13_comunicare si relatii publice_r_suport de curs pdf

8/18/2019 13_Comunicare Si Relatii Publice_r_SUPORT de CURS PDF

1/18

1

COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE

CONȚINUT: I. RELAȚII PUBLICE

II. COMUNICAREA INTERACTIVĂ III.

COMUNICAREA INTERPERSONALĂ IV. BARIERE ÎN COMUNICARE V. COMUNICAREA INFORMAȚIILOR ÎN PRESĂ

I. RELAȚII PUBLICE

Relaţiile publice sunt o funcţie a managementului care permite menţinerea şi definireaunei organizaţii prin cultivarea si ameliorarea comunicării externe şi interne. Relaţiile

publice sunt practicate în (şi pentru) toate tipurile de structuri organizaţionale: instituţiiguvernamentale, organizaţii neguvernamentale, instituţii de învățământ etc. Relaţiile publice presupun activităţi continue care urmăresc crearea unei imagini solide

pentru o organizaţie. Acestea includ ajutarea publicului să înţeleagă organizaţia si serviciileoferite de aceasta.

Relaţiile publice – activităţi: gestionează comunicarea dintre o organizaţie şi grupurile ţintă proprii acesteia este o actiune de influenţare susţinuta a opiniei publice printr -o performanţă demonstrată

public

identificarea şi respectarea nevoilor publicului ţintă (grupul căruia te adresezi)

contribuie la formarea opiniei publice prin furnizarea de informaţii

presupune câştigarea încrederii şi menţinerea credibilităţii presupune comunicare, percepţie şi imagine.

Cele mai importante caracteristici ale relaţiilor publice sunt:deliberarea: activitatea de relaţii publice vizează informarea, influenţarea şi obţinerea unui

răspuns din partea publicului;planificarea: resursele oricărei organizaţii sunt limitate şi de aceea trebuie planificate în

raport cu importanţa activităţilor derulate;

performanţa: performanţa echipei de relaţii publice şi rezultatele ei determină performanţaorganizaţiei client;

comunicarea bilaterală: relaţiile publice au la bază preluarea informaţiilor din mediul încare operează organizaţia, transmiterea de noi informaţii şi urmărirea feed-back-ului acestora;

interesul public: scopul activităţii de relaţii publice este satisfacerea nevoilor publicului;dimensiunea managerială: eficienţa activităţilor de relaţii publice depinde de calitatea

managementului.


2/18

2

Ce nu sunt Relaţiile Publice : Propagandă Manipulare

Publicitate

Diferenţa între Relaţii Publice / Presă şi PublicitateRelatii publice Presă Publicitate

Sursă Organizaţia sau oagenţie

Instituţii de presă: presascrisă, presă audio-

vizuală, presă online

Agenţie

Funcţie Crează mesaje şicultivă relaţii pt. aasocia organizaţia

cu publicurile

importante pt.aceasta

Creează mesaje pentruinformarea şi

influenţarea publicului

Creează mesaje pt. a promovaun produs şi a influenţa

comportamentul potenţialilorclienţi

Nevoia căreiai se răspunde

Deficit de

familiaritate cu

organizaţia şi derecunoaştere a

importanţei acesteia

Nevoia informării publicului, setea de

senzational.

Necesitatea de a vinde,

deficitul de familiaritate cu

noi produse,

Ţintaactivităţilor(publicul)

Beneficiarii /

clienţii, decidenţii,finanţatorii

(investitori) publicul

general

Publicul în general Clienţii, publicul general aflatîn targetul de consumatori

Metode Cultivarea relaţiilor. Promovarea

imaginii dorite

Implicarea încomunitate

“Câştigarea”expunerii mediatice

Informare prin

intermediul ştirilor de presă, influenţarea

publicului prin

intermediul editorialelor

Spaţiu media plătit Activităţi de promovare prin

evenimente etc.

Modul deacţiune

(predominant)

Utilizat fieindependent, fie

integrat cu

activităţile demarketing social

marketing sau

publicitate

Periodicitatea mesajuluimedia şi insitenţă in

transmiterea mesajului

media către public.

Concentrat asupra satisfaceriiexclusive a target-ului:

consumatorul


3/18

3

II. COMUNICARE INTERACTIVĂ

Comunicarea:

un schimb de mesaje între cel puţin două persoane, din care una emite o informaţie, iar

cealaltă o recepţionează;

un proces de interacţiune între persoane, grupuri, organizaţii, prin intermediului cuvântuluisau al unor mijloace nonverbale (imagine, gest, semn, simbol);

un proces prin care un emiţător transmite o informaţie receptorului prin intermediul unui

canal, cu scopul de a produce anumite efecte asupra receptorului;

Elementele acestui proces sunt următoarele: Sursa – emitentul mesajului Codificarea – simbolurile orale sau scrise utilizate pentru a transmite mesajul Mesajul – ceea ce emitentul doreşte să comunice Canalul – mediul utlizat pentru a transmite Decodificarea – interpretarea mesa jului de către receptor Receptor – destinatarul mesajului Feedback – informaţia utilizată pentru a determina fidelitatea transmiterii şi recepţionării

mesajului.

1. Funcţiile comunicării cognitivă: informaţii noi, cunoaşterea unor reguli, principii etc. de reprezentare: cuvintele pot substitui, în anumite situaţii, obiecte, fenomene şi relaţii

concrete cuvântul = „semnal al semnalelor” ; emoţional-expresivă: facilitarea exteriorizării şi transmiterii unor idei şi trăiri subiective

complexe, prin intonaţie, ritm, pauze, accente etc. ; imperativ-persuasivă: de exprimare a unui ordin, îndemn, rugăminţi şi de convingere;

de reglaj şi autocontrol: comenzi de optimizare a propriilor stări interne şi actecomportamentale, precum şi mesaje adresate celor din jur de atenţionare, de avertizare, de

susţinere şi încurajare, de blamare etc. ;

ludică: relaxare, distracţie, de amuzament;

dialectică: formularea situaţiilor contradictorii şi conflictuale, şi în medierea analizei şirezolvării lor .

2. Forme de comunicare

a) comunicare verbală

Sursa Codificare Canalul Decodificare Receptor

Feedback


4/18

4

cea mai evidentă formă de comunicare

se realizează prin cuvânt, oral sau scris necesită un cod de descifrare a mesajului fiecare cuvânt sau construcţie verbală poate căpăta înţelesuri specifice, marcând

apartenenţa la o microcomunitate (educaţională, juridică, medicală, de „cartier” etc.) formulele de adresare pot fi mai simple sau mai elaborate, în funcţie de nivelul grupului

b)

comunicare nonverbală

se prezintă ca un element de întărire al comunicării verbale

are următoarele forme: mimica (expresia facială): privire (deschisă sau evitantă), zâmbet (sincer sau

prefăcut) gestica: mişcarea mâinilor, bătutul din picior, aranjarea ritmică a părului,

mişcarea regulată a capului etc. mişcarea în faţa receptorului: regulată, agitată, enervantă etc. postura: relaxată, deschisă, dominatoare, ghemuită, cu picioarele încrucişate

etc.

atitudinea: relaxată, gravă, serioasă, închisă, respingătoare etc. vestimentaţia: elegantă, neglijentă, clasică, extravagantă, clasică, sportivă etc. proxemică (teoria distanţelor între emiţător şi receptor): după cercetătorul

american Edward Hall, există următoarele distanţe fizice păstrate de oameniîntre ei: intimă ( 0 – 45 cm); personală ( 30 – 1,20 m); socială ( 1,20 – 3,60 m); publică (peste 3,60 m)

comunicarea cu timpul: punctualitatea, respectarea fixă a orarelor, durata

activităţii de comunicarea, folosirea economică a timpului c) comunicare paraverbală

este un nivel mai profund al comunicării, în care accentul cade nu pe ceea ce spune emiţătorul, ci pe felul cum spune urmăreşte atât analiza formelor de comunicare nonverbală, cât şi integrarea lor în mesajul

propriu-zis

se referă la următoarele forme:

tonul vocii (reprezintă 38% din mesajul uman transmis): plăcut, coborât, blândetc.

volumul vocii: normal, prea tare, prea încet. ritmul vorbirii: normal, repede, rar, sacadat, tensionat.

III.

COMUNICARE INTERPERSONALĂ

Niveluri de comunicare

a. comunicare intrapersonală:

se petrece în interiorul fiecărui individ în parte

individul este atât emiţător, cât şi receptor

se realizează în momente de autoanaliză, de reculegere, de rugăciune


5/18

5

trebuie să i se acorde importanţa cuvenită, deoarece contribuie la fixarea unor obişnuinţe

ce se vor manifesta şi în comunicarea cu alţii.

b. comunicare interpersonală:

are loc, de obicei, între două persoane care se află într -o relaţie stabilă decolaborare/convieţuire: comunicare între doi-trei membri din conducerea unei instituţii de

învăţământ, între director şi un profesor/învăţător, între profesor şi unul dintre elevii săi,între părinţi, între fraţi, între părinţi şi elevi

implică întâlnirea faţă în faţă a participanţilor la comunicare

are ca scop dezvoltarea relaţiilor personale (încredere, discutare sinceră şi deschisă)

se produce în ambele sensuri (bidirecţional)

se instituie ca un proces continuu, care se cumulează în timp, ce determină coexistenţa participanţilor la comunicare

c. comunicare în grupuri mici:

are loc într -un grup de persoane constituit în vederea elaborării a cât mai multe idei şi

sugestii, într -un timp relativ scurt, pentru rezolvarea unei probleme sau luarea uneidecizii: comunicare în cadrul unui consiliu de conducere, a unei comisii metodice, a unuicomitet de conducere

grupul trebuie să aibă cel mult 8-10 persoane, pentru că altfel se divide de la sine în

grupuleţe (aşa-zise „bisericuţe”) metode de comunicare specifice comunicării în grupuri mici:

metoda „braistorming”, concepută de Alexander Osborn, de la UniversitateaBuffalo, din S.U.A., cu un grup format din 3-10 persoane;

metoda Philips 66, cu un grup de standard de 6 persoane, iar durata discuţiilor este

de 6 minute.

d. comunicare în grupuri mari: are loc în grupuri mai mari (10-30 de persoane) care îşi desfăşoară activitatea împreună pe

o perioadă mai îndelungată: clase şcolare, formaţii de lucru în unităţi economice

ca metode principale de comunicare se foloseşte expunerea şi conversaţia

pentru a face eficientă comunicarea în grupurile mari, acestea se împart, în anumite perioade de timp, în grupuri mici

e. comunicarea publică:

se desfăşoară atunci când vorbitorul (un singur emiţător) transmite un mesaj unui audienţemari (mai mulţi receptori): lecţii publice, conferinţe, mitinguri, predici, discursuri parlamentare;

comunicarea publică se face într -o mare măsură prin mass-media, care a luat, în prezent, o

amploare fără precedent, folosind tehnici de manipulare tot mai subtile.


6/18

6

Stiluri de comunicare

Conduita asertivă. Elemente de analiză comparativă Zilnic suntem confruntaţi cu situaţii care ne solicită să luăm atitudine. Se abuzează d e

timpul nostru, nu obţinem ceea ce dorim, nu ni se oferă sprijinul pe care îl merităm, nu ni serespectă drepturile.

Comunicarea asertivă poate fi o soluţie – aceasta vizează capacitatea de a exprima propriile trăiri şi opţiuni într -o manieră în care stima de sine şi a celorlalţi să nu fie lezate.

O persoană care deţine această competenţă comunicaţională ştie şi poate să-şi exprimedorinţele, să spună ce gândeşte, să refuze, să rezolve conflicte într -o manieră fermă dar fărăsă-şi jignească interlocutorii, menţinându-şi, în acelaşi timp, controlul asupra focarelorconflictuale.

Prezentăm în continuare o analiză comparativă a trei tipuri de comportamente care au omare incidenţă asupra calităţii procesului de comunicare interpersonală.

Comportament

ostil

Comportament

asertiv

Comportament

pasiv

Dreptur i

îşi comunicădrepturile fără afi interesat de

drepturile altora

îşi comunică drepturile personale fără a le viola peale altora

nu îşi comunicădeloc drepturile

Interese

nu este

preocupat decâtde propriile

interese

îşi urmăreşte interesele darîntr -o manieră în care serespectă pe sine

respectându-i şi pe ceilalţi

este interesat în primul rând de

ceilalţi

Conformism

face presiuni

asupra

anturajului

rezistă la presiunileanturajului

se supune

presiunii

celorlalţi Comunicarea

sentimentelor

îşi exprimă ostilsentimentele

îşi exprimă sentimenteleonest, deschis

nu-şi exprimăsentimentele

Implicare

personală în

atingerea

obiectivelor

îşi atingeobiectivele

prin efortul

altora

are încredere în sine, oreală imagine de sine şi îşiatinge obiectivele prin

eforturi proprii

face apologie

celorlalţi

Tabelul nr.1 O analiză comparativă a trei tipuri de comportament

Asumarea unei conduite pasive nu aplanează conflictele în mod autentic. În acest caz, estevorba mai mult despre o amânare a exprimării propriilor opinii şi sentimente şi a luării unordecizii importante pentru viaţa noastră. Avantajul pe termen scurt se întoarce, în timp, împotrivanoastră. Dacă, în cadrul unei relaţii, avem în spate o întreagă istorie de implicare pasivă din parteanoastră în luarea deciziilor, este posibil ca, în momentul în care luăm atitudine în legătură cu


7/18

7

lucrurile care ne privesc personal, partenerii noştri, nefiind învăţaţi cu un astfel de comportament,să nu ne mai accepte implicarea. Este momentul în care toate tensiunile acumulate ies la suprfaţaşi relaţia însăşi are de suferit. Asumarea unei conduite ostile ne scuteşte, aparent, de mari frustrări pentru că ne folosim de ceilalţi cât putem de mult şi eliminăm brutal orice focar de tensiune şiconflict. Problema apare ulterior – vom sesiza că o astfel de conduită ostilă nu pate fi asumată înorice tip de situaţie formală, motiv de disfuncţii în integrarea profesională, spre exemplu, şi că cei

de jur vor începe să ne evite. Viaţa noastră de relaţie va avea în acest caz de suferit. Asertivitatea nu presupune nici renunţare nici lipsă de combativitate. Răspunsul asertiv nu

este întotdeauna uşor. El reclamă adesea o alegere conştientă, un mare grad de flexibilitate şiabilitate, curaj şi încredere în procesul comunicării.

Cum se comunică asertiv ? – Aserţiunea EU În urma experienţei pe care o au în desfăşurarea seminariilor pe tema rezolvării

conflictelor şi în practica resurselor umane, Helena CORNELUIS şi Shoshana FAIRE (1996), prezintă în lucrarea lor “Ştiinţa rezolvării conflictelor” o serie de strategii sigure pentru a ajungela o comunicare asertivă.

În viziunea lor, atunci când vrem să spunem ceva cuiva, dar nu dorim să -l determinăm să

treacă în defensivă, formularea unei propoziţii care începe cu “EU” ar putea fi o soluţie. Utilizareaaserţiunii EU se bazează pe un algoritm simplu şi vizează următoarele etape:

1. Acţiunea Când … 2. Răspunsul dvs. simt … 3. Rezultatul preferat de dvs. şi ceea ce aş vrea este ca eu …

1. Acţiunea Această etapă se referă la formularea problemei, mai precis a motivului care ne deranjează

şi ne determină să reacţionăm într -o manieră dezirabilă. Descrierea acestor fapte comise de cei din

jurul nostru trebuie să fie cât mai impersonală, mai puţin încărcată de mesaje de natură afectivă. Referirea la acţiune trebuie să se rezume la o descrierea factuală a ceea ce s-a întâmplat şinu la o interpretare a noastră sau a altcuiva despre cele petrecute.

Referirile ostile la f aptele care ne crează probleme constituie un început rău pentru că este posibil ca cealaltă persoană să devină mult prea ocupată cu apărarea de sine pentru a mai auzirestul spuselor noastre.

Când îţi laşi resturile împrăştiate pe biroul meu …

Când te dai mare şi urli la mine …

Când nici măcar nu te sinchiseşti să-mi spui că îmi aduci un invitat la masă …

Referirile impersonale, neutre din punct de vedere afectiv sunt o soluţie sigură pentru a

comunica asertiv.Când sunt lăsate hârtii pe biroul meu …

Când aud un ton ridicat …

Când nu mi se spune că avem invitaţi la masă …

Referirile în care predicatul propoziţiei se focalizează pe ceea ce reprezintă problemapentru noi sunt, la fel, foarte greu de respins de câtre interlocutor.

Când sunt nevoit să îmi pun hârtiile în ordine după altcineva …


8/18

8

Când aud pe cineva ţipând la mine …

Când nu ştiu că avem invitaţi la masă …

2. Răspunsul dumneavoastră Răspunsul nostru la acţiunea care ne-a creat probleme poate fi sub forma unei emoţii sau a

unui impuls. Foar te importantă este şi tonalitatea răspunsului. Formulări ca cele care urmează estede dorit să le evităm.

Exemple : M-ai făcut să greşesc

M-a indispus

Mi-a rănit sentimentele

Mă înnebuneşte

Mă înfurie

Cei care sunt acuzaţi de felul în care ne simţim trec, de obicei, în defensivă şi resping acuzaţiile cuformule de genul

Exemple :

Dacă te înfurii, te priveşte!

Nu este vina mea că te supără orice fleac.

În aceste condiţii putem întâmpina multă adversitate inutilă. Este important ca aserţiunilenoastr e de tip « EU » să fie curate, adică să nu conţină nici un reproş deschis sau implicit. Cândformulaţi o aserţiune de acest tip vă asumaţi dreptulde a spune exact ceea ce simţiţi – aveţi însăgrijă să nu-i învinuiţi pe ceilalţi.

3. Rezultatul preferat de dumneavoastră Rezultatul preferat se formulează în termeni neutri şi trebuie să fie o apreciere curată, clară din partea noastră asupra lucrurilor şi a modului în care ne-ar plăcea ca acestea să se prezinte

E.g. Referire nerecomandată

Mi-ar place/aş vrea să mă ajuţi la spălatul vaselor Când le spunem oamenilor ce ar trebui să facă, de obicei, se împotrivesc. Dacă nu se simt liberi săaleagă, se opun sugestiei noastre tocmai pentru că independenţa este atât de importantă pentru noitoţi. Deseori, tocmai această nevoie nesatisfăcută stă la baza comportamentului rebel aladolescenţilor. Expectanţa suscită opoziţia!

E.g. Soluţia Mi-ar place să fiu ajutată la spălatul vaselor

Este bine să lăsăm cât mai multe posibilităţi interlocutorului. Dacă suntem foarte expliciţi înlegătură cu ceea ce am vrea să facem, celălalt va vedea cine ne poate ajuta şi cum anume.

Dacă simţim că este cazul putem adăuga aici câteva explicaţii suplimentare. Acestea au

rolul de a –l determina pe celălalt să înţeleagă mai bine efectul pe care îl are problema în cauzăasupra noastră şi consecinţele care decurg. Exlicaţiile încurajează înţelegerea şi iniţiativa în plan personal. Mulţi copii indepedenţi şi încăpăţânaţi sunt dispuşi să coopereze când înţeleg bineraţiunea unei numite reguli sau solicitări.

Aserţiunea de tip «EU » este un început al conversaţiei, nu o concluzie. Este undeschizător al comunicării oneste şi al posibilităţilor de a îmbunătăţi o relaţie. Aceasta nu are ca


9/18

9

efect determinarea celuilalt să repare situaţia ci să afle ce simţim şi de ce avem nevoie. Nu estecazul să ne aşteptăm ca el să înlăture pe loc ceea ce ne deranjează şi nici să răspundă imediat.

IV. BARIERE ÎN COMUNICARE Climate de comunicare

a. climat deschis şi cooperant: preponderent informativ, sincer, creativ, orientat

spre găsire de soluţii, democratic, preocupat pentru feedback pozitiv; b. climat închis: preponderent evaluativ, dogmatic, cu tendinţe de superioritate,

orientat spre manipulare, feedback negativ.

Bariere în calea comunicării

a. privitoare la emiţător: nesiguranţa asupra conţinutului mesajului, care conduce şi la lipsa feedback -ului

calitatea scăzută a limbajului: inaccesibilitate, superficialitate, lipsă de rigoare ştiinţifică

etc

manipularea receptorului (înşelătoria deliberată sau îndoctrinarea): comunicarea trunchiată pentru aderarea la punctele proprii de vedere şi inducerea anumitor comportamente

prezentarea incorectă a mesajului: o informare în loc de o evaluare a stării unei instituţii, oautobiografie în loc de un curriculum vitae etc.

incom patibilitate între emiţător şi receptor: mesaj nepotrivit, receptor incapabil de aînţelege mesajul

vocabular limitat: necunoaşterea înţelesurilor unor noţiuni, folosirea de ticuri verbale etc;

nesusţinerea afirmării opiniilor proprii, critice, creative

lipsa de întărire prin fapte a comunicării

neîncredere în posibilităţile de receptare ale audienţei

invadarea spaţiului personal al emiţătorului sau al receptorului lipsa cunoaşterii unei limbi moderne, cel puţin a limbii engleze, pentru transmiterea şi

r eceptarea nealterată a înţelesului informaţiilor

blocaj afectiv, din cauza slabei stăpâniri a emoţiilor.b. privitoare la receptor

receptare limitată a mesajului: interpretare subiectivă a mesajului din partea emiţătoruluişi a receptorului

prejudecăţi sau lipsa de încredere în posibilităţile emiţătorului

lipsa de aderare prin convingere la conţinutul comunicării: lipsa de interes a receptorului

pentru mesaj, refuzul comunicării transmiterea, în cascadă, a mesajului: receptorul devine el însuşi emiţător pentru un alt

receptor

lipsa cunoaşterii unei limbi moderne, cel puţin a limbii engleze, pentru transmiterea şireceptarea nealterată a înţelesului informaţiilor

c. privitoare la alte componente ale comunicării: lipsa sau folosirea neadecvată a canalelor de comunicare


10/18

10

conflicte interpersonale şi de grup în colectiv

blocaje de receptare a mesajului: zgomot, temperatură nepotrivită a spaţiului în care serealizează comunicarea etc.

V. COMUNICAREA INFORMAȚIILOR ÎN PRESĂ

Calităţile informaţiei destinate preseiÎntre calităţile care fac o informaţie să fie atractivă pentru presă se includ:

* actualitatea – elementul de noutate este întotdeauna şi unul de interes. Informaţia perimata,depăşită nu va fi preluata de presă; * bizareria – presa şi, implicit, publicul sunt atrase de evenimentele neobişnuite, ciudate, comice. Nu lăsaţi însă senzaţionalul să afecteze informaţiile despre propriul eşalon, securitatea sauintimitatea personalului care lucrează în armată; * conflictul – caracterul conflictual dă ştirilor o mai mare căutare (război, lupta cu forţele naturii,cazuri în justiţie, alegeri, sport etc.); * sexul – informaţiile despre confruntarea dintre sexe, delictele sexuale, activitatea femeilor înarmată etc., prezintă interes pentru public.; * elementele emoţionale – mijloacele de informare în masă şi cititorii sunt interesaţi deinformaţii privind sentimentele umane (dragoste, ură, gelozie, prietenie, frică), precum şi deconsecinţele lor (divorţuri, casătorii, sacrificii); * proximitatea – informaţiile care au culoare locală prezintă mai mult interes. Oamenii suntinteresaţi de evenimentele petrecute în imediata lor apropiere şi care le afectează în mod directviaţa de zi cu zi; * proeminenţa - - informaţiile despre personalităţi importante au audienţa mare. Evitaţi, totuşi,

suprasaturarea presei cu informaţii despre persoane importante. Acest lucru poate avea un efectcontrar şi se poate chiar interpreta ca un “cult al personalităţii”; * suspansul – ştirile cu elemente de mister sau suspans (ostatici, militari dispăruţi in acţiune etc.)sunt căutate de mass-media;* progresul – descoperiri sau invenţii în anumite domenii, tehnologii noi, armament modern,toate sunt subiecte de presă interesante.

Modalităţi de transmitere a informaţiilor către presăÎn relaţiile cu presa, informaţiile se pot transmite: * în scris – ştirea de presă, comunicatul de presă, articolele, editorialele, fotografiile etc.;

Atenţie însă, dacă se abuzeaza de această modalitate şi se suprasatureaza redacţiile cu cantităţimari de material scris se obtine efectul contrar celui aşteptat, şi anume, unul de respingere. Trebuie respectate cu stricteţe orele de închidere a ediţiilor. Dacă ştirea nu ajunge la destinatarînainte de acest termen, oportunitatea este pierdută. * telefonic – interviul, comentariul şi declaraţia telefonice;


11/18

11

* pe suport video – casete cu imagini din activitate. În acest caz, este de reţinut faptul că modulde editare al respectivului material nu trebuie să creeze impresia unei încercă ri de manipulare aopiniei publice;

De asemenea, se impune documentarea în prealabil în legătură cu cerinţele tehnice, pentru ca produsele să fie compatibile cu cele ale postului TV unde sunt trimise. * prin contact direct, personal – interviul, briefingul şi conferinţa de presa;

* prin poşta electronică, INTERNET, publicaţii electronice.

1.Stirea de presa

Stirea de presa nu se confunda pur si simplu cu evenimentul care a generat-o. Ea reprezinta

relatarea sau descrierea intr-o forma comunicabila, a evenimentului respectiv si difuzarea acesteia

prin intermediul presei.

Stirea de presa este destinata exclusiv publicarii si, de regula, este preluata si difuzata ca atare

de mijloacele de informare in masa.

Prin elementele pe care le cuprinde, stirea de presa trebuie sa raspunda la intrebarile pe care si

le pune receptorul (cititor, telespectator, radio-ascultator).

Acestea sunt:

Cine? (este implicat, sau autorul evenimentului, actiunii);

Ce? (s-a intamplat, s-a petrecut);

Unde? (a avut loc evenimentul);

Cand? (s-a petrecut);

Cum? (s-au desfasurat faptele);

De ce? (care a fost motivul, cauzele evenimentului);

Structura unei stiri de presa urmeaza modelul “piramidei rasturnate” . Aceasta presupune ca

informatiile care compun stirea sunt ordonate in ordinea descrescatoare a importantei lor, cele mai

importante informatii aflandu-se in primul paragraf.Adoptarea acestei structuri este necesara deoarece editorii si cititorii citesc, de obicei, primele

paragrafe ale unei stiri pentru a decide daca informatiile prezentate ii intereseaza sau nu.

De asemenea, se poate intampla ca editorii sa nu dispuna de suficient spatiu in

publicatia/emisiunea lor, fiind nevoiti sa reduca materialul. Reducerea se face de la sfarsit.

Structura stirii de presa:

INTRODUCERE (LEAD)

* primul paragraf-raspuns la intrebarile Cine? Ce?

Unde? Cind?

CUPRINS (BODY) *detalii despre ce

ati spus in lead;* raspunsuri la intrebarile

necuprinse in lead

INCHEIERE

* detalii

suplimentare


12/18

12

Introducerea – primul paragraf al stirii. Daca este bine scris va capta atentia cititorului si ii vatrezi curiozitatea de a citi si restul.

O introducere buna respecta cateva reguli de baza:

sa nu depaseasca un paragraf (aprox. 30 cuvinte);

sa raspunda la cat mai multe din cele sase intrebari;

de regula, trebuie sa raspunda la primele patru intrebari: cine, ce, cand, unde;

daca persoana implicata (in evenimentul relatat) nu este foarte cunoscuta nu este nevoie sa-i

dati numele in introducere.

Cuprinsul – contine cateva paragrafe, fiecare de aprox. 30 cuvinte, in care se dau detalii maiimportante despre eveniment.

Cateva reguli de respectat:

se raspunde in cuprins la intrebarile fundamentale la care nu s-a raspuns in introducere (de

regula cum? si de ce?);

se atribuie surselor afirmatiile facute (persoanelor, institutiilor) – citate din declaratii;

se identifica persoana/persoanele implicate in eveniment, daca nu s-a facut in introducere.

Identificarea presupune: nume, prenume, calitatea, eventual varsta; nu se repeta informatii din introducere;

daca pe tema respectiva a mai fost publicat anterior un articol, se face legatura cu acesta;

se ofera alte explicatii privind evenimentul expus in introducere (fapte concrete si de

necontestat);

nu va implicati personal in stire;

nu se folosesc ca verbe pentru atribuirea informatiilor: “crede” sau “presupune”. Se foloseste:“a spus”, “a declarat”, “a afirmat”;

se utilizeaza, pe cat posibil, acelasi timp (trecut sau prezent, dar nu amandoua).

Incheierea – ultima parte a stirii care cuprinde detalii mai putin importante, dar care suntconsiderate interesante pentru opinia publica.

Reguli de urmat:

nu se construiesc paragrafe lungi;

se scrie pentru a exprima, nu pentru a impresiona;

nu se adauga propriile opinii – nu intereseaza pe nimeni;

se variaza inceputul paragrafelor.

Ex. de stire:

Introducere

Rompetrol a ieftinit motorina cu 12 bani/litru şi benzina cu 9 bani/litru, de sâmbătă Cuprins

Compania Rompetrol Downstream, care face parte din Grupul Rompetrol, a scăzut sâmbătă

preţurile de referinţă la motorină cu 12 bani/litru şi la benzină cu 9 bani/litru, potrivit site-ului

companiei, downstream.ro.Astfel, litrul de benzină Efix 95 costă 5,33 lei/litru, iar benzina Alto

101 este 6 lei/litru. Motorina Efix Diesel costă 5,26 lei/lit ru, iar motorina Diesel Alto 55 este 5,57

lei/litru.


13/18

13

Preţurile carburanţilor comercializaţi în staţiile Rompetrol Downstream pot varia cu +/ - 5% faţă

de preţurile de referinţă.

Ultima modificare a preţurilor a fost operată de Rompetrol la 28 aprilie, când compania a

scumpit benzina cu 7 bani/litru şi a ieftinit motorina cu 3 bani/litru.

Incheiere

Rompetrol Downstream operează peste 900 de staţii, în 13 ţări, dintre care peste 450 de

benzinării se află în România. Compania face parte din Grupul Rompetrol, controlat decompania de stat KazMunaiGaz din Kazakhstan. Integral pe money.ro

2. Comunicat de presă Este o forma de difuzare in scris a informatiilor, utilizat in special de institutii si de organizatii.

Spre deosebire de stirea de presa, comunicatul nu este destinat in primul rand publicarii ci, mai

ales, informarii presei. Intr-o formulare simpla, comunicatul de presa este anuntul despre un

subiect cu valoare de stire destinat jurnalistilor . Nu orice anunt este un comunicat de presa.

Comunicatul de presa prezinta trei elemente cheie:

valoarea de stire – va ajuta sa ganditi din perspectiva jurnalistului

formatul de redactare

distributia catre presa

Informatia are valoarea de stire daca are una sau mai multe din urmatoarele caracteristici:

impact: informatia are impact daca afecteaza un numar mare de oameni

proximitate temporala: informatia are valoare de stire daca se refera la un fapt recent

notorietate: informatia are valoare de stire daca implica o organizatie sau o persoana bine

cunoscuta

proximitate geografica: informatia are valoare de stire daca s-a intamplat in vecinatate

conflict: informatia are valoare de stire daca implica o controversa, conflict intre doua sau

mai multe persoane sau grupuri

ineditul: informatia are valoare de stire daca semnaleaza ceva inedit, iesit din comun,

extraordinar

ancorarea in contextul curent: informatia are valoare de stire daca e legata de un subiect

mai general aflat deja in atentia publicului

Formatul de redactare:

Datarea comunicatului: introduce mesajul intr-un anumit spatiu temporal; introducerea

perioadei de circulatie (optional): “Pentru difuzare imediata” / “Embargo pana la ora...”

Principii generale: KISS (Keep it short and simple) fraze scurte si concise, corecte din

punct de vedere gramatical; sa nu depaseasca o pagina; ordonarea informaţiei se face însensul descreşterii importanţei. Sigla institutiei trebuie sa se regaseasca in comunicat.

Titlul: scurt şi percutant, de preferat cu verb inclus indică despre ce este vorba în text

Primul paragraf : răspunde întrebărilor care construiesc o ştire : Cine? Ce? Unde? Când?

Cum? De ce? = introducerea (lead-ul) comunicatului = “cârlig”


14/18

14

Paragraful doi si trei: dezvoltarea elementelor esentiale continute in primul paragraf;

gruparea ideilor principale; formarea unei scheme logice a mesajului de transmis;

respectarea principiului proximitatii temporale si introducerea mesajului intr-un context

general, deja cunoscut opiniei publice.

Paragraful patru: inserţia unui citat (persoana trebuie sa fie una publica pentru ca citatulsa aiba forta) care să conţină opinia unuia dintre personajele cheie în program, despre

impactul programului, scopul acestuia, etc. Citatul adaugă culoare textului şi, în plus,subliniază sursa care emite mesajul.

Date de contact: mentionarea persoanei de contact care, în cazul unor solicitări, poateoferi mai multe informaţii, şi detaliile de contact ale acesteia ( telefon, fax, email, etc.).

Distributia catre presa:

Comunicatele de presă vor fi emise intotdeauna la lansarea unui proiect, la încheierea acestuia, precum şi la îndeplinirea anumitor etape sau la lansarea uneisubcomponente ale proiectului.

Respectarea si cunoasterea politicilor editoriale. Timpi optimi: In timpul zilei intre

10.00 si 12.00; in timpul saptamanii miercurea.

Check-list:

are subiectul comunicatului valoare ca stire pentru presa?

cui ii este adresat?

respecta structura cunoscuta?

raspunde la intrebarile: Cine? Ce? Unde? Cand? Cum? De ce? (sau cel putin la primele

patru)

a fost transmis la mijloacele de informare in masa cele mai potrivite pentru a atinge

publicul tinta?

este suficient de incitanta stirea, astfel incat redactorii-sefi sa numeasca un reporter sa seocupe de problema?

este suficient de scurt?

contine elementele de identificare a institutiei si punctul/persoana de contact pentru detalii

suplimentare?

este datata corect?

aveti aprobarile necesare pentru a da publicitatii informatiile continute in comunicat?

exista o copie a comunicatului la dosar?

3. Conferinţa de presă Conferinta de presa este intalnire media in care cei care isi propun mediatizarea unui eveniment/ a

unei actiuni invita jurnalistii pentru a-i informa cu privire la acel eveniment/actiune si pentru a le

raspunde intrebarilor legate de acel subiect. Conferinta de presa se organizează cu ocazia unoracţiuni/ evenimente care suscită un înalt grad de interes din partea opiniei publice. Conferinta de presa:

anticipează un eveniment de interes major pentru mass media preîntâmpină un mare număr de interviuri individuale


15/18

15

furnizează simultan mai multor mijloace de informare în masă date despre un eveniment, proiect etc.

evită acuzaţiile de favoritism în relaţiile cu mass media

O conferinta de presa este anuntata printr-o informare de presa trimisa preferabil cu o perioada

semnificativa de timp inainte catre jurnalisti.

Conferinta de presa este utila atunci cand se doreste prezentarea presei de informatii sau evolutiimai ample iar comunicatul nu este suficient. Ea implica un efort de planificare si organizare care

trebuie coordonat atent. Spre deosebire de comunicatul de presa, care este un mijloc indirect de

adresare catre jurnalisti, conferinta de presa realizeaza un contact direct intre organizatie si cei

care fac stirile (jurnalistii). Totusi, conferinta de presa nu garanteaza ca subiectul va aparea in

presa dar participarea jurnalistului la conferinta creste totusi sansele.

Pregatirea conferintei de presa:

1. Se alege o locatie centrala, cat mai accesibila

2. Se programeaza conferinta cu atentie (data si ora):

Sa nu se suprapuna cu alte evenimente care atrag acelasi tip de jurnalisti

Sa permita preluarea in timp util a mesajului de transmis in mijloacele de

informare unde doriti sa apareti

3. Se transmite invitatia din vreme pentru a se asigura participarea jurnalistilor si venirea

acestora printr-o confirmare telefonica

4. Diferenta dintre presa scrisa si cea audio-vizuala:

Un telefon de confirmare asigura 80% din participarea jurnalistului din presa

scrisa.

Pentru audio-vizual, se verifica daca va aflati in agenda pentru ziua urmatoare.

Exista o sansa ca televiziunea sa trimita o echipa la dumneavoastra.5. Se amenajeaza incaperea

Atentie la sursele de curent pentru presa

Se creaza spatii intre scaune pentru a se putea filma

Se folosesc elemente de identitate vizuala: bannere, prezentari power-point etc.

pentru atractivitate vizuala

6. Interesul presei se obtine prin invitati sau vorbitori de calitate, cu asigurarea ca acestia

sunt identificati in materialele de presa si prin “calareti” la prezidiu 7. Se intocmeste lista cu reprezentanti mass media si lista cu invitati, cu asigurarea

contactelor individuale ale jurnalistilor.

8. Propriile fotografii se ofera institutiilor de presa care nu au participat, impreuna cu

comunicatul de presa.

9. Se pregateste mapa de presa (cu inculderea antet-ului!):

Comunicatul de presa

Alte informatii relevante pentru evenimentul care face obiectul conferintei de

presa: raport, ghid, studiu, recomandari, brosuri etc.


16/18

16

Prezentarea partenerului/partenerilor

Harta cu dispunerea geografica a retelei

Scurt istoric al retelei

10. Se pregatesc tratatiile (cafea, apa, racoritoare etc.)

Check-list:

subiect important/interesant?locatie propice, sonorizare, elemente specifice pentru presa audio-vizuala?

timp: intervalul orar cel mai indicat este 10.00-14.00; durata medie este de 30-40

minute?

invitati?

mapa de presa?

telefoane de confirmare?

tratatiile?

moderarea conferintei de presa?

Fisa de lucru

Pentru o conferinta de presa

1) Salutarea ziar istilor:

“Doamnelor si domnilor ziaristi, buna dimineata si bine ati venit la conferinta de presa a ____” 2) Anuntarea temei si duratei :

Conferinta noastra de astazi are drept subiect : 1, 2, 3 _______ si ne-am propus sa dezbatem pe

aceasta tema cu dumeavoastra timp de 40 de minute” 3) Prezentarea invitati lor :

Va rog sa-mi permiteti sa ii prezint pe invitatii nostri de astazi: domnul ( n ume, functie) ……domnul nume, functie)” 4) inceperea conferi ntei:

“Dau in continuare cuvantul domnului (nume, functie). Domnule … va rog”. 5) intrebari si raspunsur i – stabil ir ea reguli lor de baza

“Doamnelor si domnilor asteptam intrebarile dumneavoastra. In acest sens va rog sa folositimicrofoanele, sa va prezentati inainte de a pune intrebarea si sa va limitati la cel mult doua

intrebari consecutive pentru a permite tuturor sa puna intrebari. Va multumesc”. 6) Anuntarea apropieri i de final :

“Mai avem timp doar pentru doua (trei) intrebari doamnelor si domnilor”. 7) Anuntarea ultimei intrebari : “Ultima intrebare va rog ”. 8) Multumiri pentru ziaristi: “Doamnelor si domnilor, din pacate, timpul destinat pentruconferinta noastra de presa s-a epuizat. Va multumesc pentru amabilitatea de a fi dat curs

invitatiei noastre. Va asteptam si cu alte ocazii cu aceeasi placere…”.


17/18

17

4. Briefingul de presa

Este asemanator in multe privinte cu o conferinta de presa. Deosebirile esentiale constau

in faptul ca, in cadrul briefingului, se supune atentiei presei un singur subiect de o amploare si

complexitate mai restransa decat in cadrul unei conferinte de presa, precum si in faptul ca, de

regula, briefingul este sustinut de o singura persoana.

Existenta mai multor solicitari de informatie pe aceeasi tema din partea mass-media este unindiciu ca se recomanda organizarea unui briefing pe tema respectiva.

Un briefing de presa trebuie sa fie sustinut de material ajutator (prezentare pe calculator sau

transparente).

Structural, un briefing de presa are doua parti principale:

a) declaratia initiala;

b) intrebari si raspunsuri;

Declaratia initiala - este, de obicei, redactata in trei parti:

1) introducere:

salut adresat participantilor;

prezentarea celui ce sustine briefingul (nume, functie);

prezentarea temei briefingului;

cateva reguli pentru buna desfasurare.

2) cuprins:

organizat, de regula, in ordine cronologica;

trebuie sa raspunda la intrebarile de baza: cine, ce, unde, cand, cum, de ce;

cuprinde numai date despre eveniment, despre persoanele implicate, antecedente, etc.;

nu trebuie sa intre prea mult in amanunt. Amanuntele si detaliile vor fi in mapele de presa.

3) incheiere:

pe un ton neutru, daca se poate chiar pozitiv;

rezervati pentru incheiere principalul mesaj pe care doriti sa-l transmiteti.

Intrebarile si raspunsurile. Aceasta parte este indicat sa dureze nu mai mult de 15-20 de

minute. Refuzati politicos sa raspundeti la intrebarile care nu au legatura cu subiectul.

Elemente de urmarit in orice activitate la care participa presa:

1. Acreditarea si inregistrarea.

2. Selectarea ziaristilor pentru participarea la diferite activitati.

3. Modalitati de transport ale ziaristilor.

4. Cazarea + masa ziaristilor.

5. Insotirea ziaristilor.

6. Solicitarile ziaristilor privind: interviuri, filmari etc.


18/18

18

Bibliografie

BIRKENBIHL, Vera. (1998). Antrenamentul comunicării sau arta de a ne înţelege.

Editura Gemma Pres.

COMAN, Alina. Comunicarea empatică în rezolvarea conflictelor: semnalele nonverbale

în: Septimiu CHELCEA (coord.). (2004). Comunicarea nonverbală în spaţiul public. Bucureşti:Editura Tritonic, p.167-184.

NELSON-JONES, Richard. (1995) (2nd ed.). Human Relatiohship Skills. Biddles Ltd.PEASE, Allan şi GARNER, Alan. (1999). Limbajul vorbirii. Arta conversaţiei. Bucureşti:

Editura Polimark

RĂDAN, Miruna. Ce este comportamentul asertiv? în CEAUŞU, V. (coord.). (1992).Cabinet de psihologie 2. Bucureşti: Editura Academiei Române, p.73-80.

13_comunicare si relatii publice_r_suport de curs pdf

Documents