17 oana borş - povestea - o constantă negociere şi renegociere a eului - c6.pdf

8/14/2019 17 Oana Borş - Povestea - o constantă negociere şi renegociere a eului - C6.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/17-oana-bors-povestea-o-constanta-negociere-si-renegociere-a-eului- 1/5

Concept vol 6/nr 1/2013 Research

POVESTEA – O „CONSTANTĂ NEGOCIERE ŞI RENEGOCIERE A EULUI”

– adnotări pe marginea câtorva texte semnate Goran Stefanovski –

Oana Bor ș UNATC „I.L. Caragiale” Bucureşti [email protected]

Abstract: The „story” of the Balkans is a

saga of Eastern Europe. The ethnic-conflictswere always present between mix-nations

who have lived here for centuries across their

history. We were contemporary to the last

explosion of Europe’s power keg, as theBalkans were called. But, in modern times,the sense of conflict is unacceptable to a

certain part of today's society. In the literary world, there was a virulent attack against the ongoing

tension. This is also the attitude developed by Goran Stefanovsky in his dramaturgical triptych:

Sarajevo, Hotel Europa and Ex-Yu. The Macedonian author speaks about trauma, post-trauma andthe attempt to reconciliation. In a world where the individual stories are crippled or changed from

their original meaning, „a question always comes up”, says Stefanovski, using one of his character‘s

voice: „If my father is part of one nation and my mother is part of a second nation which is in conflict

with the first, then who am I?”

Keywords: Goran Stefanovski, Balkan conflict, balkan dramaturgy, ethnic conflicts

„În cea din urmă bătălie, via ț a mi-o voi da

Pentru tine, oh Patria Mea!

Ș tiind bine ce dăruiesc Pentru tine, eu nu mă precupe ț esc.”

Monologul lui Zoran de Goran Stefanovski

173




„Numele meu este Goran Stefanovski. (...)M-am născut în Republica Macedonia, care pevremea aceea făcea parte din Republica FederativăIugoslavia. (...) M-am căsătorit cu Pat, care esteenglezoaică. (...) Apoi, în 1991, a început războiul

civil din Iugoslavia. Vieţile noastre s-au schimbatradical. Pat a decis că viitorul Balcanilor n-avea săfie şi viitorul copiilor noştri. Ei trei s-au mutat înAnglia. Eu am început naveta între Skopje,Macedonia, unde aveam un trecut sigur şi onumeroasă familie, şi Canterbury, Anglia, undeaveam un viitor nesigur şi mica mea familie. Am început să trăiesc între cele două poveşti. «Ne-ampierdut povestea», i-am spus lui Pat. «Nu», a zis ea,«povestea ne-a pierdut pe noi».”91

Pentru Goran Stefanovski – „dramaturgulcare personifică tot ce are mai bun dramaturgia

macedoneană”

92

Sarajevo

, cum nota poeta și romanista Lidija Dimkovska, și ea reprezentanta aceleiașiculturi –, povestea este „o interpretare”, „o reflecție, o viziune asupra lumii și a ta însuți, olectură a trecutului și o proiecție în viitor”. Între căutarea/pierderea/încercarea derecâștigare a poveștii – poveste deplasată de la sensul ei odată cu existența războiului dinBalcanii anilor 1990 –, î și plasează Goran Stefanovski trei dintre piesele sale care, chiar dacă

nu fac parte, stilistic vorbind, dintr-un triptic, sunt în esență imaginea în desfășurare a treimomente: trauma, post-trauma și încercarea de redefinire, de recuperare.

93 , piesă scrisă în 1993, aduce imaginea coșmarului unui oraș care s-a uitat pesine „sub mia de grenade care cad zilnic” și în care firescul este răsturnat: „viața este lentă șimoartea iute”. „Concentrat maniacal asupra unui ideal circumscris şi dur, în fond, acela alidentităţii naţionale”94

91 Goran Stefanovski: Pove ști din Estul să lbatic. Antologie, traducere și prefață de Ioana Ieronim. FundațiaCulturală „Camil Petrescu” – Revista Teatrul azi (supliment) prin Editura Cheiron Buc., 2010, p. 190 92 citată de Ioana Ieronim în prefața Portretul dramaturgului la răscruce de timp și spa ț iu, idem, p. 9 93 Balkan Blues: Writing Out of Yugoslavia. Edited by Joanna Labon, NUP, 1996, p. 191 94 Baricco, Alessandro, Barbarii. Eseu despre muta ț ie, Ed. Humanitas, 2009, p. 184

, războiul fratricid a dislocat imploziv blocul comun dezintegrându-l,obligând la asumarea anormalității ca normalitate. În acest context, „din punctul de traumă și

174




perplexitate, spiritul încearcă să cuprindă insuportabilul: caută un punct de sprijin în poveștiarhetipale despre distrugeri din istoria omenirii.”95

Hotel Europa, remarca și Ioana Ieronim.

96

Dar Occidentul? Consideră că: „Estul nu mai e Sexy”. Afirmația, rostită la o întâlniredin cadrul unei ediții a Festivalului Internațional de la Hamburg, stârnește furia luiStefanovski, care răspunde atunci prin eseul lui manifest Pove ști din Estul să lbatic. „Cândanume am fost noi sexy? Cu alte cuvinte, Estul a fost sexy pe când nu era sexy? Când sezbătea sub jugul stalinist? Iar acum nu e sexy, când încearcă să devină sexy în sensoccidental? Era sexy pe vremea când pretindea că e innocent şi naiv, dar acum are pretenţiacă este sofisticat şi plin de experienţă, însă a încetat să fie sexy? Era sexy pe când era passé şifolcloric şi nu mai e sexy când vrea să emuleze Occidentul, să prindă ultimele isme?” Și tot el î șI imaginează răspunsul. „Poveste. Continuitate. Soartă. Viaţă. Moarte. De ce sunt est-

europenii aşa de sumbri, de patetici şi paranoizi? De ce nu vă înveseliţi şi voi puţin. Treziţi-vă! Lumea e un joc postmodern!”

aduce în prim-plan o altă etapă, ulterioară. Aceea e încercării deredefinire în spațiul mai larg al Europei. „Eu cred că Europa este o casă comună, a tuturor.”,spune unul dintre personaje. Într-un hotel de gară, spațiu de tranzit „pentru emigranți și

călători”, dar și între cele două plăci tectonice ale Europei, Estul și Vestul, cei care î și părăsesc„povestea” sunt prinși la graniță. Încercând să se reinventeze – prin redefinirea după legileunui spațiu ce nu le aparține și căruia nu-i aparțin – sunt prinși, de fapt, în capcană. Ei auvenit inocent cu propria geografie și istorie şi încercă să le a lă ture unor forme ce le suntstrăine. „Singuri ne creștem fructele, ne cultivăm legumele. Acesta e pământ de acasă. L-amadus din țară special, în pungi de plastic.” Dar încercarea e sortită implacabil eșecului: „Numai știm unde e Răsăritul ori Apusul, din care vine Soarele cel dătător de lumină și undeapune el.”, spune apocaliptic unul dintre locatarii Hotelului Europa.

97

Între aceste piese-coperte, ambele a posteriori experienței războiului, dar plasate diferitpe axa timpului, se situează Ex-Yu

98

95 Ieronim, Ioana, Portretul dramaturgului la răscruce de timp și spa ț iu, Goran Stefanovski: Pove ști din Estulsă lbatic. p 190 96 Dramaturgie contemporană din Balcani. Antologie de Andreea Dumitru, Fundația Culturală „CamilPetrescu” – Revista Teatrul azi (supliment) prin Editura Cheiron București, 2008, p. 145 97 Goran Stefanovski: Pove ști din Estul să lbatic, p. 189 98 idem, p. 95

. Momentul desfășurării acțiunii: clipa imediat următoaretraumei, atunci când adevărul devine singura necesitate a existenței. Cei trei protagoniștisunt toți supraviețuitori ai războiului. Povestea lor bloc comun, minată fortuit de conflict,este fărămițată de acesta în povești distincte, chiar antagonice. Întâlnirea post-traumă aduce,astel, față-în-față: victima, făptașul, dezertorul, în încercarea de asumare a unei noi

175




normalității. Locul în care se întâlnesc este la fel ca în piesa precedentă, un hotel, leitmotiv întextele lui Stefanovski – spațiu impersonal, neutru.

Maya, caută adevărul despre sinuciderea tatălui său. Sinucidere-alegere la alternativaimplicării în război. Nikola, camaradul acestuia, este un fost participant activ și consimțit:„Patria m-a chemat, spune el. Am luat pușca, așa cum a făcut și tata înaintea mea. Eu cred în

Dumnezeu. Am avut încredere în autorități.” Martin, tânărul, a ales fuga. Pentru el: „înrăzboiul ăsta a fost drept să nu lupți.” Și astfel, această piesă scurtă a autorului macedonean,vorbește concentrat despre vină și mecanismele ei ascunse, despre alegere, justificare șiasumare. Alegerea la care toți au fost obligați, într-o formă sau alta, este foarte clară, pentruautor, prin personajul absent, Tatăl. Este cea dintre „legea universală absolută acomportamentului moral” (principiile metafizicii moravurilor a lui Immanuel Kant) șiproblema identităţii, privită ca rezultat al unei ordini superioare, ca un datum transformat înmotivație prin diferență. „În conflicte pe baze identitare, cauza se manifestă printr-ocombinaţie de poveşti cu substrat mistic , o logică internă de acţiune şi un model aldiferenţelor de grup.”99

1. Barrico, Alexandro, Barbarii: eseu despre mutaţii , Ed. Humanitas, București, 2008

, notează politologul Iulian Chifu. MAYA: Ș i du șmanul pe care l-au omorât cu to ț ii? Doar tr ă im î mpreună î n – cum î i zicea,

frumos – „Fră ț ie și Unire”. Ei erau noi.

NIKOLA: A șa a fost, da. D-aia ei s-au f ă cut du șmani: Ș tii că au piele între degete, la picioare?

Ca ra ț ele. Ș tiai?

Etichetarea duşmanului nu e negociabilă niciodată. NIKOLA: Ei nu sunt dezvolta ț i ca noi. Sunt un trib primitiv. Mai bine ca ne-am despăr ț it de

ei.

Istoria comună a acestor locuri prinse în „vâltoarea vrajbei ancestrale” (Tom Gallagher)transcende, însă, ideea națională și, astfel, traseele clare ale identității sunt aruncate în aer.Vina capătă o altă dimensiune, iar întrebarea Mayei va rămâne pentru totdeauna o ranădeschisă: „Dacă tata e unul de-ai noştri şi mama e de-a lor, eu ce sunt?”

Referin ț e bibliografice:

2. Chifu, Iulian, Religie și conflict. Violen ț a motivată religios , în Sfera politicii, nr. 1643. Dumitru, Andreea (antologie de), Dramaturgie contemporană din Balcani , Fundația

Culturală „Camil Petrescu” – Revista Teatrul azi (supliment) prin Editura Cheiron,București, 2008 4. Gallagher, Tom, Balcanii în noul mileniu. În umbra războiului şi a păcii , Ed. Humanitas,

București, 2006

99 sursă: http://www.sferapoliticii.ro/sfera/164/art03-Chifu.php

176




5. Labon, Joanna (ed.), Balkan Blues: Writing Out of Yugoslavia, Northwestern UniversityPress, 1996

6. Stefanovski, Goran, Pove ști din Estul sălbatic, antologie, traducere și prefață de IoanaIeronim, Fundația Culturală „Camil Petrescu” – Revista Teatrul azi (supliment) prinEditura Cheiron București, 2010

7. Todorova, Maria, Balcanii şi balcanismul, trad. din engleză Mihaela Constantinescu şiSofia Oprescu, Humanitas, Bucureşti, 2000

Oana Borş este redactor al revistei „Teatrul Azi” şi editor de carte al colecţiei supliment al revistei

„Teatrul Azi”, editată de Fundaț ia Culturală „Camil Petrescu”. Secretar literar al Teatrului “Sică Alexandrescu” din Braşov ș i director de producț ie al Festivalului Naţional de Teatru. Membru, de-a

lungul timpului, în echipa de organizare a unor evenimente culturale şi festivaluri de specialitateimportante. A participat la Stagiile Tinerilor Critici organizate de către Asociaţia Internaţională a

Criticilor de Teatru la Nitra, Slovacia şi Porto, Portugalia. Din 2011, este doctorand al UNATC „I.L.Caragiale” Bucureș ti.

177

17 oana borş - povestea - o constantă negociere şi renegociere a eului - c6.pdf

Documents