sigmund freud - psihologia colectiva si analiza eului

of 29/29
Coperta de: Daniel Chelsoi ISBN 973-96802-6-7 Sigmund Freud PSIHOLOGIA COLECTIVĂ Şl ANALIZA EULUI Traducere: Darie Lăzărescu Meiliarex Redactor: FI. Dochia Psihologia colectivă şi analiza eului CAPITOLUL I Introducere Toate drepturile asupra acestei versiuni aparţin editurii MEDIAREX. poziţia dintre psihologia individuală şi psihologia socială sau colectivă, care, la prima vedere poate părea foarte profundă, îşi pierde mult din acuitate când este examinată mai îndeaproape. Fără îndoială, cea dintâi are ca obiect individul, cercetând mijloacele de care acesta se serveşte, căile pe care le urmează, pentru obţinerea satisfacerii dorinţelor şi nevoilor sale, însă, în această căutare, psihologia individuală nu reuşeşte decât arareori, în cazuri cu totul excepţionale, să facă abstracţie de raporturile existente între individ şi semenii săi. Aceasta pentru că „celălalt" joacă întotdeauna în viaţa individului rolul de model, de obiect, de asociat sau de adversar, iar psihologia individuală se prezintă chiar de la început ca fiind în acelaşi timp şi o psihologie SIGMUND FREUD socială, în sensul larg, dar pe deplin justificat, al cuvântului. Atitudinea individului faţă de părinţii, fraţii şi surorile sale, faţă de persoana iubită, de medicul său — pe scurt, toate raporturile care până în prezent au făcut obiectul cercetărilor psihanalitice, ar putea, pe bună dreptate, să fie considerate drept fenomene sociale, fapt care le pune în opoziţie cu altă categorie de procese pe care le-am numit narcisiste, deoarece sunt caracterizate prin aceea că satisfacerea nevoilor şi dorinţelor e căutată şi obţinută de individ în afara şi independent de influenţa altor persoane. Aşa încât, contradicţia dintre actele psihice sociale şi narcisice (artistice, în terminologia lui Bleuler) este o opoziţie care nu depăşeşte limitele psihologiei individuale şi nu justifica o separare între aceasta şi psihologia socială sau colectivă. în atitudinea sa faţă de părinţi, de fraţi şi surori, de prieten şi de medic, individul nu este influenţat decât de o singura persoană sau de un număr limitat de persoane, în funcţie de importanţa deosebită pe care fiecare o prezintă în ochii acestuia. Or, când vorbim de psihologie socială sau colectivă, facem în general abstracţie de acest gen de raporturi, pentru a nu lua în consideraţie decât influenţa simultană pe care o exercită asupra Psihologia colectivă şi analiza eului 7 individului un mare număr de persoane care, din mai multe puncte de vedere, îi pot fi străine, dar de care el se simte legat prin anumite elemente. Prin urmare, psihologia colectivă priveşte individul ca pe un membru al unui trib, al unui popor, al unei caste, al unei clase sociale, al unei instituţii, sau ca pe un element aparţinând unei mulţimi umane care, la un moment dat şi în virtutea unui scop precis, s-a organizat într-o masă, într-o colectivitate. După ce am înlăturat legăturile naturale menţionate mai sus, am fost determinaţi să apreciem fenomenele care se produc în aceaste condiţii deosebite, ca manifestări ale unei tendinţe speciale, ireductibile — hero instinct, group mind — care nu apar în altfel de situaţii. Trebuie totuşi să spunem că nu suntem de acord să atribuim factorului numeric o importanţă atât de mare şi să admitem că el este singurul capabil să dea naştere, în viaţa psihică a omului, unui nou instict, care altfel nu s-ar putea manifesta. Noi avansăm mai degrabă alte două posibilităţi, ştiind că instinctul în cauză e departe de a fi un instinct primar şi ireductibil şi că el există deja, în stare incipientă şi în comunităţi mai restrânse, precum familia. Psihologia colectivă, chiar aflată în stadiu de început, îmbrăţişează un număr incalculabil de probleme şi impune cercetătorului sarcini nenu- SIGMUND FREUD Psihologia colectivă şi analiza eului mărate, defectuos sau insuficient delimitate. Numai clasificarea diferitelor forme de grupări colective şi descrierea fenomenelor psihice pe care acestea le manifestă cer o enormă muncă de observaţie şi de expunere, generând în acelaşi timp o bogată literatură de specialitate. Având în vedere întinderea domeniului psihologiei colective, nu mai e nevoie să-mi avertizez cititorul că modesta mea lucrare nu atinge decât în câteva puncte, nu prea numeroase, acest vast subiect. E adevărat că acestea sunt puncte care interesează îndeosebi psihanaliza, în demersul său de sondare a sufletului omenesc. CAPITOLUL II Sufletul colectiv, după Gustave Le Bon. m putea începe printr-o definiţie a sufletului colectiv, dar ni se pare mai raţional să y\prezentăm cititorului o imagine de ansamblu a fenomenelor care îi sunt specifice, oferindu-i câteva dintre acestea, selectate dintre cele mai proeminente şi mai caracteristice, şi luându-le ca punct de plecare în cercetările noastre ulterioare. Acest dublu scop nu s-ar putea realiza mai bine decât luând ca ghid cartea, devenită de- acum celebră, a domnului Gustave Le Bon: Psihologia mulţimilor. 1 lată, o dată în plus, cum se prezintă situaţia. După ce am examinat şi analizat predispoziţiile, 1 Citate care urmează sunt împrumutate din a 28-a ediţie franceză, ed. F. Alean, Paris, 1921 10

Post on 10-Jun-2015

2.027 views

Category:

Documents

2 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

Coperta de: Daniel ChelsoiISBN 973-96802-6-7

Sigmund Freud

PSIHOLOGIA COLECTIV l ANALIZA EULUITraducere: Darie Lzrescu Meiliarex Redactor: FI. Dochia Psihologia colectiv i analiza eului

CAPITOLUL IIntroducereToate drepturile asupra acestei versiuni aparin editurii MEDIAREX.poziia dintre psihologia individual i psihologia social sau colectiv, care, la prima vedere poate prea foarte profund, i pierde mult din acuitate cnd este examinat mai ndeaproape. Fr ndoial, cea dinti are ca obiect individul, cercetnd mijloacele de care acesta se servete, cile pe care le urmeaz, pentru obinerea satisfacerii dorinelor i nevoilor sale, ns, n aceast cutare, psihologia individual nu reuete dect arareori, n cazuri cu totul excepionale, s fac abstracie de raporturile existente ntre individ i semenii si. Aceasta pentru c cellalt" joac ntotdeauna n viaa individului rolul de model, de obiect, de asociat sau de adversar, iar psihologia individual se prezint chiar de la nceput ca fiind n acelai timp i o psihologie SIGMUND FREUD social, n sensul larg, dar pe deplin justificat, al cuvntului. Atitudinea individului fa de prinii, fraii i surorile sale, fa de persoana iubit, de medicul su pe scurt, toate raporturile care pn n prezent au fcut obiectul cercetrilor psihanalitice, ar putea, pe bun dreptate, s fie considerate drept fenomene sociale, fapt care le pune n opoziie cu alt categorie de procese pe care le-am numit narcisiste, deoarece sunt caracterizate prin aceea c satisfacerea nevoilor i dorinelor e cutat i obinut de individ n afara i independent de influena altor persoane. Aa nct, contradicia dintre actele psihice sociale i narcisice (artistice, n terminologia lui Bleuler) este o opoziie care nu depete limitele psihologiei individuale i nu justifica o separare ntre aceasta i psihologia social sau colectiv. n atitudinea sa fa de prini, de frai i surori, de prieten i de medic, individul nu este influenat dect de o singura persoan sau de un numr limitat de persoane, n funcie de importana deosebit pe care fiecare o prezint n ochii acestuia. Or, cnd vorbim de psihologie social sau colectiv, facem n general abstracie de acest gen de raporturi, pentru a nu lua n consideraie dect influena simultan pe care o exercit asupra Psihologia colectiv i analiza eului 7 individului un mare numr de persoane care, din mai multe puncte de vedere, i pot fi strine, dar de care el se simte legat prin anumite elemente. Prin urmare, psihologia colectiv privete individul ca pe un membru al unui trib, al unui popor, al unei caste, al unei clase sociale, al unei instituii, sau ca pe un element aparinnd unei mulimi umane care, la un moment dat i n virtutea unui scop precis, s-a organizat ntr-o mas, ntr-o colectivitate. Dup ce am nlturat legturile naturale menionate mai sus, am fost determinai s apreciem fenomenele care se produc n aceaste condiii deosebite, ca manifestri ale unei tendine speciale, ireductibile hero instinct, group mind care nu apar n altfel de situaii. Trebuie totui s spunem c nu suntem de acord s atribuim factorului numeric o importan att de mare i s admitem c el este singurul capabil s dea natere, n viaa psihic a omului, unui nou instict, care altfel nu s-ar putea manifesta. Noi avansm mai degrab alte dou posibiliti, tiind c instinctul n cauz e departe de a fi un instinct primar i ireductibil i c el exist deja, n stare incipient i n comuniti mai restrnse, precum familia. Psihologia colectiv, chiar aflat n stadiu de nceput, mbrieaz un numr incalculabil de probleme i impune cercettorului sarcini nenuSIGMUND FREUD Psihologia colectiv i analiza eului mrate, defectuos sau insuficient delimitate. Numai clasificarea diferitelor forme de grupri colective i descrierea fenomenelor psihice pe care acestea le manifest cer o enorm munc de observaie i de expunere, genernd n acelai timp o bogat literatur de specialitate. Avnd n vedere ntinderea domeniului psihologiei colective, nu mai e nevoie s-mi avertizez cititorul c modesta mea lucrare nu atinge dect n cteva puncte, nu prea numeroase, acest vast subiect. E adevrat c acestea sunt puncte care intereseaz ndeosebi psihanaliza, n demersul su de sondare a sufletului omenesc.

CAPITOLUL IISufletul colectiv, dup Gustave Le Bon.m putea ncepe printr-o definiie a sufletului colectiv, dar ni se pare mai raional s y\prezentm cititorului o imagine de ansamblu a fenomenelor care i sunt specifice, oferindu-i cteva dintre acestea, selectate dintre cele mai proeminente i mai caracteristice, i lundu-le ca punct de plecare n cercetrile noastre ulterioare. Acest dublu scop nu s-ar putea realiza mai bine dect lund ca ghid cartea, devenit de-acum celebr, a domnului Gustave Le Bon: Psihologia mulimilor.1 lat, o dat n plus, cum se prezint situaia. Dup ce am examinat i analizat predispoziiile,1

Citate care urmeaz sunt mprumutate din a 28-a ediie francez, ed. F. Alean, Paris, 1921

10 SIGMUND FREUD Psihologia colectiv i analiza eului 11 tendinele, instinctele, interesele i inteniile individului mergnd pn la observarea aciunilor acestuia i a rapoartelor sale cu semenii, psihologia s-a gsit brusc n faa unei probleme reclamnd imperios o soluionare. Ea ar furniza explicaia acestui fapt surprinztor, c individul, pe care l credea uor de neles, n anumite condiii ncepe s simt, s gndeasc i s acioneze ntr-un mod diferit dect cel ateptat, i c aceste condiii sunt oferite de ncorporarea sa ntr-o mulime uman avnd trstura unei mulimi psihologice". Ce este prin urmare o mulime? De unde-i vine puterea de a exercita o influen att de decisiv asupra vieii psihice a individului? n ce constau modificrile psihice pe care le impune acestuia? Este sarcina psihologiei colective teoretice de a da rspunsuri la aceste trei ntrebri. i pentru a se achita onorabil de aceast sarcin, Aea trebuie s nceap cu cea de-a treia problem. ntr-adevr, observarea modificrilor imprimate reaciilor individuale este aceea care formeaz subiectul psihologiei colective. ns, orice ncercare de explicaie trebuie s fie precedat de descrierea a ceea ce trebuie explicat. Dau prin urmare cuvntul domnului Le Bon. Faptul cel mai izbitor, spune el, prezentat de o mulime psihologic este urmtorul: oricare ar fi indivizii care o compun, orict de asemntoare ori deosebite ar fi modul lor de via, ocupaiile lor, caracterul sau inteligena lor singurul lucru care i transform n mulime i nzestreaz cu un fel de suflet colectiv. Acest suflet i face s simt, s gndeasc i s acioneze fiecare n mod izolat. Anumite idei, anumite sentimente nu apar i nu se transform n acte dect la indivizii ncorporai n mulime. Mulimea psihologic reprezint o fiin provizorie, compus din elemente eterogene, pentru un moment sudate, aa cum celulele unui corp viu alctuiesc, prin combinarea lor, o fiin nou manifestnd caracteristici foarte diferite de acelea pe care le are fiecare din celule.1" Ne permitem s ntrerupem expunerea domnului Le Bon prin comentariile noastre i vom ncepe prin a formula urmtoarea observaie: deoarece indivizii fcnd parte dintr-o mulime sunt dizolvai ntr-o unitate, trebuie prin urmare s existe ceva care s-i ataeze unii de alii, i e posibil ca acest ceva s fie tocmai elementul care caracterizeaz mulimea. Lsnd aceast ntrebare fr rspuns, domnul Le Bon se ocup de modificrile pe care le sufer individul n mijlocul mulimii, i le descrie n nite termeni care se acord cu principiile fundamentale ale propriei noastre psihologii a incontientului. Se constat cu uurin ct difer individul aparinnd mulimii de individul izolat, ns, datorit unei astfel de diferene, cauzele fenomenului suntA

mai dificil de descoperit. Pentru a ajunge s leOp. cit., p. 13, 14.

12SIGMUND FREUD Psihologia colectiv i analiza eului 13 ntrezrim, trebuie s ne amintim mai nti de aceast observaie a psihologiei moderne: anume c nu numai n viaa organic, ci i n funcionarea inteligenei, fenomenele incontiente joac un rol preponderent. Viaa contient a spiritului nu reprezint dect o foarte mic parte pe lng viaa incontient a acestuia. Analistul cel mai subtil, observatorul cel mai ptrunztor, nu ajung s descopere dect o mic parte din mobilurile incontiente care conduc spiritul. Actele noastre contiente deriv dintr-un substrat incontient, alctuit mai ales din influene ereditare. Acest substrat nchide n sine nenumratele reziduri ancestrale care constituie sufletul unei rase. n spatele cauzelor recunoscute de actele noastre, se afl nite cauze secrete, pe care de obicei le ignorm. Majoritatea aciunilor noastre cotidiene reprezint efectul mobilurilor ascunse care nou ne scap1". ntr-o mulime, gndete domnul Le Bon, achiziiile individuale se terg, iar personalitatea proprie fiecrui ins dispare. Patrimoniul incontient al rasei apare n primul plan, eterogenul se dizolv n omogen. Vom spune c suprastructura psihic, care se formeaz ca urmare a unei dezvoltri variind de la un individ la altul, a fost distrus, evideniindu-se baza incontient, uniform, comun tuturor. n acest fel s-ar forma caracterul mediocru al individului aparinnd mulimii. Dar domnul Le Bon consider c acest fel de individ prezint n plus nite proprieti noi pe care nu le avea mai nainte, i caut s explice aceast apariie a noilor caracteristici fcnd apel la trei factori diferii. Diverse cauze determin apariia caracterelor speciale ale mulimilor. Prima const n faptul c individul din mulime dobndete, prin contiina apartenenei la un numr, sentimentul unei puteri de nenvins ce i permite s cedeze unor instincte pe care, dac ar fi singur, ar fi obligat s i le reprime. El va ceda n faa acestora cu att mai uor cu ct (mulimea fiind anonim i, ca atare, iresponsabil) sentimentul reponsabilitii, care i nfrneaz totdeauna pe indivizi, ar dispare n ntregime.1. Punctul nostru de vedere ne scutete de acorda o mare valoare apariiei noilor caractere. Ne e suficient s spunem c individul din mulime se afl plasat n nite condiii care i permit s-i relaxeze reprimarea tendinelor sale incontiente. Caracteristicile n aparen noi pe care acesta le manifest n asemenea situaie nu reprezint de fapt dect manifestri ale acestui incontient n care se aflOp. cit; p. 1516. Op. cit. p. 17.

14 SIGMUND FREUD Psihologia colectiv i analiza eului 15 nmagazinai germenii a tot ce exist mai ru n sufletul omenesc; dac vocea contiinei nceteaz sau dac sentimentul responabilitii dispare n aceste circumstane iat un fapt pe care nu ne este greu s-l nelegem. Am spus, cu mult vreme n urm, c angoasa social" este aceea care formeaz nucleul a ceea ce se cheam contiin moral1 0 a doua cauz, contagiunea mental, intervine n egal msur pentru a determina, n cazul mulimilor, manifestarea caracteristicilor speciale i, n acelai timp, orientarea lor. Contagiunea este un fenomen uor de constatat, dar neexplicat nc, i pe care trebuie s-l asociem fenomenelor de ordin hipnotic pe care le vom studia imediat. n cazul unei mulimi, orice sentiment, orice act este contagios, i contagios n aa msur nct individul sacrific foarte uor interesul su personal1

Exist, ntre concepia domnului Le Bon i a noastr, o anume diferen rezultnd din faptul c noiunea sa despre incontient nu coincide n toate privinele cu aceea adoptat de psihanaliz. Incontientul, la domnul Le Bon, cuprinde n sine caracteristicile cele mai profunde ale sufletului unei rase, caracteristicile care pentru psihanaliz nu prezint nici un interes. Recunoatem, desigur c germenul eului, din care face parte motenirea arhaic" a sufletului omenesc, este incontient, dar noi postulm n plus existena unei refulri incontiente", provenite dintr-o anumit parte a acestei moteniri. Este aa-numita refulare", care lipsete la domnul Le Bon.

n favoarea interesului colectiv. Aceasta este o aptitudine contrarie naturii sale, de care omul nu devine capabil dect atunci cnd face parte dintr-o mulime1." O a treia cauz, mult mai important, determin n indivizii aparinnd mulimii nite caracteristici speciale, uneori deosebit de potrivnice fa de acelea ale individului izolat. Vorbesc despre suges-tibilitate, a crei contagiune, menionat mai sus, nu este de altfel dect un efect. Pentru a nelege acest fenomen, trebuie s avem prezente n minte anumite descoperiri recente ale fiziologiei. Cunoatem astzi c un invidiv poate fi adus ntr-o stare asemntoare cu pierderea personalitii sale contiente, el supunndu-se tuturor sugestiilor operatorului care l-a fcut s i-o piard, i comind actele cele mai incompatibile cu caracterul i obiceiurile sale. Or, nite observaii atente par a arta c individul, aruncat de cteva vreme n snul unei mulimi active, cade curnd, ca urmare a efluviilor care se degaj aici sau dintr-o cu totul alt cauz nc necunoscut, ntr-o stare aparte care se apropie mult de starea de fascinaie a hipnotizatului aflat n stpnirea hipnotizatorului. Viaa creierului fiind paralizat la subiectul hip1

L. c, 1718. Vom ntrebuina mai ncolo aceast ultim propoziie fcnd din ea punctul de plecare al unei importante ipoteze.

16 SIGMUND FREUD Psihologia colectiv i analiza eului 17 notizat, acesta devine scavul tuturor activitilor sale incontiente, pe care hipnotizatorul le dirijeaz dup bunul su plac. Personalitatea contient dispare, voina i discernmntul sunt desfiinate. Sentimente i gnduri sunt atunci orientate n sensul determinat de hipnotizator. Aproximativ la fel se prezint starea individului din mulime. El nu mai este contient de actele sale. n cazul acestuia, ca i la un hipnotizat, n timp ce anumite faculti sunt desfiinate, altele pot fi aduse ntr-un grad de exaltare extrem. Influena unei sugestii l va lansa cu o irezistibil impetuozitate ctre ndeplinirea unor anumite acte. Impetuozitate i mai irezistibil n cazul mulimilor, dect la subiectul hipnotizat, deoarece sugestia, fiind aceeai pentru toi indivizii, se amplific devenind reciproc"1. ...Prin urmare, dispariia personalitii incontiente, predominana personalitii incon-tiente, orientarea pe calea sugestiei i a contagiunii sentimentelor i a ideilor n acelai sens, tendina de a transforma imediat n acte ideile sugerate, acestea sunt principalele caracteristici ale individului din mulime. Acesta nu mai este el-nsui, ci un automat a crui voin a devenit neputincioas de a mai conduce2. Am citat acest pasaj n ntregime, pentru a arta c domnul Le Bon nu numai compar starea individului din mulime cu o stare hipnotic, ci stabilete n plus o adevrat identitate ntre unul i cellalt. Nu intenionam defel s angajam aici o discuie, dar inem s scoatem n eviden faptul c ultimeje dou cauze ale transformrii individului din mulime, contagiunea i sugestibilitatea mai mare, nu pot fi puse evident la acelai nivel, ntruct contagiunea este, la rndul su, o manifestare a sugestibilitii. Ni se pare c domnul Le Bon nu stabilete o distincie foarte net ntre efectele produse de aceste dou cauze. Poate c vom interpreta mai corect gndirea sa afirmnd urmtoarele: contagiunea rezult din aciunea reciproc pe care membrii mulimii o exercit unii asupra altora, n timp ce fenomenele de sugestie pe care domnul Le Bon le identific cu influena hipnotic ar proveni dintr-o alt surs. Din care anume? Gsim o lacun sensibil n faptul c unul din principalii termeni ai acestei identificri, adic persona care, n mulime, ine locul hipnotizatorului, nu e deloc menionat n expunerea domnului Le Bon. Oricum ar fi, acesta distinge de aceast influen fascinant, pe care o las n umbr, aciunea contagioas pe care indivizii o exercit unii asupra altora i care vine s confirme sugestia primitiv. 18 SIGMUND FREUD Psihologia colectiv i analiza eului 19 lat un alt punct de vedere important pentru caracterizarea individului din mulime: Prin simplu fapt c face parte dintr-o mulime, omul coboar deci mai multe trepte pe scara civilizaiei. Izolat, poate c ar fi fost un individ cultivat; n mijlocul mulimii devine un instinctiv, prin urmare un barbar. El are spontaneitate, violen, ferocitate, i n acelai timp, entuziasmul i eroismele fiinelor primitive1. Autorul insist apoi n mod deosebit asupra diminurii activitii intelectuale pe care absoria sa de ctre mulime o provoac individului.2 S lsm acum individul i s observm sufletul colectiv, aa cum este schiat de domnul Le Bon. n aceast descriere nu exist o trstur creia psihanalistul s nu fie n stare a-i indica originea i pe care s nu o poat clasifica. Domnul Le Bon ne arat de altfel el nsui drumul cel bun, indicnd asemnrile care exist ntre sufletul mulimii i viaa psihic a primitivilor i a copiilor.3

Mulimea este impulsiv, mobil i iritabil. Ea se las condus aproape n exclusivitate de2

Cf. distihului lui Schiller: Jeder, sicht man ihn einzeln, ist leidlich Klug und verstndig; sind sie in corpore, gleich wird euch ein Dummkopf daraus. (Fiecare luat n parte poate fi inteligent i rezonabil; mpreun, nu formeaz la un loc dect un sinaur imbecil.

incontient1. Impulsiunile de care ea ascult pot, dup mprejurri, s fie nobile sau crude, eroice sau lae, ns acestea sunt totdeauna att de imperioase nct nsui interesul conservrii se terge n faa lor 2. Nimic nu este premeditat n aceast mulime. Chiar atunci cnd dorete cu pasiune un lucru, nu-l dorete niciodat mult timp, este incapabil de o voin perseverent. Nu suport nici o clip de rgaz ntre dorin i realizarea acesteia. Mulimea ncearc sentimentul atotputerniciei; pentru individul fcnd parte dintr-o mulime, noiunea imposibilului nu exist 3. Mulimea este extraordinar de influenabil i de credul, este lipsit de sim critic, pentru ea nu exist neverosimil. Gndete prin imagini care se cheam unele pe altele pentru a susine asocierea, ca n strile n care individul d curs liber imaginaiei, fr ca vreo instan raional s intervin pentru a judeca gradul de verosimitate al acestor imagini. Sentimentele mulimii sunt totdeauna foarte simple i foarte exaltate. Tot astfel,!

Domnul Le Bon folosete corect cuvntul incontient" refulat". I: Animism, magie i intr-un sens care nu e acelai cu re : Cf. op. cit., D. 24. 3 A se Vedea Totem i Tabu, cap. atotputernicie a ideilor.

20 SIGMUND FREUD Psihologia colectiv i analiza eului 21 mulimea nu cunoate nici ndoial, nici incertitudine1. Ele (mulimile) apeleaz imediat la extreme. Bnuiala enunat se transform ndat ntr-o eviden indiscutabil. Un nceput de antipatie... se transform imediat ntr-o ur feroce2 Purtat prin1

n interpretarea viselor, fa de care noi suntem datori cu tot ceea ce cunoatem mai bine despre viaa psihic incontient, urmm aceast regul tehnic: facem abstracie de toate ndoielile i incertitudinile care se manifest n cursul povestirii visului i considerm drept sigure toate elementele visului manifestat. Atribuim ndoieli i certitudini aciunii de cenzur creia i este supus desfurarea visului i admitem c ndoiala i incertitudinea, n calitate de aparat de cotrol critic, sunt strine ideilor primare ale visului. Firete acestea pot, pentru acelai motiv care nu privete un oarecare element, s fac parte din coninutul rmielor diurne care provoac visul (A se vedea Traumdeutung, i ed. rom. Psihanaliza visului, epiajex, ^ ^ 36 Aceeaj tendjn catre exagerare, aceeai uurin de a merge ctre extreme i ctre lipsa de msur caracterizeaz afectivitatea copilului i se regsesc n viaa visului unde, mulumit separaiei care exist, n incontient, ntre diferitele sentimente, o uoar contrarietate ncercat n timpul zilei se transform ntr-o ur mortal mpotriva persoanei care a provocat aceasta contrarietate, tot aa cum o uoar tentaie se transform ntr-o impulsiune capabil de a comite actul criminal visat. Doctorul Hans Sachs a fcut n legtur cu aceast afirmaie urmtoarea observaie interesant: Ceea ce ne-a revelat visul privind relaiile noastre cu prezentul (realitatea), noi l cutm dup aceea n contiin, i nu trebuie s ne

toate extremele, mulimea nu este influenat dect prin excitaii exagerate. Oricine vrea s acioneze asupra ei, nu are nevoie s dea argumentelor sale un caracter logic: trebuie s prezinte nite imagini n culorile cele mai iptoare, s exagereze, s repete fr ncetare acelai lucru. Neavnd nici o ndoial asupra a ceea ce ea crede c e adevr sau eroare, i posednd pe de alt parte noiunea clar a forei sale, mulimea este n acelai timp autoritar i intolerant... Mulimile respect fora i sunt puin impresionate de buntate, interepretat uor ca o form a slbiciunii. Ceea ce mulimea cere eroilor si este fora, i chiar violena. Vrea s fie dominat i subjugat, i se teme de stpnul su... De fapt, mulimile au instincte conservatoare ireductibile i, ca toi primitivii, un respect fetiist fa de tradiii, o groaz incontient de noutile capabile de a le modifica condiiile de existen". Dac vrem s ne facem o idee exact asupra moralitii maselor, trebuie s lum n consideraie faptul c la indivizii adunai n mulime toate inhibiiile individuale dispar, n timp ce instinctele crude, brutale, destructive, supravieuitoare ale unormirm dac monstruozitile pe care le-am vzut prin lentila analizei, ne pot aprea ca nite minuscule infuzoare" (Traumdeutung).

22 SIGMUND FREUD Psihologia colectiv i analiza eului 23 epoci primitive, care dorm n adncul fiecruia, sunt trezite i ncearc s se satisfac. Dar sub influena sugestiei, mulimile sunt n egal msur capabile de resemnare, de dezinteres, de devotament fa de un ideal. n timp ce la individul izolat avantajul personal constituie aproape singurul mobil al aciunii, acesta nu determina dect arareori comportamentul mulimii. Se poate vorbi chiar de o moralizare a individului prin intermediul mulimii '. n timp ce nivelul intelectual al mulimii este totdeauna inferior celui al individului, comportamentul moral al acestuia poate foarte bine depi nivelul moral al individului, n loc s coboare cu mult sub acest nivel. Cteva trsturi ale caracteristicii mulimilor, aa cum nfieaz domnul Le Bon, arat n ce punct este justificat identificarea sufletului maselor cu sufletul primitivilor. n cazul mulimilor, ideile cele mai potrivnice pot coexista, fr a se deranja mutual, fr a rezulta vreun conflict din contradicia lor logic. Or, psihanaliza a artat c aa se ntmpl i n cazul individului-copil sau al individului nevrotic2. n afar de aceasta, mulimea este-' La3' copiiii? mic, de exemplu, atitudinile afective ambivalene fa de persoanele cele mai apropiate pot exista mult vreme, fr ca din aceasta s rezulte cel mai mic conflict. i cnd, n sfrit conflictul izbucnete, acesta se rezolv prin faptul c copilul schimb obiectul, prin faptul

eminamente sensibil la fora cu adevrat magic a cuvintelor, care sunt capabile fie s provoace n sufletul colectiv furtunile cele mai violente, fie s-l calmeze i s-l domoleasc. Raiunea i argumentele de orice fel nu s-ar pricepe s lupte mpotriva unor anumite cuvinte ic el depaseaz unul din sentimentele ambivalenei sale asupra unui obiect de substituie. Chiar studiind evoluia unei nevroze la adult, se constat adesea c un sentiment reprimat poate persista mult vreme n visele incontiente sau chiar n cele contiente (al cror coninut se afl firete, datorit acestui fapt, n opoziie cu o tendin dominant), fr ca din aceast contradicie s rezulte o revolt a eului mpotriva sentimentului reprimat. Visul este tolerat un timp destul.de lung, pn n clipa cnd, ca urmare cel mai adesea a unei exagerri a ncrcturii sale afective, un conflict izbucnete brusc ntre el i eu, cu toate urmrile pe care le comport. Pe msur ce copilul, dezvoltndu-se, se apropie de vrsta adult i matur, personalitatea sa devine din ce n ce mai integrat, prin urmare, diversele sale tendine i aspiraii, care pn atunci se dezvolt independent unele de altele, se reunesc i fuzioneaz. Cunoatem deja un proces analog n domeniul vieii sexuale n care toate tendinele de acest gen sfresc prin a converge, adic prin a forma ceea ce noi numim organizare sexual (Drei Abhandlungen zur Sexualtheorie, 1905). Dar faptul c unificarea eului ar fi supus acelorai tulburri ca acelea care se opun unificrii libidoului ne este demonstrat de numeroase exemple bine cunoscute, precum acelea ale savanilor rmai credincioi, etc.

24 SIGMUND FREUD Psihologia colectiv i analiza eului 25 formule. Acestea sunt pronunate solemn n faa mulimilor; i, aproape imediat, chipurile oamenilor devin respectuoase i frunile se nclin. Muli le consider ca pe nite fore ale naturii, nite puteri supranaturale1". E de ajuns s gndim, n legtur cu acest fapt, la tabu-ul numelor la primitivi, la forele magice care, n spiritul lor, se atribuie numele i cuvintelor2. i, n sfrit: mulimile n-au cunoscut niciodat setea de adevr. Ele reclam iluziile la care nu pot renuna. Prefer totdeauna irealul fa de real; irealul acioneaz asupra lor cu aceeai for ca i realul. Mulimile au o tendina vdit de a nu face distincii ntre unul i cellalt. Am vzut rolul pe care aceast predominant a vieii imaginative i a iluziilor hrnite de dorinele nesatisfcute l joac n determinarea nevrozelor. Am constatat c pentru nevrotic singura realitate valoroas este realitatea psihic, i nu realitatea obiectiv, realitatea ntregii lumi. Un simptom isteric se bazeaz pe un element imaginar, n loc s reproduc un eveniment al realitii; un sentiment obsedant de culpabilitate se sprijin pe existena unui proiect negativ care n-a fost concretizat^ PseCve

otem i Tabu

niciodat. Ca i n vis i hipnoz, proba realitii nu rezist, n activitatea psihic a mulimilor, forei dorinelor suprancrcate de afectivitate. Ceea ce afirm domnul Le Bon despre conductorii mulimilor este mai puift satisfctor i las mai puin s se ntrevad legile care guverneaz acest fenomen. De fiecare dat, gndete el, cnd nite fiine vii, mai mult sau mai puin numeroase, se gsesc mpreun, fie c este vorba de o turm de animale sau de o mulime uman, acestea se pun de ndat n mod instinctiv sub autoritatea unui conductor. Mulimea este o turm docil, incapabil s triasc fr un ef. Are o aa de mare sete de ascultare nct se supune instinctiv celui care se erijeaz n eful ei. Dar dac mulimea are nevoie de un ef, trebuie n plus ca acesta s posede unele aptitudini personale. Trebuie s fie el nsui fascinat de o profund credin (ntr-o idee) pentru a putea face sa se nasc la rndul ei credina mulimii: trebuie s posede o voina puternic, imperioas, susceptibil de a nsuflei mulimea care este lipsit de voin. Domnul Le Bon vorbete apoi despre diferitele categorii de conductori i despre

mij-to prin care acetia acioneaz asupra 26 SIGMUND FREUD psihologia colectiv i analiza eului 27 maselor. n cele din urm, el vede cauza influenei conductorilor, n ideile de care acetia sunt ei nii fascinai. Acestor idei, ca de altfel i conductorilor, el atribuie n plus o putere misterioas i irezistibil creia i spune prestigiu". Prestigiul este... un fel de fascinaie pe care un individ o exercit asupra spiritului nostru o oper sau o doctrin. Aceast fascinaie paralizeaz toate facultile noastre critice i ne umple sufletul de uimire i respect. Sentimentele provocate astfel sunt inexplicabile, ca toate sentimentele, dar probabil n aceeai ordine ca sugestia suferit de un subiect magnetizat1. El distinge un prestigiu dobndit sau artificial de un prestigiu personal. Primul este conferit persoanelor prin numele, prin bogia i onorabilitatea lor, iar doctrinelor i operelor de art prin tradiie, ntruct ei i gsete n toate cazurile sursa n trecut, nu ne folosete la nimic s nelegem natura acestei misterioase influene. Prestigiul personal nu este dect apanajul unor persoane deosebite care, chiar din acest motiv, se impun ca efi i se fac ascultai ca prin minune. Dar orice ar fi prestigiul, acesta depinde de succes i dispare n urma unor insucces repetate. Nu ne putem mpiedica s remarcm c ceea ce afirm domnul Le Bon despre rolul conductorilor i despre natura prestigiului nu se acord de loc cu imaginea sa att de strlucitoare despre sufletul colectiv.1

Op. cit. p. 109.

Psihologia colectiv i analiza eului

29

CAPITOLUL IIIAlte concepii asupra vieii psihice colectivee-am servit, cu titlu de introducere, de expunerea domnului Le Bon, deoarece, prin accentul pe care l pune aceast lucrare pe rolul incontient al vieii psihice, psihologia autorului citat se apropie considerabil de a noastr. Trebuie s adugm totui c afirmaiile sale nu ne aduc nimic nou. Dispreul i neglijena cu care el se exprim n legtur cu manifestrile sufletului mulimilor au fost deja expuse naintea lui, cu tot atta trie i ostilitate i aproape n aceeai termeni, de ctre gnditori, oameni de stat i poei aparinnd toturor epocilor i tuturor rilor1. Cele1

A se vedea textul i literatura referitoare la acest subiect n: Die Psychologie der Kollektivitten, de B. Kraskovic jr..

30 SIGMUND FREUD Psihologia colectiv i analiza eului 31 dou propoziii care conin concepiile cele mai importante ale domnului Le Bon, acelea referitoare la inhibiia colectiv a funcionrii intelectuale i la exagerarea afectivitii mulimilor, au fost formulate cu puin timp naintea lui de Sighele1. Ceea ce rmne original la domnul Le Bon este concepia sa asupra incontientului i comparaia cu viaa psihic a primitivilor, cu toate c i n aceste privine autorul a avut precursori. Mai mult dect att: descrierea i aprecierea sufletului colectiv, n formularea pe care o ntlnim la domnul Le Bon i la alii, n-au fost lipsite de obiecii. Fr ndoial, toate fenomenele sufletului colectiv pe care acetia le-au descris au fost cu exactitate examinate, ns li se pot opune alte manifestri aparinnd formalitilor colective, susceptibile de a sugera o judecat mai favorabil asupra sufletului mulimilor. Domnul Le Bon nsui era foarte dispus s admit c, n anumite mprejurri, moralitatea mulimilor poate fi mai nalt dect cea a indivizilor care o compun i c numai colectivitile sunt capabile s dea dovad de un mare dezinteres i de un mare spirit de sacrificiu.;

A se vedea Walter Moede. Die Massen und Sazialpsychologie im Kritischen Veberblick, Zeitschrift fur pdagogische und experimentelle Pdagogik", publicat de Meumann i Scheibner, XVI, 1915.

n timp ce avantajul personal constituie n cazul individului aproape singurul mobil al aciunii, acesta nu joac dect arareori un rol preponderent n cazul mulimilor". Alii pun n eviden faptul c societatea este aceea care impune normele moralei individului care, abandonat siei, ar fi incapabil a se ridica la nivelul acestor norme; se d asigurarea c, n anumite circumstane excepionale, se observ, n cadrul unei colectiviti, producerea unei explozii de entuziasm care face ca masele s devin capabile de actele cele mai nobile i cele mai generoase. n ce privete producia intelectual, rmne acceptat faptul c marile creaii ale gndirii, descoperirile capitale i soluiile decisive ale unor probleme grave nu pot fi dect rezultatul unei munci individuale, realizat n singurtate i reculegere. Totui sufletul colectiv este i el capabil de creaie spiritual, fapt dovedit de limb, de creaiile populare, de folclor etc. Trebuie tiut, n plus, dac i n ce msur gnditorul sau poetul lucreaz ntr-adevr n stare de izolare, dac ntr-adevr acetia nu sunt cu nimic datori masei, dac nu mprumut din rndul maselor materialele creaiilor lor, pentru a conferi creaiilor lor o expresie real i o form adecvat. n prezena acestor contradicii aparent ireductibile, se pare c munca psihologiei colective ar 32 SIGMUND FREUD Psihologia colectiv i analiza eului 33 trebui s rmn un joc steril. Totui, este uor s gseti ieirea ctre o soluie satisfctoare. Probabil c, sub denominaia generic de mulimi", s-au confundat formaiuni foarte diferite, ntre care e totui necesar stabilirea unei distincii. Datele oferite de Sighele, de Le Bon i de alii se refer la nite mulimi trectoare formndu-se rapid, datorit asocierii unui anumit numr de indivizi unii printr-un interes comun, ns diferii unul fa de altul din toate punctele de vedere. Este sigur c aceti autori au fost influenai n descrierile lor de trsturile mulimilor revoluionare, ndeosebi de cele ale marii revoluii franceze. Ct despre afirmaiile opuse, acestea rezult din observaiile fcute asupra mulimilor stabile sau asupra asocierilor permanente n interiorul crora oamenii i petrec ntreaga via i care se concretizeaz n instituii sociale. Mulimile aparinnd primei categorii reprezint pentru cea de-a doua ceea ce nsemn pentru vasta ntindere a mrii valurile scurte, dar' nalte. Domnul Mc. Dougall care, n cartea sa The Group Mind, constata aceeai contradicie, crede c o poate rezolva introducnd n discuie factorul organizaie. n cazul cel mai simplu, spune el, masa (group) nu are nici o organizare sau nu este organizat dect rudimentar. El numete aceast mas neorganizat sau puin organizat mulime (crowd). Fr ndoial, o mulime nu se formeaz i nu poate subzista fr un nceput de organizare, i n mijlocul acestor mase simple i rudimentare apar cu cea mai mare claritate unele din fenomenele fundamentale ale psihologiei colective1. Pentru ca membrii unei mulimi umane, accidental reunii, s formeze o mas n sensul psihologic al cuvntului, trebuie ca ntre indivizi s existe ceva comun, trebuie ca toi s fie interesai de acelai obiect, s ncerce aceleai sentimente ntr-o situaie dat i (a aduga: prin urmare) s posede, ntr-o oarecare msur, facultatea de a se influena unul pe cellalt (some degree of reciprocal influenc? between the members of the group)2. Cu att ma: mult aceast omogenitate mental i afectiv es^e mai puternic, existnd mai multe anse ca indivizii s formeze o mas psihologic, nzestrat cu un suflet colectiv ale crui manifestri sunt de o natur n afara oricrei ndoieli. Fenomenul cel mai remarcabil i, n acelai timp, cel mai important al unui formaiuni colective const n exaltarea i intensificarea emotivitii la indivizii din care aceasta este compus.3. Se poate spune, adaug domnul Mc. Dougall, c nu exist nicieri c.lte condiii n care sentimenC|t.,

cit., cit.,

34SIGMUND FREUD psihologia colectiv i analiza eului

35tele omeneti s ating o intensitate egal cu aceea care se observ la oamenii reunii ntr-o mulime; i acetia ncearc cu siguran o senzaie voluptoas de a se lsa purtai de pasiunea lor, topindu-se n mulime, pierzndu-i sentimentul delimitrii individuale. Aceast absorbie a individului de ctre mulime este explicat de domnul Mc Dougall prin ceea ce el numete inducie direct a emoiilor, efect al reaciei simpatice primitive"1, astfel spus, prin ceea ce noi, ceilali psihanaliti, cunoatem deja sub numele de contagiune afectiv. Este un fapt stabilit c simptomele dominate de o anume stare afectiv sunt de natur a provoca automat acelai act subiectului care a generat acea stare. Aceast reacie automat este cu att mai intens, cu ct numrul de persoane la care se constat aceeai emoie este mai mare. n acest caz individul devine incapabil de a observa o atitudine critic i se las cucerit de aceeai emoie. Dar, mprtind excitaia acelora care l-au influenat, el sporete propria lor excitaie, i n acest fel ncrctura afectiv a indivizilor se intensific prin inducie reciproc. Eti mpins i

constrns s imii pe alii, s fii la unison cu ceilali. Cu ct emoiile sunt mai grosiere i mai elementare, cu1

Op. cit., p. 25.

att acestea au mai multe anse de a se propaga n acest mod n mijlocul maselor1. Fenomenul intensificrii afective este favorizat i de alte influene, emannd din mulime. Masa ofer individului impresia unei puteri nelimitate i a unui pericol de nenvins. Momentan, mulimea ine locul ansamblului societii umane, ncarnare a unei autoriti n care exist teama de pedeaps i und :> se ridica attea bariere i restricii. Firete, este periculos s fii n opoziie cu mulimea, i pentru a-i asigura securitatea, fiecare n-are dect s urmeze exemplul pe care l vede n jurul lui, s urle mpreun cu lupii". Supunndu-se noii autoriti, individul trebuie s-i reduc la tcere vocea contiinei", ale crei interdicii i porunci ar fi de natur s mpiedice de a se bucura de toate avantajele hedoniste de care se mprtete n snul mulimii. Tot astfel, nu trebuie s ne mirm vznd un individ din mulime ndeplinind i aporbnd nite lucruri de care, n condiiile obinuite ale vieii sale, s-ar lipsi bucuros , i chiar am fi ndreptii s sperm c acest lucru ne va permite s aruncm puin lumin asupra obscuritii care nvluie numele enigmatic de -sugestie". 1 Op. cit., p. 39. 36 SIGMUND FREUD Psihologia colectiv i analiza eului 37 Domnul Mc. Dougall nu contest fenomenul scderii nivelului intelectual n mulime1. El spune c inteligenele inferioare atrag la nivelul lor pe cele superioare. Acestora le este mpiedicat activitatea, deoarece exagerarea afectivitii creeaz n general nite condiii defavorabile muncii intelectuale, ntruct indivizii, intimidai de mulime, nu se pot dedica liber acestei munci, i pentru c responsabilitatea activitii se diminueaz la fiecare individ, chiar datorit faptului c acesta este absorbit de mulime. Concluzia pe care domnul Mc. Dougall o formuleaz asupra activitii psihice a mulimilor simple, neorganizate", nu e deloc mai favorabil, nici mai mgulitoare dect acea aprinnd domnului Le Bon. lat cum caracterizeaz el o astfel de mulime2: aceasta este n general excitabil, impulsiv, pasionat, versatil, inconsecvent, indecis i n acelai timp gata de a aciona, accesibil numai pasiunilor cele mai grosiere i sentimentelor celor mai simple, foarte uor de sugestionat, superficial n reflecii, violent n judecile sale, capabil de a asimila numai concluziile i argumentele cele mai simple i cele mai puin perfecte, uor de condus i de emoionat, neavnd nici contiin i nici respect fa de sine, lipsit de orice sentiment de responsabilitate, gata a se lsa antrenat de sentimentul puterii sale n toate relele de care nu ne putem atepta dect din partea unei puteri absolute i iresponsabile. Ea se comport asemenea unui copil prost crescut sau ca un slbatic pasionat i nesupravegheat aflat n faa unei situaii care nu-i este familiar. n cazurile cele mai grave, mulimea se comport mai degrab ca o turm de animale slbatice dect ca o reuniune deA fiine umane. ntruct domnul Mc. Dougall opune acestei atitudini pe aceea a mulimilor posednd o organizare superioar, suntem foarte nerbdtori s cunoatem n ce const ultima situaie i care sunt factorii care favorizeaz apariia ei. Autorul enumera cinci din aceti principali factori, cinci condiii principale" necesare ridicrii nivelului vieii psihice a mulimii. Prima condiie, care este cea fundamental, const ntr-un anumit grad de continuitate privind compoziia mulimii. Aceast continuitate poate fi material sau formal: n primul caz, aceleai persoane fac parte din mulime un timp mai mult sau mai puin ndelungat: n cel de-al doilea caz, n interiorul mulimii se creeaz anumite situaii ocupate rnd pe rnd de unii membri ai si. A doua condiie face necesar ca orice individ aparinnd mulimii s-i formeze n ce privete natura, funcia, activitatea i exigentele acesteia 38 SIGMUND FREUD Psihologia colectiv i analiza eului 39 o idee din care s decurg ideea sa afectiv privind mulimea n totalitate. n al treilea rnd, trebuie ca fiecare mulime s se gseasc n raport cu alte formaiuni analoage, dar deosebite fa de ea din mai multe privine; s existe un fel de rivalitate ntre o mulime dat i celelalte. n al patrulea rnd, e necesar ca mulimea s fie posesoarea unor tradiii, unor obiceiuri, unor instituii dintre care cele principale s se refere la relaiile reciproce dintre membri si. n sfrit, n al cincilea rnd, mulimea trebuie s aib o organizare, concretizat n specializarea i diferenierea activitilor asumate de fiecare individ. Cnd aceste condiii sunt realizate, potrivit prerii domnului Mc. Dougall, inconvenientele de ordin psihic ale mulimii ar dispare. Pentru a se evita scderea nivelului intelectual colectiv, mulimea va fi scutit de sarcina soluionrii problemelor de ordin intelectual, aceast sarcin fiind ncredinat indivizilor. Ni se pare c aceast condiie pe care domnul Mc. Dougall o desemneaz cu numele de organizare" ar putea fi descris n alt mod. E vorba de a creea mulimii caracteristicile care sunt proprii individului i pe care acestea ie-a pierdut prin absorbia sa n mulime. Aceasta nseamn c individul, nainte de a fi nglobat n mulimea primitiv, i avea continuitatea sa, contiina, tradiiile i obiceiurile sale, avea un cmp de activitate propriu, prezenta un mod de adaptare i sttea deoparte de ceilali indivizi cu care rivaliza. Toate aceste caliti au fost pierdute provizoriu de omul individual, ca urmare a intrrii sale n rndurile mulimii organizate". Tendina de a nzestra mulimea cu atributele proprii individului ne duce cu gndul la profunda observaie a lui W. Trotter1 care vede n aceast tendin de formare a grupurilor masive expresia biologic, pe plan social, a structurii pluricelulare a organismelor superioare.1

Instincts of the herd in peace and war, Londra, 1916 (Instinctul gregar n timp de pace i n timp de rzboi).

Psihologia colectiv i analiza eului

41

CAPITOLUL IV Sugestie i libidoA ^jff n cele afirmate pn acum, am luat ca punct jl de plecare acest fapt fundamental c in-^J dividul fcnd parte dintr-o mulime sufer, sub influena acesteia, schimbri profunde care se repercuteaz asupra activitii sale psihice. Afectivitatea omului individual suport o exagerare extraordinar, n timp ce activitatea sa intelectual se reduce i i pierde considerabil din amploare, exagerarea uneia i diminuarea celeilalte efec-tundu-se n sensul asimilrii fiecrui individ din mulime de ctre toi ceilali. i acest ultim rezultat nu poate fi obinut dect prin suprimarea tuturor modurilor de inhibiie proprii fiecruia i prin [enunarea la tot ce exist individual i particular n tendinele individului. tiam ca aceste efecte, adesea nedorite, pot fi neutralizate cel puin parial, prin organizarea mulimilor; dar afirmnd aceast 42 SIGMUND FREUD psihologia colectiv i analiza eului 43 posibilitate,' se neglijeaz faptul fundamental, adic exagerarea afectivitii i coborrea nivelului intelectual la indivizii care fac parte din mulimea primitiv. Trebuie deci s gsim explicaia psihologic a acestor modificri psihice pe care mulimea le imprim omului individual. Factorii raionali pe care i-am menionat deja mai sus, adic intimidarea exercitat de mulime asupra individului i, prin urmare, aciunea instinctului de conservare suportat de acesta, nu sunt suficieni pentru a explica fenomenele remarcate. Toate explicaiile propuse de autorii care au scris despre sociologia i psihologia mulimilor se reduc, n fond, cu toate c sub nume diferite, la una singur: cea care se rezum la cuvntul magic sugestie. E adevrat c Tarde vorbete de imitaie, dar nu putem subscrie la ceea ce ne spune unul din autori, cnd, criticnd ideile lui Tarde, ne arat c imitaia intr n categoria sugestiei, fiind chiar o consecin a acesteia1. Domnul Le Bon reduce toate particularitile fenomenelor la doi factori: sugestia reciproc i sugestia exercitat de ef. Dar prestigiul, la rndulA su, nu se exercit dect n favoarea sugestiei. n ce-l privete pe domnul Mc. Dougall, am fi putut crede o clip c principiul su despre inducia afectiv primar" ne-ar scuti de necesitatea de a admite existena sugestiei. Dar,1

Brugeilles. Esena fenomenului social: sugestia. Rev, filosof.", XXV, 1913.

examinnd ndeaproape acest principiu, ne dam seama c el nu exprim altceva dect fenomenele binecunoscute sub numele de imitaie", de contagiune", insistnd doar asupra prii afective a acestora. C noi avem tendina de a imita starea afectiv a unei persoane cu care intrm n contact, este un fapt incontestabil. Dar e bine de tiut c, foarte adesea, noi rezistm acestei tentaii, luptnd mpotriva strii afective care vrea s ne stpneasc, reacionnd ntr-o manier deseori diametral opus. Se va spune c influena sugestiv a mulimii e aceea care ne oblig s urmm tendina de imitaie, n virtutea creia suferim nrurirea unei stri afective. Cu toate acestea, chiar fiind de acord cu domnul Mc. Dougall, nu ieim din domeniul sugestiei; domnia sa nu ne spune nimic n plus fa de alii, i anume c mulimile se disting printr-o sugestibilitate aparte. Suntem prin urmare pregtii s admitem c sugestia (sau, mai exact, sugestibilitatea) este un fenomen primitiv i ireductibil, un fapt fundamental al vieii psihice omeneti. Aceasta a fost i prerea lui Bernheim, pe care l-am putut vedea eu nsumi, n 1889, fcnd nite tururi de for extraordinare, ns mi aduc aminte c deja ncercam de pe-atunci un fel de revolt surd mpotriva acestei tiranii a sugestiei. Dac unui bolnav, care se arat recalcitrant, i s-ar striga: Ce faci? Te contra-suges-tionezi!", nu m-a putea mpiedica s gndesc c asupra acestuia se comite o nedreptate sau o 44 SIGMUND FREUD Psihologia colectiv i analiza eului 45 violen. Omul avea desigur dreptul de a se contra-sugestiona, ca rspuns la tentativa de supunere prin sugestie. Opoziia mea a cptat mai trziu forma unei revolte mpotriva acestei maniere de a gndi, potrivit creia sugestia, care ar explica totul, nu ar avea nevoie de nici o explicaie n ce o privete. De mai multe ori am citat n legtur cu aceasta o veche glum: Dac sfntul Cristofor l sprijinea pe Cristos i dac Cristos sprijinea lumea, spune-mi: unde i-a mai putut pune, prin urmare, sfntul Cristofor picioarele?1 Abordnd astzi din nou, dup treizeci de ani de ntrerupere, enigma sugestiei, constat c nimic nu s-a schimbat n privina aceasta, cu singura excepie care atest precis influena exercitat de psihanaliz. Constat c astzi se ncearc n mod deosebit formularea corect a noiunii de sugestie, adic impunerea folosirii acestui termen regulilor convenionale2, ceea ce, dup prerea mea, este departe de a fi superfluu, dat fiind c termenul n discuie, care i gsete aplicaii din ce n ce mai largi, va sfri prin a-i pierde complet sensul primitiv i prin a desemna o influen oarecare,1

Christophorus Christum, Christus sustulit orbeam; Constiterit pedibus dic ubi Christophorus?" Konrad Richter: Der deutsche St. Christoph, Berlin, 1896, Acta Germanica, V 1 ' - A se vedea, de exemplu, A note. on sugesstion, de Mc. Dougall, n Journal of Neurology and Psyohopathologye", voi. I, Nr. 1, mai 1920.

precum cuvintele englezeti to suggest, suggestion, sau cuvntul franuzesc suggerer i derivatele sale. Dar noi nu posedm totdeauna o explicaie referitoare la nsi matura sugestiei, adic a condiiilor n care fiina uman sufer o influen n absena oricrei raiuni logice. A fi gata s dovedesc justeea acestei afirmaii analiznd literatura de specialitate a acestor ultimi treizeci de ani, dac n-a ti c n preajma mea se pregtete o lucrare foarte important asupra aceleiai probleme. A ncerca de asemenea s folosesc n explicarea psihologiei colective noiunea de libido, care ne-a fcut deja attea mari servicii n studierea psihonevrozelor. Libido este un termen mprumutat teoriei afectivitii. Prin el desemnm n acelai timp energia (considerat ca o mrime cantitativ, nc nemsurabil) tendinelor aparinnd a ceea ce rezumm prin cuvntul dragoste. Esena a ceea ce numim dragoste este format firesc din ceea ce n mod obinuit e cunoscut drept iubire i care e cntat de poei, adic dragoste sexual, cu o ultim semnificaie ce const n mpreunarea sexual. Dar noi nu separm de aceasta toate celelalte varieti de dragoste, adic iubirea de sine, iubitea fa de prini i de copii, prietenia, dragostea de oameni n general, aa cum, cu att mai mult, nu departajm ataamentul fa de obiectele concrete i fa de ideile abstracte. Pentru 46 SIGMUND FREUD Psihologia colectiv i analiza eului 47 a justifica extinderea semnificaiei pe care o dm termenului dragoste", putem cita rezultatele pe care ni Ie-a revelat cercetarea psihanalitic, anume c toate aceste varieti de dragoste sunt n egal msur expresii ale unui singur i acelai ansamblu de tendine, care, n anumite cazuri, invit la mpreunare sexual, n timp ce n cazul altor forme, aceste tendine evit realizarea acestui scop, pstrnd n acelai timp suficiente trsturi caracteristice prin natura lor, asupra identitii creia nu ne putem nela (sacrificiul de sine, cutarea unei intimiti). Ne gndim c, atribuind cuvntului dragoste" o asemenea multiplicitate de semnificaii, limbajul a operat o sintez pe deplin justificat, i c n-am putea proceda mai bine dect aeznd aceast sintez la baza consideraiilor noastre i a explicaiilor tiinifice. Procednd astfel, psihanaliza a ridicat o furtun de proteste indignate, ca i cum ea s-ar fi fcut vinovat de o inovaie-sacrilegiu. i totui, lrgind" concepia despre dragoste, psihanaliza n-a creat nimic nou. Eros-ul lui Platon prezint, relativ la originile sale, la manifestrile i raporturile sale cu dragostea sexual, o analogie complet cu energia amoroas, cu , libidoul psihanalizei1 i cnd, n faimoasa Epistol ctre1

Nachmansohn, Freud's Libidotheorie verglichen mit der Eroslehre Platos, Internat. Zeitschr, f. Psuchoanal.", III, 1915, ibid., VII, 1921.

Corinteni", apostolul Pavel laud dragostea i o aeaz deasupra oricrui lucru, acesta l apreciaz fr ndoial n acelai sens lrgit"1, de unde rezult c oameni nu iau totdeauna n serios pe marii lor gnditori, chiar atunci cnd par a-i admira. Toate aceste varieti ale iubirii, sunt analizate preferenial de psihanaliz i, potrivit originii lor, apreciate drept nclinaii sexuale. Majoritatea oamenilor instruii" au vzut n aceast denominaie o ofens i s-au rzbunat lansnd mpotriva psihanalizei acuzaia de pansexualism". Cel care vede n sexualitate ceva ruinos i umilitor pentru natura uman este liber s se serveasc de termeni mai distini precum Ems i Erotic. A fi putut s fac i eu acelai lucru chiar de la nceput, ceea ce m-ar fi protejat de o mulime de obiecii. Dar nu am fcut-o, pentru c nu-mi place s cedez laitii. Nu se tie pn unde se poate ajunge pe aceast cale; ncepi prin a ceda n privina cuvintelor i sfreti uneori prin a ceda asupra lucrurilor. Nu cred c este un merit a-i fi ruine de sexualitate, cuvntul grec Eros, prin care se crede c se poate diminua aceast ruine, nu este, n fond, altceva dect traducerea cuvntului nostru Iubire; i, n sfrit, cel care tie s atepte nu are nevoie s 1 Chiar dac a vorbi limba oamenilor, i chiar a ngerilor, dac mi-ar lipsi dragostea, a fi precum bronzul care sun, ori ca un imbal care cnt.(Corinteni, I, cap. XIII).

48 SIGMUND FREUD Psihologia colectiv i analiza eului 49 fac concesii. Vom ncerca s admitem c relaiile de dragoste (sau, pentru a ntrebuina o expresie mai neutr, ataamentele afective) contribuie i ele la formarea fondului sufletului colectiv. S ne amintim c autorii pe care i-am citat nu sufl un cuvnt n legtur cu aceasta. Ceea ce ar putea corespunde acestor relaii de dragoste se afl n cazul lor ascunse n spatele paravanului sugestiei. Dou idei pe care noi le relevm n treact justific, de altfel, tentativa noastr. n primul rnd, pentru ca mulimea s-i pstreze consistena, trebuie ca ea s fie meninut de o for oarecare. i care poate fi aceasta for, dac nu Erosul care asigur unitatea i coeziunea a tot ce exist n lume? In al doilea rnd, cnd individul, nglobat n mulime, renun la ceea ce are personal i particular i se las sugestionat de alii, avem impresia c procedeaz astfel deoarece ncearc nevoia de a fi de acord cu ceilali membri ai mulimii, mai mult dect de a fi n opoziie cu acetia; prin urmare individul procedeaz n acest mod poate din dragoste pentru ceilali1".Ihnen zuliebe": pentru a le face plcere.

CAPITOLUL VDou mulimi artificiale: Biserica i ArmataC*i n ce privete morfologia mulimilor, s ne 'i amintim c se pot distinge mai multe {*>U varieti i c, n formarea i constituirea lor, mulimile pot urma nite direcii adesea opuse. Exist mulimi foarte pasagere i mulimi permanente; mulimi foarte omogene, compuse din indivizi asemntori, i mulimi neomogene; exist mulimi naturale i mulimi artificiale care nu se menin dect printr-o constrngere exterioar; exist mulimi primitive i mulimi difereniale, nalt organizate. Totui, din motive de care ne vpm da seama mai trziu, vom insista ndeosebi asupra unei distincii creia autorii nu i-au dat nc o atenie suficient: asupra aceleia ntre mulimile fr conductori i mulimile dirijate de conductori. i, 50 SIGMUND FREUD Psihologia colectiv i analiza eului 51

contrar obiceiului, cea care va servi ca punct de plecare cercetrilor noastre nu va fi o formaiune simpl i elementar, ci va face parte din rndul acelor mulimi permanente, artificiale, avnd un grad de dezvoltare foarte ridicat. Exemplele cele mai interesante din aceste formaiuni ne sunt furnizate de Biseric, adic de comunitatea credincioilor, i de Armat. Biserica i Armata sunt nite mulimi artificiale, adic mulimi a cror coeziune este meninut printr-o constrngere exterioar care se opune n acelai timp modificrilor structurii sale. n general, cineva face parte dintr-o astfel de mulime, fr a fi fost consultat n prealabil dac dorete sau nu; nu este liber s intre aici sau s ias cnd dorete, i tentativele de evaziune sunt sever pedepsite sau sibordonate unor condiii riguros determinate. Problema de a ti din ce cauz aceste asocieri au nevoie de garanii pe potriv nu ne intereseaz pentru moment. Ceea ce ne intereseaz este faptul c aceste mulimi nalt organizate, protejate n acest fel mpotriva oricrei posibiliti de dezagregare, ne relev anumite particulariti care, n cadrul altor mulimi, rmn n stare de disimulare. n cadrul Bisericii (i ne-am gndit mai mult s lum ca model Biserica catolic) i n cadrul Armatei, oricte diferene ar prezenta ntre ele, domnete aceeai iluzie, aceea a prezenei, vizibile sau invizibile, a unui ef (Cristos n Biserica catolic, comandantul suprem n Armat) care nutrete aceeai dragoste fa de toi membrii colectivitii. Toi se aliniaz acestei iluzii; dac ea ar disprea, Armata i Biserica nu ar ntrzia s se dezagrege, n msura jn care le-ar permite-o constrngerea exterioar. n ce privete dragostea egal cu care Cristos i iubete toi credincioii fr excepie sau distincie, acest fapt se afl exprimat clar n cuvintele: ceea ce voi facei unuia dintre fraii mei cei mai umili, mie mi facei. Cristos se afl, n raport cu indivizii componeni ai mulimii fidelilor, n postura unui frate mai mare; le ine loc de tat. Toate cerinele adresate .individului decurg din aceast dragoste a lui Cristos. Un suflu democratic anim Biserica, pentru c toi sunt egali n faa lui Cristos, pentru c toi au drept egal la dragostea lui. Nu-i lipsit de o profund raiune faptul c se insist asupra analogiei dintre comunitatea cretin i o familie, i c fidelii se consider ca nite frai, adic frai prin dragostea datorit creia Cristos este nsufleit de respectul lor. Este inconstestabil c legtura care unete fiecare individ de Cristos este cauza legturii care unete pe fiecare individ de toi ceilali. La fel se ntmpl i n Armat; eful este tatl care i iubete n mod egal soldaii, i din acest motiv soldaii sunt ataai unii de alii prin legturi de camaraderie. Din punctul de vedere al structurii, Armata se deosebete de Biseric prin faptul c ea se compune dintr-o ierarhie de 52 SIGMUND FREUD Psihologia colectiv i analiza eului 53 formaiuni succesive: fiecare cpitan este, n calitate de ef, tatl companiei sale, fiecare subofier tatl grupei sale. E drept c Biserica prezint i ea o ierarhie de acest gen, cci se presupune c lisus cunoate mai mult nevoile credincioilor si i se ngrijete de acetia mai mult dect ar ti s-o fac orice ef uman. Acestei concepii asupra structurii libidinale1 a Armatei, i s-ar putea obiecta pe drept c nu ine seama de ideile de patrie, de glorie naional, etc, care contribuie att de mult la coeziunea Armatei. E uor de rspund acestei obiecii c aceste elemente de coeziune sunt dintr-o categorie foarte diferit i c e departe de a fi att de simplu cum se crede; i se mai poate aduga c exemplele marilor conductori precum Cezar, Wallenstein, Napoleon, demonstreaz c ideile n cauz nu sunt nicidecum indispensabile pentru meninerea coeziunii unei armate. n ce privete nlocuirea posibil a unui ef printr-o idee directoare i raporturile existente ntre acetia, vom vorbi mai trziu. Cei care neglijeaz factorul libidinal al Armatei, chiar atunci cnd acesta nu este singurul care acioneaz, nu comit numai o eroare teoretic, ci creeaz i un pericol practic. Militarismul prusac, care era tot att de puin accesibil psihologiei ct i tiinei germane, a suportat de altfel consecinele acestei erori i ale acestui pericol n timpul marelui rzboi european1. A fost fapt recunoscut c nevrozele de rzboi care au dezagregat armata german reprezentau un protest al individului mpotriva rolului care i era destinat i, bazndu-ne pe o comunicare a lui E. Simmel2, putem afirma c prima dintre cauzele acestor nevroze trebuie atribuit manierei crude i inumane n care efii i tratau sobordonaii. Dac s-ar fi inut cont mai mult de aceast nevoie libidinal a soldatului, cele 14 puncte ale preedintelui Wilson n-ar fi gsit atta credibilitate, iar efii militari germani n-ar mai fi vzut cum li se sparge n mini magnifica unealt de care dispuneau. S notm bine c n cadrul acestor dou mulimi artificiale (Armata, Biserica) fiecare individ este unit prin legturi libidinale cu eful (Cristos, comandantul suprem) pe de o parte, i de toi ceilali indivizi care compun mulimea, pe de alt parte. Ne rezervm dreptul de a examina ulterior raporturile care exist ntre aceste dou genuri de legturi, dac ele sunt de aceeai natur i prezint aceeai valoare i n ce termeni psihologici ar fi posibil descrierea unora i a altora. Dar noi credem de-acum nainte c putem reproa autorilor faptul c nu au inut cont suficient de importana efului31

Este vorba de primul rzboi mondial, (n.r.) - Knegsneurosen und Psychiches Trauma, Munchen, 1 n terminologia feudian: ceea ce se raporteaz la libido. (n. tr.) Termenul ce se va impune mai trziu n psihologia (grupurilor) va fi cel de lider (leader). (n.r.)

54 SIGMUND FREUD Psihologia colectiv i analiza eului 55 n psihologia mulimilor, n timp ce alegerea primului obiect al cercetrilor noastre ne-a plasat n condiii mult mai favorabile. Credem c am gsit calea cea bun pentru a explica fenomenul fundamental al psihologiei mulimilor, adic privarea de libertate care caracterizeaz pe indivizii fcnd parte dintre mulime. Dat fiind, ntr-adevr, c legturile afective solide ataeaz individul de dou centre diferite, nu ne va fi greu s explicm chiar prin acest fapt modificarea i limitarea personalitii sale, fenomene observate i notate de toi autorii. Pentru a ne convinge o dat n plus c esena unei mulimi const n legturile libidinale care o traverseaz dmtr-o parte n alta, ca o plas deas, nu trebuie dect s analizm fenomenul panicii, aa cum se observ el n mulimile militare. 0 panic se produce cnd mulimea ncepe s se dezagrege. Ea este caracterizat prin aceea c ordinele efilor nu mai sunt ascuntate i c fiecare nu se preocup dect de el nsui, fr nici o grij fa de ceilali. Legturile reciproce se rup, i o fric imens, ale crei raiuni n-ar ti s le explice nimeni. i cuprinde pe toi. Ni s-ar putea n mod firesc obiecta c noi inversm ordinea fenomenelor i c, dimpotriv, frica, atingnd proporii nemsurate, este aceea care a rupt toate legturile i a nbuit toate celelalte consideraii. Domnui Mc. Dougall1 chiar vede n panic (nemilitar, e drept)Op. cit. p. 24,

un exemplu-model a ceea ce el numete primary induction, exagerare afectiv prin contagiune. Aceast explicaie raional nu e n nici un chip satisfctoare, ntruct e vorba n mod clar de a explica pentru ce frica a cptat proporii att de gigantice. E imposibil s incriminezi imensitatea pericolului, deoarece aceast armat, care este acum prad panicii, nfruntase deja, fr ezitare, nite pericole tot att de mari, dac nu i mai mari, i ceea ce caracterizeaz o panic se datoreaz n mod sigur faptului c ea depete n proporii pericolul care amenin, i c se declaneaz adesea din motive irsignifiante. Cnd individul, invadat de panic, ncepe s nu se mai gndeasc dect la el nsui, demonstreaz chiar prin acest fapt ruptura legrurilor afective care pn atunci atenuaser n ochii si dimensiunile pericolului. El are atunci senzaia c se gsete singur n faa pericolului, ceea ce l face s exagereze gravitatea acestuia. Putem deci s afirmm c spaima presupune relaxarea, eliberarea din structura libidinal a mulimii, i c nu reacioneaz dect consecutiv cu aceast relaxare; n timp ce opinia contrar, care vede n teama de pericol cauza distrugerii legturilor libidinale ale mulimii, nu corespunde realitii faptelor. Aceste observaii nu infirm cu nimic concepia domnului Mc. Dougall, potrivit creia teama colectiv poate atinge proporii extraordinare sub in56 SIGMUND FREUD Psihologia colectiv i analiza eului 57 fluena induciei (contagiunea). Aceast concepie se preteaz ndeosebi explicrii cazurilor n care exist ntr-adevr un pericol mare i o mulime creia nici un loc afectiv solid nu-i asigur coeziunea. Cazul tipic de acest gen este cel al unui incendiu izbucnit ntr-o sal de teatru sau de edine. Dar cazul cel mai instructiv i care satisface cel rriai bine demonstraia noastr, e acela al unui corp de armat cuprins de panic, n faa unui pericol care nu depete media i care a fost deja nfruntat de multe ori cu calm i snge rece. Cuvntul panic" nu are de altfel o definiie clar i univoc. Uneori el servete la desemnarea fricii colective, alteori a fricii individuale, cnd aceasta depete orice msur, i, adesea, acest cuvnt e rezervat cazurilor n care explozia fricii nu este justificat de mprejurri. Oferind cuvntului panic" sensul de fric colectiv, putem stabili o analogie cu arie de extindere foarte mare. Frica individului este provocat sau de gravitatea pericolului, sau de dispariia legturilor afective (localizri ale libidoului); acest ultim caz este acela al angoasei nevrotice1. Tot astfel, panica se produce fie n urma agravrii pericolului care amenin pe toat lumea, fie ca urmare a suprimrii legturilor afective care asigurau coeziunea mulimii, i n acest din urm

vedea Introducere n psihanaliz, cap. XXV.

caz angoasa colectiv prezint analogii cu angoasa nevrotic1. Concepnd panica, alturi de domnul Mc. Dougall2, ca pe una din manifestrile cele mai caracteristice ale group mind, se ajunge la rezultatul paradoxal c sufletul colectiv se dezagreg chiar n momentul n care el i manifest proprietatea sa cea mai caracteristic i chiar prin intermediul acestei manifestri. E nendoielnic c panica semnific dezagregarea mulimii i are drept consecin dispariia a tot ceea ce leag ntre ei pe membrii acestei mulimi. n piesa pe care Nestroy a scris-o cu scopul de a parodia drama lui Hebbel, Judith i Holofern, un soldat exclam: eful i-a pierdut capul"; i, imediat dup aceea, asirienii au luat-o la fug. Avem aici un exemplu tipic despre modul n care izbucnete panica, ei i este suficient, cel mai adesea, un pretext nensemnat. Pericolul rmnnd acelai, e suficient, pentru a se produce panica, s nu se mai tie nimic despre ef, s se cread c s-a pierdut sau c a disprut. Odat cu legturile care i uneau de ef, au disprut n general i cele care i uneau pe indivizii din mulime, unul de cellalt. Mulimea se pulverizeaz ca un balon de spun.1

Conf. articolului foarte interesant, dei cam fantezist lui ela v. Felszeghy: Panik und Panikkomplex, Imago", VI, - Op. cit.

58 SIGMUND FREUD Psihologia colectiv i analiza eului 59 Dezagregarea unei mulimi religioase nu este tot att de uor de observat. Am avut recent ocazia s parcurg un roman englezesc, scris n spirit cretin i recomandat de episcopul de Londra. Acest roman, care poart titlul: When it was dark, descrie cu ndemnare, i, dup prerea mea, exact urmrile unei asemenea eventualiti. Autorul i imagineaz o conspiraie urzit de inamicii persoanei lui Cristos i ai credinei cretine, care au pretins c ar fi reuit s descopere la Ierusalim un cavou i, n acest cavou, o inscripie prin care losif din Arimateea ar fi anunat c, din motive de pietate, a ridicat clandestin, la trei zile dup patimile sale, trupul lui Cristos din mormnt, pentru a-l transporta n acest cavou. Aceast descoperire arheologic semnific prbuirea dogmelor rentoarcerii lui Cristos i ale naturii sale divine i, prin urmare, o zguduire a culturii europene i o sporire extraordinar a numrului de violene i de crime de tot felul, pn n ziua cnd complotul falsificatorilor este descoperit i denunat. Ceea ce se manifest pe parcursul acestei descompuneri presupuse a mulimii religioase nu este teama, creia i lipsete orice pretext: sunt izbucnirile ostile fa de alte persoane, impulsuri care pn atunci nu s-ar putut exprima, datorit iubirii comune prin care Cristos i ngloba pe toi oamenii1. Chiar n timpul domniei lui Cristos, exista indivizi care se afl n afara acestor legturi: sunt aceia care nu .fac parte din comunitatea credincioilor, cei care nu-l iubesc pe Cristos, i care nu sunt iubii de el. lat de ce o religie, chiar dac se ntemeiaz pe iubire, trebuie s fie dur i s-i trateze fr dragoste pe toi cei care nu-i aparin, n fond, orice religie este o religie a iubirii fa de toi cei pe care i cuprinde, fiind gata a se arta crud i intolerant fa de cei care nu o recunosc Orict prejudiciu personal i s-ar putea aduce, nu trebuie s i se reproeze prea mult credinciosului cruzimea i intolerana; necredincioii i indiferenii sunt liberi, din punct de vedere psihologic, s se arate strini de aceste sentimente. Dac aceast intoleran nu mai posed astzi violena i cruzimea care o caracterizeaz altdat, ne-am nela dac am pune acest fapt pe socoteala mblnzirii moravurilor umane. Trebuie s cutm cauza mai degrab n slbirea incontestabil a sentimentelor religioase i a legturilor libidiale care decurg din acest lucru. O alt formaiune colectiv tinde s ia locui comunitii religioase (acesta este, se pare. czuiA se vedea explicarea unor fenomene analoage survenite dup cderea autoritii patriarhale, n D/e Vater-'se Gaseilschaft, de P. Federn. Viena, editura An-zengruber, 1919.

60 SIGMUND FREUD Psihologia colectiv i analiza eului 61 a ceea ce se cheam partidul socialist") i vom vedea curnd cum manifest, fa de cei care vor rmne n afara acestei formaiuni, aceeai intoleran precum cea care caracteriza luptele religioase; i, dac diferenele care exist ntre concepiile tiinifice vor putea dobndi, n ochii mulimii, o importan egal cu cea a diferenelor religioase, se va vedea fr ndoial, (i din aceleai motive), producndu-se aceleai rezultat.1

CAPITOLUL VINoi probleme i noi orientri ale cercetrilor1

n acest paragraf, Freud se arat a fi nu numai psiholog subtil dar i vizionar n privina rezultatului aplicrii ideilor dogmei socialiste" (comuniste) asupra mulimilor (popoarelor) intoleran, violen, crim. (n. red.)

fl n capitolul precedent am examinat dou 'li mulimi artificiale, i am vzut c acestea /*KJ sunt dominate de dou feluri de legturi afective, dintre care unele, cele care l ataeaz pe individ de ef, apar mai decisive, cel puin pentru cei doi, dect legturile care i unesc pe indivizi unii de ceilali: Or, ar fi multe lucruri de examinat i de descris, n legtura cu morfologia mulimilor. Ar trebui s ncepem prin a stabili faptul c o simpl adunare de oameni nu reprezint o mulime, atta timp ct legturile de care vorbeam mai sus nu sunt nc formate, dar ar trebui s conchidem, n acelai ^mp, c o oarecare adunare de oameni manifest tendin foarte pronunat de a se transforma 62 SIGMUND FREUD Psihologia colectiv i analiza eului 63 ntr-o mulime psihologic. Ar trebui examinate ndeaproape diversele mulimi, mai mult sau mai puin permanente, care se formeaz spontan, i s se studieze condiiile lor de formare i de descompunere. Diferena dintre mulimile avnd un ef i cele fr ef ar merita o atenie particular. Ar mai trebui s se examineze de asemenea dac mulimile avnd un ef nu sunt cele mai primitive i cele mai perfecte; dac, n cadrul anumitor mulimi, eful nu poate fi nlocuit printr-o abstracie, printr-o idee (mulimile ascultnd de un ef invizibil apropiindu-se n mod sigur de aceast ultim form); dac o tendin, dac o dorin susceptibil de a fi mprtit de un mare numr de oameni n-ar fi n stare s ndeplineasc rolul de substitut. Abstracia, la rndul su, nu s-ar putea ncarna mai mult sau mai puin perfect n persoana unui ef secundar, n acest caz, ntre ef i idee stabilindu-se raporturi variate i interesante? Nu exist cazuri cnd eful sau ideea mbrac, s zicem aa, un caracter negativ, prin urmare situaia cnd ura fa de o persoan determinat devine susceptibil de a opera aceeai uniune i de a creea aceleai legturi afective ca i cum ar fi vorba de un devotament pozitiv fa de aceast persoan? i, n ultimul rnd, ne-am putea ntreba, dac prezena unui ef este o condiie indispensabil, pentru ca o simpl adunare de oameni s se transforme ntr-o mulime psihologic? Toate aceste ntrebri, dintre care unele sunt tratate n lucrri referitoare la psihologia colectiv, nu ne-ar putea abate interesul fa de problemele psihologice fundamentale pe care le ridic n faa noastr structura mulimilor. i iat mai nti o reflecie menit a ne arta care este cel mai scurt drum de urmat pentru a obine dovada naturii libidinale a legturilor care menin coeziunea unei mulimi. S ncercm a ne imagina maniera n care oamenii se comport unii fa de alii, din punct de vedere afectiv. Potrivit celebrei parabole a lui Schopenhauer despre porcii spinoi suferind de frig, nici unul dintre noi nu suport o apropiere prea intim fa de semeni: ntr-o zi geroas de iarn, porcii spinoi ai unei turme se strngeau unul n altul, pentru a se proteja de frig prin cldura reciproc. Dar, deranjai n mod dureros de epi, acetia se deprteaz curnd unul de cellalt. Obligai de a se apropia din nou, din cauza frigului struitor, simir nc o dat aciunea neplcut a spinilor, i aceste micri de apropiere i de deprtare durar pn cnd acetia gsir o distan convenabil unde se simir la adpost de cele dou rele1." Potrivit mrturiei psihanalizei, orice relaie afectiv intim, cu o durat mai mic sau mai mare, ntre1

Parerga und Paralipomena, partea a ll-a, XXXI: Gleich-nisse und Parabeln.

64 SIGMUND FREUD Psihologia colectiv i analiza eului 65 dou persoane, raporturi conjugale, prietenie, raporturi ntre prini i copii1 conin un depozit de sentimente ostile sau, cel puin neprietenoase de care cineva nu se poate debarasa dect prin refulare. Situaia se prezint mai clar n cazul a doi asociai care i petrec timpul cerndu-se, sau n situata unui subordonat bombnind fr ncetare mpotriva superiorului. Acelai lucru se petrece cnd oamenii se adun n aa fel nct formeaz ansambluri mai vaste. Ori de cte ori dou familii se aliaz prin cstorie, fiecare dintre ele se consider superioar celeilalte, ca fiind mai distins dect aceea; dou vile vecine i fac una alteia o concuren geloas; fiecare stuc e plin de dispre fa de ctunul vecin. Grupuri etnice aparinnd aceleiai rdcini etnice se resping reciproc: germanul din sud nu-l suport pe germanul din nord, englezul l vorbete

tot timpul de ru pe scoian, spaniolul l dispreuiete pe portughez. Aversiunea devine cu att mai profund, cu ct diferenele sunt mai pronunate: acest fapt explic aversiunea galilor fa de germani, a arienilor fa de semii, a albilor pentru oamenii de culoare. Cnd ostilitatea este ndreptat mpotriva unor persoane iubite, spunem c e vorba de o am' Cu singura excepie a raporturilor dintre mam i fiu, raporturi care, fiind bazate pe narcisism, nu sunt tulburate de o rivalitate ulterioar: aceste raporturi, dimpotriv, ar fi ntrite de o derivaie ctre obiectul sexual.

bivalent afectiv i cutm explicaia, probabil prea raional, a acestui fenomen n numeroasele pretexte ale conflictelor de interese care, n mod sigur, dau natere relaiilor foarte intime. n sentimentele de repulsie i de aversiune pe care ie ncercm fa de strinii cu care intrm n contact, putem vedea expresia unui egotism, a unui narcisism care caut s se afirme i se comporta ca i cum cea mai mic deviere a proprietilor i particularitilor sale individuale ar implica o critica a acestor proprieti i particulariti i ca o invitcie de a le modifica, de a le transforma. De ce tocmai aceste detalii ale diferenierii formeaz obiectul unei asemenea mari sensibiliti? Este ceea ce noi ignorm; dar ceea ce este sigur, e c aceast manier de a se comporta a oamenilor relev o promptitudine a urii, o agresivitate a crei origine ne este necunoscut i creia putem s-i atribuim un caracter elementar . Dar orice intoleran dispare, pe moment sau pe o durat mai lung, n interiorul mulimii. Atta timp ct formaiunea colectiv se menine, indivizii se comport ca i cum ar fi croii dup acelai tipar, suport toate particularitile vecinilor lor, se con1

ntr-o lucrare recent publicat (1920), sub titlul: Jenseit des Lustprinzips, am ncercat s ataez polaritatea dragostei i a urii unei opoziii pe care am stabilit-o ntre instinctele vieii i instinctele morii i s indic n instinctele sexuale reprezentanii cei mai puri ai primelor.

66 SIGMUND FREUD Psihologia colectiv i analiza eului 67 sider egalii acestora i nu ncearc fa de ei nici cea mai mic aversiune. Potrivit concepiilor noastre teoretice, o astfel de restricie a narcisismului nu poate fi dect rezultatul unui singur factor: acela al atarii libidinale de alte persoane. Egoismul nu-i gsete o limit dect n dragostea altora, n dragostea fa de obiecte 1. n legtura cu aceasta, am fi ntrebai dac o simpl asociere de interese, fr intervenia vreunui element libidinal oarecare, nu e de natur a presupune tolerana reciproc i respectul fa de alii. La aceast ntrebare e uor de rspuns c nu poate fi vorba n acest caz de o limitare permanent a narcisismului, deoarece n asocierile de acest gen tolerana nu dureaz mai mult timp dect avantajul imediat care apare din colaborarea cu ceilali. Valoarea practic a acestei chestiuni este de altfel mai mic dect am fi tentai s o credem, experiena artnd c, chiar n cazurile de simpl colaborare, ntre camarazi se stabilesc de regul nite relaii libidinale, i c aceste relaii supravieuiesc avantajelor pur practice pe care fiecare i le extrage din aceast colaborare. In relaiile sociale dintre oameni regsim faptele pe care cercetarea psihanalitic a permis s fie observate pe parcursul dezvoltrii libidoului in:

A se vedea Zur Einfuhrung des Narzissmus, 1914, n Sammlung Kleiner Schriften zur Neurosenlehre". Vierte Folge, 1918.

dividual. Libidoul se coreleaz cu satisfacerea marilor nevoi vitale i alege ca prime obiecte ale sale persoane a cror intervenie contribuie la aceast satisfacere. i n dezvoltarea umanitii ca i n aceea a individului, dragostea este cea care se dovedete a fi principalul, dac nu singurul factor de civilizaie, determinnd trecerea de la egoism la altruism. i acest lucru e adevrat att n dragostea sexual pentru femeie, cu toate necesitile care decurg de aici de a proteja ceea ce i este drag, ct i n cazul iubirii desexualizate, homosexuale i sublimate fa de ali oameni de acelai sex. Din aceast cauz, dac observm n mulime limitri ale egoismului narcisist care nu se manifest n afara acesteia, trebuie s vedem n astfel de fenomen proba irefutabil c o formaiune colectiv este caracterizat nainte de toate i n mod esenial prin stabilirea unor noi legturi afective ntre membrii acestei formaiuni. ntrebarea care se pune i care se impune aici este aceea de a ti de ce gen sunt aceste noi relaii afective. n teoria psihanalitic a nevrozelor, ne-am ocupat pn-n prezent, ntr-un mod aproape exclusiv, de tendinele erotice care, n fixaia lor fa de obiecte, urmresc n plus nite scopuri sexuale directe. Ne aflm aici n prezena tendinelor erotice care, fr a pierde nimic din energia lor, au deviat de la scopurile lor primitive. Or, chiar n cadrul 68 SIGMUND FREUD Psihologia colectiv i analiza eului 69 fixaiei sexuale obinuite asupra obiectelor, am observat nite fenomene care pot fi interpretate ca o deviaie a instinctului de la scopul su sexual. Am descris aceste fenomene ca tot attea studii ale strii amoroase i am vzut c ele comport o anume limitare a eului. Vom examina ndat, cu o atenie particular, aceste fenomene caracteristice ale dragostei, n sperana, care mi se pare ndreptit, de a trage de aici nite concluzii susceptibile de a fi aplicate n relaiile afective dintre indivizii unei mulimi. n plus, am vrea s tim dac modul de fixaie asupra unui obiect, aa cum am observat n viaa sexual, reprezint singurul ataament afectiv posibil fa de o alt persoan sau dac trebuie s inem cont i de alte mecanisme de acest gen. Or, psihanaliza ne indic n mod precis existena acestor alte mecanisme: acestea sunt identificrile, procese nc insuficient cunoscute, dificil de descris i a cror examinare ne va ine departe, ctva timp, de principalul nostru subiect, adic de psihologia colectiv.

CAPITOLUL VIIIdentificareasihanaliza vede n identificare" prima .manifestare a unui ataament afectiv fa de o alt persoan. Aceast identificare"joac un rol important n complexul lui Oedip, n primele faze ale formrii sale. Bieelul manifest un mare interes pentru tatl su: ar vrea s devin i s fie ceea ce este acesta, s-l nlocuiasc n toate privinele. S-o spunem linitii: el i face din tatl su idealul. Aceast atitudine fa de tat (sau fa de oricare alt om, n general) nu are nimic pasiv, nici feminin: este esenialmente masculin. Ea se "Tipac foarte bine cu complexul lui Oedip la a carui pregtire contribuie. Simultan cu aceast identificare cu tatl, sau Puin mai trziu, bieelul ncepe s-i ndrepte ctre mama sa dorinele sale libidinale. El manifest atunci dou feluri de ataament, diferite din punct 70 SIGMUND FREUD Psihologia colectiv i analiza eului 71 de vedere psihologic: un ataament fa de mama sa considerat drept obiect pur sexual, i o identificare cu tatl, pe care l consider ca model de imitat. Aceste dou sentimente rmn o vreme alturate, fr a se influena unul pe cellalt, fr a se deranja reciproc. Dar pe msur ce viaa psihic tinde s se unifice, aceste sentimente se apropie unul de cellalt, sfresc prin a se ntlni, i din aceast ntlnire rezult complexul lui Oedip normal. Copilul observ c tatl i bareaz drumul ctre mam; identificarea sa cu tatl capt din aceast cauz o tent ostil i sfrete prin a se confunda cu dorina de a-i nlocui tatl, chiar alturi de mama sa. Identificarea este de altfel ambivalen chiar de la nceput; ea poate fi orientat att ctre expresia de tandree ct i spre cea a dorinei de suprimare. Aceast identificare care se comport ca un produs al primei faze, faza oral a organizrii libidoului, adic faza n timpul creia se ncorporeaz obiectul dorit i apreciat mncndu-l, adic suprimndu-l. Se tie c un canibal rmne n aceast faz: i mnnc cu plcere dumanii i nu-i mnnc dect pe aceia pe care i iubete1.1

A se vedea Freud: Drei Abhandlungen zur Sexual-Theorie i Abraham: Untersuchungen Ober die fruheste prgenitale Entwicklungsstufe der Libido n Internat. Zeitschir f. Psachoanal., IV, 1916, ca i n Klonische Beitrge zur Psychoanalyse, de acelai autor (Internat psychoanalyt. Bibliotik", Bd. 10, 1921).

Se pierde uor din vedere soarta ulterioar a acestei identificri cu tatl. Se poate ntmpla ca Oedipe-complexe s sufere o inversare; ca tatl, n urma unui fel de efeminare, s devin obiectul ale crui tendine sexuale i ateapt satisfacia; n acest caz, identificarea cu tatl constituie faza preliminar a obiectivrii sexuale a acestuia. Se poate afirma acelai lucru, mutatis mutandis, despre fiic n atitudinea ei fa de mam. E uor de exprimat ntr-o formul aceast diferen ntre identificarea cu tatl i ataamentul fa de el ca obiect sexual: n primul caz, tatl este ceea ce copilul ar vrea^ s fie; n al doilea caz, ceea ce ar vrea s aib. n primul caz,este interesat subiectul eului; al doilea, obiectul su. De aceea, identificarea este posibil naintea oricrei alegeri a obiectului. Mult mai dificil este a da cu ajutorul acestei diferene o descriere metapsihologic concret. Tot ceea ce se constat, e faptul c eul caut s semene cu ceea ce el i propune ca model. ntr-un simptom nevrotic, identificarea se coreleaz unui ansamblu mai complex. Fetia, de care ne vom ocupa acum, contracteaz acelai simptom morbid ca i mama sa, de pild o tuse penibil. Aceasta se poate produce n mai multe feluri diferite: ori identificarea este aceeai precum cea care decurge din complexul Oedip, adic semnific dorina ostil de a lua locul mamei, n 72 SIGMUND FREUD Psihologia colectiv i analiza eului

73 care caz simptomul exprim nclinaia erotic fa de tat; acest simptom realizeaz substituirea mamei sub influena sentimentului de culpabilitate; Voiai s fii mama; acum eti, cel puin prin faptul c ncerci aceeai suferin ca ea"; iat mecanismul complet al formrii complexelor isterice. Sau, simptomul este acelai ca acela al persoanei iubite (n acest fel, n Bruchstuck einer Hysterie-Analyse, Dora imita tuea tatlui su); prin urmare putem descrie situaia, spunnd c identificarea a luat locul nclinaiei erotice, nct aceasta s-a transformat, prin regresiune, ntr-o identificare. tim deja c identificarea reprezint forma cea mai primitiv a ataamentului afectiv; n condiiile care supravegheaz formarea simptomelor i, ca urmare, ale refulrii, tot sub influena mecanismelor incontientului se ntmpl adesea ca alegerea obiectului libidinal s cedeze din nou locul identificrii, deci ca eul s absoarb, ca s zicem aa, proprietile obiectului. E de notat c, n aceste identificri, eul copiaz cnd persoana care nu e iubit, cnd persoana iubit. Iar noi constatm c n cele dou cazuri identificarea nu este dect parial, absolut limitat, c eul se mrginete a mprumuta obiectului numai una din trsturile sale. n al treilea caz, deosebit de frecvent i de semnificativ, al formrii simptomelor, identificarea se efectueaz n afar i independent de orice atitudine libidinal fa de persoana copiat. Cnd o tnr elev de pension primete de la cel pe care l iubete n secret o scrisoare care i trezete gelozia i la care ea reacioneaz printr-o criz de isterie, unele din prietenele sale, la curent cu faptul, vor suferi, s spunem aa, contagiunea psihic i, la rndul lor, vor avea o criz. Mecanismul la care asistm aici este acela al identificrii, fcut posibil prin aptitudinea subiectului de a se pune ntr-o anume situaie sau prin voina de a reui acest lucru. i celelalte pot avea o intrig amoroas secret i, sub influena sentimentului culpabilitii lor, pot accepta suferina adus de aceast greeal. Dar ar fi inexact s se afirme c ele asimileaz simptomul prieteniei lor prin simpatie. Dimpotriv, simpatia d numai natere identificrii, i noi putem dovedi aceasta prin faptul c o infecie sau o imitaie de acest gen se produce i n cazurile n care, ntre dou persoane date, exist i mai puin simpatie dect ntre nite prietene de pension. Unul dintre euri a sesizat n cellalt o important analogie asupra unui anumit punct (n cazul nostru este vorba de un grad de sentimentalism tot att de pronunat): se produce deodat o identificare cu acest ' punct i, sub influena situaiei patogene, aceast identificare ajunge la simptomul care s-a manifestat n cazul eului imitat. Identificarea prin simptom ofer astfel indicarea Punctului de ntlnire al celor dou euri, care punct de ntlnire, n fond, ar trebui s rmn refulat. 74 SIGMUND FREUD Psihologia colectiv i analiza eului 75 Ceea ce am neles noi din aceste trei surse poate fi rezumat astfel: n primul rnd, identificarea constituie forma cea mai primitiv de ataare afectiv fa de un obiect; n al doilea rnd, ca urmare a unei transformri regresive, ea ocup locul unui ataament libidinal fa de un obiect i aceasta printr-un fel de introjecie1 a obiectului n eu; n al treilea rnd, identificarea poate avea loc de fiecare dat cnd o persoan i descoper o trstur comun cu o alt persoan, fr ca aceea s constituie pentru ea un obiect al dorinelor libidinale. Cu ct trsturile comune sunt mai importante i mai numeroase, cu att mai mult identificarea va fi mai complet i va corespunde astfel cu nceputul unei noi atari. ntrevedem deja faptul c ataamentul reciproc care exist ntre indivizii alctuind o mulime trebuie s rezulte dintr-o identificare asemntoare, bazat pe o comuniune afectiv; i putem presupune c aceast comuniune afectiv este constituit prin natura legturii care ataeaz pe fiecare individ de ef. n plus, -ne dm seama c suntem departe de a fi epuizat problema identificrii, c ne gsim n prezena procesului cunoscut n psihologie sub numele de Einfuhlung (asimilarea sentimentelor altuia) i care joac un foarte mare rol, mulumit1

Proces prin care subiectul integreaz n eul su tot ceea ce l satisface din lumea exterioar, (n. trad.)

posibilitilor pe care ni le deschide de a ptrunde n sufletul persoanelor strine de eul nostru. Voind totui s ne mrginim la efectele afective imediate ale identificrii, vom lsa la o parte importana pe care acest proces l prezint pentru viaa noastr intelectual. Cercetarea psihanalitic, care, uneori, s-a ocupat i de probleme mai dificile referitoare la psihoze, a putut constata existena identificrii n unele cazuri a cror interpretare era departe de a fi uoar. Voi cita n amnunt, n vederea unor interpretri ulterioare, dou din aceste cazuri. Geneza homosexualitii masculine este, cel mai adesea, urmtoarea: tnrul a rmas mult vreme i foarte strns ataat de mama sa, n sensul complexului lui Oedip. Odat atins pubertatea, sosete momentul cnd tnrul trebuie s-i schimbe mama contra altui obiect sexual. Se produce atunci o schimbare subit de orientare: n loc s renune la mama sa, el se identific cu aceasta, se transform n ea i caut din nou obiecte susceptibile de a nlocui propriul su eu pe care s le poat iubi i proteja precum el nsui a fost iubit i protejat de mama sa. lat un proces din care se poate constata realitatea ori de cte ori voim i care este, firete, total independent de ipoteza care s-ar putea formula n legtur cu raiunile i motivele acestei brute transformri. Ceea ce frapeaz n aceast identificare, este 76 SIGMUND FREUD Psihologia colectiv i analiza eului 77 amploarea sa: sub un raport dintre cele mai importante, ndeosebi din punctul de vedere al caracterului sexual, individul sufer o transformare dup modelul persoanei care i-a servit pn acum drept obiect libidinal. nsui acest obiect este n acest moment abandonat, ori total, ori numai n sensul n care rmne conservat n incontient. Ins acesta reprezint de altfel un punct care nu intr n discuia noastr. nlocuirea, prin identificarea cu acesta, a obiectului abandonat i pierdut, introjecia obiectului n eu: toate aceste fapte nu mai constituie nouti pentru noi. n anumite ocazii, acest proces poate fi observat direct la copil. n Internationale Zeitschrift fur Psychoanalise a aprut recent observaia asupra unui copil care, suferind n urma pierderii unei pisici, a declarat brusc c el era chiar acea pisic, a nceput s mearg n patru labe, n-a mai voit s mnnce la mas, etc.1. Un alt exemplu de introjecie a obiectului ne-a fost oferit de analiza melancoliei, afeciune determinat cel mai adesea de pierderea real sau afectiv a obiectului iubit. Ceea ce caracterizeaz ndeosebi acest caz, este cruda auto-umilire a eului: bolnavul se autompovreaz de critici nemiloase i de cele mai usturtoare reprouri. Analiza a artat c aceste reprouri i critici se1

Markuszewicz: Beitrag zum autistischen Denken bei Kindern, Internat. Zeitsch. f. Psychoan." VI, 1920.

adreseaz propriu-zis obiectului i exprim rzbunarea exercitat de eu asupra acestui obiect. Umbra obiectului s-a proiectat asupra eului, aa cum am spus. Introjecia obiectului se prezint aici cu o claritate remarcabil. Dar aceste melancolii ne relev n plus i alte detalii care pot prezenta importan pentru consideraiile noastre ulterioare. El ne indic un eu divizat, mprit n dou pri, una nverunat mpotriva alteia. Aceast prim parte este cea care a fost transformat prin introjecie, cea care nglobeaz obiectul pierdut. Dar partea care se arat att de crud fa de vecina sa nu mai este o necunoscut pentru noi. Ea reprezint vocea constituiei", instana critic a eului; chiar n condiii normale, acesta nu se arat niciodat att de nemiloas i de nedreapt. Deja n cele afirmate pn acum (n legtur cu narcisismul, tristeea i melancolia) am fost obligai s admitem formarea, chiar n interiorul eului, unei asemenea instane, susceptibil de a se scinda de cellalt eu i de a intra n conflict cu acesta. Noi l-am numit ideal al eului i i-am atribuit funciunea de observare a sinelui, contiina moral, cenzura viselor i rolul ideal al eului este motenitorul narcisismului, n care eul infantil i este suficient siei. Puin cte Puin, el mprumut influenelor mediului toate exigenele pe care mediul le pretinde eului, exi-9ene pe care eul nu este totdeauna capabil s le 78 SIGMUND FREUD Psihologia colectiv i analiza eului 79 satisfac, pentru ca, n cazurile cnd omul se crede ndreptit a fi nemulumit de el nsui, acesta s nu-i mai poat gsi satisfacia n eul ideal care s-a scindat brusc de cellalt eu. Am stabilit, pe deasupra, c n delirul auto-observrii e posibil a remarca pe viu descompunerea acestei instane i a-i cuta originile n exercitarea autoritii, nainte de toate, a celei printeti1. Dar nu am uitat s adugm c distana care separ acest eu ideal de eul real variaz de la un individ la altul, i c la multe persoane aceast difereniere din interiorul eului n-a depit nivelul la care este reprezentat cnd e vorba de un copil. ns, nainte de a putea utiliza toate aceste materiale pentru explicarea organizrii libidinale a unei mulimi, trebuie s examinm alte cteva raporturi reciproce ntre obiect i eu2.1 2

Zur Einfuhrung des Narismus. . tiam prea bfne c, prin intermediul acestor exemple mprumutate din domeniul patologiei, n-am epuizat natura fenomenului identificrii i c am lsat intact o parte a enigmei pe care o prezint formaiunile colective. Pentru a epuiza subiectul, ar trebui s ne dedicm unei analize psihologice mult mai profunde i comprehensive. Pornind de la fenomenul identificrii i urmnd o anume direcie, se ajunge, trecnd prin imitaie, la Einfuhlung, adic la nelegerea mecanismului care' permite n general s se adopte o atitudine determinat fa de o alt via psihic. Chiar n manifestrile unei identificri deja realizate, multe puncte rmn nc de elucidat. Identificarea are, printre altele, tendina de a se opune agresiunii mpotriva persoanei cu care subiectul se identific, de a o proteja, de a-i veni n ajutor. Studierea acestor identificri, aa cum se prezint ele, de pild pe baza comunitii formate

de un clan, i-a revelat lui Robertson Smith rezultatul surprinztor c acestea se intermediaz pe recunoaterea unei substane comune (Kmship and Marriage nrudire i Cstorie, 1885) i pot, prin urmare, s fie create prin participarea la o mas comun. Acesta particularitate permite relaionarea identificrilor de acest gen cu istoria primitiv a familiei umane, aa cum am schiat-o eu n cartea mea Totem i Tabu.

Psihologia colectiv i analiza eului

81

CAPITOLUL VIIIStarea de dragoste l hipnoza/fl T u toate capriciile sale, limbajul curent rmne 11 fidel unei realiti oarecare. Din acest motiv, ^J* el desemneaz sub numele de dragoste" relaii afective foarte variate, pe care noi le reunim teor