150 de ani de cunoastere suprimata

8/2/2019 150 de Ani de Cunoastere Suprimata

1/7

150 de ani de cunoastere suprimata

Teoria microbilor sugereaza sa folosim insecticide pentru a omori mustele; mult mai rezonabilar fi sa curatam gunoiul care le atrage Bill Nelson

Daca mi-as putea trai viata din nou, as dedica-o dovedirii faptului ca microbii isi cautahabitatul lor natural, tesutul bolnav mai degraba decit sa cauzeze aparitia acestuia Rudolph Virchow (1821-1902)

Bernard a avut dreptate, germenii sint nimic le milieu (mediul interior) este totul LouisPasteur, pe patul de moarte

Multe forme de diagnostic se bazeaza pe tipul de microb existent, iar existenta lui in corp deobicei arata ca acesta se afla intr-o stare grava de deteriorare. Germenii sint groparii naturii.

Bernard Jenson, Stiinta si Practica Iridiologiei

Rife a aratat ca orice microorganism: 1. Radiaza o frecventa monocromatica, in spectrulinvizibil ultraviolet, pe toata perioada vietii lor ; 2. Superimpozind o alta unda monocromaticaultra-violeta, se produce o a treia unda heterodina de lumina vizibila, bacteria fiind facuta sastraluceasca ; 3. Supunind-o unei frecvente ultra-scurta de valoare adecvata, bacteria sedezintegreaza imediat; 4. Animale inoculate cu doze letale de bacterii patogene erau invariabilsalvate supunindu-le corpurile pentru citeva minute, unei unde electromagnetice de frecventaadecvata; 5. Modificind mediul ambient de cultura si hrana disponibila, bacterii prietenoase cacele din colon puteau fi transformate in patogeni cum ar fi cunoscuta cauza a febrei tifoide.Similar, agentul viral asociat cu cancerul putea fi transformat in inocentul bacillus coli. Rife aafirmat ca metabolismul celular dezechilibrat este cel care produce boala. Un corp sanatos nueste susceptibil la boala. Virulenta este o problema ecologica cu alte cuvinte, o problema de

curatenie interioara. Krebs, Krebs & Beard, in Lumea Medicinii, iulie, 1950

150 de ani de cunoastere suprimatade Christopher Bird 1991 (Nexus Magazine, aprilie 1992)

Misterul organismelor microbiale pleomorfice

Baza stiintei este descoperirea, iar ea implica o schimbare a viziunii despre lume.Descoperirea in stiinta este posibila doar in societatile care acorda cetatenilor lor libertatea dea cauta adevarul, oricare ar fi acesta si care prin urmare au respect pentru diferitele cai ceconduc la acel adevar. John Polanyi, canadian, laureat al premiului Nobel (chimie)

In cele ce urmeaza vom incerca sa redam rezumativ descoperirile facute de un grup decercetatori eretici intr-un cimp al cunoasterii care trateaza despre cele mai mici forme de viataexistente. Desi ar putea fi greu de acceptat, aceste descoperiri, facute acum mai mult de unsecol, au fost consistent ignorate, cenzurate, trecute sub tacere si suprimate de-a lungulintregului acest timp, de catre liderii de opinie, ginditorii ortodocsi ai microbiologieioficiale. In loc sa fie intimpinate cu bratele deschise si curiozitate, aceste descoperiri, au fostprimite cu o ostilitate rezervata de obicei doar impostorilor si ereticilor.

A incerca sa rezumi vastitatea acestei panorame multidimensionale este ca si cum ai cauta saredai continutul unui manuscris voluminos pe un timbru postal, sau sa reduci o drama in treiacte la un scurt-metraj de citeva minute. Nu este vorba doar de volumul impresionant dematerial, ci si de dificultatea de a obtine referinte din sursele bibliografice obisnuite. Pe de alta

parte, protagonistii acestei saga sint de obicei complet izolati unul de altul in spatiu, timp, sauamindoua. Ei si cercetarile lor au ramas in consecinta adeseori necunoscuti potentialilor lorcolegi si aliati naturali. Ei se aseamana unor aventurieri care, crezindu-se singurii exploratori aiunui teritoriu virgin, deschid in acelasi timp drumuri diferite in acelasi terra incognita.

1
http://romaniaraw.freeforums.org/150-de-ani-de-cunoastere-suprimata-t421.htmlhttp://romaniaraw.freeforums.org/150-de-ani-de-cunoastere-suprimata-t421.html


2/7

Mai mult decit atit, asa cum am mentinoat deja, rapoartele descoperirilor unei intregi NoiLumi, facute de acesti numerosi Columbi nu au fost binevenite in lumea carografilor LumiiVechi care isi terminasera deja de desenat hartile, si erau satisfacuti de ele. Ca atare, dinmoment ce hartile acestui teritoriu sint in cazul fericit doar niste schite, iar in cazul nefericit,complet inexistente, strainii care incearca sa-l penetreze ar face bine sa-si aminteasca vechiulproveb Buddhist Singurele carari sint acelea create prin mers. Iar cele pe care se va intimplasa paseasca ei, vor fi nu atit selectate intentionat cit descoperite din intimplare.

Pentru aceste motive, cind am decis cum sa tratez acest subiect, am optat sa eschivezformalitatile oricarui gen de abordari academice in favoarea unei naratiuni a propriilor meleincursiuni in acest putin-cunoscut teritoriu,, asa cum au survenit ele, cronologic. [...] Sintconvins ca daca unii dintre voi ati fost minati de acelasi gen de curiozitati, calea pe care atiparcurs-o este diferita de a mea. Totusi, asa cum se spune, toate drumurile duc la Roma.

Inceputul: Wilhelm Reich si bionii

Primul meu contact cu lumea organismelor pleomorfice desi nu l-am recunosctut la vremearespectiva a venit in 1969 cind am fost rugat de catre Peter Tompkins, un autor cunoscut, sa-l ajut in cercetarea lui asupra vietii si muncii unui om de stiinta rebel, raposatul WilhelmReich, doctor in medicina.

Daca a fi rebel este o calitate atribuibila inovatorilor carora nu le este frica de idei si inventiinoi, si care deseori ignora orice intruziune a educatiei formale in subiectul cercetarilor lor,atunci acest termen se potriveste de minune lui Reich. Dupa ce si-a facut debutul ca elevpreferat si colaborator al lui Freud, a rupt orice contact lu lumea psihanalizei pentru a urma ocariera independenta intr-o arie denumita azi, biofizica. Atunci cind a consacrat termenulFreudian turma pe la mijlocul anilor 1930, majoritatea colegilor i-au devenit inamici.

Exilat in Norvegia, a inceput sa lucreze cu un microscop neobisnuit echipat cu lentile ceputeau mari organismele vii de 2-3000 X, mai mult decit dublul capacitatii obisnuite amicroscoapelor din acea perioada. Printre extraordinarele sale descoperiri se numaravesiculele, saci minusculi continind fluide, care apar in infuzii de fin si alte substante cum arfi tesuturi animale, pamint si carbune.

Dupa multiple experimente in care a notat o crestere marita a numarului de vezicule careputea fi obtinut in cultura atunci cind preparatele care le contin erau fierte, a tras concluzia caciudatele forme erau tranzitionale, la jumatate intre viu si ne-viu. Acestor stadii anteriornecunoscute de viata, le-a dat numele Bioni.

Majoritatea microbiologilor, ca sa nu mai vorbim de alti oameni de stiinta, fara indoiala auprivit creaturile lui Reich ca pe niste personaje scoase din filmul lui Disney, Fantasia. Darsocurile abia incepeau. Cind Reich a turnat din fiertura sa pe medii de cultura nutritive,culturile au inceput sa genereze bacterii si amoebe, creind cum s-ar zice, forme de viatacunoscute, sau cel putin cunoscute oficial.

Exista desigur, posibilitatea ca noile generate animacule cum le-a numit Leuwenhock,

inventatorul microscopului, atunci cind le-a vazut sa fi invadat cultura, din mediul ambiant,sau sa fi aparut pentru ca mediul de cultura fusese impropriu sterilizat. Pentru a eliminaaceste erori, Reich a super-incalzit cultura de bioni, si spre mirarea sa, mixtura moartadadea in continuare nastere fomelor microbice.

Asta l-a dus la concluzia ca bionii, stagiile preliminare ale vietii, erau intrupari ale unei fortevitale indestructibile, care sfida moartea. Aceasta energie vitala, el a numit-o Orgon.

O atit de intriganta descoperire ca cea a unei noi energii vitale nu putea sa nu irite biologiicare incercau de mult sa ingroape teoriile vitaliste ale filosofului francez Henri Bergson, carevorbeau despre elanul vital, sau ale biologului german Hans Driesch care imprumutasetermenul entelechie de la Aristotel. Biologia se situa tot mai mult sub un scrutin rece al fizicii

care respingea ferm orice notiune mistica cum ar fi cea de creator primordial sau forta avietii si ca atare, cauta se se conformeze tot mai mult notiunilor mecaniciste.

Daca descoperirile sale n-ar fi fost atit de eretice incit sa alarmeze stiinta ortodoxa sauoficiala, afirma Reich, structurile pe care le numeste bioni ar putea fi detectate si cultivate

2


3/7

inclusiv din singele uman care, atunci ca si acum, este considerat a fi steril, o doctrinainatacabila, predata in scolile medicale.

Aceasta idee, l-a dus mai departe la examinarea probelor de singe recoltate de la persoanesuferind de cancer, in care a descoperit forme bacteriale extrem de mici pe care le-a asociatcu boala. Ca atare le-a numit bacili-T, T venind de la cuvintul Tod care in germana (limbamaterna a lui Reich) inseamna moarte.

Aparent, exista un fenomen care se desfasoara in corpul persoanelor bolnave, o degenerarecare face bionii datatori de viata sa se transforme in T-bacili patogeni. [...] Acesta estemomentul cind trebuie sa ne punem o intrebare esentiala. Pun aceasta intrebare deoarece amdescoperit ulterior ca cercetatorii din acest domeniu de nisa care au descoperit microbiasociati cu starile cancerigene si carora fiecare le-a dat alt nume, creind un adevarat Turnal lui Babel in loc sa priveasca prezenta formelor straine ca un semnal de alarma sauindicator de probleme, au asociat-o cu CAUZA bolii.

Intrebarea centrala a acestei discutii, este prin urmare: Sint oare microbii care apar in corp,rezultatul mai degraba decit cauza bolii, chiar daca nu mereu, cel putin, in majoritateacazurilor ?

E posibil sa fie ambele.

Viata lui Reich s-a sfirsit tragic. Datorita eforturilor sale, el a devenit tinta atacurilor virulenteale celor care simteau tremurindu-le sub picioare dogmele sacre ale stiintei medicale ingeneral si are cancerologiei in special. Povestea acestui om remarcabil s-a sfirsit prin procesulsi condamnarea sa la inchisoare intr-un penintenciar federal, unde, in 1964, a si murit.

Guvernul republicii noastre libere Americane, a ordonat de asemeni ca toate scrierile sale pecare au putut pune labele, sa fie arse intr-un incinerator din New York. Acest ordin a fostexecutat la mai putin de 20 de ani dupa ce guvernul Germaniei Naziste ordonase ca toatepublicatiile lui Reich sa fie arse pe un rug imens din centrul Berlinului.

O descoperire nu vine niciodata singura: Royal Raymond Rife si microscopul sau universal

[...]Ce face ca noile descoperiri sa nu fie recunoscute drept ceea ce sint ? Este oare din cauzacercetatorilor clasici, care se complac in gindirea ortodoxa, incapabili sa-si schimbeviziunea despre lume astfel incit sa includa consideratii inovatoare, sau idei de frontiera ?Cum se face ca in incitele conduse de arbitrii cunoasterii, dovezile despre lucrurinecunoscute, in loc sa fie privite cu interes sint deseori alungate ca iluzorii sau facute tabuca fantezii ?

In 1965 am dat peste un articol remarcabil prin faptul ca in 1944 fusese publicat in nu doarunul, ci doua publicatii prestigioase jurnalul Institutului Smithsoniar din Washington D.C. sicel al Institutului Franklin din Philadelphia. O treime din continut ii era dedicata unui noumicroscop electronic, recent lansat pe piata de Radio Corporation of America; celelalte douatreimi partea leului unui microscop universal care fusese proiectat si dezvoltat in 1920 deun autodidact californian, Royal Raymond Rife.

Microscopul electronic, desi este capabil sa mareasca de peste 500.000 X la rezolutiiexcelente, are totusi neajunsul ca nu poate examina lucruri vii, doarece radiatia le omoara.Dar, dupa cum reiesea clar din articol, instrumentul lui Rife era capabil sa mareasca inclusivcorpurile vii la nemaiauzita valoare de cel putin 60.000 X, de asemeni la o rezolutie excelenta.Cu acest dispozitiv extraordinar, Rife a putut fi martor prezentei unei intregi familii de microbiin singele persoanelor bolnave, care aparent se transformau dintr-unul in altul, in functie deconditii, ca o omida metamorfozindu-se succesiv in multe stadii pina la fluture in total 16,acelasi numar confirmat ulterior de Gaston Naessens ca fiind ciclul somatidelor.

Ca urmare, a ajuns si el in mod independent la aceeasi concluzie logica pe care au atins-o sialtii de asemeni in mod independent, atit inaintea lui cit si dupa el, si anume ca microbii se

formeaza spontan in interiorul corpului, si in opinia lui Rife, nu constituie cauza ci rezultatulstarilor patogene. Aceasta simpla concluzie contrazice complet tot ce se invata desprebacteriologie si boli in ani de zile de facultate de medicina.

Abia venindu-mi sa-mi cred ochilor, si amintindu-mi despre informatiile pe care le acumulasem

3


4/7

in timpul studiului meu despre Reich, am petrecut urmatoarele doua luni la BibliotecaNationala de Medicina cautind urme ale muncii lui Rife si informatii despre supermicroscopullui. Nu numai ca materialele de referinta erau extrem de rare, dar orice informatie asupramicroscopului insusi, parca disparuse de pe fata pamintului. Cercetarile mele in biblioteca auaratat ca in timpul citorva decade pina in 1930, o lung sir de microbiologi acum uitati complet,sustineau ca, departe de a avea o forma stabila, bacteriile puteau fi facute, in conditiiadecvate de cultura, sa se metamorfozeze in forme suficient de mici incit sa treaca prin filtrecapabile de a opri orice microb mai mare decit un virus. Datorita diferendelor de opinie cu

scoala ortodoxa de bacteriologie, cunoscuta ca non-filtrationista, rebelii purtau numele defiltrationisti.

Interludiu: Ernst Bernhard Almquist

Unul din pionierii acestei scoli a fost un suedez, Ernst Bernhard Almquist, care, datoritafaptului ca era deasemeni si explorator polar, a primit onoarea de a avea niste insule numitedupa el, pe coasta de nord a Siberiei. Almquist a facut sute de observatii ale bacteriilorpleomorfice la el in laborator, la fel ca si alti cercetatori in Franta, Italia, Germania, Rusia, siSUA, si probabil si alte tari. In 1922, dupa douazeci de ani de munca, Almquist a tras concluziaca nimeni nu poate afirma ca stie intregul ciclu de viata si toate varietatile macar uneisingure specii bacteriale. Orice afirmatie in acest sens este doar o asumptie. Un furor astrabatut lumea microbiologiei atunci cind a inceput sa vindece cancerul si alte boli prin

metode electro-magnetice, si, asemeni lui Reich, a fost dat in judecata de catre autoritatilemedicale din Statele Unite. Procesul s-a dovedit traumatic pentru inventator, conducind initialla o cadere nervoasa, apoi la alcolism.

Destinele opuse ale celor doua microscoape, cel electronic si cel universal, au continuat deatunci sa-mi intrige gindurile cu o intrebare filosofica: cum se face ca primul, capabil doar saredea materia inerta, a fost universal adoptat in laboratoarele lumii, in timp ce al doilea,capabil sa redea functionarea pe viu a oricarui organism, a fost dat uitarii universale ? Ce aresuccesul triumfal al unuia si esecul celuilalt sa ne spuna despre modelul oficial al secolului 20in stiintele biologice, care teoretic ar trebui sa studieze viata ? Daca tot am inceput seriaintrebarilor, sa continuam. Ce se intimpla cu politica stiintei de a reusit sa plaseze doi titaniai gindirii sau trei, daca e sa anticipam si sa-l includem si pe Gaston Naessens oameni auto-didacti si experti in microscopie si oncologie, pe banca acuzatilor ? Cum se face ca

descoperirile tuturor au fost puse la index ca false si fara valoare ? Ce arata denuntul lor casarlatani si escroci, in SUA, Franta si alte tari ? E necesar un moment de tacere pentru acontempla raspunsul la toate aceste intrebari.

Trei Doamne, si toti trei: Gaston Naessens si Somatidele

De la Reich la Rife, urmatorul loc unde m-a condus cautarea mea a fost Rock Forest, un satucde linga Quebec, la nordul Vermont-ului, in acea regiune numita in franceza LEstrie si EasternTownships in engleza. Fusesem alertat de existenta lui Gaston Naessens de catre Eva Reich,doctor in medicina, fiica lui Wilhelm Reich cu care pastrasem legatura inca de cind necunoscusem in timpul cercetarii mele asupra lui Reich. Prima mea vizita la Gaston Naessens aavut loc in 1979, zece ani dupa ce o cutie cu scrierile lui Reich imi fusese inminata de catrePeter Tompkins pentru studiu. In urmatorii zece ani aveam sa-mi largesc mult orizontul

deschis de acesti pasi initiali.

Pe masura trecerii timpului, principalul element care devenea socant de evident, era refuzulsau incapacitatea de a intelege a multor oameni de stiinta antrenati, a ceea ce se vede prinmicroscopul lui Naessens. In loc sa trimbiteze existenta somatidelor ca fiind ceva nou siinteresant, majoritatea le ignorau ca artifacte, ceva nenatural si introdus din greseala inmediul de cultura. Un intreg eseu ar putea fi scris despre cum apar astfel de credinte in mintilecelor presupus competenti, cei mai autoritari transmitind aceste credinte ca certitudininaivilor care-i urmeaza. Toti acesti observatori si ei constituie majoritatea au uitat, dacaau macar au auzit vreodata, dictonul lui Reich privitor la munca stiintifica: Nu crede automatin nimic, in special daca ti se spune sa faci asta. Convinge-te personal de orice, observind cuproprii tai ochi. Dupa ce ai perceput un lucru nou, nu il scapa din vedere pina nu-l explici in

totalitate.

[...]Majoritatea descoperirilor lui Naessens au fost relatate in partea intai a cartii mele. Inretrospectiva, voi mentiona aici doar faptul ca descoperirea sa principala pare a fi aceea de afi trasat intregul ciclu de la originea lui formele extrem de mici numite somatide si de a

4


5/7

arata cum aceste forme nu doar sint indestructibile ci si actioneaza ca un fel de precursor alADN-ului.

Careu de Asi: Bchamp si microzimele

Era in Franta, 1984, si ma intilneam cu un farmacist, Marie Noclerq, care dupa o viatapetrecuta practicindu-si profesia, a hotarit sa scrie o dizertatie doctorala sub titlul AntoineBechamp, 1816-1908: omul si omul de stiinta, originalitatea si productivitatea muncii sale.

Disparitia microscopului Rife si a documentatiei sale constituie un capitol pierdut in istoriamicrobiologiei. Noclerq reusise sa dezgroape un intreg volum pierdut al aceleiasi stiinte. Dinnou ma loveam, din intimplare parca, de o controversa implicind doi titani ai stiintei, carefusese de atit de mult timp maturata sub covor incit citeva generatii de oameni de stiintanici macar nu au auzit de existenta ei.

Unul din cei doi adversari era Bchamp, celalalt, faimosul Louis Pasteur, al carui nume esteastazi inscris pe frontispiciul fiecarui institut de cercetare din lume. Controversa centralaimplica viziunile lor opuse despre geneza bolilor infectioase. Printr-un medic din Bretonia,Noclerq a intrat in posesia unui volum gros de istorie a medicinei, in care a citit ca, pe patul luide moarte, Pasteur a declarat Claude Bernard a avut dreptate microbul nu inseamna nimic,terenul este totul.

Prin negarea sa, parintele teoriei inca intronata ca evanghelie ca rolul primordial in multeboli este jucat de germenii care invadeaza corpul din exterior, parea sa cedeze dovezilor ca,de fapt, rolul principal este in majoritatea situatiilor jucat de mediul intern al corpului,terenul cum s-ar zice, care modificindu-se datorita unor cauze variate, permite aparitiagermenilor din interior.

Ce omitea Pasteur era faptul ca confesiunea sa nu era bazata pe o singura afirmatie relevantaa fiziologului principal al Frantei acelor zile, Bernard, ci pe Antoine Bchamp, omul cu carefusese la cutite decade intregi.

Sapaturile lui Noclerq in surse incontestabile dovedesc ca batalia fusese cistigata nu pe bazaprobelor stiintifice, ci datorita abilitatilor lui Pasteur intr-o arta numita azi relatii publice sisuccesului sau in a-si minimaliza adversarul dezamagit si scirbit de lupta pentru atentie

mediatica.

Daca dreptatea cistiga, victoria lui Pasteur se va dovedi intr-o zi a fi fost pyrrhica(http://en.wikipedia.org/wiki/Pyrrhic_victory n.t.), cel putin in termenii pirederilor incalculabilesuferita de stiinta medicinii, obligata un atit de lung timp sa urmeze linia Pasteuriana.

Lantul de descoperiri al lui Bchamp a inceput atunci cind, atacind problema fermentatiilor reactii chimice care sparg compusi complecsi in substante relativ simple a izolat dinorganismele vii o serie de fermenti pe care i-a numit zymaze. Lucrind cu o clasa deorganisme numite mucegaiuri, fiinte fungoide care dezintegreaza materia organica, Bchampa vazut ca acestea se formeaza printr-o aglomerare de granulatii. Aceste granulatii, datoritaconexiunii lor cu zymazele, au fost botezate microzyme sau mici fermenti, precursor lexicalal somatidelor lui Naessens.

Foarte important pentru scopurile acestei naratiuni, el a observat de asemeni ca granulatiiledin discutie, sub anumite conditii, se auto-asamblau in bacterii unicelulare, ceea ce demonstraca celulele nu mai puteau fi considerate unitatile de baza ale vietii, ci fenomene compuse.Mai mult decit atit, microzymele erau aparent indestructibile, pentru ca Bchamp le-a gasitchiar si in calcare datind din perioade geologice de acum 60 de milioane de ani, momentulaparitiei primelor mamifere pe Pamint. Si a fost fascinat de faptul ca orice incercare de a leomori s-a dovedit un esec.

Asa cum relateaza in cea de-a treia capodopera a sa, Singele, Sint capabil sa afirm camicrozyma este inceputul organizarii, si din moment ce microzymele din bacteriile moarte,inca traiesc, rezulta ca ele sint deasemeni sfirsitul viu al oricarui organism, fiinte vii apartinind

unei categorii speciale si fara anolog.

Deoarece microzymele apar la inceputul procesului vietii de exemplu, intr-un ovul caredevine un ou si sint de asemeni gasite, complet active, in forme de viata aflata indescompunere, Bchamp, intr-o parafraza la legea chimica a lui Lavoisier Nimic nu se creaza,

5
http://en.wikipedia.org/wiki/Pyrrhic_victoryhttp://en.wikipedia.org/wiki/Pyrrhic_victory


6/7

nimic nu se pierde, totul se transforma avea sa afirme Nimic nu cade prada mortii, totulcade prada vietii. Pe pagina ultima a Singelui, Bchamp este si mai explicit: Dupa moarte,este esentila ca materia sa fie restaurata la o conditie primitva, pentru ca a fost doarimprumutata pentru un timp organismului viuFiintele vii, umplute cu microzyme poarta inele elementele esentiale vietii, bolii, distrugerii sau mortii.

Quinta Royala: Guenther Enderlain si ciclul de viata bacterian

Abia in 1990, 22 de ani dupa ce incepusem sa studiez despre Reich si bioni, am avut in sfirsitacces la munca altui cercetator care facea lantul de descoperiri de pina atunci sa straluceascasi mai evident. Acest acces a fost facilitat initial de o carte, prima in limba engleza asuprasubiectului, tratind despre cercetarile incepute in timpul primului razboi mondial de catrezoologul german Guenther Enderlein, ale carui descoperiri erau caracterizate de catre autorulcartii ca fiind cele mai importante facute vreodata.

Lucrind ca bacteriolog intr-un spital militar de pe coasta Marii Baltice, Enderlein a terminat in1917 un manuscris care revela multe faze de dezvoltare pleomorfica ale bacteriilor si arata caboala si procesul vindecarii sint strict dependente de legi ciclice morfologice. Manuscrisul afost publicat sub numele Bakterien Cyclogenie (Ciclul de viata Bacterian) in 1925, scurt timpdupa ce autorul sau fusese numit curator al Muzeului Zoologic din Berlin.

Inspirationali in munca sa, Enderlein ii considera pe Antoine Bchamp, ca si pe citiva germanicare au preluat munca lui Bchamp de acolo de unde o lasase acesta, printre care si zoologulRobert Leuckart, fondatorul stiintei parazitologiei, si Otto Schmidt, primul care a raportatparaziti in singele pacientilor de cancer, inca din 1901. Avind in vedere interesul pentrumicroscopia in cimp-negru (darkfield) al celor prezenti aici, merita mentionat ca doar lucrind laacest instrument a putut Enderlein sa observe cum microorganismele trec printr-un ciclu cunenumarate variatii.

El a afirmat fara echivoc ca, in timp ce diferitele tipuri de micro-organisme traiesc in modnormal in interiorul corpului intr-o relatie mutual benefica, odata cu deteriorarea severa amediului din interior, ele se dezvolta in forme patogene, creind ceea ce el a numit dis-bioza(opusul sim-biozei). Actiunea lor nu se datoreaza vreunei intentii perverse din parteamicrobilor de a rani corpul, ci nevoii de a supravietui chiar si sacrificindu-l pe el. In fazele

initiale de dezvoltare, ele traiesc in singele omului si indeplinesc functii benefice sanatatii; informele patogene ele abandoneaza acest rol pentru a-si asigura autoprezervarea.

De vreme ce azi, Bakterien Cyclogenie este virtual necunoscuta, e curios sa notam ca, inainteacelui de-al doilea razboi mondial, ea a adus autorului o oarecare recunoastere internationala. Afost aparent primita cu interes la un congres international tinut in Pittsburgh, Pennsylvania in1930, si de asemeni, contributiile lui Enderlein au fost recunoscute si el, onorat, la cel de-artreilea Congres Microbiologi tinut in New York.

In ciuda atacurilor personale suferite din partea membrilor puternici ai comunitatii medicalegermane ortodoxe, Enderlein a fost puternic sprijinit de citiva colegi curajosi, ca medicul sicercetatorul in microbiologie Doctor Wilhelm von Brehmer.

Cartea lui Enby m-a informat de asemeni asupra aspectelor istorice despre cum doctrina camicrobii sint monomorfi (au o singura forma) si nu pleomorfi a cistigat acceptare, aspectepe care le scapasem din vedere in timpul cercetarilor asupra lui Royal Raymond Rife. Aceastaintorsatura poate fi atribuita nu doar influentei lui Pasteur (1822-1895) ci si aceleia a lui RobertKoch (1843-1910), ale carui principii constituie azi una dintre cele zece porunci ale cercetariimicrobiale; si deasemeni aceleia a compatriotului sau, naturalist si botanist, Ferdinand JuliusCohn (1828-1898), care a insistat asupra constantei tipurilor bacteriale si clasificarii lor rigidein specii bazate pe structura si forma. Stabilit ca dogma, modelul Cohn-Koch a fost viziuneaasimilata de multi americani plecati la studii in Germania, care au adus modelul acasa latrecerea secolului trecut, unde el nu a intimpinat nici o opozitie.

In loc de concluzie: cararea continua

Ce am prezentat aici este doar o istorie a unei calatorii personale in misteriosul tarim alorganismelor pleomorfice. V-am relatat-o astfel incit sa puteti participa la toate incertitudinilesi surprizele pe care le-am trait de-a lungul acestei explorari. Tarimul vizitat a fost doarsuperficial schitat, ca rezultat al explorarilor mele, si mult ramine inca sa fie cartografiat.

6


7/7

In 1927, microbiologul Philip Hadley nota in Jurnalul Bolilor Infectioase, intr-un articol de 312pagini numit Disocierea Microbiala: Vor trece probabil multi ani inainte ca o evaluareadecvata a contributiilor lui Enderlein sa poata fi facuta. Intre timp, putem privi cu admiratieincercarea sa manifesta de a aduce un gram de ordine in starea haotica a studiului celulelorbacteriale. Enderlein a deschis un drum pe care, mai devreme sau mai tarziu, alti bacteriologiil vor urma cu siguranta. Aceste cuvinte au fost scrise acum 64 de ani de atunci si pinaacum, putini au ridicat manusa aruncata de Hadley.

_________________http://bhairavah.blogspot.com

7
http://bhairavah.blogspot.com/http://www.statcounter.com/http://romaniaraw.freeforums.org/report.php?f=11&p=2519http://bhairavah.blogspot.com/

150 de ani de cunoastere suprimata

Documents