155 de ani de statistică oﬁ cială în românia · internaţională, bazată pe standarde şi...

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 6 / 2014 3

155 de ani de statistică ofi cială în România

Institutul Naţional de Statistică a marcat în cursul lunii iulie 155 de ani de la înfi inţare, iar cu acest prilej au fost organizate mai multe manifestări menite a marca acest moment aniversar. Unul dintre evenimentele cu cel mai mare ecou a fost o reuniune a foştilor preşedinţi, vicepreşedinţi, directori generali care au contribuit la dezvoltarea sistemului statistic. La această maniestare au fost prezenţi foşti preşedinţi ai INS, precum Alexandru Radocea, Paul Wagner, Victor Dinculescu, Clementina Ivan-Ungureanu, care au adresat invitaţilor alocuţiuni cu ocazia aniversării a peste un secol şi jumătate de statistică ofi cială. La 155 de ani de statistică ofi cială în România, foşti preşedinţi sau vicepreşedinţi ai Institutului Naţional de Statistică au răspuns unui număr de şase întrebări referitoare la trecutul, dar şi la viitorul statisticii româneşti şi internaţionale.

Constantin Chirca - fost vicepreşedinte

1. Cum apreciaţi rolul şi locul statisticii în structura instituţiilor publice ale României? Dar al statisticianului? În societatea contemporană marcată de fenomenul globalizării, rolul statisticii de furnizor de date şi informaţii în fundamentarea politicilor şi deciziilor create în mod evident şi inexorabil; de la statistică se aşteaptă tot mai mult, tot mai detaliat (informaţie granulată) şi tot mai rapid şi este fi resc să fi e aşa. Desigur, România nu face excepţie de la această tendinţă, atât din raţiuni interne cât şi externe, având în vedere integrarea ţării în structurile euro-atlantice. Dacă aşa stau lucrurile în ceea ce priveşte rolul statisticii în structura instituţională a României, despre locul statisticii şi al statisticianului, din păcate nu se poate spune că se situează la un nivel adecvat acestui rol.

2. Caracterizaţi pe scurt care este cel mai important eveniment/ acţiune/ demers realizat în perioada mandatului dvs în domeniul statisticii; Marcaţi implicit contribuţia dumneavoastră în acest cadru. Am avut onoarea şi plăcerea să particip la coordonarea activităţilor legate de pregătirea negocierilor privind Capitolul 12 – Statistică din acquis-ul comunitar, din partea INS, instituţie ce a avut calitatea de integrator de capitol. Negocierile la Capitolul 12 au fost deschise şi închise cu success în cadrul Conferinţei de aderare România – UE din 24 octombrie 2000.

Romanian Statistical Review - Supplement nr. 6 / 20144

3. De-a lungul a 155 de ani de statistică ofi cială s-au perindat, fi resc, generaţii întregi de statisticieni cu mentalităţi, pregătire teoretică, cunoştinte practice diferite. Care credeţi că a fost elementul peren care transcede circumstanţele conjuncturale? Cred că, la o ultimă rafi nare a activităţilor derulate de generaţiile ce s-au succedat în cei 155 de ani de statistică în România, rămâne numitorul comun al acestor strădanii şi numele cel mai potrivit pentru acest element este perfecţionarea continuă a instrumentelor prin care se asigură baza informaţională a deciziei politice.

4. În vorbirea curentă, dar şi în cea academică, ne referim la două medii ale statisticii, cel universitar- academic şi cel al statisticii ofi ciale. Cât din activităţile parcurse de un statistician, într-unul sau altul din aceste medii, au trăsături comune? Care sunt condiţiile şi criteriile care le departajează? Ce învăţăminte pot fi trase în imperativul asigurării simbiozei între cele doua lumi? Vorbim într-adevăr de două medii ale statisticii, cel academic şi cel al statisticii ofi ciale. Însă, vorbind în acest context de două lumi, cred că avem deja o problemă şi încă una majoră. Cele două medii trebuie să interacţioneze ca parţi componente de forţă egală ale unui angrenaj unic.

5. Statistica ofi cială, nu cu mulţi ani în urmă, purta o puternică amprenta naţională. În prezent, sub impactul globalizării, statistica ofi cială a devenit o emanaţie de standarde şi norme metodologice şi tehnice comune, aplicabile deopotrivă pe plan internţional şi de statisticile naţionale, ca o condiţie indispensabilă a asigurării calităţii şi comparabilităţii informaţiilor şi datelor statistice. Cum apreciaţi această schimbare fundamentală? Ce a fost bun? Ce a rămas bun din ceea ce a fost? Ce a marcat tranziţia şi care este câştigul statutului actual al statisticii? Prin standardizarea statistică pe plan internaţional se favorizează integrarea statisticilor naţionale şi se facilitează comparabilitatea datelor furnizate de către acestea. Partea mai delicată a acestui fenomen constă în generalizarea unor sisteme de indicatori statistici care nu întotdeauna sunt adecvaţi realităţilor din diferitele zone ale lumii, iar urmărirea lor integrală şi permanentă implică costuri mari şi adesea nejustifi cate şi poate chiar impieta asupra culegerii datelor statistice esenţiale şi relevante pentru zona în cauză. În acest context văd un rol important al statisticii naţionale în adecvarea graduală a standerdelor internaţionale la realitatea locală.

6. Pentru prima dată în istoria statisticii universale, un document de importanţă crucială, şi anume ”Principiile fundamentale de funcţionare


a statisticii într-o societate democratică” au fost adoptate recent de Adunarea Generală ONU. Relevaţi care dintre ele au o semnifi caţie deosebită pentru prezentul şi viitorul statisticii româneşti. Desigur, toate aceste principii au o mare importanţă în derularea activităţii statistice şi de aceea, în majoritatea lor, ele fi gurează cu putere normativă în Legea nr. 226/2009 privind organizarea şi funcţionarea statisticii ofi ciale în România şi în Legea nr. 312/2004 privind statutul Băncii Naţionale a României, ştiut fi ind că Banca Naţională este un furnizor important de date statistice, partener al Institutului Naţional de Statistică în cadrul Sistemului Statistic Naţional. Cu siguranţă, aplicarea principiilor de la punctele 2, 5 şi 8 este indispensabilă pentru asigurarea unei baze ştiinţifi ce şi obiective a statisticilor, iar aplicarea consecventă a principiilor de la punctele 6 şi 7 susţine o bună colaborare din partea entităţilor respondente.

Petre Ghimbriluţ - fost vicepreşedinte

1. Cum apreciaţi rolul şi locul statisticii în structura instituţiilor publice ale României? Dar al statisticianului? Majoritatea statelor lumii care şi-au câstigat independenţa şi s-au constituit ca state naţionale au înfi inţat şi au organizat două funcţiuni de bază: funcţia de apărare şi funcţia de informare. De observat că şi în multe alte state, în prima lună/primul an de la organizarea statului naţional, a luat fi inţă organul central de statistică (la 12 iulie 1959). În acest mod, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a stabilit rolul şi locul statisticii ca instituţie de prim rang în societatea românească. În cursul existenţei sale, statistica s-a remarcat ca ştiinţă şi ca instituţie şi prin faptul că a produs şi a oferit societăţii bunuri universale specifi ce, şi mă refer la statisticieni bine pregătiţi profesional, dar şi la standardele de lucru, sisteme de indicatori, metodologii de calcul, clasifi cări, metode şi proceduri de colectare, prelucrare, stocare şi prezentare a datelor. Aprobarea de către Adunarea Generală ONU a „Principiilor fundamentale de funcţionare a statisticii într-o societate democratică” scoate în evidenţă locul şi rolul statisticii în societate şi în ţara noastră.

2. Caracterizaţi pe scurt care este cel mai important eveniment/ acţiune/ demers realizat în perioada mandatului dvs în domeniul statisticii; Marcaţi implicit contribuţia dvs. în acest cadru.


În mandatul meu de vicepreşedinte, toate evenimentele au avut importanţa lor, dar unul mai deosebit care m-a marcat a fost cel aprobat pentru efectuarea comparaţiilor internaţionale, între România şi 35 de ţări capitaliste din Europa. Această lucrare, deosebit de complexă, cu caracter de unicat, s-a desfăşurat pe parcursul a doi ani, cu concursul ministerelor şi a instituţiilor de cercetări (tehnice şi economice), lucrare pe care am condus-o personal în perioada interimatului. Concluziile fostului DCS (INS) pe această lucrare au fost prezentate organului care a aprobat acţiunea, respectiv conducerii de partid şi de stat, şi le-am susţinut personal. Au fost bine apreciate, dar statistica nu a primit aprobarea de publicare. Cea mai mare difi cultate în elaborarea acestei lucrări a fost lipsa de comparabilitate a datelor şi a experienţei. Dar statisticienii, utilizând metode specifi ce, au reuşit, cu sprijinul ministerelor şi a institutelor de cercetări de ramuri, să asigure comparabilitatea datelor pornind de la echivalenţa dintre produsele fi zice. Regretăm foarte mult că o lucrare atât de importantă pentru ţară nu s-a putut continua şi nici nu a primit dreptul de publicare.

3. De-a lungul a 155 de ani de statistică ofi cială s-au perindat, fi resc, generaţii întregi de statisticieni cu mentalităţi, pregătire teoretică, cunoştinte practice diferite. Care credeţi că a fost elementul peren care transcede circumstanţele conjuncturale? Cu referire la cele două medii statistice cel universitar-academic şi cel al statisticii ofi ciale, m-aş rezuma numai la următoarele observaţii: - Mediul universitar-academic are marele rol de formare teoretică

ştiinţifi că a viitorilor statisticieni, de a le da lumină din lumina minţii lor pentru a le lumina drumul spre cercetare şi statistică ofi cială.

- În timp ce mediul ofi cial al statisticii este cel care produce statistica practică, aplicată cu tot arsenalul de norme şi standarde, metodologii, clasifi cări, metode şi procedee de colectare, prelucrare, stocare şi publicare a datelor. Aceaste două medii se intercondiţioneaza reciproc.

4. În vorbirea curentă, dar şi în cea academică, ne referim la două medii ale statisticii, cel universitar- academic şi cel al statisticii ofi ciale. Cât din activităţile parcurse de un statistician, într-unul sau altul din aceste medii, au trăsături comune? Care sunt condiţiile şi criteriile care le departajează? Ce învăţăminte pot fi trase în imperativul asigurării simbiozei între cele doua lumi?


Trecerea de la statistica naţională la aşa zisa statistică universală, internaţională, bazată pe standarde şi norme metodologice şi tehnice comune, aplicabile atât pe plan internaţional cât şi de statisticile naţionale, este cel mai mare câstig al statisticii ofi ciale, realizat până în prezent, care trebuie continuat şi perfecţionat. Salut această mişcare fundamentală a statisticii.

5. Statistica ofi cială, nu cu mulţi ani în urmă, purta o puternică amprenta naţională. În prezent, sub impactul globalizării, statistica ofi cială a devenit o emanaţie de standarde şi norme metodologice şi tehnice comune, aplicabile deopotrivă pe plan internţional şi de statisticile naţionale, ca o condiţie indispensabilă a asigurării calităţii şi comparabilităţii informaţiilor şi datelor statistice. Cum apreciaţi această schimbare fundamentală? Ce a fost bun? Ce a rămas bun din ceea ce a fost? Ce a marcat tranziţia şi care este câştigul statutului actual al statisticii? Conştient fi ind că la un asemenea eveniment timpul şi spaţiul sunt limitate în mod obiectiv, subiectele solicitate au fost tratate succint şi uneori incomplet sau deloc. Închei cu satisfacţia participării la un asemenea eveniment pentru care mulţumesc încă odată domnului Preşedinte pentru invitaţie şi doresc mult succes în dezvoltarea conducerii statisticii.

6. Pentru prima dată în istoria statisticii universale, un document de importanţă crucială, şi anume ”Principiile fundamentale de funcţionare a statisticii într-o societate democratică” au fost adoptate recent de Adunarea Generală ONU. Relevaţi care dintre ele au o semnifi caţie deosebită pentru prezentul şi viitorul statisticii româneşti. Dar aş mai adăuga o observaţie trăită de mine în cei 18 ani de statistică şi anume: Statistica este o ştiinţă care, prin metodele care o guvernează, disciplinează cunoştinţele şi oamenii care o practică.

Petru Pepelea - fost preşedinte

1. Cum apreciaţi rolul şi locul statisticii în structura instituţiilor publice ale României? Dar al statisticianului? Statistica, în calitatea sa de ramură a ştiinţelor economice, are rolul de a cuantifi ca rezultatele activităţii economice şi ale fenomenelor vieţii sociale, în diferitele etape ale dezvoltării acestora. Folosindu-se de metodologia şi tehnicile specifi ce acesteia, statisticianul aplică cu rigurozitate metodele de culegere, de prelucrare a datelor economice


şi prezentarea acestora către publicul larg, instituţiile publice şi conducerea teritorială şi centrală a statului.

2. Caracterizaţi pe scurt care este cel mai important eveniment/ acţiune/ demers realizat în perioada mandatului dvs în domeniul statisticii; Marcaţi implicit contribuţia dvs. în acest cadru. În perioada 1990 – 1994, prin trecerea de la sistemul economiei central-planifi cate la economia de piaţă, pentru o prezentare cât mai reală a dezvoltării economice, s-a procedat la “curăţirea” indicatorilor de balastul datelor “umfl ate” si exagerate din perioada anterioară anului 1990. Ca urmare a deschiderii către metodologia statisticii vest-europene, s-au stabilit legături cu organisme statistice (INS) din Franţa, Spania, Portugalia, Austria, Belgia, Elveţia, Suedia, etc., inclusiv cu SUA. În acest sens, au fost semnate protocoale de colaborare şi schimburi de experienţă cu institutele omoloage din ţările menţionate. Au fost elaborate serii de date statistice care au permis studierea evoluţiei în timp şi comparabilitatea indicatorilor statistici pe ultimii 10 ani cu date reale. La rândul său, INS a acordat sprijin tehnic şi metodologic institutelor raionale şi centrale din Republica Moldova, în vederea modernizării şi alinierii la statistica europeană. Institutul National de Statistică, prin participarea la acţiunile de centralizare şi prelucrare a datelor sociale, şi-a adus o contribuţie importantă la reuşita primelor alegeri libere, în condiţiile “multipartidismului” specifi c acestei etape (existenţa a zeci de partide înscrise în cursa electorală) din luna mai 1990 pentru alegerile parlamentare. Veridicitatea datelor statistice rezultate a fost asigurată prin prelucrarea acestora cu tehnica modernă importată şi dotarea centrelor de prelucrare a datelor. A fost acordată o atenţie deosebită pregătirii şi instruirii personalului din centrală şi din teritoriu, în vederea aplicării noilor metodologii, inclusiv cu sprijinul specialiştilor din ţările enumerate mai sus şi furnizoare de tehnică modernă. În acest sens INS a benefi ciat de primul program PHARE acordat ţării noastre, din care s-au realizat atât specializări ale personalului propriu cât şi dotarea cu tehnică modernă de calcul. Alte evenimente importante din perioada mandatului meu au fost recensămintele populaţiei şi locuinţelor şi cel al animalelor din gospodării, realizate cu sprijinul nemijlocit al specialiştilor ONU şi ai EUROSTAT, în toate fazele desfăşurării acestora.


3. De-a lungul a 155 de ani de statistică ofi cială s-au perindat, fi resc, generaţii întregi de statisticieni cu mentalităţi, pregătire teoretică, cunoştinte practice diferite. Care credeţi că a fost elementul peren care transcede circumstanţele conjuncturale? De-a lungul a peste un secol şi jumătate de statistică ofi cială, în ţara noastră s-a putut constata seriozitatea şi profesionalismul lucrătorilor statistici, imprimate fi ind aceste caracteristici de către recunoscuţi discipoli statistici printre care trebuie să menţionăm: Dimitrie Gusti, Octav Onicescu, Grigore Moisil, Gheorghe Mihoc, Anton Golopenţia şi mai recent academicienii Emilian Dobrescu, Iulian Văcărel, precum şi o serie de prestigioşi profesori universitari din cadrul Academiei de Studii Economice. De la începuturile sale, teoria statistică s-a bazat pe aplicarea principiilor teoretice în viaţa practică din toate sectoarele economiei şi vieţii sociale. Statistica universitar-academică are menirea să pregătească fun damentele teoretice care apoi, aplicate în practică de institutele naţionale de statistică asigură cuantifi carea rezultatelor dezvoltării economice şi activităţii curente.

5. Statistica ofi cială, nu cu mulţi ani în urmă, purta o puternică amprenta naţională. În prezent, sub impactul globalizării, statistica ofi cială a devenit o emanaţie de standarde şi norme metodologice şi tehnice comune, aplicabile deopotrivă pe plan internţional şi de statisticile naţionale, ca o condiţie indispensabilă a asigurării calităţii şi comparabilităţii informaţiilor şi datelor statistice. Cum apreciaţi această schimbare fundamentală? Ce a fost bun? Ce a rămas bun din ceea ce a fost? Ce a marcat tranziţia şi care este câştigul statutului actual al statisticii? Fenomenul globalizării, ale cărui efecte se fac tot mai mult simţite în ultima perioadă, impune folosirea unor indicatori de comparabilitate care să permită refl ectarea corectă şi fi delă a realităţii din fi ecare naţiune în parte. Statistica naţională trebuie să asigure furnizarea datelor şi fenomenelor economice şi sociale care să-i permită integrarea în statistica mondială pentru a putea da o refl ectare globală a acestor fenomene. Tocmai datorită fenomenului globalizării despre care am vorbit mai sus, Adunarea Generală a ONU a stabilit “Principiile fundamentale de funcţionare a statisticii într-o societate democratică”. În perioada scursă de la evenimentele din 1989 s-a reuşit să se aplice în practica profesională a statisticienilor români aceste principii care să permită transparenţa datelor statistice şi accesul liber şi permanent al cetăţenilor la informaţiile publice. Cerinţele de aplicare unitară a metodologiilor EUROSTAT impun implementarea acestor principii.


Informaţiile prezentate trebuie să aibă la bază standarde ştiinţifi ce şi veridicitatea datelor de bază.

6. Pentru prima dată în istoria statisticii universale, un document de importanţă crucială, şi anume ”Principiile fundamentale de funcţionare a statisticii într-o societate democratică” au fost adoptate recent de Adunarea Generală ONU. Relevaţi care dintre ele au o semnifi caţie deosebită pentru prezentul şi viitorul statisticii româneşti. Prin rolul lor de supraveghere a informaţiilor statistice furnizate de diferiţi factori economici, Agenţiile de Statistică veghează la eliminarea interpretării eronate a datelor statistice, astfel încât, în fi nal, statistica să-şi atingă scopul. În România, Institutul Naţional de Statistică desfăşoară o prodigioasă activitate de diseminare a legilor, regulamentelor şi măsurilor care guvernează sistemele statistice, fi e prin informaţii directe (seminarii, dezbateri ştiinţifi ce, etc.), fi e prin mass-media. Institutul Naţional de Statistică, prin departamentele sale specifi ce, coordonează aceste activităţi şi poartă răspunderea pentru aplicarea corectă a acestor principii cât şi pentru veridicitatea datelor culese, prelucrate şi interpretate.

Alexandru Radocea - fost preşedinte

1. Cum apreciaţi rolul şi locul statisticii în structura instituţiilor publice ale României? Dar al statisticianului? Institutul Naţional de Statistică din România reprezintă singura instituţie naţională care îndeplineşte în mod exhaustiv, veridic şi util un rol similar oricărui ofi ciu naţional de statistică din ţările membre ale UE, respectiv cel de organizare, administrare şi modernizare a sistemului statistic naţional, capabil să furnizeze date economice, fi nanciare şi sociale cuprinzătoare, fi abile, operative şi accesibile, necesare dezvoltării democratice a economiei naţionale, inclusiv a sectorului privat, precum şi a vieţii sociale. Recunoscând cu placere şi sinceritate realizările mai noi şi mai vechi ale INS, consider că am o îndatorire morală şi îndreptăţită să sugerez necesitatea desfăşurării unor acţiuni susţinute, în baza prerogativelor de care dispune, pentru captarea atenţiei şi interesului opiniei publice asupra activităţii instituţiei, în conformitate cu principiile 3 şi 4 adoptate de Adunarea Generală a ONU pentru funcţionarea statisticii într-o societate democratică. A lăsa interpretarea evoluţiei


proceselor economice şi sociale refl ectate în datele statistice oferite societăţii de către INS pe seama altor instituţii, a unor pretinşi analişti economici, politicieni etc. înseamnă a oferi acestora posibilitatea de a utiliza cifrele statistice ca bază a unor argumente tendenţioase din dorinţa de a induce oamenii în eroare în diverse scopuri. Consecinţa nedorită a unei atitudini pasive conduce, indiscutabil, la scăderea încrederii oamenilor în statistică, la deteriorarea calitativă a întregii activităţi de statistică. Răul poate deveni şi mai mare atunci când datele statistice ajung în mâinile unor oameni lipsiţi de experienţă şi sunt folosite fără discernământul necesar. Putem afi rma, în acest context, că rolul statisticianului nu poate fi rezumat numai la culegerea, prelucrarea şi diseminarea datelor, o preocupare primordială urmând să o constituie grija permanentă a modului de utilizare, pentru explicarea limitelor în care aceste date sunt folosite şi atenţionarea severă a cazurilor când interpretarea devine tendenţioasă şi periculoasă.

2. Caracterizaţi pe scurt care este cel mai important eveniment/ acţiune/ demers realizat în perioada mandatului dvs în domeniul statisticii; Marcaţi implicit contribuţia dvs. în acest cadru. Perioada în care am exercitat mandatele de vicepreşedinte şi preşedinte al INS (CNS) reprezintă prima etapă a tranziţiei statisticii româneşti în care s-au pus bazele construirii şi implementării sistemului statistic compatibil cu dezvoltarea democratică a societăţii româneşti cu cerinţele economiei de piaţă, în conformitate cu “principiile fundamentale ale statisticii ofi ciale”, document adoptat de Comisia Economică Europeană a ONU în sesiunea din 15 aprilie 1992. În mod fi resc, într-o asemenea perioadă în care s-a început cea mai profundă transformare a sistemului statistic, au avut loc o suită de evenimente cu determinări şi consecinţe notabile, dintre care am ales să consemnez cronologic câteva în care am fost implicat atât ca participant, cât mai ales ca decident, şi anume: • În luna februarie 1990 (în lipsa preşedintelui plecat în străinătate) am

primit vizita Dl. J. Milleron, directorul general al INSSE – Franţa. După o discuţie de peste cinci ore în care am prezentat intenţiile noastre cu privire la orientarea către UE şi principalele domenii în care aveam nevoie de sprijin extern, am convenit un program de cooperare bilateral, inclus apoi în programul PHARE. Acord o însemnătate deosebită acestui eveniment şi subliniez sprijinul profesional, moral şi material al colegilor francezi şi al EUROSTAT pe parcursul întregului proces de tranziţie al statisticii româneşti.

• Un alt moment semnifi cativ îl consider adoptarea “Declaraţiei comune a EUROSTAT şi a Instituţiilor Naţionale de Statistică din România, Ungaria, Cehia, Polonia, Bulgaria, Slovacia şi Slovenia”, pe care am semnat-o în numele INS (CNS) România la Bruxelles la 17 ianuarie


1994, în care s-au pus bazele cooperarii în domeniul statisticii în vederea aderării la UE, stabilindu-se:

- obligaţia de a adopta măsurile legale şi administrative pentru organizarea unor servicii de statistică ofi cială, adaptate unei societăţi democratice şi economiei de piaţă;

- introducerea de nomenclatoare, clasifi cări şi metodologii statistice utilizate în UE;

- acordul pentru transmiterea datelor statistice Comisiei Europene în acelaşi mod ca şi ţările europene.

Aceste obiective au fost detaliate şi particularizate printr-o Declaraţie Comună între EUROSTAT şi INS (CNS) România semnată la Bucureşti, la 20 iulie 1994. • Aprecierea de care s-a bucurat INS (CNS) România în cele două mandate

din partea guvernului român se refl ectă în faptul că, în anul 1993, s-a acordat un nou sediu în care îşi desfăşoară activitatea şi în prezent, în aprobarea primei legi a statisticii prin OG nr 7/1992, precum şi prin nominalizarea subsemnatului drept conducător al delegaţiei României la Conferinţa Mondială a Populaţiei, care a avut loc la Cairo în anul 1994, conferinţă la care am fost desemnat vicepreşedinte al acestei manifestări.

• Tot în această perioadă s-au realizat primele cercetări statistice pe baza unor metodologii europene, printre care cele privind calculul indicelui preţurilor de consum; ancheta integrată în gospodăriile populaţiei; ancheta forţei de muncă; anchetele de conjunctură; anchetele structurale şi principalele ramuri; Sistemul Conturilor Naţionale.

• O realizare importantă a constituit–o organizarea reţelei informatice statistice la nivel naţional.

• Recensământul populaţiei şi locuinţelor din anul 1992 a constituit o realizare importantă a perioadei, caracterizată prin utilizarea în premieră a formularelor tip “fi şă” şi prin prelucrarea rezultatelor folosind reţeaua informatică naţională şi introducerea şi validarea datelor la nivel de judeţ.

3. De-a lungul a 155 de ani de statistică ofi cială s-au perindat, fi resc, generaţii întregi de statisticieni cu mentalităţi, pregătire teoretică, cunoştinte practice diferite. Care credeţi că a fost elementul peren care transcede circumstanţele conjuncturale? Ca oricare altă activitate, factorul uman reprezintă un element fundamental de care depinde într-o importantă măsură continuitatea, răspunsul la solicitările de adaptare la cerinţele diferitelor momente şi, bineînţeles, măsură în care activitatea de statistică răspunde comandamentelor societăţii.


În această ordine de idei consider că întregul corp al statisticienilor, indiferent de perioada în care şi-au desfăşurat activitatea, au avut ca trăsătură comună şi defi nitorie, LOIALITATEA faţă de instituţie şi profesie, caracterizată prin constiinciozitate, demnitate, discreţie, preocuparea pentru pregatirea profesională şi onestitate.

4. În vorbirea curentă, dar şi în cea academică, ne referim la două medii ale statisticii, cel universitar- academic şi cel al statisticii ofi ciale. Cât din activităţile parcurse de un statistician, într-unul sau altul din aceste medii, au trăsături comune? Care sunt condiţiile şi criteriile care le departajează? Ce învăţăminte pot fi trase în imperativul asigurării simbiozei între cele doua lumi? Dihotomia “mediul universitar-academic” versus “mediul statisticii ofi ciale” ca şi alte dihotomii similare de genul “gulere albe/gulere negre”; “albi/negri”; “munca productivă/ munca neproductivă” etc. le includ personal în categoria prejudecăţilor fără o fundamentare raţional-ştiinţifi că, unele dintre ele, ca de pildă cea dintre munca productivă şi cea neproductivă sau dintre munca manuală şi cea intelectuală, având consecinţe istorice catastrofale. În ceea ce priveşte statistica universitară/statistica practică, o putem accepta numai din punct de vedere organizatoric. Din punct de vedere al conţinutului, cele două medii au în egală măsură o activitate intelectual-ştiinţifi că, fi e că preda un curs teoretic de statistică, fi e că desfăşoară o activitate de concepere, de pregătire şi executare a unei cercetări statistice. Orice statistician ştie că activitatea de statistică are un profund caracter de cercetare ştiinţifi că, similar cu cel al oricarei cercetări. Aşa cum un biolog sau chimist desfăşoară o cercetare ştiinţifi că asupra unui proces biologic sau chimic folosind aparatura din laboratorul său şi cunoştinţele specifi ce, statisticianul desfăşoară o cercetare ştiinţifi că aupra unui proces economic sau social folosind metode, tehnici şi cunoştinţe specifi ce. în concluzie, putem să lăsăm această dihotomie în sfera “vorbirii curente” a neiniţiaţilor şi să o excludem cu hotărâre din sfera mediului universitar-academic şi a celui de statistică ofi cială.

5. Statistica ofi cială, nu cu mulţi ani în urmă, purta o puternică amprenta naţională. În prezent, sub impactul globalizării, statistica ofi cială a devenit o emanaţie de standarde şi norme metodologice şi tehnice comune, aplicabile deopotrivă pe plan internţional şi de statisticile naţionale, ca o condiţie indispensabilă a asigurării calităţii şi comparabilităţii informaţiilor şi datelor statistice. Cum apreciaţi această schimbare fundamentală? Ce a fost bun? Ce a rămas bun din ceea ce a fost? Ce a marcat tranziţia şi care este câştigul statutului actual al statisticii?


Ca oricare altă activitate, statistica a cunoscut o continuă şi spectaculoasă evoluţie în strânsă corelare cu modul de organizare şi de evoluţie a societăţii umane. Pornind de la adevărul că statistica are ca principal obiectiv expunerea caracteristicilor economice şi sociale ale societăţii umane cu ajutorul determinărilor numerice, fenomenul actual de globalizare impune adoptarea de standarde, norme şi metodologii comune pe plan internaţional care să faciliteze circulaţia, înţelegerea şi utilizarea datelor statistice. Schimbările metodologice de la o perioadă la alta, mai bruste sau mai lente, trebuie apreciate şi acceptate în mod fi resc şi prietenos şi întotdeauna ca benefi ce dacă aceste schimbări au drept scop compatibilizarea sistemului statistic la cerinţele dezvoltării societăţii şi nu reprezintă erori de concepţie sau încălcări ale unor norme, standarde sau metodologii convenite.

6. Pentru prima dată în istoria statisticii universale, un document de importanţă crucială, şi anume ”Principiile fundamentale de funcţionare a statisticii într-o societate democratică” au fost adoptate recent de Adunarea Generală ONU. Relevaţi care dintre ele au o semnifi caţie deosebită pentru prezentul şi viitorul statisticii româneşti. Raţiunea convenirii unor principii fundamentale pentru statistica ofi cială esta acela de a compatibiliza sistemele statistice naţionale la nivel mondial în scopul facilitării comunicării şi înţelegerii unitare a dezvoltării social-economice mondiale sau regionale. În consecinţă, consider că toate cele 10 principii au o semnifi caţie relativ egală. Problema care se pune este aceea de a aplica sau impune aplicarea acestora la realităţile în care funcţionează fi ecare sistem într-un anumit moment. De pildă, apreciez că în prezent sistemul statistic românesc suferă de o criză de credibilitate şi de interpretare corectă datelor, ceea ce impune un accent pe criteriile 3 şi 4. Într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, accentul va putea fi mutat pe un alt criteriu, ceea ce nu înseamnă că aceste criterii trebuie aplicate periodic, ci, dimpotrivă, aplicarea lor trebuie să fi e obligatoriu concomitentă.

Marin Stănică - fost vicepreşedinte

1. Cum apreciaţi rolul şi locul statisticii în structura instituţiilor publice ale României ? Dar al statisticianului ? Institutul Naţional de Statistică, prin atribuţiile şi răspunderile ce-i revin din legea de organizare şi funcţionare este, din punctul meu de vedere, una din instituţiile fundamentale ale statului nostru. Exercitarea actului de guvernare impune existenţa unei instituţii puternice de statistică, bine dotate tehnic, dar mai ales formată din specialişti cu o bună şi foarte bună pregătire profesională. Statistica noastră, statistica română, a parcurs din anul 1990 până


în prezent un important drum pentru crearea unui sistem ştiinţifi c de culegere, prelucrare, analiză şi difuzare a datelor statistice. În baza programelor adoptate cu EUROSTAT, cu ofi ciile naţionale de statistică din Franţa, Germania, Italia, Portugalia şi altele, au fost elaborate proiecte şi lucrări care au avut ca rezultat alinierea statisticii româneşti la cerinţele statisticii internaţionale şi, în primul rînd, la cele ale Uniunii Europene. Ştim cu toţii, chiar şi noi pensionarii, că statistica ofi cială din România se orientează după principiile fundamentale de funcţionare ale statisticii, adoptate la cea de a 47-a sesiune a Comisiei Economice O.N.U. Pentru Europa. Mai nou, încerc să adaug la începutul acestui an un alt document adoptat de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi anume Principiile Fundamentale de Organizare şi Funcţionare a Statisticii Ofi ciale. Acest document este important pentru noi, pentru statistica românească, mai ales că unul din coautori este coleg cu noi, pe nume Ilie Dumitrescu, să ne mândim dragi colegi, este cazul. Sunt convins că I.N.S. a făcut cunoscut acest document organelor de conducere ale statului nostru - Parlament, Guvern - şi, mai mult, a luat măsurile necesare pentru a promova aceste principii. Este cazul şi în acest cadru, să subliniez. Mai cred cu tărie că progresul statisticii noastre este şi rezultatul moştenirii acumulate în cei 155 de ani de existenţă a statisticii în România. Rolul statisticianului nu este departe de cel al statisticii, cred că se cere să se acţioneze mai mult pentru a se simţi necesitatea şi prezenţa statisticianului în societate, în viaţa publică, pentru populaţie. Noi toţi avem nevoie de statistică. Organele de conducere nu trebuie să izoleze statistica, statisticianul de rând. Sper că cei care conduc statistica la centru şi în teritoriu îşi iubesc meseria, sunt profesionalişti, aplică corect normele, metodologiile, ştiu că publicul larg, cititorul anonim poate fi de partea statisticii numai pe bază de corectitudine. Nu putem avea fi rmă fără prăvălie! Nu şi Nu!

2. Caracterizaţi pe scurt cel mai important eveniment/acţiune demers realizat în perioada mandatului dvs. În domeniul statisticii. Marcaţi implicit contribuţia dvs. în acest cadru. Îmi este destul de greu să mă opresc asupra unui anume eveniment. Nici nu ştiu dacă este bine. Încerc să amintesc câteva din lucrările/acţiunile din perioada în care am fost vicepreşedinte în INS, 1993 – 1996 (dar în statistică sunt de o viaţă de om, de pe băncile facultăţii am sărit direct la a fi instruit pentru Recensămîntul populaţiei din 1956, mai apoi la statistica agriculturii şi silviculturii, apoi la probleme de indicatori sintetici, sinteze, analize şi


informări, organizare, afară ... şi iar statistică): Ancheta anuală a forţei de muncă (AMIGO), Raportul Dezvoltării umane în România, Profi le regionale.

3. De-a lungul a 155 de ani de statistică ofi cială s-au perindat, fi resc, generaţii întregi de statisticieni cu mentalităţi, pregătire teoretică, cunoştinţe practice diferite. Care credeţi că a fost elementul peren care transcede circumstanţele conjucturale? Pregătirea profesională, dragostea pentru profesia aleasă.

4. În vorbirea curentă, dar şi în cea academică, ne referim la două medii ale statisticii ofi ciale. Cât din activităţile parcurse de un statistician, într-unul sau altul din aceste medii, au trăsături comune? Care sunt condiţiile şi criteriile care le departajează ? Ce învăţăminte reies din imperativul simbiozei între cele două lumi? Grea întrebare. Cred că persoanele din mediul universitar-academic care participă la consfături ştinţifi ce în domeniul statisticii, care prin activitatea didactică pe care o au sunt legaţi de statistică şi mai ales cei ce studiază publicaţiile statistice şi scriu lucrări pe care le publică ulterior – aceştia sunt ca şi statisticienii. Bine a făcut S.R.S. când printre membrii săi a inclus şi cadrele universitare şi chiar academice. Trăsăturile comune – cunoaşterea metodelor şi metodologiilor de lucru, analiza economică, socială sau de altă natură. Dar statisticianul este statistician, cu excepţia când nu trece şi în cealaltă grupă. Să-i respectăm, să ne respectăm şi să realizăm lucrări de bună calitate împreună.

5. Statistica ofi cială, nu cu mulţi ani în urmă, purta o puternică amprenta naţională. În prezent, sub impactul globalizării, statistica ofi cială a devenit o emanaţie de standarde şi norme metodologice şi tehnice comune, aplicabile deopotrivă pe plan internţional şi de statisticile naţionale, ca o condiţie indispensabilă a asigurării calităţii şi comparabilităţii informaţiilor şi datelor statistice. Cum apreciaţi această schimbare fundamentală? Ce a fost bun? Ce a rămas bun din ceea ce a fost? Ce a marcat tranziţia şi care este câştigul statutului actual al statisticii? E bine, chiar foarte bine. Fac parte dintre persoanele care, în parte, au participat la această schimbare. Normele şi standardele de azi ajută nu numai la o bună calitate a datelor, dar asigură comparabilitatea informaţiilor. Particulatităţile se păstrează doar în mică, chiar foarte mică măsură – cred că noi prin statistici şi anchete urmărim producţiile şi desfacerile de mici. (mai ales că s-au impus cei din UE, ca aliment). Vorbind serios acum, ce a fost bun se menţine şi este foarte bine.


6. Pentru prima dată în istoria statisticii universale, un document de importanţă crucială, şi anume ”Principiile fundamentale de funcţionare a statisticii într-o societate democratică” au fost adoptate recent de Adunarea Generală ONU. Relevaţi care dintre ele au o semnifi caţie deosebită pentru prezentul şi viitorul statisticii româneşti. Toate acele principii au importanţa lor şi cred că nu este cazul să le ierarhizăm. În schimb avem dreptul, chiar şi obligaţia de a menţiona din nou numele Ilie Dumitrescu, statistician de mare valoare, membru permanent al Institutului Internaţional de Statistică, al cărui nume, în calitate de iniţiator şi realizator, alături de alţi experţi din cinci ţări europene, se identifi că cu defi nirea şi promovarea la scară naţională şi internaţională a acestor principii.

Daniela Ştefănescu - Director INS, fost vicepreşedinte

1. Cum apreciaţi rolul şi locul statisticii în structura instituţiilor publice ale României? Dar al statisticianului? Un economist şi statistician celebru spunea că „acei care ignoră statistica sunt condamnaţi mai devreme sau mai târziu să o reinventeze”. Statistica este implicată în oricare dintre demersurile de anvergură. Dacă ne gândim la legătura dintre politicile care se elaborează şi fundamentul reprezentat de informaţia statistică, este o certitudine faptul că politicile economice şi sociale nu pot fi cele corecte dacă nu se bazează pe informaţie statistică adecvată şi de calitate, informaţie care ulterior va trebui să-şi testeze deciziile politice implementate. Statistica este astfel chemată sa evalueze ex-post starea lucrurilor, respectiv măsura în care un proiect oarecare îşi realizează obiectivele. Statistica rămâne în oricare din fazele de lucru un intrument indispensabil. Poziţionarea Institutului Naţional de Statistică în partea de top a cadrului în care sunt circumscrise valoric instituţiile publice din România este decisă de faptul că are o sferă de acoperire completă a vieţii economice şi sociale şi de truismul care leagă intrinsec orice domeniu economic, social, educaţional, ştiinţifi c de validitatea informaţiei statistice.

2. Caracterizaţi pe scurt care este cel mai important eveniment/ acţiune/ demers realizat în perioada mandatului dvs în domeniul statisticii; Marcaţi implicit contribuţia dvs. în acest cadru. Perioada mandatului: 2001-2003..., încadrată într-o lungă, entuziastă şi temerară perioada de 23 de ani din viaţă dedicată profesiei de statistician. Am realizat de-a lungul acestor ani o mulţime de lucruri bune...poate au fost şi greşeli pe care am încercat să le îndrept, dar toate demersurile au fost întreprinse cu dăruire, sârguinţă şi onestitate, raportându-mă întotdeauna la nevoia


păstrării reputaţiei statisticii şi asigurării credibilităţii pentru toate produsele statisticii. Colegii mi-au fost alături, i-am simţit aproape în provocările ce mi le-am asumat şi am acţionat aşa încât să nu îi las „să mă judece după ce nu am făcut, ci, în primul rând, după ce am făcut, bine sau mai puţin bine”. Cele mai importante acţiuni în perioada mandatului....toate cele circumscrise obiectivului de aliniere a statisticii româneşti la normele şi standardele europene; asigurarea suportului logistic, material şi fi nanciar reprezentat de programele Phare şi, în mod deosebit, de organismele ce stau în spatele acestora şi care defi nesc rolul Comisiei Europene; colaborarea excepţională cu Eurostat; prezenţa activă în marea familie a statisticienilor europeni.

3. De-a lungul a 155 de ani de statistică ofi cială s-au perindat, fi resc, generaţii întregi de statisticieni cu mentalităţi, pregătire teoretică, cunoştinte practice diferite. Care credeţi că a fost elementul peren care transcede circumstanţele conjuncturale? De-a lungul anilor, generaţii de statisticieni s-au perindat cu intenţii, planuri sau strategii mai bine sau mai puţin bine conturate, mai mult sau mai puţin măreţe. Documentele au fost necesare, dar nu sufi ciente. Şansa Institutului a fost că întotdeauna a reuşit să-şi alcătuiască şi să-şi menţină un corp de specialişti dedicaţi şi angajaţi faţă de dezideratele unei statistici moderne, dorind să facă performanţă la nivel internaţional şi european. Ca orice instituţie care trăieşte prin oamenii săi, Institutul a ştiut să-şi cultive şi să-şi crească specialişti tineri absolvenţi, aplecaţi spre detaliu şi rigoare ştiinţifi că, a căror loialitate a condus spre predarea, la vârsta pensionării, a ştachetei imperativelor profesiei de statistician generaţiilor mai tinere.

4. În vorbirea curentă, dar şi în cea academică, ne referim la două medii ale statisticii, cel universitar- academic şi cel al statisticii ofi ciale. Cât din activităţile parcurse de un statistician, într-unul sau altul din aceste medii, au trăsături comune? Care sunt condiţiile şi criteriile care le departajează? Ce învăţăminte pot fi trase în imperativul asigurării simbiozei între cele doua lumi? Cu referire la cele două medii statistice: cel universitar-academic şi cel al statisticii ofi ciale....tinerii absolvenţi sunt cei mai în măsură să spună cât de bine se îmbină cele două faţete ale statisticii. Confruntaţi cu viaţa reală practică a Institutului, îşi dau seama cât de multe lucruri încă nu cunosc. Informaţiile teoretice obţinute în facultate li se par prea puţine şi caută căi de perfecţionare a cunoştinţelor bazate pe aplicaţiie practice. De aceea, masterul în statistica ofi cială promovat de Academia de Studii Economice este atât de


util. Activitatea Centrului Naţional de Pregătire în Statistică este subordonată aprofundării cunoştinţelor tinerilor lucrători angajaţi în diferite domenii de specialitate ale Institutului. Şi pentru că, mai presus de toate, este nevoie de mai multă instruire a statisticienilor în context european, este bine conturat cadrul Masterului European de Statistică Ofi cială (EMOS), care va demara în anul 2015 şi în care cu siguranţă statistica academică şi ofi cială românească vor fi parteneri activi.

5. Statistica ofi cială, nu cu mulţi ani în urmă, purta o puternică amprenta naţională. În prezent, sub impactul globalizării, statistica ofi cială a devenit o emanaţie de standarde şi norme metodologice şi tehnice comune, aplicabile deopotrivă pe plan internţional şi de statisticile naţionale, ca o condiţie indispensabilă a asigurării calităţii şi comparabilităţii informaţiilor şi datelor statistice. Cum apreciaţi această schimbare fundamentală? Ce a fost bun? Ce a rămas bun din ceea ce a fost? Ce a marcat tranziţia şi care este câştigul statutului actual al statisticii? În condiţiile globalizării, când metodele şi tehnicile statistice actuale nu mai sunt exclusiv naţionale, ci sunt încadrate în aria conceptelor adaptate la nivel internaţional ca metode şi tehnici standard, obiectivul principal al statisticilor din diverse ţări, inclusiv din România, este acela de a se încadra exact în rigorile ştiinţifi ce ale metodologiilor elaborate şi adoptate la nivel internaţional. Astăzi putem spune,mai mult decât oricând, că statistica noastră ofi cială, asemenea celei din ţări europene şi nu numai, reprezintă unul dintre pilonii bunei guvernări. Statisticile de calitate, prompte, obiective, în conformitate cu metodologiile europene şi internaţionale reprezintă componenta esenţială în fundamentarea şi luarea deciziilor.

6. Pentru prima dată în istoria statisticii universale, un document de importanţă crucială, şi anume ”Principiile fundamentale de funcţionare a statisticii într-o societate democratică” au fost adoptate recent de Adunarea Generală ONU. Relevaţi care dintre ele au o semnifi caţie deosebită pentru prezentul şi viitorul statisticii româneşti. Statistica noastră ofi cială, ca majoritatea statelor lumii, este guvernată de Principiile Fundamentale ale statisticii ofi ciale promovate la cea de-a 47-a sesiune a Comisiei Economice ONU pentru Europa (1992), document adoptat şi de Adunarea Generală a ONU în anul 2014, precum şi de Codul European de Bune Practici. În anul 2012, ca delegat al Institutului, am participat la sesiunea aniversară a Conferinţei Statisticienilor Europeni, celebrând 20 de ani de la momentul în care comunitatea statistică internaţională şi-a defi nit valori de


bază şi, în acest context, un spirit de parteneriat. Dincolo de faptul că mi s-a confi rmat ceea ce ştiam, cum că cele 10 comandamente au inspirat cadrul mai amplu al calităţii sistemelor statistice, cu mândrie şi emoţie am auzit rostit în discursul său de Carlo Malaguerra (fost preşedinte în exerciţiu al Ofi ciului de Statistică al Federaţiei Elveţiene şi preşedinte la acea vreme al Conferinţei Statisticienilor Europeni) numele Ilie Dumitrescu, în rândul grupului de vizionari ce au gândit, iniţiat şi au participat nemijlocit la redactarea cele zece principii fundamentale, a căror valabilitate astăzi este de aceeaşi actualitate. Principiile au devenit parte a fi losofi ei sistemului statistic naţional garantând pentru instituţia de statistică ofi cială echilibrul ideal între dreptul de a fi independentă şi obligaţia de a fi presta servicii profesional ştiinţifi ce, de calitate.

Clementina Ivan Ungureanu - fost preşedinte 1. Cum apreciaţi rolul şi locul statisticii în structura instituţiilor publice ale României? Dar al statisticianului? Chiar de la început, trebuie remarcat faptul că statistica românească a apărut şi s-a consolidat ca una dintre primele instituţii publice care şi-a căpătat un statut ofi cial, imediat după ce, prin Unirea Principatelor în 1859, s-au creat premisele făuririi statului modern în România. Desigur, acest fapt a fost posibil pentru că încă de acum un secol si jumătate s-a conştientizat faptul că orice proces de dezvoltare a ţării nu putea fi realizat decât întemeindu-se pe o comensurare cât mai exactă a nivelului şi evoluţiei diverselor fenomene economice şi sociale; iar ştiinţa care putea realiza această comensurare nu este alta decât statistica. În timp, acest demers a căpătat noi şi noi valenţe şi, dacă la începuturi un economist vizionar afi rma că singurul teren sigur pe care un guvern responsabil trebuie să-şi aşeze temeiul reformelor sale este statistica, faptul este cu atât mai argumentat astăzi, când complexitatea şi intensitatea vieţii economice şi sociale a crescut exponenţial, într-o lume globalizată, iar în ceea ce ne priveşte, într-o Românie deja integrată într-o comunitate, cea a Uniunii Europene, în care interesele dezvoltării naţionale îşi găsesc împlinirea în armonie cu întregul ansamblu al ţărilor membre. În această lume, în care datele statistice îşi au importanţa lor, fi e că este vorba de marile proiecte care visează întreaga societate, fi e că este vorba de gestionarea propriilor resurse ale unui individ, ale unei familii sau ale unei mici comunităţi, rolul şi răspunderea statisticii şi a statisticianului au crescut. Conştient sau nu, informaţia statistică este cea care ne guvernează existenţa.


La nivel de autoritate a statului, de pildă, prin repartizarea cât mai judicioasă a resurselor bugetare, prin evaluarea posibilităţilor de creştere a salariilor sau a pensiilor pe baza performanţelor economiei ; la nivelul agenţilor economici, prin elaborarea de proiecte de dezvoltare în funcţie de piaţa de desfacere potenţială şi de asigurarea cu forţa de muncă necesară cu o anumită perspectivă şi, nu în ultimul rând, aşa cum afi rmam mai sus, la nivelul fi ecărui individ prin planifi carea întregii sale vieţi pe baza informaţiilor statistice. Aşadar, a sublinia rolul şi importanta statisticii şi a statisticianului, în lumea de astăzi, este o chestiune aproape redundantă.

2. Caracterizaţi pe scurt care este cel mai important eveniment/ acţiune/ demers realizat în perioada mandatului dvs în domeniul statisticii; Marcaţi implicit contribuţia dvs. în acest cadru. Chiar dacă a fost o perioadă relativ scurtă a mandatului de preşedinte, activitatea desfăşurată de institut şi realizările obţinute au marcat semnifi cativ evoluţia statisticii.Dar, vorba unui clasic al literaturii universale, francezul Corneille, “Valoarea nu aşteaptă ca anii s-o măsoare”. Nefi ind însă o slujitoare a muzelor literaturii, ci a ştiinţei, mult mai pragmatice, a statisticii, am să vin şi cu câteva argumente faptice, realizările putând fi grupate în câteva categorii: cea a perfecţionării metodologiei statistice, îmbunătăţirii diseminării datelor statistice şi asigurarea infrastructurii necesare bunei desfăşurări a activităţii instituţiei. Implementarea anchetei UNICA în 2005 pentru îmbunătăţirea calităţii datelor statistice pe termen scurt a avut ca efect reducerea presiunii şi a sarcinii de răspuns asupra respondenţilor, optimizarea termenelor de răspuns şi sincronizarea activităţilor de colectare a datelor, precum şi eliminarea repetării colectării aceloraşi indicatori prin mai multe chestionare statistice. Prin conţinutul chestionarelor şi a modului de colectare al datelor, această anchetă UNICA la acea vreme în Europa s-a dovedit a fi direcţia de dezvoltare a sistemului statistic European. Cum? Pentru ca patru ani mai târziu, în 2009, Comisia Europeană prezintă Parlamentului European noua viziune pentru reformarea producţiei statistice. Iar această viziune se bazează pe schimbarea modului de a colecta informaţii şi a produce date statistice, în sensul renunţării la efectuarea de cercetări speciale pentru fi ecare indicator în parte şi realizarea de anchete integrate, care să furnizeze indicatori complecşi ce cuantifi că dezvoltarea economiei. Publicarea trimestrială a datelor privind veniturile şi cheltuielile populaţiei, realizarea bazei de date TEMPO, perfecţionarea publicaţiilor la nivel judeţean, realizarea sălii de diseminare şi a sălii de conferinţe, defi nitivarea sălilor de curs ale CNPS, realizarea depozitului de carte (şi în special activitatea de recondiţionare şi conservare a lucrărilor valoroase din


bibliotecă) sunt alte reuşite din timpul mandatului meu şi, desigur, înşiruirea ar putea continua. Cum nu este vorba de un raport exhaustiv, ci de o evocare din memorie, am să mă opresc aici. Nu însă fără a trage o succintă concluzie. Şi anume că, în perioada iulie 2003- iulie 2005, statistica românească a facut paşi decisivi spre reintegrarea sa europeană ceea ce a şi permis, de altfel, să se asigure temeiul informaţional pe care s-au purtat toate negocierile României pentru aderarea la Uniunea Europeană.

3. De-a lungul a 155 de ani de statistică ofi cială s-au perindat, fi resc, generaţii întregi de statisticieni cu mentalităţi, pregătire teoretică, cunoştinte practice diferite. Care credeţi că a fost elementul peren care transcede circumstanţele conjuncturale? În devenirea sa în timp, statistica ofi cială românească a benefi ciat de un atu pe care şi l-a dobândit singură şi anume, totdeauna, la momentul potrivit, de obicei în situaţii difi cile, a avut oamenii care să fi e în măsură să îi păstreze şi să îi consolideze prestigiul. Şi aceasta atât în ceea ce priveşte statisticianul obişnuit, “furnicuţele” care prin ştiinţa şi truda lor au dus la bun sfârşit misiunea socială ce le-a fost încredinţată odată cu adoptarea profesiunii. Dar şi la conducerea instituţiei care a fost asigurată, de-a lungul deceniilor, de personalităţi ilustre ale ştiinţei româneşti precum Dionisie Pop Marţian, Ion Ionescu de la Brad, Leonida Colescu, Sabin Manuilă, Anton Golopenţia, Gheorghe Mihoc. Acest ataşament salutar faţă de o profesiune esenţială în funcţionarea statului român, dar nu întotdeauna bucurându-se de cuvenita consideraţie, a fost, cred eu, acel element peren care, depăşind toate situaţiile conjuncturale, a asigurat permanenta ascensiune a statisticii, dându-i şansa, chiar în situaţii cu totul difi cile, să nu-şi piardă credibilitatea şi prestigiul.

4. În vorbirea curentă, dar şi în cea academică, ne referim la două medii ale statisticii, cel universitar- academic şi cel al statisticii ofi ciale. Cât din activităţile parcurse de un statistician, într-unul sau altul din aceste medii, au trăsături comune? Care sunt condiţiile şi criteriile care le departajează? Ce învăţăminte pot fi trase în imperativul asigurării simbiozei între cele doua lumi? Sigur, există o statistică aplicată, statistica ofi cială, şi o statistică universitar-academică, cea de-a doua asigurând bazinul de recrutare a cadrelor cu pregătire superioară pentru cea dintâi. Din chiar această defi nire, rezultă clar care este raportul dintre cele două, caracterul imperios al conlucrării care trebuie să funcţioneze între ele, nu doar la sfârşitul ciclului de învăţământ, ci chiar în timpul acestuia. O cunoaştere de către student, viitorul statistician, încă de pe băncile facultăţii a realităţilor statisticii ofi ciale, îl va ajuta, fară îndoială, să se integreze


mult mai uşor la sfârşitul studiilor. După cum este de o deosebită utilitate ca şi cadrele didactice, profesorii, în primul rând, dar nu numai ei, să fi e atraşi în soluţionarea teoretică-aplicativă a unor probleme de actualitate ale statisticii ofi ciale. Acest fapt îi va ajuta să fi e permanent la zi cu noutătile care apar pentru că, este dovedit, statistica ofi cială, sub imperativul cunoaşterii unei realităţi mereu mai dinamice, inovează mult mai rapid decât statistica academică.

5. Statistica ofi cială, nu cu mulţi ani în urmă, purta o puternică amprenta naţională. În prezent, sub impactul globalizării, statistica ofi cială a devenit o emanaţie de standarde şi norme metodologice şi tehnice comune, aplicabile deopotrivă pe plan internţional şi de statisticile naţionale, ca o condiţie indispensabilă a asigurării calităţii şi comparabilităţii informaţiilor şi datelor statistice. Cum apreciaţi această schimbare fundamentală? Ce a fost bun? Ce a rămas bun din ceea ce a fost? Ce a marcat tranziţia şi care este câştigul statutului actual al statisticii? Iată o întrebare la care s-ar putea răspunde pe sute de pagini. Dar, paradoxal, şi în doar câteva rânduri. Pentru că, practic, astăzi nu se mai poate vorbi de o statistică internaţională, cu normele şi standardele ei, şi de una naţională, cu alte norme şi standarde. Acum, metodologiile şi standardele sunt aceleaşi şi singurul element de diferenţiere vine doar din scopul în care sunt folosite – la nivel internaţional sau pentru dezvoltarea şi implementarea de proiecte şi politici naţionale.

6. Pentru prima dată în istoria statisticii universale, un document de importanţă crucială, şi anume ”Principiile fundamentale de funcţionare a statisticii într-o societate democratică” au fost adoptate recent de Adunarea Generală ONU. Relevaţi care dintre ele au o semnifi caţie deosebită pentru prezentul şi viitorul statisticii româneşti. Şi această întrebare este uşor redundantă. Principiile fundamentale ale statisticii au fost elaborate pentru prima oară în 1992. Analiza făcută în 2011 a relevat faptul că acestea sunt încă valabile şi de actualitate. Ceea ce s-a revizuit în 2013 a fost preambulul şi nu principiile. Deci nu este nimic nou şi nu este pentru prima oară. De altfel, în 2005 am scris o carte despre aplicarea acestor principii în statistica românească: “Principiile fundamentale ale statisticii ofi ciale în România”. Respectivele principii sunt, le spune şi numele, fundamentale, şi, ca atare, nu se poate opera o selecţie, o prioritizare a unuia sau a altuia. Ele sunt importante, îşi asigură aplicabilitatea şi dau forţa şi credibilitate statisticii ofi ciale tocmai pentru că formează un corp comun, în care se relaţionează şi condiţionează reciproc.


Vergil Voineagu - fost preşedinte 1. Cum apreciaţi rolul şi locul statisticii în structura instituţiilor publice ale României? Dar al statisticianului? Dacă statistica era privită în trecut ca o ştiinţă, un domeniu de activitate, metodă de lucru sau profesie interesând un cerc restrâns de specialişti, astăzi ea îşi extinde aria de investigare în toate sferele vieţii economice şi sociale. Este ştiut că statistica, prin datele şi informaţiile pe care le produce, marchează nivelul pe care societatea l-a atins la fi ecare moment al evoluţiei sale, în dezvoltarea ei economică, în atingerea standardelor pe plan demografi c şi social, al nivelului de trai şi al gradului de cultură şi civilizaţie. Misiunea statisticii, funcţiile sale, metodele de lucru, organizarea şi structurile funcţionale în conformitate cu cadrul său legal, pe plan naţional şi armonizat la normele şi standardele internaţionale s-au constituit, defi nit şi rafi nat nu dintr-o dată, ci de-a lungul timpului. În România, nivelul actual al statisticii a fost atins după 149 de ani de strădanii şi eforturi susţinute ale unei pleiade unanim recunoscute de statisticieni. Astăzi este din ce în ce mai mult percepută şi asumată misiunea generală a statisticii româneşti de a asigura informaţia corespunzătoare nevoilor crescânde ale utilizatorilor de date statistice, ale societăţii, în general. Rolul său devine, în momentul actual, din ce în ce mai important în contextul globalizării şi a altor fenomene de mare anvergură, precum afi rmarea şi dezvoltarea societăţii informaţionale, trasarea obiectivelor mileniului vizând dezvoltarea durabilă şi altele asemenea. Aceste procese de excepţională însemnătate cu efecte în timp în ceea ce priveşte evoluţia economiei mondiale, dar şi a economiei şi societăţii româneşti, afl ată în directă relaţionare, au un impact deosebit asupra producerii datelor statistice. Statistica joacă deci un rol esenţial în a da răspunsurile adecvate provocărilor şi schimbărilor ce vor avea loc în societate, generate de o piaţă dinamică şi o competiţie din ce în ce mai intensă şi mai acerbă asociată dezvoltării tehnologiilor de comunicaţie. Mai mult ca oricând, cunoştinţele devin indispensabile în procesul luării deciziilor, iar informaţia statistică reprezintă o componentă esenţială. Ca un corolar al recunoaşterii statisticii ofi ciale trebuie relevat faptul că în cadrul Uniunii Europene, statistica joacă un rol marcant. O serie de politici vitale se bazează pe statistici armonizate care au menirea de a cunatifi ca efectele şi de a oferi elementele de referinţă necesare monitorizării lor. În cazul statisticii româneşti, aceasta este supusă unui dublu impact, fi ind plasată în situaţia de a face faţă procesului de racordare la Sistemul Statistic European, pe de o parte, şi de evoluţie continuă în consonanţa cu statistica


celorlalte State Membre, care au în prezent un ascendent organizatoric, tehnic şi funcţional faţă de statistica românească, pe de altă parte. Măsura în care statistica românească îşi îndeplineşte funcţiile, obiectivele strategice, multianuale şi anuale, gradul de integrare în sistemul statistic european, depind hotărâtor de resursele umane, materiale şi fi nanciare disponibile. Asigurarea cu resurse umane califi cate, modernizarea dotării tehnice şi a altor componente ale infrastructurii statistice nu este numai o necesitate absolută, ci reprezintă singura alternativă în condiţiile progresului tehnologic care poate fi adoptată, astfel încât să asigure promovarea într-un cadru optim, efi cienţa statisticii noastre naţionale, afi rmarea ei pe plan internaţional. Este clar că în condiţiile în care România benefi ciază în prezent de statutul de ţară membră a Uniunii Europene, participarea activă a statisticienilor români la adoptarea normelor şi standardelor internaţionale în domeniul statisticii este o condiţie indispensabilă. Odată adoptate standardele internaţionale, acestea, în mod obligatoriu, trebuie şi implementate. Cu cât procesul de îmbunătăţire şi de implementare în sistemul statistic naţional a standardelor internationale este mai rapid şi, fi reşte, de calitate, cu atât prestigiul şi încrederea utilizatorilor în datele noastre statistice sunt mai mari, cu atât mai mult rezultatele activităţii de statistică sunt şi mai relevante.

2. Caracterizaţi pe scurt care este cel mai important eveniment/ acţiune/ demers realizat în perioada mandatului dvs în domeniul statisticii; Marcaţi implicit contribuţia dvs. în acest cadru. Iată o întrebare cu adevărat difi cilă, prin mulţimea şi varietatea evenimentelor şi acţiunilor din rândul cărora trebuie să operez o selecţie. Într-adevăr, am avut cel mai lung mandat dintre cei care au condus instituţia statisticii ofi ciale româneşti din ultimii 70 de ani şi unul dintre cele mai consistente din întreaga istorie a statisticii noastre. În aproape 8 ani de activitate ca preşedinte al INS am avut prilejul să particip la luarea unor decizii importante pentru viaţa statisticii ofi ciale, să particip la reuniuni la vârf ale statisticii internaţionale, în special la nivelul comunităţii europene, şi să fi u astfel atât ca persoană, cât şi ca reprezentant al instituţiei noastre, un factor activ al demersului de modernizare a întregii statistici. Aşa încât, repet, orice grilă de selecţie pe care aş aplica-o ar lăsa în afara alegerii acţiuni deosebite şi ar fi , ca atare, nedrept. Aşa încât voi evita un răspuns tranşant invitând cititorul- observaţi că vocaţia mea de universitar rămâne întreagă – să consulte cartea mea din 2009, “4 ani de statistică ofi cială – 2005-2008”, în care am evocat, cu documentaţia de rigoare, activitatea primei parţi a mandatului meu. Dar dacă ar fi totuşi să aleg ceva, ei bine, aş opta pentru un demers care nu se referă la o cercetare anume, la o lucrare statistică anume, ci la faptul


că am reuşit să asigur o bună, chiar foarte bună, zic eu, platformă de conlucrare între statistica ofi cială şi statistica academică. Cele două “jumătăţi” naturale ale statisticii şi-au regăsit astfel, în România, capacitatea de a fi din nou împreună în acel efort care, pe termen lung, poate asigura nu doar o creştere consistentă a suportului de cunoştinţe afl at la îndemâna statisticienilor, ci şi viitorul personal, pregătit şi instruit să le folosească şi în statistica de mâine. Este, subliniez, lucrul cel mai însemnat realizat în mandatul meu pentru că ţine de o chestiune menită să dureze. Şi, pentru a mai cita câte ceva notabil din timpul mandatului meu amintesc, la capitolul realizări deosebite şi faptul că statistica ofi cială românească a reuşit să capete statutul de observator al statisticii OECD inainte ca România, ca ţară, să capete acest statut.

3. De-a lungul a 155 de ani de statistică ofi cială s-au perindat, fi resc, generaţii întregi de statisticieni cu mentalităţi, pregătire teoretică, cunoştinte practice diferite. Care credeţi că a fost elementul peren care transcede circumstanţele conjuncturale? Raspunsul la întrebare cred că trebuie căutat în caracteristicile care defi nesc “omul statistic”, în sensul nu de indicator ci de lucrător în statistică. Or aici, de la începuturile sale, ca instituţie publică, în 1859 şi până astăzi, mutaţiile intervenite nu au fost, cred eu, semnifi cative. În câteva cuvinte, “omul statistic” a fost şi este un entuziast şi un vizionar, capabil să se lupte cu perseverenţă pentru o idee, mereu preocupat de ideea de a-şi îmbogăţi cunoştinţele şi ştiinţa în profesiunea sa, conştient de importanţa deosebită pe care informaţiile şi datele pe care le produce le au pentru progresul şi prosperitatea întregii societăţi. Şi asta, chiar şi în situaţia în care confortul său economic, am în vedere răsplata salarială primită pentru eforturile sale, nu a fost niciodată la nivelul cuvenit. Modest şi aplicat, statisticianul îşi transmite de la o generaţie la alta această vocaţie perenă de slujitor al cetăţii care, parafrazând spusele unui celebru preşedinte american, nu se întreabă ce face pentru el ţara, ci ce a făcut el pentru ţară.

4. În vorbirea curentă, dar şi în cea academică, ne referim la două medii ale statisticii, cel universitar- academic şi cel al statisticii ofi ciale. Cât din activităţile parcurse de un statistician, într-unul sau altul din aceste medii, au trăsături comune? Care sunt condiţiile şi criteriile care le departajează? Ce învăţăminte pot fi trase în imperativul asigurării simbiozei între cele doua lumi? În România, relaţia care s-a creat între statistica academică şi cea ofi cială este una fi rească şi fructuoasă pentru ambele părţi. Institutul


Naţional de Statistică, cel puţin în timpul mandatului meu ca preşedinte, a oferit Academiei de Studii Economice un acces rapid şi profesinist din partea experţilor săi, facilitând persoanelor din mediul academic posibilitatea să cunoască în mod direct problemele cu care se confruntă statisticienii din domeniul aplicativ. În acest fel, cadrele universitare şi cercetătorii din mediul academic, în general, s-au putut convinge că statistica ofi cială românească utilizează tehnici statistice adecvate, conforme cu cele mai noi evoluţii ale ştiinţei statistice pe plan mondial, standardele şi metodologiile unanim agreate în structurile competente la nivelul ONU şi al Uniunii Europene. În acest fel s-a creat un mijloc fl exibil de identifi care şi, unde a fost cazul, de implicare a activităţii de cercetare în soluţionarea, nu doar teoretică, a unor probleme curente ale statisticii aplicate. Este vorba, mai ales, de acele probleme care necesitau o dezvoltare metodologică, prilej de a adapta şi aplica la situaţii noi tehnici deja aplicate. În acest sens, sunt de semnalat colaborările punctuale dintre INS şi anumite departamente statistice ale ASE pe anumite segmente ale statisticii ofi ciale, cum ar fi : revizuirea cadrului concepţional, a defi niţiilor şi clasifi cărilor, a analizei rezultatelor, a proiectării metadatelor, a standardelor de calitate etc. Totodată, trebuie să remarc că, pe lângă această interoperabilitate între personalul academic şi specialiştii din statistica ofi cială, mai există o legătură care trebuie întărită în viitor: cea dintre lucrătorul din statistica ofi cială şi studentul în statistică. Şi afi rm asta pentru că studenţii găsesc la Institutul Naţional de Statistică un important stoc de documentaţie tehnică, întregul set de noi metodologii aplicate în practică, materiale cu totul necesare pentru ca viitorii statisticieni să capete încă din facultate expertiza şi încrederea de a lucra la elaborarea statisticilor ofi ciale. În sfârşit, fără să insist, aş avea aici şi oportunitatea pe care o reprezintă pentru mediul academic existenţa Centrului Naţional pentru Pregătirea în Statistica de pe lângă institut. Aici, corpul de instructori, angajaţi ai INS, ar putea fi întregit, şi acest lucru se şi intâmplă, cu cadre didactice cu înaltă pregătire din cadrul departamentului de statistică al ASE.

5. Statistica ofi cială, nu cu mulţi ani în urmă, purta o puternică amprenta naţională. În prezent, sub impactul globalizării, statistica ofi cială a devenit o emanaţie de standarde şi norme metodologice şi tehnice comune, aplicabile deopotrivă pe plan internţional şi de statisticile naţionale, ca o condiţie indispensabilă a asigurării calităţii şi comparabilităţii informaţiilor şi datelor statistice. Cum apreciaţi această schimbare fundamentală? Ce a fost bun? Ce a rămas bun din ceea ce a fost? Ce a marcat tranziţia şi care este câştigul statutului actual al statisticii?


Noua istorie a statisticii este legată de fi nele anului 1989. Procesul de aliniere a statisticii româneşti la standardele europene a început construcţia fundaţiei. După decembrie 1989, statistica românească şi-a recâştigat virtuţile unei statistici moderne, aliniate la standardele şi normele internaţionale, având ca obiectiv obţinerea de date statistice comparabile. Cercetările statistice, preponderent exhaustiv realizate în anii anteriori revoluţiei, au fost înlocuite, în mare parte de cercetări prin sondaj, care implică o rigoare ştiinţifi că deosebită din partea producătorului de informaţii, cunoştinţe specifi ce mai ample ale statisticianului şi, în acelaşi timp, o cultură statistică a utilizatorului şi furnizorului de informaţii, în vederea perceperii valorilor acestora şi a le folosi în demersurile lor. Trebuie spus că în trecut au existat şi anumite prerogative pe care le-a avut statistica şi care s-au pierdut în condiţiile de astăzi. De exemplu, uşurinţa cu care erau culese datele statistice, ca urmare a obligativităţii furnizării informaţiilor către ofi ciul de statistică. Deşi obligatorie în continuare, furnizarea datelor către repondenţi nu mai este impusă cu aceeaşi intensitate. Culegerea de date este un proces mai greu şi mai costisitor şi sistemul va trebui regândit pe termen lung, astfel încât să se reducă la minimum paralelismul şi redundanţa obţinerii de informaţii de la acelaşi furnizor de date primare şi să se simplifi ce modalitatea colectării datelor, reducând efortul de completare a chestionarelor de către furnizorul de date. În ţările cu statistică dezvoltată, sistemele de date statistice, generic numite CAPI şi CATI, se aplică pe o scară largă, însemnând, în primul caz culegerea informaţiilor asistate direct de calculator şi transmiterea lor în sistem electronic pentru prelucrare, respectiv culegerea acestora prin reţeaua telefonică. Institutul de Statistică din România a început deja şi continuă să utilizeze metode moderne pentru culegerea informaţiilor privind utilizarea suprafeţelor agricole, şi anume folosirea teledetecţiei şi a sistemului informaţional geografi c (GIS). În acest domeniu, România deja a atins performanţe remarcabile. Când am menţionat anumite prerogative existente în trecut, m-am referit de asemenea la faptul că statistica nu era realizată exclusiv de organul central de statistică. Funcţiona complementar şi aşa-zisul sistem al statisticii departamentale, potrivit căruia anumite statistici de interes specifi c erau culese, prelucrate şi agregate de către diferite ministere şi alte instituţii. Fără a face o apreciere asupra calităţii informaţiilor de această natură, trebuie spus că ele umpleau totuşi un gol pe care instituţia centrală nu avea capacitatea să-l acopere. Astăzi, INS se confruntă cu faptul că, în lipsa unor unităţi statistice specializate în diverse instituţii, cererea de date la un grad mai mare de detaliere şi la termene scurte este aproape exclusiv în sarcina Institutului Naţional de Statistică.


Una din preocupările noastre pentru depăşirea acestui handicap este, în consecinţă, direcţionată către lărgirea sferei de utilizare a aşa-ziselor surse administrative în scopuri statistice. Este bine cunoscut că, în trecut, statistica a avut de suportat consecinţele unei presiuni din partea factorului politic, cu efecte uneori dezastruoase asupra indicatorilor statistici. După decembrie 1989, statistica românească a făcut pasul decisiv spre reintegrarea în valorile recunoscute ale statisticii mondiale, în mod special prin eforturi susţinute de asimilare a metodelor şi tehnicilor folosite în Sistemul Statistic European, caracterizat prin aplicarea, în condiţii de comparabilitate, a normelor şi standardelor UE, cunoscute sub sintagma “acquis-ului comunitar”. În consecinţă, statistica românească a răspuns imperativului de a se alinia standardelor internaţionale şi comparabilităţii datelor, să se racordeze nu numai la sistemele de calcul statistic, ci şi la principiile de funcţionare recunoscute şi aplicate în ţările democrate: relevanţa, transparenţa, păstrarea confi denţialităţii datelor, proporţionalitatea, efi cienţa şi deontologia statistică. În condiţiile actuale ale globalizării, unde metodele şi tehnicile statistice actuale nu mai sunt exclusiv naţionale, dar sunt încadrate în aria conceptelor adoptate la nivel internaţioanl ca metode şi tehnici standard, obiectivul principal al statisticilor din diverse ţări, inclusiv din România, este acela de a se încadra cât mai exact în rigorile ştiinţifi ce ale metodologiilor elaborate şi adoptate la nivel internaţional. De aceea, răspunsul la o posibilă întrebare retorică în legătură cu eventualele modifi cări ce ar urma a fi operate în ceea ce priveşte metodologia de calcul pentru anumiţi indicatori macro-economici nu poate fi altul decât acela că statistica românească trebuie să urmeze întocmai recomandările internaţionale şi să încerce să asigure cele mai pertinente şi viabile surse de date, care să permită verifi carea multiplă şi testarea permanentă a rezultatelor în procesul validării datelor.

6. Pentru prima dată în istoria statisticii universale, un document de importanţă crucială, şi anume ”Principiile fundamentale de funcţionare a statisticii într-o societate democratică” au fost adoptate recent de Adunarea Generală ONU. Relevaţi care dintre ele au o semnifi caţie deosebită pentru prezentul şi viitorul statisticii româneşti. Cele zece principii fundamentale ale statisticii ofi ciale, adoptate în 1992 de către Comisia de Statistică a Naţiunilor Unite, şi-au demonstrat în deceniile care au trecut de atunci deplina valabilitate, iar respectarea lor a condus la creşterea credibilităţii statisticii, a încrederii pe care societatea, în ansamblul ei, o au faţa de statisticile ofi ciale, instrumentul indispensabil pentru gestionarea corectă a întregii activităţi a ţarii, a lumii. Cu atât mai mult


în perioadele difi cile pe care omenirea le-a avut de depăşit, punctul de sprijin al deciziilor de luat s-a afl at în datele statistice şi relevanţa acestora conform unuia dintre principiile fundamentale s-a dovedit salutară. Decizia ca aceste principii să fi e acum întărite şi prin asumarea lor de către cel mai înalt for internaţional, prin aprobarea lor de Către Adunarea Generală ONU, nu poate fi decât salutară, consfi nţind astfel o situaţie de fapt. Pentru ca, înainte de a fi respectate ca o reglementară dată, cele zece principii s-au impus prin fi rescul şi consistenţa lor, adevărul lor, aproape axiomatic, convingând prin coerenţă şi logică.

155 de ani de statistică oﬁ cială în românia · internaţională, bazată pe standarde şi...

Documents