16. Individualizarea judiciară a executăriipedepselor

A. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei Este o modalitate de individualizare a executării pedepsei ce constă în lăsarea în

libertate a condamnatului pe o durată determinată, verificându-se astfel posibilităţi-le de reeducare ale acestuia fără o executare efectivă a pedepsei. Ea nu poate fi dispusă pentru orice tip de infracţiune şi pentru orice persoană.

Condiţiile în care se poate dispune suspendarea condiţionată:I. Condiţiile cu privire la infracţiune:1) Condiţia referitoare la gradul de pericol social legal sau abstract al

faptei.Astfel, suspendarea nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate,

pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, precum şi în cazul in-fracţiunilor de viol, vătămare corporală gravă, tortură şi loviri sau vătămări cauza-toare de moarte.

S-a pus problema dacă se poate dispune suspendarea condiţionată, dacă avem minoritate sau tentativă la o infracţiune al cărei maxim depăşeşte 15 ani. Iniţial, s-a considerat că nu se poate dispune suspenarea condiţionată. Apoi, Curtea Supremă de Justiţie a considerat că se poate aplica suspendarea condiţionată doar la minori-tate, nu şi la tentativă. Recent, s-a considerat că se poate aplica suspendarea şi în cazul tentativei. În opinia noastră, nu ar trebui să se aplice în nici o situaţie mai sus amintită, fiindcă se coboară prea mult minimul special. De aceea, atâta timp cât maximul depăşeşte 15 ani, nu se poate dispune suspendarea condiţionată, indiferent de circumstanţele atenuante.

2) Pericolul social concret al faptei.Pedeapsa concret aplicată să fie închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda. Dacă

pedeapsa a fost aplicată pentru un concurs de infracţiuni limita este de 2 ani. În cazul în care pedeapsa aplicată pentru concurs de infracţiuni se compune dintr-o pedeapsă cu închisoarea şi o pedeapsă cu amenda, posibilitatea acordării suspen-dării condiţionate se determină în funcţie de durata pedepsei închisorii.

II. Condiţiile cu privire la infractor:1) Condiţia privind antecedentele penale ale condamnatului.Este necesar ca persoana în cauză să nu fi fost anterior condamnată la pedeapsa

închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul în care condamnarea anterioară se numără printre cele enunţate de art. 38, cod penal.

2) Instanţa să poată aprecia că inculpatul este susceptibil de reeducare şi fără executarea pedepsei.

1

Regimul suspendării condiţionateSuspendarea se dispune pe o anumită durată, numită termen de încercare. Acesta

se compune dintr-o durată fixă de 2 ani la care se adaugă durata pedepsei aplicate. În cazul pedepsei cu amenda termenul de încercare are o durată fixă de un an.

Efectele dispunerii suspendării condiţionate1) Infractorul nu mai execută pedeapsa la care a fost condamnat. Dacă a fost

judecat în stare de arest, el va fi repus în libertate.2) La expirarea termenului de încercare, dacă infractorul nu a săvârşit o nouă in-

fracţiune şi dacă nu s-a pronunţat revocarea sau anularea suspendării, condamnatul este reabilitat de drept.

Există două cauze care împiedică producerea acestui efect şi anume revocarea şi anularea.

a) RevocareaAceasta se poate dispune fie obligatoriu, fie facultativ. Se dispune obligatoriu,

atunci când în termenul de încercare condamnatul săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată, care este descoperită în termenul de încercare. Aşadar, pentru revoca-rea obligatorie a suspendării trebuie îndeplinite condiţiile:

- Infracţiunea să fie săvârşită în termenul de încercare.- Infracţiunea să fie intenţionată.- Infracţiunea să fie descoperită în termenul de încercare.De reţinut că şi la praeterintenţie e tot obligatorie revocarea.Revocarea facultativă se dispune în două situaţii:- Când infractorul săvârşeşte o infracţiune din culpă în interiorul termenului de

încercare. În măsura în care şi pentru această a doua infracţiune instanţa dispune suspendarea, nu va mai avea loc revocarea primei suspendări.

- Când infractorul nu-şi îndeplineşte în termenul de încercare obligaţia de a plăti despăgubirile civile şi cheltuielile de judecată stabilite de instanţă. Când condamna-tul face dovada că nu a avut posibilitatea de a plăti aceste despăgubiri şi cheltuieli, suspendarea nu va fi revocată.

Efectele revocăriiAtunci când revocarea e determinată de săvârşirea unei noi infracţiuni, operează

cumulul aritmetic. Astfel, pedeapsa a cărei suspendare s-a revocat se adună la pe-deapsa pentru infracţiunea care a atras revocarea. În aceste cazuri se va reţine, dacă e cazul, starea de recidivă, chiar dacă nu se aplică tratamentul prevăzut de lege pen-tru aceasta, deoarece de existenţa stării de recidivă se leagă efectele altor instituţii de drept penal. Astfel, recidiviştii nu pot beneficia de graţiere.

Dacă revocarea se dispune pe motivul neîndeplinirii obligaţiilor civile, in-stanţa va dispune să se execute pedeapsa respectivă.

b) AnulareaPotrivit art. 85, cod penal anularea se dispune, dacă sunt îndeplinite condiţiile:

2

- Inculpatul să fi săvârşit anterior dispunerii suspendării o altă infracţiune, de care instanţa nu a avut cunoştinţă în momentul în care a dispus suspendarea.

- Această infracţiune să fie descoperită în termenul de încercare al suspendării. Nu e însă necesar, să fi fost judecată în acest termen.

- Pentru infracţiunea nou descoperită să se aplice o pedeapsă cu închisoarea.În cazul anulării suspendării, pedeapsa pentru infracţiunea judecată iniţial şi pe-

deapsa pentru infracţiunea nou descoperită se vor contopi, aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, recidivă (poate fi recidivă atunci când infracţiunea pentru care s-a dispus suspendarea este al doilea termen al recidivei) sau pluralitate intermediară.

Dacă pedeapsa rezultată îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 81 sau de art. 861, cod penal, se poate dispune suspendarea condiţionată sau, după caz, suspenda-rea sub supraveghere.

Este important de reţinut prevederile art. 81 (5), cod penal, în care este precizat că suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu atrage suspendarea executării măsurilor de siguranţă şi a obligaţiilor civile prevăzute în hotărârea de condamnare.

B. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghereA fost introdusă prin Legea 104/1992. Se aseamănă foarte mult cu suspendarea

condiţionată.Condiţiile suspendării sub supraveghereI. Condiţiile cu privire la infracţiune:1) Pedeapsa cu închisoarea să nu fie mai mare de 4 ani (art. 861, cod penal).

Când pedeapsa a fost aplicată pentru concurs de infracţiuni, suspendarea se poate dispune numai dacă aceasta nu depăşeşte 3 ani.

2) Acest tip de suspendare nu se poate dispune în cazul unei pedepse cu amenda.3) Să nu fie vorba de infracţiuni al căror maxim special depăşeşte 15 ani sau de

infracţiunile de viol, vătămare corporală gravă, tortură şi loviri sau vătămări cauza-toare de moarte.

De asemenea, apare o dispoziţie specială care spune că se poate dispune acest tip de suspendare şi în cazul infracţiunii de furt calificat prevăzut la art. 209 (3), cod penal, dacă pedeapsa aplicată e închisoarea de cel mult 2 ani. La acestă pedeapsă se poate ajunge dacă infracţiunea a fost comisă de către un minor, dacă a rămas în fază de tentativă sau dacă au existat circumstanţe atenuante. În legătură cu această problemă există o serie de discuţii în doctrină.

Printre alte opinii, prof. Florin Streteanu consideră că această normă nu se justifică, deoarece trebuie luată în considerare pedeapsa legală prevăzută pentru infracţiunea comisă.

3

II. Condiţiile cu privire la infractor:1) Este necesar ca infractorul să nu fi fost anterior condamnat la o pedeapsă cu

închisoarea mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intră în una din ipotezele prevăzute în art. 38, cod penal.

2) Instanţa trebuie să aprecieze că reeducarea inculpatului poate avea loc şi în libertate.

Termenul de încercare:Este compus dintr-o durată de la 2-5 ani, stabilită de instanţă, adunată la durata

pedepsei stabilită pentru infracţiunea pentru care s-a dispus suspendarea sub supra-veghere.

O altă particularitate a acestui tip de suspendare este existenţa unui ansamblu de obligaţii şi măsuri de supraveghere (art. 863, cod penal) pe care instanţa le poate impune persoanei condamnate pe durata termenului de încercare. Impunerea măsu-rilor de supraveghere este obligatorie, iar impunerea obligaţiilor este lăsată la latitu-dinea instanţelor de judecată. Potrivit OG nr. 92/2000, supravegherea modului de respectare a acestor obligaţii şi măsuri revine serviciilor de probaţiune.

Revocarea suspendării sub supraveghereCauzele si efectele revocării suspendării sub supraveghere sunt identice cu cele

de la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. Există în plus la sus-pedarea sub supraveghere o cauză de revocare facultativă. Astfel, atunci când con-damnatul nu respectă obligaţiile şi măsurile de supraveghere impuse, instanţa poate, fie să revoce suspendarea, fie să prelungească termenul de încercare cu cel mult 3 ani.

De asemenea, cauzele de anulare şi efectele acesteia sunt identice la cele două tipuri de suspendare. Dacă în timpul termenului de încercare condamnatul nu a săvârşit o altă infracţiune şi dacă nu a intervenit revocarea sau anularea suspendării, acesta este reabilitat de drept.

Cazuri speciale de suspendare a executării pedepsei1. Suspendarea în cazul pierderii totale a capacităţii de muncăCondiţii:a) Persoana să fi fost condamnată la pedeapsa închisorii, cu executare la locul

de muncă.b) În timpul executării pedepsei să intervină pierderea totală a capacităţii de

muncă.c) Pierderea capacităţii de muncă să nu fi fost provocată de persoana în cauză.Dacă sunt îndeplinite aceste condiţii, instanţa va dispune obligatoriu fie suspen-

darea condiţionată, fie suspendarea sub supraveghere. Suspendarea poate fi dispusă chiar dacă nu sunt îndeplinite condiţiile generale prevăzute de art. 81 sau art. 861, cod penal. Această suspendare nu poate fi anulată, dar urmează regimul de drept

4

comun în ceea ce priveşte revocarea. De asemenea, ea nu are ca efect reabilitarea de drept, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile de la art. 81 şi art. 861, cod penal.

2. Suspendarea în cazul infracţiunii de abandon de familiePrin dispoziţiile art. 305 (4), cod penal, s-a instituit posibilitatea suspendării

condiţionate a pedepsei în cazul infracţiunii de abandon de familie.Condiţii:a) Hotărârea de condamnare să se fi fost pronunţat pentru infracţiunea de

abandon de familie.b) Până la pronunţarea hotărârii inculpatul să fi achitat pensia de întreţinere.Dacă aceste condiţii sunt îndeplinite, instanţa e obligată să dispună suspendarea

condiţionată a executării pedepsei. Astfel, aceasta derogă de la dreptul comun, pentru că nu e necesar să fie îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 81, cod penal şi, în plus, odată îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 305 (4), cod penal, suspen-darea este obligatorie.

Nici acest tip de suspendare nu are ca efect reabilitarea de drept. De asemenea ea nu poate fi revocată decât dacă infractorul, în termenul de încercare, săvârşeşte din nou infracţiunea de abandon de familie.

Această suspendare nu poate fi anulată, fiindcă anularea se dispune atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81, cod penal.

3. Suspendarea în cazul infracţiunilor comise de minoriLegiuitorul a reglementat două modalităţi ale suspendării, reglementate în art.

110 şi art. 1101, cod penal:a) Suspendarea condiţionată Aplicată minorilor, această suspendare urmează, în linii generale, regimul de

drept comun cu următoarele particularităţi:- În cazul pedepsei închisorii, termenul de încercare este compus din pedeapsa

aplicată adunată la un interval de timp stabilit de instanţă între 6 luni- 2 ani.- În cazul pedepsei cu amenda termenul de încercare este de 6 luni.- Sub aspectul condiţiilor de acordare a suspendării singura particularitate

priveşte antecedentele penale. Aceasta, deoarece orice tip de infracţiune ar comite minorul aceasta ar intra sub incidenţa art. 38, cod penal. Infracţiunile care intră sub incidenţa acestui articol nu trebuie să îndeplinească nici o condiţie pentru a se putea dispune suspendarea.

Deoarece legea nu conţine dispoziţii cu caracter derogatoriu, toate prevederile cu privire la revocarea şi anularea suspendării condiţionate de la majori operează şi în cazul minorilor.

Efectele suspendării condiţionateS-a pus problema în doctrină dacă această modalitate de individualizare are ca

efect reabilitarea de drept. Oricum, se poate observa că în cazul minorilor reabili-tarea ar fi lipsită de obiect, deoarece potrivit art. 109, cod penal „Condamnările

5

pronunţate pentru fapte săvârşite în timpul minorităţii nu atrag incapacităţi sau decăderi”.

b) Suspendarea sub supraveghere sau sub control E prevăzută de art. 1101, cod penal. Această modalitate specială de suspendare

nu cunoaşte condiţii proprii de aplicare, ci se grefează pe suspendarea condiţionată. Nu trebuie confundată cu suspendarea sub supraveghere aplicată majorilor. Ea cunoaşte două modalităţi:

1. Suspendarea sub supraveghereEa nu se aplică decât în cazul pedepsei închisorii. Presupune încredinţarea su-

pravegherii minorului pe durata termenului de încercare până la împlinirea vârstei de 18 ani unei persoane sau unei instituţii prevăzute în art. 103, cod penal. După împlinirea vârstei de 18 ani, dacă termenul de încercare a depăşit această vârstă, instanţa poate să-i impună respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 (3), cod penal în cazul suspendării sub supraveghere aplicabile majorilor.

2. Suspendarea sub controlPotrivit acestei modalităţi, o dată cu dispunerea suspendării şi cu încredinţarea

supravegherii minorului instanţa poate să dispună îndeplinirea de către acesta, pe durata termenului de încercare, a dispoziţiilor prevăzute de art. 103 (3), cod penal, până la împlinirea vârstei de 18 ani, respectiv dipoziţiile prevăzute de art. 863 (3), cod penal, după împlinirea acestei vârste.

Dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune una din modalităţile de mai sus, instanţa are mai multe posibilităţi:

- Dispune suspendarea condiţionată.- Dispune suspendarea condiţionată şi supravegherea minorului.- Dispune suspendarea condiţionată, încredinţarea supravegherii şi executarea

unor obligaţii.În alegerea unei posibilităţi, instanţa va ţine cont de mai multe situaţii, printre

care gradul de pericol social al faptei, persoana făptuitorului etc. În mod normal, instanţa, de cele mai multe ori, apelează la prima variantă. Varianta a doua este mai rar dispusă, iar cea de-a treia nu a fost dispusă aproape niciodată. Ultimele două posibilităţi se pot aplica doar în cazul pedepsei cu închisoarea.

Potrivit textului legal, sustragerea de sub supraveghere înainte de împlinirea vârstei de 18 ani poate atrage revocarea acestei măsuri. Dacă minorul se sustrage după împlinirea vârstei de 18 ani sau dacă nu-şi îndeplineşte obligaţiile impuse potrivit art. 863 (3), cod penal, instanţa poate, fie să revoce suspendarea, fie să prelungească termenul de încercare cu cel mult 3 ani.

Nu are ca efect reabilitarea de drept, fiindcă nu ar avea obiect (vezi art. 109, cod penal).

6