monedĂ Şi credit -...

1

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU FACULTATEA DE ŞTIINłE ECONOMICE

CONF. UNIV. DR. RAMONA ORĂŞTEAN

MONEDĂ ŞI CREDIT

SIBIU 2010

2

CAPITOLUL I. MONEDA ŞI ROLUL SĂU ÎN VIAłA ECONOMICO-SOCIALĂ 1.1. Concept, definire, forme 1.2. FuncŃiile monedei 1.3. Puterea de cumpărare a monedei CAPITOLUL II. SISTEMELE MONETARE NAłIONALE 2.1. Scurt istoric al sistemelor monetare 2.2. ConŃinutul şi elementele sistemelor monetare 2.3. EvoluŃia sistemelor monetare

2.3.1. Sistemul monetar bazat pe etalonul aur-monedă 2.3.2. Sistemul monetar bazat pe etalonul aur-lingouri 2.3.3. Sistemul monetar bazat pe etalonul aur-devize 2.3.4. Sistemul monetar bazat pe etalonul devize

2.4. Convertibilitatea monetară CAPITOLUL III. SISTEMUL MONETAR INTERNAłIONAL 3.1. Conceptul de sistem monetar internaŃional. Sistemul monetar postbelic 3.2. Criza sistemului monetar internaŃional 3.3. Reforma sistemului monetar internaŃional 3.4. InstituŃii financiare internaŃionale

3.4.1. Fondul Monetar InternaŃional 3.4.2. Grupul Băncii Mondiale

CAPITOLUL IV. SISTEMUL MONETAR EUROPEAN 4.1. Primii paşi spre unificarea monetară în Europa 4.2. Principiile de bază ale funcŃionării Sistemului Monetar European 4.3. Uniunea Monetară Europeană CAPITOLUL V. MASA MONETARĂ. CEREREA ŞI OFERTA DE MONEDĂ 5.1. Masa monetară şi agregatele monetare

5.1.1. Structura masei monetare 5.1.2. Indicatori şi agregate monetare

5.2. Contrapartidele masei monetare în circulaŃie 5.3. Cererea şi ofertă de monedă

5.3.1. Cererea de monedă 5.3.2. Oferta de monedă 5.3.3. Echilibrul pieŃei monetare

CAPITOLUL VI. INSTRUMENTE UTILIZATE ÎN STINGEREA OBLIGAłIILOR DE PLATĂ LA NIVEL NAłIONAL ŞI INTERNAłIONAL 6.1. Plata în numerar 6.2. CărŃile de plată 6.3. Instrumentele de plată şi credit 6.4. Ordinul de plată CAPITOLUL VII. CREDITUL ŞI DOBÂNDA 7.1. Elementele constitutive ale creditului 7.2. Formele creditului: comercial, bancar, obligatar, ipotecar, de consum 7.3. Dobânda CAPITOLUL VIII. SISTEMUL BANCAR 8.1. Banca centrală - rol şi funcŃii 8.2. Băncile comerciale

8.2.1. Tipologia băncilor comerciale 8.2.2. OperaŃiunile desfăşurate de băncile comerciale

3

CAPITOLUL I

MONEDA ŞI ROLUL SĂU ÎN VIAłA ECONOMICO-SOCIALĂ

1.1. Concept, definire, forme

Nu se poate aborda chestiunea monedei fără a face mai întâi o incursiune în interiorul schimbului de bunuri şi servicii şi mai apoi în cel al apariŃiei şi evoluŃiei banilor.

Schimbul de bunuri şi servicii a fost între primele nevoi ce le-a simŃit omul, trecând de la viaŃa izolată primitivă la starea de viaŃă socială şi civilizată. Odată cu accentuarea diviziunii sociale a muncii, când omul, în mod conştient şi cu voinŃă, începe să producă bunuri cu intenŃia de a le duce la târg sau piaŃă cu scopul de a fi schimbate, simte lipsa unui instrument de care să se folosească pentru efectuarea mai uşoară a schimbului.

Prima mare diviziune a muncii care a avut loc încă din comuna primitivă şi a constat în separarea triburilor de păstori de triburile de vânători şi pescari a determinat primele forme de schimb. Aceste triburi au simŃit nevoia să schimbe între ele produsele ce le prisoseau nevoilor curente iar acest schimb s-a făcut la început bun contra bun sau serviciu contra serviciu (troc).

Accentuarea diviziunii muncii şi înmulŃirea bunurilor şi serviciilor produse de om, i-a creat acestuia dificultăŃi în efectuarea schimbului de bunuri sub forma trocului şi l-au determinat să caute o modalitate de efectuare mai uşoară a schimbului şi de stabilire mai uşoară a raportului de valoare dintre bunurile schimbate. Căutările omului pentru găsirea unei modalităŃi mai facile de efectuare a schimbului de bunuri şi servicii au sfârşit prin descoperirea banilor.

Banii sunt o denumire generică pentru toate felurile de monede şi de semne de valoare. Din multitudinea definiŃiilor date banilor se desprind două idei dominante: • una care consideră banii o marfă cu însuşiri speciale, desprinsă din lumea diversă a mărfurilor şi având o

existenŃă obiectivă şi • alta, după care banii sunt o expresie a voinŃei oamenilor, un semn sau o creanŃă asupra emitentului sau

economiei, deci un instrument cu însuşiri subiective. NoŃiunea de ban (nu cuvântul) este o noŃiune foarte largă, mai veche decât cea de monedă. Ea

cuprinde toate instrumentele de schimb folosite după epoca schimbului direct de bun contra bun, până la apariŃia monedei. Trebuie făcută o deosebire între mijlocul de schimb şi instrumentul de schimb.

Banul din acest punct de vedere trebuie considerat ca un mijloc de schimb, este un element care poate fi folosit mai departe în schimb sau poate fi transformat oricând într-un bun care să ne satisfacă o utilitate (mărfuri bani - cuprul, aurul, argintul, pieile de animale etc.).

Moneda este un instrument de schimb, întrucât destinaŃia este numai schimbul şi plata. La schimbul direct, cei care schimbă dau şi primesc bunul din nevoie şi cu intenŃia de a-l folosi direct şi imediat. Fiecare este producător al bunului cedat şi consumator al bunului primit. Pentru nici unul bunul nu îndeplineşte altă funcŃiune şi nu poate fi nici ban, nici monedă. Acelaşi bun, când amândoi sau numai unul din cei ce schimbă, nu-l primeşte cu intenŃia de a-l consuma ci cu intenŃia de a-l folosi în schimb, trecându-l mai departe în schimbul altui bun de care are nevoie, îndeplineşte funcŃiunea de instrument de schimb, care chiar dacă nu este monedă, este totuşi ban, fiind în acelaşi timp mijloc de schimb.

După schimbul direct de bunuri a urmat schimbul de bani-marfă care a evoluat cu timpul, după nevoi şi după popoare, oprindu-se în cele din urmă la un anumit fel de marfă şi anume la metale, recunoscute şi întrebuinŃate aproape peste tot. Între metale, cele mai folosite în acest scop au fost metalele preŃioase.

RenunŃarea la diferitele bunuri care au făcut serviciul de etalon de schimb se datorează faptului că acest sistem de schimb era departe de a satisface cerinŃele impuse. Mai întâi, bunul folosit ca atare, varia de la popor la popor. Apoi, natura perisabilă a acestor bunuri, precum şi greutatea de a le deplasa, având un volum mare pentru valoarea lor, îngreuna mult schimbul. Faptul de a atribui unui obiect o utilitate sau o funcŃiune de instrument de schimb depinde de voinŃa posesorului său. Un obiect care îndeplineşte funcŃiunea de instrument de schimb şi este ban, în nici un caz nu este monedă.

Fenomenele monetare au aspecte atât de variate şi atât de complicate încât părerile exprimate asupra lor merg până la adversitate. Fiecare priveşte moneda din alt unghi şi o consideră din alt punct de vedere.

După unii moneda este o realitate căreia trebuie să i ne supunem; după alŃii, moneda este numai o ficŃiune ce trebuie subordonată intereselor noastre. Oricum ar fi privită, moneda rămâne ceva convenŃional, având de îndeplinit anumite funcŃiuni sau cum spune dictonul englez "Money is what Money does". Din vastul noian de definiŃii elaborate vom reda în continuare câteva definiŃii date de unii cercetători ai monedei.

4

Prima încercare de a defini moneda aparŃine lui Aristotel, care în "Politica" prezintă moneda ca o materie utilă prin ea însăşi, uşor de a o folosi în diferite nevoi ale vieŃii. Ea poate fi metal, fier, argint sau orice altă substanŃă căreia i se va determina mai întâi dimensiunea şi greutatea.

Platon defineşte moneda mai puŃin precis, concepând-o ca fiind bătută din metal nepreŃios. Jean Baptiste Say spune că dacă există în societate o marfă care să fie apreciată şi căutată nu din

cauza serviciilor sale, ci din cauza calităŃii de a i se putea da o cantitate, a cărei valoare să fie exact proporŃionată cu valoarea a ceea ce voim să avem, aceasta este moneda.

Aupetit, în lucrarea “Théorie de la Monnaie” defineşte moneda ca un anume capital permanent prin intermediul căruia se efectuează toate schimburile.

Walras, în lucrarea "Elements d'économie pure" spune că se poate defini situaŃia unei pieŃe, raportând valoarea tuturor mărfurilor, la valoarea numai a uneia din ele. Această marfă se cheamă numerar.

Sintetizând, moneda poate fi definită în general ca un instrument etalon legal de plată pentru facilitarea schimbului, pentru acumulări şi stingerea obligaŃiilor, măsurător general de valori, care se bucură de încrederea publică şi poartă girul statului, care atunci când moneda este confecŃionată din metal preŃios îi garantează greutatea şi titlul.

Moneda trebuie să fie acceptată de către toŃi, peste tot şi oricând. Este necesar de adăugat că pentru a fi acceptată de către toŃi, valoarea monedei trebuie să fie fondată pe încrederea pe care o au în ea purtătorii. Această încredere nu se manifestă decât în sânul comunităŃii monetare, care este în general naŃiunea. Totuşi, anumite instrumente monetare pot fi utilizate în afara frontierelor, căpătând caracterul de valută (dolar american, euro, yen japonez etc.).

Moneda este expresia unor situaŃii şi imperative economice (producŃie, schimb) dar ea este totodată şi o expresie a suveranităŃii, a voinŃei statului, al cărui gir îl poartă şi al cărui control îl acceptă. Moneda este în acelaşi timp unul din instrumentele puterii de stat.

Moneda este intermediarul modern al schimburilor şi unitatea de cont prin care sunt exprimate preŃurile şi datoriile. Controlând evoluŃia monedei şi a creditului, statul şi banca sa de emisiune pot spera să favorizeze echilibrul dintre economii şi cheltuielile pentru investiŃii.

Primele forme de monedă au fost sub forma unor piese metalice din bronz, argint, aur, pe care era bătută efigia (o stemă cu chipul unei persoane care reprezenta forŃa publică) care garanta valabilitatea monedei, iar cifrele înscrise pe monedă consemnau informaŃia despre mărimea valorii cuprinsă în monedă.

Pe măsura evoluŃiei societăŃii umane, a diversificării schimburilor şi creşterii complexităŃii acestora, moneda sub formă de piese metalice din argint şi aur, care cunoscuse o dezvoltare deosebită spre sfârşitul sec. XVIII, a început să cedeze locul monedei de hârtie - bancnotă.

După modul de utilizare şi scopul acestor utilizări, moneda cunoaşte mai multe forme: a) Moneda de calcul - este moneda fictivă utilizată ca numitor comun în cazul circulaŃiei paralele a mai

multor feluri de monede sau a unor monede supuse unor deprecieri progresive din cauza inflaŃiei. b) Moneda de cont (scripturală) - disponibilităŃile aflate în conturile bancare şi care circulă între aceste

conturi prin virament sau transfer. c) Moneda de credit - denumire generică pentru sumele băneşti care au la origine o operaŃiune de credit:

bancnotele, cecurile, cambiile. d) Moneda de tezaur - bani de hârtie emişi de Trezorerie fără garanŃie materială, în general în cupiuri de

valoare redusă în vederea acoperirii unor nevoi financiare ale statului. e) Moneda divizionară - submultiplii ai unităŃii monetare (banul faŃă de leu). f) Moneda fictivă (fiduciară) - bani fără valoare proprie, cu sau fără existenŃă materială, care circulă numai

în virtutea încrederii acordate de deŃinători emitentului.

1.2. FuncŃiile monedei Dacă la început, când încă nu primise consacrarea legii, moneda era o marfă utilizată numai în

operaŃiuni de schimb, ulterior noŃiunea de preŃ monetar (funcŃia de evaluare) s-a precizat odată cu apariŃia monedei metalice. Cu timpul, conceptul de monedă se separă de acela de marfă utilă. Moneda devine tot mai mult putere de cumpărare, intrând cu această putere de cumpărare în angrenajul complex şi dinamic al relaŃiilor de schimb.

Ca mijlocitor al circulaŃiei mărfurilor, banii trebuie să apară nemijlocit în procesul de schimb, funcŃiunile lor sociale decurgând necondiŃionat din nevoile reale ale omului, în procesul de exercitare a activităŃii economice şi sociale.1

1 Petria N., - „Monedă, credit, bănci şi burse”, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2003

5

Analizând funcŃiile monedei, acestea se pot grupa în două mari categorii: a) principale:

� instrument de schimb şi de circulaŃie a bunurilor; � unitate de exprimare a preŃului bunurilor şi serviciilor ce se schimbă în activitatea economică; � mijloc legal de plată pentru stingerea drepturilor şi obligaŃiilor către indivizi;

b) secundare: � mijloc de păstrare sau tezaurizare de valori în timp; � mijloc de transport sau deplasare de valori în spaŃiu; � mijloc de circulaŃie a capitalurilor dintr-o mână în alta pe calea creditului.

Această clasificare a funcŃiunilor monedei poate suferi critici, dar este cazul să precizăm că funcŃiile monedei depind de felul cum este privită moneda. Gândirea monetară a evoluat şi evoluează, prezentând instrumentul monetar sub aspecte diferite, în funcŃie de punctul de vedere social-evolutiv, politico-juridic sau social-economic. Sub orice aspect ar fi privită moneda, în orice context economic şi social, ea îndeplineşte cel puŃin următoarele funcŃii: etalon şi măsură a valorii, instrument intermediar al schimburilor, instrument de rezervă a valorii, instrument al plăŃilor viitoare, unitate de cont.

1.3. Puterea de cumpărare a monedei

1.3.1. Puterea de cumpărare a monedei în cadrul naŃional

În calitatea sa de etalon al valorii sau unitate de calcul este relativ simplu de a determina valoarea

unei monede în raport cu un bun. Ea se măsoară prin cantitatea din bun ce poate fi cumpărată cu această monedă. PreŃul monedei în raport cu un bun este inversul preŃului monetar al bunului respectiv.

Determinarea valorii unei monede în raport de toate bunurile sau în raport de cele mai reprezentative este mult mai dificilă. Pentru aceasta este necesară utilizarea unui “coş” de bunuri, în care fiecare bun particular este ponderat cu un coeficient, calculat în funcŃie de locul ocupat în tranzacŃiile comerciale. Dacă consideram acest “coş” ca un produs nou, el are un preŃ “P” egal cu media ponderată a preŃurilor monetare ale fiecărui bun component. n

P = Σ ai pi unde: ai = ponderea fiecărui produs în total tranzacŃii i = 1 pi = preŃul monetar al produsului i

1.3.2. Puterea de cumpărare a monedei în context internaŃional

Pe plan internaŃional, puterea de cumpărare a monedelor naŃionale este adesea utilizată pentru stabilirea cursurilor valutare reale. Aceste cursuri nu se calculează în mod curent, nefiind operative în tranzacŃiile comerciale şi valutar-financiare.

Cursul real se fundamentează pe teoria parităŃii puterii de cumpărare, în varianta absolută: Cr = P/Px unde: P = indicele preŃurilor în Ńara de referinŃă

Px = indicele preŃului în străinătate În esenŃă, teoria parităŃii puterii de cumpărare constă în aceea că acceptând să plătim pentru o

monedă străină un anumit preŃ, privim această monedă din punct de vedere al puterii de cumpărare pe care o posedă în ce priveşte mărfurile şi serviciile Ńării străine. Pe de altă parte, atunci când oferim o anumită sumă în moneda noastră proprie, oferim o putere actuală de cumpărare asupra propriilor noastre mărfuri şi servicii. În consecinŃă, evaluarea unei monede străine, exprimată în moneda noastră depinde îndeosebi de puterea de cumpărare relativă a celor două monede în Ńările de origine respective.

Prin urmare, dacă se plătesc două monede A pentru o monedă B, aceasta se explică prin aceea că în Ńara A se obŃin cu două unităŃi monetare naŃionale mărfuri şi servicii care, în Ńara B, se obŃin cu o singură unitate monetară naŃională. Astfel, potrivit teoriei parităŃii puterii de cumpărare, cursul valutar rămâne aproape neschimbat atât timp cât nivelul preŃurilor şi tarifelor din cele două Ńări nu se modifică sau modificarea se produce în acelaşi sens şi în aceeaşi proporŃie.

În practică însă acest lucru nu se întâmplă întocmai şi de aceea există mari dificultăŃi de stabilire a parităŃii puterilor de cumpărare. Nu s-a găsit încă o metodologie sigură, obiectivă, de determinare a cursurilor valutare tocmai ca urmare a dificultăŃilor de evaluare a puterilor de cumpărare. Se caută încă cele mai bune soluŃii pentru stabilirea unor metodologii de calcul a indicilor de preŃuri şi a eşantioanelor de produse care stau la baza indicilor, astfel încât aceştia să aplatizeze diferenŃele existente de la Ńară la Ńară.

6

CAPITOLUL II

SISTEMELE MONETARE NAłIONALE

2.1. Scurt istoric al sistemelor monetare

Pe parcursul apariŃiei şi dezvoltarii societăŃii omeneşti, de-a lungul unei îndelungate perioade istorice, rolul de bani a fost îndeplinit, ca echivalent general, de diferite mărfuri metale şi mai apoi de monedele metalice din metal şi argint. Pe măsura dezvoltării vieŃii economice şi sociale, a dezvoltării şi amplificării producŃiei şi schimbului de mărfuri, bunuri şi servicii, circulaŃia monetară a început să fie deservită şi de monede fără valoare deplină, bătute din metale nepreŃioase.

Mai târziu, pe măsură ce producŃia de mărfuri a devansat producŃia de metale preŃioase, şi pe măsură ce volumul tranzacŃiilor comerciale a crescut spectaculos, reclamând şi un volum sporit de monedă, de bani în circulaŃie, au apărut şi biletele de bancă. Statul a recurs la emiterea biletelor de hârtie, la început convertibile în metal preŃios iar mai apoi, după primul război mondial şi neconvertibile.

Convertibilitatea biletelor de bancă în aur a fost abandonată de drept în anii ‘70. Bancnotele s-au transformat astfel din banii de credit cu acoperire în metal preŃios, în bani fiduciari, fără valoare intrinsecă, fără acoperire, s-au transformat în simple semne băneşti.2

Banii au apărut spontan, în procesul de dezvoltare a schimbului, ca urmare a unor necesităŃi, a unor nevoi reale ale oamenilor, prin separarea din lumea mărfurilor a unor mărfuri şi mai apoi a unei singure mărfi, ca echivalent general. Acest rol, a fost îndeplinit în anumite perioade de timp şi în anumite zone de variate mărfuri (animale, blănuri, scoici, tutun, sare, ulei, ceai etc.).

Pe măsura dezvoltarii societăŃii, statele au elaborat norme şi au creat instituŃii care să reglementeze, organizeze şi supravegheze relaŃiile monetare. S-au constituit treptat sistemele monetare naŃionale care reglementau emisiunea, punerea în circulaŃie şi retragerea din circulaŃie a monedei.

Deteriorarea monedelor prin uz şi falsificare era o practică curentă şi o caracteristică a circulaŃiei monetare în epocă. Reducerea conŃinutului de metal preŃios sau titlului din care erau confecŃionate monedele a fost practicată de conducătorii statelor (regi, împăraŃi ), de seniori, dar şi de negustori şi cămătari. De multe ori monedele erau bătute din metal comun fiind doar spoite cu argint sau aur, alteori conŃinutul de metal preŃios era diminuat în aliaj, sau prin diminuarea greutăŃii monedei faŃă de cea declarată legal. Astfel s-a ajuns ca banii buni să fie retraşi din circulaŃie şi tezaurizaŃi, conducând la emiterea de către Thomas Gresham (1519-1579) a aşa-numitei legi Gresham, conform căreia “moneda rea alungă pe cea bună”.

În lumea antică şi în Evul Mediu, rolul de echivalent general a fost îndeplinit mai ales de argint, dar şi de aur. În istoria monedei, funcŃia de etalon a fost îndeplinită la începuturi de mărfuri obişnuite, pentru ca treptat, această poziŃie să fie cucerită de metale preŃioase, aur şi argint, locul acestora fiind luat ulterior de valute şi devize.

Etalonul monetar a variat de la o perioadă la alta şi de la o Ńară la alta, fiind adoptat şi dimensionat prin legea monetară din fiecare Ńară. Unii istorici monetari consideră că perioada Evului Mediu s-a caracterizat prin monometalismul argint, alŃii prin bimetalism, cu preponderenŃa argintului. Începând cu secolul al XI-lea şi până la jumatatea secolului al XIX-lea sistemele băneşti au fost bimetaliste. În cadrul acestui sistem baterea monedelor etalon pentru ambele metale era liberă, circulaŃia lor fiind simultană şi paralelă.

În condiŃiile permanentelor modificări ale valorilor de schimb între cele două metale, ca urmare a fluctuaŃiilor cantităŃilor de metale extrase şi puse pe piaŃă, raporturile fixate nu au putut fi menŃinute şi speculaŃiile făcute, au condus la scoaterea uneia sau alteia din monede din circulaŃie în special a celei de aur. Treptat s-a trecut de la bimetalism la monometalismul aur.

TranziŃia de la bimetalism la monometalism s-a făcut mai întâi în Anglia în 1818. Germania trece la monometalismul aur în 1875 având ca suport despăgubirile de război plătite de FranŃa. SUA trece la monometalismul aur în 1900. La sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX monometalismul aur s-a introdus în majoritatea Ńărilor, rămânând numai câteva în care s-a mai practicat monometalismul argint (Indochina şi China până în 1930, respectiv 1935).


7

2.3. ConŃinutul şi elementele sistemelor monetare

Sistemul monetar naŃional cuprinde ansamblul normelor legale şi instituŃiilor care reglementează, organizează şi supraveghează relaŃiile monetare dintr-o Ńară.

Fiecare Ńară îşi stabileşte unitatea monetară naŃională care îndeplineşte, în mod suveran, rolul de mijloc legal de plată în cadrul graniŃelor statului emitent.

Privite în evoluŃie, sistemele monetare au avut următoarele componente: 1. unitatea monetară; 2. etalonul monetar; 3. modul de emisiune şi circulaŃie a bancnotelor şi banilor divizionari.

1. Unitatea monetară • denumirea unităŃii monetare şi a subdiviziunilor sale: leu - bani; dolar SUA - cenŃi, euro – cenŃi etc.

Prin reglementări internaŃionale (ISO) s-a convenit uniformizarea modului de simbolizare prin trei litere a unităŃilor monetare ale statelor lumii, primele două litere reprezentând denumirea prescurtată a Ńării (în limba engleză) şi a treia literă, prima literă din denumirea monedei (în limba naŃională). De exemplu: ROL - Ro/manian L/eu; USD - U/nited S/tate D/ollar; GDP - G/reate B/ritain P/ound etc.).

• structura pe cupiuri şi raportul dintre bancnote şi bani divizionari. În cadrul fiecărei Ńări se stabileşte o serie valorică a bancnotelor, de exemplu bancnote/cupiuri de 5.000 u.m., 10.000 u.m., 50.000 u.m., 100.000 u.m., fiecare cupiură fiind emisă şi pusă în circulaŃie într-un număr prestabilit şi diferenŃiat. Astfel, bancnotele de valori mici sunt puse în circulaŃie într-un număr mai mare decât bancnotele de valori mari. Similar, între bancnote şi moneda divizionară există un raport, spre exemplu, moneda divizionară pusă în circulaŃie nu poate depăşi 2% din valoarea bancnotelor.

Definirea prin lege a unităŃii monetare este un atribut al instituŃiilor monetare naŃionale. Această

definire s-a realizat direct în funcŃie de etalonul care a fost adoptat ca bază a sistemului monetar, implicând analiza a trei elemente:

a. valoare paritară; b. paritate monetară; c. curs de schimb (valutar).

a. Valoarea paritară. Fiecare stat stabileşte pentru moneda sa o valoare paritară, care reprezintă conŃinutul valoric al acesteia definit prin legea monetară a Ńării care emite moneda. NoŃiunea de valoare paritară presupune un etalon faŃă de care moneda se raportează într-o relaŃie fixă sau stabilă.

Încă de la apariŃia sa până în 1978, valoarea monedei se stabilea în raport cu un etalon monetar. Rolul de etalon monetar a fost îndeplinit predominant de metalele preŃioase - aurul şi/sau argintul, iar mai târziu (după 1920) şi de unele valute (lira sterlină, dolarul SUA, francul francez etc.) care se bucurau de o anumită poziŃie pe plan internaŃional şi pentru care statul emitent se angaja oricând să le convertească la cerere în metalul preŃios în care erau definite. După intrarea în vigoare a amendamentelor aduse statutului FMI, în 1978, valoarea monedelor este definită prin sistemul aranjamentelor valutare. Aranjamentele valutare constituie un ansamblu de măsuri pe care fiecare stat membru al FMI îl practică cu scopul asigurării unei evoluŃii cât mai disciplinate a cursului valutar al monedelor lor. În timp ce definirea valorii unei monede pe baza valorilor paritare presupunea un raport fix sau stabil pe o perioadă mai îndelungată, în definirea valorii pe baza unui aranjament valutar, locul principal îl ocupă evoluŃia pe piaŃă a cursului valutar al monedelor comparate.

b. Paritatea monetară exprimă raportul dintre valorile paritare ale două monede. În funcŃie de

etalonul care a stat la baza unităŃilor monetare, aceasta a îmbrăcat forma parităŃii metalice, valutare şi DST.

c. Cursul de schimb reprezintă preŃul unei monede naŃionale sau internaŃionale, exprimat într-o altă monedă cu care se compară. Ca ordin de mărime paritatea monetară este sinonimă cu cursul oficial. În condiŃiile etalonului aur, valorile paritare au fost menŃinute multă vreme nemodificate şi pe această bază parităŃile erau şi ele fixe, reflectându-se în final în fixitatea cursurilor oficiale (paritare). În perioada de aplicare a etalonului aur, comparaŃia unităŃilor monetare se realiza prin raportare la o altă monedă. În cadrul sistemelor monetare actuale cursul de schimb este dat de raportul cerere-ofertă de valută pe piaŃă.

8

2. Etalonul monetar FuncŃia de etalon a fost îndeplinită la început de mărfuri obişnuite, pentru ca treptat această poziŃie

să fie cucerită de metalele preŃioase (aur, argint), locul lor fiind luat apoi de valute şi devize. În prezent se afirmă un nou tip de etalon, cel al puterii de cumpărare. Etalonul monetar a variat de la o Ńară la alta şi de la o perioadă la alta, fiind adoptat şi dimensionat prin legea monetară a fiecărei Ńări.3

În funcŃie de conŃinutul etalonului monetar s-au consacrat mai multe tipuri de sisteme monetare: - sisteme monetare având drept etalon metalul monetar, existând sisteme monetare bimetaliste (aur şi

argint) şi monometaliste (aur sau argint); - sisteme monetare bazate pe etalonul aur: aur-monedă; aur-lingouri; aur-devize. - sisteme monetare bazate pe etalonul putere de cumpărare.

Rolul de etalon în definirea valorii paritare a unei monede a fost îndeplinit, de-a lungul anilor, de: • o cantitate de metal (aur, argint);

Sistemele monetare ale statelor aveau la bază, într-o primă etapă, monometalismul sau bimetalismul. În cazul bimetalismului, valoarea paritară a monedei naŃionale era definită simultan în două metale – aur şi argint – între care, de regulă, se stabilea un raport fix.

Exemplu: dolarul SUA, ca unitate monetară internaŃională a fost adoptat în 1785 având la bază sistemul bimetalist aur-argint cu o valoare paritară de 1USD = 1,603 g Au şi 1USD = 24,06 g Ag.

Cu timpul, marea majoritate a statelor lumii au adoptat monometalismul aur, definindu-şi valoarea paritară a monedelor lor în aur.

Exemplu: - evoluŃia definirii în aur a dolarului SUA: 1 dolar SUA = 1,5 g Au (1900); 0,88671 g Au (1934);

0,818515 g Au (1971); 0,736662 g Au (1973); - evoluŃia definirii în aur a leului: 1 leu = 0,290 g Au (1890); 0,009 g Au (1929); 0,00594 g Au (1947);

0,079346 g Au (1952); 0,148112 g Au (1954). Ca rezultat al crizei valutar-financiare declanşate la începutul deceniului opt al secolului XX şi al

modificării în acest context în anul 1978 a statutului FMI, sistemul definirii valorilor paritare ale monedelor statelor membre ale FMI în aur a fost abandonat.

Începând cu anii ’80, practic toate statele lumii – membre sau nemembre ale FMI – au optat pentru definirea cursului monedelor lor (convertibile sau neconvertibile) pe baza unor metodologii care, în esenŃă, reflectă fluctuarea generalizată a cursurilor valutare pe plan mondial.

• o valută (dolar SUA, franc francez, liră sterlină etc.); Schimbările intervenite în evoluŃia economiei mondiale, care au avut efecte şi asupra sistemelor

monetare ale statelor lumii, le-au determinat pe acestea să-şi definească valoarea paritară a monedelor lor într-o valută apreciată ca stabilă (care era definită, de regulă, în aur). Principalele valute care au îndeplinit acest rol au fost: lira sterlină, francul francez, dolarul american şi peseta spaniolă.

IniŃial, sistemul a fost practicat de Ńările aflate sub dominaŃie colonială sau aparŃinând unor blocuri şi zone monetare. După anul 1971, sistemul raportării la o valută a îmbrăcat două forme: - monedele Ńărilor aparŃinând aşa-numitei zone a francului francez, care îşi au valoarea definită printr-un

raport fix faŃă de acesta şi, ulterior, faŃă de euro; - monedele unor Ńări membre ale FMI, în baza unor aranjamente valutare stabilite în cadrul FMI după

1978, care sunt legate în definirea valorii lor de o anumită valută printr-un raport fix. • DST. Odată cu crearea DST, unele Ńări şi-au definit valoarea monedei lor în raport cu această unitate

monetară de cont internaŃională (Birmania: 8,5084 Kyat Birmanez = 1 DST; Vietnam: 2,6636 Dong Vietnamez = 1 DST). Legarea monedelor de DST constituie o practică şi în cadrul aranjamentelor valutare ale FMI.

3. Emisiunea şi circulaŃia bancnotelor şi banilor divizionari IniŃial, la emisiunea banilor de hârtie, băncile asigurau convertibilitatea acestora în aur, prin

preschimbarea la cerere a bancnotelor cu monede-aur, publicul manifestând încredere în mecanismul monetar.

Treptat, funcŃionarea mecanismului a cunoscut contradicŃii între cantitatea de metal monetar din rezerva băncii de emisiune şi cantitatea de monedă de hârtie emisă şi pusă în circulaŃie, cerută de tranzacŃiile comerciale aflate în ascensiune. Ca urmare, convertibilitatea bancnotelor a fost limitată şi lichidată.


9

În actualele condiŃii, sistemele monetare nu mai cuprind norme şi proporŃii specifice pentru acoperirea metalică a emisiunii de bancnote, dar cuprind reglementări privind relaŃiile create pe linie de emisiune, norme privind legăturile dintre băncile centrale şi cele comerciale.

Aceste reglementări proliferează şi tind să fie folosite drept instrument de combatere a emisiunii cu caracter excesiv. AbsenŃa mecanismelor de autoreglare a masei monetare în circulaŃie şi deosebita acuitate a proceselor inflaŃioniste în anii 70, au determinat intensificarea şi diversificarea formelor de intervenŃie în sfera monetară, atât din partea băncilor centrale, cât şi a autorităŃilor guvernamentale.

De regulă, instituŃia autorizată în acest sens este banca centrală a Ńării. Tipărirea bancnotelor se realizează de instituŃii ale statului specializate, în condiŃii de securitate ridicată. Ea se poate face şi în alte Ńări pentru a se asigura securitatea deplină, un grad tehnic superior de securizare a fiecărei bancnote în parte sau în cazul în care Ńara respectivă nu are astfel de instituŃii specializate. Punerea în circulaŃie cade în sarcina băncii centrale, în funcŃie de nevoile circulaŃiei monetare determinate în baza indicatorilor economici, financiari, bugetari etc. ai Ńării. În acest proces, un rol important îl deŃin băncile comerciale sau alte instituŃii de credit care se constituie ca verigi importante în punerea în circulaŃie efectivă a bancnotelor. Retragerea bancnotelor din circulaŃie se face în mod curent în cazul celor uzate, distruse etc., ca obligaŃie a băncilor comerciale de a le identifica în procesul plăŃilor cu numerar şi de a le transmite băncii centrale. Retragerea din circulaŃie a bancnotelor poate avea loc şi în alte situaŃii: reformă monetară, schimbarea sistemului de securizare a bancnotelor şi înlocuirea lor cu altele noi, modificarea reprezentării grafice sau valorice etc.

Sistemele monetare clasice au cuprins reglementări privind baterea şi circulaŃia monedelor cu sau fără valoare deplină. Cele cu valoare deplină erau bătute din aur şi argint iar cele fără valoare deplină din zinc, aluminiu ca şi din diverse aliaje cu metale nepreŃioase.

Monedele cu valoare intrinsecă (deplină) aveau o valoare care corespundea cu valoarea metalului din care erau confecŃionate. Exemplu dacă un dolar SUA avea un conŃinut de 1,5 g aur, moneda de 10 $ cântărea 15 g aur, era o monedă cu valoare integrală.

Pentru monedele cu valoare integrală era specifică baterea liberă, ceea ce însemna dreptul oricărei persoane de a prezenta la monetăria statului metalul sub formă de lingouri pentru a-l trasforma în aur monedă contra unui comision, stabilit procentual din valoarea aurului monetar.

Monetizarea liberă, ca şi libera tezaurizare, asigurau adaptarea spontană a cantităŃii de bani în circulaŃie la necesităŃile economiei. Cheltuielile de monetizare, ca şi pierderile de metal preŃios prin uzură în timpul circulaŃiei erau mari, făcând ca acest model al organizării monetare să nu reprezinte idealul. Aceasta, cu atât mai mult cu cât cantităŃile de metal preŃios extras au rămas mult în urmă faŃă de amplificarea schimburilor.

Baterea monedelor fără valoare integrală a fost determinată de raŃiuni tehnice, de nevoile schimbului. CirculaŃia monetară are nevoie şi de monede de valoare redusă, de monede divizionare. Dacă acestea ar fi fost bătute din metal preŃios, ele ar fi avut dimensiuni foarte mici şi ar fi generat costuri mari. Monedele fără valoare integrală nu pot face obiectul baterii libere, ci constituie monopol de stat, apărat cu stricteŃe. Cantitatea de astfel de monede fără valoare deplină, puse în circulaŃie, trebuia menŃinută la nivel redus. Valoarea acestor monede nu era reprezentată de valoarea metalului din care erau confecŃionate ci de valoarea aurului pe care-l reprezentau în circulaŃie. Prin limitarea baterii monedei fără valoare intrinsecă se urmarea evitarea scoaterii din circulaŃie a monedei cu valoare integrală ( de aur şi argint ) şi a tezaurizării acestora.

Monedele cu valoare deplină au dispărut din circulaŃie odată cu primul război mondial. Sistemele băneşti contemporane nu mai cuprind ca regulă generală reglementări privind monetizarea metalelor preŃioase.

2.3. EvoluŃia sistemelor monetare

În dezvoltarea lor modernă, sistemele monetare au cunoscut mai multe forme:

a. Sistemul monetar bazat pe etalonul aur - monedă (Gold Specie Standard) b. Sistemul monetar bazat pe etalonul aur-lingouri (Gold Bullion Standard) c. Sistemul monetar bazat pe etalonul aur-devize (Gold Exchange Standard) d. Sistemul monetar bazat pe etalonul devize (Exchange Standard).

10

2.3.1 Sistemul monetar bazat pe etalonul aur-monedă

Etalonul aur s-a impus asupra bimetalismului aur-argint la sfârşitul secolului al XIX-lea, ca expresie a dezvoltării capitalismului la scară mondială. Acest sistem a răspuns necesităŃilor dezvoltării schimbului şi circulaŃiei, întărind sistemul de credit şi lărgind relaŃiile internaŃionale.4

Principalele sale caracteristici erau: 1. Stabilirea prin lege a conŃinutului în aur al unităŃii monetare (valoare paritară). 2. Stabilirea parităŃilor monetare ca raport între valorile paritare ale respectivelor unităŃi monetare. 3. Baterea liberă a monedelor de aur, fiecare cetăŃean având dreptul să predea monetăriei statului o

cantitate de aur şi să obŃină în schimb un număr corespunzator de monezi de aur. 4. Convertibilitatea liberă şi nelimitată a bancnotelor în monede de aur (realizându-se astfel echivalenŃa

între valoarea nominală a bancnotelor şi valoarea proprie a monedelor de aur corespunzătoare). 5. CirculaŃia liberă a aurului, atât în interiorul Ńării cât şi între Ńări, în general sub forma de monede.

UnităŃile monetare naŃionale se raportau numai la aur, numai prin el se defineau şi se schimbau între ele. Având un conŃinut aur stabilit de fiecare stat în mod suveran, monedele naŃionale se schimbau unele pe altele la un curs fix stabilit în funcŃie de paritatea monetară, ce era o paritate metalică, determinată ca raport între conŃinutul în aur a două monede.

Aurul, în calitate de bani universali, îndeplinea funcŃiile de măsură a valorilor mărfurilor, etalon al preŃurilor, mijloc de rezervă şi de plată, atât pe plan intern cât şi internaŃional. Sistemul asigură automatismul autoreglarii spontane a echilibrului balanŃei de plăŃi externe. Banii de aur, atât cei cu valoare intrinsecă, cât şi cei de hârtie convertibili în aur, asigurau spontan legătura dintre sistemele monetare naŃionale. Acest etalon a fost adoptat de Anglia în 1818, de Ńările europene după 1870, iar de SUA în 1900. România l-a adoptat în 1890. Sistemul a funcŃionat relativ bine până la primul război mondial, când a început să-şi atingă limitele.

2.3.2. Sistemul monetar bazat pe etalonul aur-lingouri

După primul război mondial, datorită dereglărilor apărute în sistemul etalonului aur, unele Ńări ca Anglia, FranŃa, etc., au adoptat sistemul bănesc aur-lingouri, prin care s-a renunŃat la punerea în circulaŃie a aurului sub formă de monedă efectivă, aceasta rămânând în depozitele băncii centrale ca acoperire a semnelor monetare puse în circulaŃie, confecŃionate din diverse aliaje şi din hârtie. Acest sistem reprezintă o variantă a etalonului aur-monedă caracterizată prin eliminarea monetizării aurului, ca şi a convertibilităŃii bancnotelor în monede de aur. - 1 lingou standard = 400 uncii = 12,444 kg aur - 1 uncie = 31,1035 g aur

Etalonul aur-lingouri limitează convertibilitatea, rămânând convertibile numai sumele care au cel puŃin valoarea unui lingou.

În Anglia, care a introdus acest etalon în 1925, convertibilitatea era admisă când un deŃinător de bancnote prezenta la schimb o sumă egală cu un lingou (1557lire).

În FranŃa etalonul aur-lingouri a fost introdus în 1918 iar suma minimă necesară pentru preschimbarea într-un lingou era de 215.000 franci francezi. România a adoptat o asemenea convertibilitate în 1928. Etalonul aur-lingouri s-a dovedit o soluŃie de organizare monetară neviabilă, limitând excesiv posibilităŃile de adaptare a masei monetare la necesităŃile circulaŃiei.

Aceasta a condus la căutarea unor soluŃii de a depăşi rigidităŃile etalonului aur şi a se asigura capacitatea de plată necesară, introducându-se etalonul aur-devize.

2.3.3. Sistemul monetar bazat pe etalonul aur-devize

Etalonul aur-devize a fost adoptat de mai toate statele, pe baza recomandărilor ConferinŃei Monetare InternaŃionale de la Genova-Italia, din 1922, de a introduce în sistemele băneşti naŃionale, ca mijloace de rezervă şi de plată internaŃionale, alături de aur şi a monedelor naŃionale ale unor Ńări dezvoltate (dolar SUA, lira sterlină, francul francez, etc.). În categoria devizelor, la aceste valute se adaugă treptat şi toate efectele comerciale şi publice exprimate în aceste unităŃi monetare ($, lira sterlina şi FF).

Această stare de lucruri a fost impusă de marile rezerve de aur deŃinute mai ales de SUA şi Anglia dar şi de supremaŃia lor economică şi politică, în calitate de lideri ai câştigării primului război mondial. După marea criză economică din anii 1929 rolul lirei sterline şi al francului francez a început să scadă şi a crescut


11

mult importanŃa dolarului. În 1934 s-a stabilit preŃul unciei de aur la 35 dolari, consolidându-se rolul dolarului în cadrul etalonului aur-devize. Principalele caracteristici ale sistemului aur-devize au fost:

1. Definirea unităŃii monetare naŃionale printr-o cantitate de aur sau în funcŃie de o anumită monedă mai puternică, convertibilă în aur, cum a fost dolarul american

2. Excluderea aurului din circulaŃia internă în care apar exclusiv semne ale valorii (bancnote, monezi divizionare, bani scripturali).

3. Convertibilitatea externă, la alegerea băncii, în aur sau în valute-aur, adică în mijloace de plată ale unor Ńări în care moneda era convertibilă în mod legal şi practic în aur, la un curs oficial.

4. DeŃinerea unor rezerve de mijloace de plată internaŃionale, compuse atât din aur cât şi din valute de rezervă şi alte active.

5. Transferabilitatea liberă sau cu anumite restricŃii a fondurilor. Nu se poate face o demarcaŃie precisă între trecerea de la sistemul etalonului aur la sistemul

etalonului aur-devize, între acestea existând, între cele două războaie mondiale, o competiŃie şi o întrepătrundere determinată atât de legităŃile economice cât şi de politica monetară promovată de diferite state. Istoria etalonului aur-devize dovedeşte lipsa de stabilitate a banilor în acest sistem. El a favorizat starea de dependenŃă a sistemelor băneşti ale Ńărilor mai slab dezvoltate de cele dezvoltate. Astfel, aurul din rezerva statului de provenienŃă a devizelor servea nu numai la acoperirea bancnotelor proprii ci şi a bancnotelor emise de statul care obŃine devizele. Aceeaşi cantitate de metal preŃios serveşte la acoperirea unei circulaŃii băneşti cu atât mai mari cu cât sistemul de includere în stocul de acoperire al devizelor este mai răspândit.

A apărut astfel posibilitatea emisiunii excesive de semne băneşti şi a proliferării inflaŃiei.Treptat s-au făcut simŃite în cadrul acestui sistem puternice fenomene de dezechilibru financiar-valutar interstatal. Mai ales în timpul crizei din 1929-1933 au început să apară politici de autarhie economică şi monetară, diverse blocuri financiar-valutare şi acŃiuni concertate în acest sens.5

Pentru contracararea acestor fenomene s-a făcut simŃită nevoia creării unui cadru juridic şi instituŃional general care să reglementeze politica valutară a statelor şi agenŃilor economici pe plan internaŃional.

A devenit presantă necesitatea creării, prin negocieri şi reglementări comune, a unui sistem monetar internaŃional pentru a se introduce mai multă ordine şi disciplină în relaŃiile financiar-valutare internaŃionale. Ca urmare, în iulie 1944 la Bretton - Woods (SUA), reprezentanŃi ai 44 de state au hotărât crearea celui dintâi sistem monetar internaŃional, prin trecerea de la relaŃiile pur bilaterale la o structură a relaŃiilor multilaterale care implică contractul participanŃilor.

2.3.4. Sistemul monetar bazat pe etalonul devize

În prezent aurul nu mai îndeplineşte funcŃii monetare, nu se mai bat monede decât în scopuri jubiliare, metalul galben fiind cotat la bursă ca orice altă marfă.

În condiŃiile etalonului devize, sistemele monetare ale principalelor Ńări ale lumii nu mai au ca referinŃă aurul. Aurul nu mai are preŃ fix ci acesta se determină pe baza raportului cerere-ofertă. Monedele nu se mai definesc în aur, vechile definiŃii în aur sunt pur declarative.

2.4. Convertibilitatea monetară

AccepŃiunea termenului de convertibilitate a suferit de-a lungul timpului importante modificări: convertibilitatea aur-monede (până în 1914) se referea la dreptul deŃinătorului unei bancnote de a primi de la banca de emisiune echivalentul în aur al valorii paritare a bancnotei; convertibilitatea aur-lingouri (1920-1936) asigura convertirea în aur a bancnotelor de la o anumită sumă în sus sau la nivelul valorii echivalente a unui lingou standard aur (444 uncii); convertibilitatea aur-devize (1947-1971) asigura convertirea în aur a unei monede definite în aur prin intermediul unei terŃe monede – dolarul SUA – autorităŃile monetare americane angajându-se faŃă de băncile centrale ale altor Ńări de a le preschimba dolarii deŃinuŃi în aur la preŃul fix al aurului de 35 dolari SUA/uncia (apoi 38 şi respectiv 42 dolari SUA/uncia). Abandonarea convertibilităŃii în aur a dolarului (1971), trecerea la cursuri fluctuante (1973-1976), demonetizarea aurului (1978), toate reflectate direct sau indirect în amendamentele aduse Statutului FMI în 1978, au condus la modificarea radicală a conceptului de convertibilitate în sensul că convertirea se referă la preschimbarea unei monede pe alta la cursul pieŃei, fără obligaŃia autorităŃii monetare de a preschimba


12

moneda naŃională în aur sau la un curs stabil în raport cu o monedă străină. Astfel, convertibilitatea monetară, în prezent, este definită ca fiind convertibilitate de piaŃă. În accepŃiunea prevederilor Statutului FMI, prin monedă convertibilă se înŃelege însuşirea legală pe care o are o monedă de a putea fi preschimbată liber pe piaŃa valutară, fără nici o restricŃie cu privire la suma de preschimbat, la scopul preschimbării (plăŃi pentru tranzacŃii comerciale, necomerciale, financiare) sau calitatea celui care solicită preschimbarea (rezident sau nerezident). În funcŃie de restricŃiile stabilite de fiecare Ńară şi acceptate de FMI, convertibilitatea adoptată reflectă anumite stadii în procesul liberalizării valutare. Astfel, convertibilitatea generală se aplică rezidenŃilor şi nerezidenŃilor, tuturor operaŃiunilor (comerciale, necomerciale, financiare) şi nu are restricŃii de sumă la solicitarea preschimbării (de exemplu, dolarul SUA, euro, francul elveŃian, dolarul canadian etc. sunt monede ale unor Ńări fără restricŃii sau cu restricŃii minore în circulaŃia internaŃională a monedei lor).

Convertibilitatea externă nelimitată se aplică doar nerezidenŃilor, tuturor operaŃiunilor şi nu are limită de sumă.

Convertibilitatea externă limitată se aplică nerezidenŃilor şi se referă exclusiv la plăŃi pentru tranzacŃii curente (comerciale şi necomerciale) şi de regulă nu are limite de sumă.

Convertibilitatea internă se referă la însuşirea legală a unei monede de a se preschimba pe alta pe un teritoriu delimitat, al Ńării de origine, deci moneda nu are circulaŃie internaŃională. În general, acest tip de convertibilitate se aplică rezidenŃilor şi nerezidenŃilor pentru plăŃi aferente tranzacŃiilor curente cu sau fără limită de sumă, iar moneda nu circulă în afara Ńării. Trecerea unei monede naŃionale la convertibilitate constituie un pas hotărâtor pe linia afirmării în relaŃiile cu străinătatea, a eficienŃei acestor relaŃii, dezvoltării şi diversificării comerŃului exterior. Acest lucru presupune asigurarea unor condiŃii de ordin economic, monetar şi organizatoric, menite să constituie o bază sigură şi reală pentru îndeplinirea acestui obiectiv.

13

CAPITOLUL III

SISTEMUL MONETAR INTERNAłIONAL

2.1. Conceptul de sistem monetar internaŃional. Sistemul monetar postbelic

Prin acordurile ConferinŃei Monetare şi Financiare a NaŃiunilor Unite şi Asociate din 1944 de la Bretton Woods s-a încercat pentru prima dată în istorie crearea unui sistem monetar internaŃional pe baze instituŃionalizate. S-a marcat astfel trecerea de la înŃelegerile bilaterale sau de grup în sfera relaŃiilor valutar-financiare, la o înŃelegere multilaterală între state în acest domeniu. Sistemul monetar internaŃional, într-o accepŃiune generică, constituie un ansamblu de norme şi tehnici, convenite şi acceptate pe baza unor reglementări instituŃionalizate, menite să coordoneze comportamentul monetar al Ńărilor în raporturile de plăŃi şi de stingere a angajamentelor reciproce determinate de schimburile comerciale, necomerciale şi mişcările internaŃionale de capital. Obiectivul principal al sistemului monetar internaŃional instituit în 1944 a fost să asigure, prin intermediul mecanismelor monetare, evoluŃia echilibrată, armonioasă şi echitabilă a relaŃiilor economice dintre state în scopul dezvoltării economice a fiecărei Ńări membre în parte şi a economiei mondiale în ansamblul ei. Cu toate aceste intenŃii generoase, desfăşurarea ConferinŃei de la Bretton Woods şi organizarea ulterioară a sistemului monetar internaŃional au stat sub semnul dominant al poziŃiei politico-economice a SUA, care la sfârşitul celui de-al doilea război mondial au ieşit întărite atât politico-militar, cât şi economic. Principiile sistemului monetar internaŃional de la Bretton Woods înscrise în Statutul FMI adoptat atunci au fost:

1. Universalitatea Deşi la ConferinŃa de la Bretton Woods a participat un număr relativ redus de state (44), sistemul

instituit a fost conceput ca un sistem deschis, nediscriminatoriu, putând adera la el orice stat. Participarea implica recunoaşterea şi acceptarea drepturilor şi obligaŃiilor ce reveneau statelor membre şi care erau înscrise în Statutul FMI. În consecinŃă, calitatea de membru al FMI determină participarea unui stat la sistemul monetar internaŃional.

2. Etalonul monetar În cadrul sistemului adoptat, dolarului i-a revenit, alături de aur, rolul de etalon şi principal

instrument de rezervă şi plată pe plan internaŃional. Acest lucru a însemnat instituirea prin statut a sistemului monetar bazat pe etalonul aur-devize, de fapt pe etalonul aur-dolar, sistem în cadrul căruia monedele naŃionale nu mai erau convertibile direct în aur, ci indirect, în sensul că băncile centrale asigurau convertibilitatea bancnotelor deŃinute sau primite în valute străine convertibile la rândul lor în aur, respectiv în dolari SUA. Astfel, dolarul a devenit etalon al sistemului, deci ca şi aurul, măsurător de valoare. Între aur şi dolar a fost stabilit un raport valoric de 1 uncie de aur = 35 dolari SUA, acesta fiind convenit şi ca preŃ fix şi oficial al aurului.

3. Stabilitatea parităŃilor şi a cursurilor valutare Fiecare stat membru era dator să-şi definească valoarea paritară a monedei naŃionale în aur sau în

dolari. FaŃă de parităŃi, statele erau obligate să menŃină evoluŃia cursului monedelor lor în limite foarte strânse (± 1% până în 1971 şi ± 2,25% între 1971-1973). Stabilitatea cursurilor valutare era subordonată principalului obiectiv de reaşezare a relaŃiilor comerciale şi valutar-financiare dintre state pe o bază cât mai stabilă.

4. Convertibilitatea monedelor Singura monedă convertibilă în aur era dolarul SUA. AutorităŃile monetare americane s-au

angajau, dată fiind poziŃia dolarului în sistem, să convertească dolarii oricând la cererea celorlalte bănci centrale, la preŃul oficial de 35 dolari SUA uncia. Monedele celorlalte Ńări erau convertibile reciproc şi numai prin dolar, în aur. Convertibilitatea monedelor implică desfiinŃarea restricŃiilor şi discriminărilor de orice fel privind plăŃile curente cu străinătatea ale unei Ńări. În acelaşi timp, în statut era prevăzută posibilitatea ca acele Ńări care nu îndeplineau condiŃiile de trecere la convertibilitate a monedei lor să menŃină, o anumită perioadă de tranziŃie, restricŃiile valutare.

5. Crearea unei rezerve internaŃionale oficiale Băncile centrale ale statelor membre trebuiau să-şi constituie rezerve internaŃionale corespunzător

necesităŃilor determinate, în general, de convertibilitate şi de intervenŃiile pe piaŃa valutară pentru asigurarea stabilităŃii cursurilor valutare.

6. Echilibrul balanŃei de plăŃi

14

łările membre erau datoare să supravegheze şi să menŃină echilibrul balanŃelor de plăŃi. Ca măsură extremă pentru menŃinerea acestui echilibru, Ńara membră, de comun acord cu FMI, putea recurge la devalorizarea sau revalorizarea propriei monede. Făceau excepŃie SUA, întrucât potrivit principiului amintit, pentru acoperirea deficitului puteau emite dolari, propria monedă.

Un alt rezultat al ConferinŃei de la Bretton Woods a fost crearea unui cadru instituŃional - Fondul Monetar InternaŃional şi Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare - de vocaŃie internaŃională, investit cu anumite funcŃii în scopul de a contribui prin mijloace specifice la menŃinerea, funcŃionarea şi stabilitatea sistemului monetar internaŃional adoptat. Prin activitatea acestor două instituŃii s-a conturat pentru prima dată în istorie sistemul asistenŃei financiare internaŃionale.

Principiile amintite şi regulile de comportament monetar ale Ńărilor membre au fost cuprinse în Statutul FMI. De la constituirea sa până în prezent, sistemul gândit a suferit anumite modificări, reflectate în amendamentele aduse Statutului FMI în 1968 şi 1978, care privesc:

- renunŃarea la etalonul monetar (aur şi dolar SUA) şi adoptarea sistemului denumit aranjament valutar în definirea valorii unei monede;

- trecerea la cursuri fluctuante, prin renunŃarea la obligativitatea statelor de a menŃine variaŃia cursului monedei naŃionale între anumite limite;

- redefinirea convertibilităŃii, în sensul unei convertibilităŃi de piaŃă; - crearea unui nou activ monetar – DST – cu scopul de a suplini lipsa de lichiditate la nivel

internaŃional. În noul context, în desfăşurarea relaŃiilor valutar-financiare internaŃionale primează normele de

drept şi reglementările naŃionale ale Ńărilor participante. Totodată, au apărut noi entităŃi care impun, în anumite spaŃii geografice - Uniunea Europeană - sau în anumite probleme (supraveghere bancară, supraveghere a mişcărilor de capital internaŃional pe europieŃe) - Banca Reglementelor InternaŃionale, prin Acordurile de la Basel -, noi reglementări care, în parte, sunt preluate şi de alte Ńări. Rolul şi funcŃiile FMI au evoluat în sensul promovării unor politici delimitate asociate asistenŃei financiare acordate în special Ńărilor sărace, în curs de dezvoltare şi în tranziŃie. Pe de altă parte, evoluŃia relaŃiilor valutar-financiare se află sub semnul globalizării financiare.

2.2. Criza sistemului monetar internaŃional

Privit în ansamblul său, sistemul monetar creat în 1944 a reflectat dorinŃa statelor de a păşi pe drumul reconstrucŃiei şi dezvoltării economice într-un climat de stabilitate a relaŃiilor valutar-financiare internaŃionale, el constituind un pas important pe linia unei cooperări monetare cu adevărat internaŃionale. Criza care a zdruncinat din temelii acest sistem începând cu anii ’70 îşi găseşte originea, pe de o parte, în principiile adoptate atunci şi care, fie că nu au putut fi aplicate, fie că la un moment dat nu au mai putut fi respectate, iar pe de altă parte, în mutaŃiile ce au avut loc pe plan politic, economic şi social în cadrul economiei mondiale.

Chiar şi în perioada în care sistemul monetar internaŃional de la Bretton Woods a funcŃionat satisfăcător, anumite principii de bază nu au putut fi respectate:

1. Astfel, universalitatea sistemului nu a putut fi asigurată deoarece nici atunci şi nici în prezent multe state nu au aderat la FMI şi, deci, nu au devenit membre ale sistemului. În acelaşi timp, climatul de incertitudine existent pe plan mondial a determinat apariŃia unor fenomene de cooperare monetară regională (de tipul Sistemului Monetar European) care cuprind un număr limitat de Ńări.

2. Stabilitatea parităŃilor şi a cursurilor valutare a fost numai parŃial realizată, deoarece la intervale mai mari sau mai mici de timp, statele membre ale FMI au procedat la numeroase devalorizări şi revalorizări.

3. Convertibilitatea monedelor, pe de o parte, a avut un caracter limitat în general la plăŃile curente iar pe de altă parte, Ńările au continuat să menŃină anumite restricŃii valutare în domeniul plăŃilor internaŃionale. În acelaşi timp, chiar în aceste condiŃii, convertibilitatea în aur a dolarului nu a “rezistat” decât până în anul 1971. Totodată, convertibilitatea monetară a devenit o convertibilitate de piaŃă - autorităŃile monetare ale statelor membre nu se mai obligă să preschimbe o monedă pe alta la un curs fix sau stabil, ci la cursul pieŃei, a cărei evoluŃie este imprevizibilă.

Pe fondul acestor insuccese, criza sistemului monetar internaŃional declanşată la începutul anilor ’70 a cuprins toate laturile relaŃiilor valutar-financiare internaŃionale.

4. În domeniul etalonului monetar, care este considerat coloana vertebrală a unui sistem monetar, efectele crizei valutar-financiare s-au manifestat prin eliminarea aurului (inclusiv a dolarului) din poziŃia de etalon şi imposibilitatea găsirii unui alt element de referinŃă stabil şi unanim acceptat de statele lumii.

15

Singurul criteriu de apreciere a valorii unei monede îl constituie cursul valutar format pe piaŃă, statele membre manifestând rezerve faŃă de DST.

5. Efectele crizei asupra cursurilor valutare s-au făcut simŃite prin generalizarea cursurilor fluctuante, evoluŃia imprevizibilă şi necontrolată a acestora, transmiterea la scară internaŃională a instabilităŃii şi deteriorarea pe această cale a relaŃiilor de plăŃi internaŃionale.

6. În domeniul mijloacelor internaŃionale de plată criza s-a manifestat, pe de o parte, prin deteriorarea stabilităŃii valutelor având această funcŃie şi a convertibilităŃii practicate, iar pe de altă parte, prin diminuarea rolului aurului şi încercările nereuşite de înlocuire a acestuia cu alte instrumente monetare având calităŃi corespunzătoare unui mijloc de plată internaŃional.

7. În zona lichidităŃii internaŃionale, fenomenele de criză au avut ca efect menŃinerea şi accentuarea distribuŃiei inegale a rezervelor monetare internaŃionale între Ńările lumii şi deteriorarea calitativă a componentelor acestora.

8. Un alt domeniu afectat de criza valutar-financiară internaŃională, dar mai ales de împletirea efectelor ei cu cele ale celorlalte crize ce s-au manifestat în acelaşi timp, este cel al balanŃelor de plăŃi ale diferitelor state ale lumii. Efectele s-au resimŃit prin amplificarea dezechilibrelor balanŃelor de plăŃi ale marii majorităŃi a statelor dar mai ales ale Ńărilor în curs de dezvoltare, paralel cu acumularea unor excedente uriaşe la nivelul unui grup restrâns de state şi transformarea acestor discrepanŃe în factori perturbatori atât pentru economiile naŃionale ale statelor, cât şi pentru economia mondială în ansamblul său.

9. Alături de aceste efecte fundamentale, criza şi-a făcut simŃită prezenŃa şi la nivelul pieŃei valutar-financiare internaŃionale, prin: creşterea exacerbată şi necontrolată a dobânzilor; amplificarea fără precedent a operaŃiunilor cu caracter speculativ; creşterea volumului creditelor neproductive în scopul achitării datoriilor Ńărilor afectate de criză; sporirea prudenŃei băncilor private în a acorda credite anumitor solicitanŃi, în special celor proveniŃi din Ńările în curs de dezvoltare şi de aici limitarea accesului lor pe piaŃa financiară etc.

10. În sfârşit, criza valutar-financiară a determinat distorsiuni în economia statelor şi ale relaŃiilor dintre ele, manifestate prin inflaŃie, amplificarea restricŃiilor tarifare, netarifare şi valutare, sistarea plăŃilor internaŃionale, proliferarea unui sistem de plăŃi condiŃionate sau a compensaŃiilor, neonorarea angajamentelor de plată la termenele convenite, falimente etc.

Potrivit acordurilor din 1944, SUA beneficiau de dreptul, ca Ńară emitentă a valutei de rezervă, de a finanŃa implicit deficitul permanent al propriei balanŃe de plăŃi prin simpla emisiune de dolari, prelevându-se în acelaşi timp de situaŃia în care Ńările care aveau excedent al balanŃei de plăŃi, depozitau şi nu solicitau convertirea în aur a dolarilor primiŃi. Acest sistem a stat la baza formării lichidităŃii internaŃionale şi respectiv la creşterea ponderii şi rolului dolarului în structura acestei lichidităŃi. Atâta timp cât rolul internaŃional al monedei americane a corespuns cererii de mărfuri şi servicii produse de economia SUA, necesare refacerii postbelice a majorităŃii Ńarilor vest-europene şi Japoniei, sistemul a evoluat potrivit principiilor convenite. Mai mult decât atât, în perioada anilor ’50, deficitul balanŃei de plăŃi americane a fost considerat un “rău necesar” întrucât alimenta economia mondială cu mijloace de plată şi corespundea “foamei de dolari” ce se manifesta pe plan internaŃional. BalanŃa de plăŃi a SUA a continuat însă să înregistreze mari deficite şi după dispariŃia “foamei de dolari”, datorită în principal investiŃiilor externe şi cheltuielilor militare. Această scurgere a monedei americane în afara SUA a determinat acumulări masive de dolari nu numai de către băncile centrale ale celorlalte Ńări dar şi de băncile comerciale private din afara SUA. Crizele în sistem ale aurului, lirei sterline, francului francez etc. aveau loc în condiŃiile înrăutăŃirii conjuncturii economice. Această interconexiune a fenomenelor economice cu cele valutar-financiare s-a reflectat puternic în etapa care a marcat trecerea de la o evoluŃie latentă a crizelor în sistem, la o formă explozivă şi anume criza sistemului monetar internaŃional în ansamblul său. “Dedublarea” pieŃei aurului a însemnat de fapt instituirea neconvertibilităŃii dolarului. Această măsură a constituit prima fisură atât practică cât şi teoretică a sistemului de la Bretton Woods. În acelaşi timp, în anul 1970 rezervele oficiale ale SUA au fost egale cu cele ale RFG, pentru ca în anul 1971 să fie depăşite ca mărime de cele ale RFG şi Japoniei. Deficitul balanŃei comerciale a SUA în 1971, înregistrat pentru prima dată în acel secol, a fost ultimul eveniment care a accentuat şi mai mult lipsa de încredere în dolari, ceea ce a determinat o stare de panică pe pieŃele valutar-financiare internaŃionale, manifestată prin “fuga de dolar”. 1. În aceste condiŃii, la 15 august 1971, administraŃia SUA a suspendat oficial convertibilitatea în aur a dolarului, ceea ce a însemnat eliminarea ultimei legături prin dolar între diferitele monede ale lumii şi aur. Ruptura cu aurul a reprezentat diminuarea profundă a capacităŃii dolarului de a îndeplini funcŃia de

16

etalon. Acesta a fost primul moment oficial al declanşării crizei sistemului monetar internaŃional, al prăbuşirii unuia dintre principiile convenite în 1944. După această hotărâre, SUA au procedat la devalorizarea dolarului în 1971 (1$ = 0,818513 g aur) şi apoi în 1973 (1$ = 0,736662 g aur), ceea ce a ridicat preŃul oficial al aurului de la 35 $ uncia, la 38 $ şi respectiv 42,2 $ uncia. Pe piaŃa liberă însă, preŃul aurului a cunoscut salturi spectaculoase (în data de 13 martie 1973, preŃul aurului pe piaŃa liberă a depăşit 100 $ uncia – 102,25 $). Acest fenomen reflecta şi, la rândul său, exacerba procesul inflaŃionist la nivel mondial. 2. În această situaŃie, statelor lumii le-a fost din ce în ce mai greu să păstreze cursurile valutare stabile – în limitele de ± 2,25, astfel că în intervalul februarie 1973 (după a doua devalorizare a dolarului) – decembrie 1973, pe rând, autorităŃile monetare din diferite Ńări au anunŃat abandonarea cursurilor fixe şi lăsarea acestora să se formeze în funcŃie de cerere şi ofertă. Această hotărâre a însemnat renunŃarea la un alt principiu instituit la Bretton Woods, acela al stabilităŃii parităŃilor şi cursurilor valutare şi trecerea la cursuri fluctuante. 3. Cronicizarea deficitului balanŃei de plăŃi a SUA în proporŃii de ordinul miliardelor de dolari, paralel cu înregistrarea unor excedente de state precum RFG sau Japonia au agravat conflictele comerciale, valutare şi financiare între Ńările dezvoltate. Aceste conflicte s-au acutizat odată cu izbucnirea crizei energetice (şocul petrolier din perioada 1973-1974), care pe lângă alte efecte a condus la imposibilitatea marii majorităŃi a Ńărilor dezvoltate de a supraveghea echilibrul balanŃelor de plăŃi, ceea ce însemna neîndeplinirea celei de-a treia condiŃii necesare funcŃionării echilibrate a sistemului conceput în 1944. Prăbuşirea principiilor amintite a condus la dezorganizarea întregului sistem monetar internaŃional şi la adâncirea crizei sale. Dat fiind impactul negativ asupra economiilor tuturor Ńărilor lumii, a apărut necesitatea reorganizării sale, a aşezării pe baze mai stabile.

2.3. Reforma sistemului monetar internaŃional

Odată cu măsurile adoptate în scopul menŃinerii temporare a sistemului monetar internaŃional într-o stare de funcŃionare acceptabilă, prin Acordul Smithsonian (decembrie 1971) a fost luată şi hotărârea privind necesitatea reformei sistemului, discuŃiile în acest sens urmând a fi purtate în cadrul FMI. Această hotărâre a marcat, practic, începerea oficială a preocupărilor în elaborarea lucrărilor pentru pregătirea reformei sistemului monetar internaŃional. În acest scop, în anul 1972 a fost creat “Comitetul pentru reforma sistemului monetar internaŃional şi probleme conexe”. În iunie 1974 acest comitet a prezentat o “schiŃă” a proiectului de reformă, în care au fost cuprinse atât propunerile de principiu pentru pregătirea reformei sistemului, cât şi o serie de anexe care priveau problemele şi principiile asupra cărora nu s-a putut cădea de acord. Având în vedere dificultăŃile semnalate de această “schiŃă”, în anul 1974 s-a renunŃat la ideea unei reforme în bloc, considerându-se că reorganizarea sistemului nu se va putea realiza decât în etape. În acest context, “Comitetul celor 20” este dizolvat şi sunt create alte două comitete: “Comitetul interimar” al FMI pentru reforma sistemului monetar internaŃional şi “Comitetul dezvoltării”, organism comun al FMI şi BIRD, în scopul studierii şi găsirii unor soluŃii în problema finanŃării Ńărilor în curs de dezvoltare. Comitetul interimar s-a limitat la un obiectiv mai restrâns şi mai uşor realizabil, şi anume modificarea statutului FMI. Rezultatele propunerilor formulate şi discuŃiile premergătoare ale şefilor principalelor state dezvoltate (înŃelegerea de la Ramboillet) au stat la baza Acordurilor de la Kingston (Jamaica, 1976), prin care s-a convenit în termeni concreŃi asupra modificărilor ce aveau să fie aduse statutului FMI. Statutul modificat al FMI a intrat în vigoare la 1 aprilie 1978. Statutul modificat al FMI reafirmă unele principii ale vechiului statut, în sensul că FMI urmăreşte: să promoveze cooperarea monetară internaŃională, ca instituŃie permanentă care oferă cadrul corespunzător pentru consultare şi colaborare în problemele monetare internaŃionale; să faciliteze creşterea echilibrată a comerŃului internaŃional; să promoveze stabilitatea valutară competitivă; să ofere Ńărilor membre posibilitatea de a corecta dezechilibrele temporare ale balanŃelor de plăŃi prin sprijinul financiar al acestui organism. Alături de aspectele de ordin mai mult sau mai puŃin general, statutul cuprinde şi o serie de elemente noi. În problema etalonului monetar s-a convenit asupra eliminării treptate a aurului şi dolarului din această funcŃie şi înlocuirii lor cu DST. Drept urmare, statele membre erau invitate să-şi definească valoarea paritară a monedei lor în DST sau alt numitor comun ales de comun acord cu Fondul. În cazul în care Ńările nu îşi definesc astfel valoarea paritară a monedei lor, pot opta pentru varianta aranjamentelor valutare. Înlăturarea aurului din funcŃia de etalon monetar al sistemului monetar internaŃional (demonetizarea aurului) s-a materializat în adoptarea unor măsuri tehnice menite să conducă la restrângerea rolului lui:

17

• renunŃarea la preŃul oficial al aurului; Ńările membre erau libere să vândă şi să cumpere aur la preŃul pieŃei, recunoscându-se astfel preŃul de piaŃă al aurului;

• desfiinŃarea plăŃilor obligatorii în aur ale statelor membre către FMI şi ale Fondului către Ńările membre şi înlocuirea lor prin plăŃi în DST;

• evitarea influenŃării preŃului pe piaŃă al aurului sau a stabilirii unui preŃ fix de către FMI; • diminuarea rezervelor de aur ale FMI, prin vânzarea la licitaŃie a 1/6 din acestea pe piaŃă şi restituirea

unei alte şesimi Ńărilor membre, la preŃul de 42,2 $ uncia, pentru restul de 2/3 din rezerva de aur care a rămas la Fond urmând a se lua decizii ulterioare. łările membre puteau însă în continuare să păstreze aur în rezervele lor oficiale.

În paralel cu demonetizarea aurului au fost adoptate măsuri privind ridicarea DST la rangul de principal activ de rezervă, cu scopul de a înlocui aurul. În acest context s-a convenit: - dreptul FMI de a modifica tehnica de evaluare a DST potrivit nevoilor sale; - dreptul Ńărilor membre de a efectua tranzacŃii în DST direct între ele; - posibilitatea dezvoltării operaŃiunilor cu DST, altele decât cele cuprinse în vechiul statut; - dreptul FMI de a desemna şi alŃi deŃinători de DST decât Ńările membre, limitând însă circulaŃia de DST

tot la nivelul autorităŃilor oficiale; - dreptul statelor membre de a-şi defini valoarea paritară a monedei lor în DST; - dreptul Fondului de a revizui modalitatea de atribuire de DST Ńărilor membre; - exprimarea în DST a valorilor monedelor naŃionale ale Ńărilor membre deŃinute la FMI.

În domeniul cursurilor valutare, statutul modificat este foarte “lejer”, statele membre ale FMI având posibilitatea de a alege un anumit tip de curs valutar - inclusiv cel flotant - obligativitatea menŃinerii cursurilor stabile fiind temporar abandonată.

În ceea ce priveşte convertibilitatea monedelor, în continuare în accepŃiunea Fondului desfiinŃarea restricŃiilor valutare în domeniul plăŃilor şi transferurilor de fonduri legate de tranzacŃiile curente internaŃionale echivalează cu convertibilitatea monedelor, dar, având în vedere lipsa stabilităŃii parităŃilor şi cursurilor valutare, această convertibilitate capătă caracterul unei convertibilităŃi de piaŃă.

De asemenea, a fost mărit numărul monedelor pe care Fondul le putea utiliza în operaŃiunile sale. Astfel, alături de monedele utilizate până atunci (dolarul SUA, marca germană, francul belgian, yenul japonez, florinul olandez), în principiu, orice altă monedă putea fi folosită cu acordul Ńării emitente, dacă balanŃa de plăŃi şi rezervele internaŃionale ale Ńării respective erau suficient de puternice. În acelaşi timp a fost creată o nouă grupă de monede “liber utilizabile”.

Criza datoriilor externe din perioada 1982-1985 a determinat un grup de Ńări – „Grupul celor 7” (G7) – să iniŃieze prima înŃelegere - Acordul de la Plaza (septembrie 1985) - destinată să asigure o mai mare stabilitate a monedelor utilizate în relaŃiile monetar-financiare internaŃionale. S-a impus astfel ideea de stabilizare macroeconomică la scară mondială a cursurilor de schimb şi de coordonare a politicilor bugetare, fiscale şi monetare, ceea ce s-ar putea interpreta şi printr-o revenire la practica conformă cu spiritul de la Bretton Woods, pe o bază mai discretă, în sensul abandonării doctrinei monetariste a flotării pure.

Astfel de acorduri periodice la nivelul G7 au devenit de atunci o practică: Acordul de la Louvre (februarie 1987) prin care s-a adoptat un set de măsuri privind coordonarea supravegherii cursurilor valutare; Acordul care urmărea monitorizarea schimburilor internaŃionale în planul evoluŃiilor pieŃei valutare şi controlul evoluŃiei dolarului american (aprilie 1995); Acordul de la Halifax (2002) prin s-a elaborat un plan de control al potenŃialelor crize financiare internaŃionale şi de cooperare în identificarea finanŃărilor terorismului etc.

2.4. InstituŃii financiare internaŃionale

2.4.1. Fondul Monetar InternaŃional (FMI)

Statutul FMI, adoptat de cele 44 de state participante la ConferinŃa de la Bretton Woods, a intrat în vigoare la 27 decembrie 1945, activitatea oficială a Fondului începând la 1 martie 1947. Sediul FMI este la Washington. Numărul Ńărilor membre ale FMI a crescut rapid, de la 29 de Ńări în 1945, la 125 de Ńări în 1973, 151 de Ńări în 1989 şi 186 de Ńări membre în 2009.

Potrivit Articolului 1 din statutul său, FMI are următoarele obiective majore: - să promoveze cooperarea monetară; - să faciliteze expansiunea comerŃului internaŃional; - să înlăture restricŃiile valutare din calea comerŃului internaŃional şi a fluxurilor financiare

internaŃionale;

18

- să acorde Ńărilor membre credite pe termen scurt şi mijlociu, în vederea reducerii dezechilibrelor temporare din balanŃa de plăŃi externă provocate de cauze imprevizibile, fără ca aceste Ńări să recurgă la măsuri care ar putea impieta asupra prosperităŃii naŃionale şi internaŃionale;

- să promoveze stabilitatea cursurilor valutare şi evitarea devalorizărilor monetare ca mijloc de concurenŃă internaŃională;

- să scurteze durata şi să micşoreze dezechilibrul balanŃelor de plăŃi externe ale Ńărilor membre. În funcŃie de obiectivele sale şi de mijloacele de care dispune FMI pentru realizarea lor, se pot

distinge următoarele segmente mai importante ale activităŃii sale: a. acordarea de credite membrilor săi pe bază de garanŃii (în monedă naŃională), astfel încât, pe de o

parte, aceştia să fie sprijiniŃi la nevoie în eforturile proprii de echilibrare a balanŃelor de plăŃi, iar, pe de altă parte, să contribuie la stabilirea unui sistem multilateral de decontări, care să faciliteze tranzacŃiile comerciale şi financiare internaŃionale. În principiu, Ńara membră a FMI care a primit un credit de la Fond este obligată să-l folosească numai pentru echilibrarea balanŃei sale de plăŃi;

b. limitarea cât mai mult posibil a restricŃiilor valutare care frânează dezvoltarea comerŃului internaŃional. În acest sens, membrii FMI sunt obligaŃi să evite restricŃiile valutare asupra plăŃilor curente. În acelaşi timp, FMI are sarcina de a veghea şi interzice încheierea de acorduri valutare discriminatorii între Ńările membre;

c. menŃinerea parităŃii monedelor naŃionale ale Ńărilor membre şi urmărirea stabilităŃii cursului de schimb. Potrivit prevederilor statutare iniŃiale ale FMI, cursul de schimb al monedei unei Ńări membre putea să oscileze în raport cu valutele celorlalŃi membri în cadrul unei marje înguste, de ± 1% faŃă de paritatea oficială. Acest principiu însă nu se mai aplică după 15 august 1971, când s-a declanşat criza sistemului monetar internaŃional iniŃiat la Bretton Woods, cursurile de schimb ale monedelor fiind lăsate să floteze liber. Organele de conducere ale FMI sunt: Consiliul Guvernatorilor, Consiliul de Executiv şi Directorul

general. Pentru desfăşurarea activităŃii sale, FMI este organizat pe departamente specializate. Resursele FMI se pot grupa în general în patru categorii: a). cote subscrise de Ńările membre; b). dobânzi şi comisioane; c). vânzări de aur contra valute convertibile; d). împrumuturi. a). Cotele de participaŃie constituie partea cea mai importantă din capitalul FMI. Fiecare Ńară, odată cu aderarea la Fond, este obligată să subscrie o cotă de participaŃie. Până în 1978 această cotă era formată din 25% aur şi 75% monedă naŃională. Odată cu intrarea în vigoare a statutului modificat al FMI, fracŃiunea în aur a fost înlocuită cu valute convertibile ca echivalent al unei sume corespunzătoare în DST. În trecut, aurul corespunzător fracŃiunii de 25% se depunea la unul din cei patru depozitari acreditaŃi ai Fondului (Banca Federală de Rezerve a SUA, Banca Angliei, Banca FranŃei şi Banca de Rezervă a Indiei). Moneda naŃională este păstrată într-un cont special la dispoziŃia FMI, la banca centrală sau altă bancă din Ńara respectivă. Cota de participare a României la aderare a fost stabilită la 190 milioane DST sau dolari SUA – 1944. Din această cotă, 25% a fost depusă în aur la unul din cei patru depozitari ai Fondului, iar 75% în lei într-un cont special al FMI la Banca NaŃională a României. Periodic, aceste cote sunt revizuite, de regulă în sensul măririi lor. Sporirea cotelor de participaŃie este determinată, în principal, de nevoia de resurse a Fondului pentru a face faŃă solicitărilor sporite de credite ale membrilor. Revizuirea generală a cotelor se face la intervale de până la 5 ani, dar fiecare membru poate solicita, atunci când se consideră îndreptăŃit, revizuirea singulară a cotei sale. Cota de participaŃie are o importanŃă deosebită din punctul de vedere al Ńării membre, deoarece de mărimea acesteia depinde: puterea de vot a Ńării, volumul creditelor care i se pot acorda şi valoarea alocărilor de DST.

In cadrul FMI se aplică un sistem de vot ponderat cu cota de participare. Fiecărei Ńări membre îi sunt acordate 250 de voturi, la care se adaugă câte un vot suplimentar pentru fiecare fracŃiune de 100.000 dolari din cota de participare a Ńării respective; astfel că participarea statelor membre la luarea deciziilor este proporŃională cu numărul total de voturi. Totuşi, pentru anumite hotărâri de importanŃă deosebită pentru Ńările membre (de exemplu, modificarea cotelor de participare) este necesară unanimitatea. b). Dobânzile şi comisioanele constituie o altă resursă a FMI, a cărei mărime depinde de volumul creditelor acordate şi de evoluŃia ratelor dobânzii. c). Vânzările de aur erau destinate, în formula vechiului statut, să mărească resursele Fondului într-o anumită valută pentru a face faŃă solicitărilor deosebit de mari într-o monedă. d). Împrumuturile constituie o altă sursă a Fondului, utilizată în cazul în care disponibilităŃile sale devin insuficiente comparativ cu solicitările de credite ale Ńărilor membre. Împrumuturile pot fi solicitate de la Ńări membre, de la alte organizaŃii sau pe baza unor aranjamente.

19

Dreptul de a primi credite în valută şi alocaŃii de DST de la FMI este proporŃional cu cotele-părŃi vărsate Fondului. Tragerile asupra FMI se efectuează strict în funcŃie de mărimea cotei de participare a Ńării membre care le efectuează, avantajând din start Ńările dezvoltate, cu cote mari la Fond.

Tragerile obişnuite pot fi efectuate în două mari categorii: a. tranşele propriu-zise; b. facilităŃile de finanŃare.

a. Primul mecanism, destinat finanŃării deficitelor generale ale balanŃelor de plăŃi, prevede 5 tranşe, fiecare de mărime egală cu 25% din cota de participare a Ńării solicitatoare. Tragerea în prima tranşă, denumită „tranşă rezervă” se face automat, în momentul în care doreşte Ńara membră. In plus, faŃă de această tranşă, există 4 „tranşe de credit”, tragerile în cadrul lor se pot face succesiv, după epuizarea disponibilităŃilor din „tranşa rezervă” şi după examinarea situaŃiei concrete din Ńara solicitatoare de către experŃii FMI.

În acordarea tranşelor de credit, FMI aplică principiul „condiŃionalităŃii”: cu cât sumele trase cumulativ de o Ńara membră sunt mai mari comparativ cu cota sa, cu atât FMI va trebui să se asigure că politica dusă de statul respectiv este de natură să echilibreze balanŃa de plăŃi şi să ramburseze fondurile împrumutate. Prin mecanismul tranşelor, o Ńară poate obŃine maxim 125% din cota sa de participare, dar tranşele de credit superioare se obŃin cu condiŃionalitate sporită.

Mecanismul lărgit de credit instituit în 1974 a permis Fondului să furnizeze statelor ajutoare echivalente cu un procent mai mare din cota lor parte şi pentru o perioadă mai lungă decât prin mecanismul tranşelor de credit. Durata acordului lărgit este în mod normal de 3 ani (în cazuri excepŃionale ajunge la 4 ani). Obiectivul este ajutorarea statelor membre pentru a depăşi dificultăŃile de origine structurală ale balanŃei de plăŃi, care necesită în general o perioadă de ajustare mai mare. Tragerile în mecanismele tranşelor se pot face fie sub forma cumpărării directe şi imediate cu moneda naŃională a sumei corespunzătoare, fie sub forma unor aranjamente speciale, pe baza cărora Ńara solicitatoare poate să obŃină sumele cuvenite, atunci când are nevoie, într-un interval stabilit de 1-3 ani (aranjamente sau credite „stand-by”). În prezent, majoritatea creditelor acordate de FMI se efectuează în baza aranjamentelor „stand-by” încheiate de statele membre, acestea prezentând şi avantajul că, pentru perioada convenită, condiŃiile stabilirii tranşelor de credit se stabilesc o singura dată.

b. Spre deosebire de mecanismul „tranşelor”, tragerile în cadrul „facilităŃilor de finanŃare” pot fi obŃinute numai în anumite cazuri, bine specificate, de deficite ale balanŃelor de plăŃi, în special de către Ńările în dezvoltare, după cum urmează: • Facilitatea de finanŃare compensatorie, creată în 1963, permite Ńărilor membre care înregistrează scăderi

bruşte şi importante ale încasărilor valutare din exporturi (în special de materii prime, semifabricate) şi, în consecinŃă, majorări ale deficitelor balanŃelor de plăŃi, să tragă asupra FMI până la 75% din cota de participare.

• Facilitatea de finanŃare a situaŃiilor neprevăzute constă în faptul că Ńările pot obŃine în contul acestui mecanism 30% din cota-parte pentru deficitul încasărilor din export, 30% pentru situaŃii neprevăzute. In plus, se acordă Ńării o tranşă de credit facultativă de până la 20% din cota-parte. In total, dreptul de tragere este de 80% din cota-parte. Atunci când situaŃia balanŃei de plăŃi este satisfăcătoare, accesul la credite nu poate fi mai mare de 65% din cota-parte.

• Facilitatea de finanŃare a stocurilor tampon este destinată Ńărilor care au dificultăŃi ale balanŃelor de plăŃi cauzate de participarea lor la acorduri sau aranjamente internaŃionale privind formarea şi funcŃionarea stocurilor de materii prime. Tragerile în această facilitate pot atinge 50% din cotă.

• Facilitatea petrolieră a funcŃionat temporar în anii 1974-1975 şi a fost destinată să finanŃeze Ńările membre care au înregistrat deficite ale balanŃelor de plăŃi ca urmare a majorării preŃului ŃiŃeiului, consecinŃă a primului „şoc" petrolier (octombrie 1973);

• Facilitatea de finanŃare pe termen prelungit este destinată Ńărilor membre care înregistrează deficite importante şi de structură ale balanŃelor de plăŃi. Tragerile în cadrul acestei facilitaŃi pot atinge 140% din cota de participare, iar rambursarea se face într-o perioada de 4-8 ani. Pentru a beneficia de această facilitate, Ńara solicitatoare trebuie să dovedească şi să aplice un program adecvat de măsuri de corectare a dezechilibrului.

• Facilitatea „Witteveen" a fost înfiinŃată în 1980 (după numele directorului general al FMI din acea perioadă) şi este destinată să acorde asistenŃă financiară suplimentară acelor Ńări membre care înregistrează deficite ale balanŃelor de plăŃi şi care au epuizat celelalte posibilităŃi de tragere asupra FMI.

• Facilitatea de ajustare structurală şi Facilitatea de ajustare structurală extinsă. Aceste credite contribuie la modificarea structurală a economiei. Sunt credite acordate pe o perioadă de 10 ani, din care 5,5 ani reprezintă perioada de graŃie, iar dobânda ce trebuie plătită de Ńările debitoare este de 0,5 % pe an. Eşalonarea plăŃilor şi criteriile de realizare sunt compatibile cu cele ale acordului stand-by, chiar dacă

20

vărsămintele pot fi semestriale. Cuantumul total al unui credit FAS este echivalent cu 50% din cota-parte a Ńării, plătibilă în 3 anuităŃi.

• Facilitatea pentru Transformare Sistemică a fost o facilitate înfiinŃată special pentru a răspunde nevoilor Ńărilor în tranziŃie. A funcŃionat între aprilie 1993 şi decembrie 1995, având ca obiect asigurarea asistenŃei financiare Ńărilor membre cu dificultăŃi ale balanŃei de plăŃi datorate gravelor perturbaŃii ale sistemului lor tradiŃional de comerŃ şi de plăŃi.

• FacilităŃile concesionale sunt credite propriu-zise pe care FMI le acordă Ńărilor membre foarte sărace. Sunt credite condiŃionate destinate numai rezolvării unor dezechilibre ale balanŃei de plăŃi externe. Creditele se acordă în condiŃii de favoare, plătindu-se dobânzi, nu comisioane.

• Facilitatea Liniilor de Credit Preventive (1999) - acordarea de credite pe termen scurt Ńărilor membre a căror economie este fundamental sănătoasă şi bine gestionată, dar care trebuie să înfrunte dificultăŃi excepŃionale ale balanŃei de plăŃi, generate de mişcări bruşte şi necontrolate ale pieŃelor de capital prin propagarea efectelor unei crize financiare internaŃionale.

• Facilitatea de Reducere a Sărăciei (1999) - pentru a ajuta Ńările cele mai sărace să facă faŃă dezechilibrelor balanŃelor lor de plăŃi.

În noiembrie 2000, Consiliul Guvernator a hotărât ca perioada de acordare a creditelor să fie de 2¼-4 ani pentru acordurile stand-by şi de 4½-7 ani pentru Facilitatea de finanŃare extinsă, iar pentru Facilitatea de reducere a sărăciei perioada de rambursare să fie extinsă la 10 ani cu 5½ ani perioadă de graŃie.

2.4.2. Grupul Băncii Mondiale

În prezent, în activităŃile Băncii se regăsesc cel puŃin patru aspecte majore care au implicaŃii legate de drepturile omului: dimensiunile sociale ale programelor de ajustare structurală, precum securitatea socială, învăŃământul elementar generalizat şi acoperirea îngrijirii sănătăŃii; consecinŃele umane şi ecologice ale proiectelor majore, finanŃate de Bancă; participarea publicului la conceperea şi implementarea programelor Băncii; drepturile civile şi politice ca elemente ale unei gestiuni corecte a activităŃilor publice.

1. Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (BIRD)

Accesul unei Ńări la BIRD presupune: • să fie în prealabil membră a FMI • să subscrie cota parte la capitalul băncii • să furnizeze date şi informaŃii privind dezvoltarea economică şi financiară pentru fundamentarea

necesităŃii apelului la împrumuturile BIRD • să aibă un PNB/locuitor relativ redus (5185 USD/locuitor). Dacă plafonul este depăşit de Ńara membră,

treptat, sumele pe care le poate împrumuta vor fi reduse anual, până la încetarea alocării de noi împrumuturi, Ńara respectivă fiind "reclasată"

Politica de reclasare are următoarele caracteristici: reclasarea nu trebuie să intervină mai repede de 5 ani de la data când Ńara respectivă a atins limita stabilită pentru aceasta, respectiv nivelul stabilit al PNB/locuitor; după reclasare, sprijinul BIRD continuă sub formă de asistenŃă tehnică pentru lucrări sau pentru organizarea unor instituŃii de management, studii de politică economică sau acorduri pentru obŃinerea de ajutor financiar de la alŃi creditori etc.; problema reclasării este supusă unei reexaminări anuale, alături de posibilele dificultăŃi ce ar putea surveni în urma aplicării sistemului de apreciere a momentului operării reclasării, bazat pe nivelul PNB/locuitor.

Potrivit statutului său, obiectivele BIRD sunt: • să contribuie la reconstrucŃia şi dezvoltarea Ńărilor membre şi la dezvoltarea producŃiei şi valorificarea

superioară a resurselor acestora; • să contribuie prin garanŃiile şi participarea sa la împrumuturile pe care le acordă, la încurajarea

investiŃiilor din Ńările membre; • să încurajeze dezvoltarea echilibrată, pe lungă durată, a comerŃului şi menŃinerea unor balanŃe de plăŃi

echilibrate; • să coordoneze împrumuturile acordate sau garantate; • să asigure folosirea eficientă a fondurilor sale şi să acorde asistenŃă tehnică de specialitate.

Capitalul autorizat al BIRD la înfiinŃare a fost de 10 miliarde USD (curs la 1 iulie 1944), divizat în 100.000 de acŃiuni cu o valoare nominală de 100.000 USD fiecare. Numărul părŃilor subscrise a crescut treptat, ajungând în 1988 la 786.500, cu o valoare totală de aproximativ 98,88 miliarde USD, în 1994

21

valoarea capitalului ridicându-se la aproximativ 170 miliarde USD, iar în 1997 la 182,426 miliarde USD (97% din capitalul autorizat de 188 miliarde USD).

Până în prezent au fost consemnate trei mari majorări de capital: în 1959 dublarea capitalului de la 10 miliarde la 20 miliarde USD; în 1979 mărirea cu 97,5%, de la 41 la 81 miliarde USD; în 1989, ca urmare a acordului de majorare a capitalului semnat în primăvara anului 1988.

Principalii acŃionari ai BIRD sunt: SUA cu 16,41% din fondurile subscrise, Japonia (7,87%), Germania (4,49%), Marea Britanie (4,31%), FranŃa (4,31%), Canada (2,78%), Italia (2,55%). Participarea României a fost de 162,1 milioane USD (1.621 părŃi), ceea ce reprezintă 0,41% din totalul fondurilor băncii, respectiv 0,43% din voturi. Resursele băncii se pot grupa în trei categorii: a). Capitalul social - este constituit din cotele vărsate de statele membre. Mărimea cotei se stabileşte de BIRD şi Ńara membră pe baza situaŃiei economico-financiare a Ńării şi este proporŃională cu cota subscrisă la FMI.

Subscrierea poate fi: • Obligatorie. Prin aderare la BIRD, Ńara în cauză este obligată să verse 10% din subscripŃia stabilită, din

care 1% în DST sau o valută convertibilă (până în 1978 în aur), suma fiind liber utilizabilă de bancă şi 9% în moneda naŃională a Ńării respective. DiferenŃa de 90% din suma subscrisă nu se varsă, iar banca poate face apel la ea numai în cazuri deosebite.

• Facultativă – în limita a 250 de acŃiuni (120.635 USD/acŃiune). b). Emisiunea de obligaŃiuni - BIRD obŃine aproape toate resursele de pe pieŃele financiare internaŃionale (23 miliarde USD în anul 2003). Cu o cotă de solvabilitate de AAA, BIRD emite obligaŃiuni pentru a obŃine fonduri şi apoi transmite clienŃilor săi beneficiul dobânzilor mici.

c). Venitul net al băncii – dobânzi şi comisioane la împrumuturile acordate. Utilizarea resurselor băncii se află în concordanŃă cu funcŃiile acesteia: • acordă împrumuturi directe sau participă la împrumuturi directe prin utilizarea fondurilor proprii; • acordă împrumuturi directe sau participă la împrumuturi directe prin utilizarea împrumuturilor

(emisiuni de obligaŃiuni contractate de Bancă); • garantează, total sau parŃial, împrumuturile acordate de alte instituŃii financiare; • participă la acŃiuni de cofinanŃare alături de alte instituŃii; • acordă asistenŃă tehnică Ńărilor membre.

AsistenŃa financiară acordată de BIRD unei Ńări îmbracă trei forme: • contractarea de împrumuturi pe termen lung, pentru realizarea de proiecte care presupun: participarea

Ńării cu o cotă proprie la proiectul finanŃării (30-40%), existenŃa unei garanŃii privind rentabilitatea proiectului (între 12-20%) şi posibilitatea rambursării la termen, orientarea cu precădere spre agricultură şi infrastructură, educaŃie, industrie, starea balanŃei de plăŃi. Durata împrumuturilor se situează între 15-20 de ani, cu o perioadă de graŃie de 5-10 ani, deşi nu se precizează expres, limita fondurilor acordate nu poate depăşi suma subscrisă de Ńară, dobânda percepută se modifică periodic şi este în corelaŃie cu rata dobânzii de pe piaŃa internaŃională, se plătesc comisioane de neutilizare în cazul în care Ńara nu respectă ritmul lucrărilor din devizele de lucrări şi, respectiv nu utilizează sumele la termenele stabilite;

• finanŃarea pe bază de program presupune prezentarea de către Ńara solicitatoare a unui program de dezvoltare corelat cu un program de redresare economică şi financiară pe termen mijlociu şi lung. Acest tip de finanŃare este utilizat în cazul în care, ca urmare a unor calamităŃi naturale sau prefaceri structurale, nu se apelează la finanŃarea pe bază de proiecte;

• cofinanŃarea reprezintă sprijinul financiar acordat de bancă, alături de alte instituŃii de credit publice, bănci de finanŃare a exporturilor sau bănci private, la acordarea de împrumuturi Ńărilor membre. Mecanismele de cofinanŃare sunt puse la dispoziŃia proiectelor prin parteneriate.

Obiectul creditului: Banii împrumutaŃi de guverne trebuie folosiŃi pentru programe specifice, de exemplu, pentru reducerea sărăciei, oferirea de servicii sociale, protecŃia mediului înconjurător sau creştere economică.

Perioada creditului: 15 şi 20 ani Perioada de graŃie: 3-5 ani Banca oferă două tipuri de bază de credite:

• credite de investiŃii în bunuri, lucrări şi servicii în sprijinul proiectelor de dezvoltare economică - destinate unor obiective specifice, cum ar fi construcŃia sau reabilitarea unor drumuri, construirea de şcoli şi spitale etc. Documentele de implementare prevăd în mod relativ detaliat serviciile şi bunurile care pot fi achiziŃionate pentru realizarea obiectivelor specifice proiectului. In general, Guvernul prin

22

Ministerul sau AgenŃia respectivă execută lucrările specificate după care prezintă Băncii "nota de plată" pentru a fi decontată. Banca verifică corespondenŃa dintre lucrările prevăzute şi cele executate, respectarea normelor de licitare, etc. şi execută "plăŃile" de fonduri respective.

• credite de ajustare structurală - destinate sprijinirii eforturilor Ńării membre de a întreprinde reforme structurale în domeniul economic şi social care să ducă la o dezvoltare susŃinută pe termen lung. Sprijinul financiar este destinat susŃinerii balanŃei de plăŃi a Ńării respective, iar singurele restricŃii legate de aceste sume sunt specificate într-o "lista negativă" de cheltuieli pe care Bancă nu le agreează, cum ar fi importurile de tehnică militară sau de articole de lux.

Activitatea de asistenŃă dintre Bancă şi guvernul Ńării membre se bazează pe o strategie adoptată de ambele parŃi, pentru o perioadă de 3-5 ani, concretizată într-un document numit "Strategia de AsistenŃă". Acest document prevede liniile majore pentru care guvernul solicită asistenŃă şi se preconizează eventualele împrumuturi sau domeniile în care este necesară asistenŃa tehnică sau consultanŃa.

Pe baza acestui document strategic Guvernul, cu sau fără asistenŃa Băncii, trece la elaborarea Programelor de Reformă Structurală şi a Proiectelor de InvestiŃii. Pentru a fi sprijinit financiar în aceste operaŃiuni, Guvernul solicită Băncii Mondiale un împrumut care poate fi de ajustare structurală, respectiv de investiŃii.

2. AsociaŃia InternaŃională pentru Dezvoltare (1960) – 165 membri

Constituirea resurselor: • fondurile nu provin din emisiuni de obligaŃiuni, ci din contribuŃia iniŃială a statelor membre bogate,

majorată cu vărsăminte ulterioare, rambursări de credite şi profitul net al BIRD • AID este finanŃată de o asociaŃie de donatori care se reunesc o dată la 3 ani pentru a reîntregi fondurile

AID şi pentru a discuta politicile şi priorităŃile de împrumut • cea mai recentă realimentare a fondului se situează la 23 miliarde USD pentru Ńările sărace pe o

perioadă de 3 ani începând de la 1 iulie 2002 • principalii acŃionari sunt: SUA, Japonia, Germani, FranŃa, Marea Britanie, Italia, Canada, Coreea,

Turcia Utilizarea resurselor:

• acordă împrumuturi preferenŃiale Ńărilor membre mai puŃin dezvoltate din punct de vedere economic, capabile să realizeze proiecte productive, bine fundamentate din punct de vedere tehnic şi economic; aceste Ńări nu au mijloace să obŃină împrumuturi în condiŃii clasice, similare celor acordate de către BIRD

• împrumută Ńările membre cu un PNB/locuitor sub 875 USD • pe măsură ce Ńările respective se dezvoltă rambursează creditele către AID, devenind prea prospere

pentru a beneficia de ajutor (China, Costa Rica, Chile, Egipt, Maroc, Thailanda, Turcia) • acordă credite în condiŃii mai favorabile decât BIRD, fiind un organism ce preia sarcina de creditare pe

termen lung a statelor membre foarte sărace, alături de riscurile ce decurg din situaŃia precară a acestora • creditele AID se acordă cu un mare grad concesional sau procent de donaŃie (subvenŃie), ajungând până

la 80% • creditele pentru dezvoltare sunt rambursabile în termen de 40 de ani, pentru Ńările mai puŃin dezvoltate

şi respectiv, în termen de 35 de ani, pentru celelalte Ńări • aceste credite nu sunt purtătoare de dobânzi, ci doar de un comision de serviciu de 0,75% şi unul de

angajare de 0,50%, ceea ce face din AID instituŃia financiară internaŃională cu cel mai ridicat grad de imobilizare a fondurilor sale, care incumbă şi posibilele riscuri legate de necunoscut, de insuficienta previziune etc.

• acest grad sporit de imobilizare a fondurilor este generat şi de acordarea unei perioade de graŃie de 10 ani, urmată de o altă perioadă de 10 ani, în care se rambursează câte 1% din datorie anual, în timp ce, în următorii ani se va rambursa câte 3% anual

Ca şi BIRD, AID acordă două categorii de credite: • credite de investiŃii - în sprijinul proiectelor de dezvoltare economică, destinate unor obiective specifice

(70%); se concentrează pe dezvoltarea socială, a cadrului instituŃional, a infrastructurii necesare facilitării activităŃii sectorului privat; proiectele vizează de la reducerea sărăciei urbane la dezvoltare rurală, managementul resurselor naturale, educaŃie şi sănătate

• credite de ajustare structurală - destinate sprijinirii eforturilor Ńării membre de a întreprinde reforme structurale în domeniul economic şi social care să ducă la o dezvoltare susŃinută pe termen lung (30%);

23

iniŃial au fost concepute pentru a susŃine reformele macroeconomice, inclusiv comerŃul şi agricultura, pentru ca în prezent să se focalizeze asupra sectorului financiar, reformelor sociale şi dezvoltării sectorului public

Începând din 1960, AID a acordat credite în sumă de 142 miliarde USD, volumul mediu anual de credite destinate finanŃării unor proiecte de dezvoltare fiind de 6-7 miliarde USD.

Principalele domenii de creditare sunt: educaŃia primară, asistenŃa medicală, protecŃia mediului, îmbunătăŃirea mediului de afaceri, infrastructură.

3. CorporaŃia Financiară InternaŃională (1956) – 176 membri

• contribuie la stimularea dezvoltării sectorului particular în Ńările în curs de dezvoltare prin mobilizarea

unor capitaluri străine şi naŃionale • nu acceptă garanŃii guvernamentale pentru finanŃările pe care le promovează, ci practică reguli şi

adoptă comportamente identice cu cele curente ale pieŃei private • funcŃionează ca o bancă de investiŃii, participând la riscurile întreprinderilor în care s-a angajat • atrage parteneri pentru asocieri şi obŃine finanŃare suplimentară încurajând şi alte instituŃii să

investească în proiecte ale sale • dispune de o reŃea largă de parteneri • are caracter de catalizator mobilizând capital de la instituŃii care nu ar investi fără implicarea sa, asigură

maximizarea folosirii resurselor temporar disponibile • promovează investiŃiile de portofoliu internaŃionale în Ńările în curs de dezvoltare, încurajând fondurile

de investiŃii să investească în titluri emise de companii private din Ńările emergente • capitalul este vărsat de statele membre (2,45 miliarde USD), fiind divizat în acŃiuni cărora le corespund

proporŃional drepturile de vot • în ceea ce priveşte originea fondurilor de finanŃare, contribuŃia cea mai mare o aduc Ńările în curs de

dezvoltare, beneficiare ale acestor proiecte, urmate de CFI cu circa 21% din fonduri şi sursele statelor dezvoltate, puŃin peste 10%

• se concentrează pe promovarea dezvoltării economice încurajând creşterea întreprinderilor productive şi formarea pieŃelor de capital eficiente în Ńările membre

• participă la o investiŃie numai într-o măsură complementară rolului celorlalŃi operatori de pe piaŃă (nu poate avea poziŃii strategice sau de monopol)

• operează pe baze comerciale, urmărind obŃinerea de profit Dezvoltarea sectorului privat este promovată prin: finanŃarea proiectelor de investiŃii în sectorul

privat, ajutorul acordat companiilor în obŃinerea finanŃării de pe pieŃele financiare internaŃionale, oferirea de consultanŃă şi asistenŃă tehnică întreprinderilor şi guvernelor.

Produsele şi serviciile oferite sunt: - credite pe termen lung în monede convertibile sau monede locale, la rate de dobândă fixe sau variabile - investiŃii de capital - credite subordonate, acŃiuni preferenŃiale - credite sindicalizate - intermediere financiară

Criterii de eligibilitate pentru finanŃarea proiectelor: - să fie localizat într-o Ńară membră în curs de dezvoltare - să fie un obiectiv de investiŃii privat - să fie bine fundamentat şi viabil - să fie profitabil pentru investitori - să fie benefic economiei Ńării respective - să respecte criteriile ecologice şi sociale Principale sectoare finanŃate sunt: industria uşoară, infrastructură, turism, sănătate, educaŃie, servicii financiare (asigurări, leasing, linii de credit, credite ipotecare). FinanŃarea se adresează în principal întreprinderilor mici şi mijlocii din sectorul privat dar şi unor instituŃii publice. CFI finanŃează societăŃile cu capital autohton sau mixt. CFI limitează angajamentul său pentru fiecare proiect în parte: - pentru investiŃiile noi – 25% din totalul costurilor estimate - pentru investiŃiile de dezvoltare – 50% din costurile proiectului, cu condiŃia ca sumele acordate să nu

depăşească 25% din capitalul companiei beneficiare

24

Suma acordată se încadrează între 1 milion USD şi 100 milioane USD, investiŃii în companii din Ńări membre ale CFI.

4. AgenŃia pentru Garantare Multilaterală a InvestiŃiilor (1988) – 164 membri

- sprijină Ńările în curs de dezvoltare în mobilizarea investiŃiilor străine productive - contribuie la sporirea încrederii investitorilor privaŃi şi a confortului de care au nevoie pentru a

face investiŃii durabile în Ńările în curs de dezvoltare - se orientează spre Ńările şi sectoarele unde AGMI poate singură să contribuie la atragerea

investiŃiilor, spre mediul post conflict şi Ńările foarte sărace - acordă sprijin în rezolvarea disputelor între guvernul Ńării gazdă şi investitori şi asistenŃă

tehnică Ńărilor membre - urmăreşte dezvoltarea unor noi produse şi servicii care să încurajeze investiŃiile străine directe

în Ńările membre în curs de dezvoltare - este leader în managementul riscului politic Riscuri necomerciale acoperite:

• riscul transferurilor, ce rezultă din restricŃiile create de guvernul Ńării-gazdă la efectuarea conversiei şi la transferurile de devize;

• riscul pierderilor, ce rezultă din măsuri legislative şi administrative ale guvernului Ńării gazdă; • riscurile datorate conflictelor armate şi civile. GaranŃiile acoperă următoarele investiŃii: • investiŃii transfrontaliere noi din orice Ńară membră destinate dezvoltării unei alte Ńări membre • investiŃii noi pentru extinderea, modernizarea şi restructurarea unor proiecte existente • investiŃii destinate privatizării unor instituŃii din Ńările membre GaranŃiile acordate privesc următoarele categorii de instrumente: •acŃiuni – se garantează 90-95% din valoarea acestora pentru o perioadă de 15-20 de ani, în limita sumei de 200 milioane USD •obligaŃiuni cu scadenŃă de minim 3 ani •asistenŃă tehnică, contracte de franchising, acorduri de licenŃă

Sunt consideraŃi investitori eligibili: • instituŃii private dintr-o Ńară membră, alta decât cea în care se face investiŃia; în unele situaŃii pot fi şi

instituŃii autohtone • corporaŃii multinaŃionale, dacă acestea au sediul principal într-o Ńară membră sau dacă capitalul

majoritar provine din Ńările membre • instituŃii publice din Ńările membre, dacă acestea operează pe baze comerciale AGMI se poate reasigura la instituŃii de reasigurare internaŃionale şi poate participa la garantarea unor investiŃii alături de alte instituŃii de asigurare, agenŃii guvernamentale, organizaŃii internaŃionale, pentru asigurarea riscului politic şi încurajarea pătrunderii pe o piaŃă unde investitorii nu se simt confortabil

5. Centrul InternaŃional de Reglementare a Disputelor în InvestiŃii (1966) – 140 membri • are ca scop încurajarea investiŃiilor străine prin oferirea unor facilităŃi internaŃionale pentru concilierea

şi arbitrarea disputelor legate de investiŃii • pune la dispoziŃia investitorilor străini şi a guvernelor interesate proceduri neimperative de natură să

faciliteze rezolvarea diferendelor atunci când acestea apar • este un organism independent, apelul este voluntar • pentru activitatea desfăşurată se percep taxe; atunci când cheltuielile depăşesc veniturile din taxele

încasate se apelează la statele contractante membre ale BIRD, în funcŃie de cota subscrisă la capital

25

CAPITOLUL IV

SISTEMUL MONETAR EUROPEAN

4.1. Primii paşi spre unificarea monetară în Europa

a. TRATATUL DE LA ROMA nu a prevăzut sau anticipat crearea unei zone monetare europene, ci doar coordonarea politicilor economice ale statelor membre. Aspectele monetare - aşa cum rezultă din art. 105 şi 107 - se referă la "necesitatea unei politici a ratelor de schimb şi a stabilităŃii monetare". In ceea ce priveşte politica monetară, coordonarea s-a realizat în cadrul Comitetului Monetar, organism format din reprezentanŃii băncilor centrale şi ai ministerelor de finanŃe. Cu toate acestea, mişcările de capitaluri au rămas, în multe Ńări, foarte strict reglementate şi supuse controlului valutar, ceea ce a împiedicat atât efectuarea de plasamente în străinătate, cât şi deŃinerea de conturi în valută, chiar şi la băncile autohtone.6 b. RAPORTUL WERNER. La sfârşitul anilor '60, Acordul de la Bretton Woods a prezentat semne tot mai dese de slăbiciune. Marca germană şi francul francez s-au devalorizat ameninŃând astfel stabilitatea celorlalte monede europene. Pe baza hotărârilor adoptate la ConferinŃa la nivel înalt a CEE din decembrie 1969 de la Haga a fost elaborat un plan concret de realizare treptată, în decursul unei perioade de 10 ani (1971-1980), a uniunii economice şi monetare - Planul Werner - după numele prim-ministrului luxemburghez sub preşedinŃia căruia a fost adoptat.7 Raportul Werner a fost dat publicităŃii în 1970, folosind pentru prima dată termenul de "Uniune Economică şi Monetară" şi afirmând nu numai necesitatea unei cooperări monetare, dar şi faptul că era posibilă crearea unei monede unice europene. Planul Werner a schiŃat principiile care să stea la baza uniunii monetare, şi anume: • convertibilitatea monedelor; • diminuarea fluctuaŃiilor ratelor de schimb până la fixitatea irevocabilă a parităŃilor; • liberalizarea totală a mişcărilor de capital şi integrarea completă a pieŃelor bancare şi financiare. Având la bază principiile sistemului monetar internaŃional de la Bretton Woods, momentul prăbuşirii acestuia coincide cu abandonarea Planului Werner. Cu toate acestea, multe dintre obiectivele sale apar, în mod singular, precursoare. c. CREAREA ŞARPELUI MONETAR EUROPEAN ÎN CONTEXTUL PRĂBUŞIRII SISTEMULUI DE LA BRETTON WOODS. Sistemul monetar internaŃional de la Bretton Woods a acumulat în cursul timpului o serie de tensiuni şi de dezechilibre, care, la începutul anilor ‘70, au dus la o dezorganizare treptată şi apoi la o adevărată criză a acestuia. În lunile care au urmat suspendării convertibilităŃii în aur a dolarului, discuŃiile asupra viitorului sistemului monetar internaŃional s-au încheiat cu Acordurile de la Washington din decembrie 1971, care lărgeau marjele de fluctuaŃie în raport cu dolarul de la ±1% la ±2,25%.8 În aceste condiŃii, Ńările europene au trecut pentru prima dată la o aplicare mai fermă a recomandărilor cuprinse în Raportul Werner. Astfel, printr-o rezoluŃie adoptată la 21 martie 1972 de Consiliul CE, urmată de un acord între băncile centrale încheiat la 10 aprilie 1972 la Bâle, s-a decis ca monedele europene să oscileze una faŃă de alta cu cel mult ±2,25%, fiind creat astfel mecanismul şarpelui monetar. Totodată, s-a convenit ca Ńările europene să continue să limiteze la ±2,25% fluctuaŃiile monedelor lor faŃă de dolarul american. Cu această constrângere adiŃională, sistemul a fost numit "şarpele monetar" (bandă de fluctuaŃie limitată între Ńările europene) "în tunel” (marja de fluctuaŃie în raport cu dolarul). Într-o conjunctură puternic marcată de ample mişcări speculative de capitaluri, de consecinŃele primului şoc petrolier (octombrie 1973) şi de devalorizarea dolarului (10%) şarpele a ieşit din "tunel", mai multe state participante abandonând marjele de fluctuaŃie restrânse faŃă de dolar.9 Începând din anul 1974, comportamental mărcii vest-germane, pe de o parte, şi al celorlalte monede, pe de altă parte, a fost diferit, uneori chiar divergent. Luând în considerare aceste aspecte, ca răspuns la consecinŃele primului şoc petrolier, guvernul vest-german a aplicat o politică monetară foarte restrictivă, caracterizată prin dobânzi reale ridicate. Spre deosebire de acesta, guvernele celorlalte state au implementat

6 Portes, R. - „A Monetary Union in Motion: the European Experience”, London Business School and CEPR Discussion Paper No. 2954, September 2001, p. 12 7 Sută, N. (coord.) - „ComerŃ internaŃional şi politici comerciale contemporane”, Ed. ALL, Bucureşti, 1995, p. 126 8 Brociner, A. - "Europa monetară - SME, UEM, moneda unică", Institutul European Iaşi, 1999, p. 8-10 9 Cerna, S. - "Unificarea monetară în Europa", Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 26

26

politici monetare mult mai lejere (în FranŃa, de exemplu, până la sfârşitul anilor ‘70, rata reală a dobânzii a avut valori negative). Ca urmare, în RFG, inflaŃia a fost Ńinută sub control, iar deficitul comerŃului exterior a fost eliminat rapid, în timp ce în alte Ńări, ca Italia, FranŃa, inflaŃia s-a accelerat, iar situaŃia balanŃei de plăŃi externe s-a deteriorat. În consecinŃă, lira italiană, iar apoi lira sterlină s-au detaşat rapid de "şarpe"; la rândul său, francul francez a părăsit "şarpele" în luna ianuarie 1974, pentru a reveni în iulie 1975, ieşind din nou în luna martie 1976 etc. Din anul 1976 şarpele s-a redus la o zonă a mărcii, având în jur marca vest-germană (revalorizată în câteva rânduri) şi câteva monede strâns legate de aceasta (francul belgian, guldenul olandez, coroana daneză şi unele dintre monedele scandinave). Şarpele monetar european a permis afirmarea ideii de solidaritate monetară europeană, contribuind în modul acesta la menŃinerea unei relative coeziuni a Ńărilor europene într-o lume complet debusolată de dezorganizarea sistemului monetar internaŃional. Pe de altă parte, în iunie 1973 este creat Fondul European de Cooperare Monetară (FECOM), fiind instituită şi "unitatea monetară europeană" (European Currency Unit), definită iniŃial prin raportare la aur - la o cantitate de aur egală cu cea din definirea oficială a dolarului american - iar apoi la un "coş" de monede ale Ńărilor participante. Această unitate monetară europeană, numită ECU, se va regăsi la baza Sistemului Monetar European creat mai târziu. În acest cadru, sub presiunea evenimentelor, într-un interval de timp foarte scurt, au fost create trei elemente esenŃiale ale unei uniuni monetare: cursuri valutare fixe, embrionul unei bănci centrale comunitare şi o unitate monetară de cont comună.

4.2. Principiile de bază ale funcŃionării Sistemului Monetar European Degringolada apărută pe pieŃele valutare la începutul anilor '70 a fost percepută de Ńările membre ale ComunităŃii Europene ca factor care atenua efectele pozitive realizate în planul unificării vamale şi politicii agricole. S-a conturat tot mai clar ideea că o stabilitate a cursurilor valutare era condiŃia esenŃială a consolidării şi amplificării rezultatelor obŃinute în celelalte secvenŃe ale arhitecturii integraŃioniste. In aceste condiŃii, şefii de stat europeni, reuniŃi în luna aprilie 1978 la Copenhaga, au luat decizia de a crea din nou o zonă de stabilitate monetară în Europa. Această decizie de principiu a fost apoi detaliată pe parcursul mai multor reuniuni ale Consiliului, şi anume: Reuniunea de la Bremen (iulie 1978), care trasează marile linii ale unei reforme a şarpelui monetar; Reuniunea de la Paris (martie 1979), care dă startul Sistemului Monetar European. Sistemul Monetar European viza "crearea unei zone de stabilitate monetară şi a unor rate de schimb stabile". Termenul de "stabil" nu este sinonim cu cel de fix, sistemul nefiind unul de rate de schimb fixe, pe parcurs având loc numeroase realinieri ale parităŃilor.10 Principiile de bază ale noului sistem erau următoarele: 1. Cursuri de schimb fixe, dar ajustabile la perioade de timp relativ lungi; aceste cursuri se stabileau prin

definirea şi respectarea unui "curs pivot" al fiecărei monede participante faŃă de etalonul comun reprezentant de ECU.

2. Repartizarea echilibrată a sarcinilor de intervenŃie şi de ajustare care revin diverselor Ńări participante. 3. Solidaritatea Ńărilor membre, realizată în principal, prin crearea unei rezerve valutare comune şi prin

credite reciproc acordate în caz de dificultăŃi în ceea ce priveşte balanŃa de plăŃi sau finanŃarea intervenŃiilor. Aceste principii s-au concretizat într-o serie de caracteristici tehnice ale sistemului:11

• o monedă comună (ECU); • un mecanism al ratelor de schimb; • indicatori de divergenŃă; • un sistem de ajutorare reciprocă; • reguli de realiniere. Sistemul Monetar European a fost conceput pentru a funcŃiona în mod simetric. ECU a fost definit pe baza unui "coş" format din monedele tuturor Ńărilor participante, ponderea iniŃială a monedelor din coş stabilindu-se în funcŃie de nivelul participării fiecărei Ńări la comerŃul comunitar. Aceste ponderi se revizuiau din cinci în cinci ani sau ori de câte ori era necesar, de exemplu, cu ocazia aderării unei noi monede sau în

10 Dumitrescu, S., GheorghiŃă, V., Marin, G., Puiu, O. - "Economie mondială", Ed. IndependenŃa Economică, Brăila, 1998, p. 148 11 Miron, D. - "Economia integrării europene", ASE Bucureşti, 1998, p. 262-264

27

cazul în care ponderea procentuală a unei monede s-ar fi modificat cu peste 25% (o primă modificare a avut loc la 24 septembrie 1979). Fiecare monedă participantă avea un curs central denumit şi "curs pivot" care era exprimat în ECU. În jurul acestor "cursuri pivot" bilaterale au fost stabilite marje de variaŃie de ±2,25% (±6% pentru lira italiană), care, dacă erau depăşite, impuneau obligaŃia băncilor centrale de a interveni pentru susŃinerea cursului monedei lor; „cursurile pivot” puteau fi modificate de comun acord de Ńările participante.12 Marea Britanie a semnat acordul SME dar nu a participat la Mecanismul Ratelor de Schimb până în octombrie 1990. Spania s-a alăturat în iunie 1989, iar Portugalia în aprilie 1992, toŃi noii veniŃi optând pentru o marjă de ±6%. În urma turbulenŃelor din 1992, Marea Britanie şi Italia au părăsit Mecanismul Ratelor de Schimb, pentru ca Italia să revină în 1996, marja de fluctuaŃie fiind majorată la ±15% în august 1993. Pentru fiecare monedă participantă s-a stabilit un "indicator de divergenŃă", menit să permită repartizarea echilibrată a sarcinilor de intervenŃie. Când o monedă atingea 75% din distanŃa maximală, băncile centrale din Ńările în cauză erau chemate să intervină. Acest indicator, construit astfel încât să reflecte evoluŃia disparată a unei monede faŃă de toate celelalte, constituie el însuşi o prezumŃie relativ la necesitatea intervenŃiei statului în cauză; intervenŃia se putea realiza prin vânzări-cumpărări de valută, adoptarea de măsuri de politică monetară şi economică sau, în ultimă instanŃă, prin modificarea „cursului pivot”. Sistemul de ajutorare reciprocă avea ca bază: - punerea în comun a unei părŃi din rezervele valutare: fiecare bancă centrală transfera la FECOM 20% din

rezervele sale în aur şi dolari, în schimbul unei cantităŃi corespunzătoare de ECU; - mecanismele de creditare reciprocă: pe termen foarte scurt - în volum nelimitat şi pe o durată de

maximum 45 de zile; pe termen scurt - pe o durată de maximum 9 luni; pe termen mediu - în volum mai mare, însă în mod condiŃionat.

Datorită diferenŃelor semnificative între performanŃele economice ale Ńărilor participante, a apărut necesitatea introducerii unor reguli de realiniere pentru a corecta dezechilibrele acumulate. Acest lucru deoarece sistemul monetar internaŃional nu a avut astfel de realinieri, în timp ce în cazul şarpelui valutar ele erau unilaterale, fără criterii clare referitoare la modul şi momentul realinierii. Adesea s-a spus că Sistemul Monetar European a devenit o zonă a mărcii germane, fără ca acest fapt să reprezinte prea mult la început. łări ca FranŃa sau Italia, care aveau o inflaŃie mai mare decât partenerul lor german, sufereau pierderi de competitivitate, putându-le recupera prin diminuarea cursului valutar care determina reducerea preŃurilor exporturilor şi creşterea preŃului importurilor. Din acest motiv, în perioada 1979-1987 realinierile au fost frecvente. În timpul primilor patru ani de funcŃionare a sistemului a existat în medie o realiniere la fiecare opt luni; între 1983 şi 1986 realinierile se efectuau în medie la fiecare 12 luni, iar în perioada 1987-1992 nu mai existau realinieri (în afară de o scădere tehnică a cursului lirei italiene). Această evoluŃie reflectă prioritatea pe care Ńările au acordat-o stabilităŃii ratei de schimb, majoritatea preferând să conveargă spre o rată germană a inflaŃiei şi deci să renunŃe la autonomia lor în domeniul politicii monetare. Caracteristicile tehnice şi mecanismele Sistemului Monetar European au fost ulterior perfecŃionate prin adoptarea unor măsuri care au permis folosirea pe scară din ce în ce mai mare a ECU în relaŃiile dintre băncile centrale: refinanŃare, utilizarea în mecanismul de creditare pe termen foarte scurt, mai buna remunerare a disponibilităŃilor în ECU, posibilitatea deŃinerii ECU şi de către alte organisme comunitare etc. Guvernul francez şi cel vest-german, partizanii sistemului, au argumentat că aceste mecanisme erau de natură să declanşeze ajustările necesare pentru corectarea dezechilibrelor, constituind în modul acesta, încă un pas în direcŃia unificării monetare. Măsurile care au fost adoptate pe parcursul funcŃionării Sistemului Monetar European determină o analiză a evoluŃiei acestuia pe diferite etape, fiecare având caracteristici distincte: a. Perioada 1979-1983 s-a asemănat foarte mult cu funcŃionarea relaŃiilor monetare în contextul "şarpelui valutar". Politicile economice ale Ńărilor membre s-au menŃinut diferite, iar ratele inflaŃiei erau relativ ridicate. Au avut loc 7 schimbări ale parităŃilor, ele fiind precedate de presiuni speculative asupra cursurilor de schimb existente. b. Perioada 1983-1987. În acest interval, treptat, marca germană a ajuns pivotul sistemului, devenind bază de referinŃă pentru celelalte Ńări, iar climatul financiar-monetar european a înregistrat un calm relativ. Ultima realiniere din această perioadă, în ianuarie 1987, a fost legată de speculaŃiile ce au avut loc pe pieŃele monetare, referitor la deprecierea dolarului şi nu de indicatorii de divergenŃă macroeconomică între participanŃi. Creşterea economică continuă a Ńărilor Europei de Vest a fost factorul care a condus în cele din urmă

12 Basno, C., Dardac, N., Floricel, C. - "Monedă, credit, bănci", Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997, p. 66

28

la adoptarea Actului Unic vest-european, în decembrie 1985, de către Consiliul CE, ca expresie a hotărârii Ńărilor membre de a desăvârşi procesul de integrare pe care Tratatul de la Roma l-a stabilit, în sensul realizării unui spaŃiu economic integrat pe baza liberei circulaŃii a persoanelor, mărfurilor, serviciilor şi capitalurilor.13 Acest document permitea tuturor Ńărilor membre să menŃină controlul asupra circulaŃiei capitalurilor doar până la 1 iunie 1990 (cu excepŃia Spaniei şi Irlandei - 31 decembrie 1991 şi Portugaliei şi Greciei - 31 decembrie 1993). ObligaŃiile Ńărilor europene în materie de cursuri de schimb au fost redefinite în anul 1987 prin Acordurile de la Nyborg. IntervenŃiile în favoarea monedelor aflate în dificultate au fost sistematice: fără a aştepta ca o monedă să atingă valoarea critică, banca centrală interesată putea pretinde să beneficieze de credite pe termen scurt din partea FECOM. Aceste acorduri au marcat momentul unei veritabile stabilizări a Sistemului Monetar European, care nu a cunoscut nici o reajustare monetară până în august 1992 şi au făcut ca lira italiană să adere la marja restrânsă, aşa cum şi peseta spaniolă, lira sterlină şi escudo portughez au aderat la mecanismul de schimb. c. Perioada 1987-1990 s-a caracterizat printr-o mai mare stabilitate a cursurilor de schimb, neavând loc realinieri, cu excepŃia ajustării tehnice a lirei italiene, în ianuarie 1990. Un rol important l-a avut adoptarea de către Consiliul Ministerial, în iunie 1988, a Directivei asupra liberalizării complete a mişcărilor de capital în cadrul ComunităŃii. Pe fondul evenimentelor din 1989 (căderea zidului Berlinului urmată de reunificarea Germaniei, dezmembrarea URSS), la scurt timp după ce Comunitatea Europeană a aprobat Actul Unic vest-european, Jacques Delors, pe atunci preşedinte al Comisiei Europene, a dat publicităŃii un raport crucial, care a reluat ideea Uniunii Economice şi Monetare. La fel ca şi Raportul Werner, Planul Delors, adoptat la Madrid în iunie 1989, a prezentat cele trei etape pentru implementarea uniunii monetare, chemând la crearea unei singure monede europene. Raportul a fost apreciat atât de persoanele care considerau că integrarea este cea mai bună modalitate pentru realizarea unei păci durabile în Europa, cât şi de către persoanele care apreciau beneficiile pur economice ale comerŃului liber şi ale unor rate de schimb stabile. MulŃi specialişti au considerat euro ca fiind cea mai bună modalitate de cimentare a celor 40 de ani de cooperare internaŃională regională, deoarece introducerea unei monede unice este prin natura sa ireversibilă. Odată ce monedele şi politicile monetare naŃionale sunt distruse, este aproape imposibil ca acestea să fie aduse înapoi. d. Perioada 1 iulie 1990 - 31 decembrie 1993. Redresarea spectaculoasă a economiei franceze a constituit factorul dinamizator al negocierilor şi deciziilor europene din anii 1989-1992 şi a favorizat accelerarea procesului de unificare monetară după publicarea Raportului Delors. Prima etapă a Uniunii Economice şi Monetare a început în luna iulie 1990 şi a avut aceleaşi obiective ca şi cele precizate în Actul Unic, şi anume, asigurarea că vor fi eliminate definitiv toate restricŃiile din calea circulaŃiei bunurilor, serviciilor, forŃei de muncă şi capitalului. DorinŃa de stabilizare a cursului de schimb a condus la elaborarea şi semnarea Tratatului de la Maastricht (7 februarie 1992), moment în care Uniunea Monetară a devenit parte a Uniunii Europene. Programul uniunii monetare trebuia să determine, în trei etape, crearea unei monede unice şi a unei bănci centrale europene, care să gireze politica monetară a Ńărilor interesate, în coordonare cu băncile centrale naŃionale. Mecanismul Ratelor de Schimb, aşa cum a fost conceput, părea să reprezinte o reuşită a aranjamentelor monetare, capabil să asigure un cadru funcŃional care putea conduce la uniunea monetară. Cu toate acestea, spre sfârşitul anului 1992, Sistemul Monetar European a trebuit să facă faŃă celei mai severe crize din istoria sa. Lira sterlină şi lira italiană au părăsit sistemul, Grecia nu făcea parte din Mecanismul Ratelor de Schimb, peseta spaniolă, escudo portughez şi lira irlandeză s-au depreciat rapid. łările afectate au reintrodus controlul asupra liberei circulaŃii a capitalului. Banca Italiei a intervenit prin măsuri insuficiente, în septembrie 1992 lira italiană dând din nou semne de slăbiciune. Semne de îngrijorare dădea şi moneda britanică, în aprilie 1992 lira sterlină atingând cel mai scăzut nivel în raport cu marca germană. În septembrie, Banca Angliei s-a angajat într-o masivă intervenŃie în susŃinerea lirei, cheltuind jumătate din rezervele sale valutare, dar măsurile nu au avut efectul scontat. Dobânda de refinanŃare a crescut în mai multe etape atingând 15%, Marea Britanie şi Italia părăsind Mecanismul Ratelor de Schimb în aceeaşi zi, iar Spania a devalorizat peseta cu 5%, Portugalia cu 5%, lucru realizat de Irlanda ulterior (10% în ianuarie 1993). Perspectiva pieŃei unice europene a constrâns Ńările europene să pună în practică într-o manieră

13 Basno, C., Dardac, N. - "Integrarea monetar bancară europeană", Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999, p. 6

29

progresivă libera circulaŃie a capitalurilor. A fost evident că, în absenŃa controlului mişcărilor de capitaluri, speculanŃii obligau autorităŃile monetare să intervină pe piaŃă, dar rezervele valutare ale unei bănci centrale reprezintă puŃin comparativ cu suma totală disponibilă şi vehiculată pe pieŃele valutare. S-a văzut acest lucru în momentul crizei speculative din septembrie 1992 în timpul căreia Marea Britanie, cu rata de inflaŃie mai ridicată decât cea a Germaniei, şi-a epuizat jumătate din rezerve, în câteva ore, înainte de a fi obligată să părăsească sistemul. Criza monetară a ajuns la faza finală în august 1993, fiind precedată la data de 29 iulie de decizia de menŃinere neschimbată a dobânzii de refinanŃare de către Bundesbank. Dat fiind Mecanismul Ratelor de Schimb, celelalte Ńări nu puteau să procedeze la reducerea ratelor dobânzii datorită rolului esenŃial al mărcii germane. łinta principală a speculaŃiilor a fost francul francez, deoarece având o rată ridicată a dobânzii, o recesiune puternică şi un şomaj ridicat, FranŃa nu mai putea urma o politică de austeritate. În data de 30 iulie 1993, în pofida eforturilor financiare ale Bundesbank (intervenŃii pe piaŃă de 35 miliarde mărci germane), francul francez s-a depreciat puternic în raport cu marca. Alte bănci centrale au sprijinit coroana daneză, peseta spaniolă, escudo portughez şi francul belgian, prin intervenŃii pe pieŃele valutare. Pentru a descuraja acŃiunile speculative şi a introduce o componentă de incertitudine, în data de 31 iulie 1993 marjele de fluctuaŃie au fost lărgite la ±15% de o parte şi de alta a cursurilor pivot neschimbate faŃă de ±2,25% cât au fost înainte. Datorită dimensiunilor noii marje, Sistemul Monetar European a devenit practic un sistem cu rate flotante.

4.3. Uniunea Monetară Europeană

Unul din principiile Uniunii Monetare Europene este convergenŃa în trei faze, astfel: Faza I (1992-1993), ca primă etapă, aflată deja în derulare în momentul semnării Tratatului (a început în iulie 1990), a rămas rezervată înfăptuirii depline a PieŃei unice, a liberei circulaŃii a capitalurilor (art. 73B, 73H) şi intensificării coordonării politicilor monetare şi economice ale statelor membre (art. 109C). Alegerea datei de 1 iulie 1990 s-a datorat faptului că aceasta coincidea cu data intrării în vigoare a Directivei privind libera circulaŃie a capitalurilor în Uniunea Europeană (Directiva Consiliului nr. 361 din 24 iunie 1988). Faza a II-a (1994-1999), prevăzută să înceapă la 1 ianuarie 1994 conform art. 109E, s-a caracterizat printr-o coordonare mai strânsă a politicilor economice şi o accentuare a disciplinei bugetare, realizată îndeosebi prin interzicerea acoperirii deficitelor entităŃilor publice prin credite acordate de băncile centrale. De asemenea, a fost prevăzută crearea Institutului Monetar European (art. 109F şi Protocolul asupra Statutului Institutului), înfiinŃat la 1 ianuarie 1994, cu rolul de a contribui la o mai bună coordonare a politicilor monetare în Europa şi de a asigura tranziŃia spre Banca Centrală Europeană, Sistemul European al Băncilor Centrale şi moneda unică. Acest sistem se baza pe modelul german, în care Bundesbank decidea politica monetară pusă apoi în practică de băncile centrale ale landurilor. Această etapă a fost mai puŃin ambiŃioasă în plan instituŃional decât Raportul Delors, însă Tratatul prevedea că ea trebuia parcursă astfel încât, până la sfârşit, Banca Centrală Europeană să dispună de toate mijloacele tehnice şi procedurale necesare pentru intrarea sa în funcŃiune. Faza a III-a (începând cu 1 ianuarie 1999) a fost definită ca momentul în care se înfăptuieşte faza finală a Uniunii Economice şi Monetare, în care intră numai Ńările care îndeplinesc criteriile de convergenŃă. Caracteristicile acestei perioade au fost:

- fixarea irevocabilă a ratelor de schimb (31 decembrie 1998); - implementarea unei politici monetare unice, bazată pe stabilitatea preŃurilor; - introducerea monedei unice, prin înlocuirea rapidă a monedelor naŃionale ale statelor participante cu

euro (1 ianuarie 1999). Acele Ńări care nu au îndeplinit condiŃiile necesare la data demarării etapei a treia au făcut obiectul

unor derogări, pe baza unei decizii a Consiliului, neaplicându-li-se dispoziŃiile referitoare la politica monetară şi la sistemul de sancŃiuni al deficitelor excesive în baza art. 109K.

Marea Britanie şi Danemarca şi-au rezervat, în cadrul unor protocoale speciale, dreptul de a nu participa la Uniunea Economică şi Monetară la începutul celei de-a treia faze. Protocolul asupra anumitor dispoziŃii referitoare la Marea Britanie recunoaşte acesteia dreptul de a nu se angaja să treacă în faza a treia decât printr-o decizie distinctă în acest sens a guvernului şi a parlamentului său. Celălalt protocol permitea Danemarcei să supună acest angajament organizării unui referendum, având în vedere că în ConstituŃia acestei Ńări erau surprinse dispoziŃii susceptibile să facă necesar acest lucru.

Protocolul asupra trecerii la faza a treia a Uniunii Economice şi Monetare, anexat la Tratat, subliniază "caracterul ireversibil" al drumului ComunităŃii spre unificarea monetară.

30

Un alt principiu al Uniunii Monetare Europene, cel al "monedei unice" presupune, spre deosebire de principiul "monedei comune", emisiunea unei monede europene ca o nouă monedă cu putere circulatorie legală.14 Aceasta este emisă de Banca Centrală Europeană, iniŃial prin preschimbarea depozitelor în diverse monede naŃionale existente în conturile deschise pe numele băncilor centrale naŃionale, iar apoi prin operaŃiuni proprii.

Principiul ireversibilităŃii procesului de unificare monetară rezultă din: - fixarea unei scadenŃe (1 ianuarie 1999) pentru începerea celei de-a treia etape; - respingerea clauzei de a opta pentru neparticiparea la zona euro ("opting out") care ar fi permis unei Ńări

să nu participe la faza finală, dar să rămână în continuare membră a Uniunii Europene (excepŃie au făcut Danemarca şi Marea Britanie);

- modalitatea de trecere la faza a treia, care era condiŃionată de îndeplinirea unor criterii de convergenŃă foarte precise (art. 109 I): 1. rata inflaŃiei să nu depăşească cu mai mult de 1,5% performanŃa celor mai bune trei economii ale

ComunităŃii; 2. deficitul bugetar să reprezinte cel mult 3% din PIB; 3. datoria publică să se situeze la cel mult 60% din PIB; 4. să se respecte marjele de fluctuaŃie restrânse ale cursurilor valutare din cadrul Sistemului Monetar

European, fără să se fi procedat la devalorizări în ultimii doi ani; 5. rata anuală a dobânzii pe termen lung să fie cu cel mult 2% mai mare decât media ratelor de dobândă

din statele care au realizat cele mai bune performanŃe în materie de stabilitate a preŃurilor. Concluziile Raportului Institutul Monetar European (25 martie 1998), referitoare la îndeplinirea criteriilor de convergenŃă de către statele membre ale UE au fost următoarele: - 14 din cele 15 Ńări membre au înregistrat o rată a inflaŃiei sub 2% pe o perioadă de un an (până la 1

ianuarie 1998), - 14 din cele 15 Ńări au respectat criteriul ratelor dobânzii pe termen lung; - monedele a 10 state au participat pe o perioadă mai mare de 2 ani la Mecanismul Ratelor de Schimb al

SME, cursul monedelor acestora situându-se aproape de nivelul central stabilit; - 14 din cele 15 Ńări au înregistrat un deficit bugetar mai mic sau egal cu 3% din PIB în 1997; - în majoritatea statelor membre datoria publică s-a situat sub 60% din PIB. Pe baza Raportului Institutului Monetar European, la 3 mai 1998 Consiliul European a decis că 11 din cele 15 Ńări membre ale Uniunii Europene care doreau să adopte moneda unică au îndeplinit cele cinci criterii de convergenŃă. Acestea erau: Austria, Irlanda, Olanda, Finlanda, Belgia, Luxemburg, Spania, Portugalia, Germania, Italia, FranŃa. Grecia nu a reuşit să îndeplinească criteriile de convergenŃă şi, ca urmare, nu a fost inclusă în primul val. Alte trei Ńări - Marea Britanie, Suedia, Danemarca - au refuzat deocamdată să introducă euro. Intrarea Greciei în zona euro (1 ianuarie 2001) a însemnat un pas important pentru cel mai puŃin avansat stat al Uniunii Europene, dar şi o lecŃie pentru statele candidate din Europa Centrală şi de Est.

Tratatul de la Maastricht a deschis calea unor noi reuniuni ale Consiliului European menite să netezească drumul spre moneda unică şi să conducă la o adâncire a procesului de integrare pe continentul european. O structură legislativă bine fundamentată reprezintă o condiŃie esenŃială pentru creşterea încrederii şi securităŃii utilizatorilor monedei unice.

În urma Reuniunii de la Madrid (decembrie 1995), Consiliul European a stabilit programul şi scenariul pentru introducerea euro. În conformitate cu Tratatul de la Maastricht a fost iniŃiată ConferinŃa Interguvernamentală a Uniunii Europene, desfăşurată în trei etape: Torino (martie 1996); Dublin (decembrie 1996); Amsterdam (iulie 1997). Toate aceste reuniuni au dezbătut probleme legate de adâncirea procesului de integrare în Uniunea Europeană. Deoarece arhitecŃii euro ştiau că responsabilitatea fiscală are sens numai dacă este menŃinută, Reuniunea la nivel înalt din 1996 de la Dublin a întocmit Pactul de Stabilitate şi Creştere. Destinat întăririi disciplinei fiscale pe termen lung, principala sa caracteristică este un acord privind amendarea Ńărilor din zona euro care înregistrează "deficite excesive". Dacă o Ńară are un deficit bugetar care depăşeşte 3% din PIB, ea trebuie să plătească Uniunii depozite nepurtătoare de dobândă echivalente cu 0,2% din PIB, plus 0,1% din PIB pentru fiecare procent de deficit peste 3% (până la un maxim de 0,5% din PIB). Dacă Ńara aflată în dificultate nu reuşeşte să îşi micşoreze deficitul bugetar în termen de 2 ani, Comisia Europeană consideră depozitul o amendă şi îl distribuie celorlalte state membre ale zonei euro. Pot fi acordate unele excepŃii dacă Ńara aflată în dificultate este în recesiune. Deoarece Pactul de Stabilitate şi Creştere stabileşte

14 Cerna, S. - “Unificarea monetară în Europa”, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 67

31

limite stricte pentru deficitele guvernamentale şi pentru imprudenŃa fiscală din interiorul Uniunii Europene, el este considerat una dintre caracteristicile cele mai importante ale uniunii monetare. Cadrul legal al monedei unice europene a fost prefigurat la Amsterdam (2 octombrie 1997), anticipându-se necesitatea parcurgerii mai multor etape: înlocuirea ECU cu euro la o rată de 1/1 la începutul etapei a treia; continuitatea contractelor, adică neafectarea condiŃiilor şi termenilor acestora prin introducerea monedei unice; stabilirea unor reguli tehnice cu privire la ratele de schimb ale monedelor naŃionale în euro; definirea statutului legal al euro şi al monedelor naŃionale în perioada de tranziŃie. Reuniunea Consiliului European de la Luxemburg (12-13 decembrie 1997) a adoptat o rezoluŃie cu privire la coordonarea politicilor economice, care să netezească drumul în vederea pregătirilor pentru demararea fazei a treia a Uniunii Economice şi Monetare. Tot atunci au fost aprobate Pactul de Stabilitate şi Creştere şi textele legislative cu privire la statutul juridic al euro, luându-se decizia introducerii însemnelor monetare în euro de la 1 ianuarie 2002. Moneda unică a fost introdusă în trei etape distincte, pe baza scenariului formulat la Madrid. Faza A (mai 1998 - 31 decembrie 1998) a avut la bază Reuniunea specială a Uniunii Europene de la Bruxelles care a nominalizat statele participante la zona euro. După ce Consiliul a anunŃat participanŃii calificaŃi, în cele opt luni ale fazei A s-au realizat: înfiinŃarea Băncii Centrale Europene; ajustările finale ale sistemelor legale naŃionale pentru adaptarea la o nouă monedă; prima emisiune de bancnote şi monede euro. Faza B (1 ianuarie 1999 - 31 decembrie 2001) a debutat cu introducerea euro ca monedă oficială în cele 11 Ńări care formau zona monedei unice. În cursul acestei etape, euro exista numai ca “unitate de cont”, fiind folosit în toate operaŃiunile, începând de la cecurile personale, declaraŃiile bancare, înregistrările electronice şi sistemele contabile, până la facturile companiilor şi situaŃiile lor financiare. Mai mult decât atât, Uniunea Europeană a adoptat regula “nici o obligaŃie, nici o interdicŃie” în ceea ce priveşte folosirea euro în cursul fazei B, ceea ce însemna că persoanele care doreau să folosească euro ca unitate de cont aveau dreptul legal să facă acest lucru, dar nimeni nu putea fi obligat. Marile companii multinaŃionale au adoptat euro în contabilitatea lor europeană şi în raportarea financiară, la 1 ianuarie 1999, chiar dacă nu puteau să oblige pe nici unul din clienŃii lor să plătească în euro. ImportanŃa economică a acestei faze nu trebuie să fie subestimată, deoarece tranzacŃiile cu plata în numerar cuprind numai o foarte mică parte a întregii activităŃi economice. Faza B s-a desfăşurat pe o perioadă de trei ani, cuprinzând câteva evenimente majore: fixarea irevocabilă a ratelor de schimb între euro şi monedele participante la 1 ianuarie 1999; transferul autorităŃii în domeniul politicii monetare către Banca Centrală Europeană, care la 1 iunie 1998 a înlocuit Institutul Monetar European, de la 1 ianuarie 1999 băncile centrale naŃionale din zona monedei unice devenind subordonate Băncii Centrale Europene; alăturarea Greciei la zona euro începând cu 1 ianuarie 2001. Faza C (1 ianuarie - 1 martie 2002) a înregistrat prima introducere în circulaŃie a bancnotelor şi monedelor euro, fiind singura perioadă în care vechile monede naŃionale au circulat în paralel cu moneda unică. Consumatorii puteau să facă tranzacŃii în numerar cu monedele naŃionale sau cu euro, în contextul în care Banca Centrală Europeană a retras treptat din circulaŃie vechile monede. La sfârşitul fazei, euro a devenit moneda oficială exclusivă a zonei euro. Bancnotele şi monedele naŃionale vor fi schimbate în euro la băncile centrale naŃionale pe perioade care diferă de la o Ńară la alta. Tratatul asupra Uniunii Europene a creat criteriile de convergenŃă drept o condiŃie pentru intrarea în Uniunea Economică şi Monetară, pentru a se asigura că Ńările care doresc să participe la zona euro trebuie să demonstreze, înainte de a li se permite aderarea, cel puŃin un grad minim de convergenŃă ce poate fi susŃinută. După introducerea euro, criteriile de convergenŃă oferă destul de puŃin confort, semnele evidente de divergenŃă reprezentând o provocare pentru Banca Centrală Europeană mulŃi ani de acum înainte. Dacă aplicarea Tratatului de la Maastricht s-a materializat printr-o puternică convergenŃă a ratelor inflaŃiei şi a deficitelor bugetare ale Ńărilor membre, diferenŃele între state rămân importante, mai ales în următoarele domenii: nivel de viaŃă, şomaj, datorie publică, competitivitatea sistemelor productive. Extinderea Uniunii Europene prin alăturarea Ciprului, Cehiei, Estoniei, Ungariei, Letoniei, Lituaniei, Maltei, Poloniei, Slovaciei şi Sloveniei (1 mai 2004) şi mai târziu a Bulgariei şi României (2007) aduce noi provocări. Zona euro s-a extins şi cuprindea, la nivelul anului 2009, 16 economii, prin alăturarea la cele 12 Ńări, a Sloveniei (2007), Ciprului şi Maltei (2008) şi a Slovaciei (2009).

32

CAPITOLUL V

MASA MONETARĂ. CEREREA ŞI OFERTA DE MONEDĂ

5.1. Masa monetară şi agregatele monetare

5.1.1. Structura masei monetare O primă definiŃie dată masei monetare este aceea a unei mărimi eterogene, constând din totalitatea

activelor care pot fi utilizate pentru procurarea bunurilor şi serviciilor şi pentru plata datoriilor15. Altfel spus, masa monetară reprezintă ansamblul mijloacelor de plată respectiv de lichiditate,

existente la un moment dat în economie. Ea pune în evidenŃă faptul că banii care circulă în economie trebuie să aibă la bază nevoile monetare ale activităŃii economice.

Pornind de la diferitele accepŃiuni şi interpretări date masei monetare, sferei sale de cuprindere, majoritatea monetariştilor au apreciat că în structura acesteia pot fi incluse următoarele active:

1. moneda efectivă sau numerarul (bilete de bancă şi moneda metalică); 2. moneda de cont – respectiv disponibilităŃi în conturi curente sau la vedere; 3. depunerile la termen şi în vederea economisirii; 4. alte active, cu grad mai mare sau mai mic de lichiditate (cambii, bilete de trezorerie, bonuri de

casă şi de tezaur care, fiind pe termen scurt au un grad mai mare de lichiditate decât cele emise pe termen mediu şi lung – acŃiuni, obligaŃiuni).

Nu toate aceste titluri sunt la fel de frecvent folosite pentru plăŃi curente şi imediat, motiv pentru care modificarea masei monetare este funcŃie de gradul lor de lichiditate, în raport de care se întâlnesc trei situaŃii: a) O categorie minimă de active – bonuri de tezaur emise de stat, obilgaŃiuni pe care deŃinătorii le pot

transforma în timp scurt în monedă la trezoreriile statului sau la bănci – modificând masa monetară. La cumpărare de la emitent se retrage moneda din circulaŃie, diminuând masa monetară, iar la vânzare se procedează invers, crescându-se masa monetară.

b) O categorie medie de active – care pot influenŃa lichiditatea deŃinătorilor, ca înlocuitori ai monedei, fără a Ńine seama de gradul lor de negociabilitate sau de posibilitatea de realizare a acestor active, de faptul că circulă numai în interiorul Ńării sau şi în afara ei, precum şi de faptul că vânzarea-cumpărarea lor influenŃează mărirea masei monetare. DeŃinerea unor asemenea active, titluri emise pe piaŃa financiar-monetară, permite efectuarea plăŃilor şi permite posesorilor o lichiditate apropiată de cea oferită de moneda propriu-zisă (acŃiuni, obligaŃiuni, etc.). Aceste active influenŃează masa monetară în măsura în care sunt cumpărate sau vândute de banca centrală prin politica sa de open-market.

c) O categorie largă de active – mai mult sau mai puŃin lichide, care cuprinde toate instrumentele financiare, pe lângă cele amintite, care pot influenŃa lichiditatea şi masa monetară. Trebuie luate în considerare nu numai diversele forme de plasament monetar ci şi celelalte forme de avuŃie disponibile, care pot spori sau diminua lichiditatea agenŃilor economici şi deci influenŃa cererea de monedă şi de bunuri a acestora. În această categorie intră acŃiunile şi obligaŃiunile precum şi alte titluri financiare, care, deşi au o scadenŃă mai îndelungată nefiind folosite curent în plăŃi, se negociază pe pieŃele de capital şi se pot transforma în monedă efectivă.

Este important de precizat faptul, că este greu de stabilit cu exactitate şi pentru totdeauna, sfera de cuprindere a masei monetare, punctul la care această extensie trebuie să se oprească.

5.1.2. Indicatori şi agregate monetare Proiectarea politicii monetare viitoare se face analizând situaŃia monetară, structura şi evoluŃia

diferitelor componente ale masei montare. Se remarcă în acest domeniu o tendinŃă de aplicare a unor metode cantitative de dimensionare şi dirijare a acesteia. Dimensionarea masei monetare şi urmărirea evoluŃiei acesteia, a diferitelor tendinŃe pe care le înregistrează activele componente cu grade diferite de lichiditate, se realizează folosind anumiŃi indicatori monetari integraŃi într-un model de analiză monetară de natură să explice şi să orienteze procesele şi politica monetară.

În practica monetară din Ńările dezvoltate se utilizează ca indicatori de reflectare a caracterului şi obiectivelor politicii monetare – rata dobânzii şi agregatele monetare.

15 Basno, C., Dardac, N., Floricel, C. - “Monedă, credit, bănci“, EDP, Bucureşti, 1994, p. 77

33

Definirea şi alegera indicatorilor monetari, opŃiunea pentru un singur indicator sau mai mulŃi constituie o problemă practică şi nu una teoretică. Criteriul de alegere a indicatorilor monetari depinde de măsura în care aceştia îndeplinesc anumite cerinŃe: • să fie circumscrişi politicii monetare şi să reflecte acŃiunea acesteia, să nu fie influenŃaŃi de alŃi factori

care acŃionează, de obicei, asupra evoluŃiei monetare; • să poată fi determinaŃi statistic; • să pună în evidenŃă caracterul restrictiv, expansionist sau neutru al politicii monetare;

Scopul major al analizei monetare îl reprezintă selectarea acelor grupe de agregate monetare care să răspundă cel mai bine cerinŃelor de reflectare a caracterului şi obiectivelor de politică monetară, adoptată de autoritatea monetară a unei Ńări pe o anumită perioadă.

Agregatele monetare sunt mărimi definite de autorităŃile monetare care servesc ca suport politicii monetare ale acelor autorităŃi şi, pentru supravegherea creşterii şi diversificării mijloacelor de plată din economie.

ConstrucŃia agregatelor monetare a evoluat în timp în pas cu transformările profunde suferite de pieŃele financiar-monetare, cu inovaŃiile apărute pe aceste pieŃe, concretizate în noi titluri financiare şi produse monetare negociabile, pe termen scurt şi mediu.

Astfel, agregatele monetare cuprind atât mijloacele de plată (moneda efectivă, depunerile la vedere) deŃinute de agenŃii financiari rezidenŃi, cât şi acele plasamente financiare ce pot fi transformate cu uşurinŃă şi rapiditate în instrumente de plată, fără riscul pierderilor de capital. În sens restrâns sau larg, agregatele monetare pot fi construite prin integrarea succesivă a produselor monetare create în scopul asigurării lichidităŃii agenŃilor financiari şi nefinanciari, a economiei în general.

În raport cu gradul de integrare a diferitelor active în structura masei monetare, în economiile cu pieŃe financiare sofisticate, s-au construit agregatele monetare, simbolizate cu M1, M2, M3, L în care:

Agregatul M1 regrupează toate mijloacele de plată sub forma monedei efective (bilete de bancă şi monedă divizionară) şi a depunerilor în conturi curente nepurtătoare de dobânzi şi care reprezintă partea cea mai activă a masei monetare sau lichiditatea primară.

Această componentă mai poartă denumirea şi de masă monetară propriu-zisă sau bază monetară. Fiecare unitate monetară este folosită de mai multe ori într-o perioadă dată. Numărul mediu de utilizări, respectiv viteza de circulaŃie (V) permite calculul capacităŃii tranzacŃionale a monedei. M1 reprezintă un stoc, iar tranzacŃiile un flux. V reprezintă deci raportarea fluxului la stoc. Pentru aprecierea lui V putem utiliza ecuaŃia schimbului:

M1 x V = P x Y în care: P = nivelul preŃurilor, Y = venitul real Produsul dintre P şi Y reprezintă valoarea bunurilor tranzacŃionate într-o perioadă sau produsul

intern brut la preŃul pieŃei. Deci: V = P x Y/M1 sau V = PIB/M1

Viteza tranzacŃiilor sau viteza de circulaŃie a monedei este raportul dintre valoarea tuturor tranzacŃiilor şi M1 concretizată în numărul de tranzacŃii la care serveşte o unitate monetară, într-o unitate de timp, în procesul circulaŃiei mărfurilor şi serviciilor, în cel al achitării datoriilor, precum şi în cel al mişcării capitalurilor.

Agregatul M2 include în plus de M1 ansamblul plasamentelor la termen şi în vederea economisirii susceptibile de a fi mobilizate şi transformate în lichidităŃi prin emisiune de cecuri cu preaviz, fiind denumit cvasimonedă sau lichiditate secundară. Aceste plasamente sunt făcute sub forma depozitelor la termen în cadrul băncilor, depozitelor în conturile de economii, depozitelor cu destinaŃie specială, cum sunt depozitele pe certificate de depozit la bănci, depunerile pe termen fix la bănci şi alte instituŃii de credit, bonurile de tezaur etc.

Agregatul M3 cuprinde mai mult decât M2 şi alte active cu grade diferite de lichiditate şi în structura cărora pot fi incluse certificate de depozit, bonuri de casă, conturi de economii pe termen mediu, alte titluri emise de agenŃii economici pe piaŃa financiar-monetară.

Agregatul L regrupat cu M3, înglobează, în general, titluri emise pe termen mediu şi lung negociabile şi care pot fi transformate mai rapid sau mai lent în mijloace de plată, respectiv în lichidităŃi.

Plecând de la experienŃele altor bănci centrale, Banca Centrală Europeană a definit trei agregate monetare (M1, M2 şi M3), în funcŃie de gradul de lichiditate al activelor:

• M1 - masa monetară în sens restrâns - conŃine numerarul aflat în circulaŃie şi unele sume aflate în conturi de care se poate dispune imediat. Aceste active sunt sume nete de bani, cu lichiditatea cea mai mare şi pot fi folosite imediat ca mijloc de schimb, fără nici un cost.

• M2 - masa monetară propriu-zisă - cuprinde în plus faŃă de M1 depozite cu scadenŃă mai mică de 2 ani precum şi depozite rambursabile cu preaviz în termen de până la 3 luni. Acestea sunt active cu

34

grad mare de siguranŃă dar care nu pot fi obŃinute imediat. Pentru a putea fi convertite în componente ale lui M1 sunt necesare depunerea unei notificări în avans şi plata unor comisioane sau taxe.

• M3 - masa monetară în sens larg - cuprinde în plus faŃă de M2 instrumente cu grad ridicat de lichiditate cum ar fi: acordurile de răscumpărare, cote-părŃi ale fondului pieŃei monetare, precum şi instrumente de debit cu scadenŃă mai mică de 2 ani. Definirea agregatelor monetare de către Sistemul Federal de Rezerve al SUA nu diferă ca principiu

faŃă de modelul european. DiferenŃe apar doar la capitolul intitulării poziŃiilor. În plus mai apare un indicator L, care desemnează suma totală, care de fapt nu este o expresie a masei monetare, ci mai degrabă un total al activelor cu cel mai înalt grad de lichiditate.

Începând cu 1 ianuarie 2007, BNR defineşte agregatele monetare s-a realizat conform metodologiei Băncii Centrale Europene, pe trei agregate monetare, respectiv: • Masa monetară în sens restrâns (M1) include numerarul în circulaŃie, precum şi depozitele care pot fi

imediat convertibile în numerar sau utilizate pentru plăŃi prin transfer bancar denumite depozite overnight.

• Masa monetară intermediară (M2) cuprinde M1, la care se adaugă depozitele cu durata iniŃială de până la doi ani inclusiv şi depozitele rambursabile după notificare la cel mult 3 luni inclusiv.

• Masa monetară în sens larg (M3) cuprinde M2, la care se adaugă instrumentele financiare tranzacŃionabile emise de sectorul instituŃiilor financiare monetare; instrumente ale pieŃei monetare, în special acŃiunile/unităŃile fondurilor de piaŃă monetară şi împrumuturile din operaŃiuni repo sunt incluse în acest agregat (un grad sporit de lichiditate face ca aceste instrumente să fie substitute pentru depozite).

5.2. Contrapartidele masei monetare în circulaŃie

Masa monetară în circulaŃie este constituită din numerar şi bani de cont. Ea exprimă angajamentele

de plată şi se reflectă în pasivul băncii de emisiune. În acelaşi timp, masa monetară în circulaŃie are contraposturi în activul bilanŃului băncilor de emisiune, acestea fiind creanŃele băncii de emisiune asupra partenerilor străini (devize), ca şi creanŃe rezultate din credite interne acordate statului, din creditele acordate băncilor comerciale şi altor agenŃi economici nefinanciari. Deci contrapartidele masei monetare se pot grupa în două categorii:

a) CreanŃele monetare interne cuprind în structura lor creanŃele asupra statului şi creanŃele asupra economiei, ele reprezentând baza monetară, fundamentul creaŃiei monetare şi implicit al formării şi modificării masei monetare, respectiv a structurii acesteia. Aceste creanŃe decurg din relaŃiile ce se stabilesc în cadrul pieŃei monetare între banca centrală, tezaur şi celelalte instituŃii financiar-bancare.

CreanŃele monetare generate de operaŃiunile statului îmbracă două forme: - una rezultă ca urmare a creditelor acordate de tezaur instituŃiilor bancare şi financiare şi a creşterii

depunerilor monetare administrate de tezaur sau puse la dispoziŃia sa; - alta este reprezentată de achiziŃia de titluri publice (împrumuturi de stat, bonuri de tezaur, negociate de

toŃi agenŃii economici) de către instituŃiile de credit. Dacă titlurile publice subscrise de către bănci sunt ulterior cumpărate de agenŃii nefinanciari, atunci

creaŃiile monetare iniŃiale vor fi anulate având loc o modificare a masei monetare în sensul restrângerii. Invers, cumpărarea de către bănci a titlurilor de pe piaŃa financiară-monetară provoacă creaŃia monetară şi măreşte masa monetară în circulaŃie.

CreanŃele asupra economiei grupează finanŃările acordate de bănci agenŃilor nefinanciari rezidenŃi, societăŃi, gospodării particulare şi antreprenori individuali, administraŃii publice, asigurări, case de pensii, administraŃii private.

Ele cuprind creditele acordate de instituŃiile de credit şi titlurile care au fost obŃinute şi care reprezintă în viitor o parte negociabilă a activului lor bilanŃier.

Ca şi creanŃele asupra statului, creanŃele asupra economiei evoluează nu numai în funcŃie de nevoile financiare ale agenŃilor nebancari, dar în egală măsură în funcŃie de alegerea structurii portofoliului în vederea optimizării acestuia.

b) CreanŃele asupra străinătăŃii. EvoluŃia lor se reflectă în balanŃa de plăŃi externe. Activele monetare ale rezidenŃilor sunt afectate de soldul tranzacŃiilor curente realizate de agenŃii nefinanciari şi de fluctuaŃiile capitalurilor pe termen scurt şi lung. Această contrapartidă a lui M3 reflectă impactul relaŃiilor cu străinătatea asupra cantităŃii de masă monetară în circulaŃie şi este afectată de regulile contabilităŃii privind echivalentul în moneda naŃională a creanŃelor şi angajamentelor în devize. VariaŃia cursului valutelor are o dublă incidenŃă asupra componentelor principale ale lui M3, dar în acelasi timp şi o influenŃă, este adevarat marginală, asupra agregatului monetar.

35

CreanŃele asupra străinătăŃii se prezintă sub două forme şi anume, soldul operaŃiilor externe ale băncilor de emisiune cu nerezidenŃii, respectiv soldul operaŃiunilor externe ale celorlalte bănci şi instituŃii financiare.

5.3. Cererea şi ofertă de monedă

5.3.1. Cererea de monedă

Cererea de monedă depinde, în primul rând, de volumul total al schimburilor mijlocite efectiv de

monedă şi de viteza de rotaŃie a acesteia. Masa monetară (M) se află în raport direct proporŃional cu volumul schimburilor, rezultat din

potenŃarea volumului fizic al mărfurilor şi serviciilor vândute-cumpărate (T) cu preŃurile şi tarifele acestora (P). În acest timp, aceasta evoluează invers proporŃional cu viteza de rotaŃie a banilor (V), respectiv numărul de acte de schimb pe care le facilitează o unitate monetară în orizontul de timp pentru care se calculează masa monetară. Formula masei monetare în circulaŃie este: M= T x P/V

În al doilea rând, masa monetară depinde de amploarea creditului de consum, de raportul dintre vânzările pe credit şi plăŃile făcute în contul creditelor ajunse la scadenŃă în perioada de referinŃă.

În al treilea rând, volumul tuturor însemnelor monetare este influenŃată şi de comportamentul agenŃilor economici faŃă de monedă, sintetizată prin expresia intensitatea înclinaŃiei spre lichiditate.

Mărimea cererii de monedă într-o economie depinde de utilităŃile acesteia, care sunt exprimate de facilităŃile pe care le pot asigura disponibilităŃile băneşti.

Atunci când moneda a îndeplinit mai ales funcŃii pasive – de mijlocire a schimburilor de bunuri economice, când circulaŃia bănească reprezenta un reflex al fluxurilor economice reale – masa monetară era condiŃionată mai ales de nevoile agenŃilor economici de a achiziŃiona bunuri materiale şi de a plăti serviciile necesare. Acesta este motivul tranzacŃional al cererii de monedă.

Pentru a putea cuantifica mai bine nivelurile cererii de monedă este necesar a cunoaşte mobilurile pe care se bazează preferinŃele pentru lichiditate şi anume: mobilul venitului, adică tendinŃa oricărui agent economic de a păstra bani lichizi, de a nu-i cheltui pe măsura încasării lor; mobilul afacerilor, păstrarea unui volum de bani în aşteptarea unor plasamente mai avantajoase în viitor; mobilul prudenŃei, dorinŃa agenŃilor economici de a fi pregătiŃi pentru a face faŃă situaŃiilor neprevăzute; mobilul speculaŃiei, constând în aceea că, în anumite condiŃii, banii lichizi sunt un activ financiar superior faŃă de diferitele titluri de valoare, ceea ce îi determină pe deŃinătorii de economii să le plaseze cu precădere într-un asemenea activ.

Pentru a putea cuantifica mai bine nivelurile cererii de monedă este necesar a cunoaşte mobilurile pe care se bazează preferinŃele pentru lichiditate şi anume:

� mobilul venitului; � mobilul afacerilor; � mobilul prudenŃei; � mobilul speculaŃiei.

Pornind de la aceste motivaŃii şi considerente, J.M. Keynes a conceput şi a explicat o funcŃie a cererii de monedă, notată cu L şi formată din două componente: L1 şi L2.

L1 se referă la primele trei mobiluri economico-psihologice ale cererii de monedă (veniturile, afacerile, şi prudenŃa). Aceste cereri variază, de regulă, odată cu modificarea produsului sau a venitului (Y) şi se află într-o mică măsură sub influenŃa ratei dobânzii. Deci L1= L1(y), unde L1>0.

L2 reprezintă cererea de monedă în scopuri speculative. Mărimea ei depinde de nivelul ratei dobânzii, aflându-se în raport invers cu acesta. În acest caz, L2= L2(i), când L2>0.

Dacă se însumează cele două componente, delimitate între ele prun mobilurile arătate, atunci ecuaŃia masei monetare cerute (Mc) devine: Mc = L1(y) + L1(i)

5.3.2. Oferta de monedă Oferta de monedă reprezintă cantitatea de mijloace de reglare a schimburilor, mijloace puse la dispoziŃia subiecŃilor economici nebancari de către sistemul bancar. Crearea monedei de către bănci, prin intermediere financiară are loc prin multiplicarea creaŃiei monetare iniŃiale a Băncii Centrale (emisiunea monetară).

Procesul de multiplicare a monedei scripturale este cuantificat de aşa zisul multiplicator monetar care exprimă raportul între volumul noilor depozite şi noile rezerve.

Mm = D/R = 1/r unde: Mm - multiplicator monetar, D - depozitul la vedere,

36

R - rezerve obligatorii, R - rata rezervelor. PiaŃa monetară a cunoscut o diversificare continuă a instrumentelor monetare şi, o perfecŃionare şi

dezvoltare neîntreruptă a sistemelor şi instituŃiilor financiar-bancare. Toate componentele nou create ale sistemului financiar-bancar caută să satisfacă cererea de monedă,

de instrumente monetare ale economiei, a agenŃilor şi indivizilor. Moneda numerar începe să existe atunci când intră în circulaŃie, ieşind din tezaurele Băncii Centrale şi ale celorlalte instituŃii bancare şi încetează să mai existe când se reîntoarce în aceste tezaure.

Atunci când o bancă acordă un credit unui agent economic se realizează o ofertă de monedă, o monetizare a unei creanŃe bancare. OperaŃiunea inversă de rambursare a creditului echivalează cu o reducere a ofertei, o restrângere a acesteia şi implicit a masei monetare.

Oferta de monedă este generată de sistemul financiar-bancar care emite şi pune în circulaŃie moneda prin următoarele mecanisme:16

1. Banca centrală oferă şi crează moneda sa prin: - împrumuturi acordate tezaurului prin achiziŃionarea de bonuri de tezaur; - atragerea de capitaluri din exterior în valute şi devize străine prin intervenŃii pe piaŃa schimburilor

valutare şi punerea în contrapartidă pe piaŃă a monedei centrale; - achiziŃionarea de pe piaŃă a unor creanŃe ale agenŃilor economici; - împrumuturi pe care le acordă băncilor comerciale sub forma reescontului sau primirea în pensiune a

efectelor reprezentative ale creanŃelor. 2. Băncile comerciale oferă monedă prin acordarea de credite clienŃilor lor şi prin mecanismul formării

şi utilizării depozitelor bancare din care în anumite limite pot acorda apoi credite. 3. Trezoreria oferă monedă prin aceea că execută operaŃiuni de trecere dintr-un cont bugetar într-un

cont la vedere şi în mod indirect prin împrumuturile pe care le contractează la diferitele bănci comerciale, banca centrală şi agenŃi, prin emiterea şi negocierea bonurilor de tezaur, certificatelor de trezorerie, pentru a acoperi deficitul bugetar.

5.3.3. Echilibrul pieŃei monetare

PiaŃa monetară constă din ansamblul tranzacŃiilor cu monedă, din confruntarea specifică dintre cererea şi oferta de monedă în funcŃie de preŃul ei (rata dobânzii). Moneda - ca marfă - este omogenă. Cu toate acestea, preŃul tranzacŃiilor cu monedă diferă în funcŃie de numeroşi factori: scadenŃă, suma tranzacŃionată, diferite grade de risc etc. Ajustarea acestei pieŃe se face foarte greoi, piaŃa monetară fiind o piaŃă de oligopol, cu puŃini ofertanŃi de monedă.

Cererea şi oferta de bani interacŃionează pe această piaŃă, stabilind o situaŃie de echilibru dinamic, aşa cum se întâmplă de altfel şi pe celelalte pieŃe. PreŃul tranzacŃiilor cu monedă este determinat de mai mulŃi factori: termenul scadenŃei, gradul de risc, sumele tranzacŃionate etc.

Rata dobânzii influenŃează cererea şi oferta de monedă, care la rândul lor influenŃează această rată. Echilibrul monetar se atinge atunci când oferta de monedă egalizează cererea de monedă. Acest echilibru este dinamic, fiind influenŃat de mai mulŃi factori, între care rata dobânzii are un rol determinant.

La un anumit nivel al ratei dobânzii, celelalte condiŃii fiind constante, oferta de monedă, care este funcŃie crescătoare de rata dobânzii, se întâlneşte cu cererea de monedă în punctul de echilibru. În acest punct piaŃa monetară este în echilibru, cantitatea de monedă oferită este egală cu cea solicitată. Datorită modificării condiŃiilor de pe piaŃă, ale ofertei şi cererii, ca şi a ratei dobânzii, acest punct se deplasează fie la stânga fie la dreapta, asigurând pieŃei monetare un echilibru în dinamică.

Modificarea echilibrului monetar prin fluctuarea dobânzii se desfăşoară lent şi este determinat de gradul de integrare a sistemului bancar, de nivelul venitului, de gradul de diversificare a activelor monetare, de nivelul şi evoluŃia costurilor de transformare a acestor active.

De asemenea, o influenŃă deosebită asupra acestui echilibru o au aşteptările anticipate ale agenŃilor economici şi indivizilor asupra ratei dobânzii.

Cererea de monedă este o funcŃie crescătoare de venit şi descrescătoare faŃă de rata dobânzii în timp ce oferta este o funcŃie crescătoare de rata dobânzii.


37

CAPITOLUL VI

INSTRUMENTE UTILIZATE ÎN STINGEREA OBLIGAłIILOR DE PLATĂ LA NIVEL NAłIONAL ŞI INTERNAłIONAL

În cadrul unei Ńări se disting trei grupe principale de mijloace de plată:

• În prima categorie este inclusă moneda naŃională sub forma numerarului (bani efectivi) şi a monedei scripturale (bani în conturi bancare). Aceste două forme ale monedei naŃionale constituie suportul efectiv în baza căruia s-au structurat celelalte instrumente monetare. Numai existenŃa banilor la nivelul, de exemplu, al unui plătitor, îi permite acestuia să dea un ordin - de orice tip, prin orice instrument - unei bănci ca să efectueze o plată din şi în contul său. ExistenŃa monedei naŃionale şi a disponibilităŃilor în numerar sau în cont exprimate în această monedă a permis structurarea altor instrumente monetare.

• A doua grupă cuprinde instrumentele monetare care iau forma unor înscrisuri, documente utilizate pentru stingerea unei creanŃe în baza unor informaŃii pe care le susŃin şi permit transferul fondurilor (monedei scripturale) din contul plătitorului în contul beneficiarului plăŃii. În limbaj curent aceste înscrisuri poartă denumirea generică de instrumente de plată, deşi unele dintre ele, prin caracteristicile specifice, sunt şi instrumente de credit, respectiv reflectă o relaŃie de credit, de plată amânată.

• A treia grupă de instrumente monetare, eterogenă ca structură se referă, în esenŃă, la alte active financiare care pot îndeplini rolul de mijloc de plată în cadrul unei Ńări sau între Ńări, cum ar fi: aurul sau alte metale preŃioase, obligaŃiunile şi acŃiunile denominate în monedă naŃională sau străină etc. Deşi circulaŃia lor este reglementată la nivelul fiecărei Ńări, rolul lor în sistemele naŃionale de plăŃi este marginal comportând caracteristici specifice.

Acceptarea unui activ financiar sau a altuia, în final, poate constitui simplul act de voinŃă a părŃilor direct implicate în plată - debitor şi creditor. Controlul unor astfel de operaŃiuni este greu de realizat. În numeroase Ńări, în special în cele în curs de dezvoltare sau în tranziŃie, sistemele de plăŃi subterane şi, implicit, ilicite, prin utilizarea unor monede străine (de regulă dolari SUA) sunt larg răspândite şi scapă controlului autorităŃilor monetare.

6.1. Plata în numerar Dacă în trecut plata „cu bani peşin” constituia o certitudine, în prezent locul său în plata mărfurilor este modest şi în scădere datorită unor dezavantaje şi riscuri: transportul efectiv al banilor, contactul direct al partenerilor care se află la distanŃe mari, dificultatea de a sincroniza livrarea mărfii cu plata ei. Cu toate acestea, există factori care determină ca într-un anumit context plata în numerar să fie preferată:

- în Ńările cu restricŃii valutare în deŃinerea şi utilizarea valutei sau în Ńările în care există sisteme de impozitare severe se dezvoltă un sistem subteran al plăŃilor în numerar;

- în spaŃiile geografice izolate sau din lipsa sistemului bancar local pentru achiziŃia de la populaŃie a unor produse care cad sub incidenŃa unor reglementări internaŃionale prohibitive (vestigii arheologice, animale pe cale de dispariŃie) sau produse de contrabandă (droguri, armament, material nuclear), plata în numerar este predominantă;

- în activitatea de turism şi transport internaŃional. În aceste sectoare, plăŃile în numerar pentru diferite servicii sau produse continuă să fie utilizate mai ales în Ńările care nu s-au conectat la sistemele de plată electronice (cărŃi de debit, cărŃi de credit etc.). Drept urmare, turistul străin trebuie să deŃină asupra sa o sumă de bani - în valută sau în moneda locală - pentru a-şi acoperi nevoile curente. Schimbul valutar în moneda locală se poate realiza la bănci din Ńara sa sau la bănci din Ńara vizitată, ceea ce implică riscul de curs valutar. Cu toată diminuarea considerabilă a ponderii numerarului în masa monetară, rolul acestuia în viaŃa

economică nu s-a restrâns prea mult. Dimpotrivă, se constată în unele Ńări şi perioade, o accentuare a preferinŃei agenŃilor economici şi a populaŃiei pentru lichiditatea oferită de numerar. Această tendinŃă determină autoritatea monetară nu numai să nu renunŃe la numerar, dar chiar să-l menŃină şi să-i acorde un rol de primă importanŃă în politica monetară, concomitent cu perfecŃionarea metodelor de imprimare şi batere a bancnotelor şi pieselor metalice şi a instrumentelor de supraveghere a circulaŃiei lor.

PrezenŃa numerarului în masa monetară şi preferinŃa publicului pentru folosirea acestuia îşi au motivaŃia într-o serie întreagă de avantaje ce decurg din circulaŃia lui:

38

• Numerarul este instrumentul monetar cu lichiditate deplină; el asigură posesorilor săi posibilitatea preschimbării lui, fără nici un fel de dificultate, în oricare instrument monetar şi este acceptat de toŃi agenŃii economici pentru efectuarea de plăŃi de orice fel.

• Răspunde cel mai bine preferinŃelor acelui segment de subiecŃi economici care au o înclinaŃie mare pentru lichiditate (pentru că numerarul este sigur, necontestat, garantat de către stat).

• Numerarul este un instrument de plată cu conŃinut material palpabil, la vedere, care prezintă prin tradiŃie o mare credibilitate, capacitatea sa compensatorie la plata oricărui bun sau serviciu este vizibilă, clară şi pe înŃelesul oricărui participant la procesele de schimb şi de plăŃi. Folosirea lui asigură descărcarea finală şi pe loc de obligaŃie, fără nici un fel de cheltuială.

• Folosirea numerarului scurtează timpul pentru efectuarea operaŃiunilor de plăŃi, acestea putându-se realiza, cu certitudine, în timp real şi fără nici un fel de cost suplimentar.

• Numerarul, fiind un instrument de plată de mare popularitate, se adaptează cel mai bine mentalităŃii şi comportamentului unei părŃi însemnate a populaŃiei care este mai puŃin abilitată şi are reticenŃe faŃă de alte instrumente de plată.

În acelaşi timp, menŃinerea numerarului în circulaŃie generează şi o serie de dezavantaje şi inconveniente, atât pentru autoritatea monetară emitentă, cât şi pentru marele public şi societate, în general: - Emisiunea numerarului, mai ales sub forma pieselor metalice, comportă cheltuieli importante pentru

autoritatea emitentă privind conceperea, imprimarea (baterea) şi asigurarea elementelor de detectare a falsurilor. La acestea se adaugă şi unele costuri sociale.

- Folosirea numerarului generează dificultăŃi şi cheltuieli cu transportul, manipularea, conservarea precum şi riscul de sustrageri şi falsuri. Prevenirea acestor riscuri determină o serie de cheltuieli suplimentare şi precauŃii din partea agenŃilor economici.

- Numerarul este un instrument de plată a cărui “urmă se pierde foarte uşor”, el este un activ anonim. În cazul folosirii sale pentru efectuarea de plăŃi este foarte greu de stabilit provenienŃa şi destinaŃia banilor. De aceea, numerarul este nelipsit în economia subterană sau paralelă iar atunci când mişcarea lui nu este însoŃită de întocmirea unor documente doveditoare ale operaŃiunii, riscul sustragerii agenŃilor de la obligaŃiile fiscale este foarte mare.

6.2. CărŃile de plată

Cardul este un instrument de plată prin intermediul căruia se poate efectua plata unui produs sau serviciu având la bază un sistem relaŃional electronic, organizat pe baze contractuale între deŃinător, emitent şi comerciantul sau prestatorul de servicii. Prin modul cum a evoluat, cardul îndeplineşte funcŃii multiple:

- funcŃia de numerar, prin posibilitatea utilizării sale la automatele de eliberare a numerarului (ATM-uri, bancomate) pentru obŃinerea unor sume de bani, cu scopul de a fi utilizate în numerar;

- funcŃia de debit, prin posibilitatea de a folosi cardul pentru a dispune plăŃi din disponibilităŃile proprii ale titularului de card din contul său la o bancă comercială;

- funcŃia de credit, prin posibilitatea utilizării cardului în efectuarea de plăŃi din linia de credit deschisă de bancă în acest scop (credit card) atunci când în cont nu mai sunt disponibilităŃi;

- funcŃia de monedă electronică, prin posibilitatea utilizării cardului pentru dispunerea de plăŃi în reŃeaua de Internet, de regulă, în cadrul unei capacităŃi de plată reînnoibile ce se atribuie cardului. Echipamentele necesare pentru efectuarea operaŃiunilor electronice de plată ce implică cărŃile de

plată sunt: • ATM-ul (Automated Teller Machine) – ghişeul bancar automat; • CD-ul (Cash – Dispenser) – distribuitorul automat de numerar; • EFTPOS (Electronic Funds Transfer at Point of Sale) – terminalul la punctele de vânzare.

Pe lângă aceste echipamente, o componentă importantă a sistemului electronic de transfer al fondurilor o reprezintă banca la domiciliu.

Literatura de specialitate a realizat o clasificare a diferitelor tipuri de carduri după mai multe criterii: 1. În raport cu sursa de acoperire a cheltuielilor, cardurile sunt: a) Debit - Carduri Debit-cardurile permit utilizatorului achiziŃionarea de bunuri şi servicii sau retragerea de numerar,

fără a fi necesară prezenŃa efectivă a însemnelor monetare. CondiŃia esenŃială de funcŃionare a acestui tip de card o reprezintă prezervarea la o bancă a unor fonduri într-un cont de card, urmând ca efectuarea cheltuielilor să aibă loc în limita soldului disponibil.

39

Toate plăŃile efectuate prin intermediul unui astfel de card se reflectă în grupa debitorilor contului ataşat cardului, acest tip de card putând funcŃiona printr-un cont curent de operaŃiuni sau printr-un cont special destinat tranzacŃiilor cu carduri.

b) Credit - Carduri Credit-cardurile asigură utilizatorilor achiziŃionarea de bunuri şi servicii sau retragerea de numerar,

urmând ca plăŃile să se efectueze dintr-un credit sau o linie de credit acordate pe numele posesorului cardului. Credit-cardul poate circula sub două forme: • Charge-card, pentru utilizatorii care nu dispun de o credibilitate bancară considerabilă sau în lipsa

cunoaşterii unor comportamente bancare anterioare, ei fiind obligaŃi ca într-un anumit termen (maxim o lună) să acopere depăşirea de sold înregistrată, numită credit de overdraft sau creditul temporar acordat.

• Credit-card cu funcŃiuni depline, pentru utilizatorii cu punctaje de credit rezonabile, cheltuielile fiind acoperite dintr-un plafon sau o linie de împrumut negociată anterior între ambele părŃi.

2. În funcŃie de momentul înregistrării tranzacŃiei, se pot distinge:17 1. Sistemul “pay later”:

- deŃinătorul cardului îşi onorează datoriile faŃă de bancă la anumite intervale de timp, care au fost stabilite în prealabil cu aceasta, după ce a fost efectuată tranzacŃia între el şi comerciant;

- este singurul sistem care a fost folosit în tranzacŃiile internaŃionale iar la baza lui se găsesc aşa-numitele “cărŃi de credit”;

- banca creditează deŃinătorul cardului până la data convenită pentru reglarea cheltuielilor. 2. Sistemul “pay before”:

- deŃinătorul cardului plăteşte serviciile pe care le facilitează cardul, înainte de a beneficia de ele, deci în momentul în care i se eliberează cardul;

- apare în cazul cardului de acces la metrou sau a cardului pentru telefon. 3. Sistemul “pay now”:

- deŃinătorul cardului plăteşte bunurile achiziŃionate sau serviciile de care beneficiază în momentul desfăşurării tranzacŃiei, prin debitarea automată a contului său;

- sistemul presupune utilizarea unui debit-card folosit din anii ‘80 în programele naŃionale şi aflat într-o etapă de debut în tranzacŃiile internaŃionale.

3. În raport de funcŃiile pe care le îndeplinesc, cărŃile de plată sunt: a) CărŃi de credit; b) CărŃi de debit; c) CărŃi de retragere de numerar; d) CărŃi de garantare a cecurilor; e) CărŃi multifuncŃionale sau derivate; f) CărŃi pentru transferul electronic de fonduri la punctele de vânzare. a) Cartea de credit, ca instrument de plată, îi confirmă posesorului faptul că i-a fost deschisă o linie

de credit pe o anumită perioadă de timp, pe baza căreia va putea efectua plăŃi sau retrageri de numerar până la un anumit plafon prestabilit.

Creditul acordat astfel poate fi pe termen scurt (pe o perioadă de câteva săptămâni), putând fi gratuit sau pe termen lung (până la câŃiva ani), iar în această situaŃie banca percepe o dobândă care în majoritatea cazurilor este foarte apropiată de dobânda practicată pentru orice credit de consum.

b) Cartea de debit permite deŃinătorului achiziŃionarea de bunuri sau servicii prin debitarea directă a contului său. Ea are funcŃia de retragere de numerar şi de reglare a tranzacŃiilor derulate de comercianŃii afiliaŃi la reŃea.

c) Cartea pentru retrageri de numerar asigură deŃinătorilor fie depunerea, fie retragerea de numerar de la distribuitoarele automate de numerar ale diferitelor bănci.

d) Cartea de garantare a cecurilor constituie un instrument care are rolul de a garanta că suma de plată înscrisă pe cec are o acoperire în contul personal al deŃinătorului.

e) Cartea multifuncŃională sau derivată are funcŃii mixte şi oferă accesul la facilităŃi rezultate din toate celelalte tipuri de cărŃi de plată analizate anterior.

4. În funcŃie de calitatea emitentului, cardurile se pot grupa în: a) Carduri bancare - sunt cardurile emise de către bănci; b) Carduri private - includ cardurile emise de către comercianŃi; c) Carduri emise de către alte instituŃii sau organizaŃii.

17 Roşu Hamzescu, I. - “CărŃile de plată în România“, Ed. Mondo Ec., Craiova, 1997, p. 109

40

a) Cardurile bancare au început o expansiune vizibilă după anul 1970, în momentul în care au crescut considerabil, atât numărul deŃinătorilor de carduri, cât şi volumul plăŃilor mijlocite prin intermediul acestora.

InstituŃiile bancare din Ńările dezvoltate au depus eforturi considerabile în scopul unificării ofertei, ca urmare a faptului că aceste carduri erau emise cu regim gratuit de către unele bănci. Astfel, în acest cadru şi-a făcut apariŃia un nou fenomen, interbancaritatea, prin care deŃinătorilor de carduri li se permitea să utilizeze cardul la toate distribuitoarele automate de numerar şi în tranzacŃiile cu toŃi comercianŃii, indiferent de banca emitentă a cardului.

Intensificarea utilizării cardurilor bancare a fost determinată de sporirea numărului de tranzacŃii şi a volumului de cecuri emise, în special ca urmare a gratuităŃii emiterii lor, dar cu un puternic efect negativ asupra rentabilităŃii băncilor.

b) Cardurile private sunt emise, aproape în totalitate, de către comercianŃi, în vederea facilitării plăŃilor efectuate de clienŃii lor şi, eventual, pentru a le acorda credite, uneori gratuit, cu ocazia anumitor acŃiuni cu caracter promoŃional.

Aceste carduri trebuie să fie similare, din punct de vedere practic, cardurilor bancare, pentru a putea atrage consumatorii. Având în vedere concurenŃa puternică dintre comercianŃii care îşi desfăşoară activitatea pe o piaŃă, aceştia au încercat să atribuie cardurilor private servicii atractive pentru clienŃii lor: servicii personalizate, diferite asigurări etc.

c) Cardurile emise de alte instituŃii sau organizaŃii, care îndeplinesc aceleaşi funcŃii ca şi cardurile bancare, însă acestea prezintă importanŃă mai mult din punct de vedere al utilizării lor pe plan internaŃional.

Pe lângă bănci şi comercianŃi, există şi alte entităŃi care pot emite carduri, şi anume: instituŃii internaŃionale specializate, companii de transport şi de telecomunicaŃii, societăŃi de asigurări, companii petroliere, companii auto-rutiere şi de închirieri de autovehicule, agenŃii de turism, cluburi, prestatori profesionali de servicii.

5. În funcŃie de gradul de acceptabilitate al cardului, se disting: - carduri de plată domestice, cu acceptarea pe teritoriul naŃional; - carduri cu acceptare internaŃională. 6. În funcŃie de tehnologiile aplicate, cardurile sunt: - cu bandă magnetică; - cu microprocesor (smart-card). 7. Clasificarea cardurilor realizată de VISA INTERNATIONAL OrganizaŃia internaŃională VISA emite sub sigla sa următoarele tipuri de carduri: a) Classic Card este destinat persoanelor fizice şi se poate utiliza atât ca un card de debit, cât şi ca

un card de credit. OrganizaŃia oferă, prin membrii săi, unele servicii suplimentare privind înlocuirea cardurilor în situaŃii excepŃionale (furt, pierdere), precum şi eliberarea de numerar cu operativitate maximă.

b) Business Card este un card destinat persoanelor juridice, prin utilizatorii autorizaŃi, fiind folosit de persoanele care călătoresc şi care derulează afaceri în mod regulat şi au un potenŃial financiar ridicat. Utilizarea acestui card se aseamănă cu cea a cardului clasic, dar serviciile pe care le oferă sunt mai diversificate: asistenŃă medicală şi juridică în situaŃii fortuite; înlocuirea unor carduri în cazuri excepŃionale; asigurări pentru evitarea pierderilor datorate unor întârzieri din timpul transportului; servicii de rezervare.

c) Gold Card sau Premier Card reprezintă un card destinat clienŃilor cu un potenŃial financiar foarte ridicat. Modul de utilizare şi serviciile aferente oferite sunt asemănătoare cu cele asigurate de business card.

d) Electron Card este un card oferit clienŃilor care prezintă un grad ridicat de risc în utilizare, în general persoanelor cu venituri mici (elevi, studenŃi).

e) Affinity card este un produs care a apărut ca rezultat al unui aranjament între VISA şi alte organizaŃii sau grupuri care nu pot avea calitatea de membru: organizaŃii de caritate, organizaŃii profesionale, firme de închirieri auto.

8. Clasificarea cardurilor realizată de EUROPAY INTERNATIONAL OrganizaŃia internaŃională EUROPAY grupează cardurile emise sub sigla sa în cinci categorii, într-o

manieră diferită faŃă de clasificarea VISA, adăugând criteriul geografic şi delimitarea operaŃiunilor în: comerciale şi extrageri de numerar.

a) Eurocard/MasterCard este un card de debit sau credit destinat tuturor utilizatorilor care prezintă un anumit grad de siguranŃă. El poate fi folosit în întreaga lume, atât pentru tranzacŃiile comerciale, cât şi pentru obŃinerea de numerar prin intermediul echipamentelor electronice sau cu preluarea manuală a datelor operaŃionale.

41

b) Cirrus este un card de debit care se adresează utilizatorilor cu un grad de risc ridicat. Se poate folosi în întreaga lume pentru retrageri de numerar prin intermediul echipamentelor electronice.

c) Ec–ATM este un card de debit destinat aceloraşi categorii de utilizatori, care se poate folosi pentru retrageri de numerar de la terminalele electronice, dar numai pe teritoriul Europei.

d) EDC este un card similar Ec–ATM, cu deosebirea că poate fi utilizat doar în tranzacŃiile comerciale prin intermediul echipamentelor POS.

e) Maestro se aseamănă cardului EDC, dar aria sa de utilizare se extinde în întreaga lume. După analizarea tipologiei cardurilor în funcŃie de diferitele criterii, se poate spune că de la apariŃia

lor şi până în prezent, piaŃa internaŃională a cardurilor s-a dezvoltat necontenit, a evoluat din toate punctele de vedere şi, astfel, cardurile, prin numeroasele lor avantaje, şi-au asigurat statutul binemeritat de instrumente moderne de plată.

6.3. Instrumentele de plată şi credit

În fiecare Ńară, autoritatea monetară reglementează tipurile de instrumente de plată acceptate şi

utilizate pe plan naŃional, denumirea, formatul standardizat, circuitul acestora, operaŃiunile în care pot fi utilizate şi condiŃiile utilizării de publicul larg sau firme. De aceea, între terŃi apar diferenŃe cu privire la instrumentele de plată utilizate la nivel naŃional. Totodată, standardizarea la nivel naŃional a instrumentelor de plată a permis includerea acestora în sistemele de compensare naŃionale, ca documente de plată, în baza cărora se efectuează transferul fondurilor şi decontarea finală. În România, instrumentele de plată fără numerar utilizate ca suport în baza căruia se efectuează transferul fondurilor (al banilor scripturali) sunt: ordinul de plată, cambia, biletul la ordin şi cecul. Emiterea şi utilizarea lor sunt reglementate prin legi şi norme emise de Banca NaŃională a României. Utilizarea instrumentelor de plată în procesul compensării plăŃilor la nivel naŃional a determinat gruparea acestora din punctul de vedere al părŃii care iniŃiază plata: plătitorul sau beneficiarul plăŃii. Astfel se disting: a. instrumente de credit, în care se include ordinul de plată. Ordinul de plată în sine, respectiv iniŃierea

plăŃii este realizată de plătitor (emitentul ordinului de plată), el fiind cel ce solicită băncii ca din contul său să transfere fonduri în contul beneficiarului plăŃii. Instrumentele de credit, prin preluare din practica internaŃională (lb. engleză) sunt denumite şi ordin transfer credit sau giro.

b. instrumente de debit, în care sunt grupate cambia, cecul şi biletul la ordin, denumite şi debit transfer (lb. engleză); operaŃiunea de transfer este iniŃiată de beneficiarul plăŃii, respectiv de cel în favoarea căruia a fost emis respectivul document.

Instrumentele de plată şi credit reprezintă denumirea generică folosită pentru a caracteriza un anumit tip de titluri utilizate în relaŃiile de plăŃi. Acestea sunt documente scrise, al căror conŃinut şi formă sunt consacrate prin norme acceptate pe plan intern şi internaŃional, reprezentând o obligaŃie de rambursare sau plată a unei sume de bani într-un termen stabilit. Din această categorie fac parte cambia, biletul la ordin şi cecul. Emiterea, circulaŃia şi negocierea acestor titluri este legată, pe de o parte, de comerŃul internaŃional iar pe de altă parte, de funcŃionarea pieŃei monetare internaŃionale. Cum piaŃa monetară internaŃională s-a dezvoltat pe structurile pieŃelor monetare ale diferitelor Ńări, negocierea şi circulaŃia acestor titluri se poate realiza în Ńările în care legislaŃia naŃională permite acest lucru. În Ńara noastră, utilizarea instrumentelor de plată şi credit în relaŃiile comerciale sau necomerciale se realizează între persoane juridice române. În relaŃiile cu străinătatea, utilizarea acestora este permisă, în sensul că persoane fizice sau juridice române pot folosi instrumentele de plată şi credit, atât pentru achitarea unor sume de către partea română partenerilor străini, cât şi pentru încasarea unor sume provenite din străinătate. Potrivit legislaŃiei din România, instrumentele de plată şi credit sunt cuprinse în categoria de "mijloace de plată străine" în condiŃiile în care sunt exprimate în valută, emitentul are locul în străinătate sau locul plăŃii este într-o Ńară străină. Dat fiind locul tot mai important pe care cambia, biletul la ordin şi cecul au început să îl aibă în comerŃul internaŃional, acestea au format obiectul unor reglementări la care au aderat diferite state: ConvenŃia cuprinzând legea uniformă asupra cambiilor şi biletelor la ordin (Geneva, 7 iunie 1930), ConvenŃia destinată să reglementeze anumite conflicte de lege în materie de cambie şi bilet la ordin (Geneva, 7 iunie 1930), ConvenŃia relativă la dreptul de timbru în materie de cambii şi bilete la ordin (Geneva, 7 iunie 1930), ConvenŃia cuprinzând legea uniformă asupra cecului (Geneva, 19 martie 1931), ConvenŃia destinată să reglementeze unele legi în materia cecului (Geneva, 19 martie 1931), Codul cutumei engleze "Bill of

42

Exchange Act" (1882), preluat şi de SUA şi denumit "Uniform Negociable Instruments Act"; ConvenŃia de la Havana (1928), care a fost adoptată de unele state din America Latină. La convenŃiile de la Geneva, Marea Britanie, SUA şi alte Ńări de drept anglo-saxon nu au aderat. Ca atare, convenŃiile amintite au aplicare în special în Europa continentală şi aici, în măsura în care Ńările din această zonă le-au ratificat. România, deşi a participat la dezbateri, nu a aderat la convenŃiile de la Geneva, ci a adoptat o reglementare în materie de cambie şi bilet la ordin după modelul legilor italiene. Întrucât Italia face parte dintre semnatarii convenŃiilor de la Geneva, legislaŃia adoptată de România a introdus pe această cale reglementarea uniformă efectuată prin convenŃiile amintite. Deşi în legile adoptate de Ńara noastră există unele deosebiri faŃă de convenŃiile de la Geneva, acestea nu afectează principiile fundamentale ale reglementărilor uniforme. Pe baza ConvenŃiei de la Geneva, în România au fost adoptate următoarele legi: - Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin; - Legea nr. 59/1934 asupra cecului.

Ambele legi au fost repuse în aplicare, cu minime modificări, în septembrie 1994, prin Legea nr. 83/1994. Pentru utilizarea lor pe teritoriul României, BNR a elaborat o serie de norme tehnice şi norme metodologice de aplicare.

6.3.1. Cambia Cambia reprezintă un înscris prin care o persoană, denumită trăgător, dă ordin unei alte persoane, denumită tras, de a plăti, la vedere sau la termen, o sumă de bani unei a treia persoane, denumită beneficiar sau, la ordinul acestuia, unei alte persoane indicate de beneficiar.

Pentru ca cei angajaŃi în obligaŃia cambială să poată beneficia de toate drepturile şi obligaŃiile ce decurg din emiterea, circulaŃia sau dobândirea ei este absolut necesar ca înscrisul să cuprindă următoarele elemente esenŃiale:

(1) Denumirea de cambie, obligatoriu să se regăsească în textul înscrisului în scopul de a avertiza pe toŃi semnatarii asupra obligaŃiilor, drepturilor şi consecinŃelor ce decurg prin angajarea lor în relaŃia cambială. Denumirea de cambie se exprimă în limba în care a fost redactat titlul şi nu în limba Ńării în care a fost emisă cambia (lettre de change - lb. franceză, bill of exchange - lb. engleză, Wechsel - lb. germană).

(2) Ordinul pur şi simplu, necondiŃionat de plată a unei sume de bani. Ordinul de plată trebuie să fie clar, precis, exprimând voinŃa celui ce emite cambia, care dă un ordin celui ce urmează să plătească, respectiv trasului: "veŃi plăti", "vă rog să plătiŃi", "plătiŃi". Acest ordin nu poate fi condiŃionat de îndeplinirea vreunei contraprestaŃii, serviciu sau ca plata să se facă într-un anumit mod ("numai prin virament", "în cont" etc.). Orice condiŃie inserată în text atrage nulitatea cambiei. Ordinul de plată vizează exclusiv o sumă de bani determinată, care trebuie scrisă în cifre şi litere şi trebuie specificată moneda în care urmează să se plătească.

(3) Numele trasului trebuie indicat pe cambie deoarece el este cel ce urmează să plătească şi va deveni debitor cambial principal din momentul acceptării cambiei.

Poate fi indicat un tras sau mai mulŃi. În cazul indicării mai multor traşi, indicarea nu este alternativă, respectiv nu poate fi tras să plătească oricare dintre cei indicaŃi, ci toŃi în mod cumulativ. Trăgătorul se poate indica pe el însuşi ca tras.

(4) ScadenŃa este data la care cambia devine exigibilă, respectiv trebuie plătită. Ea trebuie să fie certă, în sensul că momentul plăŃii nu poate fi legat de un alt eveniment a cărui dată nu este cunoscută ferm (descărcarea mărfii în port etc.), unică, neadmiŃându-se cambii cu scadenŃe succesive şi posibilă, respectiv data să existe în calendar.

Potrivit legii uniforme, scadenŃa poate fi de patru feluri: la vedere; la un anumit termen de la vedere; la un anumit termen de la data emiterii; la o dată fixă. Cambiile care au alte scadenŃe decât acestea sunt socotite nule.

Prin scadenŃă la vedere se înŃelege că plata cambiei se poate face prin simpla prezentare a acesteia în orice moment după emiterea sa. ScadenŃa se poate menŃiona prin formula: "la vedere", "la prezentare", "la cerere" etc. Dacă nu este menŃionată scadenŃa, cambia este plătibilă la vedere. În cazul scadenŃelor la vedere, legea prevede obligativitatea prezentării înscrisului spre plată până la un an de la emiterea cambiei.

În cazul cambiilor cu scadenŃa la un anumit termen de la vedere, momentul plăŃii se stabileşte la un anumit număr de zile, săptămâni, luni etc. din ziua acceptării date de tras. Cambiile cu o astfel de scadenŃă trebuie prezentate spre acceptare, acceptarea jucând rolul de acord al trasului privind data şi suma de plată. În cazul în care cambia nu este acceptată, calculul scadenŃei se face pornind din ziua protestului. Formula de menŃionare a acestei scadenŃe poate fi: "x zile, luni" etc. "de la vedere", "de la cerere", "de la aviz" etc.

43

ScadenŃa la un anumit termen de la data emiterii are ca punct de referinŃă ziua când a fost emisă. Calculul începe din ziua următoare emiterii, iar scadenŃa este ultima zi a termenului astfel calculat. În textul cambiei pot fi folosite formulele: "x zile, săptămâni, luni" etc. "de la data emiterii" sau "3 luni de azi" sau "30 de zile de la data x" etc.

În practică, cele mai uzitate sunt cambiile cu scadenŃa la o dată fixă. Astfel, în textul cambiei se trec ziua, luna şi anul când se va face plata. Dacă data indicată este inexistentă, cambia este nulă. În legislaŃia anglo-saxonă se admit cambii cu scadenŃe succesive.

(5) Locul unde trebuie făcută plata, menŃionat pe cambie de regulă sub numele trasului, este localitatea în care trebuie să se efectueze plata. MenŃionarea acestui loc este necesară pentru a se şti: unde se obŃine plata din partea trasului, unde să se iniŃieze acŃiunea cambială în caz de refuz de plată etc. Dacă sunt indicate mai multe locuri de plată, posesorul cambiei se poate prezenta la oricare dintre ele.

(6) Beneficiarul este persoana căreia sau la ordinul căreia urmează să se plătească suma de bani. Spre deosebire de dreptul anglo-saxon care permite existenŃa cambiilor "la purtător", ConvenŃia de la Geneva exclude această posibilitate. Beneficiar este cel în favoarea căruia este emisă cambia, cel care urmează să încaseze banii şi în acelaşi timp primul posesor al cambiei. Ca atare, numele lui trebuie trecut corect spre a putea fi identificat. În textul cambiei pot fi desemnaŃi mai mulŃi beneficiari cumulativ (lui A şi B), în care caz, toŃi beneficiarii împreună trebuie să execute cambia, sau alternativ (lui A sau B), respectiv oricare dintre beneficiarii menŃionaŃi poate executa cambia.

Beneficiarul cambiei poate fi însuşi trăgătorul ("plătiŃi la ordinul meu"). În cazul în care în textul cambiei este menŃionată clauza "nu la ordin", beneficiarul nu o poate transmite prin gir, ci doar prin cesiune.

(7) Data şi locul emiterii trebuie să cuprindă întotdeauna ziua, luna şi anul emiterii. Data trebuie să fie unică şi certă. Datele imposibile sau în contradicŃie cu scadenŃa (data emiterii să fie după data scadenŃei) atrag nulitatea cambiei. În cazul în care nu este trecut, locul emiterii este considerat domiciliul trăgătorului iar dacă lângă semnătura trăgătorului nu este trecut nici un domiciliu, titlul estre considerat nul.

(8) Semnătura emitentului (trăgătorului) trebuie să fie autografă şi să cuprindă numele şi prenumele sau denumirea firmei celui care emite cambia. Semnătura emitentului figurează de regulă la sfârşitul textului cambial.

(9) Codul trasului, respectiv numărul unic de identificare. Prin esenŃa sa, cambia este un act scris. Deşi legea nu prevede în mod expres necesitatea unui

înscris, această cerinŃă este subînŃeleasă deoarece cambia trebuie să conŃină anumite elemente obligatorii înscrise pe ea, să fie semnată, să poată fi transmisă prin gir etc. Cambia poate fi scrisă în orice limbă, fiind obligatorie semnătura autografă a trăgătorului.

Cambia, fiind un titlu formal, nu are valoare ca atare, decât dacă este redactată în formele prevăzute de lege şi cuprinde elementele cerute de aceasta.

De la aceste prevederi ale legislaŃiei în vigoare se admit trei excepŃii: - o cambie care nu are menŃionată scadenŃa se subînŃelege că este plătibilă la vedere; - dacă nu este menŃionat locul plăŃii, acesta este considerat domiciliul trasului; - dacă nu este menŃionat locul emiterii, acesta este considerat domiciliul trăgătorului.

Schema nr. 6.1. Elementele esenŃiale ale unei cambii. Model de cambie conform OUG nr. 39/2008

Legea cambială acceptă posibilitatea ca în momentul emiterii o cambie să cuprindă numai unele elemente sau chiar să nu cuprindă nici unul, cu excepŃia semnăturii trăgătorului. O astfel de cambie este o cambie în alb. Referitor la cambia în alb sunt de reŃinut următoarele: nu poate lipsi semnătura trăgătorului; dacă în momentul emiterii poate fi incompletă, în momentul prezentării la plată trebuie să fie completată,

44

cuprinzând toate elementele esenŃiale; omisiunea unor elemente la emitere trebuie să fie voluntară; este necesar să existe autorizarea prealabilă pe care trăgătorul o dă beneficiarului cambiei sau unui terŃ posesor de a completa cambia în anumite condiŃii convenite; completarea abuzivă, contrar înŃelegerii prealabile dintre părŃi, dă dreptul debitorului cambial să invoce excepŃia de completare abuzivă şi reaua credinŃă a celui care a completat înscrisul.

6.3.1.1. PărŃi implicate. CirculaŃia cambială

Din cele prezentate reiese că în relaŃia cambială sunt angajate iniŃial trei persoane: trăgătorul, trasul şi beneficiarul. RelaŃia principală este între trăgător şi beneficiar deoarece trăgătorul, emiŃând o cambie în favoarea beneficiarului, recunoaşte astfel obligaŃia pe care o are faŃă de acesta, inclusiv angajamentul că înscrisul va fi onorat la termen. Prin emiterea cambiei, trăgătorul, în acelaşi timp, se obligă faŃă de beneficiar să-l determine pe tras să plătească suma înscrisă pe titlu. Această relaŃie principală izvorăşte din funcŃia de mijloc de plată a cambiei. Principalele menŃiuni şi operaŃiuni cambiale sunt: 1. Acceptarea cambiei. În principiu, o cambie care cuprinde corect toate elementele esenŃiale constituie un document perfect pentru îndeplinirea obligaŃiei de către tras, fără să existe necesitatea ca acesta să accepte într-un fel oarecare obligaŃia. Cu toate acestea, deşi trasul are ordin din partea trăgătorului să plătească, acest ordin nu-l obligă la nimic. El devine obligat cambial în momentul în care acceptă cambia. Ca regulă generală, prezentarea cambiei spre acceptare este facultativă, posesorul cambiei putând aştepta scadenŃa pentru a solicita plata ei. Prezentarea cambiei spre acceptare se face la domiciliul trasului în orice moment până la data scadenŃei, când nu se mai poate solicita acceptarea, ci doar plata. Acceptarea nu poate fi condiŃionată. Orice modificare a celor cuprinse în cambie se consideră refuz de acceptare. Este permisă acceptarea parŃială a sumei. Acceptarea se scrie direct pe cambie, de regulă, într-un spaŃiu special afectat prin formula "acceptat" şi semnătura trasului. Acceptarea este obligatorie pentru tras în cazul cambiilor: plătibile la un terŃ sau în altă localitate decât domiciliul trasului; plătibile la un anumit termen de la vedere; sau când trăgătorul sau giranŃii au înscris clauza prezentării obligatorii a cambiei spre acceptare fixând în acest scop şi un termen. Acceptând, trasul devine debitorul principal, el fiind obligat cambial solidar cu trăgătorul, giranŃii, avaliştii. În timp ce el îşi asumă obligaŃia "să plătească", ceilalŃi obligaŃi cambial îşi asumă obligaŃia de "a face să se plătească", ei plătind numai în cazul în care debitorul principal, trasul, nu plăteşte. Dacă la prezentarea cambiei spre acceptare trasul refuză acceptarea, acest refuz se constată de posesorul ei printr-un protest de neacceptare. În acest caz, posesorul cambiei poate să execute cambia chiar înainte de scadenŃă, având dreptul de regres împotriva giranŃilor, trăgătorului etc. 2. Avalul reprezintă un act prin care o persoană garantează plata cambiei, el constituind astfel o garanŃie. Deoarece în relaŃia cambială pot exista mai mulŃi debitori - trasul acceptant ca debitor principal, giranŃii şi trăgătorul ca debitori prin regres - avalul poate fi dat pentru fiecare dintre debitori în parte. Cel ce dă avalul se numeşte avalist, iar cel pentru care se dă avalul se numeşte avalizat. Atunci când se acordă avalul se precizează pentru care dintre debitori se dă iar în cazul în care nu se face o menŃiune expresă în acest sens, avalul se consideră dat în favoarea trăgătorului. Prin aval, avalistul îşi asumă obligaŃia pură şi necondiŃionată de a plăti în locul celui avalizat. Ca atare, avalistul poate fi executat corespunzător poziŃiei pe care o are în obligaŃia cambială cel pentru care a dat avalul: direct, în cazul trasului sau prin regres, în cazul în care avalul a fost dat pentru trăgător sau pentru giranŃi. Avalul se dă, de regulă, pe faŃa cambiei sau uneori, mai rar, pe spatele acesteia. Simpla semnătură pe faŃa cambiei poate constitui un aval. În cazul însă al avalizării pe spatele cambiei trebuie să existe menŃiunea "pentru aval" şi semnătura.

3. Protestul constituie un act autentic prin care se face dovada că în urma prezentării cambiei spre acceptare sau spre plată, aceasta a fost refuzată. Refuzul de acceptare se constată prin act autentic, numit protest de neacceptare şi se întocmeşte în interval de o zi din momentu1 refuzului de acceptare, iar refuzul de plată se constată printr-un document numit protest de neplată şi se întocmeşte în interval de două zile din momentul refuzului de plată. Protestul se înregistrează la notariat sau judecătorie. Acesta trebuie să cuprindă, potrivit legii cambiale, anul, luna, ziua şi ora când a fost dresat, numele şi prenumele celui ce a solicitat întocmirea protestului, numele şi prenumele celui împotriva căruia se întocmeşte, locul unde a fost întocmit, transcrierea exactă a cambiei, semnătura notarului sau judecătorului care l-a dresat. 4. Girul (andosarea) constituie modalitatea tipică de circulaŃie a cambiei "din mână în mână". Transmiterea cambiei prin gir presupune menŃionarea, scrisă de regulă pe spatele (de aceea se mai numeşte şi andosare) înscrisului simplu şi necondiŃionat, "plătiŃi lui…" sau "plătiŃi la ordinul lui…"şi iscălitura celui ce transmite mai departe cambia. Cel ce transmite cambia prin gir se numeşte girant iar noul posesor, giratar.

45

Girul poate fi în alb (gir alb) când numele noului beneficiar nu este trecut. Noul titular al cambiei transmise prin gir devine beneficiarul drepturilor rezultate din titlu, iar girantul devine şi el un obligat cambial solidar cu trăgătorul, trasul şi ceilalŃi giranŃi. Girul trebuie să fie întotdeauna urmat de predarea efectivă a cambiei către noul titular. CirculaŃia prin gir a cambiei relevă cel mai elocvent funcŃia sa de mijloc de plată. Transmiterea cambiei prin gir se poate face neîntrerupt până la data scadenŃei, când ultimul posesor al titlului va cere plata. 5. Cesiunea de creanŃă este un mijloc specific de transmitere a obligaŃiilor cambiale, constând în acordul de voinŃă prin care creditorul (cedent) transmite în mod voluntar, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, dreptul său de creanŃă unei alte persoane (cesionar), care va deveni astfel creditor în locul său şi care va putea încasa de la debitor creanŃa cedată. 6. Plata este momentul final al vieŃii unei cambii, stingându-se astfel obligaŃiile tuturor părŃilor angajate în relaŃia cambială. Plata cambiei se face la scadenŃă, la domiciliul trasului sau al persoanei desemnate de acesta, în favoarea beneficiarului de drept al cambiei legitimat prin şirul neîntrerupt de giruri. In momentul plăŃii, contra sumei achitate, trasul poate solicita predarea cambiei cu menŃiunea "achitat". Este permisă achitarea parŃială, în acest caz titlul nu se predă trasului, ci pe cambie se menŃionează suma primită, urmând să fie predată la plata integrală. În cazul în care la scadenŃă trasul refuză să plătească, posesorul cambiei poate acŃiona cambial direct contra acceptantului şi avaliştilor acestuia sau poate apela la alternativa plăŃii în regres, respectiv împotriva celorlalŃi obligaŃi cambial (trăgător, giranŃi, avalişti). Pentru a realiza acŃiunea cambială directă sau în regres este necesară, în afară de prezentarea cambiei spre plată, îndeplinirea unor formalităŃi, cum este protestul. 7. Scontarea. În cazul în care posesorul cambiei doreşte obŃinerea sumei înscrise pe titlu înainte de scadenŃă o poate sconta la o bancă comercială. Prin scontare, posesorul cambiei obŃine valoarea nominală a cambiei minus dobânda (scontul) pentru suma plătită, calculată din momentul scontării până la data scadenŃei, la care se adaugă şi anumite cheltuieli legate de încasarea cambiei la scadenŃă. Scontul se

calculează după formula: 100360

NTVS zsn

∗∗∗∗

∗∗∗∗∗∗∗∗==== , iar valoarea reală a cambiei este: Vr = Vn - S

în care: S reprezintă scontul; Ts - taxa scontului; Nz - numărul de zile din momentul scontării până la scadenŃă; Vr - valoarea reală a cambiei; Vn - valoarea nominală a cambiei. 8. Rescontarea este operaŃiunea prin care băncile comerciale revând titlurile obŃinute prin scontare, băncii centrale sau unei alte bănci comerciale. Rescontarea se face prin plata taxei de reescont denumită şi taxa oficială a scontului. Formula de calcul a valorii reale a cambiilor reescontate, respectiv a sumei pe care băncile comerciale o obŃin prin reescont este aceeaşi cu cea din cazul scontării cu modificările corespunzătoare privind numărul de zile şi taxa de rescont.

9. Forfetarea este operaŃiunea prin care deŃinătorii titlurilor de credit le pot vinde unor instituŃii specializate de forfetare. OperaŃiunile de forfetare au apărut ca urmare a faptului că băncile centrale nu rescontează cambii cu o scadenŃă mai mare de 90 zile. Cambiile rescontate trebuie să fie exprimate în moneda naŃională, operaŃiunea având loc numai în cazul în care banca comercială nu şi-a depăşit plafonul de rescont acordat de banca centrală. Deşi, în principiu, forfetarea se aseamănă cu scontarea, deosebirea fundamentală între aceste operaŃiuni este dată de faptul că, prin forfetare, instituŃia de forfetare preia asupra sa toate riscurile de neplată izvorâte din reaua credinŃă sau falimentul debitorului sau garanŃilor lui, risc care în cazul scontării nu este preluat de bancă, ultimul posesor legitim al cambiei prin acŃiunea cambială în regres Ńinând solidar la plată pe toŃi semnatarii cambiei. De aceea, taxa de forfetare este mai mare decât taxa scontului. La preluarea cambiilor, casele de forfetare controlează şi pretind toate documentele care să asigure încasarea fără dificultăŃi a titlului (licenŃe de import, documente de transfer valutar etc.), verificând totodată valabilitatea semnăturilor Deşi taxa de forfetare este mai mare, forfetarea este totuşi avantajoasă pentru deŃinătorii de titluri deoarece permite reîntregirea fondurilor înainte de scadenŃă, eliberarea de riscurile de neplată etc.

6.3.1.2. Emiterea şi circulaŃia cambială în România

În România, reglementările care guvernează emiterea şi utilizarea cambiei sunt: - Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin; - OrdonanŃa Guvernului nr. 11/1993 prin care se modifică Legea nr. 58/1934; - Legea nr. 83/1994 care aprobă şi modifică OrdonanŃa Guvernului nr. 11/1993; - Normele cadru nr. 6/1994 emise de BNR, privind comerŃul făcut de societăŃile bancare şi celelalte

societăŃi de credit cu cambii şi bilete la ordin, modificate prin Norma nr. 7/2008 și Norma nr. 11/2008;

46

- Normele tehnice nr. 10/1994 privind cambia şi biletul la ordin, modificate prin Normele tehnice nr. 5/2008 și Normele tehnice nr. 4/2009;

- Legea nr. 163/2009 privind aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 39/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin.

Circuitul cambiei este următorul: 1. În baza unui contract comercial încheiat între Firma X şi Firma Y, aceasta din urmă devine debitor faŃă

de Firma X. 2. În acelaşi timp, pe baza unui contract comercial încheiat între Firma X şi Firma Z, aceasta din urmă

devine creditor al Firmei X. 3. Pentru a-şi achita datoria faŃă de Firma Z (beneficiarul cambiei), Firma X (emitentul, trăgătorul) emite o

cambie, prin care dă ordin Firmei Y (trasul) să plătească beneficiarului o sumă de bani determinată. 4. Beneficiarul remite cambia spre încasare băncii sale.

Schema nr. 6.2. Circuitul cambiei

Potrivit reglementarilor BNR, procesarea electronică a cambiilor a început din 10 octombrie 2008 și se desfășoară conform Regulamentului BNR nr. 11/2006 privind circuitul instrumentelor de plată de debit. Utilizarea cambiei presupune o serie de riscuri şi avantaje pentru părŃile implicate. Riscurile trăgătorului (emitentului) sunt generate de faptul că în cazul neacceptării de către tras a cambiei, acesta este obligat să onoreze cambia. Avantajele sale decurg din esenŃa procesului cambial, trăgătorul stingându-şi simultan obligaŃia sa de plată (faŃă de beneficiarul cambiei) cu dreptul său de a încasa suma respectivă (de la tras). Avantajele trasului (plătitorului) derivă din poziŃia sa în circuitul cambial, el beneficiind de avantajele creditului comercial pe care îl restituie la scadenŃă. Riscul beneficiarului este acela de a nu-şi încasa la termen creanŃa exprimată prin cambie, fapt care determină iniŃierea de către acesta a unei proceduri specifice de recuperare a creanŃei. Avantajul decurge din poziŃia sa de posesor al cambiei pe care o poate transmite prin gir, stingându-şi astfel o datorie asumată faŃă de un alt creditor al său. Prin scontare el poate încasa înainte de scadenŃă suma prevăzută, asumându-şi totodată costul acestei operaŃiuni.

6.3.2. Biletul la ordin

6.3.2.1. Concept, părŃi implicate, elemente esenŃiale ale biletului la ordin

Biletul la ordin este un înscris prin care o persoană, denumită emitent, se angajează să plătească unei alte persoane, denumită beneficiar - sau la ordinul acestuia - o sumă de bani, la un anumit termen sau la prezentare.

Astfel, în cazul biletului la ordin intervin două persoane: emitentul, care este debitorul şi beneficiarul, care este creditor al debitorului emitent.

Biletul la ordin este o promisiune, o obligaŃie scrisă a emitentului de a plăti o sumă de bani beneficiarului, la un anumit termen (scadenŃă) sau la prezentarea sa. Ca şi cambia, biletul la ordin este un act scris şi trebuie să cuprindă anumite elemente esenŃiale stipulate în lege, a căror absenŃă sau completare necorespunzătoare atrage nulitatea titlului. (1) Denumirea de bilet la ordin înscrisă în text şi exprimată în limba în care a fost redactat.

BENEFICIARUL Z

TRASUL Y

TRĂGĂTORUL X EMITENTUL

(creditorul lui Y, debitorul lui Z)

3

12

4

47

(2) Promisiunea de plată, pură, simplă, necondiŃionată, a unei sume de bani bine determinată, cu trecerea sumei de bani în litere şi cifre şi indicarea monedei în care se va face plata. Promisiunea de plată trebuie să fie clară, precisă, exprimând voinŃa emitentului de a plăti el însuşi - "voi plăti…". (3) ScadenŃa sau momentul plăŃii trebuie să fie certă, unică şi posibilă. Ca şi în cazul cambiei, scadenŃa poate fi de patru feluri: la vedere, la un anumit termen de la vedere, la un anumit termen de la data emiterii, la o dată fixă. În cazul în care scadenŃa nu este menŃionată, biletul la ordin se socoteşte plătibil la vedere. (4) Locul unde urmează să se facă plata. Atunci când nu este indicat expres în text, se consideră a fi locul emiterii. (5) Numele beneficiarului, deci a celui în favoarea căruia sau la ordinul căruia urmează să se facă plata. (6) Data şi locul emiterii. Data trebuie să cuprindă ziua, luna şi anul, fiind absolut obligatorie pentru stabilirea momentului plăŃii. Locul emiterii dacă nu este trecut expres se consideră a fi adresa, locul indicat lângă numele emitentului. (7) Semnătura emitentului care trebuie să fie autografă;

(8) Numele emitentului, respectiv numele și prenumele, în clar, ale persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entitășii care se obligă;

(9) Codul emitentului, respectiv numărul unic de identificare. Biletul la ordin emis în alb este un titlu care cuprinde numai semnătura emitentului iar uneori şi o

parte din elementele obligatorii de identificare cerute de lege. Elementele care lipsesc vor trebui completate atunci când posesorul prezintă titlul la plată, fiind obligatoriu ca un bilet la ordin emis în alb să aibă înscris numele ultimului posesor în momentul plăŃii.

Schema nr. 6.3. Elementele esenŃiale ale unui bilet la ordin. Model de bilet la ordin conform OUG nr.

39/2008

Biletului la ordin îi sunt aplicabile, în măsura în care nu sunt incompatibile cu acest titlu, dat fiind faptul că nu apare a treia persoană (trasul) ca în cazul cambiei, toate prevederile referitoare la cambie privind: girul, avalul, scadenŃa, plata, acŃiunea cambială, regresul, protestul, cambia în alb etc.

Emitentul biletului la ordin este obligat la plată în acelaşi mod ca şi trasul acceptant în cazul cambiei. Neexistând tras, în cazul biletului la ordin nu apare problema acceptării. Pentru un bilet la ordin plătibil la un anumit termen de la emitere, înscrisul trebuie prezentat la viză emitentului în termenul legal de un an sau în termenul convenŃional fixat de emitent sau de giranŃi. Refuzul de a viza al emitentului se constată prin protest, a cărui dată serveşte ca moment de referinŃă pentru stabilirea termenului de plată.

Avalul, dacă nu se specifică pentru cine a fost dat, se consideră dat în favoarea emitentului. Biletul la ordin poate fi transmis de către beneficiar în două moduri: prin cesiune de creanŃă ordinară sau prin gir. El poate fi scontat, rescontat şi forfetat, procedura fiind asemănătoare cu a cambiei.

6.3.2.2. Emiterea şi circulaŃia biletului la ordin în România În România, reglementările care guvernează emiterea şi utilizarea biletului la ordin sunt: - Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin; - OrdonanŃa Guvernului nr. 11/1993 prin care se modifică Legea nr. 58/1934; - Legea nr. 83/1994 care aprobă şi modifică OrdonanŃa Guvernului nr. 11/1993; - Normele cadru nr. 6/1994 emise de BNR, privind comerŃul făcut de societăŃile bancare şi celelalte

societăŃi de credit cu cambii şi bilete la ordin, modificate prin Norma nr. 7/2008 și Norma nr. 11/2008;

48

- Normele tehnice nr. 10/1994 privind cambia şi biletul la ordin, modificate prin Normele tehnice nr. 5/2008 și Normele tehnice nr. 4/2009;

- Legea nr. 163/2009 privind aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 39/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin.

Circuitul biletului la ordin este următorul: 1. În baza unui contract comercial încheiat între Firma X şi Firma Y, aceasta din urmă devine creditor al

Firmei X. 2. Pentru a-şi achita datoria faŃă de Firma Y (beneficiarul biletului la ordin), Firma X (emitentul) emite un

bilet la ordin pe care îl transmite beneficiarului. 3. Beneficiarul remite biletul la ordin spre încasare băncii sale.

Schema nr. 6.4. Circuitul biletului la ordin

Potrivit reglementarilor BNR, procesarea electronică a biletelor la ordin a început din 10 octombrie 2008 și se desfășoară conform Regulamentului BNR nr. 11/2006 privind circuitul instrumentelor de plată de debit.

6.3.3. Cecul

6.3.3.1. Concept, elemente esenŃiale, tipologie

În timp ce cambia şi biletul la ordin sunt în primul rând instrumente de credit, cecul este prin

excelenŃă un instrument de plată. Cecul este un înscris prin care o persoană (trăgător, emitent) dă ordin unei bănci (tras) să plătească în favoarea unui terŃ (beneficiar) o sumă de bani, de care trăgătorul dispune.

Deşi apar trei persoane implicate, ca şi în cazul cambiei, cecul se deosebeşte esenŃial de aceasta. În primul rând, trasul nu poate fi decât o bancă la care trăgătorul are un disponibil, iar banca nu plăteşte din acest cont decât dacă a primit ordin să elibereze o sumă. În al doilea rând, emiterea cecului de către trăgător (clientul băncii) presupune, pe de o parte, existenŃa unei convenŃii, înŃelegeri, între trăgător şi bancă privind disponibilul din care aceasta să facă plata, iar pe de altă parte, existenŃa unui disponibil (provizion), respectiv o sumă de bani suficient de mare ca să poată acoperi valoarea cecului emis. Aceste fonduri pot proveni din depozitul bancar al clientului sau pot fi rezultatul unui credit acordat de bancă clientului ei (desigur, tot în contul acestuia).

Ca şi celelalte instrumente de plată şi credit, cecul este un înscris care cuprinde anumite elemente esenŃiale. Conform legislașiei în vigoare, acestea sunt:

(1) denumirea de cec înscrisă în text şi exprimată în limba în care a fost redactat înscrisul; (2) ordinul pur şi simplu, necondiŃionat de a plăti o sumă de bani determinată, scrisă în cifre şi în

litere, specificându-se şi moneda; (3) numele trasului, respectiv al băncii care trebuie să efectueze plata; (4) locul plăŃii, deci banca, localitatea unde trebuie să se facă plata; (5) locul şi data emiterii cecului (ziua, luna, anul), cecul fără dată considerându-se emis anterior

termenului de prezentare; (6) semnătura celui ce emite cecul (autografă), deci a trăgătorului; (7) numele trăgătorului, respectiv numele și prenumele, în clar, ale persoanei fizice sau denumirea

persoanei juridice ori a entitășii care se obligă; (8) codul trăgătorului, respectiv numărul unic de identificare.

BENEFICIARUL Y

(creditor al lui X)

EMITENTUL X (debitor al lui Y)

1

2

3

49

Schema nr. 6.5. Elementele esenŃiale ale cecului. Model de cec conform OUG nr. 38/2008

De la aceste elemente de bază se admit următoarele excepŃii:

- dacă nu este indicat locul plăŃii, se socoteşte loc al plăŃii locul indicat lângă numele trasului (băncii); - dacă se indică mai multe localităŃi, prima localitate indicată este socotită loc al plăŃii; - dacă nu se dă nici o indicaŃie privind locul plăŃii, se socoteşte loc al plăŃii sediul central al trasului; - dacă nu se indică locul emiterii, se consideră loc al emiterii localitatea indicată lângă numele trăgătorului

(emitentului). Orice titlu care nu respectă aceste prevederi este considerat ordin de plată şi este tratat ca atare.

Potrivit legilor din SUA, menŃiunea de "cec" în cuprinsul textului nu este obligatorie, fiind suficient ordinul necondiŃionat dat unei bănci de a plăti o sumă.

Deoarece cecul este un instrument de plată, în textul său nu se stabileşte scadenŃa, fiind plătibil la vedere. Orice scadenŃă trecută în text se socoteşte nescrisă. Cu toate acestea, cecurile trebuie prezentate la plată într-un interval de la data emiterii, de regulă foarte scurt. Intervalul maxim de prezentare a cecului la plată diferă de la Ńară la Ńară şi în funcŃie de locul plăŃii. În general, termenul de prezentare spre plată nu poate depăşi şase luni. În unele cazuri, foarte rar, plata cecurilor peste aceste termene se poate face cu acordul prealabil al băncii.

În ultimii ani, ca urmare a faptului că băncilor plătitoare (trase) li se prezentau cecuri la încasare în perioade ce depăşeau termenul acceptat de banca trăgătoare, în special în cazul cecurilor de călătorie, pe înscris a început să fie tipărit şi termenul maxim în cadrul căruia acesta putea fi prezentat spre încasare (prin formula "valabil trei luni de la data emiterii").

Din punct de vedere al modului în care este indicat beneficiarul, cel ce urmează să încaseze suma, cecurile pot fi: a. nominative, atunci când în text este menŃionat numele beneficiarului iar cecul este achitat numai

acestuia. Precizarea caracterului nominativ se face prin suprimarea cuvintelor "netransmisibil", "plătibil primului beneficiar" sau prin tăierea din text (în cazul formularului pe care este imprimat) a menŃiunii "la ordin". Aceste cecuri nu pot fi transmise prin gir, ci doar prin cesiune;

b. la ordin, atunci când în text este menŃionat numele beneficiarului şi clauza "la ordin". Această menŃiune permite primului beneficiar să îl transmită prin gir altei persoane. În lipsa acestei menŃiuni cecul se consideră "la ordin";

c. la purtător, atunci când în textul înscrisului există menŃiunea expresă "la purtător", "plătiŃi purtătorului" sau când la rubrica "plătiŃi lui..." nu se completează nimic. Acest cec este plătibil oricui îl prezintă, de aici dezavantajul în cazul furtului. Beneficiarul cecului poate fi o terŃă persoană, fizică, juridică sau o altă bancă faŃă de care trăgătorul are o datorie sau trăgătorul însuşi, în cazul în care doreşte să retragă numerar din propriul său cont bancar.

Cecul poate circula prin gir (andosare), astfel că drepturile băneşti ale persoanei indicate în textul înscrisului pot fi transmise de beneficiar altei persoane. Girarea poate fi în alb, prin simpla semnătură a beneficiarului sau nominativă, prin indicarea expresă a persoanei pentru care s-a girat şi semnătură. În cazul cecului nominativ, transmiterea se poate face doar prin cesiune, nu prin gir.

La plata cecului, banca de regulă solicită semnătura beneficiarului şi menŃiunea "pentru achitare" sau "achitat" pe spatele cecului.

În principiu, plata cecului se face în numerar. Cu toate acestea, la solicitarea beneficiarului cecului, valoarea lui poate fi trecută direct într-un cont bancar. Plata în cont bancar o poate face banca plătitoare (trasă) sau o altă bancă indicată de beneficiar.

După modul de încasare cecurile cunosc mai multe forme: a. cecul nebarat se poate plăti în numerar sau în cont fără nici o restricŃie, potrivit solicitării beneficiarului.

Acesta se mai numeşte şi cec alb sau deschis. Pe un cec alb se poate lăsa spaŃiul pentru sumă

50

necompletat, uneori indicându-se doar limita sumei până la care se poate plăti; b. cecul barat are un semn de demarcare specific: două linii paralele într-un colŃ al înscrisului. Cecurile

barate sunt utilizate numai pentru plata dintr-un cont bancar în altul, neputând fi plătite în numerar. De altfel, cele două linii paralele sunt semnul distinctiv că plata se va face numai în cont;

c. cecul certificat este un cec obişnuit în esenŃa sa (barat sau nebarat), achitat la prezentare, dar pe care banca la care se află contul certifică în prealabil existenŃa unui disponibil suficient pentru efectuarea plăŃii, suma certificată putând sau nu fi blocată. Cel mai adesea se blochează suma în cont pentru plată. Certificarea se face prin menŃiunea "văzut", "bun" sau "certificat pentru suma..." etc.;

d. cecul de călătorie este un cec cu valori fixe (10, 20, 100 etc. unităŃi monetare) imprimate pe înscris odată cu tipărirea lui. Aceste cecuri sunt emise de bănci sau agenŃii de turism şi vândute clienŃilor lor pentru a înlocui banii lichizi în efectuarea cheltuielilor de călătorie. De regulă au tipărite pe ele vizibil menŃiunea "cec de călătorie" exprimată în limba în care a fost redactat (traveller cheques, cheque de voyage etc.) şi au, în general, aspectul unei bancnote. Beneficiarul unui cec de călătorie, în principiu, este protejat împotriva furtului prin faptul că atunci când cumpără cecurile de la bancă sau de la compania de turism trebuie să le semneze, semnătură care este confruntată de lucrătorul de la ghişeul băncii plătitoare, atunci când îl achită, şi posesorul cecului trebuie să dea a doua semnătură, deseori fiind solicitat şi paşaportul pentru identificarea semnăturilor.

Deşi cecurile au căpătat o largă utilizare, atât pe plan naŃional, cât şi pe plan internaŃional, extinderea folosirii lor este împietată de doi factori: beneficiarul cecului nu are certitudinea că trăgătorul are constituit provizionul la unitatea bancară unde îşi are deschis contul; există riscul pierderii sau furtului, care, direct în cazul cecului la purtător sau prin fraudă (iscălituri false) în cazul altor cecuri, permite încasarea lui de o altă persoană.

Prin emiterea cecului trăgătorul nu are posibilitatea de a proba existenŃa provizionului la bancă, el rămânând însă garantul plăŃii faŃă de beneficiar. Pe plan internaŃional se constată creşterea numărului cecurilor emise fără provizion, în diferite Ńări fiind adoptate măsuri severe împotriva unor astfel de emitenŃi.

6.3.3.2. Emiterea şi circulaŃia cecului în România

Reglementările privind emiterea şi utilizarea cecului în România sunt: - Legea nr. 59/1934 asupra cecului; - OrdonanŃa Guvernului nr. 11/1993 prin care se modifică Legea nr. 59/1934; - Legea nr. 83/1994 care aprobă şi modifică OrdonanŃa Guvernului nr. 11/1993; - Normele cadru nr. 7/1994 emise de BNR privind comerŃul cu cecuri, modificate prin Norma nr. 6/2008,

Norma nr. 10/2008 și Norma nr. 1/2009; - Normele tehnice nr. 9/1994 privind cecul, modificate prin Norma tehnică nr. 4/2008 și Norma tehnică

nr. 3/2009; - Legea nr. 127/2009 privind aprobarea OUG nr. 38/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr.

59/1934 asupra cecului. Circuitul cecului este următorul: 1. În baza unui disponibil constituit la tras, trăgătorul primeşte de la banca sa (trasul) un carnet de cecuri. 2. În baza unui contract comercial încheiat între trăgător şi beneficiar, acesta din urmă devine creditor al

primului. 3. Trăgătorul emite un cec prin care dă ordin băncii sale să plătească la prezentare posesorului său suma

înscrisă pe cec. 4. Beneficiarul cecului îl remite spre încasare băncii sale.

51

Schema nr. 6.6. Circuitul cecului Potrivit reglementarilor BNR, procesarea electronică a cecurilor a început din 10 octombrie 2008 și se desfășoară conform Regulamentului BNR nr. 11/2006 privind circuitul instrumentelor de plată de debit.

6.4. Ordinul de plată

Ordinul de plată este o dispoziŃie necondiŃionată, dată în orice formă de către emitentul acesteia (ordonatorul) unei instituŃii de credit receptoare, în mod direct sau prin intermediul unui sistem de plăŃi, de a pune la dispoziŃia unui beneficiar o anumită sumă de bani la o anumită dată, în vederea stingerii unei obligaŃii băneşti, provenind dintr-o relaŃie directă existentă între ordonator şi beneficiar.

O astfel de dispoziŃie este considerată ordin de plată dacă: a. instituŃia receptoare dispune de fondurile corespunzătoare sumei de bani prevăzute în ordinul de plată fie

prin debitarea unui cont al emitentului, fie prin încasarea în numerar a sumei respective de la emitent; b. nu prevede că plata trebuie să fie făcută la cererea beneficiarului.

Pe "drumul" parcurs de ordinul de plată de la plătitor la beneficiar se pot interpune mai multe instituŃii de credit, acestea efectuând succesiv operaŃiuni de recepŃie, autentificare, acceptare şi executare a ordinului de plată. Toată această serie de operaŃiuni poartă denumirea de transfer-credit.

Ordinul de plată poate fi emis pe suport clasic (hârtie) sau pe suport electronic. Pe plan naŃional, în materie de ordin de plată sunt aplicabile următoarele reglementări şi norme

emise de BNR: Circulara nr. 22/21.09.2002, care modifică Regulamentul nr. 8/19.08.1994 privind ordinul de plată, Normele cadru nr. 15/19.08.1994 privind ordinul de plată pe suport hârtie şi Normele tehnice nr. 16/19.08.1994 privind ordinul de plată pe suport hârtie; Regulamentul nr. 2/23.02.2005 privind ordinul de plată utilizat în operaŃiuni de transfer-credit, care se aplică începând din aprilie 2005.

Conform legii, orice ordin de plată trebuie să conŃină obligatoriu următoarele elemente esenŃiale: (1) Denumirea de Ordin de plată înscrisă în clar şi la vedere. (2) Ordinul necondiŃionat de a plăti o anumită sumă de bani, exprimat clar şi precis. (3) Suma înscrisă în cifre şi în litere, cu specificarea monedei în care se face plata. (4) Numele/denumirea şi contul plătitorului (codul IBAN al contului acestuia deschis la instituŃia

iniŃiatoare). (5) Numele/denumirea şi contul beneficiarului (codul IBAN al contului acestuia deschis la instituŃia

destinatară). (6) Denumirea instituŃiei iniŃiatoare. (7) Denumirea instituŃiei receptoare. (8) Data emiterii, care trebuie să fie unică, posibilă şi certă. (9) Elementul sau elementele care să permită autentificarea emitentului de către instituŃia iniŃiatoare,

respectiv semnătura şi ştampila acestuia.

2

BENEFICIARUL

TRĂGĂTORUL (EMITENTUL)

1

3

BANCA BENEFICIARULUI

TRAS BANCA

TRĂGĂTORULUI

4

52

Schema nr. 6.7. Elementele esenŃiale ale unui ordin de plată

În cazul plăŃilor efectuate în relaŃia cu Trezoreria statului, ordinul de plată conŃine în plus

următoarele elemente obligatorii: - codul de identificare fiscală al plătitorului; - codul de identificare fiscală al beneficiarului; - numărul de evidenŃă a plăŃii, alocat de AgenŃia NaŃională de Administrare Fiscală; - numărul ordinului de plată dat de plătitor; - referinŃe privind conŃinutul economic al operaŃiunii; - data debitării contului plătitorului de către instituŃia iniŃiatoare (care se va completa de către instituŃia

iniŃiatoare). InstituŃia iniŃiatoare poate conveni cu emitentul menŃiuni suplimentare prevăzute în ordinul de plată în interesul finalizării transferului-credit, cum ar fi: • Data plăŃii, care reprezintă ziua bancară în care plătitorul doreşte ca fondurile să fie puse la dispoziŃia

beneficiarului de către instituŃia destinatară, în cazul în care această dată este prevăzută de plătitor. • Exprimarea în litere a sumei prevăzute în ordinul de plată. • ReferinŃe privind conŃinutul economic al operaŃiunii care a determinat emiterea ordinului de plată. • Ordinul expres al plătitorului ca instituŃia iniŃiatoare să execute ordinul de plată printr-un anumit sistem

de plăŃi sau printr-o anumită instituŃie intermediară. • Codul de identificare fiscală al plătitorului, în cazul plăŃilor interbancare.

ParticipanŃii la circuitul ordinului de plată sunt: - Emitentul - persoana care emite un ordin de plată pe cont propriu; poate fi plătitorul sau orice instituŃie

emitentă, inclusiv instituŃia iniŃiatoare; - Plătitorul - prima persoană care emite, în nume şi pe cont propriu, ordinul de plată în cadrul unui

transfer-credit; poate fi un client al instituŃiei iniŃiatoare sau instituŃia iniŃiatoare; - Beneficiarul - persoana desemnată prin ordinul de plată de către plătitor să primească o anumită sumă de

bani; poate fi un client al instituŃiei destinatare sau instituŃia destinatară; - InstituŃia iniŃiatoare - prima instituŃie care emite un ordin de plată pe cont propriu în cadrul unui

transfer-credit; - InstituŃia destinatară - ultima instituŃie din lanŃul transferului-credit, care recepŃionează şi acceptă un

ordin de plată fie în nume propriu, fie pentru a pune la dispoziŃia beneficiarului o anumită sumă de bani, prin creditarea contului beneficiarului sau prin eliberarea sumei respective în numerar;

- InstituŃia emitentă - orice instituŃie, cu excepŃia instituŃiei destinatare, care emite un ordin de plată, inclusiv instituŃia iniŃiatoare;

- InstituŃia receptoare - instituŃia care recepŃionează un ordin de plată în vederea executării acestuia, inclusiv instituŃiile iniŃiatoare şi destinatară;

- InstituŃia intermediară - orice instituŃie emitentă sau receptoare, alta decât cea a emitentului sau a beneficiarului, care participă la executarea unui transfer-credit.

În România, prin instituŃie care participă în cadrul unui transfer-credit se înŃelege oricare dintre următoarele entităŃi: o instituŃie de credit, Trezoreria statului, BNR.

Pentru a surprinde mecanismul de derulare a unei plăŃi prin ordin de plată este necesară definirea

53

termenilor şi operaŃiunilor implicate în realizarea transferului-credit, şi anume: - RecepŃia este procedura prin care o instituŃie recunoaşte că a primit un ordin de plată în vederea

verificării autenticităŃii acestuia printr-o procedură de securitate, a acceptării şi executării ordinului de plată.

- Procedura de securitate este o procedură stabilită prin convenŃie între emitent şi instituŃia receptoare, în scopul: de a determina dacă un ordin de plată, o modificare sau o revocare a unui ordin de plată provine de la persoana indicată ca fiind emitent; de a detecta erorile în transmiterea sau în conŃinutul ordinului de plată ori a comunicării de modificare sau revocare a acestuia.

- Acceptarea este procedura prin care o instituŃie recunoaşte ca valabil un ordin de plată recepŃionat, în vederea executării, obligându-se să execute serviciul de a transfera fondurile corespunzătoare sumei prevăzute în ordinul de plată, la termenele şi în condiŃiile dispuse de emitent prin ordinul de plată respectiv.

- Executarea este procedura de emitere a unui ordin de plată de către o instituŃie emitentă cu scopul de a pune în aplicare un ordin de plată acceptat anterior sau, în cazul instituŃiei destinatare, punerea la dispoziŃia beneficiarului a sumei indicate în ordinul de plată.

- Perioada de executare este perioada de o zi sau două zile bancare consecutive în care un ordin de plată poate fi executat, care începe cu ziua bancară în care ordinul de plată a fost acceptat.

- Ziua bancară este acea parte a unei zile lucrătoare pe parcursul căreia o instituŃie recepŃionează, acceptă sau refuză executarea ordinelor de plată, a modificărilor şi revocărilor acestora.

- Procesarea directă reprezintă o procesare automată a ordinelor de plată de către instituŃii, inclusiv în ceea ce priveşte acceptarea şi executarea acestora.

- Revocarea este anularea unui ordin de plată dat de un emitent unei instituŃii receptoare, la solicitarea emitentului, până cel mai târziu în momentul acceptării acestuia de către instituŃia receptoare.

Până în anul 2005 prin TransFonD s-a efectuat compensarea multilaterală a plăŃilor de mică valoare

(sub 50.000 lei) bazate pe instrumente de plată pe suport hârtie (ordinul de plată, cecul, cambia şi biletul la ordin). Începând din 13 mai 2005, pentru ordinul de plată se realizează o compensare electronică iar din 10 octombrie 2008 a intrat în funcŃiune şi sistemul central pentru automatizarea decontării instrumentelor de debit. Circuitul ordinului de plată este următorul: 1. Între Firma A (plătitor) şi Firma B (beneficiar) se încheie un contract comercial, pe baza căruia Firma B

livrează marfa sau prestează serviciile, devenind beneficiarul contravalorii acestora. 2. Firma A (în calitate de plătitor) emite un ordin de plată în favoarea firmei B (în calitate de beneficiar) pe

care îl remite băncii sale, Banca X (instituŃie iniŃiatoare). 3. Banca X, din ordinul clientului său Firma A, debitează contul acestuia cu suma reprezentând valoarea

ordinului de plată. 4. Banca X remite mesajul de plată către Centrala sa. 5. Centrala Băncii X transferă fişierul conŃinând informaŃia de plată către Casa automată de compensaŃii,

unde au loc validarea şi compensarea. 6. Casa automată de compensaŃii transferă fişierul către Centrala Băncii Y, confirmând decontarea finală

printr-un raport decontare. 7. Centrala Băncii Y transferă fondurile Băncii Y. 8. Banca Y (a beneficiarului) creditează contul Firmei B cu suma reprezentând contravaloarea bunurilor

livrate sau a serviciilor prestate. 9. Stingerea obligaŃiilor plătitorului.

54

Schema nr. 6.8. Circuitul ordinului de plată

Procesarea electronică a cambiilor, biletelor la ordin și cecurilor se desfășoară conform Regulamentului BNR nr. 11/2006 privind circuitul instrumentelor de plată de debit. Circuitul maximal este următorul: • clientul beneficiar remite spre încasare instrumentul de plată de debit instituŃiei de credit la care are

deschis contul - termen (T-6); • instituŃiile de credit ale beneficiarilor, participante la sistem, colectează la nivel central, prin reŃeaua

internă, instrumentele de debit recepŃionate în vederea realizării schimbului fizic cu instituŃiile de credit ale plătitorilor - termen (T-6) - (T-4);

• instituŃiile de credit ale beneficiarilor şi instituŃiile de credit ale plătitorilor realizează schimbul fizic centralizat al instrumentelor de plată de debit în locul şi conform orarului şi procedurilor stabilite de administrator prin regulile de sistem - termen (T-3);

• instituŃia de credit a beneficiarului, participantă la sistem, transmite prin punctul de acces în sistem fişierele cu instrucŃiunile de plată aferente instrumentelor de plată de debit, defalcate pe tipuri de instrumente şi instituŃii de credit ale plătitorilor, în conformitate cu regulile sistemului - termen (T-3);

• sistemul asigură compensarea instrumentelor de plată de debit conform regulilor de sistem, stabileşte poziŃia netă debitoare/creditoare a fiecărui participant şi iniŃiază decontarea în sistemul ReGIS a instrucŃiunii de plată pentru decontarea poziŃiilor nete - termen T.

ORDONATOR (PLĂTITOR) FIRMA A

BENEFICIAR FIRMA B

9

1

INSTITUłIE INIłIATOARE (BANCA X)

INSTITUłIE DESTINATARĂ (BANCA Y)

CENTRALĂ BANCA X

CASA AUTOMATĂ DE COMPENSAłII

2 3 8

4

5

4

6

CENTRALĂ BANCA Y

6

7

55

CAPITOLUL VII

CREDITUL ŞI DOBÂNDA

7.1. Elementele constitutive ale creditului

Creditul este operaŃiunea prin care se iau în stăpânire imediată valori, resurse, în schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare şi de plată a unei sume suplimentare numită dobândă, sumă ce remunerează pe împrumutător. OperaŃiunea priveşte două părŃi: o parte acordă creditul (creditorul), cealaltă îl primeşte, se îndatorează (debitorul).

OperaŃiunile de credit pot interveni într-o gamă amplă de la relaŃii între indivizi sub forma unor acorduri personale, simple, până la tranzacŃiile formalizate ce se efectuează pe pieŃele monetare sau financiare foarte dezvoltate şi formulate în cadrul unor contracte complexe.

Termenul de credit îşi are etimologia în latinescul credere = a da cu împrumut, verb care urmat de dativ înseamnă a se încrede, a se bizui. În dezvoltarea sa istorică, creditul a cunoscut mai multe forme care au avut şi perioade de existenŃă simultană în viaŃa economică a omenirii. DiferenŃierea formelor de credit este dată de complexitatea relaŃiilor ce se stabilesc între parteneri cu ocazia acordării şi primirii creditului şi ea rezultă din cumularea elementelor constitutive ale creditului.18

EsenŃa raportului de credit se dezvăluie prin analiza elementelor constitutive ale creditului: 1. subiectele raportului de credit - creditorul şi debitorul; 2. promisiunea de rambursare; 3. termenul de rambursare - scadenŃa; 4. dobânda; 5. tranzacŃia sau acordarea creditului; 6. consemnarea şi transferabilitatea.

1. Subiectele raportului de credit, respectiv creditorul şi debitorul, prezintă o mare diversitate în ceea ce priveşte apartenenŃa la structurile social-economice, motivele angajării în raportul de credit şi durata angajării. În cadrul procesului de creditare se înregistrează trei categorii principale: întreprinderile, statul şi populaŃia. Raportul de credit implică primordial redistribuirea unor capitaluri aflate în stare de disponibilitate, ceea ce presupune preexistenŃa unor procese de economisire sau de acumulări monetare.

Se manifestă puternic în calitate de creditori întreprinderile care manevrează importante disponibilităŃi monetare şi care în anumite perioade pot fi angrenate în procesul de creditare.

De asemenea, ca urmare a creşterii veniturilor populaŃiei, datorată câştigurilor obŃinute din procesul de producŃie şi prin amplificarea spiritului de prevedere şi economisire, populaŃia a devenit un factor major al raportului de credit în postura de creditor.

În Ńările dezvoltate aportul populaŃiei la formarea resurselor de creditare tinde să-l ajungă pe cel al întreprinderilor. Pe lângă aceşti doi participanŃi se înscriu în proporŃie foarte mare ca şi creditori intermediarii financiari şi în special băncile.

În calitate de debitor, alături de întreprinderi şi populaŃie, se afirmă amplu în toate Ńările dezvoltate - statul.

2. Promisiunea de rambursare - presupune riscuri şi necesită în consecinŃă, adesea, angajarea unei garanŃii. În raporturile de credit riscurile probabile sunt: • Riscul de rambursare, constă în probabilitatea întârzierii plăŃii sau incapacităŃii de plată datorită

conjuncturii, dificultăŃilor sectoriale sau deficienŃelor împrumutatului. Pentru prevederea riscului trebuie să se analizeze temeinic împrumutatul prin prisma cerinŃelor respectării raportului de credit sub diverse aspecte: umane (competenŃă, experienŃă, moralitate), economice (situaŃia internă, internaŃională, cadrul profesional), financiare (situaŃia financiară, bonitatea, solvabilitatea, lichiditatea, îndatorarea existentă, capacitatea de rambursare), juridice (forma juridică, legăturile juridice cu alte întreprinderi).

• Riscul de imobilizare, survine la bancă sau la deŃinătorul de depozite, care nu este în măsură să satisfacă cererile titularilor de depozite din cauza unei gestiuni nereuşite a creditelor acordate. Creditele care se acordă, de regulă, prin bănci, angajează fonduri care nu aparŃin băncii. De aici necesitatea, în scopul unei ferme gestiuni a fondurilor ce îi sunt încredinŃate, ca bancherul să-şi întărească poziŃia sa de creditor prin solicitarea şi obŃinerea de garanŃii personale şi reale.

GaranŃia personală este angajamentul luat de o terŃă persoană (girant) de a plăti, în cazul în care debitorul este în incapacitate de plată. GaranŃii personale sunt cauŃiunea şi girul. 18 Petria N., - „Monedă, credit, bănci şi burse”, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2003

56

GaranŃiile reale cuprind reŃinerea, gajul, ipoteca şi privilegiul. Dreptul de reŃinere asigură creditorului posibilitatea de a reŃine un bun corporal, proprietatea

debitorului, atât timp cât el n-a fost achitat integral cu respectarea unor condiŃii ca: bunul corporal deŃinut să aibă legătură cu creanŃa iar creanŃa să fie certă, lichidă şi exigibilă.

Gajarea este actul prin care debitorul remite creditorului un bun mobil în garanŃia creditului. Gajarea poate avea loc cu sau fără deposedare.

Ipoteca este actul prin care debitorul acordă creditorului dreptul asupra unui imobil, fără deposedare şi cu publicitate. Publicitatea se asigură prin înscrierea gajurilor, a cesiunilor de creanŃă şi cauŃiunilor la arhiva electronică iar a ipotecii la "cartea funduară". Ipoteca conferă creditorului dreptul de preferinŃă şi dreptul de urmărire şi ea poate fi legală (prevăzută de lege), convenită (consimŃită de contract) sau juridică (acordată de organele judecătoreşti).

Privilegiul este dreptul conferit prin lege unor creditori, de a avea prioritate în a fi plătiŃi atunci când dispun de o garanŃie asupra unei părŃi sau asupra totalităŃii patrimoniului debitorului. Creditorul privilegiat dispune de dreptul de preferinŃă şi de dreptul de urmărire. • Riscul ratei dobânzii se manifestă atunci când dobânzile înregistrează mari fluctuaŃii de la o perioadă la

alta şi astfel, afectează atât veniturile cât şi cheltuielile activităŃii de creditare, cu consecinŃe asupra lichidităŃii şi solvabilităŃii băncii. Gestionarea acestui risc se poate face aplicând politica dobânzii variabile, atât pentru dobânzile acordate la depozitele atrase, cât şi la creditele acordate.

3. Termenul de rambursare, ca trăsătură specifică a creditului, are o mare varietate: de la termene foarte scurte (24 de ore - termen practicat între bănci pe pieŃele monetare şi interbancare) la termene de 30-50 de ani şi chiar 100 de ani (pentru construcŃia de locuinŃe). Pentru creditele pe termen scurt este caracteristică rambursarea integrală la scadenŃă. Creditele pe termen mijlociu şi lung implică adesea rambursarea eşalonată, la termene stabilite lunare, trimestriale, odată cu plata dobânzii.

4. Dobânda este o caracteristică esenŃială a creditului, ea reprezentând remuneraŃia acordată creditorului. Se poate alege varianta dobânzii fixe pe toată durata împrumutului şi pentru tot împrumutul sau regimul dobânzilor variabile, caz în care nivelul dobânzilor se modifică periodic (de regulă semestrial), în funcŃie de evoluŃiile dobânzii pe piaŃa naŃională şi internaŃională.

5. TranzacŃia. Acordarea creditului Creditul poate fi consimŃit în cadrul unei tranzacŃii unice - acordarea unui împrumut, vânzarea unei

obligaŃiuni, angajarea unui depozit. În ultimul timp s-a dezvoltat sistemul de credit deschis în cadrul căruia împrumuturile efective intervin la intervale liber alese de debitor - linii de credit reînnoibile şi carduri de credit. Acordarea creditului este un act de mare importanŃă, în vederea căruia creditorul trebuie să-şi asigure o bună informare şi documentare asupra calităŃii debitorului, pentru evitarea riscurilor asociate creditului.

6. Consemnarea şi transferabilitatea Acordurile de credit sunt consemnate în marea lor majoritate prin înscrisuri, instrumente de credit, a

căror formă de prezentare implică aspecte multiple şi diferenŃiate. EsenŃial în aceste instrumente este obligaŃia fermă a debitorului de a rambursa împrumutul, respectiv dreptul creditorului de a i se plăti suma angajată. Astfel de înscrisuri şi instrumente de credit sunt: contractul de credit, convenŃia de credit, cambia, biletul la ordin, cecul, certificatul de depozit, bonurile de tezaur, obligaŃiunile etc.

Prin intermediul transferului instrumentului de credit se realizează cesiunea creanŃei, respectiv a dreptului de a încasa suma înscrisă în instrumentul de credit, precum şi veniturile accesorii. Negocierea instrumentelor de plăŃi şi a creanŃelor ce sunt reprezentate poate avea loc:

- direct între investitori; - în cadrul pieŃelor financiare.

Transferul direct se realizează, de regulă, în cadrul raporturilor directe dintre creditori şi debitori sau între bănci privind circulaŃia cambiei (scontare, rescontare), a cecului, etc., în timp ce pe pieŃele de capital se negociază şi tranzacŃionează obligaŃiile statului (bonuri de tezaur, obligaŃiuni) sau ale întreprinderilor (cambii, bilete la ordin, certificate de depozit).

7.2. Formele creditului

De-a lungul vremii, raporturile de credit s-au cristalizat în 5 tipuri principale: creditul comercial, creditul bancar, creditul obligatar, creditul ipotecar şi creditul de consum.

57

7.2.1. Creditul comercial

Acordarea de credite sub formă de marfă este o practică seculară care îşi are originea în procesul diviziunii primare a muncii, atunci când din masa producătorilor s-au desprins comercianŃii, agenŃi economici specializaŃi în desfacerea mărfurilor.

Creditul comercial constă în aceea că producătorul cedează produsele sale, marfa sa, comerciantului pe credit, până în momentul în care comerciantul, după vânzarea acesteia, plăteşte producătorului contravaloarea mărfii primite de la acesta.

În zilele noastre, în Ńările dezvoltate şi chiar în Ńara noastră, creditele comerciale acoperă o parte semnificativă din resursele financiare ale întreprinderilor. Creditul comercial acŃionează în economia beneficiarului ca o sursă suplimentară de capital circulant, scutindu-l pe acesta de a recurge în acest scop la alte resurse, de pildă la creditul bancar sau la capital suplimentar de la acŃionari.

În desfăşurarea raporturilor de credit comercial întreprinderile sunt polivalente, pe de o parte ele primesc credite în calitate de cumpărători, fapt ce le asigură un aflux de resurse, iar pe de altă parte, la rândul lor ele acordă credite propriilor cumpărători.

O parte importantă a creditelor comerciale este acordată prin înscrisuri de credit specializate: cambii, bilete la ordin şi alte efecte, ceea ce permite transferabilitatea creanŃelor, cedarea lor unui alt beneficiar, de regulă bănci sau societăŃi financiare. În cadrul acestor operaŃiuni, la termenul de plată, obligaŃia de restituire devine operantă faŃă de noul beneficiar, banca.

Transferul creanŃei către bancă înseamnă modificarea calitativă a creditului - creditul comercial se transformă în credit bancar. Când un beneficiar al unui titlu de credit cedează creanŃa sa unei bănci în vederea obŃinerii unei sume de bani înainte de scadenŃa titlului, el plăteşte un preŃ băncii, şi anume dobânda cuvenită pentru suma respectivă din momentul operaŃiunii până la scadenŃa efectului.

Această dobândă revine băncii sub forma scontului, care se calculează după formula:

100360

RTVS

⋅

⋅⋅= unde: S - scontul, V - valoarea nominală a titlului de credit, T - timpul de la scontare

până la scadenŃă exprimat în zile, R - procentul dobânzii sau taxa scontului Suma pe care o va încasa efectiv beneficiarul titlului de credit înainte de scadenŃă este: VR (valoarea rămasă) = V (valoarea nominală) – S (scontul) Pe parcursul activităŃii lor, băncile comerciale însele pot fi confruntate cu o lipsă temporară de

lichiditate, fapt ce le determină să resconteze portofoliul lor de efecte de comerŃ, de titluri de credit, la alte societăŃi financiare sau la banca centrală.

7.2.2. Creditul bancar

Creditul bancar este unul dintre cele mai răspândite credite, având o sferă largă de raporturi,

angajând modalităŃi diferite, pe termen scurt, mediu şi lung. Creditul bancar se acordă atât persoanelor fizice cât şi celor juridice.

Raporturile de credit ale agenŃilor economici cu băncile sunt de regulă reciproce. Pe de o parte, întreprinderile având conturi deschise la bănci formează depozite care pot fi folosite de către acestea ca resurse. Pe de altă parte, băncile acordă credite întreprinderilor, pentru nevoile lor de producŃie curente, sau cu recuperare ulterioară, pentru investiŃii.

Ceea ce particularizează raporturile de credit bancar este faptul că unul din parteneri este banca, iar relaŃiile între bancă şi partener se desfăşoară pe termenul valorificării capitalurilor disponibile şi realizării de profituri, în principal sub formă de dobânzi.

7.2.3. Creditul obligatar

Creditul obligatar se referă la relaŃiile de credit în care partenerii sunt statul sau agenŃii economici

(societăŃi pe acŃiuni) în calitate de debitori, care emit obligaŃiunile în această calitate, pe de o parte, şi creditorii, deŃinători ai acestor obligaŃiuni, care îşi angajează astfel resursele (economiile) în vederea obŃinerii unui venit sigur sub formă principală de dobânzi, pe de altă parte.

58

ObligaŃiunea este înscrisul care consemnează raportul de credit şi forma prin care se desfăşoară. ObligaŃiunea este un titlu de credit care reprezintă o creanŃă financiară pe care deŃinătorul (creditorul) o are asupra emitentului (debitorul) sau altfel spus este o promisiune scrisă de a plăti o sumă de bani la o dată stabilită.

DeŃinătorul încasează dobânda (cuponul) convenită în raportul de credit şi valoarea nominală la scadenŃă. El este remunerat prin dobânzi care de regulă sunt mai mici decât dividendul acordat acŃionarilor. Creditorii nu se amestecă în activitatea unităŃii şi nici nu au putere de decizie ca acŃionarii.

ObligaŃiunile, ca obiect în sine, se vând în mod curent între întreprinderi şi bănci şi între acestea şi banca centrală şi creează temei unor operaŃiuni de împrumut declanşate de deŃinătorii care primesc credite prin angajarea acestora. Prin aceasta, pe de o parte, deŃinătorii obŃin cu uşurinŃă lichidităŃi în momente considerate oportune, în condiŃii avantajoase, iar pe de altă parte, păstrează în continuare calitatea de proprietar al acestor obligaŃiuni şi deci privilegiul de a încasa la termenele stabilite dobânzile ce li se cuvin.

7.2.4. Creditul ipotecar

Creditul destinat activităŃii imobiliare este una din cele mai importante categorii de credit din economia de piaŃă, economie care cultivă şi dezvoltă, sprijină şi susŃine, proprietatea individuală.

Creditul ipotecar este un credit colateralizat cu proprietăŃi reale, case sau terenuri, şi presupune o convenŃie între creditor şi împrumutat în care se prevăd:

- proprietatea ce serveşte ca garanŃie a creditului; - condiŃiile de remunerare şi scadenŃele de rambursare; - penalităŃile în caz de rambursare anticipată, parŃială sau completă a împrumutului; - circumstanŃele în care prin nerespectarea condiŃiilor de împrumut, debitorul poate pierde

proprietatea. Principalul tip de împrumut pe ipotecă comportă o sumă de rambursat şi o rată a dobânzii fixă.

Rambursările sunt periodice şi fiecare rambursare cuprinde deopotrivă dobânda şi suma cu care se reduce datoria în curs (rambursare prin anuităŃi).

În ultima perioadă s-au dezvoltat şi alte tipuri de credite ipotecare cum sunt: - împrumutul pe ipotecă cu dobânzi variabile; - împrumutul pe ipotecă cu rambursare progresivă; - împrumutul pe ipotecă inversat, purtător de anuităŃi.

Creditul ipotecar inversat, purtător de anuităŃi urmăreşte să valorifice capitalul imobilizat în locuinŃe proprietate, fără a renunŃa la dreptul de proprietate şi la uzufruct. Ca atare, împrumutul obŃinut prin ipotecarea unei părŃi a proprietăŃii serveşte la achiziŃionarea unui contract de anuităŃi şi aduce astfel proprietarului un venit regulat.

Dimensiunile deosebite ale creditului ipotecar în toate Ńările dezvoltate implică o mobilizare vastă de resurse, de regulă capitaluri disponibile pe termen lung. Între instituŃiile ce constituie asemenea resurse se remarcă casele de economii, băncile mutuale de economii, companiile de asigurări de viaŃă, băncile şi societăŃile ipotecare şi băncile comerciale.

7.2.5. Creditul de consum

Creditul de consum este creditul pe termen scurt sau mijlociu acordat persoanelor fizice, destinat a acoperi costul bunurilor şi serviciilor de care beneficiază prin reŃeaua de comercializare şi servicii sau pentru recreditarea creanŃelor contractate în acest scop.

Creditul de consum s-a afirmat de timpuriu între celelalte forme de credit şi într-o formă iniŃială a existat sub forma creditului deschis, respectiv a posibilităŃii pe care comerciantul o acordă clienŃilor, de regulă celor solvabili, de a achiziŃiona mărfuri potrivit nevoilor, urmând ca lichidarea sau regularizarea datoriilor să se facă ulterior, potrivit angajamentelor personale diferite de la caz la caz. Forma astfel practicată a fost considerată drept credit cu rambursare neeşalonată.

ProducŃia de masă de bunuri de folosinŃă îndelungată şi necesitatea de a asigura accesul deschis al cumpărătorilor la acestea a determinat, îndeosebi la începutul secolului XX, statuarea în fiecare din Ńările dezvoltate a unor norme precise de creditare, precum şi a unei reŃele ample şi diversificate de instituŃii de credit în mare parte legate de firmele producătoare. Astfel, cea mai mare parte a creditelor de consum există şi se acordă sub forma creditelor eşalonate, formă în care termenii creditării, scadenŃele, cuantumul ratelor etc., se stabilesc la acordarea creditului.

59

Creditul de consum acŃionează ca un factor de expansiune a economiei de consum şi a contribuit direct la creşterea în ritmuri rapide a nivelului de trai al unei mari părŃi a populaŃiei. Dată fiind importanŃa economico-socială a creditelor de consum, aceasta reprezintă sfera cu cea mai mare implicare a reglementărilor şi controlului de stat.

7.3. Dobânda Dobânda poate fi considerată ca o remunerare pe care creditorul o primeşte pentru folosirea

capitalului propriu (dobânda originală a capitalului) sau pentru capitalul încredinŃat spre utilizare altor persoane (dobânda împrumutului) pe o durată dată, pentru o folosire oarecare.

Factorii care determină dobânda sunt: 1. Productivitatea capitalului - o anumită rată a profitului pe care cel care împrumută fonduri o

aşteaptă. 2. Lichiditatea - independent de orice alte condiŃii, creditorii vor prefera acea formă de împrumut

care să le asigure lichiditatea, respectiv cel pe termen scurt. 3. Riscul de nerambursare – riscul de nerespectare de către debitor a obligaŃiilor privind

rambursarea creditului şi plata dobânzilor. 4. Raportul dintre oferta şi cererea de credite. Oferta de credite este determinată de nivelul

economisirii în Ńara de referinŃă, de opŃiunile tradiŃionale ale populaŃiei pentru consum şi economii. EvoluŃia nivelului de economisire poate fi stimulată de nivelul dobânzii, dar oricare ar fi nivelul dobânzii există un nivel dat al economisirii. Determinant în preferinŃele familiilor de a economisi este nivelul individual al veniturilor şi implicit nivelul şi preferinŃele de consum. Cererea de credite este intercondiŃionată de cei trei mari debitori: guvernul, agenŃii economici şi familiile, deopotrivă influenŃaŃi de evoluŃia activităŃii economice şi de tendinŃele de dezvoltare a investiŃiilor.

Din punct de vedere al operaŃiunilor bancare, dobânda este de două feluri: • Dobândă pasivă sau bonificată - dobânda pe care băncile o acordă deponenŃilor pentru disponibilităŃile

menŃinute în conturi la vedere sau la termen. • Dobândă activă sau percepută - dobânda pe care băncile o percep pentru creditele acordate clienŃilor lor.

Rata de bază a dobânzii reprezintă pentru fiecare bancă nivelul fundamental în raport de care se constituie o serie de rate ale dobânzilor practicate de bancă în relaŃiile cu clienŃii. Pe o primă treaptă se află o dobândă normală, comercială, care se construieşte adăugând câteva puncte procentuale la rata de bază a dobânzii (2-3%). FuncŃie de gradul de risc, unele firme se creditează cu dobânzi sporite, prin adăugarea la dobânda de bază a încă 4-7%.

Aprecierile privind nivelul dobânzii sunt valabile atâta timp cât stabilitatea monetară asigură, la expirarea termenului împrumutului, recuperarea integrală a valorii avansate, respectiv o putere de cumpărare echivalentă momentului acordării împrumutului.

Perioada actuală, caracterizată prin intense, permanente şi generalizate procese inflaŃioniste, influenŃează evident acest proces şi pune pe prim plan riscul eroziunii capitalurilor. În aceste condiŃii, creditorul nu renunŃă la acordarea de împrumuturi, dar va căuta să-şi protejeze capitalul împrumutat prin ridicarea nivelului dobânzii.

Datorită procesului inflaŃionist, dobânda implică două componente: - dobânda nominală, exprimată prin rata curentă, de piaŃă; - dobânda reală, ca diferenŃă între dobânda nominală şi gradul de eroziune a capitalului (rata

inflaŃiei).

Rata dobânzii reale este dată de relaŃia: 1R1

R1R

i

nr −

+

+=

unde: Rr - rata reală a dobânzii, Rn - rata dobânzii nominale, Ri - rata inflaŃiei Calcularea dobânzii atât la depozitele constituite cât şi la creditele acordate se face utilizând anumite

formule. Formula dobânzii simple se utilizează atunci când se calculează dobânda pentru o perioadă

determinată (până la un an), la o rată constantă a dobânzii pe întreaga perioadă de timp:

100360

TRCD

⋅

⋅⋅= unde: D - dobânda, C - capitalul investit, R - rata dobânzii, T - timpul în zile

60

Formula dobânzii compuse se utilizează pentru calculul dobânzii la creditele acordate pe perioade

mai mari de un an de zile:

S100

R1SD

n

−

+⋅=

unde: D dobânda, S - capitalul iniŃial, R - rata dobânzii anuale, n - timpul în ani

61

CAPITOLUL VIII

SISTEMUL BANCAR

Sistemul bancar este reprezentat de ansamblul coerent al diferitelor categorii de instituŃii financiar-bancare, care funcŃionează într-o Ńară, răspunzând necesităŃilor unei etape a dezvoltării social-economice. În general, sistemul bancar dintr-o Ńară cuprinde: - cadrul instituŃional, format din banca centrală cu rol de coordonare şi supraveghere, bănci comerciale şi

alte instituŃii financiare asimilate acestora; - cadrul juridic, format din ansamblul reglementărilor care guvernează activitatea bancară. În evoluŃia sa, sistemul bancar parcurge faze de specializare şi sectorizare. Specializarea bancară reprezintă orientarea activităŃii diferitelor bănci doar spre anumite servicii, operaŃiuni, produse bancare. NoŃiunea de sectorizare poate fi definită ca fiind un tip aparte de specializare ce constă în orientarea activităŃii bancare spre anumite domenii de activitate economică. Într-o economie de piaŃă, sistemul bancar îndeplineşte funcŃia de atragere şi concentrare a economiilor societăŃii şi de canalizare a acestora, printr-un proces obiectiv şi imparŃial de alocare a creditului, către cele mai eficiente investiŃii. În îndeplinirea acestei funcŃii, băncile, ca verigi de bază ale sistemului, urmăresc modul în care debitorii utilizează resursele împrumutate. Băncile asigură şi facilitează efectuarea plăŃilor, oferă servicii de gestionare a riscului şi reprezintă principalul canal de transmisie în implementarea politicii monetare. Prin activitatea de colectare de resurse financiare, concomitent cu plasarea lor pe piaŃă prin intermediul creditelor, a operaŃiunilor de scont şi a altor operaŃiuni pe piaŃa financiară, băncile îndeplinesc rolul de intermediari între deŃinătorii de capitaluri şi utilizatorii acestora. În exercitarea acestei diversităŃi de operaŃii, băncile acŃionează în numele lor, pe contul lor propriu, depunătorii şi împrumutătorii neavând nici o legătură de drept între ei. Băncile gestionează depozitele şi mijloacele de plată din economie; colectând depozitele, băncile au responsabilitatea gestionării eficiente a acestora, cu maxim de randament, în beneficiul propriu şi al depunătorilor. În vederea realizării obiectivelor finale, banca centrală urmăreşte stabilitatea valorii interne şi externe a monedei naŃionale, concomitent cu punerea la dispoziŃia economiei naŃionale a cantităŃii optime de monedă necesară creşterii economice. Sistemul bancar, transformând resursele pe care mediul economic i le pune la dispoziŃie, se constituie ca subsistem al macrosistemului economico-social. În cadrul oricărui sistem monetar naŃional sunt desemnate expres instituŃiile bancare cu atribuŃii atât în domeniul relaŃiilor monetare şi financiare interne, cât şi în cel al relaŃiilor cu străinătatea. În literatura de specialitate şi practica bancară internaŃională se întâlnesc, în principal, următoarele tipuri de bănci: • bancă centrală – instituŃie bancară aflată în fruntea aparatului bancar, cu rol de supraveghere şi

organizare a relaŃiilor monetar-financiare ale unui stat, atât pe plan intern cât şi în relaŃiile cu alte sisteme monetare;

• bănci comerciale – denumire generică dată celorlalte bănci, altele decât banca centrală, care îşi desfăşoară activitatea atât pe plan intern, cât şi internaŃional.

8.1. Banca centrală - rol şi funcŃii

Rolul de supraveghere şi organizare a relaŃiilor valutar-financiare ale unui stat, atât pe plan intern cât

şi în relaŃiile cu alte sisteme monetare revine, de regulă, băncii centrale. Toate sistemele bancare, cu excepŃia celui din Hong Kong, au o bancă centrală. ApariŃia şi dezvoltarea sistemului bancar (în secolele XIV şi XV) a precedat apariŃia băncilor centrale (în secolul XVII). Banca suedeză, Riksbank, fondată în 1668, este considerată prima bancă centrală, deşi istoricii susŃin că prima bancă centrală, în accepŃiunea de astăzi, a fost Banca Angliei, fondată în 1694. Banca Angliei a fost fondată, iniŃial, pentru a se strânge banii necesari războiului contra FranŃei. A urmat apoi o diversificare a funcŃiilor sale, iar banca a primit, mai târziu, în 1844, dreptul de monopol asupra emisiunii monetare, pentru Anglia şi łara Galilor. In alte Ńări, crearea băncilor centrale a evoluat mai lent. Banca FranŃei a fost fondată în 1800. In Germania şi Italia, banca centrală a apărut după unificarea statelor şi principatelor independente, în ultima

62

parte a secolului al XIX-lea. Banca Angliei a fost o bancă privată până în 1946, când a fost naŃionalizată. Banca NaŃională a României a fost fondată în 1880, când doar o treime din capital aparŃinea statului, iar în 1929, doar 10% din capital mai aparŃinea statului român. Banca NaŃională a României a fost fondată în 1880, când doar o treime din capital aparŃinea statului, iar în 1929, doar 10% din capital mai aparŃinea statului român. După cel de-al doilea război mondial, Banca NaŃională a României a fost preluată de stat şi a făcut parte din sistemul bancar al unei economii centralizate. Această situaŃie a continuat să existe până la restructurarea sistemului bancar, după 1989, când a fost reorganizată ca bancă centrală.

Conform Legii nr. 312/2004 privind Statutul BNR, obiectivul fundamental al Băncii NaŃionale a României este asigurarea şi menŃinerea stabilităŃii preŃurilor.

Principalele atribuŃii ale unei bănci centrale sunt: a) elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb; b) emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul Ńării; c) stabilirea regimului valutar şi supravegherea respectării acestuia; d) autorizarea, reglementarea şi supravegherea prudenŃială a instituŃiilor de credit, promovarea şi

monitorizarea bunei funcŃionări a sistemelor de plăŃi pentru asigurarea stabilităŃii financiare; e) administrarea rezervelor internaŃionale. Băncile centrale au, în general, următoarele funcŃii (deşi uneori, aceste responsabilităŃi sunt împărŃite cu alte organisme guvernamentale):

1. Stabilirea şi implementarea politicii monetare şi de credit Banca centrală controlează nivelul masei monetare şi ratele dobânzii în economie, ca parte a politicii generale, macroeconomice a guvernului. Această situaŃie a condus la dezbateri aprinse, referitoare la independenŃa băncii centrale. De regulă, banca centrală colaborează cu Ministerul FinanŃelor pentru rezolvarea principalelor probleme ale politicii monetare şi financiare. Gradul “adecvat” de independenŃă sau autonomie decizională al băncii centrale a constituit o dispută seculară: tentative de subordonare directă faŃă de autoritatea guvernului au alternat cu perioade de independenŃă considerată excesivă. Argumentele celor ce se opun independenŃei băncii centrale au în vedere faptul că politica macroeconomică are obiective mai largi decât menŃinerea unei rate scăzute a inflaŃiei. Totodată, se argumentează că reducerea activităŃii economice pentru a realiza un nivel scăzut al inflaŃiei, poate duce la nivele înalte ale şomajului şi la restrângerea creşterii economice. În România, banca centrală este organ al statului, iar membrii Consiliului de AdministraŃie al BNR sunt numiŃi de Parlament. În numele Consiliului de AdministraŃie, guvernatorul BNR prezintă anual Parlamentului României raportul BNR care cuprinde: principalele evoluŃii economice, financiare, monetare şi valutare; politica monetară în anul precedent şi orientările pentru anul următor; reglementarea şi supravegherea prudenŃială bancară; activităŃile BNR, bilanŃul anual şi contul de profit şi pierderi. În cadrul politicii monetare pe care o promovează, BNR utilizează proceduri şi instrumente specifice pentru următoarele operaŃiuni: • de piaŃă monetară – banca centrală poate efectua pe piaŃa secundară operaŃiuni reversibile,

cumpărări/vânzări directe sau poate lua în gaj, pentru acordarea de credite colateralizate, creanŃe asupra sau titluri ale statului, autorităŃilor publice centrale şi locale, regiilor autonome, companiilor naŃionale şi altor societăŃi cu capital majoritar de stat, instituŃiilor de credit sau altor persoane juridice, poate efectua swap-uri valutare, poate emite certificate de depozit şi atrage depozite de la instituŃii de credit, în condiŃiile pe care le consideră necesare pentru a realiza obiectivele politicii monetare;

• de creditare a băncilor – banca centrală poate acorda credite instituŃiilor de credit eligibile, în condiŃii de rambursare, garantare şi dobândă stabilite prin reglementări proprii; se interzice BNR creditarea pe descoperit de cont sau orice alt tip de creditare a statului, autorităŃilor publice centrale şi locale, regiilor autonome, companiilor naŃionale şi altor societăŃi cu capital majoritar de stat;

• de control al lichidităŃii prin rezerve minime obligatorii – banca centrală stabileşte regimul rezervelor minime obligatorii pe care instituŃiile de credit trebuie să le menŃină în conturi deschise la aceasta; pentru rezervele minime obligatorii, BNR bonifică dobânzi cel puŃin la nivelul ratei dobânzii

63

medii la depunerile la vedere practicate de instituŃiile de credit iar pentru neîndeplinirea cerinŃelor privind nivelul rezervelor minime obligatorii se calculează şi se percep dobânzi penalizatoare.

2. Emisiunea de monedă

Banca centrală deŃine monopolul emisiunii monetare. In principiu, moneda se emite în concordanŃă cu creşterea economică. Emisiunea de monedă peste necesităŃile economice reale - supraemisiunea de monedă - poate duce la inflaŃie; împiedicarea guvernelor de a determina un proces inflaŃionist, prin emisiune suplimentară de monedă, poate fi încă un argument în favoarea asigurării independenŃei băncii centrale. Banca centrală asigură tipărirea bancnotelor şi baterea monedelor metalice şi ia măsuri pentru păstrarea în siguranŃă a celor care nu sunt puse în circulaŃie, precum şi pentru custodia şi distrugerea, când aceasta este necesară, a matriŃelor, cernelurilor şi a bancnotelor şi monedelor metalice retrase din circulaŃie. Pentru a nu putea fi falsificaŃi, banii încorporează o serie de caracteristici specifice; de exemplu, hârtia este realizată printr-o tehnică specială sau are încorporat un fir metalic.

3. Stabilirea şi implementarea politicii valutare Banca centrală elaborează şi aplică politica privind cursul de schimb, stabileşte şi urmăreşte aplicarea regimului valutar pe teritoriul Ńării. În acest sens, ea este abilitată să: - elaboreze balanŃa de plăŃi şi alte documente privind poziŃia investiŃională internaŃională a Ńării; - stabilească cursurile de schimb pentru operaŃiunile proprii pe piaŃa valutară, să calculeze şi să publice

cursurile medii pentru evidenŃa statistică; - păstreze şi să administreze rezervele internaŃionale ale statului. Potrivit Regulamentului BNR nr. 4/2005 privind regimul valutar, republicat în 2007, BNR elaborează reglementări privind monitorizarea şi controlul tranzacŃiilor valutare pe teritoriul României (Norma BNR nr. 3/2005 privind funcŃionarea pieŃei valutare interbancare, modificată prin Norma BNR nr. 10/2007, Norma BNR nr. 4/2005 privind efectuarea operaŃiunilor de schimb valutar, modificată prin Norma BNR nr. 13/2007) şi emite autorizaŃii pentru operaŃiuni valutare de capital, tranzacŃii pe pieŃele valutare şi pentru alte operaŃiuni specifice.

4. Administrarea sistemului de plăŃi În general, banca centrală emite reglementări generale privind instrumentele de plată, coordonează şi supraveghează sistemele de plăŃi de interes naŃional.

Conform Legii nr. 312/2004 privind Statutul BNR, Banca NaŃională a României reglementează, autorizează şi supraveghează administratorii sistemelor de plăŃi şi poate emite reglementări privind instrumentele de plată utilizate în cadrul acestor sisteme. Ea poate furniza lichidităŃi instituŃiilor de credit, prin acordarea de facilităŃi şi prin cumpărarea de titluri eligibile, în conformitate cu reglementările proprii.

5. Administrarea rezervelor valutare Banca centrală stabileşte şi menŃine rezerve valutare internaŃionale la un anumit nivel pe care îl apreciază ca fiind adecvat tranzacŃiilor externe ale statului, rezerve care pot fi formate din: - aur deŃinut în tezaur în Ńară sau depozitat în străinătate; - active externe, sub formă de bancnote şi monede metalice sau disponibil în conturi la bănci sau la alte

instituŃii financiare în străinătate, exprimate în acele monede şi deŃinute în acele Ńări pe care le stabileşte banca centrală;

- alte active de rezervă recunoscute pe plan internaŃional, inclusiv dreptul de a efectua cumpărări de la FMI în cadrul tranşei de rezervă, precum şi deŃinerile de DST;

- cambii, cecuri, bilete la ordin, precum şi obligaŃiuni şi alte valori mobiliare, negociabile sau nu, emise sau garantate de persoane juridice nerezidente, clasificate în primele categorii de către agenŃiile de apreciere a riscurilor, recunoscute pe plan internaŃional, exprimate şi plătibile în valută în locuri acceptabile pentru banca centrală;

- bonuri de tezaur, obligaŃiuni şi alte titluri de stat, emise sau garantate de guverne străine sau de instituŃii financiare interguvernamentale, negociabile sau nu, exprimate şi plătibile în valută în locuri acceptabile pentru banca centrală.

6. Autorizarea, supravegherea şi reglementarea instituŃiilor de credit Banca centrală decide care entităŃi pot opera ca bănci şi stabileşte regulile de emitere a autorizaŃiilor

64

de funcŃionare a instituŃiilor de credit. Ea are competenŃa exclusivă de autorizare a instituŃiilor de credit, în anumite condiŃii care se referă la: • pregătirea profesională şi profilul conducătorilor băncii; • nivelul minim al capitalului social subscris, care trebuie vărsat, în formă bănească, în totalitate, la

momentul constituirii; • tipurile de activităŃi pe care le va efectua instituŃia de credit; • studiul de fezabilitate al băncii; • acŃionarii semnificativi şi fondatorii băncii; • structura acŃionariatului; • sediul băncii. In cadrul Uniunii Europene, tranzacŃiile băncilor străine aflate pe teritoriul unei Ńări au creat probleme specifice. Aceste bănci primeau autorizaŃii de funcŃionare, de obicei, în Ńările lor de origine şi nu în cele în care operau, putând fi, astfel, în afara sferei de influenŃă a băncii centrale a Ńării în care îşi desfăşoară activitatea. A Doua Directivă de Coordonare Bancară a Uniunii Europene a creat LicenŃa unică bancară, care permite unei bănci care a primit autorizaŃia de funcŃionare într-o Ńară să poată opera oriunde în cadrul UE. Această măsură a creat anumite probleme privind supravegherea sucursalelor băncilor străine. După falimentul răsunător al băncii BCCI din Luxemburg, regulile au fost modificate, pentru a permite şi băncii centrale din Ńara gazdă să intervină atunci când supravegherea băncii în Ńara de origine se dovedeşte a fi insuficientă sau defectuoasă.

În statele membre ale UE, pentru înfiinŃarea unei sucursale de către o instituŃie de credit dintr-un alt stat membru nu este necesară obŃinerea unei autorizaŃii din partea băncii centrale şi nici asigurarea unui capital de dotare la nivelul sucursalei.

În România, conform prevederilor Ordonanșei de urgenșă nr. 99/2006 privind instituŃiile de credit şi adecvarea capitalului, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 227/2007, OUG nr. 215/2008, OUG nr. 25/2009, Legea nr. 270/2009 şi OUG nr. 26/2010), o instituŃie de credit autorizată şi supravegheată într-un alt stat membru poate înfiinŃa o sucursală în România pe baza notificării transmise Băncii NaŃionale a României de către autoritatea competentă din statul membru de origine. Înainte de începerea activităŃii, în termen de 2 luni de la primirea notificării, Banca NaŃională a României comunică instituŃiei de credit în cauză, dacă este cazul, lista actelor normative din România, adoptate în scopul protejării interesului general, care reglementează condiŃii specifice în care anumite activităŃi pot fi desfăşurate. Notificarea trebuie să fie însoŃită de următoarele date şi informaŃii: • un program de activitate al sucursalei, incluzând cei puŃin tipurile de activităŃi care urmează să fie

desfăşurate de aceasta şi structura organizatorică a sucursalei; • adresa sediului sucursalei de unde pot fi obŃinute documente; • identitatea persoanelor responsabile cu conducerea operativă a activităŃii sucursalei;

Conform Regulamentului BNR nr. 11/2007 privind autorizarea instituŃiilor de credit persoane juridice române şi a sucursalelor din România ale instituŃiilor de credit din state terŃe, cu modificările şi completările aduse prin Regulamentul BNR nr.1/2009 şi prin Regulamentul BNR nr. 4/2009, acestea se pot constitui şi pot funcŃiona pe teritoriul României numai pe baza autorizaŃiei emise de Banca NaŃională a României.

În România, autorizarea implică două etape: a) aprobarea constituirii instituŃiei de credit; b) autorizarea funcŃionării instituŃiei de credit. Atunci când o bancă centrală emite o autorizaŃie de funcŃionare unei instituŃii de credit, ea apreciază, în principiu, că instituŃia respectivă este condusă corect. Acest lucru înseamnă că afacerile băncii vor fi conduse prudent, iar depunătorii vor avea încredere că banca le va putea înapoia banii oricând. Desigur, în timp, acest lucru poate fi infirmat. AutorizaŃiile de funcŃionare pot fi retrase, dacă banca centrală decide că o bancă nu acŃionează prudent, încalcă condiŃiile stipulate în autorizaŃia de funcŃionare sau este în pericol de a nu-şi putea plăti depunătorii. BNR poate retrage autorizaŃia acordată unei instituŃii de credit în următoarele situaŃii:

- instituŃia de credit nu şi-a început activitatea pentru care a fost autorizată în termen de 1 an de la data acordării autorizaŃiei sau a încetat să mai desfăşoare activitate de mai mult de 6 luni;

- autorizaŃia a fost obŃinută pe baza unor informaŃii false sau prin orice alt mijloc ilegal; - instituŃia de credit nu mai îndeplineşte condiŃiile care au stat la baza acordării autorizaŃiei; - instituŃia de credit nu mai posedă suficiente fonduri proprii sau există elemente care conduc la

concluzia că într-un termen scurt instituŃia de credit nu îşi va mai putea îndeplini obligaŃiile faŃă de

65

deponenŃi sau alŃi creditori şi, în special, nu mai poate garanta siguranŃa fondurilor/instrumentelor financiare care i-au fost încredinŃate;

- acŃionarii au decis să dizolve şi să lichideze banca. AutorizaŃia unei instituŃii de credit îşi încetează de drept valabilitatea în următoarele situaŃii:

- a avut loc o fuziune sau o divizare a instituŃiei de credit în urma căreia aceasta îşi încetează existenŃa; - a avut loc o transformare a instituŃiei de credit în altă categorie; - s-a pronunŃat o hotărâre de declanşare a procedurii falimentului instituŃiei de credit. Retrăgând autorizaŃia acordată, banca centrală încearcă să oprească activitatea instituŃiei de credit înainte ca pierderile acesteia să ajungă la nivelul la care banca nu-şi mai poate plăti deponenŃii. Băncile pot da faliment dacă înregistrează pierderi mari prin acordarea unor credite neperformante de valori foarte mari sau dacă efectuează operaŃiuni în pierdere, pe pieŃele financiare. Dacă depunătorii din alte bănci ar dori să-şi retragă banii în acelaşi timp, nici o bancă nu ar putea să plătească toate sumele cerute şi, astfel, ar rezulta o criză financiară generală, urmată de colapsul sistemului bancar. O astfel de panică în sistemul bancar are consecinŃe economice grave, restrângând masa monetară şi creditele. În loc să retragă autorizaŃia de funcŃionare, banca centrală poate acŃiona pentru ca banca aflată în dificultate să fie salvată. Astfel, ea poate iniŃia un aranjament financiar pentru a consolida capitalul băncii, poate insista să fie schimbată conducerea băncii sau poate sprijini fuziunea cu o alta bancă (sau preluarea de către o altă bancă). Falimentul unei bănci ar cauza pierderi depunătorilor şi ar face ca publicul să-şi piardă încrederea în sistemul bancar în general.

Pentru asigurarea funcŃionării şi viabilităŃii sistemului bancar, banca centrală emite o serie de reglementări şi monitorizează activitatea instituŃiilor de credit.

Băncile centrale reglementează activitatea instituŃiilor de credit, de exemplu pentru a controla nivelul şi structura creditelor acordate de acestea. Reglementările emise de BNR, în funcŃie de importanŃa şi sfera de cuprindere, pot fi sub formă de regulamente, ordine, norme şi circulare, având caracter obligatoriu. Reglementările cantitative limitează nivelul creditelor pe care băncile comerciale le pot acorda. De exemplu, băncilor li se poate cere să-şi restrângă nivelul creditelor acordate, până la un anume procent din totalul disponibilului de creditare, pentru o anumită perioadă de timp.

În România, Normele BNR nr. 11/2005 privind limitarea gradului de concentrare a expunerilor din credite în valută, abrogate la 1 ianuarie 2007, se aplicau instituŃiilor de credit, persoane juridice române şi sucursalelor instituŃiilor de credit străine, autorizate să funcŃioneze pe teritoriul României şi reglementau gradul de concentrare a expunerilor din credite în valută. Astfel, expunerea unei instituŃii de credit din credite în valută acordate persoanelor fizice şi juridice altele decât instituŃiile de credit, înainte de deducerea provizioanelor specifice de risc de credit, nu putea depăşi 300% faŃă de fondurile proprii, în cazul instituŃiilor de credit, persoane juridice române, sau faŃă de capitalul iniŃial, în cazul sucursalelor instituŃiilor de credit străine, determinate pentru luna anterioară celei pentru care se efectuează raportarea. Reglementările calitative încurajează creditarea pentru anumite scopuri, descurajând alte tipuri de credite. De exemplu, într-o Ńară cu o balanŃă de plăŃi deficitară, banca centrală poate cere băncilor să acorde, prioritar, credite pentru exporturi.

În România, Regulamentul BNR nr. 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentele BNR nr. 11/2008, 2/2009, 11/2009), se aplică instituŃiilor de credit persoane juridice române şi sucursalelor instituŃiilor de credit străine, autorizate să funcŃioneze pe teritoriul României şi reglementează condiŃiile minime de acordare, garantare şi derulare a creditelor destinate persoanelor fizice. Banca centrală răspunde de supravegherea prudenŃială a instituŃiilor de credit pe care le-a autorizat să opereze, acestea trebuind să se conformeze şi altor cerinŃe legate de: • nivelul minim de solvabilitate (indicatorul de adecvare a capitalului); Ca autoritate de supraveghere, banca centrală, pentru stabilirea capitalului adecvat, impune un indicator financiar de adecvare a capitalului, cu scopul de a limita expunerea totală de credit a unei bănci. Băncile au nevoie de o marjă de siguranŃă pentru ca, în cazul în care câŃiva clienŃi nu-şi pot rambursa creditele, banca să fie totuşi capabilă să-şi plătească deponenŃii. Această marjă de siguranŃă este capitalul băncii. Acordul de la Basel se aplică băncilor cu activitate internaŃională şi prevede un indicator de adecvare a capitalului de minim 8%, începând cu l ianuarie 1993. AutorităŃile de supraveghere din foarte multe Ńări au preluat prevederile acestei convenŃii în legislaŃia naŃională. Banca NaŃională a României a stabilit că instituŃiile de credit sunt obligate să asigure, în permanenŃă, un nivel de solvabilitate de minim 8%, determinat ca raport între fondurile proprii şi totalitatea activelor şi

66

elementelor în afara bilanŃului, ponderate în funcŃie de gradul de risc de credit. Dacă indicatorul de adecvare a capitalului, pentru o bancă, scade sub nivelul cerut, el trebuie corectat, fie crescând capitalul băncii (prin emisiune de acŃiuni), fie reducându-i activele cu grad mare de risc, prin substituire cu active cu grad de risc redus. Riscul de credit al unei bănci se poate reduce prin “vânzarea” creditelor sale unei alte bănci sau prin conversia împrumutului în titluri de valoare. Această situaŃie apare atunci când creditele (care fac parte din activele băncii) sunt convertite în alte instrumente financiare, care nu sunt considerate ca active în bilanŃ şi, deci, nu sunt luate în calcul în cazul indicatorului de adecvare a capitalului. În anumite condiŃii, totuşi, unele active convertite în hârtii de valoare trebuie să fie evidenŃiate în bilanŃ. • indicatorul de lichiditate; Banca centrală poate stabili nivelul minim de lichiditate (indicatorul de lichiditate), respectiv procentul depozitelor bancare şi al altor pasive ce trebuie să fie păstrate în numerar sau în alte active care se pot transforma, repede şi uşor, în numerar. În acest mod, banca centrală se asigură că băncile vor putea satisface cerinŃele clienŃilor atunci când aceştia doresc să-şi retragă fondurile şi, astfel, nu se va pierde încrederea publicului, fenomen care apare atunci când banca nu poate oferi fondurile solicitate. Băncile care nu au suficiente active lichide trebuie să asigure indicatorul de lichiditate, fie împrumutând de la alte bănci, fie apelând la banca centrală, în calitatea sa de împrumutător de ultimă instanŃă. Potrivit Regulamentui BNR nr. 24/2009 privind lichiditatea instituŃiilor de credit, modificat prin Regulamentul BNR nr. 4/2010, riscul mare de lichiditate este riscul de lichiditate faŃă de o persoană sau faŃă de un grup de clienŃi aflaŃi în legătură, a cărei valoare reprezintă cel puŃin 10% din valoarea datoriilor, altele decât împrumuturile, şi a angajamentelor de finanŃare date de instituŃia de credit evidenŃiate în afara bilanŃului. • rata rezervelor minime obligatorii; • expunerea maximă faŃă de un client sau faŃă de un grup de clienŃi aflaŃi în legătură; Necesitatea raportării creditelor de valori mari, acordate unui singur client, are ca scop evitarea situaŃiei în care incapacitatea clientului de a-şi rambursa datoriile poate să ducă la falimentul băncii care, astfel, nu va mai fi capabilă să-şi plătească deponenŃii. Se mai pot impune şi alte reglementari referitoare la creditele mari: în Anglia, de exemplu, băncile trebuie să prezinte un raport special Băncii Angliei, dacă acordă, unui singur client, un credit care depăşeşte 10% din capitalul băncii; Banca Angliei va trebui să acorde un aviz special, dacă linia de credit acordată unui client depăşeşte 25% din capitalul băncii respective. La acordarea creditelor, băncile urmăresc ca solicitanŃii să prezinte credibilitate pentru rambursarea acestora la scadenŃă, motiv pentru care cer garantarea creditelor în condiŃiile stabilite prin normele de creditare ale fiecărei bănci.

În România, conform Regulamentui BNR şi CNVM nr. 16/21/2006 privind expunerile mari ale instituŃiilor de credit şi ale firmelor de investiŃii, expunerea unei instituŃii de credit faŃă de un client sau faŃă de un grup de clienŃi aflaŃi în legătură este considerată ca fiind expunere mare dacă valoarea sa este egală sau depăşeşte 10% din fondurile proprii ale instituŃiei de credit. O instituŃie de credit nu poate înregistra faŃă de un client sau faŃă de un grup de clienŃi aflaŃi în legătură expuneri a căror valoare totală depăşeşte 25% din fondurile sale proprii iar valoarea cumulată a expunerilor mari ale unei instituŃii de credit nu poate depăşi 800% din fondurile sale proprii. • clasificarea creditelor acordate şi a dobânzilor neîncasate aferente acestora şi constituirea

provizioanelor specifice de risc; În România, clasificarea şi provizionarea creditelor şi plasamentelor se fac pe baza Regulamentului BNR nr. 3/2009 privind clasificarea creditelor şi plasamentelor, precum şi constituirea, regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit, modificat prin Regulamentul BNR nr. 13/2009. • controlul schimburilor valutare; • administrarea resurselor şi plasamentelor băncii; • raportarea datelor cerute pentru supraveghere şi control.

În scopul protejării intereselor deponenŃilor şi al asigurării stabilităŃii şi viabilităŃii întregului sistem bancar, BNR asigură supravegherea prudenŃială a instituŃiilor de credit persoane juridice române, inclusiv a sucursalelor acestora înfiinŃate în alte state membre ori în state terŃe, prin stabilirea unor norme şi indicatori de prudenŃă bancară şi urmărirea respectării acestora şi a altor cerinŃe prevăzute de lege şi de reglementările aplicabile, atât la nivel individual, cât şi la nivel consolidat sau sub-consolidat, după caz, în vederea prevenirii şi limitării riscurilor specifice activităŃii bancare.

InstituŃiile de credit, persoane juridice române, sunt obligate să raporteze BNR datele şi informaŃiile necesare pentru evaluarea respectării legii, la termenele şi în forma stabilite de aceasta.

67

Pe baza verificării şi evaluării efectuate, Banca NaŃională a României determină în ce măsură cadrul de administrare, strategiile, procesele şi mecanismele implementate de instituŃia de credit, persoană juridică română, şi fondurile proprii deŃinute de aceasta asigură o administrare prudentă şi o acoperire adecvată a riscurilor în raport cu profilul de risc ai instituŃiei de credit.

Banca NaŃională a României stabileşte frecvenŃa şi gradul de detaliere a verificărilor şi evaluărilor, cu luarea în considerare a principiului proporŃionalităŃii, respectiv având în vedere mărimea, importanŃa sistemică, natura, extinderea şi complexitatea activităŃilor desfăşurate de fiecare instituŃie de credit, persoană juridică română. Verificările şi evaluările se realizează cel puŃin o dată pe an.

InstituŃiile de credit din alte state membre care au deschis o sucursală pe teritoriul României trebuie să raporteze periodic BNR, pentru scopuri statistice, date şi informaŃii privind activităŃile desfăşurate în România, potrivit reglementărilor emise de aceasta.

Banca centrală supraveghează activitatea instituŃiilor de credit autorizate să funcŃioneze, pe baza raportărilor de prudenŃă bancară, precum şi prin verificări la faŃa locului desfăşurate la sediul instituŃiilor de credit şi al sucursalelor acestora din Ńară şi din străinătate. Ea solicită instituŃiilor de credit, în mod regulat, anumite rapoarte, care privesc: principalii indicatori financiari; creditele de valori mari; contul de profit şi pierdere; bilanŃul contabil. Analizând aceste rapoarte, autorităŃile de supraveghere pot determina dacă o bancă acŃionează cu prudenŃă şi operează de aşa manieră încât să-şi poată plăti depunătorii oricând.

Pentru supravegherea prudenŃială a instituŃiilor de credit din România, care desfăşoară activitate în alte state membre, în special printr-o sucursală, BNR colaborează cu autorităŃile competente din statele membre gazdă.

Pentru supravegherea activităŃii sucursalelor înfiinŃate în state terŃe de instituŃiile de credit, persoane juridice române, BNR cooperează cu autorităŃile competente din aceste state, în condiŃiile prevăzute prin acorduri de cooperare încheiate cu acestea. Băncile care au probleme financiare intră în supravegherea şi apoi în administrarea specială a băncii centrale. Dacă împrejurările o cer, ea va asigura un “portofoliu de salvare”, pentru ca publicul să nu-şi piardă încrederea în sistemul bancar. 7. FuncŃia de bancă a băncilor Un prim aspect legat de această funcŃie este faptul că banca centrală este cea care autorizează funcŃionarea instituŃiilor de credit în cadrul sistemului bancar şi apoi supraveghează activitatea acestora. În al doilea rând, banca centrală deschide şi operează conturi curente pentru fiecare instituŃie de credit autorizată să funcŃioneze.

În România, conform prevederilor Ordonanșei de urgenșă nr. 99/2006 privind instituŃiile de credit şi adecvarea capitalului, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 227/2007, OUG nr. 215/2008, OUG nr. 25/2009, Legea nr. 270/2009 şi OUG nr. 26/2010), fiecare instituŃie de credit are obligaŃia de a deschide cont curent la BNR, înainte de începerea activităŃii. Banca NaŃională a României deschide şi operează conturi ale instituŃiilor de credit, ale Trezoreriei statului, ale caselor de compensare şi ale altor entităŃi, rezidente şi nerezidente, stabilite prin reglementări proprii, efectuând decontarea finală, irevocabilă şi necondiŃionată, a transferurilor de fonduri în conturile titularilor.

Pentru toate operaŃiunile efectuate în conturile deschise în evidenŃele sale, cu excepŃia conturilor având ca titulari Comisia Europeană şi organisme financiare internaŃionale, banca centrală stabileşte şi încasează comisioane. Regulamentul BNR nr. 5/2005 stabileşte comisioanele practicate de BNR pentru efectuarea operaŃiunilor de depunere şi retragere de numerar ale instituŃiilor de credit şi ale Trezoreriei statului. În al treilea rând, băncile centrale solicită celorlalte instituŃii de credit să-şi păstreze la banca centrală o parte a depozitelor, sub formă de rezerve minime obligatorii, ca depozite nepurtătoare de dobândă (sau cu o dobândă mică). Acesta este un aspect al procesului general de control monetar: ridicând sau coborând nivelul cerut al rezervelor, banca centrală poate micşora sau mări capacitatea băncilor de a acorda credite. Un ultim aspect este legat de faptul că bancă centrală acŃionează ca bancher al instituŃiilor de credit naŃionale. 8. FuncŃia de împrumutător de ultimă instanŃă AcŃionând în calitate de împrumutător de ultimă instanŃă, banca centrală acordă împrumuturi băncilor comerciale, pentru a sprijini acele bănci care, temporar, nu au suficiente fonduri lichide pentru a plăti sumele cerute de deponenŃi. Băncile cu probleme de lichiditate temporară pot apela la împrumuturi de la banca centrală numai după ce au epuizat posibilităŃile de a împrumuta fonduri de la alte bănci sau instituŃii financiare sau de pe pieŃele financiare.

68

Rata dobânzii la care banca centrală acordă aceste împrumuturi de ultimă instanŃă are un nivel ridicat, tocmai pentru a determina băncile cu probleme să apeleze mai întâi la alte surse de împrumut. Banca în dificultate, înainte de a apela la această soluŃie, trebuie să fi încercat să obŃină credit pe toate căile prevăzute de lege iar acŃiunea împrumutătorului de ultimă instanŃă trebuie să prevină, pe lângă apariŃia riscului de sistem şi pierderea încrederii publice în sistemul bancar. Conform Legii nr. 312/2004 privind Statutul BNR, Banca NaŃională a României poate acorda băncilor credite pe termene ce nu pot depăşi 90 de zile, în anumite condiŃii de creditare, stabilind nivelul minim al ratei dobânzii şi criteriile ce trebuie îndeplinite de bănci, credite care sunt garantate cu - dar fără a se limita la - titluri de stat provenite din emisiuni publice, prin remiterea lor în portofoliul BNR, depozite constituite la BNR sau la alte persoane juridice agreate de BNR. Pentru toate operaŃiunile efectuate, BNR stabileşte şi încasează dobânzi, comisioane şi alte forme de acoperire a riscurilor şi costurilor de funcŃionare. 9. FuncŃia de bancă a statului Această funcŃie decurge, în primul rând, din natura formei de proprietate a capitalului, în majoritatea cazurilor fiind vorba despre proprietatea statului. În al doilea rând, în multe Ńări, banca centrală gestionează contul Trezoreriei statului. Potrivit Legii nr. 312/2004 privind Statutul BNR, Banca NaŃională a României Ńine în evidenŃele sale contul curent general al Trezoreriei statului, deschis pe numele Ministerului FinanŃelor Publice. In acest cont se reflectă încasările şi plăŃile efectuate în numele Trezoreriei statului. BNR percepe comisioane la decontarea operaŃiunilor prin contul curent al Trezoreriei deschis în evidenŃele sale şi plăteşte dobânzi la disponibilităŃile din acest cont. Banca centrală poate acŃiona ca agent al statului în stabilirea instituŃiilor de credit eligibile pentru a primi depozite ale Trezoreriei statului, în condiŃii stabilite împreună cu Ministerul FinanŃelor Publice. În al treilea rând, atunci când guvernul împrumută bani din economie, banca centrală acŃionează ca agent şi consultant al acestuia. Guvernul împrumută de pe piaŃa naŃională, oferind spre vânzare titluri de valoare (obligaŃiuni, bonuri de tezaur). Banca centrală, ca agent al statului, poate acŃiona direct sau prin intermediul altor bănci, în procesul de emisiune a acestor înscrisuri, în vânzarea şi răscumpărarea lor şi plata dobânzilor şi comisioanelor aferente. De asemenea, ea acordă consultanŃă privind cel mai potrivit titlu de valoare care să fie oferit spre vânzare, nivelul dobânzii, condiŃiile creditului şi momentul când trebuie făcută oferta de vânzare pe piaŃă. Banca centrală gestionează datoria publică, rambursând valoarea titlurilor ajunse la scadenŃă şi înlocuindu-le cu noi emisiuni (dacă este cazul). Reducerea generală a nivelului datoriei publice se realizează, de către banca centrală, prin cumpărarea de titluri de stat de la deŃinătorii acestora (dar din sumele puse la dispoziŃie de guvern).

În baza convenŃiilor încheiate în prealabil cu Ministerul FinanŃelor Publice şi în conformitate cu reglementările proprii, BNR poate acŃiona, cu perceperea unui comision, ca agent pe contul statului, în ceea ce priveşte: plasarea către terŃi a emisiunilor de titluri de stat şi alte instrumente negociabile de îndatorare ale statului român; exercitarea funcŃiilor de agent de înregistrare, depozitare şi transfer al titlurilor de stat; plata capitalului, dobânzilor, comisioanelor şi a spezelor; executarea decontărilor în contul curent general al Trezoreriei statului. Pe de altă parte, Banca NaŃională a României nu poate achiziŃiona titluri de stat de pe piaŃa primară. În al patrulea rând, banca centrală joacă un rol important în cooperarea economică şi financiară internaŃională, ea gestionând şi Ńinând evidenŃa operaŃiunilor financiare ale Ńării cu organismele internaŃionale. În general, banca centrală participă, în numele statului, la tratative şi negocieri externe pe probleme financiare, monetare, valutare, de credit şi de plăŃi. Concluzia care se desprinde din analiza acestor elemente este aceea că băncile centrale nu exercită funcŃiile unei bănci comerciale şi deci nu concurează celelalte instituŃii de credit ale sistemului.

8.2. Băncile comerciale

8.2.1. Tipologia băncilor comerciale Băncile comerciale îşi desfăşoară activitatea atât pe plan intern cât şi internaŃional, axându-se în principal pe: acordarea de credite marilor întreprinderi; acceptarea de depuneri de la alte bănci sau firme; operaŃiuni valutare; administrarea averilor; plasamentul împrumuturilor; finanŃarea schimburilor comerciale ale Ńării unde sunt amplasate; acordarea de credite pe termen mijlociu şi lung pentru export, mobilizând în

69

acest scop fonduri prin emiterea de obligaŃiuni. De asemenea, aceste bănci acordă credite filialelor bancare sau comerciale ale Ńării în străinătate, derulează operaŃiuni de schimb valutar, mobilizează împrumuturi pentru diferiŃi solicitatori străini. În mod tradiŃional, băncile comerciale îndeplinesc trei funcŃii: atragerea de depozite, acordarea de credite şi transferul fondurilor. În timp, băncile au început să se implice şi să dezvolte şi operaŃiuni specifice instituŃiilor financiare specializate non-bancare, operaŃiuni asociate investiŃiilor financiare cum sunt: emiterea, subscrierea şi lansarea unor împrumuturi pe baza de obligaŃiuni, activităŃi de brokeraj, de dealer, managementul portofoliilor investiŃionale ale clienŃilor, managementul plăŃilor curente ale clientelei bancare, cuprinse în denumirea de activitate bancară de investiŃii financiare (investment banking). Băncile comerciale, de regulă, poartă denumiri diferite sau sunt clasificate în funcŃie de anumite criterii cum ar fi: volumul activităŃii, specificul operaŃiunilor, domeniul, sectorul de care îşi au, în principal, legată activitatea. Aceste clasificări, ca şi denumirea băncilor comerciale, diferă de la o Ńară la alta şi poartă amprenta evoluŃiei istorice a sistemului bancar naŃional, dar şi a prefacerilor ce au avut loc în domeniul bancar la nivel internaŃional. În funcŃie de spaŃiul geografic în care o bancă este autorizată să îşi desfăşoare activitatea, se poate vorbi despre: • bănci locale – sunt autorizate să opereze în cadrul unei Ńări, într-un teritoriu, zonă administrativă,

deservind, de regulă, publicul şi întreprinderile mici şi mijlocii, nu dezvoltă operaŃiuni cu străinătatea, în care scop utilizează serviciile altor bănci autorizate în acest sens. Astfel sunt băncile cantonale din ElveŃia, băncile locale şi regionale din Japonia, unele din băncile statelor din SUA, băncile landurilor din Germania;

• bănci cu arie de cuprindere naŃională – sunt autorizate să efectueze operaŃiuni pe tot teritoriul unei Ńări, au reŃea de sucursale şi, cel mai adesea, tot aceste bănci sunt autorizate să dezvolte şi operaŃiuni cu străinătatea;

• bănci internaŃionale – desemnează băncile care au centrala amplasată într-o Ńară, centru financiar sau teritoriu off-shore, dar a căror activitate se desfăşoară în totalitate sau preponderent în străinătate prin sucursalele sau subsidiarele lor (instituŃii financiare sau bancare internaŃionale independente, dar pe care le controlează, de regulă, pe 30-40% din totalul activelor). Acest termen este utilizat şi pentru instituŃii financiar-bancare interguvernamentale al căror capital provine din două sau mai multe Ńări şi a căror activitate specifică, desfăşurându-se la nivel internaŃional, depăşeşte graniŃele unei Ńări (Banca Reglementelor InternaŃionale; Banca Europeană pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare; Banca Mondială etc.)

Băncile comerciale sunt foarte diversificate, ele putând fi diferenŃiate şi după tipul operaŃiunilor sau sfera teritorială de cuprindere. De aceea, adesea, denumirea de bancă comercială este asociată unui termen care îi defineşte specificul. Astfel sunt: • bănci universale – sunt denumite acele bănci care efectuează toate operaŃiunile bancare şi care nu îşi

limitează activitatea la anumite sectoare. • bănci specializate – este denumirea generică pentru a desemna băncile comerciale sau instituŃiile de tip

bancar care, de regulă, alături de operaŃiuni bancare de bază, dezvoltă preponderent operaŃiuni bancare de un anumit tip sau într-un anumit domeniu.

Din punct de vedere al specificului operaŃiunilor pe care le efectuează şi/sau al domeniului sau sectorului de activitate pe care îl deserveşte, denumirile, grupările diferă de la o Ńară la alta, fiind foarte diverse: • bănci de afaceri – realizează cea mai mare parte a activităŃii pe plan intern, atrăgând depozite şi

acordând credite pe diferite termene firmelor, companiilor industriale, comerciale, naŃionale, susŃinându-le financiar în activitatea lor;

• bănci de depozit – sunt, în esenŃă, asemănătoare băncilor de afaceri, dar terminologia este utilizată în unele Ńări în care se face distincŃie prin autorizările date de banca centrală între bănci care au dreptul să atragă fonduri sub formă de depozite şi instituŃii financiar-bancare care nu au acest drept. În FranŃa, băncile comerciale se numesc bănci de depozit. În SUA şi Germania aceste bănci se ocupă şi de emisiunea şi plasarea hârtiilor de valoare, acordarea de credite pe gaj de hârtii de valoare societăŃilor financiare etc. După anii 60, băncile de depozit au început să acorde o atenŃie deosebită creditării

70

activităŃii de comerŃ exterior şi operaŃiunilor valutare, înfiinŃând în acest scop, sucursale şi agenŃii în străinătate.

• case de emisiune – sunt instituŃii bancare care asigură plasarea pe piaŃă a unor emisiuni de hârtii de valoare (acŃiuni, obligaŃiuni etc.); în Anglia aceste instituŃii sunt considerate “merchant banks”, în timp ce în SUA sunt calificate drept ”bănci de investiŃii” (investment banks).

• case de scont – sunt specializate în acordarea de credite pe termen scurt, prin scontarea instrumentelor de plată şi credit;

• bănci specializate pe domenii sau sectoare de activitate: bănci agricole, bănci pentru comerŃ, bănci pentru industrie, care oferă întreaga gamă de servicii bancare predominant în domeniul denumirii care le definesc;

• bănci de investiŃii (de dezvoltare) – acordă credite pe termen mediu şi lung întreprinderilor industriale şi din alte ramuri economice pentru investiŃii, procurându-şi fondurile pe baza unor forme de economisire pe durate mai îndelungate decât cele obişnuite;

• bănci ipotecare – acordă împrumuturi pe termen lung garantate cu o ipotecă asupra imobilelor deŃinute de debitori;

• bănci de comerŃ exterior sau de import-export – creditează, pe diferite termene, producătorii/exportatorii autohtoni, pentru a-i sprijini în activitatea de promovare a produselor Ńării respective pe pieŃele externe; garantează creditele externe; efectuează operaŃiuni de casă în favoarea importatorilor şi exportatorilor. În unele Ńări (ElveŃia, Belgia), finanŃarea activităŃii de comerŃ exterior este realizată de băncile comerciale şi într-o proporŃie redusă de băncile de depozite, fără a exista o bancă anume specializată în acest scop. În alte state, au fost create instituŃii bancare guvernamentale cu o activitate strict profilată în acest sens, care, singure sau în colaborare cu băncile comerciale, sprijină promovarea exporturilor Ńării respective. Astfel sunt: Eximbank în SUA; Banca de import-export a Japoniei; Banca pentru ComerŃ Exterior a FranŃei etc.

După perioada 1980-1990 s-au manifestat două tendinŃe. Una prin care băncile specializate au început să desfăşoare, alături de operaŃiunile specifice care iniŃial le defineau, activităŃi bancare de orice tip, pentru orice client care se prezenta la ghişeele sale, din dorinŃa de a deveni mai competitive urmare a relaxării reglementărilor bancare naŃionale prin care în trecut anumite delimitări erau impuse. Aceste bănci au fost denumite bănci globale sau universale, în sensul că dezvoltă întreaga gamă de operaŃiuni financiar-bancare indiferent de domeniul sau sectorul de provenienŃă al clientului sau calitatea juridică a acestuia – persoană fizică sau juridică. A doua tendinŃă a fost dezvoltarea operaŃiunilor bancare de investiŃii financiare, operaŃiuni care în cazul unor bănci au devenit predominante: vânzarea şi distribuŃia de noi titluri financiare emise, eliminând intermediarii financiari tradiŃionali, consultanŃă financiară etc.

8.2.2. OperaŃiunile desfăşurate de băncile comerciale

Activitatea bancară din Italia Evului Mediu a fost deosebit de dezvoltată, atât în ceea ce priveşte acordarea de credite comercianŃilor, cât şi prin activităŃile de schimbare a banilor. De aceea, mulŃi termeni bancari, utilizaŃi şi astăzi, îşi au originea în acest spaŃiu. Este evidentă diferenŃa enormă între operaŃiunile limitate, efectuate de bancheri la începuturile activităŃii bancare şi gama complexă de servicii care pot fi oferite de o bancă modernă. Pe măsură ce băncile s-au dezvoltat, mulŃi experŃi au încercat să definească ce se înŃelege prin termenul de “bancă”, dar încă nu s-a ajuns la o definiŃie unanim acceptată. O bancă este o instituŃie căreia i se acordă permisiunea, în general sub forma unei autorizaŃii/licenŃe, de a efectua tranzacŃii cu bani. Cu alte cuvinte, o companie este bancă dacă este recunoscută oficial ca bancă. Deşi aceasta este o definiŃie “închisă” (o bancă trebuie să fie recunoscută ca bancă) ea este, în general, acceptată. Cercetătorii şi juriştii au încercat însă, în continuare, să stabilească o definiŃie care să explice de ce o anumită companie (societate comercială) trebuie să fie recunoscută ca o bancă. FuncŃiile principale ale unei bănci sunt: • să atragă depozitele băneşti ale clienŃilor, persoane fizice şi juridice (atragerea fondurilor); • să permită clienŃilor să-şi retragă banii sau să-i transfere în alte conturi (transferul fondurilor); • să acorde împrumuturi clienŃilor care solicită credite, folosind depozitele atrase (plasarea fondurilor).

71

Sintetizând, putem spune că o bancă este o companie care este autorizată de banca centrală să desfăşoare cele trei activităŃi menŃionate mai sus. Realizarea acestor funcŃii este mult uşurată dacă banca îndeplineşte următoarele condiŃii referitoare la activitatea sa: • menŃine încrederea clienŃilor; • înregistrează toate tranzacŃiile (menŃine evidenŃa riguroasă a operaŃiunilor); • asigură confidenŃialitatea bancară, dovedind discreŃie faŃă de afacerile clienŃilor. Aceste condiŃii sunt derivate, pe de o parte, din două acorduri internaŃionale importante iar pe de altă parte, se regăsesc în cerinŃele stipulate de banca centrală, prin acordarea de autorizaŃii în Ńara respectivă. În activitatea băncilor comerciale se disting următoarele grupe de operaŃiuni: ♦ operaŃiuni active – reflectă utilizarea fondurilor atrase în vederea obŃinerii de profit prin diferenŃa de

dobândă încasată comparativ cu cea plătită pentru atragerea de resurse: - creditele acordate clienŃilor, pe diferite termene, al căror obiect de creditare este foarte variat şi

diferă de la o bancă la alta, pentru care încasează dobânzi şi comisioane; - depozitele plasate – ca orice entitate care are fonduri temporar disponibile şi băncile comerciale îşi

plasează fondurile la alte bănci pe piaŃa naŃională sau internaŃională, de regulă, pe termen scurt, încasând dobândă;

- participaŃiile – se referă la investirea fondurilor băncii în acŃiuni la diferite companii. În general, participarea băncii la constituirea fondurilor altor companii este limitată proporŃional u capitalul sau fondurile sale. Aceste acŃiuni, ca investiŃii financiare pe termen lung, aduc băncii un venit anual sub formă de dividende;

- investiŃii financiare în alte titluri financiare – se referă la plasamente atât în titluri financiare pe termen scurt cât şi pe termen lung, un loc important deŃinându-l titlurile emise de stat (certificate de trezorerie, obligaŃiuni guvernamentale). Toate dobânzile încasate de bănci din plasarea fondurilor sunt denumite dobânzi active.

♦ operaŃiuni pasive - reflectă fondurile proprii sau atrase de care dispune o bancă pentru desfăşurarea activităŃii sale şi se referă la: - capitalul social şi fondurile de rezervă – la înfiinŃare, orice bancă trebuie să-şi constituie un capital

social minim, conform reglementărilor băncii centrale; - conturile curente şi conturile la termen – reprezintă 60-70% din totalul resurselor, fiind constituite

din sumele depuse la bancă de clienŃi pentru efectuarea de plăŃi sau pentru păstrare; - împrumuturile luate de la alte bănci – dacă fondurile proprii şi cele atrase nu îi sunt suficiente sau

apar decalaje în raport cu obligaŃiile de plată, o bancă se poate împrumuta sub forma: împrumuturilor de pe piaŃa interbancară pentru acoperirea nevoilor pe termen scurt de lichiditate; împrumuturilor de la banca centrală, care permit refinanŃarea băncilor comerciale;

- împrumuturile subordonate – sunt împrumuturi luate de la alte bănci, pe termen lung şi care nu pot fi rambursate anticipat, decât în caz de faliment al băncii debitoare, pentru banca creditoare acestea fiind plasamente financiare pe termen lung. Caracteristica lor principală, de unde şi denumirea, este că în caz de faliment sau lichidare a băncii, rambursarea lor are o poziŃie subordonată faŃă de toŃi ceilalŃi creditori ai băncii care au prioritate la masa credală. Pentru toate fondurile atrase sub formă de credite băncile plătesc o dobândă. Dobânda plătită de

bănci pentru fondurile atrase (în conturi, credite etc.) poartă denumirea de dobândă pasivă. Principiul de bază în practica bancară este ca întotdeauna suma dobânzilor pasive să fie mai mică decât suma dobânzilor active. DiferenŃa este destinată să acopere cheltuieli curente ale băncii (chirii, salarii, cheltuieli administrative de operare, constituire de rezerve) şi să realizeze profit. Aceste venituri şi cheltuieli sunt reflectate în contul de profit şi pierderi care constituie declaraŃia de venituri a băncii. ♦ operaŃiuni de comision.

72

BIBLIOGRAFIE • Basno, C., Dardac, N.,

Floricel, C. - „Monedă, credit, bănci”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997

• Basno, C., Dardac, N. - “OperaŃiuni bancare, instrumente şi tehnici de plată”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999

• Basno, C., Dardac., N. - „Management bancar”, Ed. Economică, Bucureşti, 2002 • Cerna, S. - “Banii şi creditul în economiile contemporane”, Ed.

Enciclopedică, 1994 • Bogdan, I. - “Tratat de management financiar-bancar”, Ed Economică,

Bucureşti, 2001 • Cerna, S. - “Sistemul monetar şi politica monetară”, Ed. Enciclopedică,

1996 • Costică, I., Lăzărescu, S.A. - „Politici şi tehnici bancare”, Ed. ASE, Bucureşti, 2004 • Dăianu, D. -„Echilibrul economic şi moneda, Keynesism şi monetarism”,

Ed. Humanitas, Bucureşti, 1993 • Dardac, N., Barbu, T. - „Monedă, bănci şi politici monetare”, Ed. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 2005 • Diaconescu, M. - “Bănci. Sisteme de plăŃi. Riscuri”, Ed. Economică, Bucureşti,

1999 • Gaftoniuc, S. - “Practici bancare internaŃionale”, Ed. Economică, Bucureşti,

1995 • Imireanu, M. Ghe. - “Tehnica şi practica operaŃiunilor bancare”, Ed. Tribuna

Economică, Bucureşti, 1995 • Jinga, V. - “Moneda şi problemele ei contemporane”, Ed. Dacia, Cluj-

Napoca, 1981 • KiriŃescu, C. - “Moneda. Mică Enciclopedie”, Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1982 • Petria, N. - „Monedă, credit, bănci şi burse”, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2003 • Taşnadi, A, Doltu, C. - „Monetarismul”, Ed. Economică, Bucureşti, 1996 • Toma, R., Negruş, M. - “Spre o nouă arhitectură monetar-financiară internaŃională”, Ed.

UniversităŃii “Lucian Blaga” din Sibiu, 2005 • Toma, R. - “Politici şi tehnici bancare”, Ed. UniversităŃii “Lucian Blaga”

din Sibiu, 2007 • Turcu, I. - “OperaŃiuni şi contracte bancare”, Ed. Lumina Lex, Bucureşti,

1995 • Turlic, V., Cocriş, V. - „Monedă şi credit”, Ed. Ankarom, Iaşi, 1997 • Turlic, V. - „Politici monetare”, Ed. Polirom, Iaşi, 2002 • *** BNR - Legea nr. 312/2004 privind statutul BNR

• *** BNR - Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, modificată prin Legea nr. 83/1994

• *** BNR - Legea nr. 163/2009 privind aprobarea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr. 39/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin

• *** BNR - Legea nr. 59/1934 asupra cecului, modificată prin Legea nr. 83/1994

• *** BNR - Legea nr. 127/2009 privind aprobarea OUG nr. 38/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 59/1934 asupra cecului

• *** BNR - Regulamentul nr. 4/2005 privind regimul valutar, republicat în 2007, cu Norma nr. 3/2005 privind funcŃionarea pieŃei valutare interbancare, modificată prin Norma nr. 10/2007, Norma nr. 4/2005 privind efectuarea operaŃiunilor de schimb valutar, modificată prin Norma nr. 13/2007

• *** BNR - Regulamentul nr. 6/2002 privind regimul rezervelor minime

73

obligatorii, modificat prin Circulara nr. 6/2005 şi Circulara nr. 22/2007

• *** BNR - Regulamentul nr. 1/2000, republicat în 2008, privind operaŃiunile de piaŃă monetară efectuate de BNR şi facilităŃile permanente acordate de aceasta participanŃilor eligibili

• *** BNR - Regulamentul nr. 11/2006 privind circuitul instrumentelor de plată de debit

• *** BNR - Regulamentul nr. 3/2009 privind clasificarea creditelor şi plasamentelor, precum şi constituirea, regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit, modificat prin Regulamentul BNR nr. 13/2009

• *** BNR - Regulamentul nr. 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentele nr. 11/2008, 2/2009, 11/2009)

• *** BNR - Regulamentul nr. 11/2007 privind autorizarea instituŃiilor de credit persoane juridice române şi a sucursalelor din România ale instituŃiilor de credit din state terŃe, cu modificările şi completările aduse prin Regulamentul nr.1/2009 şi prin Regulamentul nr. 4/2009

• *** BNR - Regulamentul nr. 24/2009 privind lichiditatea instituŃiilor de credit, modificat prin Regulamentul nr. 4/2010

• *** BNR - Circulara nr. 3/2002 privind rata dobânzii de referinŃă

• *** BNR - Normele nr. 8/1999 privind limitarea riscului de credit al băncilor, modificate prin Circulara nr. 5/2001 şi completate prin Norma nr. 11/2002 şi Norma nr. 3/2003

• *** BNR - „Raport asupra inflaŃiei”, 2007-2010

• *** - OUG nr. 99/2006 privind instituŃiile de credit şi adecvarea capitalului, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 227/2007, OUG nr. 215/2008, OUG nr. 25/2009, Legea nr. 270/2009 şi OUG nr. 26/2010)

monedĂ Şi credit -...

Documents