestezia generala asociaza trei tipuri de actiune:

-narcoza(sau pierderea constientei ori somn profund), care este datorata administrarii unui agent anestezic, fie prin inhalare,fie pe cale intravenoasa.(ketamina, etomidal si mai recent , diprivan)

-analgezia( disparitia durerii) care este obtinuta multumita substantelor morfinomimetice ca fenoperidina sau fentanilul;

-curarizarea (folosirea unei substante paralizante), care permite relaxarea musculara necesara unei bune desfasurari a interventiei.

Indicatiile ale anesteziei generale in stomatologie:

1.la copiii mici, la care teama fata de ingrijirile stomatologice face imposibila colaborarea cu medicul;in aceste cazuri, simpla injectie pentru efectuarea anesteziei locala este tot atit de dificila de executat ca si interventia stomatologica insasi;

2.la pacientii cu teren alergic sau care prezinta intoleranta la anestezicele locale;

3.la bolnavii cu deficite neuro-psihice si neuromotorii.Deficitele motorii centrale, caracterizate prin miscari necoordonate, fac imposibila orice manevra endobucala

sub anestezia locala.

4.in procesele septice evolutive, unde accesul eficient asupra regiunii de anesteziat nu este posibil,iar din cauza inflamatiei, infiltratia locala si blocajul la distanta nu sunt posibile.

Indicatiile anesteziei generale in stomatologie pot fi extinse si in alte situatii:

-cazuri care ar necesita tratamente stomatologice multiple intr-o sedinta,cum ar fi:extractii multiple ale unor dinti situati in cadrane dento-alveolare diferite;

-cazuri de epilepsie, la care declansarea crizei sub anestezie locala in timpul tratamentului stomatologic poate conduce la accidente foarte grave prin contractarea brusca si foarte puternica a muschilor inchizatori ai cavitatii bucale.

-unele afectiuni cronice care necesita un control special al pacientului, cum cunt:hipertensiunea arteriala(pentru evitarea complicatiilor cardiocirculatorii),hipertiroidismul(cind nivelul ridicat al metabolismului si tulburarilor cardio-circulatorii fac dificil controlul pacientului sub anestezie locala);

-la pacientii cu un echilibru neuro- vegetativ labil( depresivi, anxiosi).

Contraindicații- pacienții în etate cu boli cardiovasculare, diabet zaharat, alte maladii și extenuări a organismului care nu ar putea rezista la o oarecare intervenție cu utilizarea unei anestezii generale.

36)Avantaje și dezavantaje ale anesteziei generale.

Avantaje:

1) Nu solicită psihologic pacientul2) Poate asigura imobilizarea completă a pacientului pentru un timp îndelungat3) Asigură controlul căilor respiratorii, respirație și circulație4) Permite abordarea mai multor cîmpuri operatorii situate la distanță mare unul de altul5) Poate fi utilizată în caz de alergie la anestezicele locale6) Se poate adapta la intervenții chirurgicale imprevizibile ca durată și amploare.

Dezavantaje:

1) Necesită aparatură scumpă și complexă2) Necesită personal cu înaltă calificare3) Necesită un grad de pregătire a pacientului4) Poartă riscul unor complicații majoare ca moarte, infarct miocardic, accident vascular

cerebral5) Asociată unor complicații mai puțin grave ca asfixia6) Asociată hipertermiei maligne-o afecțiune musculară rară moștenită la care expunerea la

anumite anestezice duce la hipertermie acută cu potențial letal,hipercardie,acidoză metabolică