123819849 civitas manual de dezvoltare durabila 2

Elaborarea strategiilor de dezvoltare durabilã la nivel local.

Ghid teoretic ºi practic

Autori:

Mirela MIREªAN (editor coordonator)Ioan HOSU

Alexandru SÃVULESCU

Elaborarea strategiilor

de dezvoltare durabilã la nivel local.

Ghid teoretic ºi practic

© Fundaþia Civitas pentru Societatea Civilã, 2002

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiElaborarea strategiilor de dezvoltare durabilã la nivel local. Ghid teoretic ºi practic.

ed.: Mirela Mireºan, Ioan Hosu, Alexandru SãvulescuCluj-Napoca, Fundaþia Civitas, 2002148 p. 15,5×21,8 cmISBN 973-0-02901-6

I. Mireºan, Mirela, ed.II. Hosu, Ioan, ed.III. Sãvulescu, Alexandru, ed.

Editat deFundaþia Civitas pentru Societatea Civilã, 2002Editor coordonator: Mirela MireºanCoordonator de program ºi recenzare: Ana DâmbuCorecturã: Ramona C. BereLayout: Bence MakkaiDesign: AMM Design

© Toate drepturile rezervate.

5

Cuprins

Cuvânt înainte ............................................................................................................................................7

Introducere ..................................................................................................................................................9

Partea I. Concepte de bazã ......................................................................................................................13

1. Dezvoltare durabilã ..............................................................................................................................15

2. Prevenirea poluãrii ..............................................................................................................................23

2.1. Caracteristici ºi avantaje ale prevenirii poluãrii ..............................................................25

2.2. Elaborarea unui plan de prevenire a poluãrii ..................................................................26

3. Pãrþi interesate ......................................................................................................................................31

3.1. Identificarea pãrþilor interesate............................................................................................31

3.2. Identificarea impactului pãrþilor interesate asupra comunitãþii ....................................32

3.3. Analiza preocupãrilor ºi a puterii deþinãtorilor de interese ............................................34

4. Participare publicã ..............................................................................................................................37

4.1. Niveluri ºi metode de participare publicã ..........................................................................40

4.2. Aplicarea participãrii publice ..............................................................................................42

5. Acquis comunitar. Legislaþie de mediu. ............................................................................................51

5.1. Cadrul instituþional pentru elaborarea ºi implementarea politicilor de mediu în

Romania ..........................................................................................................................................52

5.2. Principalele documente strategice privind integrarea României în UE ........................53

5.3. Instrumente de finanþare a politicilor de pre-aderare ......................................................57

5.4. Surse Internet pentru legislaþie de mediu ............................................................................61

6. Evaluarea impactului asupra mediului ............................................................................................63

6.1. Sfera de cuprindere a evaluãrii impactului asupra mediului ........................................64

6.2. Etapele procesului de evaluare a impactului ....................................................................65

6.3. Caracteristicile unui proces de EIM eficace ºi eficient ......................................................67

7. Sisteme de management de mediu......................................................................................................69

7.1. Sisteme de management de mediu la nivel local ..............................................................69

7.2. Avantajele realizãrii SMM......................................................................................................71

7.3. Etape în realizarea unui sistem de management de mediu ............................................72

Partea II. Elaborarea de strategii de dezvoltare durabilã la nivel local ..........................................81

8. Analiza situaþiei actuale ......................................................................................................................85

8.1. Acþiuni de întreprins ..............................................................................................................86

8.1.1. Atragerea de susþinãtori ..........................................................................................86

8.1.2. Stabilirea domeniuluix de cuprindere al strategiei ............................................92

8.1.3. Culegerea informaþiilor ..........................................................................................92

6

8.2. Metode ºi instrumente de analizã ........................................................................................93

8.2.1. Implicarea comunitãþii............................................................................................93

8.2.2. Cartarea ....................................................................................................................97

8.2.3. Inventarierea ............................................................................................................97

8.2.3.1. Resurse naturale ........................................................................................97

8.2.3.2. Resurse culturale ºi baze de agrement ................................................101

8.2.3.3. Facilitãþi publice......................................................................................101

8.2.3.4. Utilizarea terenurilor ............................................................................102

8.2.3.5. Îngrijirea sãnãtãþii ................................................................................103

8.2.3.6. Zone cu probleme de mediu ..................................................................103

8.3. Caracteristici sociale, demografice ºi economice ............................................................104

8.4. Reglementãri ºi politici de mediu la nivelul comunitãþii ................................................105

9. Tendinþe de evoluþie la nivelul comunitãþii ....................................................................................107

9.1. Tendinþe socio-economice....................................................................................................107

9.2. Tendinþe privind mediul ......................................................................................................108

9.3. Tendinþe ale participãrii publice ........................................................................................109

9.4. Tendinþe de dezvoltare durabilã ........................................................................................109

10. Stabilirea politicii ºi a obiectivelor..................................................................................................111

10.1. Viziunea asupra dezvoltãrii durabile a comunitãþii ....................................................111

10.2. Cerinþe ale unei politici de mediu ....................................................................................113

10.3. Metode ºi instrumente pentru stabilirea obiectivelor ....................................................115

10.4. Indicatori ............................................................................................................................116

11. Elaborarea strategiei ........................................................................................................................121

11.1. Planul de acþiuni ................................................................................................................121

11.2. Elemente de luat în considerare ......................................................................................122

11.2.1. Conºtientizarea problemelor de mediu ºi educaþia privind

protecþia mediului ............................................................................................................122

11.2.2. Protecþia mediului natural ................................................................................124

11.2.3. Utilizarea terenurilor ..........................................................................................126

11.2.4. Zone de agrement, monumentele culturale ºi istorice ....................................127

11.2.5. Prevenirea poluãrii ..............................................................................................128

11.2.6. Managementul deºeurilor....................................................................................130

11.2.7. Facilitãþile publice ................................................................................................131

11.2.8. Conservarea energiei............................................................................................132

12. Pregãtirea pentru implementarea strategiei..................................................................................135

12.1. Metode ºi instrumente pentru implementarea strategiei ..............................................135

12.2. Implicarea comunitãþii ......................................................................................................135

13. Definiþii ..............................................................................................................................................137

14. Bibliografie ºi alte resurse ................................................................................................................147

7

Cuvânt înainte

Publicarea prezentei lucrãri este rezultatul ultimei activitãþi propuse în cadrul proiectului FundaþieiCivitas pentru Societatea Civilã, Implicarea comunitãþilor în managementul de mediu la nivel

local, finanþat de cãtre Uniunea Europeanã, prin Programul Access 1999.Lucrarea de faþã a fost coordonatã ºi editatã de cãtre Mirela Mireºan (ºef de lucrãri la Catedra de

Management ºi Ingineria Sistemelor, doctorand în Management la Universitatea Tehnicã din Cluj-Napoca). Realizarea acestui material este strâns legatã de implicarea sa în activitatea de elaborare astrategiilor locale de mediu, acesta fiind o altã activitate principalã a proiectului. La realizareaprezentei lucrãri au mai colaborat Alexandru Sãvulescu, preºedinte al Asociaþiei Române a Ziariºtilorde Mediu ºi Ioan Hosu, asistent universitar, doctorand în sociologie la Universitatea Babeº-Bolyai,Cluj-Napoca. Recenzarea lucrãrii a fost realizatã de Ana Dâmbu, coordonatoarea proiectului.

În cadrul activitãþilor proiectului au participat reprezentanþi ai administraþiei publice locale ºi aiorganizaþiilor neguvernamentale din 4 judeþe: Alba, Cluj, Covasna ºi Harghita. Prin implementareaacestui proiect, intitulat ,,Implicarea comunitãþilor în managementul de mediu la nivel local”,Fundaþia Civitas a dorit sã realizeze un model de colaborare între sectorul ONG ºi administraþiapublicã localã în ceea ce priveºte unul dintre aspectele dezvoltãrii durabile, ºi anume protecþiamediului. Pe de altã parte, s-a urmãrit elaborarea unui set de instrumente model pentru autoritãþilelocale, în paralel cu pregãtirea lor în vederea utilizãrii acestora, pentru rezolvarea problemelor legatede protecþia mediului ºi dezvoltarea durabilã. Având în vedere toate acestea ºi þinând seama cãobiectivul major al proiectului este elaborarea de modele de politici de mediu care sã poatã fi utilizateca instrumente de lucru de cãtre administraþiile publice locale, am considerat cã o astfel de lucrare arrãspunde tuturor acestor obiective.

Folosim acest prilej pentru a mulþumi tuturor celor care ne-au sprijinit pe întreg parcursulprocesului de implementare, ºi anume, partenerilor, Fundaþia pentru Parteneriat Miercurea-Ciuc ºiAsociaþia Românã a Ziariºtilor de Mediu (Revista Perspective) Bucureºti pentru contribuþia lorsemnificativã în realizarea activitãþilor, precum ºi celorlalþi colaboratori. Aceºtia sunt instituþii,persoane sau organizaþii care au mijlocit organizarea ºi buna desfãºurare a activitãþilor, ºi anume:Centrul de Eco-Management – Cluj-Napoca, (Universitatea Tehnicã) prin doamna Mirela Mireºan,Consiliul Judeþean Cluj, Consiliul Judeþean Alba, Consiliul Judeþean Covasna, Consiliul JudeþeanHarghita, Inspectoratele pentru Protecþia Mediului din aceste judeþe, Consiliile locale dincomunitãþile care s-au înscris ºi au fãcut parte din grupul þintã.

8

În mod deosebit, dorim sã mulþumim doamnei Simona Popescu, consultant în Programe aleUniunii Europene pentru Societatea Civilã, pentru sprijinul acordat echipei implicate înimplementarea proiectului,

Sperãm cã acest material îºi va îndeplini rolul pe care noi am dorit sã-l aibã, ºi anume acela de afi un model sau un instrument de lucru pentru comunitãþile locale ºi pentru autoritãþile publicelocale, în activitatea de realizare a strategiilor locale de dezvoltare durabilã. Pentru comunitãþilepentru care în cadrul proiectului au fost elaborate politici locale de mediu, acest material va fi unîndrumar în aplicarea în practicã a politicilor. Pentru comunitãþile care au fãcut parte din grupul þintãal proiectului dar nu au fost selectate în vederea elaborãrii politicii locale de mediu, prezentul materialva constitui un model atât pentru elaborare cât ºi pentru implementarea acestora. De asemenea,având în vedere complexitatea, ºi în acelaºi timp gradul de generalitate al materialului, considerãm cãva putea fi folosit de cãtre orice comunitate localã care este interesatã de punerea în practicã a unordemersuri de dezvoltare localã durabilã, chiar dacã aceasta nu a fãcut parte din grupul þintã alproiectului.

Tuturor comunitãþilor care îºi propun scopuri ºi obiective ce vizeazã dezvoltarea localã durabilã,pe lângã materialul de faþã, Fundaþia Civitas le oferã sprijinul în iniþierea ºi realizarea acestor tipuri dedemersuri, indiferent de stadiul dezvoltãrii în care se aflã. Sperãm, de asemenea, ca experientaacumulatã de cãtre Fundaþiea Civitas cu ocazia implementãrii acestui proiect, sã fie utilã ºi altororganizaþii interesate de derularea proiectelor de acest gen.

9

Introducere

Mai mult decât oricând, comunitãþile sunt forþate sã gãseascã modalitãþi noi ºi creative pentru a facefaþã presiunilor cu care se confruntã. Noi abordãri sunt necesare pentru a rezolva problemeleprezentului ºi pe cele ale viitorului. Dacã cetãþenii ºi autoritãþile nu vor realiza faptul cã existã oprofundã schimbare în contexul rezolvãrii de probleme la nivel local, ºansele ca reacþia lor sã fie ceapotrivitã sunt foarte slabe.

Autoritãþile locale dispun de sume mult mai mici decât cele necesare. Cheltuirea banilor de labuget este restricþionatã de diverse cerinþe. În majoritatea cazurilor, comunitãþile nu se pot aºtepta laun ajutor substanþial de la autoritãþi. Opþiunile posibile pentru finanþarea proiectelor comunitare artrebui sã includã colaborarea cu sectorul de afaceri, sectorul non-profit ºi cu cetãþenii. De asemenea,cel puþin pentru o perioadã, este valabil ajutorul financiar acordat de cãtre Uniunea Europeanã prinprograme specifice.

Autoritãþile naþionale sunt mult prea presate de problemele majore cu care România se confruntãla ora actualã. Ele nu au nici timpul, nici energia de a se concentra suficient asupra problemelorridicate de comunitãþile locale. O mare parte din problemele care erau pânã nu demult împinse sprenivelurile superioare ale administraþiei rãmân acum în sarcina autoritãþilor locale. Acestea includprobleme sociale, de mediu ºi de dezvoltare economicã. Fãrã a neglija sprijinul pe care trebuie sã-lprimeascã de la autoritãþile naþionale, comunitãþile ar trebui sã se bazeze în primul rând pe forþeleproprii pentru a-ºi rezolva problemele.

Având tot mai multe responsabilitãþi, autoritãþile locale trebuie sã demostreze cã sunt capabile sãle îndeplineascã, sã-ºi demonstreze creativitatea, eficacitatea ºi eficienþa. Reprezentanþii locali trebuiesã se bucure de încrederea celor care i-au ales.

Comunitãþile locale trebuie sã identifice noi instrumente ºi strategii pentru a determinacolaborarea între cetãþeni, instituþii ºi reprezentanþi ai diferitelor sectoare de activitate, în vedereaplanificãrii viitorului comunitãþii. Comunitãþile care se plâng de lipsa unor soluþii la problemele localesunt de fapt incapabile sã stabileascã legãturi cu toate pãrþile interesate ºi sã cadã de acord asupra uneiabordãri comune. De asemenea, chiar în situaþia existenþei unor eºecuri, conclucrarea trebuiemenþinutã ºi reîntãritã, în spiritul îmbunãtãþirii continue.

Deºi unii cetãþeni sunt încã prea puþin informaþi cu privire la drepturile pe care le au, în specialîn ceea ce priveºte informaþiile, tendinþele din ultimii ani ilustreazã o tot mai mare disipare a puteriiîn cadrul comunitãþilor ºi un tot mai mare interes al cetãþenilor pentru a se implica în luarea deciziilor.

Toate aceste elemente modificã atât natura problemelor la nivel local, cât ºi modul în care suntrezolvate acestea. Conducãtorii comunitãþilor caracterizate printr-o mare diversitate trebuie sã deþinãabilitãþi foarte bune de comunicare ºi de lucru cu oamenii.

În urmãtoarea perioadã, pentru reprezentanþii locali provocarea va fi sã se adapteze ºi sã-ºiadapteze comunitãþile la noile condiþii. Nu va fi simplu sã se schimbe modul tradiþional de gândire,de rezolvare a problemelor ºi de luare a deciziilor. Printre altele, va fi necesarã o redefinire asuccesului administraþiilor locale. Trebuie recunoscut faptul cã scopul principal nu este evitarea saueliminarea unor probleme. Nu existã comunitate – fie ea micã sau mare, bogatã sau sãracã – lipsitãde probleme. Este prea mare diversitatea sarcinilor ce revin comunitãþilor locale pentru a putea sperala posibilitatea unei activitãþi fãrã probleme. Definiþia succesului unei comunitãþi ar trebui sã se bazezepe mobilizarea resurselor din toate sectoarele pentru a face faþã problemelor apãrute.

Din pãcate, foarte puþine comunitãþi folosesc ideile de planificare sistematicã ºi de colaborare cutoate pãrþile interesate atunci când se confruntã cu probleme dificile. Cinismul ºi înþepenirea,caracteristice unora dintre comunitãþi, se vor risipi odatã cu cunoaºterea, introducerea ºi aplicareaunor noi metode ºi tehnici. Aceste noi abordãri pentru a face faþã problemelor pot reda încredereacomunitãþilor în propriile puteri ºi în abilitatea de a efectua schimbãri în bine. Astfel, comunitãþile potdemonstra cã nu existã probleme insurmontabile, dacã autoritãþile ºi cetãþenii colaboreazã larezolvarea lor.

În eforturile de realizare a unor strategii de mediu la nivel local, integrate în strategiile dedezvoltare ale comunitãþilor, s-a constatat cã autoritãþile locale ar avea nevoie de un îndrumar practicde abordare a problemelor. Acest material îºi propune sã vinã în ajutorul celor implicaþi sau interesaþiîn elaborarea de strategii de dezvoltare durabilã la nivel local, urmãrind sã accentueze aspectelepractice legate de aceasta.

Materialul de faþã poate fi utilizat de cãtre primãrii ºi consilii locale, ºcoli, organizaþii cetãþeneºti,reprezentanþi ai afacerilor sau simpli cetãþeni, fiind constituit din douã pãrþi. Prima dintre acestea,conþinutã în capitolul 2 – Concepte de bazã – prezintã câteva dintre cele mai des vehiculate noþiuniîn ceea ce priveºte strategiile de dezvoltare durabilã în general ºi strategiile de mediu în special. Suntexplicate principalele elemente legate de dezvoltarea durabilã, prevenirea poluãrii, pãrþile interesate,participarea publicã la luarea deciziilor, legislaþia de mediu ºi acquis-ul comunitar, precum ºi evaluareaimpactului asupra mediului ºi sistemele de management de mediu. În partea a doua a materialului seregãseºte ghidul propriu-zis de elaborare a strategiilor de dezvoltare durabilã la nivel local. Suntprezentate principalele etape de parcurs în procesul de planificare la nivel local ºi pentru fiecare dinaceste faze sunt date exemple ºi sfaturi practice de punere în aplicare.

Deºi îndrumarul se referã nu numai la aspectele privitoare la mediul înconjurãtor, se va observadin parcurgerea textului o orientare clarã spre protecþia mediului, în care sunt integrate elementelesociale ºi cele economice. Explicaþia acestei abordãri derivã din faptul cã economia (producþia ºischimbul de bunuri ºi servicii) existã numai în cadrul societãþilor umane. Societatea, în schimb, nupoate exista în afara mediului înconjurãtor.

10

Elaborarea strategiilor de dezvoltare durabilã la nivel local. Ghid teoretic ºi practic

Mediul înconjurãtor poate exista fãrã noi. Noi nu putem exista în afara lui.

11


Partea I

Concepte de bazã

1. Dezvoltarea durabilã

Dezvoltarea durabilã este unul dintre cele mai vehiculate concepte în ultimii ani. Sintagma estefolositã în întreaga lume de cãtre politicieni, oameni de ºtiinþã, conducãtori de afaceri saureprezentanþi ai organizaþiilor non-profit. Cu toate acestea, întreaga semnificaþie a conceptului scapãmultora dintre cei care ar trebui sã contribuie la punerea lui în aplicare.

Creºterea reprezintã principiul pe care statele lumii ºi-au bazat cu preponderenþã organizarea înultimii peste o sutã de ani. Activitatea umanã s-a extins continuu, creºterea economicã a devenitscopul fiecãrei societãþi, fie ea bogatã sau sãracã. Oamenii se strãduiesc sã-ºi creascã nivelul de trai,politicienii promit o creºtere mai rapidã, performanþa firmelor este apreciatã dupã viteza lor decreºtere. Existã însã factori care limiteazã posibilitãþile de creºtere economicã, unul dintre cei maiimportanþi fiind degradarea mediului înconjurãtor, având ca efect direct diminuarea resurselornaturale ºi diminuarea calitãþii vieþii.

Mãsurile succesului economic folosite în mod tradiþional, cum ar fi produsul intern brut sauindicele preþurilor de consum, încurajeazã consumul, risipa, ºi utilizarea iraþionalã a resurselor învederea creãrii de noi locuri de muncã. Preþurile bunurilor ºi serviciilor determinã profitulproducãtorilor ºi comercianþilor, profitul astfel rezultat nereflectând însã costurile sociale, de mediusau de sãnãtate pe care trebuie sã le suporte societatea.

Recunoaºterea existenþei limitelor creºterii necesitã reorientarea modului de gândire ºi acþiune,la toate nivelurile activitãþii umane, dinspre o abordare cantitativã (reprezentatã de creºtere) cãtre unacalitativã, definitã de termenul de dezvoltare durabilã. Într-o societate durabilã vom avea de-a face cuo dezvoltare, o îmbunãtãþire calitativã adusã factorului uman ºi valorii adãugate prin utilizarearesurselor, în loc sã asistãm la o creºtere cantitativã a activitãþilor mari consumatoare de resurse ºienergie.

Pe plan internaþional, se resimte necesitatea contabilizãrii tuturor costurilor activitãþiloreconomice, a utilizãrii unor indicatori macroeconomici care sã reflecte în mod real nivelul bunãstãriisociale (cum ar fi indicele bunãstãrii economice durabile) ºi a aplicãrii unui sistem de taxe care sãdescurajeze acþiunile nedorite (consumul de resurse ºi energie) în locul celor de dorit (crearea delocuri de muncã ºi investiþiile). Totuºi, contabilitatea resurselor naturale ºi produsul intern brut„verde“ - sisteme naþionale alternative de contabilitate ºi mãsurare a performanþelor – sunt dificil deintrodus datoritã controverselor ºi dificultãþilor metodologice în a evalua în termeni monetaripoluarea ºi extragerea resurselor din mediul natural.

Conceptul de dezvoltare durabilã a apãrut într-un moment în care problemele legate de mediulînconjurãtor se aflau în prim planul dezbaterilor politice. La vremea aceea, sintagma a fost folositã mai

15

degrabã ca un slogan menit sã câºtige sprijin politic, decât ca bazã teoreticã pentru determinarea uneischimbãri de atitudine. În timp însã, prin întãrirea ideii cã protejarea mediului ºi dezvoltareaeconomicã sunt compatibile ºi cã ele reprezintã obiective complementare, dezvoltarea durabilã aoferit o alternativã a modelului conflictual care caracteriza dezbaterile anilor ’70 pe tema limitelor decreºtere.

Dezvoltarea durabilã a devenit punctul central al dezbaterilor privind mediul ºi dezvoltarea înanul 1987, dupã publicarea raportului Comisiei Mondiale pentru Mediu ºi Dezvoltare, Our common

future, cunoscut ºi sub denumirea de Raportul Brundtland. Deºi la ora actualã existã mai mult de1000 de definiþii ale conceptului, cea care se bucurã de cea mai largã acceptare internaþionalã este ceadin Raportul Brundtland, care defineºte dezvoltarea durabilã ca fiind dezvoltarea care „…satisface

necesitãþile prezentului fãrã a compromite posibilitatea generaþiilor urmãtoare de a-ºi satisface

propriile necesitãþi“.Dupã cinci ani, în iunie 1992, Conferinþa Naþiunilor Unite privind Mediul ºi Dezvoltarea a reunit

la Rio de Janeiro 115 conducãtori ai statelor lumii, într-o ambiþioasã încercare de a ajunge la un acordîntre cerinþele dezvoltãrii economice ºi protecþia mediului. Conferinþa a constituit un eveniment de oimportanþã deosebitã, deoarece a abordat problemele de mediu globale, punând accentul asupraschimbãrilor climatice, pierderii biodiversitãþii, creºterii demografice ºi asupra necesitãþii trecerii la odezvoltare durabilã. Principalul obiectiv al conferinþei a fost acela de a propune o cale alternativãpentru dezvoltarea globalã în secolul 21.

Conceptul de dezvoltare durabilã este indisolubil legat de cel al calitãþii vieþii ºi include realizareaa trei deziderate: bunãstarea economicã, stabilitatea socialã ºi protecþia mediului. În acest sens:

– bunãstarea economicã urmãreºte generarea unui flux maxim de venit prin menþinerea întimp a capitalului care a produs aceste beneficii;

– stabilitatea sistemelor sociale ºi culturale asigurã condiþia capitalului uman necesaroricãrui tip de dezvoltare, inclusiv prin reducerea conflictelor distructive;

– din punctul de vedere al protecþiei mediului, dezvoltarea durabilã urmãreºte sã conservestabilitatea biologicã ºi fizicã a sistemelor naturale.

Cele trei componente ale dezvoltãrii durabile sunt ilustrate în figura urmãtoare. Reprezentarea lorîntr-un triunghi echilateral demonstreazã importanþa egalã pe care dezvoltarea trebuie sã o acordeacestor elemente.

Între 26 august ºi 4 septembrie 2002 a avut loc la Johannesburg, în Africa de Sud, „Întâlnireamondialã la nivel înalt privind dezvoltarea durabilã“. Anul 2002 marcheazã aniversarea a 10 ani de laconferinþa de la Rio de Janeiro. Unul dintre obiectivele recentei întâlniri la vârf a fost evaluareaacþiunilor desfãºurate în cei 10 ani care au trecut. În declaraþia preºedintelui forumului mondial,rezultatele sunt apreciate ca pozitive, deºi este recunoscut faptul cã existã încã foarte multe problemelegate de aplicarea în practicã a conceptului de dezvoltare durabilã.

Declaraþia politicã de la Johannesburg scoate din nou în evidenþã datoria pe care o aucomunitãþile, atât cele mari cât ºi cele mici, de a contribui la evoluþia unor societãþi echitabile ºi

16


Ghi

d te

oret

ic

durabile. De asemenea, se reitereazã ideea necesitãþii unor reglementãri transparente ºi stabile, caresã impunã responsabilitãþi legale în toate domeniile incluse de conceptul de dezvoltare durabilã.

Triunghiul dezvoltãrii durabile

Cu toate acestea, pentru majoritatea celor care conduc comunitãþile ideea de dezvoltare durabilãeste încã o noutate, iar mulþi dintre cei care au auzit despre concept îl considerã abstract ºi teoretic,adicã fãrã valoare practicã. Pentru ca dezvoltarea durabilã sã-ºi atingã scopul, conceptul va trebuiintegrat în sistemele de planificare ºi mãsurare a performanþelor comunitãþilor.

Dezvoltarea comunitarã

Prin dezvoltare comunitarã vom înþelege evoluþia planificatã a tuturor aspectelor importante la nivelulunei comunitãþi (economic, social, mediu ºi cultural), evoluþie în care pot fi consemnate acþiunicolective, situaþii în care membrii unei comunitãþi acþioneazã împreunã pentru rezolvarea unorprobleme comune. Iniþiativele privind dezvoltarea localã pot fi diferite din punctul de vedere alanvergurii, în funcþie de mãrimea grupului de iniþiativã sau de obiectivele pe care ºi le propune.Putem avea aºadar iniþiative ale unui grup mic sau iniþiative de dezvoltare în care este implicatãîntreaga comunitate. Indiferent care sunt cei care proiecteazã aceste viziuni de dezvoltare acomunitãþii (grup sau întreaga comunitate) planul de dezvoltare comunitarã trebuie sã respectecâteva cerinþe de bazã: sã fie bine planificat ºi proiectat pe termen lung (preferabil), sã beneficieze desprijinul comunitãþii, sã ofere o imagine de ansamblu asupra proceselor de dezvoltare ºi sã fieechitabil pentru toate pãrþile implicate.

Principalul rezultat al proceselor de dezvoltare comunitarã trebuie sã-l constituie creºtereastandardului de viaþã pentru membrii comunitãþii parte a acestor procese. Pãrþile care susþin acest gende iniþiative trebuie sã-ºi asume responsabilitãþi ºi mai apoi sã beneficieze în egalã mãsurã de

17


Ghi

d te

oret

ic

câºtigurile rezultate în urma implementãrii planului de dezvoltare comunitarã. Actorii implicaþitrebuie sã înþeleagã faptul cã existã legãturi indisolubile între problemele de naturã socialã, culturalã,cele ecologice ºi cele de naturã economicã. Admiþând faptul cã la nivelul unei comunitãþi existãîntotdeauna interese diferite la nivel de grup, eforturile planificate de dezvoltare a comunitãþiiîncearcã sã reducã competiþia excesivã la nivel local, în încercarea de înlocuire a competiþiei cudiferite forme de cooperare, bazate pe interese comune.

Conceptele de comunitate ºi dezvoltare

De cele mai multe ori când facem referire la termenul de comunitate ne gândim la delimitãrilespaþiale de genul sat – oraº sau la ceea ce înseamnã cartierul sau vecinãtãþile. Comunitatea poate fidefinitã ºi dupã alte criterii, altele decât cele geografico-spaþiale. Putem defini comunitãþile plecândde la distincþii lingvistice, religioase sau culturale. Fiecare dintre noi poate fi parte din mai multecomunitãþi în acelaºi timp. De asemenea situaþii trebuie sã avem în vedere faptul cã nu toþi cei carepopuleazã un anumit areal aparþin în mod automat unei comunitãþi. Tipul de relaþii pe care un individle are cu ceilalþi (legãturile afective cu „locurile“) definesc pentru fiecare individ apartenenþa sau non-aparteneþa lui la o comunitate.

Conceptul de dezvoltare este cel mai adesea asociat cu expansiune sau creºtere. Aceastãreprezentare este proprie perioadei industrializãrii, atunci când singurele criterii de evaluare aproceselor de dezvoltare erau de tip cantitativ ºi vizau volumul, numãrul ºi viteza de realizare. Oaccepþiune mai recentã asupra acestui concept este aceea cã prin dezvoltare trebuie înþeles în primulrând schimbare, ºi doar în al doilea rând creºtere. Dezvoltarea comunitarã poate fi privitã ca procesulprin care o comunitate devine mai responsabilã de probleme sau de potenþialul de care dispune,reuºind în acelaºi timp sã-ºi organizeze ºi sã planifice mai bine resursele de care dispune. Angajareacu eficienþã maximã a resurselor comunitare are ca obiectiv final dezvoltarea economicã localã(crearea de noi locuri de muncã ºi a oportunitãþilor de afaceri, reducerea sãrãciei) ºi în egalã mãsurãrealizarea unor obiective socio-culturale ºi de mediu. Dezvoltarea comunitarã reprezintã procesulprin care se încearcã schimbarea condiþiilor ºi a factorilor care acþioneazã la nivel de comunitate astfelîncât, în urma acestor schimbãri comunitatea sã înregistreze nivele ridicate ale standardului de viatã.

Resurse utilizate în procesul de dezvoltare comunitarã

Atunci când cineva îºi propune dezvoltarea unei comunitãþi cel mai adesea face referire la resurselefinanciare ºi la cele naturale. Experienþa ne aratã cã ne confruntãm cu un fenomen complex,dezvoltarea comunitarã implicã sau mai degrabã impune utilizarea ºi a altor categorii de resurse.Reuºita acestor iniþiative este datã de angajarea tuturor resurselor existente într-o comunitate(naturale, umane, finaciare, infrastructurale).

• Resursele naturale vor include: pãmânt, apã, aer, resurse ale solului ºi subsolului, pãdureaºi viaþa sãlbaticã, legislaþia ºi politicile locale privitoare la mediul natural.

18


Ghi

d te

oret

ic

• Prin resurse umane vom înþelege membrii unei comunitãþi. Implicarea ºi participareaoamenilor la procesul dezvoltãrii comunitare este un element cheie pentru succesul uneiastfel de activitãþi. Pe lângã componenta solidaritate socialã este nevoie de formarea ºidezvoltare resuselor umane în plan profesional luând în calcul poziþia ºi rolul indivizilor încadrul acestui proces. Atunci când este vorba de procesul dezvoltãrii resurselor umane,sociologii fac referire la dezvoltarea capitalului social. Deºi problematic, procesuldezvoltãrii resurselor umane, se constatã faptul cã spre deosebire de alt gen de resurse, încazul resursei umane este posibilã în foarte mare mãsurã remodelarea, reorientareaacesteia, unii apreciind-o ca fiind cea mai importantã resursã pe care o deþine ocomunitate. In categoria resurse umane pot fi incluse: educaþia ºi formarea profesionalã,sãnãtatea individului ºi a familiei, stilurile de viaþã, relaþia angajat-angajator, drepturi aleomului ºi drepturi cetãþeneºti, legislaþia muncii.

• Resursele financiare presupun existenþa banilor sau capacitatea de a face rost de bani.Succesul iniþiativelor de dezvoltare comunitare constã în identificare ºi atragerea surselorfinanciare care pot conduce la atingerea obiectivelor propuse în strategiile de dezvoltarecomunitarã. De cele mai multe ori aceste iniþiative pleacã de la taxele locale sau subvenþiileguvernamentale. Acest proces însã nu trebuie sã se opreascã doar la menþionarea acestuitip de resurse financiare. Existã în acest moment pentru situaþii de acest gen persoane cucalificarea ºi abilitãþile necesare, special angajate în vederea atragerii de resurse finaciarenecesare dezvoltãrii comunitare. O listã extinsã a resurselor financiare ar putea include:taxe ºi impozite locale, alocaþii sau subvenþii guvernamentale, împrumuturiguvernamentale, împrumuturi bancare, forme cooperatiste de împrumut sau investiþii,atragerea de fonduri nerambursabile, granturi, politici ºi mãsuri menite sã stimulezeinvestiþii în comunitate.

• Infrastructura comunitarã are o dublã componentã:a) infrastructurã fizicã, formatã din clãdiri, cãi de acces sau transport, sisteme de

comunicaþii, sistemele de alimentare cu energie (electricã sau termicã), alimentarea cuapã, sisteme de canalizare, depozitarea deºeurilor.

b) cea de a doua componentã este reprezentatã de sistemele de leadership (conducere)menite sã elaboreze politicile locale care susþinã dezvoltarea comunitãþii.

O altã dimensiune a procesului de dezvoltare a comunitãþii include toate acele demersuri careconduc la creºterea abilitãþii oamenilor, atât la nivel îndividual cât ºi la nivel de grup, de a rãspundeprovocãrilor ºi oportunitãþilor existente la nivelul comunitãþii în care aceºtia trãiesc. Iniþiativele dedezvoltare comunitarã trebuie sã vinã din interiorul comunitãþii ºi trebuie sã fie gestionate de cãtrecomunitate.

În ceea ce priveºte dezvoltare comunitarã un rol important care contribuie la reuºita procesuluiîl constituie parteneriatul între actorii importanþi ai comunitãþii (aceºti actori pot fi indivizi saugrupuri, mai mult sau mai puþin formalizate). Rezultatul final al procesului de dezvoltare comunitarã

19


Ghi

d te

oret

ic

are la bazã consesul ºi sprijinul acordat de actorii de referinþã dintr-o comunitate. Experienþa ultimilorani din România aratã faptul cã cele mai multe iniþiative de dezvoltare comunitarã au fost sortiteeºecului. Cauzele sunt multiple, ele pot fi atribuite lipsei de experienþã a pãrþilor în acþiuni de genulparteneriatului, fie datoritã unor caracteristici ºi factori structurali proprii comunitãþilor respective.Dacã ar fi sã dãm o definiþie parteneriatului am putea spune cã în general prin parteneriat putemînþelege relaþia stabilitã între douã sau mai multe pãrþi care împãrtãºesc scopuri comune ºi care suntdispuse sã gestioneze resurse în comun pentru ca mai apoi sã-ºi asume riscurile ºi beneficiile acestoractivitãþi. În general relaþiile de parteneriat se realizeazã pentru cã din aceste relaþii decurg câtevaavantaje: identificarea unor soluþii creative care sã susþinã sau sã diversifice sectorul de afaceri,dimensiuni importante ale vieþii socio-culturale sau iniþiative de mediu.

Realizarea unui parteneriatului presupune existenþa unor grupuri sau indivizi care posedã idei,resurse ºi mod de a gândi oarecum apropiat în raport cu anumite probleme comune. Pentru amenþine funcþionalã aceastã structurã organizaþionalã (de multe pãrþile au interese ºi viziuni foartediferite), persoana care se ocupã de aceste aspecte privind coeziunea grupului trebuie sã aibãcunoºtinþe ºi abilitãþi speciale care sã conducã în cele din urmã la formarea unei identitãþi ºi amotivaþiei care sã susþinã parteneriatul.

Parteneriatele sunt diferite în funcþie de duratã (pot fi încheiate pe termen lung sau scurt) sau potsã difere în funcþie de gradul de complexitate în care au fost ele proiectate. Indiferent de tip,parteneriatele trebuie sã pãstreze anumite trãsãturi comune, cum ar fi: autoritatea asumatã de toatepãrþile; gestionarea în comun a resursele puse la dispoziþie de fiecare parte; pe parcursul ºi dupãîncheierea parteneriatului pãrþile îºi asumã în mod egal riscurile, beneficiile ºi responsabilitateaacþiunilor derulate.

Contextul în care sunt demarate procese de dezvoltare comunitarã, poate fi divizat în douã maricategorii:

– iniþierea rezultã ca urmare a reacþiei pe care o adoptã o comunitate la situaþile de crizã cucare se confruntã. Aici putem menþiona cele mai frecvente situaþii întâlnite: sistarea unoractivitãþi de care depinde întreaga comunitate, sistarea alocaþiilor guvernamentale pentruactivitãþi în care erau angrenaþi un numãr mare de membri ai comunitãþii, emigrareamasivã a tinerilor, ºomaj ºi sãrãcie generalizatã.

– cea de a doua situaþie este aceea în care comunitãþile nu se confruntã cu situaþii limitã, darsunt conºtiente de potentialul de care dispun, gestionarea acestui potenþial fiindperceputã ca o oportunitate. Gestionarea mai bunã a proceselor de schimbare socialã ºieconomicã în cadrul comunitãþii este gânditã astfel încât sã conducã la menþinerea saucreºterea standardului de viatã în comunitatea respectivã.

Comunitãþile sunt formate din indivizi sau grupuri cu preocupãri, credinþe, interese foartediferite, motiv pentru care unul din elementele definitorii pentru succesul oricãrei iniþiativecomunitare constã în crearea unui climat de încredere în care sã fie înlãturate barierele decomunicare sau stereotipiile privind alteritatea. O atenþie deosebitã trebuie acordatã participãrii

20


Ghi

d te

oret

ic

individului la procesele de dezvoltare comunitarã. Includerea indivizilor ºi grupurilor trebuie sã fieuna intenþionatã, respectând principiile participãrii democratice, fiecare participant având dreptul dea oferi soluþii pentru problemele sale sau ale comunitãþii.

Dezvoltarea implicã schimbare. De cele mai multe ori însã schimbarea este privitã cu reþinere sauchiar cu ostilitate. Pentru cei mai mulþi dintre noi schimbarea este sinonimã cu tranziþia, acest procesînsemnând de cele mai multe ori nesiguranþã, ºomaj sau sãrãcie. Din acest motiv ºi cu siguranþã ºi dinalte motive ideea de schimbare nu este tocmai agreatã în societatea românescã, cel puþin în acestmoment. În comunitãþile închise sau izolate orice tentativã de diversificare a paletei activitãþilorcotidiene este primitã cu indiferenþã sau respingere. Demararea procesului de dezvoltare comunitarãtrebuie sã aparþinã comunitãþii, nefiind recomandatã intervenþia din exteriorul comunitãþii. Membriicomunitãþii sunt „experþi“ atunci când este vorba de identificarea cauzelor ºi a posibilelor soluþiipentru probleme cu care aceºtia se confruntã. Mobilizarea resurselor comunitãþii necesitã timp ºiprofesionalism, iar în prima fazã rezultatul va fi un plan sau o strategie de dezvoltare a comunitãþii.Acest prim produs al comunitãþii se va include soluþii la problemele identificate de cãtre comunitate.

21


Ghi

d te

oret

ic

2. Prevenirea poluãrii

Toate tehnologiile moderne prezintã riscuri mai mari sau mai mici de producere de poluanþi ºi toateutilizeazã cantitãþi considerabile de materii prime ºi de energie. În plus, produsele moderne auadeseori impact asupra mediului ºi sãnãtãþii umane ºi dupã ce sunt lansate pe piaþã, pe întregulparcurs al utilizãrii lor, pânã la încheierea ciclului lor de viaþã ºi la (eventuala) depozitare ca deºeuri.De aceea este absolut fundamentalã reducerea ºi prevenirea surselor de poluare, reducereaconsumurilor energetice ºi de materii prime ºi luarea lor în calcul încã din faza de concepþie aîntregului ciclu de viaþã al produselor.

Prevenirea poluãrii este beneficã nu numai pentru protecþia mediului ºi pentru sãnãtatea umanã,ci ºi din punct de vedere economic ºi social. Ea include creºterea utilizãrii eficiente a materiilor prime,a energiei, ºi în general a tuturor resurselor, protejând astfel mediul, prin conservare. În afara uneimai bune protecþii a mediului, prevenirea poluãrii este importantã pentru cã permite reducereariscurilor pentru sãnãtatea publicã, asociate cu respectivele elemente poluante.

Producþia mai curatã este denumirea genericã a aplicãrii continue a unei strategii preventive deprotecþie a mediului care încorporeazã utilizarea mai eficientã a resurselor naturale, reducând astfelcantitãþile de deºeuri ºi de poluanþi produse. Producþia mai curatã are ca rezultat direct reducereariscurilor de sãnãtate pentru oameni ºi creºterea gradului de siguranþã în utilizarea tehnologiilor.Aspectul principal al acestei abordãri este atitudinea pro-activã (abordarea problemelor la sursã,înainte de a se produce, altfel spus anticiparea lor) ºi nu reactivã (adicã corectarea problemelor abiadupã ce acestea s-au produs).

În ce priveºte procesele tehnologice, producþia mai curatã include conservarea materiilor primeºi a energiei, încercarea de eliminare din start a utilizãrii materiilor prime toxice ºi periculoase,precum ºi încercarea de reducere a cantitãþii ºi periculozitãþii emisiilor poluante ºi a deºeurilor. În ce

23

Prevenirea poluãrii este activitatea de eliminare (ºi de reducere) a surselor de poluare.Include:

– creºterea eficienþei utilizãrii materiilor prime;– creºterea eficienþei energetice;– reducerea cantitãþilor de substanþe poluante, contaminanþi, deºeuri etc. înaintea

etapelor de tratare, reciclare ºi eventualã eliminare a acestora (prin incinerare,depunere în halde etc.).

priveºte produsele, producþia mai curatã se referã la reducerea efectelor negative ale produselor pedurata ciclului lor de viaþã, adicã începând cu obþinerea materiilor prime necesare obþineriiprodusului ºi terminând cu scoaterea din activitate a produsului (depozitare finalã, sau chiareliminare acolo unde este posibil etc.). Referitor la servicii, producþia mai curatã se concentreazã peprocesul de proiectare ºi elaborare, precum ºi pe distribuþie.

Eco-eficienþa este gradul de eficienþã cu care sunt utilizate resursele naturale pentru satisfacereanevoilor umane. Ea se exprimã prin raportul dintre ceea ce se obþine, ce iese din proces ºi ceea ceeste utilizat, ce intrã în proces.

Prevenirea poluãrii, producþia mai curatã, ºi eco-eficienþa au prin urmare toate trei în vedereeliminarea pierderilor la sursã, precum ºi utilizarea cât mai eficientã a resurselor.

Ce nu este prevenire a poluãrii

Existã ºi o serie de mãsuri de control a poluãrii care sunt aplicate dupã ce poluanþii au fost generaþi.Aceste mãsuri sunt în mod eronat definite ca mãsuri de prevenire a poluãrii.

Reciclarea deºeurilor de cãtre firme specializate în afara locului unde au fost ele produse este îngeneral astãzi metoda cea mai comunã pentru conservarea materiilor prime ºi reducerea depozitãriifinale (haldare etc.). Aceastã metodã nu este însã nici pe departe atât de eco-eficientã ca reciclarea însistem închis, adicã reciclarea realizatã chiar la locul de producþie.

Transferul unui poluant în alt factor de mediu nu poate fi nici el acceptat ca mãsurã de prevenirea poluãrii. Eliminarea unui poluant din apã, spre exemplu, ºi depozitarea lui pe sol este un simplutransfer, dintr-un mediu (de obicei mai strict reglementat) într-altul (de obicei mai slab reglementat).

Tratarea deºeurilor, deºi produce într-adevãr reducerea în volum, diluarea, detoxifierea,confinarea în spaþii închise, descompunerea, stabilizarea, izolarea etc., nu este nici ea o adevãratãmãsurã de prevenire a poluãrii.

24


Ghi

d te

oret

ic

Eco-eficienþa urmãreºte :– reducerea consumului specific de materii prime ºi de energie pentru bunurile ºi

seviciile realizate– reducerea emisiilor poluante– creºterea gradului de reciclare a produselor– creºterea gradului de utilizare raþionalã a resurselor regenerabile– creºterea duratei de utilizare a produselor – creºterea gradului de utilitate a produselor ºi serviciilor

Principiul precauþiei

Elaborarea, aplicarea, monitorizarea ºi evaluarea oricãrui program de acþiune trebuie fãcutã pe bazacelor mai bune date ºtiinþifice ºi economice disponibile. Acest lucru ar putea fi uºurat de aplicareaprincipiului precauþiei. Un recent raport al Agenþiei Europene de Mediu, „Lecþii târzii din

avertismente timpurii: principiul precauþiei 1896-2000“, examineazã cum a fost – sau mai degrabãcum nu a fost – aplicat principiul precauþiei de cãtre factorii de decizie în ultima sutã de ani, atuncicând aceºtia au trebuit sã rãspundã unor riscuri legate de sãnãtatea publicã ºi de protecþia mediului.Potrivit lui Poul Harremoes, preºedintele echipei editoriale a raportului, „utilizarea principiului

precauþiei poate reduce riscurile asupra sãnãtãþii ºi asupra mediului. De asemenea, poate stimula

atât inovaþia, prin diversitate tehnologicã ºi flexibilitate, cât ºi ºtiinþa“.

Principiul precauþiei guverneazã utilizarea prognozelor în luarea deciziilor în situaþiilecaracterizate prin incertitudine ºi lipsã de informaþii, sau unde atât acþiunea de legiferare cât ºi lipsaei pot duce la grave ºi costisitoare erori. Principiul a fost prevãzut încã din Tratatul Uniunii Europene,ºi a fost reiterat cu putere de documente specifice ale Comisiei Europene, ale ParlamentuluiEuropean, ºi chiar ale Consiliului European de la Nisa, în anul 2000.

2.1. Caracteristici ºi avantaje ale prevenirii poluãrii

Prevenirea poluãrii constituie o modalitate de utilizare a materialelor, proceselor sau practicilor princare se eliminã la sursã crearea de poluanþi sau deºeuri, respectiv pierderi. Aceasta include practicicare reduc utilizarea de materiale periculoase (precum ºi mai puþin periculoase), energie, materiiprime etc. protejând resursele naturale prin conservare sau utilizare mai eficientã. Un program deprevenire a poluãrii constã într-o înþelegere ºi examinare continuã a proceselor de producþie, cuscopul de a minimiza orice tipuri de pierderi.

Un bun program de prevenire a poluãrii poate aduce nu numai beneficii de ordin generalmediului ºi sãnãtãþii publice, ci ºi beneficii directe (economice, de imagine etc.) instituþiei

25


Ghi

d te

oret

icUn program de prevenire a poluãrii:

– reduce riscul de nerespectare a prevederilor legale referitoare la protecþiamediului (rãspunderi civile ºi penale)

– reduce costurile de exploatare– îmbunãtãþeºte moralul ºi gradul de participare a angajaþilor unei

instituþii/membrilor unei comunitãþi– îmbunãtãþeºte imaginea publicã a instituþiei/comunitãþii– protejeazã sãnãtatea publicã ºi mediul

/comunitãþii care îl aplicã. Prin reducerea emisiilor poluante toxice (gaze, ape reziduale, deºeurisolide etc.), precum ºi prin reducerea riscurilor de producere de incidente sau chiar de accidente, potfi reduse riscurile de penalitãþi pentru încãlcarea legii. Pot fi reduse costurile energetice necesareprocesului de producþie ºi cele legate de materiile prime. Se pot reduce, de asemenea, costurile deadministrare a haldelor de deºeuri etc. În plus, se poate crea o imagine mult îmbunãtãþitã ainstituþiei/comunitãþii în ochii propriilor angajaþi ºi ai opiniei publice. Angajaþii se vor simþi atraºi maiputernic de o instituþie care acþioneazã responsabil faþã de mediu ºi de sãnãtatea publicã, fiind siguricã ºi propriile lor condiþii de muncã vor fi mai bune decât în altã parte. Aceastã atmosferã pozitivãajutã la pãstrarea unei forþe de muncã competitive, precum ºi la atragerea de noi angajaþi de calitateridicatã. ªi atitudinea generalã va fi pozitivã faþã de o instituþie/comunitate care este recunoscutãpentru grija pe care o acordã mediului ºi sãnãtãþii publice.

2.2. Elaborarea unui plan de prevenire a poluãrii

Prevenirea poluãrii are multe în comun cu planificarea ºi punerea în aplicare a tuturor celorlalteactivitãþi dintr-o comunitate.

Iniþiativa planului

Iniþiativa de a elabora un program de prevenire a poluãrii poate veni de la unul dintre nivelurile deconducere: fie strategic (legislativ), fie executiv (iar aici de asemenea, poate veni de la cel mai înaltnivel executiv, sau de la niveluri executive intermediare). Pasul urmãtor este strângerea de informaþiipentru a vedea dacã un astfel de program este realist pentru comunitatea în cauzã în condiþiileconcrete din momentul respectiv ºi cum ar putea el fi pus în aplicare. Dacã rãspunsul la acesteîntrebãri este pozitiv, conducerea executivã poate trece la aplicarea planului. Pentru aceasta, toþi ceiimplicaþi trebuie informaþi.

Declaraþia strategicã

O decizie de a elabora ºi pune în aplicare un plan de prevenire a poluãrii trebuie anunþatã. Anunþuleste un fel de declaraþie strategicã (politicã) care explicã de ce a fost luatã aceastã decizie, ce anumeimplicã ea în termeni cantitativi ºi calitativi, cine o va pune în aplicare etc.

26


Ghi

d te

oret

ic

Prevenirea poluãrii este o activitate complexã ºi continuã, care va avea efectebenefice asupra tuturor zonelor funcþionale ale unei comunitãþi.

Desemnarea unui responsabil

Planificarea programului de prevenire a poluãrii începe cu desemnarea unui responsabil (a uneiechipe speciale de prevenire a poluãrii). Responsabilul trebuie desemnat la cel mai înalt nivel posibil,pentru a avea autoritatea ºi influenþa necesarã pentru a conduce programul ca pe o parte integrantãa activitãþilor comunitãþii respective. În acelaºi timp, responsabilul trebuie sprijinit de o echipãmultidisciplinarã, cu expertizã în domenii tehnice, comunicare etc.

Stabilirea obiectivelor

Echipa de proiect trebuie sã stabileascã obiective cât mai în detaliu ºi bazându-se pe estimãri ºiproiecþii cât mai apropiate de realitate Acestea trebuie sã fie cât mai ambiþioase (pentru a-i motiva petoþi cei implicaþi), dar nu nerealiste (pentru a nu obþine rezultatul invers, adicã demotivarea celorimplicaþi). Punctul de reper la stabilirea obiectivelor este nivelul de rebuturi zero, evacuãri zero depoluanþi etc. Obiectivele trebuie sã fie specifice, mãsurabile, sã poatã fi atinse, sã fie realiste, ºiîncadrate în timp.

Culegere de date, analize de birou

Strângerea ºi analizarea de date este în raport direct cu amploarea prevãzutã a planului de prevenirea poluãrii. Aceastã fazã completeazã faza de iniþiativã, la care s-au obþinut deja unele informaþiipreliminare. Datele se pot obþine fie din surse proprii (registre, cataloage de emisii, autorizaþii,diagrame de fluxuri de producþie, cãrþi tehnice ale instalaþiilor ºi echipamentelor, jurnale contabileetc.), fie de la instituþii abilitate sã desfãºoare urmãrirea activitãþilor cu impact asupra mediului(inspectorate de protecþie a mediului, oficii de gospodãrire a apei, institute de cercetare etc.). Toateaceste date trebuie sã facã obiectul unei analize de birou, care se finalizeazã cu un dosar.

27


Ghi

d te

oret

ic

Paºi pentru elaborarea unui plan de prevenire a poluãrii:– lansarea (iniþiativa) planului– declaraþia strategicã (politicã)– desemnarea unui responsabil (a unei echipe) pentru prevenirea poluãrii– stabilirea obiectivelor – culegerea de date, analize de birou– vizite pe teren pentru completarea datelor– stabilirea prioritãþilor– finalizarea planului de program

Vizite pe teren

Odatã finalizat dosarul de birou, urmeazã verificarea pe teren a datelor obþinute anterior. Unele datedin dosar vor corespunde celor de pe teren, altele nu.

Stabilirea prioritãþilor

Abia dupã ce analiza de birou a fost completatã cu informaþii pe teren este posibilã stabilirea corectãa unor prioritãþi. În acest scop se utilizeazã criterii specifice (completate cu indicatori ºi cu standarde).Printre criteriile obiºnuite în stabilirea prioritãþilor în cadrul unui program de prevenire a poluãrii senumãrã ºi urmãtoarele:

– conformarea cu prevederile legale în vigoare, precum ºi cu cele anticipate;– riscuri potenþiale pentru mediu ºi sãnãtatea umanã;– costuri energetice;– costuri de gestionare a deºeurilor ºi poluanþilor etc.

Finalizarea planului de program

În aceastã fazã ar trebui sã existe suficientã informaþie pentru ca echipa desemnatã sã poatã finalizaun plan detaliat al programului de prevenire a poluãrii. Acest plan trebuie sã includã scopulprogramului, obiectivele lui, metodele, necesarul de resurse ºi metodologia de evaluare.

Încã din faza de elaborare a planului trebuie þinut cont de existenþa unor potenþiale obstacolecare ar putea complica procesul. Aceste obstacole sunt de obicei de naturã economicã (lipsescresursele financiare pentru aplicarea programului etc.), tehnice (tehnologia disponibilã este veche ºiuzatã moral, prin urmare mai mult sau mai puþin compatibilã cu ambiþiile unui plan de prevenire apoluãrii etc.), legislative (unele legi, chiar bine intenþionate, pot fi o barierã în calea progresului; maimult, în general legislaþia în domeniu este învechitã ºi este cel mai adesea complet depãºitã derealitãþile mult mai dinamice ale ºtiinþei ºi tehnologiei, precum ºi ale mediului social ºi economic îngeneral), sau instituþionale (în cadrul tututor instituþiilor/comunitãþilor existã o rezistenþã laschimbare, conflicte interne etc.). Toate aceste obstacole potenþiale trebuie cunoscute ºi analizate,pentru a se încerca depãºirea lor.

Punerea în aplicare a unui program de prevenire a poluãrii

Odatã stabilit un program de lucru, el trebuie finanþat. Este nevoie de obþinere de fonduri pentruacele obiective care necesitã cheltuieli (investiþie de capital pentru cumpãrarea de tehnologii sauechipamente noi etc.). În general, fondurile se obþin prin scriere de proiecte cãtre instituþiilefinanþatoare (instituþia ierahic superioarã, bãnci, fundaþii etc.). Dupã obþinerea fondurilor, echipa deproiect nu mai are altceva de fãcut decât sã se apuce de treabã conform planului.

Pus în practicã, programul de prevenire a poluãrii nu este încã încheiat. Periodic, eficienþaacestuia trebuie evaluatã din punct de vedere tehnic, economic etc. (comparativ cu obiectivelepropuse). Opþiunile care nu corespund aºteptãrilor iniþiale privind performanþa pot fi îmbunãtãþite,

28


Ghi

d te

oret

ic

sau chiar complet schimbate. În acest sens, planul trebuie sã ofere flexibilitate, iar echipa de proiecttrebuie sã fie capabilã sã reacþioneze atât la factorii interni, cât ºi la cei externi (schimbarea legislaþieietc.). În plus, programul de prevenire a poluãrii trebuie menþinut în permanenþã la parametriimaximi, iar personalul trebuie în permanenþã perfecþionat.

În aceast scop, este vitalã comunicarea eficace ºi eficientã în cadrul echipei de proiect, precum ºicomunicarea echipei cu ceilalþi beneficiari. La finalul perioadei de desfãºurare a programului estenecesar sã se facã o evaluare (inclusiv economicã ºi socialã), care poate justifica continuitateaangajamentului comunitãþii în direcþia prevenirii poluãrii, ºi chiar poate pregãti terenul pentru un nouprogram, mai amplu, cu obiective mai ambiþioase etc. Aceastã evaluare poate fi internã sau externã.Avantajul unei evaluãri externe constã într-un grad mai ridicat de obiectivitate, precum ºi înposibilitatea primirii de informaþii pe care un evaluator intern le-ar putea scãpa din vedere.

29


Ghi

d te

oret

ic

3. Pãrþi interesate

În prezent, toate pãrþile implicate în conducerea unei comunitãþi se confruntã cu interesul ºi impactulpe care îl au diferite persoane ºi grupuri faþã de aceasta. Astfel, comunitãþile trebuie sã fie preocupatenu numai de nevoile directe ale cetãþenilor lor, dar ºi de variate alte grupuri, cum ar fi grupurileapãrând interesele publice (de exemplu organizaþiile de protecþia mediului sau cele de protecþiesocialã), afacerile din zonã, firmele care executã lucrãri ºi furnizeazã bunuri ºi servicii pentrucomunitate, jurnaliºtii sau organele publice de monitorizare ºi reglementare. În funcþie de situaþiaspecificã a fiecãrei comunitãþi, aceastã listã poate fi continuatã cu uºurinþã. Toate comunitãþilefuncþioneazã într-un sistem complex de interese ºi influenþe. Liderii lor trebuie sã identifice ºi sãevalueze forþele externe, pentru a vedea în ce mãsurã preocupãrile acestor pãrþi pot afectaîndeplinirea obiectivelor organizaþiei.

În procesul de luare a deciziilor importante pentru comunitate este neapãrat necesar sã secunoascã aºteptãrile ºi preocupãrile diferitelor pãrþi interesate ºi sã se determine dacã ºi în ce mãsurãacestea ar putea sã aibã ºi vor exercita o influenþã. Din acest motiv, importanþa managementuluipãrþilor interesate nu este limitatã la preocupãrile zilnice, mãrunte. Din contrã, ea se manifestã îndeciziile strategice, pe termen lung. Acestea vor afecta, cu siguranþã, cel puþin pe unii dintredeþinãtorii de interese.

3.1. Identificarea pãrþilor interesate

În identificarea pãrþilor interesate nu este suficient sã se þinã cont numai de structura formalã acomunitãþii. Trebuie analizate ºi relaþiile informale ºi indirecte. Un model util în acest scop poate fireprezentarea pãrþilor interesate în cercuri concentrice. Cercurile din interior sunt rezervate celor maiimportante pãrþi interesate, care au cea mai mare influenþã asupra afacerii.

31

Indivizii ºi grupurile pentru care atingerea scopurilor proprii depind într-o anumitãmãsurã de comunitate, de care comunitatea depinde la rândul ei, se numesc

pãrþi interesate sau deþinãtori de interese.

Figura de mai jos oferã o imagine generalã asupra posibilelor pãrþi interesate ºi a niveluluiimpactului pe care îl pot avea acestea. În general, formarea grupurilor de interese depinde de situaþiaspecificã a fiecãrei localitãþi. Deºi analiza pãrþilor interesate este uneori utilizatã ca instrument înanaliza regionalã, valoarea ei rezidã în evaluarea problemelor caracteristice anumitor comunitãþi.Analiza pãrþilor interesate devine astfel un instrument pentru evaluarea strategiilor, þinând cont defaptul cã indivizii ºi grupurile se comportã diferit în situaþii diferite. De exemplu, grupurile de intereseîn domeniul protecþiei mediului ar putea avea un impact considerabil în cazul deciziilor privindamplasarea unor noi unitãþi de producþie.

3.2. Identificarea impactului pãrþilor interesate asupra comunitãþii

În analiza deþinãtorilor de interese, impactul sau puterea acestora se poate defini ca fiind gradul încare aceºtia sunt capabili sã convingã, sã influenþeze sau sã forþeze organizaþiile sã urmeze un anumitcurs al acþiunilor. Exercitarea unei astfel de puteri poate fi fãcutã prin autoritate directã, lobby saudeþinerea unei poziþii importante în comunitate. Puterea pãrþilor interesate poate avea mai multesurse. Tabelul urmãtor identificã câteva din aceste surse, cu exemplificãri.

În general, puterea pãrþilor interesate nu provine dintr-o unicã sursã. Este recomandabil cafiecare organizaþie sã-ºi construiascã un set de indicatori ai puterii pentru fiecare deþinãtor deinterese, pentru a putea sesiza din timp puterea ºi poziþia acestuia în relaþie cu comunitatea. Evaluarea

32


Ghi

d te

oret

ic

combinatã a tuturor surselor de putere folosind indicatorii propuºi va aduce îmbunãtãþiri încunoaºterea pãrþilor interesate.

Diversele pãrþi interesate folosesc seturi diferite de criterii pentru a judeca acþiunile comunitãþii.Cetãþenii sunt interesaþi creºterea calitãþii vieþii în localitate – existenþa de locuri de muncã, facilitãþipublice, posibilitãþi de recreere ºi agrement, un mediu sãnãtos ºi curat. Angajaþii doresc condiþii demuncã bune ºi sigure. Furnizorii doresc contracte rezonabile ºi obþinerea la timp a plãþilor.Autoritãþile de reglementare urmãresc gradul în care este respectatã legislaþia în vigoare.

Identificarea nevoilor ºi aºteptãrilor necesitã un dialog activ cu fiecare grup de interes. Deasemenea, este necesarã monitorizarea continuã a acestor grupuri, deoarece cerinþele pãrþilorinteresate evolueazã în timp. Analiza deþinãtorilor de interese poate releva deseori conflicte întreaºteptãrile diferitelor grupuri. Analiza poate releva posibilele zone de conflict între intereselediferitelor grupuri, înainte ca acestea sã se materializeze.

33


Ghi

d te

oret

ic

3.3. Analiza preocupãrilor ºi a puterii deþinãtorilor de interese

Pe lângã analiza puterii deþinãtorilor de interese în sensul capacitãþii lor de a influenþa oamenii ºievenimentele, este necesar sã se evalueze probabilitatea ºi gradul în care ei îºi vor exercita aceastãputere. Proprietarii de terenuri din zonã, de exemplu, pot avea un impact considerabil asupradezvoltãrii comunitãþii. În cazul în care se plãnuieºte iniþierea sau dezvoltarea unei afaceri, construireaunei capacitãþi de producþie, probabil cã aceºtia vor încerca sã influenþeze sau sã restricþionezedecizia. În cazul altor elemente importante legate de comunitate, cum ar fi campaniile de educare ºiinformare a populaþiei, ele vor avea pentru proprietarii de terenuri o importanþã redusã, fãrã sã atragãnici o acþiune din partea lor.

Pentru a sintetiza ºi vizualiza rezultatele unei analize, se poate folosi o matrice cu douãdimensiuni, reprezentând pe axe puterea ºi interesul pãrþilor interne ºi externe. Acest tip dereprezentare se va denumi în continuare matrice putere/interes. Ea urmãreºte cuantificareainteresului ºi puterii celor care pot influenþa activitatea comunitãþii, cãutând rãspunsul la urmãtoareleîntrebãri:

– Cât de interesatã este fiecare parte în a influenþa deciziile comunitãþii pentru a corespundeaºteptãrilor sale?

– Deþine persoana/organizaþia mijloacele de a exercita o astfel de influenþã?Matricea putere/interes oferã informaþii preþioase referitor la modul în care trebuie tratate

diferitele pãrþi interesate. Ea va indica dacã anumite decizii vor beneficia de sprijin sau vor întâmpinarezistenþã, precum ºi care grupuri sau persoane ar trebui incluse în procesul decizional.

Pãrþile interesate reprezentate în sectorul A nu au nici un interes propriu în planurile comunitãþiiºi nici nu deþin suficientã putere pentru a exercita vreo influenþã asupra acesteia. Pentru acestegrupuri, organizaþia trebuie sã se preocupe de informarea lor în mãsura în care este necesar, dar nutrebuie sã investeascã prea mult efort.

Cei din cadranul B manifestã un interes ridicat în tot ceea ce priveºte comunitatea ºi acþiunile sale.Cu toate acestea, ei deþin mijloace limitate de influenþã. În ciuda puterii lor scãzute, astfel dedeþinãtori de interese pot deveni aliaþi de valoare în luarea unor decizii importante. Esterecomandabil sã fie informaþi cu regularitate referitor la chestiunile de interes pentru ei.

Relaþiile cu deþinãtorii de interese plasaþi în sectorul C pot fi foarte dificile. În aceastã categorie seîncadreazã de obicei investitorii (bãnci, firme de asigurãri) sau organele legislative. Aceºtia sunt pasiviîn majoritatea situaþiilor ºi manifestã un interes scãzut în activitãþile comunitãþii. În ciuda acestuicomportament, influenþa pe care o pot exercita asupra localitãþii este extrem de mare, mai ales încazul investiþiilor. Din acest motiv este necesar sã se cunoascã intenþiile ºi posibilele reacþii ale acestorgrupuri referitor la toate planurile majore ºi sã se implice în luarea deciziilor, în funcþie de interesullor specific.

34


Ghi

d te

oret

ic

Matricea putere/interes

Cele mai importante pãrþi interesate sunt cele cu preocupãri intense ºi putere mare, ce se vorregãsi în cadranul D din matrice. Aceºtia trebuie implicaþi în toate proiectele relevante.

Dupã gruparea tuturor deþinãtorilor de interese în cadrane, matricea putere/interes poate deveniun instrument util în analizã ºi în luarea deciziei. Se pot realiza cu ajutorul ei:

– recomandãri pentru relaþiile cu fiecare parte interesatã;– identificarea suporterilor ºi oponenþilor în realizarea unui proiect;– necesitatea exercitãrii unei anumite influenþe de cãtre organizaþie asupra pãrþilor

interesate, în vederea schimbãrii poziþiei deþinute de aceºtia (de exemplu reducereaputerii unui opozant major sau creºterea interesului unui susþinãtor puternic);

– mãsuri pentru a menþine poziþiile favorabile ale unora dintre pãrþile interesate (deexemplu prin alimentarea celor din cadranul C cu informaþiile necesare).

Pentru a elabora astfel de tactici, comunitatea ar trebui sã efectueze o comparaþie între „harta“actualã a deþinãtorilor de interese ºi situaþia doritã de cãtre localitate. Se evidenþiazã astfelneconcordanþele ºi se identificã metodele de repoziþionare a unora dintre pãrþile interesate. Acest tipde analizã poate fi de folos ºi în cazul în care este necesarã împãrþirea grupurilor mai mari de intereseîn subgrupuri. Aceste noi entitãþi pot fi tratate diferenþiat, pentru a le cunoaºte preocupãrile, a lesatisface necesitãþile ºi pentru a le câºtiga sprijinul. O astfel de strategie permite formarea de noialianþe ºi transferul de putere. Influenþarea pãrþilor interesate trebuie menþinutã în limitele etice ºilegale.

35


Ghi

d te

oret

ic

4. Participare publicã

În ciuda recunoaºterii sale oficiale ca noþiune teoreticã, participarea publicã nu beneficiazã deloc deconsens când vine vorba sã fie aplicatã. Pentru unii, participarea publicã este un mijloc prin care sedã putere indivizilor ºi comunitãþilor, ºi prin care se îmbunãtãþesc procedurile democratice. Pentrualþii, participarea publicã este un instrument de marketing pentru politicile guvernamentale. În fine,existã ºi cei pentru care participarea publicã este ceva supãrãtor, care pur ºi simplu trebuie evitat pecât se poate. Nu este de aceea deloc surprinzãtor cã multe declaraþii internaþionale la nivelul cel maiînalt referitoare la participarea publicã nu sunt niciodatã puse în practicã, ºi cã multe reglementãrinaþionale nu sunt nici ele respectate.

Participarea publicã ar putea fi definitã ca participarea directã a actorilor neguvernamentali laprocesul de luare a deciziilor. Aceasta include multe aspecte, cum ar fi perioade de comentarii,audieri publice, referendum-uri etc. Include, de asemenea, activitãþi precum lobby-ul ºidemonstraþiile de stradã, dar atenþia principalã se concentreazã asupra formelor „organizate“.Acþiunile în justiþie pot, de asemenea, fi considerate o formã de participare publicã. Prezenta definiþienu acoperã alegerile (în mod general), deoarece alegerile sunt o formã de participare indirectã laprocesul de luare a deciziilor. Campaniile de informare nu sunt nici ele incluse aici, deoarece publiculnu are decât un rol pasiv în astfel de campanii. Cu toate acestea, informarea publicului este oprecondiþie pentru o participare publicã efectuatã în cunoºtinþã de cauzã.

Noþiunea de „public“ cuprinde cetãþeni, companii, dar ºi grupuri de interes public ºi grupuri deinterese economice.

Participarea publicã poate fi organizatã din mai multe raþiuni. Cel dintâi beneficiu al participãrii publice este mult mai buna informare premergãtoare luãrii de

decizii, ceea ce conduce la soluþii mai creative. Rezultatul participãrii publice poate fi obþinerea deinformaþii importante de cãtre factorii de decizie (spre exemplu, asupra condiþiilor locale), gãsirea de

37

Participarea publicã este mai mult decât un simplu supliment al procedurilor uzualedemocratice. Ea este necesarã pentru conducerea eficientã, pentru guvernarea în cadrulunei viziuni largi ºi cu deschidere cãtre exterior precum ºi unui înalt nivel dedescentralizare.

noi perspective asupra unor probleme vechi ºi creionarea unor soluþii creative. Se poate face în aºafel încât toate interesele relevante sã fie auzite. Dacã mesajul publicului este luat în serios, actul deluare a deciziilor se va îmbunãtãþi.

În al doilea rând, participarea publicã poate conduce la o mai mare acceptare a deciziilor de cãtrepublic, la mai puþine probleme legale, la întârzieri mai mici, ºi la o aplicare mai eficientã a planurilor.În plus, participarea publicã eficientã mãreºte transparenþa ºi legitimitatea procesului de luare adeciziilor, ceea ce mãreºte de asemenea gradul de acceptare.

Participarea publicã promoveazã învãþarea socialã. Dacã participarea publicã include un dialogconstructiv, toate pãrþile implicate – diversele tipuri de public, guvernul, experþii – pot învãþa unelede la altele. Noi orizonturi pot fi deschise, pot fi depãºite puncte moarte ºi poate avea loc o adevãratãabordare inovativã. Aceasta are efecte importante atât pe termen scurt, cât ºi lung.

În al patrulea rând, participarea publicã poate promova o guvernare mai deschisã ºi mai integratã.Dacã Guvernul este preocupat mai degrabã cu conflictele sale interne, nu este de aºteptat sã ia cuseriozitate în considerare opinia publicã ºi atunci participarea publicã nu va prezenta beneficii.Participarea publicã este un stimul suplimentar pentru Guvern sã-ºi rezolve conflictele interne ºi sãînceapã sã fie mai deschis cãtre exterior.

În al cincelea rând, participarea publicã poate promova democraþia. A fi informat ºi a fi ascultatsunt drepturi democratice. Mai mult, unii definesc democraþia ca participarea activã la guvernare acetãþenilor. În plus, o participare activã ar putea induce atitudini democratice participanþilor, ceea ceeste extrem de necesar sprijinirii democraþiei.

38


Ghi

d te

oret

ic

Potenþiale beneficii ale participãrii publice:– mai bunã informare premergãtoare luãrii de decizii, ceea ce conduce la soluþii

mai creative – grad mãrit de acceptare a planurilor de administrare de mediu, ºi a costurilor

lor; mai puþine probleme de aplicare – învãþare socialã a tuturor celor implicaþi în proces – guvernare mai deschisã ºi mai „integratã“ – mai multã democraþie– administrare sustenabilã

Participarea publicã eficientã poate fi totuºi dificil de realizat. De cele mai multe ori Guvernul nueste dispus sã dea dovadã de deschidere, ºi nici nu vrea sã împartã puterea. Organizeazã procese departicipare publicã doar în ultimul moment, când oricum nimic nu mai poate fi schimbat cu adevãrat,sau chiar dacã unele lucruri ar mai putea fi schimbate, ignorã cu desãvârºire rezultatele participãriipublice. Mai mult, poate trata participarea publicã ca pe un proces strict consultativ, în timp cepublicul se aºteaptã sã fie cu adevãrat ascultat. În aceste cazuri, participarea publicã, chiar dacã areloc, va produce doar dezamãgire, relaþii amare ºi o acceptare ºi mai redusã a deciziilor.

În al doilea rând, rãspunsul primit din partea publicului este de multe ori limitat ºinereprezentativ. Publicul poate avea încredere redusã în Guvern ºi se poate teme cã opinia sa nu vafi luatã în considerare. S-ar putea de asemenea sã aprecieze cã nu este treaba lui sã guverneze, ci aGuvernului. În plus, publicul s-ar putea sã aibã prea puþin timp pentru participare publicã ºi sã aibãmulte alte lucruri de fãcut. Îi pot lipsi mijloacele financiare pentru a cãlãtori, pentru a plãtidocumentaþia necesarã etc. În general, grupurile de interese bine organizate, muncitorii intelectualiºi persoanele care locuiesc în apropierea locului unui nou proiect sunt reprezentaþi în exces.Interesele neorganizate sunt de cele mai multe ori complet nereprezentate în procesele departicipare publicã.

În al treilea rând, calitatea rãspunsului poate fi foarte modestã. Uneori, publicul este prea îngustîn vederi, slab informat, egoist ºi/sau reacþionând emoþional, ºi cu lipsã de atitudine democraticã.Chiar dacã aceste probleme sunt reale, ele pot fi remediate printr-o procedurã de participare publicãbine conceputã, care sã ofere publicului informaþie suficientã, ºi care sã stimuleze învãþarea socialã ºiatitudinea democraticã. În plus, politicienii ºi profesioniºtii nu sunt neapãrat mai puþin înguºti învederi, egoiºti, sau emoþionali ºi nedemocratici.

În al patrulea rând, procesul de luare a deciziilor poate deveni inconsistent dacã deciziile se iaupe baze ad-hoc. Spre exemplu, publicul poate aproba cu ocazia unei consultãri cheltuieli mai maripentru un anume proiect public, dupã care sã aprobe cu ocazia altei consultãri reduceri de buget. Dar

39


Ghi

d te

oret

ic

Potenþiale complicaþii ale participãrii publice:– dacã autoritãþile organizeazã participarea publicã formal, fãrã sã aplice

mai departe rezultatele ei, urmeazã dezamãgire ºi un nivel redus deacceptare publicã a deciziilor

– rãspuns limitat sau nereprezentativ din partea publicului– pot fi primite rãspunsuri prost informate, care nu conduc la învãþare

socialã– procesul de luare a deciziilor se poate dilua– negocierile pot fi complexe– deciziile pot fi mult întârziate

participarea publicã nu implicã neapãrat o abordare ad-hoc (pot exista, spre exemplu, consiliicetãþeneºti permanente etc.). În plus, riscul inconsistenþei este mult redus dacã publicul beneficiazãde suficiente informaþii ºi dacã procesul de participare publicã este cuplat cu cel de învãþare socialã.

În al cincelea rând, participarea publicã poate complica negocierile dintre diversele tipuri deautoritãþi. Dacã participarea publicã implicã transparenþã totalã, aceasta poate limita posibilitateanegociatorilor de a explora posibile soluþii de compromis. Cu toate acestea, negociatorii trebuie sãþinã legãtura cu cei în numele cãrora negociazã, pentru a evita ca soluþiile lor sã fie ulterior respinse.Participarea publicã poate avea un rol foarte important în acest sens.

În fine, procesul participativ ar putea consuma o mulþime de resurse (timp ºi bani), în specialatunci când participarea publicã este organizatã în stadiile finale ale procesului de luare a deciziei.Dacã participarea publicã este organizatã în faze incipiente, atunci timpul adiþional necesar s-ar puteasã fie mult mai redus. Orice schimbare de plan va mai fi încã posibilã iar întârzierile costisitoare înpunerea planurilor în aplicare pot fi evitate.

4.1. Niveluri ºi metode de participare publicã

Existã mai multe niveluri de participare publicã. Uneori are loc doar o informare a publicului. Alteorise merge la niveluri mai înalte, care pot include consultarea publicului, discuþii cu publicul ºiparticiparea acestuia la faza de concepere a proiectului. La un nivel ºi mai înalt, Guvernul poate chiarsã împartã puterea de decizie cu publicul („co-decizie“). Procesul de co-decizie nu poate fi separat netde participarea la faza de concepere a proiectului, deoarece o mare parte din deciziile strategice suntluate încã din aceastã fazã.

Deseori sunt recunoscuþi trei piloni ai participãrii publice: accesul la informaþie, participareapublicã la procesul de luare a deciziilor ºi accesul la justiþie (în termenii Convenþiei de la Aarhus).Accesul la informaþie este nivelul cel mai de jos al participãrii publice, în timp ce procesul de luare adeciziilor este nivelul cel mai înalt. Accesul la justiþie este oarecum similar cu procesul de co-decizie.Ca ºi referendum-urile corective, intervenþiile în justiþie au loc dupã ce decizia a fost luatã, dar acesteapot avea ºi un puternic efect preventiv. Ele pot stimula Guvernul sã respecte procedurile legale departicipare publicã ºi mai ales sã ia în considerare rezultatele participãrii publice.

Tabelul urmãtor sintetizeazã câteva din metodele ce pot fi folosite în funcþie de nivelul deimplicare al publicului.

Termeni de tipul „acces la informaþie“, sau „acces la justiþie“ reflectã o abordare legalã /administrativã a participãrii publice. Într-o astfel de abordare, participarea publicã este vãzutã ca unset de drepturi ale publicului ºi un set de reguli procedurale ale Guvernului. O astfel de abordare estefoarte utilã în cazurile în care Guvernul este mai puþin entuziast în ce priveºte organizarea participãriipublice, sau atunci când încearcã sã restrângã participarea publicã, de regulã în anumite cazuri maicontroversate. Existã însã ºi unele posibile puncte slabe ale acestei abordãri. Regulamente prea

40


Ghi

d te

oret

ic

41


Ghi

d te

oret

ic

42


Ghi

d te

oret

ic

detaliate pot reduce posibilitãþile pentru soluþii „croite pe mãsurã“. Mai mult, respectarea drepturilorde participare publicã poate deveni foarte dificilã sau chiar imposibilã, din cauza marilor costuriinduse, sau datoritã unor „chichiþe“ legislative. În principiu, prevederile legale referitoare laparticiparea publicã ar trebui sã fie stricte, dar în acelaºi timp ºi simple ºi uºor de pus în practicã. Maimult chiar, este necesarã dezvoltarea unei „culturi“ a participãrii publice.

4.2. Aplicarea participãrii publice

Pentru a beneficia de rezultatele participãrii publice, nu este suficient sã înþelegem principiile care oguverneazã sau sã ºtim sã folosim câteva dintre cele mai eficiente metode, ci este necesarã ºi o foartebunã administrare a procesului.

„Publicul“ ºi scopul participãrii publice

Un element esenþial este identificarea publicului, sau mai degrabã a tipurilor de public. Chiar ºicele mai promiþãtoare metode nu permit decât implicarea unui numãr redus de participanþi. Maimult, de cele mai multe ori este nevoie de mari eforturi de mobilizare pentru a evita obþinerea unorrãspunsuri limitate sau nereprezentative. Aceasta impune însã ca publicul sã fie mai întâi identificat.Cel puþin patru criterii pot fi folosite pentru aceasta.

Criterii de identificare a publicului:– deþinerea de informaþii relevante sau de puncte de vedere originale– capacitatea de a contribui în mod efectiv la formularea politicilor– interesul (economic sau altul) în subiectul discutat– potenþialul de a obstrucþiona procesul de luare a deciziilor sau de a

obstrucþiona/întârzia aplicarea deciziilor

43


Ghi

d te

oret

ic

Criteriile de utilizat depind de efectele care sunt aºteptate, precum ºi de nivelul de participarecare este cerut. Primele douã criterii sunt în mod special importante pentru îmbunãtãþirea calitãþiideciziei, pentru discuþii ºi co-decizie. Cel de-al treilea criteriu este important pentru creºtereademocraþiei, pentru promovarea învãþãrii sociale ºi pentru luarea în comun a deciziilor. Cel de-alpatrulea criteriu ar trebui folosit cu precãdere atunci când trebuie cu orice preþ prevenitã eºuareaaplicãrii deciziilor.

Un criteriu des folosit, dar care nu este recomandabil, este gradul de acceptare a planuluiguvernamental de cãtre public. Participarea publicã devine foarte uºoarã atunci când nu-þi chemidecât prietenii la dezbatere. În schimb, o astfel de abordare poate da naºtere mai târziu la serioasecontroverse cu acei care nu au fost invitaþi, ca sã nu spunem nimic despre lipsa oricãrei posibilitãþi dea gãsi soluþii novatoare.

Rezultatele care sunt aºteptate ar trebui sã depindã de nevoia de informaþie, precum ºi deprobabilitatea de aplicare a soluþiilor. Cu toate acestea, participarea publicã care încearcã doar sãprevinã apariþia de probleme în aplicarea deciziilor poate fi contraproductivã. Dacã publicului nu i seoferã o adevãratã putere, el ar putea fi dezamãgit, va urma o acceptare redusã ºi un ºi mai mare numãrde probleme în aplicare.

De obicei, nivelul cel mai potrivit de participare publicã este relativ înalt. În general, cu cât nivelulde participare publicã este mai mare, cu atât rezultatele sunt mai bune. Cu toate acestea, trebuieevitatã o uzurã maximã a publicului. Uneori ºi un nivel minim de participare publicã – informaþii ºiposibilitatea de a comenta planurile – este acceptabil.

Analiza „actorilor“

Pentru a identifica publicul, este necesarã o analizã a actorilor. Aceasta poate include urmãtoarele:– identificarea problemelor în discuþie ºi a elementelor conexe, inclusiv a economiei

informale sau a aspectelor psihologice– o primã analizã pertinentã a sistemului fizic ºi a utilizãrilor care se dau acestui sistem– o analizã a structurii instituþionale relevante, inclusiv organizaþiile responsabile,

instrumentele administrative disponibile ºi standardele existente– identificarea diverºilor actori neguvernamentali ºi guvernamentali, potrivit criteriilor mai-

sus discutate– o evaluare a ideilor ºi resurselor diverºilor actori, inclusiv a scopurilor ºi intereselor lor, a

percepþiei lor asupra sistemului, a percepþiei lor unii despre ceilalþi, a nevoilor lor deinformare, a disponibilitãþii lor în termeni de timp ºi de bani, a nivelului lor de calificare ºia capacitãþii ºi experienþei lor de comunicare.

O astfel de analizã a actorilor este de mare folos ºi pentru identificarea constrângerilor politice ºilegale care privesc participarea publicã. În plus, este utilã pentru mobilizarea diferitelor tipuri depublic, precum ºi pentru facilitarea participãrii relevante. Spre exemplu, dacã publicul relevant nudispune de fondurile necesare, costurile deplasãrii sale pot fi decontate ºi i se poate furniza ajutor

44


Ghi

d te

oret

ic

financiar pentru a angaja expertizã calificatã. Sau i se poate furniza acces liber la Internet, pentru ca elsã se poatã documenta. Aceste mici ajutoare fac în plus ca participarea publicã sã devinã mult maiatractivã pentru public.

Roluri ºi reguli

Participarea publicã implicã mai multe tabere. „Publicul“ constã din cetãþeni, companii sau grupuri decetãþeni sau grupuri de interese economice. Actorii guvernamentali pot fi membri ai Executivului,membri ai unor corpuri reprezentative, administratori sau experþi. De multe ori sunt implicaþi ºiexperþi independenþi. Rolul acestora din urmã poate varia de la simpla ascultare, pânã la a dainformaþii, a participa la discuþii, a elabora politici sau chiar a lua parte la luarea deciziei finale. Diferiþiiactori trebuie sã corespundã rolurilor respectivului nivel de participare publicã, precum ºi calificãrilorºi aºteptãrilor diverselor pãrþi. Este necesarã o înþelegere anterioarã asupra diverselor roluri pentru ase evita lipsa de comunicare ºi dezamãgirea.

În plus, s-ar putea sã fie nevoie de reguli specifice de interacþiune. De exemplu, în cadrul unordiscuþii informale, se poate stabili cã fiecare dintre participanþi va avea posibilitatea de a-ºi exprimaopinia, de a asculta opinia altora, de a putea veni cu argumente în favoarea opiniei sale, ºi de a puteapune întrebãri celorlalþi. Pentru întâlniri mai formale, s-ar putea sã fie nevoie de reguli mai preciseprivind timpul de prezentare, sau modalitãþile de luare a deciziilor (prin majoritate calificatã, prinunanimitate etc.).

Administratorii de proces ºi organizarea participãrii publice

Administratorului de proces îi revine un rol special. El este responsabil de organizarea participãriipublice. Având în vedere cã participarea publicã este integratã unui proces de luare a deciziilor,administratorul de proces trebuie sã fie în strânsã legãturã cu instituþiile guvernamentaleresponsabile. Prin urmare, administrator de proces ar putea fi numit un reprezentant al unei astfel deinstituþii. Administratorul de proces poate fi însã foarte bine ºi o personalã fãrã legãturã cu instituþiileguvernamentale, deoarece procesul trebuie sã fie imparþial. Este posibilã ºi numirea unuiadministrator intern de proces, ºi angajarea unui expert extern în participare publicã pentru facilitareaîntâlnirilor.

Administratorii de proces trebuie sã se ocupe de relaþia cu publicul, dar ºi de relaþia cu Guvernul.O luare în considerare serioasã a participãrii publice nu este posibilã decât dacã existã cooperare întrediversele instituþii guvernamentale implicate, ºi dacã potenþialele conflicte dintre acestea suntrezolvate. Aceste instituþii vor trebui sã decidã asupra scopului participãrii publice, nivelului departicipare publicã ºi asupra rolului fiecãreia dintre ele în proces. Va fi nevoie de o structurã simplãdar eficientã de coordonare, care sã implice atât angajaþii de la eºaloanele inferioare care efectueazãmunca, cât ºi conducãtorii de la eºaloanele superioare care iau deciziile. Este nevoie sã fie încurajatão culturã de cooperare ºi de anticipare a nevoilor.

45


Ghi

d te

oret

ic

Sfera de cuprindere

Este de asemenea nevoie sã existe o foarte clarã înþelegere asupra problemelor care pot, ºi asupracelor care nu pot fi discutate, altfel spus asupra sferei de cuprindere a participãrii publice. Mai mult,publicul trebuie sã fie clar informat despre asta de la început. El poate atunci decide dacã sã participela proces, sau sã încerce sã negocieze mai întâi o modificare (lãrgire) a domeniului. Lipsa claritãþii înce priveºte sfera de cuprindere a procesului poate duce la surprize neplãcute, la controverse inutileºi la risipirea timpului ºi eforturilor.

Domeniul de cuprindere al participãrii publice este stabilit în funcþie de constrângerile politice,ca ºi de constrângerile legale, cum ar fi legile naþionale sau internaþionale în vigoare.

Încadrarea în timp

Participarea publicã poate fi organizatã în diverse momente ale procesului de elaborare de politici.Dacã participarea publicã începe abia în momentul în care se evalueazã opþiunile, spre exemplu cândse efectueazã studiul de impact de mediu, nu se mai pot lua în considerare noi opþiuni fãrã a cauzaîntârzieri serioase. Multe dintre îngrijorãrile publicului nu vor mai putea fi analizate ºi este de aºteptatca deciziile sã fie mai prost primite de public. Pe de altã parte, este relativ dificil sã atragi interesulpublicului în fazele incipiente ale procesului, când planurile sunt încã relativ vagi ºi efectul lorpotenþial asupra cetãþenilor poate fi destul de neclar. O posibilã soluþie ar putea fi consultarea primarãa grupurilor organizate de interese, urmând ca abia mai pe urmã sã fie consultaþi ºi restul cetãþenilor.

De asemenea, participarea publicã n-ar trebui sã ia sfârºit prea repede. În fazele mai înaintateaportul publicului poate fi mult mai concret, iar deciziile importante se iau oricum cãtre faza finalã.

Cercetarea strategicã

O administrare eficientã a activitãþilor de protecþie a mediului necesitã un mare numãr de informaþii,inclusiv de naturã economicã ºi socialã. Acestea pot fi obþinute prin cercetare strategicã. O întrebarefundamentalã este dacã publicul trebuie sau nu sã participe la faza de cercetare, ºi dacã da, în ce fel.

Participarea publicã n-ar fi necesarã dacã cercetarea ar fi neutrã, adicã dacã ar putea fi efectuatãcomplet independent de activitatea de luare a deciziilor. Cercetãtorii ar putea sã ºtie doar care estetema de cercetare, iar dupã finalizarea muncii lor, ar trebui sã comunice rezultatul forurilordecizionale. Participarea publicã ar însemna în acest caz doar cã rezultatul cercetãrii ar trebui fãcutcunoscut ºi publicului.

Problema este cã de cele mai multe ori cercetarea nu este neutrã, independentã. Multe deciziistrategice sunt luate încã înainte de a se ajunge la stadiul de cercetare. Unele opþiuni sunt incluse încercetare, iar altele nu, iar unele efecte sunt studiate ºi altele nu. De multe ori, rezultatele cercetãriinu sunt deloc sigure. Spre exemplu, atunci când se prezintã date despre inundaþii, pot fi prezentatefie valorile minime, fie cele maxime, fie cele medii, fie cele mai probabile, fie întreaga gamã. În celemai multe dintre cazuri, instituþia care finanþeazã cercetarea are o influenþã decisivã asupra moduluicum este efectuatã munca de cercetare, precum ºi asupra modului în care sunt prezentate rezultatele

46


Ghi

d te

oret

ic

ei. Dacã publicul va urma sã fie însã implicat în procesul de luare a deciziei, ar trebui sã fie implicat ºiîn hotãrârile privind cercetarea.

În mod ideal, cercetarea ar trebui sã declanºeze un proces de învãþare socialã. Experþii ar trebuisã fie deschiºi informaþiei ºi îngrijorãrilor venite de la public. Publicul ar trebui sã urmeze acelaºi tiparde gândire pe care-l urmeazã cercetãtorii ºi autoritãþile. Aceasta va creºte gradul de acceptare arezultatelor cercetãrii, le va îmbunãtãþi aplicarea ºi va duce în final la soluþii din ce în ce mai bune ºimai acceptate. Pentru aceasta ar trebui ca procesul de cercetare sã fie transparent ºi publicul sã fieimplicat permanent în el. În mod normal publicul nu este capabil sã facã cercetarea, dar nimic nu-lîmpiedicã sã participe la stabilirea termenilor de referinþã. Mai mult, publicul ar trebui sã aibãposibilitatea de a urmãri modul în care progreseazã cercetarea, precum ºi sã-ºi spunã pãrerea asupratehnicilor ºi metodelor folosite. Ipotezele diferitelor modele trebuie sã fie clare, iar modelele înseºiar trebui sã fie suficient de flexibile pentru a fi compatibile cu dinamica unui proces participativ. Însfârºit, experþii ar trebui sã se considere nu ca deþinãtorii adevãrului final, ci ca persoane-resursã aflatela dispoziþia politicienilor ºi a publicului.

Metodele

Una dintre ultimele activitãþi din cadrul participãrii publice este selecþia metodelor de participarepublicã. Metodele trebuie sã fie adaptate nivelului stabilit de participare ºi fazei respective aprocesului. Spre exemplu, întâlnirile puþin structurate cum ar fi cele de tip „spaþiu deschis“, pot fipotrivite în fazele incipiente, de identificare a problemelor, dar mai puþin eficiente în faza de evaluarea opþiunilor. Metodele trebuie de asemenea sã þinã cont de resursele ºi de caracteristicile atât aleorganizatorilor, cât ºi ale participanþilor. Spre exemplu, unele întâlniri pot necesita facilitatori binepregãtiþi, care fie pot proveni din personalul intern, fie pot fi angajaþi externi. Întâlnirile cu multepersoane, de tipul audierilor publice, pot intimida persoanele mai puþin educate ºi persoanele carenu sunt obiºnuite sã vorbeascã în public. Metodele care implicã un mare consum de timp se potdovedi ºi ele contraproductive atunci când timpul preseazã.

Contextul cultural

Un mare rol în alegerea metodelor de participare publicã îl reprezintã în general contextul cultural.Cultura se referã la tiparele în care-ºi manifestã sentimentele, modul de a gândi ºi de a acþionamembrii unui grup specific (fie fiindcã sunt socializaþi în comun, fie fiindcã au fost astfel selectaþi, sauauto-selectaþi). Ea constã în valori fundamentale, ritualuri, eroi sau simboluri; nu determinã în modunilateral modul de comportare, dar dã „culoare“ membrilor unei comunitãþi ºi dã înþeles acestorcomportamente. Tipurile de comportament la rândul lor autentificã o anumitã culturã.

Distanþa faþã de putere – gradul în care membrii unei culturi se aºteaptã ºi acceptã la (sau resping)diferenþele de putere.

47


Ghi

d te

oret

ic

În þãrile în care existã o distanþã mare faþã de putere, autoritãþile nu vor accepta participareapublicã. Introducerea participãrii publice s-ar putea face prin prevederi legale stricte. Publicul va fi maidegrabã pasiv, sau chiar cinic, aºa încât este nevoie de eforturi mari pentru mobilizarea sa. O posibilãopþiune ar fi încercarea de a organiza participarea publicã prin instituþii locale care pot fi maiapropiate de cetãþean.

Individualismul – gradul în care membrii unei culturi se considerã fie indivizi, fie membri aicomunitãþii

În culturile colectiviste un lucru important este „sã nu pierzi faþa“. În cazul apariþiei unui conflict,este necesarã utilizarea de intermediari, care fac concesiile mai uºor posibile fãrã sã pierzi faþa.Metodele cum ar fi jocurile pot intra în conflict cu „demnitatea“ autoritãþilor. S-ar putea ca metodelede participare publicã dezvoltate în þãrile cu culturã individualistã, cum ar fi þãrile anglo-saxone, sã nupoatã fi aplicate în alte þãri.

Masculinitatea – gradul în care se aºteaptã ca membrii unei culturi sã fie asertivi ºi competitiviÎn þãrile „masculine“, cu culturi bazate pe competiþie, cum ar fi þãrile anglo-saxone, participarea

publicã poate fi utilizatã pentru prevenirea conflictelor. Metodele confrontaþionale, cum ar fiexaminarea încruciºatã martorilor, sau votul, sunt adaptate unei astfel de culturi. În culturile„feminine“, metodele bazate pe obþinerea consensului pot fi mai adaptate.

Evitarea nesiguranþei – gradul în care membrii unei culturi se simt incomfortabil în situaþiinecunoscute sau imprevizibile

Þãrile care au multe probleme cu acceptarea riscurilor ar putea avea dificultãþi din cauzacaracterului imprevizibil al proceselor participative, ºi ar putea fi tentate sã organizeze participareapublicã doar în stadiile avansate ale procesului de luare a deciziei. Atât Guvernul, cât ºi publicul arputea avea nevoie de planuri de lucru cât mai detaliate. În acest caz, rezultatul cercetãrii strategice arputea fi punctul de pornire a discuþiilor. În þãrile în care nesiguranþa este minimã, cercetarea ar trebuisã fie ea însãºi obiect de discuþii, pentru a preveni controversele tehnice ulterioare.

Încadrarea în timp – orientarea predominantã cãtre decizii cu impact pe termen scurt, sau petermen lung.

Diferenþele între culturile naþionale sunt dependente în principal de valorile fundamentale, darritualurile, eroii, ºi simbolurile, sunt ºi ele importante. Ba chiar mai ales la acest nivel pot existadiferenþe substanþiale chiar în interiorul þãrii. În plus, cultura nu trebuie consideratã ca fiind completstaticã. O experienþã pozitivã cu participarea publicã ar putea stimula o culturã mai prietenoasã dinpunct de vedere participativ, chiar acolo unde nu existã premise pentru aºa ceva. În orice caz, trebuiedatã atenþia cuvenitã culturii naþionale, mai ales dacã se doreºte adoptarea unor metode provenite dinalte culturi, precum ºi în cazul în care participarea publicã se aplicã transfrontalier.

48


Ghi

d te

oret

ic

Un rezumat al participãrii publice

Iniþiere

Primul pas este stabilirea scopului ºi sferei de cuprindere ale participãrii publice, pe bazacunoºtinþelor existente asupra problemelor în disputã ºi a actorilor implicaþi, totul efectuat înconsultare directã cu toate instituþiile guvernamentale implicate. La acest nivel este deja necesarãnumirea unei organizaþii responsabile de proces ºi a unui coordonator. Pot avea loc consultãriprealabile, spre exemplu cu ONG-uri mai mari.

Analiza actorilor

Acest al doilea pas urmãreºte analiza actorilor, ºi poate include consultãri din ce în ce mai largi.

Proiectarea procesului

Elaborarea procesului trebuie sã includã separarea pe faze; relaþia cu sau integrarea în procesul deluare a deciziilor; relaþia cu analiza strategicã; identificarea diverselor tipuri de public; selectareametodelor de participare publicã; ºi organizarea proiectului. Design-ul de proces trebuie sãlãmureascã perfect publicul asupra a ce ºi cum trebuie obþinut.

Întâlnirea de lansare

Punerea în aplicare a procesului poate demara cu o primã întâlnire. Procesul participativ poate fiprezentat publicului ºi pot avea loc discuþii legate de forma sau de fondul problemelor.

Punerea în aplicare

Punerea în aplicare pe mai departe a procesului trebuie sã dea dovadã de flexibilitate, ºi sã permitãreacþii la elemente noi ºi neprevãzute. Cu toate acestea, trebuie respectate ºi aºteptãrile iniþiale. Oriceschimbare majorã trebuie sã fie acceptatã în prealabil de toþi indivizii ºi toate organizaþiile care auinvestit timp ºi efort în proces.

Etape în participarea publicã:– Iniþiere - stabileºte scopul ºi sfera de cuprindere – Analiza actorilor – Proiectarea procesului - separã procesul pe faze– Întâlnirea de lansare – Punerea în aplicare – Luarea deciziilor ºi rãspunsul– Evaluarea procesului participativ

49


Ghi

d te

oret

ic

Luarea deciziilor ºi rãspunsul

Dacã scopul participãrii publice nu este doar acela de a elabora o viziune, procesul ar trebui sã iasfârºit cu o decizie asupra subiectului în discuþie. În funcþie de nivelul de participare, diferitele tipuride public pot sã fie sau nu implicate în aceastã fazã. Oricum, observaþiile lor trebuie tratate cuseriozitate, ºi trebuie sã li se dea rãspuns.

Evaluarea

Un proces participativ nu poate fi considerat încheiat pânã ce nu este completat de o evaluare internãºi una externã. Evaluatorii externi nu trebuie sã fi fost implicaþi în proces, pentru a putea observaelemente pe care evaluatorii interni le-ar putea scãpa din vedere. În afarã de aceasta, toþi participanþiila proces pot sã-ºi facã propria lor evaluare, pentru a câºtiga experienþã, ºi pentru a fi mai binepregãtiþi pentru viitoarele procese de participare publicã.

5. Acquis comunitar. Legislaþie de mediu

România, ca ºi alte nouã þãri din Europa Centralã ºi de Est, este una din þãrile candidate pentruaderare la Uniunea Europeanã. România este în curs de aplicare a unor mãsuri specifice conforme cuacquis-ul comunitar.

România este prima þarã din Europa Centralã ºi de Est care astabilit raporturi de comerþ cu Comunitatea Economicã Europeanã.La baza acestor relaþii comerciale au stat Acordul cu privire lasistemul generalizat de preferinþe din 1974 ºi Acordul privindprodusele industriale din 1980, ulterior stabilindu-se ºi relaþiidiplomatice între România ºi Comunitatea Europeanã. În anul 1991 afost semnat un Acord privind comerþul ºi cooperarea comercialã,care a fost înlocuit ulterior de Acordul European semnat în 1993, cuintrare în vigoare în 1995.

Prin semnarea Acordului European s-a creat un cadru pentru dialogul politic, pentru dezvoltareaschimburilor comerciale ºi a relaþiilor economice, pentru asistenþa tehnicã ºi financiarã acordatãRomâniei în vederea facilitãrii integrãrii treptate a acesteia în Uniune. În vederea optimizarii integrãriiRomâniei în Uniunea Europeanã a fost creat Departamentul pentru Integrare Europeanã, care ulteriora fost transformat în Minister al Integrãrii Europene. A fost creat de asemenea, un ComitetInterministerial, prezidat de primul ministru, care avizeazã chestiunile referitoare la integrareaeuropeanã. Totodatã, miniºtrii de resort sunt responsabili pe domeniile de activitate pe care leconduc, de indeplinirea prevederilor Acordului European.

În paralel, a fost elaboratã Strategia Naþionalã de Pregãtire a Aderãrii României la UniuneaEuropeanã (PAR UE), fiind consideratã un obiectiv strategic fundamental al României. StrategiaNaþionalã de Pregãtire a Aderãrii României la Uniunea Europeanã propune folosirea cadrului oferit deAcordul European de Asociere în vederea restructurãrii tuturor domeniilor economice, comerciale,financiare, sociale, politice, culturale, inclusiv cele privitoare la drepturile omului, în vederea ridicãriilor la parametrii existenþi în Uniunea Europeanã.

În componenþa PAR UE, unul dintre cele trei elemente de bazã abordate ºi solicitate de UniuneaEuropeanã este protecþia mediului înconjurãtor. Crearea, implementarea ºi monitorizarea sistemelorde management de mediu la nivelul României trebuie abordate din punct de vedere al aplicãrii înviitor a legilor ºi standardelor de calitate a mediului ale Uniunii Europene, inclusiv adoptarea Acquis-ului comunitar. Întreaga problematicã a protecþiei mediului trebuie abordatã diferit, cele douã

51

fronturi de lucru fiind politicile de mediu actuale ale României ºi politicile ºi strategiile de protecþie amediului din cadul Uniunii Europene.

5.1. Cadrul instituþional pentru elaborarea ºi implementarea politicilor demediu în România

Sectorul mediului înconjurãtor a reprezentat subiectul unui numãr de modificãri. StructuraMinisterului Apelor ºi Protecþiei Mediului a fost modificatã la începutul anului 1999 prin DeciziaGuvernului nr.104/februarie 1999. În luna iulie 1999, printr-un Ordin Ministerial (adnotat în lunanoiembrie 1999) au fost înfiinþate grupuri de lucru în vederea elaborãrii Stategiei Naþionale pentruIntegrarea României în Uniunea Europeanã, pentru nouã sectoare ale Acquis-ului Comunitar deMediu, în scopul integrãrii României în UE.

Ministerul Apelor ºi Protecþiei Mediului (MAPM) reprezintã instituþia responsabilã pentruelaborarea politicii generale de mediu ºi a legislaþiei specifice. Pe plan local, în România, sunt 42 deInspectorate pentru Protecþia Mediului (IPM), câte unul pentru fiecare judeþ ºi unul pentruMunicipiul Bucureºti. Acestea au în responsabilitate monitorizarea mediului ºi emiterea acordurilor ºiautorizaþiilor de mediu.

a) Apa

Ministerul Apelor ºi Protecþiei Mediului (MAPM) este responsabil pentru adoptarea acquis-ului UE îndomeniul calitãþii apelor în România. Ministerul are responsabilitãþi în elaborarea politicilor naþionaleîn domeniul apelor în România cât ºi pentru pregãtirea legislaþiei ºi a reglementãrilor aferente acestuidomeniu.

Pentru elaborarea politicilor în domeniul apelor ºi a legislaþiei aferente Ministerul este sprijinit deinstitutele de cercetare pe care le coordoneazã: Compania Naþionalã de Meteorologie, Hidrologie ºiGospodãrire a Apelor, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Mediu ºi Institutul Român deCercetãri Marine Constanþa ºi Institutul de Cercetare ºi Proiectare „Delta Dunãrii“ Tulcea.

Politica gospodãririi apelor este aplicatã de Compania Naþionalã „Apele Române“ care estecoordonatã de MAPM. Aceastã societate are 11 direcþii organizate la nivel de spaþiu sau hidrografic, curesponsabilitatea elaborãrii planurilor ºi a programelor de gospodãrire a apei ºi protecþiei apelor desuprafaþã în zona lor de coordonare.

Minsterul Lucrãrilor Publice ºi Amenajãrii Teritoriului este responsabil pentru calitateaconstrucþiilor staþiilor de alimentare cu apã potabilã ºi a celor destinate epurãrii apelor uzate.

Minsterul Sãnãtãþii este responsabil de calitatea apei potabile. Ministerul Agriculturii este responsabil de folosirea ºi protecþia apei în domeniul agriculturii.La nivel local, consiliul locale sau judeþene sunt autoritãþile care aprobã proiectele de dezvoltare

ºi au în proprietate sau supervizeazã infrastructura destinatã prelucrãrii, alimentãrii ºi epurãrii apelor.

52


Ghi

d te

oret

ic

b) Deºeurile

Ministerul Apelor ºi Protecþiei Mediului este responsabil pentru adoptarea în România a acquis-uluicomunitar privind deºeurile. Acest Ministerul este responsabil pentru elaborarea politicii generalenaþionale în domeniul deºeurilor ºi pentru pregãtirea legislaþiei ºi a reglementãrilor în acest domeniu.

La nivel local, Consiliul Local sau Judeþean este autoritatea care acordã aprobarea atât în calitateade proprietar al zonelor de depozitare, cât ºi ca supraveghetor al colectãrii, transportului, depozitãriiºi incinerãrii deºeurilor.

c) Aerul

Ministerul Apelor ºi Protecþiei Mediului (MAPM) este responsabil cu elaborarea politicilor generale ºia legislaþiei cu privire la managementul calitãþii aerului.

Ministerul Transporturilor este responsabil cu elaborarea politicilor ºi legislaþiei cu privire laemisiile poluante în atmosferã provenite din activitatea de transporturi. Acest minister emite actelegislative menite sã transpunã directivele europene cu privire la emisiile provenind de laautovehicule ºi cu privire la inspecþia tehnicã a autovehiculelor. Tot acest minister înregistreazã dateledespre emisiile în aer provenind de la autovehicule.

Ministerul Sãnãtãþii este responsabil în mod curent de iniþierea legislaþiei cu privire la calitateaaerului. Standardele de calitate a aerului sunt stabilite de Agentia de Standardizare, iar monitorizareacâtorva parametri de calitate a aerului este fãcutã de Institutul de Sãnãtate Publicã Bucureºti înnumele acestui Minister. În plus ºi Direcþiile Judeþene de Sãnãtate Publicã pot efectua monitorizãri alecalitãþii aerului din perspectiva protecþiei sãnãtãþii omului ºi vor trimite rezultatele cãtre minister.

Ministerul Industriilor ºi Comerþului este rãspunzãtor de politicile ºi legislaþia cu privire lacalitatea combustibililor. Cu toate acestea, ministerului nu îi revine ºi rãspunderea stabiliriistandardelor tehnice. Aceastã rãspundere revine Agenþiei Naþionale pentru Standardizare dinRomânia (ANSR). Ministerul poate cere ANSR sã stabilieascã standarde într-un anumit domeniu, însãnu o poate obliga sã facã acest lucru. În general, ANSR va stabili un anumit set de standarde tehniceca urmare a presiunilor venite din partea sectorului industrial în cauzã. Ministerul nu poate obligaoperatorii instalaþiilor industriale sã-ºi monitorizeze emisiile în atmosferã, însã IPM-urile locale auintrodus cerinþe cu privire la monitorizarea proprie a emisiilor în atmosferã ºi a descãrcãrilor în apã.

Ministerul Industriilor ºi Comerþului a încercat introducerea de taxe suplimentare pentruconþinutul de sulf din pãcurã ºi cel de plumb din benzinã. Tot acest minister a mai elaborat ºi un planpentru eliminarea treptatã de pe piaþã a carburanþilor cu plumb.

5.2. Principalele documente strategice privind integrarea României în UE

Documentele de referinþã pentru activitatea viitoare, precum ºi argumentarea eforturilor Românieipentru integrarea în Uniunea Europeanã sunt Planul Naþional pentru Adoptarea Acquis-ului

53


Ghi

d te

oret

ic

Comunitar, Planul Naþional de Dezvoltare ºi Planul Naþional de Acþiune pentru Protecþia Mediului,aflate în corelare cu strategiile sectoriale în domeniul protecþiei mediului.

Obiectivele strategiei generale de protecþie a mediului sunt prezentate pe larg în StrategiaNaþionalã de Protecþie a Mediului, ultima variantã a acesteia, adoptatã de Ministerul Apelor ºiProtecþiei Mediului în anul 1999, trasând direcþiile pentru o politicã coerentã în ceea ce priveºteinvestiþiile capitale în domeniul mediului, grupând la un loc autoritãþile locale ºi sectorul afacerilor.

Planul Naþional pentru Adoptarea Acquis-ului Comunitar

Diferenþa fundamentalã între România ºi Uniunea Europeanã în domeniul standardelor de mediu estereprezentatã în cea mai mare mãsura de moºtenirea trecutului, care este rezultatul unei politici dedezvoltare necorelatã cu preocupãrile de protecþie a mediului, având ca rezultat degradarea acestuia.Eficienþa scãzutã în folosirea resurselor energetice, încurajatã de preþurile scãzute în care nu au fostincluse ºi costurile de mediu, reprezintã o cauza majorã a prejudiciilor aduse mediului. În acelaºitimp, nivelul scãzut al investiþiilor, în termeni cantitativi ºi calitativi în domeniul infrastructurii demediu, ºi în cea mai mare mãsura regimul permisiv al aplicãrii acestor standarde de mediu impuseprin legislaþia naþionalã, au dus la mãrirea acestei diferenþe.

În prezent, România se confruntã cu probleme acute în domeniul poluãrii aerului, apelor ºisolului. Acestea necesitã investiþii mari pe termen scurt ºi lung, cât ºi participarea publicã ºi cea asectorului privat. Sunt necesare importante mãsuri în domeniul managementului deºeurilor,îmbunãtãþirii calitãþii apelor, precum ºi în domeniul protecþiei ºi controlului integrat al poluãrii.

Prin Planul Naþional pentru Adoptarea Acquis-ului Comunitar de mediu se propun mãsuri petermen scurt ºi mediu destinate armonizãrii legislaþiei naþionale cu cerinþele actuale ale U.E., precumºi mãsuri destinate consolidãrii instituþionale în scopul implementãrii legislaþiei de mediu în România.

Rezultatele preliminare ale proiectelor finanþate de Comisia Europeanã, în cadrul cãrora au fostevaluate progresele înregistrate în aplicarea legislaþiei de mediu au arãtat cã transpunerea integralã alegislaþiei nu se poate termina pânã în 2005. Implementarea Acquis-ului comunitar va solicita investiþiisubstanþiale, astfel încât calendarul de implementare va fi în mare mãsurã dependent de dezvoltareaeconomicã în ansamblu a României. Investiþiile trebuie sã conducã la o atingere gradualã a

54


Ghi

d te

oret

ic

Principalele documente strategice pentru integrarea României în UniuneaEuropeanã:

– Planul naþional pentru adoptarea acquis-ului comunitar– Planul naþional de dezvoltare– Planul naþional de acþiune pentru protecþia mediului

standardelor de mediu cerute de prevederile directivelor Uniunii Europene. Acestea revin în cea maimare parte în sarcina sectorului public (în particular cel al municipalitãþilor ºi vor constitui o povarãapãsãtoare asupra finanþelor publice).

Transpunerea ºi implementarea celor mai relevante (ºi mai costisitoare) directive în aceste treidomenii este arãtatã în tabelul de mai jos (Sursa: Planul naþional de armonizare a legislaþiei naþionalecu acquis-ul comunitar - martie 2000):

a) Apa

b) Deºeuri

c) Aer

În afara directivelor specifice fiecãrui sector, directivele privind evaluarea impactului asupramediului vor fi transpuse în legislaþia româneascã în conformitate cu cele prezentate în tabelulurmãtor (legislaþia româneascã prevede obligativitatea consultãrii publicului, dar într-o mãsurã maipuþin restrictivã):

55


Ghi

d te

oret

ic

Planul Naþional de Dezvoltare

În conformitate cu Planul Naþional pentru Aderarea României la Uniunea Europeanã ºi a prevederilorLegii numãrul 151/1998 privind Dezvoltarea Regionalã, în luna octombrie 1999 a fost elaborat PlanulNaþional de Dezvoltare al României.

Acest document coreleazã ºi integreazã urmãtoarele documente: • Planul Regional de Dezvoltare; • Planul Naþional pentru Agriculturã ºi Dezvoltare Ruralã; • Planul Naþional pentru Transport; • Planul Naþional de Acþiune pentru Protecþia Mediului; • Strategia Naþionalã pentru Dezvoltarea Resurselor Umane.

Din acest punct de vedere, dezvoltarea regionalã a României va þine seama de considerenteleprivind protecþia ºi conservarea mediului. Strategia propusã s-a axat pe urmãtoarele domeniiimportante: îmbunãtãþirea calitãþii apei, refolosirea deºeurilor ºi depozitarea acestora, reducereaemisiilor în aer (în special a celor de dioxizi de sulf ºi azot), reutilizarea deºeurilor ºi depozitareadeºeurilor urbane pe rampe de gunoi.

Planul Naþional de Acþiune pentru Protecþia Mediului

Planul Naþional de Acþiune pentru Protecþia Mediului (PNAM) a fost elaborat în 1995 (ultima versiunea acestuia fiind realizatã în 1999) ºi a fost actualizat în concordanþã cu Planul Naþional pentruAdoptarea Acquis-ului Comunitar, în scopul furnizãrii unui instrument cheie pentru stabilireamãsurilor în cadrul procesului de integrare europeanã.

În August 1998, prin Hotãrâre de Guvern, s-a înfiinþat Comitetul Interministerial pentruimplementarea Planului Naþional de Acþiune pentru Mediu, plan ce necesitã integrarea politicilor demediu în cadrul celorlalte sectoare (industrie, agriculturã, transporturi, amenajarea teritoriului ºisãnãtate).

În luna noiembrie 1999 a fost pregatitã noua versiune a Planului Naþional de Acþiune pentruProtecþia Mediului; selectarea, analiza ºi implementarea proiectelor din cadrul Planului Naþional deAcþiune pentru Protecþia Mediului s-a fãcut în concordanþã cu urmãtoarele criterii:

• domenii majore de activitate;• abordarea pe anumite niveluri (local, judeþean, naþional); • perioada de implementare: termen scurt ºi mediu;

56


Ghi

d te

oret

ic

• problemele generale abordate: protecþia calitãþii apelor, protecþia calitãþii aerului ºi aatmosferei, protecþia calitãþii solului, conservarea biodiversitãþii, silvicultura,managementul deºeurilor, planificare urbanã ºi transporturi;

• legislaþie ºi reglementãri, dezvoltare instituþionalã.Unul din principalele obiective în domeniul protecþiei calitãþii apelor este îmbunãtãþirea calitãþii

apei potabile ºi a resurselor de apã, precum ºi epurarea apelor uzate. De asemenea, în domeniulprotecþiei calitãþii aerului ºi atmosferei, aspectele prioritare sunt cele cauzate de poluarea cu diferitesubstanþe provenite din activitãþi precum: producerea energiei electrice ºi termice, industria chimicãºi petrochimicã, metalurgia feroasã, neferoasã ºi altele.

În ceea ce priveºte managementul deºeurilor ºi problemele referitoare la centrele populate,proiectele propuse se referã la construcþia, modernizarea ºi extinderea depozitelor pentru deºeurimenajere în zona marilor oraºe, realizarea unor depozite centralizate pentru deºeuri periculoase ºitratarea prin incinerare a deºeurilor.

5.3. Instrumente de finanþare a politicilor de pre-aderare

Cele mai importante instrumente prin care sunt sprijinite financiar eforturile României de aderare laUniunea Europeanã sunt PHARE, ISPA ºi SAPARD. În cele ce urmeazã sunt descrise ultimele douãdintre acestea.

ISPA

Unul din instrumentele prin care U.E. sprijinã eforturile þãrilor candidate în realizarea acestor mãsurieste ISPA (Instrument pentru politicile structurale de pre-aderare), condus de Comisia Europeanã(D.G.XVI ºi D.G.IA). ISPA, care a fost creat prin Reglementarea nr. 1267/99 din 21 iunie 1999, se ocupãnumai de sectoarele mediu ºi transport ºi se va derula pe o perioada de 7 ani (2000-2006).

Acest material se referã numai la sectorul de mediu ºi strategia României pentru identificarea ºiselectarea de proiecte în domeniul tratãrii apelor uzate, surselor de apã potabilã, protecþiei calitãþiiaerului, managementului deºeurilor, proiecte care vor fi propuse spre co-finanþare U.E. prin ISPA.Proiectele finanþate prin ISPA vor contribui la implementarea cerinþelor UE în infrastructura de mediudin România ºi la atingerea obiectivelor din Parteneriatul pentru Aderare. Proiectele finanþate prin

57


Ghi

d te

oret

ic

În România, investiþiile care ar trebui sa ducã la atingerea gradualã a standardelor demediu stipulate în directivele UE cad în general în responsabilitatea sectorului public (în

special a municipalitãþilor) ºi reprezintã o povarã grea pentru finanþele publice.

intermediul ISPA vor fi proiecte de invesþii mari (minim 5 milioane euro), în conformitate cureglementãrile ºi standardele de mediu ale UE, elaborate ºi realizate în conformitate cu cerinþele UE.Principalul obiectiv al proiectelor de investiþii în domeniul mediului (concomitent cu dezvoltareadurabilã) este protecþia sãnãtãþii umane. Deci, se va acorda prioritate acelor proiecte care vor avea unimpact maxim asupra sãnãtãþii umane: amenajarea surselor de apã potabilã ºi unitãþi de tratare aapelor uzate, managementul deºeurilor ºi protecþia calitãþii aerului.

Aspectul cheie în legãturã cu aplicarea efectivã a cerinþelor de mediu ale UE este reprezentat decapacitatea României de a identifica ºi a prioritiza investiþiile critice în infrastructura de mediu înfuncþie de prioritãþile stipulate în Planul Naþional de Acþiune pentru Protecþia Mediului, care vor trebuicorelate cu acelea stipulate în Planul Naþional pentru Adoptarea Acquis-ului Comunitar ºi PlanulNaþional de Dezvoltare, pentru a defini proiectele ISPA ca prioritãþi naþionale.

Directivele UE, la îndeplinirea prevederilor cãrora trebuie sã contribuie proiectele derulate prinISPA sunt:

• „Directiva privind apa potabilã“ (80/778/EEC ºi amendamentele ei), care va fi înlocuitã înnoiembrie 2003 de Directiva 98/83/EC;

• „Directiva privind epurarea apelor uzate urbane“ (91/271/EEC);• „Directiva cadru privind aerul“ (96/62/EC) împreunã cu noile directive referitoare la

poluanþi specifici;• „Directiva privind fabricile mari consumatoare de combustibil“ (88/609/EC);• „Directiva privind incinerarea deºeurilor municipale“ (89/369/EEC);• „Directiva privind incinerarea deºeurilor periculoase“ (94/67/EC);• „Directiva privind Prevenirea ºi Controlul Integrat al Poluarii“ (96/61/EC).

României ºi altor þãri candidate le-a fost sugeratã dezvoltarea strategiilor specifice de investiþii –ºi administrative – pentru implementarea acestor directive ºi pentru concentrarea resurselor lor înrespectarea acestora. Proiectele propuse trebuie sã fie suficient de mari pentru a avea un impactsemnificativ în domeniul protecþiei mediului. Toate investiþiile finanþate prin ISPA trebuie sã fieeficiente din punct de vedere economic. Analiza costurilor sociale ºi ale beneficiilor trebuie sãdemonstreze beneficiul net pentru societate care rezultã din investiþii.

Sprijinul comunitar prin ISPA poate lua forma unor ajutoare, împrumuturi nerambursabile saualtã formã de asistenþã. Beneficiarii preferaþi de ISPA vor fi unitãþile din sectorul public, cum ar fiîntreprinderi de stat care funcþioneazã ca unitãþi publice, comunitãþile locale ºi întreprinderilemunicipale înregistrate în conformitate cu legile comerciale, dar deþinute în totalitate de comunitãþilocale. Procentul sprijinului Comunitãþii acordat prin ISPA va fi în majoritatea cazurilor de cel mult75% din fondurile totale investite. Comisia poate de asemenea lua în considerare împrumuturi dinpartea unor instituþii financiare internaþionale care sã fie egale cu fondurile publice.

Fondurile ISPA nu vor fi combinate cu alte instrumente de pre-aderare. Sprijinul acordat prinISPA ºi alte ajutoare comunitare nu trebuie sã depãºeascã 90% din costurile totale. În cazuri

58


Ghi

d te

oret

ic

excepþionale, ISPA poate finanþa studii preliminare ºi mãsuri de asistenþã tehnicã acoperind 100% dincosturi (pânã la 2% din alocaþiile ISPA), incluzând:

• Studii de fezabilitate economicã/financiarã;• Studii de impact, în conformitate cu regulile UE;• Analize de proiectare ºi contabile;• Asistenþã în pregãtirea documentaþiilor pentru licitaþie;• Managementul proiectelor.

59


Ghi

d te

oret

ic

Criterii pentru selecþia domeniilor prioritare pentru ISPA• proiecte conforme politicii de mediu a UE; • conservarea, protejarea ºi îmbunãtãþirea calitãþii mediului • protecþia sãnãtãþii oamenilor;• utilizarea durabilã a resurselor naturale în limitele capacitãþii de suport a

ecosistemelor; • proiecte conforme principiilor de mediu ale UE; • principiul precauþiei; • principiul prevenirii; • principilul eliminãrii pagubelor la sursã; • principiul poluatorul plãteºte; • proiecte care sunt o prioritate în cadrul Programului Naþional de Adoptare a

Acquis-ului ºi care vor sprijini România în efortul de transpunere a Directivelorcostisitoare;

• proiecte destinate conformãrii cu specificaþiile tehnice ºi standardele de calitateale UE ºi care vor opera în cadrul unui cadru legal ºi administrativ adecvat;

• proiecte care pot demonstra o reducere cantitativã a poluãrii raportat la opopulaþie cât mai numeroasã;

• proiecte care servesc cel mai bine protecþiei sãnãtãþii umane; • proiecte care vor susþine aplicarea noii Politici Naþionale în domeniul Mediului; • proiecte care au un potenþial ridicat de stimulare a parteneriatelor între

autoritãþile centrale ºi autoritãþile regionale ºi locale; • proiecte situate în zone sensibile din punct de vedere al mediului, care sprijinã

protecþia ecosistemelor de o valoare deosebitã din punctul de vedere alprotecþiei naturii ºi al biodiversitãþii;

• proiecte care au cel mai mare potenþial pentru a contribui la realizarea gradualãa coeziunii economice ºi sociale a României cu UE.

În general, criteriile pentru selecþia domeniilor prioritare pentru ISPA sunt similare aceloradefinite în Planul Naþional de Acþiune pentru Protecþia Mediului. În plus, selectarea proiectelorindividuale pentru sprijin ISPA va depinde de conformitatea cererilor cu criteriile sectoriale specifice.

Studiu de caz – Proiect ISPA pentru Cluj-Napoca

Oraºul Cluj - Napoca este a patra aglomerare urbanã din România, cu o populaþie de 330.000 locuitori,fiind un centru regional al nord–vestului României din punct de vedere economic ºi social. Calitateaapei de bãut era de departe sub parametrii specificaþi atât în standardele româneºti cât ºi înDirectivele UE (Directiva 98/63/EC privind calitatea apei destinatã consumului uman).

O mare cantitate de apã uzatã era descãrcatã netratatã în râul Someºul Mic, afluent al Tisei, careadãugatã la încãrcarea cu poluanþi existentã a Someºului, cauzeazã poluare transfrontalierã. Fabricilede chimicale sunt cele mai relevante pentru încãrcarea apelor uzate, ca ºi industria cosmeticã, ceafarmaceuticã, industria textilã ºi cea de pielãrie. Componenþii organici ºi deºeurile cu grad crescut detoxicitate sunt adesea descãrcaþi în recipienþii din zonã.

Proiectul a contribuit la minimizarea poluãrii în zona Cluj–Napoca ºi a vecinãtãþilor, a apelor desuprafaþã ºi a celor subterane. A asigurat punerea în aplicare a urmãtoarelor directive: 98/63/EECprivind apa potabilã ºi 91/271/EEC privind epurarea apelor uzate urbane. Proiectul a extins reþeaua deapã potabilã în Cluj - Napoca ºi în aºezãrile din vecinãtate. Reþeaua de apã potabilã este mai lungã de37 km. Colectorul principal a fost înlocuit ºi staþia de epurare a apelor uzate de la Apahida a fostmodernizatã ºi a fost datã în folosinþã la sfârºitul lunii iunie 2002.

SAPARD

Programul Naþional pentru Agriculturã ºi Dezvoltare Ruralã este documentul de bazã care va contribuila implementarea acquis-ului comunitar în perioada de pre-aderare a României. Acesta este elaboratconform Reglementãrii (C.E.) 1268/1999 privind sprijinul pentru mãsurile de pre-aderare pentruagriculturã ºi dezvoltare ruralã în þãrile aplicante din centrul ºi estul Europei în perioada de pre-aderare ºi Reglementãrii 2759/1999 care stabileºte regulile pentru aplicarea Reglementãrii 1268/1999.

În viitor, accentul în agriculturã ºi în spaþiul rural se va pune pe prioritãþile identificate pentruperioada de pre-aderare. Va fi esenþial sã fie finanþate proiecte de dezvoltare ruralã integrate, care sã

60


Ghi

d te

oret

ic

Prioritãþile pentru perioada de pre-aderare în agriculturã ºi în spaþiul rural:– îmbunãtãþirea structurilor de prelucrare ºi marketing a produselor agricole ºi

piscicole, – controlul calitãþii alimentelor, controlul veterinar ºi fito-sanitar; – îmbunãtãþirea infrastructurii pentru dezvoltare ruralã ºi agriculturã; – dezvoltarea economiei rurale ºi a resurselor umane.

fie aplicate la nivel de comunã (NUTS 5), asigurându-se astfel premise pentru un nou comportamentantreprenorial ºi pentru desfãºurarea unor activitãþi în acord cu cerinþele de mediu. Fondurile,acordate conform reglementãrilor UE, asigurã pregãtirea treptatã a fermierilor ºi procesatorilorromâni pentru a putea opera pe piaþa UE. Scopul principal este de a asigura crearea unor produsecompetitive ºi de a se evita efectele negative ce pot apãrea dacã România nu este pregãtitã din punctde vedere economic, instituþional ºi legislativ pentru aderare.

Datoritã nevoilor considerabile de investiþii pentru agriculturã, Guvernul României a iniþiatacþiuni complementare pentru susþinerea Programului SAPARD. Printre acestea putem menþiona:

– înfiinþarea a unui sistem de credite cu dobândã avantajoasã pentru producãtorii agricoli; – sistemul de cupoane; – numeroasele negocieri cu donatorii internaþionali pentru a identifica în vederea

contractãrii resurse financiare pentru agriculturã ºi dezvoltare ruralã. Programul Naþional pentru Agriculturã ºi Dezvoltare Ruralã fundamenteazã direcþiile

intervenþiilor Programului SAPARD pentru perioada 2000-2006. Strategia propusã prin plan va legamai bine agricultura de nevoile pieþelor ºi în acelaºi timp va respecta cerinþele de mediu, creândposibilitatea apariþiei unor noi locuri de muncã în spaþiul rural.

Începând cu decembrie 1999 Guvernul a decis sa promoveze cadrul legislativ ºi instituþionalprivind Programul Naþional pentru Agriculturã ºi Dezvoltare Ruralã. În acest scop au fost adoptate:Legea privind Programul Naþional pentru Agriculturã ºi Dezvoltare Ruralã, care a fost aprobatã ºi înCamera Deputaþilor; Hotãrârile de Guvern privind reorganizarea Ministerului Agriculturii ºiAlimentaþiei precum ºi a Ministerului Finanþelor, acestea fiind cele mai importante instituþii publiceimplicate în derularea Programului SAPARD. Procesul de proiectare a cadrului legislativ ºi instituþionalprivind Programul Naþional pentru Agriculturã ºi Dezvoltare Ruralã este în derulare.

5.4. Surse Internet pentru legislaþie de mediu.

Dupã cum s-a arãtat anterior, România se aflã într-un intens proces de aproximare legislativã. Cea mairapidã cale de a afla toate noutãþile în materie de modificãri ºi noi apariþii de reglementãri legale îndomeniul protecþiei mediului este utilizarea Internetului.

Paginile de internet ale Inspectoratelor judeþene de Protecþie a Mediului (de exemplu cea a IPMBaia Mare – www.apmbm.ro) sau cea a Ministerului Apelor ºi Protecþiei Mediului(http://www.mappm.ro/WebTest/rom/oriz5/organizatii.html) oferã informaþii specifice de mediu.

Pe lângã acestea, cãutãrile dupã cuvinte cheie, anul apariþiei reglementãrii ºi tipul acesteia pot darezultatele dorite în cazul utilizãrii bazei de date legislative SuperLex, adresa:http://domino2.kappa.ro/mj/lexcurent.nsf/.

61


Ghi

d te

oret

ic

Pentru a accesa legislaþia europeanã, cea mai recomandabilã cale este intrarea pe pagina deinternet a Directorului legislaþiei europene, capitolul Protecþia mediului, a consumatorilor ºi asãnãtãþii, adresa: http://europa.eu.int/eur-lex/en/lif/ind/en_analytical_index_15.html

Portalul România Online a lansat un nou serviciu care cuprinde o bazã de date legislativã careoferã informaþii specifice prinvind legislaþia de care un investitor are nevoie pentru a începe o afacereîn România. Baza de date include legislaþie fiscalã ºi comercialã, legislaþia muncii ºi de mediu, facilitãþioferite investitorilor, contracte comerciale ºi concurenþã: http://legislaþie.rol.ro/inventar/index.php.

62


Ghi

d te

oret

ic

6. Evaluarea impactului asupra mediului

În termeni generali, evaluarea impactului asupra mediului (EIM) poate fi definitã ca un proces gânditsã asigure cã potenþialele impacturi semnificative asupra mediului sunt evaluate satisfãcãtor ºi suntluate în considerare în planificarea, proiectarea, autorizarea ºi implementarea tuturor tipurilor deacþiuni relevante. Evaluarea impactului asupra mediului este un instrument al politicii, care se referãla un element fundamental al dezvoltãrii durabile, prin abordarea efectelor asupra mediului în faza deplanificare a unor activitãþi, în loc de a lãsa în seama generaþiilor urmãtoare eliminarea consecinþelor„dezvoltãrii“ noastre.

EIM încearcã sã echilibreze creºterea de capital financiar creat de pe urma activitãþii propuse ºiconsumul capitalului natural, ce poate compromite ºansa generaþiilor urmãtoare de a-l utiliza. Înmajoritatea cazurilor, EIM face parte din primul set de reglementãri de mediu adoptate care au unimpact major ºi de amploare în ceea ce priveºte problemele de mediu. Acest proces poate fi uninstrument flexibil pentru îmbunãtãþirea planificãrii, trezirea conºtiinþei, colectarea informaþiilor demediu ºi prevenirea impacturilor negative asupra mediului, cu condiþia sã fie planificat cu atenþie, sãfie clar stabilite etapele de parcurs ºi sã fie în concordanþã cu prioritãþile naþionale ºi resurseledisponibile.

Procesul de luare a deciziei asupra autorizãrii unui proiect se bazeazã ºi pe evaluarea altorimpacturi pe care noul obiectiv sau noua activitate le poate avea: financiare, economice, sociale ºialtele. În ciuda denumirii ce sugereazã luarea în considerare strict a efectelor unui nou proiect asupramediului, studiul de impact trebuie sã se refere ºi la aspectele menþionate anterior.

63

Elementele esenþiale ale unui proces de EIM sunt:– pregãtirea unui studiu al posibilelor impacturi semnificative asupra mediului ale

acþiunilor propuse;– consultarea ºi participarea publicã ce urmeazã publicãrii studiului de impact;– încorporarea rezultatelor din studiul de impact ºi a comentariilor fãcute pe baza

acestuia în procesul de luare a deciziei de autorizare ºi implementare arespectivei acþiuni.

6.1. Sfera de cuprindere a EIM

În principiu, EIM poate fi utilizatã în planificarea ºi autorizarea oricãrui tip de acþiune care poate aveaimpacturi semnificative asupra mediului. Acestea ar putea fi împãrþite, într-o structurã ierarhicã, în:politici, planuri, programe ºi proiecte. Tipurile de proiecte care fac subiectul EIM sunt acelea care potavea un impact important asupra mediului. Pentru a determina sfera de cuprindere a procesului deEIM este util sã se clarifice ce se înþelege prin „impact semnificativ asupra mediului“, precum ºi sã seidentifice tipurile de proiecte ce pot avea astfel de consecinþe. Pentru scopurile EIM, noþiunii demediu înconjurãtor îi este datã o definiþie largã, dar nu atotcuprinzãtoare. Acesta include:

a) medii receptoare (apã, aer, sol);b) fiinþele vii receptoare, ce trãiesc în aceste medii (oameni, flora, fauna);c) mediul amenajat (structuri, clãdiri, monumente).

Procesul de EIM trebuie sã identifice ºi sã evalueze impacturile asupra mediului, aºa cum a fost eldefinit anterior. Aceste impacturi, deopotrivã adverse ºi favorabile, se pot constitui, spre exemplu, în:

– schimbãri în calitatea aerului (de ex. prin modificarea nivelelor concentraþiilor unoranumiþi poluanþi în atmosferã);

– modificãri în nivelul zgomotului ºi vibraþiilor;– schimbãri în calitatea apei (de exemplu prin alterarea caracteristicilor chimice/biologice

ale râurilor, lacurilor, deltelor etc.);– modificãri ale suprafeþei ºi calitãþii solului disponibil pentru diferite scopuri (de ex. prin

modificarea reliefului, eroziunea solului, nivelurile poluanþilor în sol);– efecte asupra stãrii de sãnãtate a populaþiei; – schimbãri în valoarea recreaþionalã a mediului;– distrugerea florei, faunei ºi ecosistemelor naturale, cu efecte ulterioare asupra diversitãþii

ºi a numãrului speciilor, precum ºi a agriculturii ºi silviculturii;– afectarea stãrii clãdirilor individuale ºi a ansamblurilor arhitectonice;– modificãri în aspectul estetic al clãdirilor ºi în calitatea mediului amenajat etc.

Impacturile ce sunt evaluate referitor la elementele specificate mai sus nu sunt în mod necesarlimitate la cele directe ºi imediate. Mediul înconjurãtor este un sistem de elemente interdependente,deci impacturile ce afecteazã unul dintre ele vor avea foarte probabil repercusiuni ºi în altele.

Din cauza suprapunerii ºi interdependenþelor dintre sistemul mediului, sistemul economic ºi celsocial, separarea impacturilor cu sau fãrã legãturã cu mediul înconjurãtor devine foarte greu de fãcut.Spre exemplu, impactul unui proiect industrial asupra activitãþilor agricole ºi forestiere poateprezenta importanþã ºi din punct de vedere ecologic ºi economic. În mod similar, dacã un proiectreduce aria ocupatã de pãduri, pierderea frumuseþilor naturale rezultatã ar putea avea atât importanþãsocialã cât ºi ecologicã. În asemenea cazuri, respectivele impacturi trebuie incluse în studiul de EIM.Efectele unui nou proiect în crearea de noi locuri de muncã, deºi nu constituie prin ele însele ºiimpacturi asupra mediului sunt probabil importante din punct de vedere economic ºi social.

64


Ghi

d te

oret

ic

Impacturile semnificative asupra mediului pot interveni în faze diferite ale proiectului, deopotrivãîn condiþii normale sau anormale de funcþionare, datorate atât proiectului în sine, precum ºiinvestiþiilor subordonate ce pot fi generate datoritã existenþei lui. O EIM satisfãcãtoare ar trebui sãtrateze toate aceste surse de impact.

Este foarte dificil sã se realizeze o listã atotcuprinzãtoare a proiectelor ce trebuie sã facã subiectulunui studiu de impact. Anexa II la Legea Protecþiei Mediului nr. 137/1995 cuprinde o astfel de listã,dar ea nu este exclusivã. Autoritãþile de protecþie a mediului pot decide ce alte proiecte au nevoie deo evaluare a impactului asupra mediului, iar o listã detaliatã a criteriilor de luat în considerare esteinclusã în Ordinul MAPPM nr. 125/1996.

6.2. Etapele procesului de evaluare a impactului asupra mediului

Pentru proiectele ce vor face subiectul unei evaluãri a impactului asupra mediului, reglementãrile învigoare specificã un set de etape obligatorii ce trebuie parcurse în cadrul acestui proces. Activitãþilede EIM sunt deseori ciclice. Spre exemplu, astfel de cazuri apar când anumite chestiuni sunt mai atentexaminate în fazele finale ale procesului, aceasta determinând reconsiderarea lor, sau când suntfãcute sugestii de reproiectare a obiectivului sau activitãþii.

Proiectarea ºi planificarea obiectivului sau activitãþii sunt realizate în mod normal de titularulproiectului (uneori asistat de consultanþi în domeniu), cu mult timp înainte de depunerea unei cererioficiale de autorizare. Procesul de EIM ar trebui, în mod ideal, sã înceapã în fazele incipiente deproiectare ºi planificare ºi ar trebui strâns legat de acestea pe mãsura desfãºurãrii lor. Aceasta ar trebuisã se întâmple suficient de devreme pentru a permite considerarea problemelor de mediu în alegereaalternativelor proiectului de cãtre investitor. În cadrul fazei de planificare ºi proiectare, procesul deEIM ar trebui sã contribuie la: analiza modurilor în care se pot realiza obiectivele investitorului(alternativele proiectului propus); analiza posibilelor zone de amplasare a proiectului; analizaposibilitãþilor de proiectare a proceselor, a construcþiilor ºi a facilitãþilor pentru proiectul propus.

65


Ghi

d te

oret

ic

Criteriile de bazã utilizate în selectarea proiectelor ce trebuie sã facãsubiectul unei evaluãri a impacturilor asupra mediului sunt:

– caracteristicile fizice ºi cele ale proceselor proiectului;– mãrimea proiectului;– caracteristicile ecologice ale zonei în care va fi amplasat proiectul.

Aceste activitãþi pot presupune, iniþial la un nivel strategic iar mai apoi într-o manierã din ce în cemai specificã, pregãtirea unor evaluãri de mediu preliminare ale diferitelor alternative ale proiectului,inclusiv a „opþiunii zero“ (renunþarea la realizarea proiectului). Studiile de mediu preliminare pot fiapoi folosite, alãturi de alte studii (tehnice, financiare etc.) în identificarea de cãtre investitor a celeimai potrivite forme a proiectului, ce urmeazã sã fie înaintatã spre aprobare autoritãþilor.

Pregãtirea studiului de impact

Studiul de impact asupra mediului (SIM) reprezintã un raport scris asupra rezultatelor evaluãriiimpactului pe care un proiect îl poate avea asupra mediului înconjurãtor. Extinderea ºi gradul lui dedetaliere depind de momentul în care acesta este realizat: poate fi vorba de un studiu preliminar,prezentând doar o schiþã a problemelor de considerat, sau studiul final, mult mai complex.

Structura SIM trebuie sã reflecte elementele de mediu privind proiectul considerat. În esenþã,conform legislaþiei în vigoare, studiile de impact asupra mediului trebuie sã conþinã:

– descrierea proiectului sau a activitãþii, punându-se accentul pe aspectele ce intereseazãdirect protecþia mediului înconjurãtor;

– analiza condiþiilor fundamentale ale mediului afectat de investiþia preconizatã;– analiza efectelor proiectului sau ale activitãþii asupra mediului înconjurãtor;– propuneri de mãsuri ce trebuiesc luate de cãtre titularul investiþiei pentru reducerea ºi

compensarea impactului asupra mediului;– concluzii ºi recomandãri.

Pregãtirea SIM este realizatã de cãtre unitãþile specializate în EIM (atestate conform OrdinuluiMAPPM nr. 278/1996), angajate de titularul proiectului. Executanþii studiului sunt responsabili pentrucorectitudinea raportului, iar titularul proiectului pentru corectitudinea datelor furnizate. PregãtireaSIM poate include consultare cu autoritãþile de protecþia mediului, institute de cercetãri în domeniulprotecþiei mediului ºi alþi reprezentanþi ai autoritãþilor publice, pentru culegerea ºi interpretareadatelor relevante. Din acest motiv, consultarea începutã în fazele iniþiale de planificare ºi proiectare,deºi pãstrând încã natura informalã, ar trebui sã continue ºi în aceastã etapã.

Inaintarea raportului asupra SIM cãtre autoritãþile competente ºi procedura de participare

publicã

Dupã ce a fost clarificat modul în care se doreºte realizat proiectul ºi a fost întocmit un raportincluzând rezultatele studiului de impact efectuat, titularul proiectului intrã în procedura oficialã deautorizare a proiectului sau activitãþii. Dacã raportul este acceptat de cãtre autoritãþile pentruprotecþia mediului, el este supus dezbaterii publice ºi toate observaþiile fãcute sunt consemnate ºianalizate. Titularul proiectului poate fi pus în situaþia de a reface raportul sau de a pune la dispoziþieinformaþii suplimentare pe parcursul acestor etape.

66


Ghi

d te

oret

ic

Utilizarea rezultatelor EIM în luarea deciziei ºi implementarea proiectului sau activitãþii

Dacã proiectul sau activitatea nu a fost respinsã, autoritãþile competente vor analiza SIM, memoriultehnic ºi celelalte documente ºi avize necesare, iar decizia luatã este fãcutã publicã. Ulterior,consecinþele pe care proiectul sau activitatea le au asupra mediului înconjurãtor trebuie monitorizate.De o importanþã deosebitã ar fi monitorizarea modului în care impacturile au fost anticipate în cadrulEIM, analiza diferenþelor între ceea ce a fost cuprins în SIM ºi situaþia realã de dupã realizareaproiectului sau a activitãþii. Aceasta se concretizeazã în general prin realizarea unor bilanþuri de mediu.

6.3. Caracteristicile unui proces de EIM eficace ºi eficient

Atributele de bazã ale EIM coincid cu atributele unei politici moderne a mediului. EIM este un proces:– anticipativ, care urmãreºte ca problemele de mediu sã fie luate în considerare încã din

fazele incipiente de demarare a unor noi obiective ºi activitãþi majore, cu impact asupramediului;

– integrator, deoarece integreazã considerentele ecologice în faza de proiectare,contribuind la respectarea cerinþelor dezvoltãrii durabile;

– tehnic ºi participativ totodatã, deoarece îmbinã colectarea, analizarea ºi utilizarea unordate tehnice ºi ºtiinþifice cu consultarea publicului ºi autoritãþilor cu atribuþii în domeniulprotecþiei mediului înconjurãtor.

Din perspectiva dezvoltãrii durabile, un proces ideal de EIM ar trebui sã rezolve unele dificultãþiîn compararea avantajelor ºi dezavatajelor unui nou proiect propus spre realizare:

a) incertitudinea în prevederea impacturilor asupra mediului;b) greutãþile în exprimarea valoricã a schimbãrilor de mediu survenite, în special a celor

ireversibile;c) conflictul de interese.

Conflictul de interese apare atunci când costurile ºi beneficiile de mediu ºi economice aleproiectului propus sunt comparate la scarã macroeconomicã (naþionalã sau globalã), fãrã a se acordaatenþia necesarã redistribuirii scontate a costurilor ºi beneficiilor între grupurile sociale din regiune(ceea ce poate fi considerat „durabil“ pentru o anumitã naþiune în ansamblu, poate fi „nedurabil“pentru anumite comunitãþi din cadrul acestei naþiuni).

Un proces ideal de EIM trebuie sã diminueze incertitudinea (ºi/sau sã propunã metode maieficiente de a o stãpâni), sã se preocupe de ireversibilitatea impacturilor asupra mediului ºi sã asigurerezolvarea conflictului de interese printr-o analizã de mediu completã, în interacþiune cu procesul deproiectare, ºi o mare varietate de proceduri de îmbunãtãþire a comunicãrii, a educãrii ºi a participãriipãrþilor implicate.

67


Ghi

d te

oret

ic

Puterea este împãrþitã atunci când schimbul de informaþie se face deschis, când cei ce ar putea fiafectaþi de schimbare îºi pot apãra propriile valori ºi manifesta propriile reacþii încã de la început, ºicând datele ºi informaþiile depind de nivelul de cunoºtinþe, de experienþã ºi putere. Cu alte cuvinte,principalele ingrediente pentru EIM trebuie sã fie furnizate de cei ale cãror interese sunt afectatedirect. Aceasta nu este doar o chestiune de liberalism bine intenþionat: este o recunoaºtere a faptuluicã cei care au folosit o resursã timp de generaþii sunt cei mai în mãsurã sã judece cum pot fi evaluateimpacturile schimbãrii.

68


Ghi

d te

oret

ic

Un bun proces de evaluare a impactului asupra mediului:• Începe din timp, în etapa de planificare;• Se concentreazã pe proiectele/ impacturile majore;• Se leagã de un proces de luare a deciziei;• Se continuã pe parcursul ciclului de viaþã al proiectului;• Este completat de educaþie ºi pregãtire pentru toate pãrþile implicate;• Este un proces deschis, care încurajeazã comunicarea, educarea ºi

participarea.

7. Sisteme de management de mediu

Sistemele de management de mediu (SMM) nu diferã de alte sisteme de management care urmãrescîndeplinirea unor obiective de performanþã definite. Sistemul de management de mediu se referã înprincipal la mãsurarea ºi îmbunãtãþirea performanþelor de mediu ale unei organizaþii, prin reducereaefectelor negative ale activitãþilor desfãºurate.

Scopul sistemului de management de mediu este de a reduce cele mai importante efectenegative ale unei organizaþii/localitãþi asupra mediului ºi de a îmbunãtãþi continuu calitatea mediuluiprin acþiuni noi ºi selective.

EMAS (Schema de Eco-Management ºi Audit a Uniunii Europene) este un standard de realizare aSMM utilizat în þãrile UE. EMAS a apãrut în 1993. Este o schemã voluntarã care a fost proiectatã iniþialpentru firmele industriale, dar a fost ulterior modificatã pentru a se preta ºi altor sectoare deactivitate. În ultimii ani, sistemele de management de mediu au început sã fie utilizate ºi de cãtrecomunitãþile locale pentru a-ºi analiza activitãþile, pentru a stabili obiective ºi þinte de mediu, pentrua implementa acþiuni corespunzãtoare ºi pentru a conduce, audita ºi revizui întregul proces.

Existã multe modele de realizare a sistemelor de management de mediu. Unele sunt elaborate lanivel naþional, iar altele se bucurã de recunoaºtere internaþionalã. ISO, Organizaþia Internaþionalãpentru Standardizare, a realizat ºi ea o serie de standarde ºi ghiduri privind protecþia mediului,cunoscutã sub denumirea de seria ISO 14000. ISO 14001 este singurul standard conform cãruia sepoate obþine o certificare, restul din serie constituind doar ghiduri ºi îndrumare.

ISO 14001 a fost introdus în 1996 ºi are o aplicabilitate mai largã decât versiunea iniþialã a EMAS.În plus, ISO 14001 se bucurã de girul unei organizaþii de standardizare cunoscutã în întreaga lume.UE a decis în prezent (Directiva 97/264/EC) recunoaºterea ISO14001 ºi a procedurilor de certificareconform acestui standard internaþional. În cadrul acestui material, sistemele de management demediu vor fi descrise conform cerinþelor ISO 14001.

7.1. Sisteme de management de mediu la nivel local

Nu numai societãþilor comerciale le revin obligaþii legale privind emisiile în aer, depozitareadeºeurilor, utilizarea ºi tratarea apei etc. ªi autoritãþile locale trebuie sã respecte legi ºi altereglementãri de mediu, cum ar fi cele privind calitatea apei potabile ºi a cea din bazele de agrement,calitatea aerului, reguli pentru colectarea ºi depozitarea deºeurilor ºi alte elemente privind sãnãtateaºi siguranþa populaþiei.

69

70


Ghi

d te

oret

ic

Localitãþile deþin ºi ele „proceduri operaþionale“ ºi „politici“ (decizii politice) care au fost adoptateºi trebuie puse în aplicare, trebuie verificate ºi asupra cãrora trebuie efectuate raportãri. În particular,deoarece localitãþile sunt conduse de oficiali aleºi, transparenþa democraticã necesitã oanalizã/revizuire periodicã a ceea ce s-a realizat ºi a progreselor înregistrate la nivel local înîndeplinirea obiectivelor ºi þintelor. Din acest motiv, localitãþile sunt, în principiu, destinaþii idealepentru introducerea unor sisteme bine organizate ºi transparente pentru controlul ºi raportareaelementelor legate de calitate ºi mediu.

În lume existã deja SMM la nivel foarte mare (pentru o întreagã zonã geograficã, pentru un oraºîntreg) sau la nivel mai redus (de exemplu la nivel de compartiment sau unitate). Este importantãclarificarea limitelor SMM, astfel încât programele de acþiune sã nu încerce sã abordeze toateaspectele de mediu ale fiecãrei acþiuni întreprinse. Trebuie fãcut un compromis între amploare(activitãþile incluse) ºi gradul de detaliu pentru tratarea acestora. De asemenea, trebuie analizateactivitãþile localitãþii/compartimentului care au impact semnificativ asupra mediului.

Trebuie fãcutã ºi o distincþie între „efecte controlate“ de deciziile ºi acþiunile autoritãþilor localeºi „efectele influenþate“ de acestea:

– „efectele controlate“ sunt acele efecte care pot fi controlate de cãtre autoritatea localã,pentru cã aceasta este direct rãspunzãtoare pentru activitãþile care le cauzeazã.

– „efectele influenþate“ sunt efectele pe care autoritatea le poate doar influenþa, deoareceacestea depind de acþiunile ºi deciziilor altora.

Unele localitãþi aleg sã înceapã cu analiza impacturilor asupra mediului pe care le au unele dinunitãþile/compartimentele subordonate lor, altele abordeazã aspecte mai ample ale managementuluilocal care au cele mai importante efecte asupra mediului, bazându-se sau nu pe percepþia cetãþenilorasupra problemelor sau pe dorinþele exprimate de cãtre aceºtia.

Sistemul de management de mediu pentru comunitãþi locale:Proces de analizã ºi evaluare a performanþelor municipalitãþii, care include aspecte de

mediu, politici, planuri, proiecte, practici ºi conformarea cu prevederile legale, într-unmod:

– periodic,– sistematic,– obiectiv (corect ºi neinfluenþat de opinii personale),– documentat.

7.2. Avantajele realizãrii SMM

Deºi exemplele de SMM realizate la nivel local nu sunt încã foarte numeroase la nivel mondial ºi suntpractic inexistente în România, existã deja multe informaþii privind costurile ºi beneficiileimplementãrii SMM la nivelul firmelor de producþie sau servicii. Acestea pot fi extrapolate la SMM lanivel local sau la nivel de unitãþi aflate în administraþia consiliilor locale.

71


Ghi

d te

oret

ic

Costuri legate de SMM:– pentru proiectare– pentru instruire– pentru implementare– administrative– pentru auditare si certificare

Avantaje ale deþinerii unui SMM:– abordare sistematicã a problemelor legate

de mediu;– sistem formalizat ºi eficace pentru

managementul de mediu;– revizuirea ºi îmbunãtãþirea tuturor

sistemelor organizaþiei;– stabilirea prioritãþilor de acþiune;– integrare;– grad ridicat de conºtientizare a

problemelor de mediu printre angajaþi;– moral îmbunãtãþit al personalului ºi spirit

de echipã;– stimularea inovãrii;– noi oportunitãþi de produse ºi servicii;– credibilitate crescutã;– relaþii mai bune cu clienþii, comunitatea,

autoritãþile de mediu;– reducerea numãrului ºi valorii penalitãþilor

ºi amenzilor de mediu;– atragerea de investiþii;– costuri de funcþionare reduse;– creºterea încrederii cetãþenilor;– realizarea de avantaje competitive.

7.3. Etape în realizarea unui SMM

a. Politica de mediu

Politica de mediu este o declaraþie adoptatã la cel mai înaltnivel politic, stabilind ce obiective are comunitatea localãîn ceea ce priveºte mediul înconjurãtor. Declaraþia sepoate concentra pe protecþia mediului sau poate avea oabordare mai largã, promiþând contribuþia la creºtereadurabilitãþii în zonã ºi incluzând pe lângã scopurile demediu ºi scopuri sociale ºi economice.

Politica de mediu este de obicei pregãtitã ºi formulatãla cel mai înalt nivel de decizie ºi trebuie sã primeascãaprobarea politicã. Declaraþia de politicã de mediu trebuieanalizatã ºi revizuitã periodic. Politica este instrumentul debazã în a comunica prioritãþile autoritãþilor locale privindmediul cãtre management, personal ºi public. Politica nutrebuie sã conþinã în mod necesar cifre ºi þinte concrete(acestea se vor regãsi în programele de mediu).

Înainte de a da undã verde în realizarea unui SMM, autoritãþile locale trebuie sã clarifice:– avantajele preconizate ale introducerii SMM, sau valoarea pe care SMM o adaugã autoritãþii

locale si cetaþenilor– costurile estimate sau resursele (umane, financiare, tehnice ºi informaþionale) necesare,

inclusiv tipurile de experienþã managerialã ºi de mediu necesare în implementareasistemului

72


Ghi

d te

oret

ic

Politica de mediu este o declaraþie de intenþiiºi principii de urmat, orientatã pe termen lung.

Politica de mediu trebuie sã conþinã cel puþin:– angajamentul de conformare cu reglementãrile relevante privind protecþia mediului– angajamentul pentru prevenirea poluãrii– angajamentul pentru îmbunãtãþirea continuã a performanþelor de mediu ºi a sistemului

de management de mediu.

– cum se va pãstra SMM astfel încât sã fie simplu ºi uºor de înþeles ºi de pus în practicã– ce consultanþã este necesarã, ce verificãri externe trebuie fãcute pentru funcþionarea ºi

certificarea SMM (în caz cã se doreºte aceasta).

b. Analiza iniþialã de mediu

Analiza iniþialã de mediu este o evaluare a problemelor de mediu la nivel local, þinând cont în modspecial de modul în care aceste probleme sunt create, înrãutãþite sau pur ºi simplu afectate deactivitãþiile proprii localitãþii/unitãþii vizate de SMM.

Analiza de mediu este o evaluare cuprinzãtoare a aspectelor de mediu, a impacturilor asupramediului ºi a performanþelor legate de activitãþile unitãþilor operaþionale. Se iau în considerare toateintrãrile, procesele, serviciile ºi ieºirile localitãþii/unitãþii, pentru a identifica impacturile asupramediului ºi elementele importante pentru management. Este important ca aspectele de mediu sã fieclasificate ºi prioritizate, astfel încât autoritatea localã sã poatã decide care vor fi abordate primele.

Scopul analizei de mediu este ºi acela de a oferi informaþii asupra situaþiei prezente a problemelorde mediu, pe aceste informaþii bazându-se programele de mediu (planurile de acþiune). Analiza demediu are ca rezultat un tablou (descriere) a stãrii mediului, în mãsura în care aceasta este sau poatefi influenþatã de acþiunile localitãþii/unitãþii. Rezultatul acestei evaluãri este uneori numit „amprentaecologicã“ a localitãþii/unitãþii.

Analiza iniþialã de mediu trebuie realizatã de cãtre personal instruit, care este familiarizat cuproblemele legate de mediu ºi sãnãtate ºi care ºtie cum pot fi mãsurate acestea. În raportul analizeiiniþiale de mediu se include de obicei un set de variabile sau indicatori (cum ar fi calitatea apei,consumul de apã, calitatea aerului etc).

73


Ghi

d te

oret

ic

a. Politica de mediuDe clarificat în aceastã etapã:

– Ce zone de politicã ºi acþiune se aflã în responsabilitatea ºi sub controlul sauinfluenþa consiliului local?

– Care sunt principalele domenii de acþiune în termeni bugetari?– Cum este organizatã conducerea localitãþii? Unde se iau deciziile?– În ce unitãþi operaþionale se va introduce SMM?– Cine (persoane, echipã) va avea responsabilitatea introducerii ºi administrãrii

SMM?– Ce acorduri ºi tratate internaþionale de mediu au fost semnate de România, ce

reglementãri sunt în vigoare la nivel naþional, regional ºi local, pe carelocalitatea trebuie sau a fost de acord sã le respecte?

În plus, trebuie realizatã o listã a tuturor reglementãrilor de mediu în vigoare care se aplicãactivitãþilor desfãºurate la nivel local sau la nivelul unitãþii alese ºi trebuie evaluat gradul în care esterespectatã legislaþia.

Existã urmãtoarele opþiuni strategice:– clarificarea limitelor analizei, astfel încât evaluarea sã nu încerce sã se ocupe de toate

aspectele posibile, ci numai de cele importante– stabilirea domeniului activitãþilor incluse în analizã ºi a gradului de detaliu în care vor fi

analizate acestea– clarificarea efectelor aflate sub control ºi a celor aflate în sfera de influenþã, a celor directe

ºi a celor indirecte. Printre elementele aflate sub controlul comunitãþii se pot afla: utilizarea apei ºi energiei,

producerea ºi managementul deºeurilor, politicile de aprovizionare ºi chestiunile legate de transport.Toate acestea se leagã de modul în care localitatea/unitatea îºi administreazã propriile clãdiri, terenuriºi facilitãþi.

În categoria efectelor aflate sub influenþa comunitãþii intrã educaþia, campaniile de informare,activitãþile de creºtere a gradului de conºtientizare, puterea exemplului oferit de autoritãþi, adoptareade reglementãri la nivel local ºi alegerea ofertanþilor de produse ºi servicii pentru comunitatea localã.

Într-un sector administrativ predominã efectele aflate sub control: utilizarea hârtiei,managementul energetic, folosirea parcului auto etc. În alte compartimente, cum ar fi Planificarea,Dezvoltarea economicã sau Educaþia, pot predomina efectele influenþate: construcþia de alei pentrubiciclete, existenþa transportului public etc.

74


Ghi

d te

oret

ic

b. Analiza iniþialã de mediuDe clarificat în aceastã etapã:

– Care sunt principalele probleme de mediu la nivel local?– Care sunt principalele riscuri legate de acestea ºi cât de importante sunt aceste

riscuri?– Care sunt obligaþiile legale ale localitãþii?– Care sunt principalele efecte ale acþiunilor localitãþii/unitãþii? (De exemplu,

cum afecteazã investiþiile locale starea mediului? Cât de eficient din punct devedere energetic transportul public local, cum este afectatã calitatea aerului,sau care sunt emisiile de CO2? Cum sunt construite ºi administrate clãdirileadministraþiei locale (utilizarea apei ºi a energiei), care este impactul asupramediului al altor servicii oferite, de exemplu al celor sociale ?)

– Se poate aprecia cã localitatea/unitatea acþioneazã într-o manierã care nudãuneazã mediului înconjurãtor?

Uneori trebuie fãcutã distincþie ºi între efectele directe ºi cele indirecte. Efectele directe asupramediului sunt legate spre exemplu de utilizarea apei, energiei, terenurilor, deºeuri ºi transport.Efectele indirecte þin de consecinþele strategiilor ºi politicilor. Efectele directe reprezintã în generaldoar în jur de 5% din efectele de mediu.

Clasificarea în efecte directe ºi indirecte se poate face ºi dupã apariþia în timp a acestora: efecteledirecte apar întâi, cele indirecte apar ulterior. De exemplu: o nouã ºosea va descongestiona circulaþiaºi va îmbunãtãþi calitatea aerului în unele zone, având un efect direct pozitiv. Mai târziu însã, princreºterea posibilitãþii de deplasare a autovehiculelor în zonã se pot atrage mai multe activitãþieconomice, se pot dezvolta noi zone de locuinþe sau activitãþi turistice, iar ºoseaua construitã poategenera un efect indirect negativ asupra mediului.

Din analizele fãcute impacturilor asupra mediului pe care le-au avut planurile de dezvoltareregionalã/urbanã din Uniunea Europeanã, efectele negative indirecte, cauzate de stimularea creºteriieconomice, au depãºit cu mult efectele directe pozitive ale investiþiilor în infrastructurã.

Se mai poate face distincþie între efecte brute ºi efecte nete, prin efecte brute înþelegând diferenþaînregistratã între rezultatul acþiunii ºi situaþia de dinainte de realizarea ei, iar prin efecte neteestimãrile a ceea ce s-ar fi întâmplat dacã acþiunea nu ar fi avut loc (opþiunea zero). Aceastãdiferenþiere este importantã, cãci suntem în general tentaþi sã gândim folosind relaþii directe, liniare,de tip cauzã-efect, în timp ce realitatea este mult mai complexã. Multe alte variabile, uneorinecunoscute, joacã un rol important (cum ar fi percepþia, atitudinea oamenilor etc).

c. Programe de mediu

Orice efecte asupra mediului identificate în analizã ca fiind semnificative trebuie incluse însistemul de management de mediu. Astfel, programele vor consta într-o combinaþie de control,îmbunãtãþire sau analizã mai detaliatã a activitãþilor.

75


Ghi

d te

oret

ic

Efectele influenþate sunt acele efectecare pot fi doar influenþate de cãtreautoritatea localã, deoarece ele depind înprincipal de acþiunile ºi deciziile altora.

Efecte controlate sunt efectele pe careautoritatea le poate controla, deoareceadministreazã în mod direct activitãþile care leproduc.

Program de mediuPlan de acþiuni concrete care atacã aspectele de mediu semnificative identificate în

faza de analizã de mediu.

Acþiunile de control se referã la acele aspecte care sunt deja între preocupãrile administraþiei saua cãror situaþie nu se poate momentan îmbunãtãþi, din motive obiective. In aceste cazuri, este necesarcontrolul, fie pentru a asigura continua conformare cu cerinþele, fie pentru a nu permite înrãutãþireasituaþiei.

Acþiunile de îmbunãtãþire se referã la punctele critice identificate în faza de analizã, la domeniileunde trebuie îmbunãtãþit managementul.

În unele cazuri nu se poate stabili cu certitudine importanþa unora dintre impacturile identificateîn faza de analizã. În aceste cazuri, acþiunile de întreprins în cadrul programelor de mediu se vortranspune într-o analizã mai detaliatã a aspectelor care le genereazã, pentru a putea decide asuprasemnificaþiei.

Un program de mediu trebuie sã fie un complex echilibrat al acestor trei tipuri de acþiuni. Nuorice aspect poate fi inclus imediat în programe de management de mediu. Numãrul acþiunilor deîmbunãtãþire poate fi restrâns datoritã resurselor disponibile sau celorlalte obiective de pe agendaconsiliului. Din acest motiv, programele trebuie sã stabileascã ordinea de prioritãþi, identificândacþiunile de întreprins imediat ºi pe cele care se planificã în viitor.

Programele trebuie sã conþinã obiective de mediu specifice pentru localitate sau unitate. Trebuiesã descrie mijloacele prin care vor fi atinse aceste obiective ºi trebuie sã identifice momentele ºimijloacele de evaluare a progresului înregistrat.

Pentru a obþine cea mai bunã valoare din punct de vedere al mediului, proiectul trebuie sã seconcentreze asupra acelor 20% dintre activitãþi care au ca rezultat 80% din mãrimea impactului asupramediului.

Întrebãrile pe care trebuie sã ºi le punã membrii echipei de implementare a SMM sunt:

d. Structurã, practici, proceduri

Un sistem de management de mediu este un sistem operaþional care îºi propune sã realizeze niºteþinte propuse, într-o manierã eficace ºi eficientã. În cadrul lui se stabilesc proceduri operaþionale ºi decontrol pentru a asigura implementarea cu succes a politicii ºi programelor de mediu. Aceasta areimplicaþii asupra structurii organizaþionale ºi asupra personalului organizaþiei. Pentru realizarea SMM

76


Ghi

d te

oret

ic

c. Programe de mediuDe clarificat în aceastã etapã:

– Ce riscuri ºi impacturi semnificative îºi propune localitatea sau unitatea sãabordeze?

– Ce dorim sã îmbunãtãþim ºi cât de mult (indicatori, þinte)?– Care vor fi costurile?

se pot folosi specificaþiile unui standard (cum este ISO14001) sau se pot utiliza practicile consacrateîn organizaþie pentru sistemele de management.

Trebuie definit cum se realizeazã analiza ºi controlul ºi cine rãspunde pentru ce. De asemenea,trebuie sã existe un set de indicatori de mãsurare a performanþelor.

e. Auditul de mediu

Auditul de mediu este o mãsurare a performanþelor faþã de intenþiile avute. Practicile ºi performanþelede mediu se verificã faþã de politica de mediu, obiectivele propuse ºi legislaþia în vigoare. Auditulsistemului de management de mediu verificã mãsura în care SMM existent în organizaþie corespundecerinþelor unui standard autoimpus.

Odatã ce organizaþia a realizat ºi implementat un SMM, va fi esenþial ca ea sã asigure verificareafuncþionãrii sistemului ºi îmbunãtãþirea acestuia. În urma auditului se elaboreazã un raport periodicasupra eficacitãþii ºi eficienþei politicii, programelor ºi SMM în general.

Auditul trebuie realizat de cãtre personal instruit, care nu este implicat direct în activitãþileauditate. Auditorii trebuie sã foloseascã proceduri comune ºi sã fie capabili sã adune ºi sã interpretezedovezi obiective de audit.

Auditul de mediu este un proces activ de identificare a succeselor obþinute ºi de rezolvare adeficienþelor apãrute. Se aºteaptã din partea auditorilor sã caute în mod activ dovezi pentru acestea.Auditurile periodice asigurã informaþiile necesare pentru exercitarea controlului asupra practicilormanageriale ºi realizarea de îmbunãtãþiri specifice.

f. Declaraþia de mediu

Declaraþia de mediu este un raport concis ºi cuprinzãtor, destinat publicului, referitor la acþiunileîntreprinse ºi rezultatele relevante obþinute de localitatea sau unitatea vizatã. Scopul acestei declaraþiieste ca publicul ºi toate celelalte pãrþi interesate sã înþeleagã care sunt impacturile asupra mediuluiale autoritãþii locale sau unitãþilor administrate de aceasta ºi modul în care sunt administrate ºicontrolate acest aspecte. Declaraþia trebuie sã conþinã informaþii actualizate privind progresul înîndeplinirea obiectivelor ºi respectarea termenelor stabilite de echipa managerialã.

Este important ca toatã lumea sã fie corect ºi la timp informatã, mai ales personalul directimplicat. Declaraþia de mediu nu este obligatorie conform cerinþelor standardului ISO 14001, dar este

77


Ghi

d te

oret

ic

e. Auditul de mediuDe clarificat în aceastã etapã:– Se realizeazã ceea ce s-a propus? Funcþioneazã aplicarea în practicã a politicii?– S-au îmbunãtãþit comportamentele?– Cum se mai pot aduce îmbunãtãþiri? – Sunt þintele propuse adecvate ºi posibil de atins?

impusã în cazul aplicãrii EMAS. În cazul SMM pentru autoritãþile locale, realizarea unei declaraþii demediu ºi publicarea acesteia poate fi cerutã de membrii comunitãþii locale sau de alte pãrþi interesate.

g. Verificarea/Certificarea

Sistemul de management de mediu realizat conform unui anumit standard poate fi verificat ºi validatde cãtre un organism independent ºi acreditat. În final, organizaþia poate obþine recunoaºterea SMMprintr-un certificat.

În cazul SMM realizate în cadrul comunitãþilor locale, existã practica verificãrii declaraþiilor demediu ºi a componentelor SMM de cãtre alte comunitãþi locale, în cazul acesta neurmãrindu-seobþinerea unei certificãri.

78


Ghi

d te

oret

ic Oraºul LondonderryDepartamentul pentru lucrãri publice

Politica de mediuDepartamentul pentru Lucrãri Publice al oraºului Londonderry este angajat în reducerea

impactului activitãþilor sale asupra mediului ºi comunitãþii, prin implementarea ºi îmbunãtãþireacontinuã a practicilor de management de mediu.

Departamentul promoveazã în mod activ protecþia mediului prin respectarea urmãtoarelorprincipii:

Respectarea legilor ºi reglemetãrilor de mediu – departamentul se angajeazã sã seconformeze cu reglementãrile, standardele ºi legile relevante la nivel federal, naþional ºi local.

Prevenirea poluãrii – departamentul cautã sã previnã poluarea aerului, apei ºi solului prinminimizarea utilizãrii de materiale periculoase ºi evitarea eliberãrii de poluanþi în mediu, prineforturi de a:

– Îmbunãtãþi managementul materialelor;– Reduce cantitatea de deºeuri solide;– Îmbunãtãþi calitatea apelor uzate.

Îmbunãtãþirea – practicile de mediu sunt îmbunãtãþite în mod continuu prin stabilirea ºireviziurea de obiective ºi þinte de mediu.

79


Ghi

d te

oret

ic

Partea a II-a

Elaborarea strategiei de dezvoltare durabilã la nivel local

8. Analiza situaþiei actuale

Suntem obiºnuiþi sã ne evaluãm periodic bunurile personale ºi sã analizãm situaþiile în care ne aflãm.Acelaºi principiu trebuie aplicat ºi comunitãþilor din care facem parte. Practic, rãspunsul la întrebarea„Cum stãm în momentul de faþã?“ va oferi celor care ºi-o pun o imagine a problemelor ºi realizãrilorprezente în domeniile social, economic ºi legat de protecþia mediului. Rezultã astfel o evaluare asituaþiei actuale, o imagine a stãrii comunitãþii. O astfel de analizã ajutã la identificarea elementelorcare funcþioneazã bine, a celor care nu funcþioneazã aºa cum ar trebui, a componentelor care suntimportante ºi valoroase pentru membrii comunitãþii ºi a îmbunãtãþirilor ce trebuie efectuate.

La nivelul comunitãþii trebuie identificate periodic problemele ivite ºi trebuie clasificate în funcþiede riscurile pe care le impun asupra mediului înconjurãtor, asupra calitãþii vieþii, asupra rezultateloreconomice. Pe baza acestor evaluãri, comunitãþile vor fi capabile sã stabileascã prioritãþi pentruacþiunile viitoare.

Principalul factor de succes în evaluarea punctelor tari ºi a celor slabe ale unei comunitãþi îlreprezintã implicarea cetãþenilor. Consiliul local trebuie sã atragã acele persoane care sã susþinãeforturile de planificare localã ºi sã contribuie activ la acestea. Implicarea largã a cetãþenilor va asiguraca informaþiile adunate sã fie cât mai corecte ºi complete. Este recomandabil sã se urmãreascãatragerea de persoane cu pregãtire (experþii locali) – cum ar fi profesorii, inginerii, juriºtii,economiºtii ºi alþii care cunosc bine resursele culturale, sociale ºi naturale ale localitãþii.

85

Analiza situaþiei actuale a comunitãþii va avea ca rezultat:

– stabilirea domeniului de cuprindere al planificãrii– identificarea valorilor comunitãþii– inventarul capitalului natural ºi al celui realizat de cãtre oameni, incluzând elementele

cu grad ridicat de sensibilitate ºi oportunitãþile posibile– evaluarea condiþiilor economice la nivelul comunitãþii– evaluarea facilitãþilor publice, a capacitãþii infrastructurii ºi a gradului de eficacitate a

acestora– evidenþierea legãturilor dintre elementele sociale, economice ºi de mediu– posibilitatea efectuãrii unor comparaþii între comunitatea dvs. ºi alte localitãþi.

86


Ghi

d p

ract

ic

În clipa în care se cunoaºte bine situaþia prezentã, este mult mai simplu sã se stabileascã direcþiaîn care se doreºte sã evolueze o comunitate. Pasul urmãtor va fi reprezentat de identificareatendinþelor de dezvoltare a comunitãþii ºi prognozarea viitorului pe baza acestor tendinþe.

8.1. Acþiuni de întreprins

8.1.1. Atragerea de susþinãtori

În vederea planificãrii la nivel local, în analiza situaþiei actuale trebuie luatã în considerareorganizarea ºi implicarea comunitãþii. Se poate forma o echipã de planificare, se pot consulta experþiiexistenþi pe plan local, se pot atrage elevii ºi studenþii. Echipa care va derula procesul de evaluare asituaþiei comunitãþii trebuie sã fie reprezentativã pentru localitate ºi trebuie sã deþinã o gamã largã decunoºtinþe în domenii diverse.

Aceastã secþiune a ghidului vã oferã câteva sugestii asupra modului în care se poate organizaprocesul de atragere ºi implicare a comunitãþii în procesul de planificare. O mare parte din eforturileiniþiale se grupeazã în jurul organizãrii procesului ºi identificãrii pãrþilor interesate.

Implicarea comunitãþii stã la baza oricãrui proces de planificare a dezvoltãrii durabile la nivellocal. În acest sens, un program bine realizat de implicare a comunitãþii va punele bazele uneicolaborãri între cetãþeni ºi le va permite sã împãrtãºeascã idei ºi concepte, ajutându-i astfel sã ajungãla un consens privitor la ceea ce este mai bine pentru comunitate.

În cadrul acestui subcapitol sunt prezentate informaþii ºi îndrumãri pentru a elabora ºi aplica unprogram de implicare a comunitãþii la nivel local, simultan cu desfãºurarea unui proces de evaluare alocalitãþii. Sunt discutate aici câteva din cele mai cunoscute instrumente pentru participare publicã.

Implicarea comunitãþii stã la baza oricãrui proces de planificare a dezvoltãrii

durabile la nivel local.

O implicare eficace a comunitãþii:

• Asigurã membrilor comunitãþii o modalitate de a schimba informaþii • Încurajeazã procesele mai democratice • Asigurã dialogul dintre comunitate ºi autoritãþi • Genereazã alternative ºi soluþii mai creative pentru rezolvarea problemelor • Asigurã ajungerea la un consens asupra rezolvãrii problemelor la nivel local.

87


Ghi

d p

ract

ic

Procesul de implicare a comunitãþii în planificarea dezvoltãrii durabile la nivel local trebuie sã aibãloc cât mai repede, încã de la primele etape parcurse. De asemenea, acesta trebuie sã fie continuu,fãrã întreruperi.

Pentru a putea asigura cea mai bunã reprezentare a comunitãþii în procesul de planificare pentruo dezvoltare durabilã ar trebui realizat un inventar al capacitãþilor individuale ºi al cunoºtinþelorexistente pe plan local. Fiecare persoanã are anumite aptitudini, abilitãþi ºi talente. Calitatea vieþiifiecãruia depinde de modul în care aceste capabilitãþi pot fi folosite. Dacã aptitudinile ºi cunoºtinþeleunei persoane sunt puse în practicã, acesta se va bucura de apreciere din partea celor din jur ºi vaputea intra uºor în legãturã cu aceºtia. Datoritã contribuþiei unei persoane înzestrate cu abilitãþi ºicunoºtinþe ºi comunitatea din care ea face parte va avea numai de câºtigat.

În general, comunitãþile cu adevãrat puternice sunt acelea în care capabilitãþile membrilor lorsunt identificate, apreciate ºi utilizate. Comunitãþile lipsite de forþã sunt cele care eºueazã înîncercarea lor de a mobiliza abilitãþile, capacitãþile ºi talentele locuitorilor.

Comunitãþile se bazeazã pe capacitãþile membrilor lor, dar uneori acestea sunt prea puþincunoscute. Autoritãþile sunt mult prea preocupate de lipsurile ºi deficienþele cetãþenilor, descriindu-leîn general ca pe nevoi, probleme, pãrþi slabe ale comunitãþii. Fiecare individ are atât pãrþi bune cât ºidefecte. Ceea ce conteazã mai mult ºi ceea ce este mai simplu este sã se punã în valoare pãrþile bunepentru a pune bazele unei comunitãþi puternice. Din acest motiv, o analizã a capacitãþilor individualeexistente în comunitate va furniza un set de informaþii neapãrat necesare în efortul de a implicamembrii comunitãþii în elaborarea de strategii de dezvoltare durabilã. A privi aceastã chestiune dincelãlalt unghi, respectiv a analiza defectele ºi lipsurile existente în comunitate, nu asigurã ºanse

Implicarea comunitãþii încã din etapa de analizã a situaþiei actuale

• Ajutã participanþii sã simtã cã iau parte la procesul de planificare • Întãreºte spiritul de colaborare între participanþi • Asigurã fluxul de informaþii corecte, exacte ºi nepãrtinitoare

Unul din motivele pentru care resursa reprezentatã de capacitãþile cetãþenilor esteneglijatã în comunitãþile lipsite de succes este faptul cã ele se concentreazã mai mult asupradeficienþelor ºi lipsurilor, decât asupra abilitãþilor ºi talentelor pe care le au membriicomunitãþii.

88


Ghi

d p

ract

ic

similare de succes. E mai greu sã învingi forþele care se opun schimbãrii, decât sã le sporeºti pe celecare susþin schimbarea.

Inventarul capacitãþilor existente la nivel local reprezintã un exemplu despre modul în care sepoate identifica potenþialul cetãþenilor de a contribui la succesul comunitãþii din care fac parte. Înrealizarea unui astfel de inventar trebuie parcurse patru etape:

• obþinerea de informaþii referitoare la abilitãþile cetãþenilor, • identificarea capacitãþii membrilor de a lucra în folosul comunitãþii,• evaluarea interesului, experienþei ºi spiritului de întreprinzãtor ale cetãþenilor, • colectarea de alte informaþii personale.

Abilitãþile cetãþenilor includ ceea ce aceºtia au învãþat acasã, la ºcoalã, în comunitate sau la loculde muncã. Sunt incluse aici mai mult decât abilitãþile necesare exercitãrii meseriei. Multe persoanesunt pricepute în multe alte domenii ºi tocmai acest gen de abilitãþi pot fi importante pentru vecini,comunitate sau angajatori. Ele pot constitui totodatã ºi temelia unor noi afaceri.

Spre exemplu, se pot identifica astfel subiecte pe care unii dintre cetãþeni le pot prezenta altoraîn cadrul unor cursuri organizate dupã-amiaza, contribuþii pe care membrii comunitãþii ºi le pot aduceîn îmbunãtãþirea condiþiilor din ºcoli ºi grãdiniþe etc. Nici cei mai în vârstã nu trebuie neglijaþi. Faptulcã nu pot face faþã unor eforturi fizice nu reprezintã un impediment major în alt gen de activitãþi, înspecial din categoria celor educative ºi informative.

Odatã cu identificarea abilitãþilor deþinute de cetãþeni, ar trebui sã se urmãreascã ºi stabilirea celormai importante dintre aceste abilitãþi (ceea ce oamenii considerã cã fac cel mai bine). Domeniile încare cetãþenii se simt cei mai stãpâni pe ei sunt cele în care le-ar face probabil plãcere sã-ºi aducãcontribuþia în comunitate ºi care ar putea fi oferite pe piaþa muncii. Aceste abilitãþi prioritare stau labaza succesului comunitãþii. Identificarea ºi mobilizarea lor trebuie sã constituie o preocupare de bazãa liderilor locali.

Un alt pas este reprezentat de analiza tipurilor de acþiuni în folosul comunitãþii la care oamenii auparticipat în trecut ºi la care ar fi dispuºi sã se angajeze în viitor.

Identificarea capacitãþilor de întreprinzãtori ale membrilor comunitãþii va urmãri determinareacelor care au luat în considerare lansarea unei afaceri ºi inventarierea celor care fac parte dintr-oafacere. Este important sã se defineascã clar noþiunea de afacere, nu neapãrat limitatã la deþinereaunui SRL, SNC sau AF. ªi vânzarea de cosmetice cunoscuþilor, îngrijirea copiilor sau bãtrânilor, cusutulla maºinã sau de mânã, croºetatul, cositul etc., toate pot fi urmãrite într-o astfel de analizã. Oriceactivitate aducãtoare de bani ar trebui inventariatã, pentru cã micile afaceri cresc pas cu pas, punctulde pornire fiind prima vânzare de bunuri sau servicii fãcutã.

Informaþiile personale sunt cele strict necesare pentru a putea menþine contactul cu persoaneleintervievate.

Analiza capacitãþilor membrilor comunitãþii se poate realiza cel mai bine prin derularea deinterviuri cu fiecare cetãþean în parte. În unele cazuri se pot folosi ºi chestionarele, dar rezultatele nusunt la fel de bune. Pentru a economisi timp, se pot distribui formulare unui grup mai mare de

89


Ghi

d p

ract

ic

persoane, completarea lor fãcându-se în prezenþa unei persoane care poate da explicaþiile ºiinformaþiile necesare. În cazul în care încrederea faþã de cel care intervieveazã este mare ºi seconsiderã cã rezultatele se vor reflecta în acþiunile viitoare spre binele comunitãþii, cresc considerabilºansele ca rãspunsurile cetãþenilor sã fie complete. Mai ales în cazul interesului pentru afaceri, unelepersoane vor fi reticente în a rãspunde întrebãrilor.

Este important pentru succesul acestor eforturi ca membrii comunitãþii sã înþeleagã ce avantajepersonale pot obþine dacã dau curs cererilor liderilor locali. De asemenea, nu trebuie uitat nici o clipãcã valoarea informaþiilor obþinute stã doar în utilizarea lor pentru a creºte capacitatea întregiicomunitãþi. Nu se urmãreºte aici elaborarea de statistici sofisticate ºi de grafice impresionante. Cifrelespun prea puþin, rezultatele urmãrite sunt altele.

Atunci când se demareazã o evaluare a capacitãþilor la nivel local, trebuie sã existe deja un planreferitor la modul în care:

– abilitãþile fiecãrui cetãþean vor fi intercorelate cu cele ale altor membri ai comunitãþii, fieaceºtia indivizi, asociaþii, instituþii sau întreprinderi;

– disponibilitatea ºi capacitatea de a lucra în folosul comunitãþii exprimatã de oricarecetãþean va fi inclusã în activitãþile din comunitate;

– fiecãrui membru al comunitãþii cu spirit de întreprinzãtor i se va asigura sprijin ºi asistenþãîn dezvoltarea unei afaceri proprii.

În esenþã, autoritãþile locale care doresc dezvoltarea comunitãþii trebuie sã identifice ºi sãmobilizeze capacitãþile locale. Mobilizarea se referã în principal la stabilirea de legãturi între oameniicare deþin capacitãþi specifice ºi alte persoane, asociaþii locale, afaceri din zonã, instituþii publice localeºi surse de finanþare. Creºterea puterii comunitãþii necesitã concentrarea atenþiei asupra conectãriiabilitãþilor ºi cunoºtinþelor cetãþenilor astfel încât sã fie utilizate la întreaga capacitate.

Planificarea programului de implicare a comunitãþii

Implicarea eficace a comunitãþii nu poate fi lãsatã la întâmplare, ci necesitã ea însãºi o planificareatentã. Primul pas în acest proces este reprezentat de determinarea nevoilor comunitãþii. Acest gen

Etape ale stabilirii programelor de implicare a comunitãþii

1. Identificarea problemelor, nevoilor ºi preocupãrilor2. Solicitarea de opinii ºi angrenarea comunitãþii3. Identificarea pãrþilor interesate 4. Stablirea scopurilor ºi obiectivelor pentru implicarea comunitãþii5. Organizarea planului ºi programului de implicare a comunitãþii6. Implicarea mass-media7. Stabilirea metodelor ºi tehnicilor de utilizat8. Aplicarea programului

90


Ghi

d p

ract

ic

de informaþii se pot obþine prin intermediul discuþiilor purtate cu autoritãþile locale, conducãtoriiafacerilor din zonã, alte grupuri interesate. Trebuie cunoscutã pãrerea lor ºi trebuie ºi ei atraºi în acestproces. Se urmãreºte identificarea problemelor de mediu la nivel local, a pretenþiilor ºi cerinþelorcetãþenilor, a preocupãrilor lor în ceea ce priveºte mediul ºi dezvoltarea localã.

Identificarea pãrþilor interesate reprezintã o altã etapã a procesului de implicare a comunitãþii.Pãrþile interesate pot influenþa succesul planificãrii pentru dezvoltare durabilã la nivel local, precumºi implementarea strategiilor. Pãrþile interesate trebuie analizate ºi trebuie invitate la întâlnirile deplanificare localã. Asiguraþi-vã cã sunt reprezentate toate grupurile de interese ºi de presiune existentela nivelul localitãþii.

Principalele categorii de pãrþi interesate sunt:

a. membri ai unor organizaþii (ONG) deja existente care se ocupã cu problemele de mediusau utilizarea terenurilor;

b. afacerile din zonã, a cãror activitate depinde, direct sau indirect, de resursele naturale;c. filiale locale ale unor asociaþii profesionale naþionale relevante;d. autoritãþi locale, judeþene sau naþionale;e. cadre didactice universitare din localitate sau din centrele universitare apropiate;f. sindicate ºi alte organizaþii ale angajaþilor;g. proprietarii privaþi de terenuri, în special cele care includ zone cu mediu protejat sau

sensibil;h. cetãþenii.

Exemple de pãrþi interesate:

Organizaþii neguvernamentale

• Grupuri locale de mediu• Cluburi de alpinism, ciclism ºi speologie• Asociaþii de vânãtoare ºi pescuit• Asociaþii ale femeilor sau tinerilor• Organizaþii de sãnãtate publicã• Asociaþii de proprietari de terenuri sau

locuinþe• Organizaþii religioase ºi biserici• Organizaþii ale elevilor ºi studenþilor• Camera de comerþ• Societãþi de istorie• Organizaþii sociale

Autoritãþi locale, judeþene ºi naþionale

• Membri în comisii de urbanism• Gospodãrirea apelor• Inspectorate de mediu• Direcþia silvicã, ocoale• Direcþia agricolã• Direcþia de sãnãtate

91


Ghi

d p

ract

ic

Pentru a vã asigura cã aþi acoperit o gamã cât mai largã de pãrþi interesate posibile, se pot folosiurmãtoarele opþiuni:

• Întâlniþi-vã personal cu pãrþile interesate pentru a discuta proiectele ºi pentru a le câºtigasprijinul

• Solicitaþi-le sã ia în discuþie în cadrul organizaþiilor lor preocupãrile Consiliului local pentrudezvoltarea comunitãþii ºi proiectele propuse

• Cereþi-le sã vã recomande alte pãrþi interesate, pentru a asigura o reprezentare cât mailargã ºi mai completã a comunitãþii.

Cel de-al treilea pas în procesul de implicare a comunitãþii îl reprezintã stabilirea de scopuri

pentru acest program. Pentru a asigura un succes maxim:• Informaþi ºi educaþi publicul referitor la problemele comunitãþii care v-au determinat sã

demaraþi procesul de planificare pentru dezvoltare durabilã ºi stabilirea unei strategii demediu pentru localitate.

• Informaþi cetãþenii pe toatã durata desfãºurãrii procesului.• Stabiliþi mijloace specifice ºi adecvate pentru informarea publicului.

Sectorul de afaceri ºi instituþii publice

• Industrie• Construcþii• Transporturi• Fermieri• Agricultori• Hoteluri, staþiuni, pensiuni, campinguri,

cabane• Agenþii de turism• Ferme piscicole• Pepiniere• Sere ºi grãdini• Agenþii imobiliare• Utilitãþi publice• Asiguratori• Bãnci• ªcoli• Pompieri • Spitale• SMURD

Filiale ale unor asociaþii profesionale

naþionale

• Ecologie, biologie, geografie, speologieetc.

• Medicinã• Arhitecturã ºi urbanism• Management• Inginerie

Cadre didactice

• ªtiinþele mediului, • Biologie, Geografie• Fizicã, Chimie• Medicinã ºi ªtiinþe sociale• Arhitecturã • ªtiinþe economice• Silviculturã

92


Ghi

d p

ract

ic

Organizarea programului de implicare a comunitãþii constã în stabilirea de comitete care sã-lconducã ºi de responsabilitãþi ce revin fiecãrui membru. Un aliat de nãdejde în obþinerea de succeseîn campania de implicare a publicului îl reprezintã mass-media.

8.1.2. Stabilirea domeniului de cuprindere al strategiei

O sarcinã importantã în delimitarea amplorii acþiunilor ce urmeazã sã fie desfãºurate pentruincluderea dezvoltãrii durabile în planificarea la nivel local este stabilirea domeniului de cuprindere alstrategiei. Clarificarea aceasteia este esenþialã pentru adunarea informaþiilor ºi analiza datelor.

Aceasta se poate referi la întreaga localitate, la unul din satele unei comune, la un cartier sau zonãa unei localitãþi. Dacã sfera de cuprindere a planificãrii este prea redusã, elemente importante care arputea afecta comunitatea pot fi scãpate din vedere. Uneori, cauzele problemelor economice, socialesau de mediu nu þin cont de graniþele administrative sau politice. Alegerea domeniului de aplicare astrategiei va oferi ºanse pentru o mai bunã înþelegere a problemelor ce afecteazã comunitatea ºimediul în care acþioneazã.

8.1.3. Culegerea informaþiilor

Informaþiile necesare analizei situaþiei actuale se pot culege dintr-o multitudine de surse. Scopulculegerii acestor informaþii este constituirea unui profil al comunitãþii. Aceastã secþiune vã prezintãsuccint câteva metode ºi instrumente ce pot fi utilizate pentru a culege cât mai multe informaþii utile,într-o formã cât mai uºor de utilizat. Ele vor fi detaliate în capitolul urmãtor.

Cartarea reprezintã folosirea hãrþilor pentru a reprezenta starea actualã a localitãþii. Are avantajulreprezentãrii vizuale ºi face posibilã asocierea diverselor tipuri de probleme cu locul în care seregãsesc acestea.

Inventarierea este de fapt baza de la care se porneºte în procesul de evaluare a comunitãþii.Elementele de luat în considerare într-o astfel de inventariere sunt: resursele naturale, resurseleculturale ºi bazele de agrement, facilitãþile publice, terenurile existente ºi utilizarea acestora, îngrijireasãnãtãþii ºi zonele cu probleme de mediu.

Resursele naturale urmãrite sunt cele ce ar trebui protejate, cum ar fi monumente ale naturii,ecosisteme unice, mlaºtini ºi zone umede, resurse de apã potabilã, râuri, lacuri, izvoare ºi pârâuri, altecomponente sensibile ale mediului. În identificarea resurselor culturale ºi a zonelor de agrement seacordã atenþie celor care sunt specifice comunitãþii, scoþând-o în evidenþã, ºi care contribuie lapromovarea turismului. Sunt evidenþiate facilitãþile publice care contribuie la protejarea sãnãtãþiiumane ºi a calitãþii mediului, cum ar fi managementul deºeurilor solide, tratarea ºi epurarea apeloretc. Zonele cu probleme de mediu sunt considerate a fi cele care implicã un risc asupra calitãþiimediului sau asupra sãnãtãþii umane. Istoricul utilizãrii terenurilor oferã informaþii asuprapotenþialului acestora ºi a eventualelor probleme ce ar putea apãrea în acest domeniu. Analizamodului în care poate fi afectatã sãnãtatea umanã ºi a mãsurilor ce trebuiesc luate va ajuta înidentificarea ºi reducerea riscurilor.

93


Ghi

d p

ract

ic

8.2. Metode ºi instrumente de analizã

8.2.1. Implicarea comunitãþii

Lista urmãtoare cuprinde metode, tehnici ºi instrumente ce pot fi utilizate în procesul de implicarea comunitãþii în elaborarea ºi implementarea unor strategii de dezvoltare durabilã. Fãrã a fi exhaustivã,aceastã listã poate fi completatã cu elemente specifice fiecãrei localitãþi.

• Folosiþi formele deja existente pentru participare publicã. Comunitãþile au propriileforme de întâlniri regulate (de exemplu adunãrile cetãþeneºti), în care cetãþenii îºi potexpune opiniile ºi problemele.

• Invitaþi personalitãþi ºi lectori diverºi care sã vorbeascã la întrunirile grupurilor ºi

asociaþiilor din localitate (asociaþii ale femeilor, asociaþii de agricultori, organizaþii ºcolare,cercetaºi etc.)

• Publicaþi anunþuri în ziare, posturi de radio sau televiziune locale sau regionale. Dacãexistã un ziar local, publicaþi un scurt articol privitor la ceea ce doriþi sã realizaþi, data ºilocul întâlnirilor cu cetãþenii ce vor avea loc, precum ºi un nume ºi numãr de telefon deunde se pot obþine informaþii suplimentare. Dacã existã un post local de televiziune princablu, iniþiaþi un Buletin al localitãþii, unde sã fie mediatizat un astfel de anunþ.

• Împãrþiþi fluturaºi. Stabiliþi care sunt cele mai circulate locuri din localitate (magazine,bisericã etc) ºi cu acordul celor în drept împãrþiþi materiale care sã explice problemele cucare se confruntã comunitatea ºi motivele pentru care cetãþenii ar trebui sã ia parte îneforturile de dezvoltare durabilã la nivel local.

• Corespondenþã. Plasaþi materiale explicative în cutiile poºtale ale cetãþenilor. Dacãdispuneþi de suficiente resurse, ele se pot expedia ºi prin poºtã.

• Realizaþi un stand special pe probleme de dezvoltare durabilã la evenimentele locale. • Afiºaþi informaþia în locuri publice sau pe panouri special amenajate, unde existã ºanse sã

fie cititã de cât mai mulþi dintre cetãþeni (primãrie, dispensare, poliþie, ºcoalã, parcuri,magazine)

• Realizaþi o paginã de internet. Chiar dacã mulþi dintre membrii comunitãþii nu au probabilacces la Internet sau nu ºtiu sã utilizeze calculatorul în acest scop, Internetul poate fi ometodã foarte bunã de a vã face cunoscute eforturile ºi de a colabora cu grupuri de mediu,universitãþi ºi autoritãþi din þarã ºi din lume.

• Încurajaþi întâlnirile informale între grupuri mici de cetãþeni.

Întâlnirea publicã de lansare a proiectului

Pentru a face cunoscutã intenþia autoritãþilor locale de a demara un proces de planificare strategicã lanivel local, pe principiile dezvoltãrii durabile, o metodã eficace este lansarea proiectului într-oîntâlnire publicã. Un alt scop al acestui eveniment îl va constitui solicitarea ajutorului din parteacomunitãþii pentru a se putea efectua cât mai exact analiza situaþiei actuale.

94


Ghi

d p

ract

ic

Aceastã întrunire constituie un excelent prilej pentru ca autoritãþile alese ºi alþi lideri respectaþi ailocalitãþii sã îºi manifeste interesul ºi sprijinul pentru proiect. Ei pot rãspunde întrebãrilor ridicate decãtre cetãþeni. Mass media ar trebui sã anunþe evenimentul cu câteva sãptãmâni înainte. Alegereamomentului lansãrii oficiale a proiectului trebuie fãcutã astfel încât sã nu coincidã cu perioadele desãrbãtori, vacanþe sau sã nu se suprapunã cu alte evenimente sau întâlniri.

Este de preferat ca întâlnirea sã aibã loc la o orã care sã convinã pentru majoritatea cetãþenilor(de exemplu seara sau dupã-amiaza) ºi într-un loc încãpãtor ºi uºor accesibil (casa de culturã saucãminul cultural).

Grupurile de lucru

Grupurile (atelierele) de lucru sunt întâlniri neoficiale ale cetãþenilor, cu scopul de a discuta ºieventual rezolva probleme specifice. Ele se bazeazã pe o ordine de zi dar discuþiile ºi prezentãrile nuau un caracter oficial. La astfel de întâlniri pot participa cetãþeni mai mulþi sau mai puþini, în funcþiede disponibilitatea lor ºi de interesul pentru problemele de pe agendã. Uneori se preferã organizareade întâlniri cu acei cetãþeni care prin natura cunoºtinþelor ºi experienþei pe care o deþin îºi pot aduceo mai mare contribuþie la un anumit subiect.

Sondajele

Sondajele permit „luarea pulsului“ comunitãþii. Ele pot fi utilizate pentru a verifica gradul în carecomunitatea cunoaºte anumite elemente ºi ar putea oferi o imagine asupra opiniilor ºi preocupãrilorcurente ale cetãþenilor. De asemenea, sondajele se pot dovedi utile pentru a determina care suntprioritãþile cetãþenilor (ce considerã mai important ºi mai urgent de rezolvat). Pe baza acestorinformaþii se pot stabili obiective mai realiste pentru comunitate. Este recomandabil sã se apeleze laspecialiºti în realizarea de sondaje, pentru a putea obþine maximum de informaþie ºi a prelucra uºoraceste informaþii.

Pentru a evalua capacitatea unei comunitãþi de a participa la eforturile de dezvoltare durabilã, esteutil sã încercaþi sã vã rãspundeþi la întrebãrile din casetele de mai jos. Aceasta vã va oferi ºi o imagineasupra direcþiilor în care ar trebui sprijiniþi membrii comunitãþii pentru a putea colabora eficace ºieficient la proiectul de dezvoltare strategicã.

Participarea cetãþenilor

• Cât de interesaþi sunt cetãþenii sã participe voluntar în acþiuni spre folosul comunitãþii?• Cât de vizibile ºi de active sunt grupurile civice locale?• Cât de bine cunosc cetãþenii modul de funcþionare al primãriei ºi al consiliului local?• Sunt cetãþenii dispuºi sã se angreneze în acþiuni preventive sau reacþioneazã la probleme

numai dupã ce au apãrut?• Sunt implicaþi cetãþenii în proiecte locale majore?

95


Ghi

d p

ract

ic

Planificare localã

• Cât de clarã este direcþia de dezvoltare localã?• Existã o orientare a conducerii comunitãþii bazatã pe rezultate?• În ce mãsurã au fost îndeplinite obiectivele propuse în programele electorale?• Cât de îndrãzneþe sunt proiectele consiliului local?• Este planificarea localã orientatã pe termen lung?• Cât de bine colaboreazã autoritãþile locale?

Performanþele autoritãþilor locale

• Existã corupþie la nivel local?• Se oferã cetãþenilor servicii de calitate?• Au contribuit autoritãþile la ridicarea nivelului de trai al cetãþenilor?• Cât de bine rãspund autoritãþile solicitãrilor cetãþenilor?• Cât de des se raporteazã cetãþenilor rezultatele obþinute?• Sunt luate în considerare în mod echitabil toate categoriile de cetãþeni?• Cât de bine rãspund acþiunile autoritãþilor cerinþelor ºi nevoilor comunitãþii?

Voluntariat

• Existã organizaþii cetãþeneºti la nivel local?• Se oferã sponsorizãri ale acþiunilor la nivel local din partea afacerilor din zonã?• Existã acþiuni de muncã voluntarã în folosul comunitãþii?• Se încurajeazã acþiunile voluntare ºi filantropice?• Cât de puternic este sectorul neguvernamental?

Relaþii interetnice

• Existã mai multe etnii la nivelul comunitãþii?• Este promovatã comunicarea între grupuri diverse?• Au toate grupurile abilitãþile necesare pentru a putea fi implicate în comunitate?• Se coopereazã pentru rezolvarea eventualelor dispute?• Care este amploarea conflictelor înregistrate?• Este comunitatea dominatã de grupuri restrânse de interese?

96


Ghi

d p

ract

ic

Educaþie civicã

• Se promoveazã în ºcoli spiritul cetãþenesc ºi implicarea comunitãþii?• Se face educaþie civicã în ºcoli ºi biserici?• Existã programe de educaþie cetãþeneascã a tuturor membrilor comunitãþii?• Se oferã posibilitatea de a efectua muncã în folosul comunitãþii celor care ar fi interesaþi?

Cooperare intercomunitarã

• Cât de bine colaboreazã între ele autoritãþile locale?• Existã proiecte de colaborare la nivelul judeþului sau între comunitãþi din judeþe diferite?• Cum se aplicã politicile de dezvoltare la nivel regional?• Cum este inclusã dezvoltarea durabilã în politicile de dezvoltare la nivelul judeþului?• Ce servicii se oferã de cãtre autoritãþile judeþene?• Cum este inclusã comunitatea în planificarea la nivel judeþean?

Diseminarea informaþiei

• Au cetãþenii suficientã informaþie pentru a lua decizii bune?• Ce rol joacã autoritãþile locale în diseminarea informaþiei?• Ce rol au ºcolile ºi bibliotecile locale în informarea publicului?• Existã vreo organizaþie care se ocupã de informarea publicului?• Cât de bine sunt reprezentate problemele comunitãþii în mass media?• Se implicã mass-media activ în acþiunile comunitãþii?

Capacitatea de cooperare ºi realizare de consens

• Existã forumuri cetãþeneºti în care fiecare sã-ºi poatã face cunoscute opiniile?• Se desfãºoarã procese informale de rezolvare a confictelor?• Sunt reprezentate toate interesele în procesele de colaborare?• Existã colaborare între sectorul public, cel privat ºi cel neguvernamental?• Sunt stabilite scopuri ºi obiective comune?• Se ajunge la consens în luarea deciziilor?

97


Ghi

d p

ract

ic

8.2.2. Cartarea

Realizarea de hãrþi reprezintã o componentã importantã a procesului de planificare localã. Niºte hãrþibune vã vor permite sã vã folosiþi de ele atât în evaluarea situaþiei prezente a localitãþii, cât ºi în etapeleulterioare de elaborare ºi implementare a strategiei de dezvoltare durabilã.

Hãrþile necesare sunt determinate de amploarea domeniului de planificare ales în etapaanterioarã. În general nu este nevoie de hãrþi de mare acurateþe. Pentru uºurinþa identificãriiresurselor ºi a reprezentãrii problemelor existente, este recomandabil sã se lucreze la scarã cât maimare.

Se pot folosi hãrþile deja existente în PUG ºi/sau PUZ sau în monografii ale localitãþilor. Esteimportant sã se verifice dacã hãrþile sunt actualizate recent ºi dacã mai necesitã îmbunãtãþiri. Se potsuprapune hãrþi fizice ºi administrative, ale drumurilor naþionale ºi judeþene, cu hãrþi turistice ºi deplanificare urbanã, pentru a avea o imagine cât mai completã a situaþiei localitãþii.

Pe hãrþi se pot reprezenta utilizãri ale terenurilor, zone sensibile din punct de vedere al mediului,rezervaþii naturale ºi arii protejate. Hãrþile referitoare la utilizarea actualã ºi cea preconizatã aterenurilor localitãþii sunt foarte utile în evaluarea situaþiei actuale. Ele pot sta la baza deciziilorprivitoare la extinderea facilitãþilor publice sau construirea de noi astfel de obiective. Extindereareþelei de transport, a reþelelei de canalizare ºi alimentare cu apã potabilã, a reþelelei de alimentare cugaze naturale ºi a altor servicii oferite populaþiei se pot realiza numai cunoscând starea proprietãþii ºiutilizãrii terenurilor vizate de astfel de proiecte.

Se recomandã ca pe astfel de hãrþi sã se reprezinte ºi problemele ºi principalele preocupãri demediu la nivelul comunitãþii, astfel încât sã existe o imagine integratã a acestora. Modul cel mai eficaceºi simplu de utilizat pentru hãrþile reprezentând diverse elemente legate de comunitate este copierealor pe folii transparente, la aceeaºi scarã. Prin suprapunere rezultã o privire de ansamblu a tuturorcaracteristicilor, fãrã a aglomera o singurã hartã cu mai multe reprezentãri.

8.2.3. Inventarierea8.2.3.1. Resurse naturale

Caracteristicile naturale ºi de mediu ale localitãþii ar trebui inventariate ºi reprezentate pe hãrþi,punându-se accentul pe acele caracteristici care vor influenþa într-o anumitã mãsurã creºterea ºidezvoltarea comunitãþii sau pot contribui la modificarea calitãþii vieþii locuitorilor.

Sunt prezentate pe scurt în continuare câteva din aceste caracteristici ce pot fi evidenþiate lanivelul unei comunitãþi.

Lacuri, râuri, pârâuri

Descrierea ºi evaluarea cursurilor de apã din punct de vedere estetic, economic, ecologic ºi culturaleste un pas important în procesul de planificare a managementului ºi protejãrii lor. Procesul combinã

98


Ghi

d p

ract

ic

informaþii obþinute de la autoritãþile locale, organizaþiile publice ºi private, cetãþeni ºi specialiºti, învederea stabilirii de obiective de utilizare echilibratã a resurselor ºi de protejare ºi conservare aacestora.

Cursurile de apã sunt evaluate ca resurse naturale la nivel local, din punct de vedere alcaracterului ºi amplorii obiectivelor existente pe aceste cursuri, ca potenþial recreaþional ºi þinândcont de pericolul dispariþiei sau al reducerii calitãþii resurselor. Conservarea calitãþii cursurilor de apãar trebui sã se afle între preocupãrile tuturor organizaþiilor publice ºi private.

Surse de apã potabilã de suprafaþã ºi de adâncime.

Apele de suprafaþã iau forma unor izvoare, pârâuri, râuri, lacuri sau bãlþi. Apele de adâncime sunt celeinfiltrate în solul de la suprafaþa pãmântului. Ambele tipuri de reprezintã surse de apã potabilã, încondiþiile în care îndeplinesc condiþiile de calitate pentru acest scop. Criteriile de calitate a apelor sebazeazã pe niveluri specifice ale poluanþilor care ar avea un efect negativ în cazul utilizãrii lor pentrubãut, pentru înot ºi agrement, pentru agriculturã, pisciculturã sau procese industriale. Standardeleambientale pentru ape sunt cunoscute ca standarde de calitate a apelor. Standardele se referã lacriteriile pe care apele trebuie sã le îndeplineascã pentru a putea fi utilizate într-un anume scop.

Regiuni umede

Regiunile umede sunt terenurile care sunt inundate de ape de suprafaþã sau de adâncime cu ofrecvenþã destul de mare ºi pe o duratã suficient de lungã pentru a permite dezvoltarea unei vegetaþiiºi a unei faune specifice solurilor saturate cu ape (mlaºtini, regiuni inundabile, limane, estuare silagune). Zonele umede sunt niºte ecosisteme extrem de valoroase ºi productive. Ele reprezintãadãpostul multor specii de plante ºi animale pe cale de dispariþie. Valoarea lor este atât comercialã câtºi recreaþionalã (pescuit, vânat). Zonele mlãºtinoase reþin apele în cazul unor inundaþii ºi protejeazãsolurile de eroziune.

O mare calitate a zonelor umede este faptul cã ele acþioneazã ca un adevãrat filtru biologic,reþinând sedimentele ºi poluanþii, îmbunãtãþind astfel calitatea apelor de suprafaþã. Mlaºtinileprotejeazã sursele de apã potabilã ºi zonele de agrement.

Din pãcate, valoarea regiunilor umede este mult subestimatã ºi multe dintre aceste zone suntsecate pentru a fi redate circuitului agricol. Deºi valoarea economicã a câºtigurilor pe termen scurtpoate fi tentantã, rezultatele pe termen lung pentru calitatea mediului sunt dezastruoase.

Specii periclitate ºi pe cale de dispariþie

Tot ceea ce are viaþã face parte dintr-o reþea complexã ºi delicatã. Dispariþia unei singure specii poatedeclanºa o reacþie în lanþ care va afecta multe altele. Efectele dispariþiei unei specii nu suntîntotdeauna evidente ºi vizibile imediat. Efectele pe termen lung sunt foarte dificil de prognozat.

În general se folosesc urmãtoarele criterii pentru a determina dacã o specie este pe cale dedispariþie sau este ameninþatã cu dispariþia. Speciile pe cale de dispariþie sunt cele din care toate sau

99


Ghi

d p

ract

ic

majoritatea exemplarelor sunt periclitate. Speciile sau subspeciile ameninþate cu dispariþia sunt celecare, în totalitate sau parþial, pot ajunge sã disparã într-un viitor apropiat. Speciile sau subspeciile carenu se întâlnesc în mod normal într-o anumitã regiune sunt considerate a fi rare.

Terenuri ce pot avea utilizãri agricole, conservarea solurilor

Terenurile agricole de calitate reprezintã solurile care deþin cea mai bunã combinaþie de caracteristicifizice ºi chimice pentru producerea cerealelor, a legumelor ºi fructelor, a furajelor, a culturilor deplante industriale ºi sunt disponibile pentru aceste utilizãri (terenurile pot fi arabile, pãºuni ºi fâneþe,livezi ºi vii, pãduri sau alte terenuri, cu excepþia suprafeþelor construite ºi a apelor). Aceste soluri aucalitatea ºi umiditatea necesarã, sunt situate în zone unde plantele se pot dezvolta astfel încât sã seproducã recolte rentabile din punct de vedere economic folosind metode de tratare ºi exploatareacceptabile (inclusiv managementul apelor).

În general, terenurile ce pot fi utilizate în agriculturã sunt suficient alimentate cu apã dinprecipitaþii sau irigaþii, au temperaturi ce permit creºterea plantelor, aciditate sau alcalinitatecorespunzãtoare, conþinut de sare acceptabil ºi nu sunt pietroase. Ele sunt suficient de permeabilepentru apã ºi aer, nu sunt erodabile, nu sunt saturate cu apã pe o perioadã lungã ºi nu sunt inundabilefrecvent sau sunt protejate de inundaþii. Datã fiind pierderea continuã de terenuri agricole în favoareadezvoltãrilor industriale ºi a locuinþelor, terenurile ce pot fi utilizate în agriculturã capãtã o tot maimare importanþã. Ele ar trebui sã se bucure de un regim special de protecþie în interesul dezvoltãriidurabile a comunitãþilor.

Soluri corespunzãtoare pentru realizarea de fose septice

Caracteristicile solurilor sunt cele mai importante elemente de luat în considerare pentru stabilireaposibilitãþilor de realizare a sistemelor de canalizare ºi a foselor septice. Dintre aceste caracteristici facparte permeabilitatea solului, adâncimea la care se aflã pânza freaticã ºi straturile impermeabile.Trãsãturile amplasamentelor precum înclinaþia terenurilor ºi apropierea de fântâni, izvoare sau altesurse de apã potabilã sunt ºi ele importante în a determina gradul de adecvare a terenului.

Solurile considerate potrivite pentru realizarea de fose septice au capacitatea de a absorbi, filtraºi purifica efluenþii din tancul septic. Pentru aceasta, solurile trebuie sã nu fie saturate, sã aibã oadâncime suficientã pentru a permite descompunerea particulelor ºi compuºilor organici,biodegradarea detergenþilor ºi distrugerea bacteriilor ºi viruºilor. În cazul construirii de fose septicepe soluri necorespunzãtoare, apele uzate nefiltrate pot ajunge la suprafaþã sau pot infesta pânzafreaticã. Apele uzate ajunse în pânza freaticã fãrã a avea un grad de descompunere adecvat nu se potbiodegrada deoarece lipsesc bacteriile necesare, contaminând astfel rezervele de apã.

100


Ghi

d p

ract

ic

Zonele inundabile

Zonele inundabile sunt terenuri relativ plate sau joase care pot fi inundate total sau parþial datoritãunui curs de apã din apropiere. În aceeaºi categorie intrã ºi terenurile pe care se pot acumula rapid,în mod accidental, ape de suprafaþã din orice sursã.

Calitatea aerului

Calitatea aerului dintr-o regiune este reprezentatã de nivelurile de poluare ºi perioadele de expunerepeste care pot apãrea efecte adverse asupra sãnãtãþii. Standardele pentru calitatea aerului stabilesclimitele de poluare ce nu trebuiesc depãºite într-o anumitã perioadã de timp, într-o zonã definitã.

Zonele sensibile din punct de vedere al mediului

În categoria zonelor sensibile din punct de vedere al mediului sunt incluse ariile cu caracteristicitopografice deosebite, formaþiuni geomorfologice sau geologice, regiuni carstice, peisaje, pãduripublice sau private. Se regãsesc aici ºi zonele de protecþie a florei ºi faunei sãlbatice, în cadrul cãroravânãtoarea ºi pescuitul sunt interzise sau strict controlate. Identificarea zonelor sensibile din punct devedere al mediului existente la nivelul comunitãþii vã va ajuta sã contribuiþi la protejarea acestorresurse importante.

Clima

Caracteristicile climatice ºi meteorologice ale unei anumite regiuni au o influenþã directã asupratipului ºi abundenþei resurselor naturale din zonã. Recoltele ºi creºterea animalelor depind deperioadele prielnice creºterii ºi dezvoltãrii plantelor. Direcþia vântului ºi alte condiþii meteorologice,cum sunt temperatura, umiditatea ºi presiunea atmosfericã influenþeazã nivelurile poluanþilorrezultaþi din industrie ºi transport care afecteazã regiunea. Datele meteorologice oferã informaþiireferitoare la modul în care climatul afecteazã (în mod direct sau indirect) activitãþile din comunitatesau regiune.

Resurse minerale

Resursele naturale includ solul, aerul, apa, fauna ºi flora, dar includ ºi resursele minerale atât denecesare dezvoltãrii mediului antropizat. Resursele naturale pot fi neregenerabile (minereu, fosfaþi,calcar, pietriº, cãrbune, gaz, petrol) sau regenerabile (lemnul). Extragerea resurselor mineralenecesitã în general existenþa unor cariere sau mine care se extind pe suprafeþe întinse ºi au un efectsemnificativ asupra solului ºi a mediului înconjurãtor. ªi obiectivele industriale de prelucrare a acestorresurse ocupã suprafeþe mari de terenuri, ceea ce pentru o comunitate poate reprezenta o problemãimportantã.

101


Ghi

d p

ract

ic

8.2.3.2. Resurse culturale ºi baze de agrement

Resursele culturale ºi zonele de agrement contribuie la calitatea vieþii unei comunitãþi ºi influenþeazãeconomia ºi mediul. ªi acest gen de resurse trebuie inventariate ºi eventual reprezentate pe hãrþi lanivelul comunitãþii.

Locuri ºi monumente istorice.

Resursele istorice pot include clãdiri ºi alte structuri, obiecte, zone sau situri importante din punct devedere istoric, arhitectonic, arheologic, cultural etc. Ele pot fi de importanþã localã, regionalã saunaþionalã.

Resurse arheologice

Arheologia este ºtiinþa care studiazã trecutul omenirii pe baza interpretãrii vestigiilor materiale.Vestigiile arheologice oferã oportunitatea, imposibilã în cazul istoriei scrise ºi a tradiþiilor transmisepe cale oralã, de a studia ºi a înþelege moºtenirea primitã de la strãmoºi. Importanþa vestigiilorarheologice ºi istoria regiunii pe care acestea o reprezintã trebuie sã facã parte integrantã dinplanurile de dezvoltare durabilã ale unei localitãþi

Monumente ºi atracþii turistice

Monumentele ºi statuile sunt deseori reprezentative pentru o localitate, ilustreazã trecutul ºi cinstesceroii naþionali sau locali. Multe din aceste monumente sunt incluse în itinerariile turistice. Pe lângãmonumente, orice alte atracþii turistice existente în comunitate trebuie incluse pe o listã care sãpermitã definirea impactului pe care îl pot avea asupra mediului ºi economiei locale.

Baze de agrement

Zonele de agrement sunt foarte importante pentru o comunitate. Existenþa ºi amplasarea facilitãþilorde recreere oferã o imagine a tipurilor de dezvoltãri posibile în regiune. Un inventar al bazelor deagrement la nivel local (atât publice cât ºi private) va sprijini comunitatea în a evalua starea acestora,necesarul de noi astfel de obiective, precum ºi impactul pe care îl pot avea asupra mediului ºi vitalitãþiieconomiei.

Într-un astfel de inventar se pot include parcuri, terenuri sportive, sãli de sport, locuri de joacã,piscine ºi bazine, complexe sportive, campinguri etc.

8.2.3.3. Facilitãþi publice

Evaluarea eficacitãþii ºi eficienþei serviciilor oferite de facilitãþile publice care contribuie la protecþiamediului ºi la sãnãtatea populaþiei este un element de bazã al analizei situaþiei comunitãþii.Neconformarea acestor facilitãþi cu legislaþia ºi standardele de mediu existente, utilizarea ineficientã aenergiei ºi a resurselor pot cauza efecte negative asupra comunitãþii, atât din punct de vedere almediului cât ºi economic.

102


Ghi

d p

ract

ic

În aceastã categorie pot intra staþiile de tratare ºi epurare a apelor, sistemele de distribuþie ºicanalizare a apelor, unitãþile de producere a diverselor tipuri de energie, managementul deºeurilorsolide ºi deºeurilor periculoase.

Staþii de epurare a apelor ºi sisteme de canalizare

Staþiile de epurare includ unitãþile deþinute ºi administrate de organizaþii publice sau private detratare, prelucrare ºi depozitare a deºeurilor generate de oameni. Acestea constau în general într-oserie de rezervoare, grilaje, site, filtre ºi procese prin care poluanþii sunt extraºi din apã. Apele uzatesunt apele rezultate din gospodãrii, ferme ºi unitãþi industriale, care conþin materii dizolvate sau însuspensie. Multe comunitãþi se confruntã cu probleme generate de sisteme septice nefuncþionale sausisteme de canalizare prost întreþinute, care permit pãtrunderea apelor uzate în pânza freaticã.Identificarea ºi rezolvarea posibilelor probleme legate de contaminarea apei vor contribui la creºtereanivelului de sãnãtate ºi bunãstare a cetãþenilor comunitãþii.

Staþii de tratare a apelor ºi sisteme de distribuþie

Staþiile de tratare ºi sistemele de distribuþie includ unitãþile de tratare ºi purificare a apelor, atâtpublice cât ºi private, precum ºi fântânile publice, private sau individuale. Inventarul acestorelemente, precum ºi cel al surselor de apã potabilã (izvoare, lacuri, baraje) vor uºura identificareazonelor care au nevoie de o protecþie specialã ºi unde nu este indicatã realizarea unor obiective cepot constitui surse de poluare.

8.2.3.4. Utilizarea terenurilor

Istoricul utilizãrii terenurilor reprezintã o altã informaþie importantã în planificarea dezvoltãrii durablela nivel local. Trebuie identificate modurile în care au fost utilizate în trecut ºi în prezent terenurileaparþinând comunitãþii, precum ºi politicile care influenþeazã sau ghideazã deciziile viitoare privindterenurile. Trebuie inventariate ºi caracteristicile naturale ºi de mediu care vor avea impact asupradezvoltãrii comunitãþii sau vor contribui la creºterea calitãþii vieþii cetãþenilor.

Cartarea utilizãrii prezente a terenurilor

Hãrþile reprezentând modul actual de utilizare a terenurilor oferã o imagine graficã, uºor de folosit, asituaþiei prezente ºi pot sta la baza deciziilor viitoare. Dacã nu existã hãrþi specifice pentru utilizareaterenurilor, ele se pot realiza din hãrþi administrative.

Practici de utilizare a terenurilor în trecut

Acest inventar se poate realiza pe baza unor hãrþi mai vechi, a monografiilor localitãþilor, ainformaþiilor provenite de la cetãþenii mai vârstnici.

103


Ghi

d p

ract

ic

Stabilirea teritoriilor disponibile ºi a planurilor existente de dezvoltare

În aceastã etapã se urmãreºte evaluarea terenurilor disponibile pentru dezvoltãri viitoare ºi plasarealor în cadrul localitãþii. Suprapunerea unor astfel de hãrþi cu cele legate de zonele de sensibilitatelegatã de mediu, precum ºi coordonarea cu restul informaþiilor culese în faza de analizã va permiteluarea unor decizii cât mai bune pentru dezvoltarea la nivel local.

Reglementãri legale ºi politici locale privind utilizarea terenurilor

O analizã a reglementãrilor ce trebuie respectate de cãtre comunitate ºi a propriilor politici stabiliteîn domeniul utilizãrii terenurilor va oferi informaþii privind forþele care controleazã ºi ghideazãdeciziile de folosire a terenurilor. În aceastã categorie intrã hotãrâri referitoare la clasificarea în zonea localitãþii, referitoare la proiectele de dezvoltare aprobate, la planurile de urbanism, la standardelede proiectare ºi la proiectele de reabilitare a unor terenuri.

8.2.3.5. Îngrijirea sãnãtãþii

Sãnãtatea locuitorilor din orice comunitate este direct legatã de sãnãtatea ºi calitatea mediului dinzonã. Grija pentru menþinerea sãnãtãþii cetãþenilor, familiilor ºi mediului trebuie sã reprezinte opreocupare pentru liderii locali.

Colaborarea cu medicii ºi instituþiile sanitare din zonã pot asigura informaþii cât mai precise legatede sãnãtatea umanã. Institutele de sãnãtate publicã ºi alte institute de cercetãri deþin ºi ele situaþii cese pot dovedi utile în analiza aspectelor privind sãnãtatea populaþiei.

Sãnãtatea mediului includeconºtientizarea riscurilor de mediuºi a stãrii factorilor de mediu dincadrul comunitãþii. Se poate învãþaastfel cum se poate reduce gradulde expunere la riscuri alpersoanelor ºi familiilor dinlocalitate.

8.2.3.6. Zone cu probleme de

mediu

Un alt pas important în analizasituaþiei actuale a comunitãþii îlreprezintã inventarierea acelorprobleme de mediu care potameninþa serios comunitatea ºisistemele mediului înconjurãtor.Asiguraþi-vã cã includeþi aici

Posibile probleme de mediu

• Zone de depozitare necontrolatã a deºeurilor• Zone industriale dezafectate unde mai existã poluanþi• Zone industriale în funcþiune• Cariere, mine• Pãduri tãiate masiv• Ape contaminate de adâncime / de suprafaþã• Terenuri erodate• Drumuri/ºosele cu trafic intens• Utilizare a terenurilor în alt scop decât cel aprobat• Construcþii pe terenuri agricole• Pãºunat excesiv• Prãbuºiri ºi alunecãri de terenuri• Poluarea aerului peste limitele admise• Construcþii în paraginã (private, comerciale, industriale)• Cartiere/zone neîngrijite sau cu aspect neplãcut

104


Ghi

d p

ract

ic

probleme actuale, care se manifestã în prezent, dar ºi probleme potenþiale, ce ar putea apãrea înviitor.

În aceastã secþiune sunt prezentate câteva astfel de probleme posibile. S-ar putea sã nu vã întâlniþicu toate în comunitatea din care faceþi parte sau, dimpotrivã, v-aþi putea confrunta ºi cu altele decâtcele menþionate aici.

Probleme astfel identificate ar trebui analizate ºi clasificate dupã unele criterii, cum ar fi risculasupra factorilor de mediu, impactul negativ asupra calitãþii vieþii sau asupra activitãþilor economice.

8.3. Caracteristici sociale, demografice ºi economice

Cunoaºterea caracteristicilor sociale, demografice ºi economice este obligatorie ºi esenþialã în luareaunor decizii de dezvoltare durabilã la nivel local ºi pentru determinarea impactului acestor decizii.

Legãtura dintre factorii sociali, demografici ºi economici ºi problemele de mediu este foartestrânsã. Normele ºi politicile sociale pot împiedica sau pot sprijini eforturile de gãsire a unor soluþiiconforme cu principiile dezvoltãrii durabile. Diversele grupuri de persoane au nevoi ºi dorinþe diferitereferitor la modul în care ar trebui sã evolueze comunitatea din care fac parte. Este necesar sã seidentifice toate tendinþele demografice, sociale ºi economice care pot sprijini sau care sunt divergentesoluþiilor de planificare ºi implementare propuse la nivel local. Realizarea unor hãrþi care sã ilustrezeaceste tendinþe va fi de un real folos în efortul de elaborare a unor strategii de dezvoltare durabilã.

Caracteristici demografice

Identificarea caracteristicilor demografice vor ajuta la mai buna cunoaºtere a comunitãþii deservite.Profilul comunitar rezultat trebuie sã includã:

• numãrul de locuitori, • densitatea populaþiei, • vârsta medie, • distribuþia pe sexe ºi grupe de vârstã, • naþionalitãþile, • gradul de ºcolarizare, • venitul mediu pe cap de locuitor • numãrul persoanelor aflate sub pragul de sãrãcie etc.

Locuinþe

Caracteristicile locuinþelor fac ºi ele parte din profilul comunitãþii. Dintre acestea, sunt importante îneforturile de planificare a dezvoltãrii dimensiunea gospodãriilor, tipurile de locuinþe, densitatealocuinþelor, vechimea locuinþelor, procentajul de imobile locuite de proprietari ºi de locuinþeînchiriate.

105


Ghi

d p

ract

ic

Caracteristici economice

Câteva din informaþiile de bazã necesare în domeniul economiei sunt elemente legate de:• principalii angajatori, • numãrul afacerilor deþinute de localnici,• numãrul de salariaþi pe sectoare de activitate (agriculturã, industrie, servicii, comerþ), • numãrul navetiºtilor, • numãrul ºomerilor etc.

8.4. Reglementãri ºi politici de mediu la nivelul comunitãþii

Analiza reglementãrilor legale ºi a politicilor în domeniul mediului care se aplicã în prezent încomunitate vã va ajuta sã determinaþi dacã acestea sunt suficiente ºi sunt respectate astfel încât sãasigure îndeplinirea scopului propus. Se poate identifica astfel necesarul de noi prevederi legale saude modificãri ce trebuie aduse celor în vigoare.

În cazul în care comunitatea a fãcut deja eforturi în a elabora politici ºi strategii de mediu, trebuiecontrolat ºi evaluat modul în care ele se aplicã în practicã ºi gradul de adecvare cu necesitãþileprezente. Prevenirea poluãrii, reducerea cantitãþii de deºeuri ºi poluare produse este cea mai bunãsoluþie a problemelor legate de mediu ºi sãnãtatea populaþiei. Prevenirea poluãrii ar trebui sã

constituie o prioritate pentru fiecarecomunitate ºi acest lucru trebuie sã sereflecte în politica de mediu acomunitãþii.

Legat de prevederile legale, ideal ar fica în cadrul fiecãrei localitãþi sã existe oculegere a legislaþiei în vigoare ce seaplicã respectivei localitãþi. Legat delegislaþia de mediu, o soluþie pentru aidentifica aceste prevederi ºi a înþelegecerinþele ce se impun poate sã oconstituie colaborarea în acest domeniucu Inspectoratul de Protecþie a Mediului.Pe lângã legislaþia aplicabilã la nivelnaþional, existã ºi hotãrâri ale Consiliuluijudeþean ºi ale Consiliului local ce trebuiede asemenea cunoscute ºi respectate.

Verificaþi reglementãrile legate de:

• Poluarea aerului• Poluarea interioarã• Calitatea apei potabile• Protecþia surselor de apã• Tratarea apelor uzate• Managementul deºeurilor solide• Managementul deºeurilor toxice ºi periculoase• Siguranþa tancurilor ºi rezervoarelor subterane• Utilizarea materialelor cu azbest în construcþii• Acþiuni în caz de poluãri accidentale• Protejarea regiunilor umede• Poluarea solului• Zgomot ºi vibraþii• Rezervaþii naturale ºi arii protejate

9. Tendinþe de evoluþie la nivelul comunitãþii

Dacã o comunitate nu este capabilã sã identifice direcþia spre care se îndreaptã, s-ar putea ca membriiei sã nu fie mulþumiþi cu rezultatele pe care le obþin. În urma realizãrii analizei situaþiei actuale, artrebui sã deþineþi suficient de multe cunoºtinþe referitor la aceasta. Aþi realizat deja o listã aproblemelor cu care vã confruntaþi ºi aþi stabilit probabil ºi o listã de prioritãþi de abordare.

Informaþiile culese în faza de analizã vã vor ajuta sã prognozaþi, pe baza tendinþelor ºi activitãþiloractuale, direcþia spre care vã îndreptaþi. Se oferã astfel o imagine a comunitãþii în viitor în cazul în carenu se întreprinde nimic pentru a schimba cursul evenimentelor.

La ce vã puteþi aºtepta dacã se menþin actualele comportamente ºi acþiuni în ceea ce priveºtedezvoltarea economicã, utilizarea terenurilor, modificãrile în structura populaþiei, consumul deresurse naturale, comerþul ºi industria? Sunt aceste tendinþe durabile? În plus, orice comunitate esteafectatã ºi de forþe regionale ºi naþionale. Numai o planificare adecvatã vã poate ajuta sã faceþi faþãtuturor acestor presiuni în mod adecvat.

Ilustrarea tendinþelor viitoare se poate face în moduri diferite. Se pot folosi o varietate de scenariiposibile, se pot utiliza hãrþi, grafice, tabele. Odatã evidenþiatã direcþia de evoluþie a comunitãþii, vãputeþi pune problema dacã aceastã direcþie este ceea vã doriþi sau dacã, dimpotrivã, ar trebui sã vãstabiliþi noi obiective ºi strategii pentru a le atinge.

9.1. Tendinþe socio-economice

La nivelul unora dintre localitãþi pot exista deja prognoze referitoare la evoluþia numãrului de locuitori,ºomajului, situaþiei locuinþelor, veniturilor etc. Pentru fiecare dintre acestea, ar trebui verificatepremisele de la care s-a plecat în realizarea prognozelor. În unele cazuri ele sunt nerealiste sau suntbazate pe date ºi estimãri valabile la nivel naþional, care pot fi mult diferite faþã de cele din comunitateaDvs. Dacã estimãrile par nerealiste, ar trebui identificate alte surse de informaþii sau revizuite celeexistente. Acealaºi lucru este valabil pentru proiecþii referitoare la taxe, servicii ºi bugete locale.

În cazul în care comunitatea este în creºtere, trebuie identificat necesarul de infrastructurã –ºcoli, ºosele ºi drumuri, rampe de deºeuri, alimentare cu apã, tratare a apelor uzate. Dacã existã dejaprobleme legate de calitatea apelor ºi localitatea nu dispune de un sistem de canalizare, ce înseamnãconstruirea a 100 noi locuinþe? În cazul în care existã sistem de canalizare, are staþia de epurare

107

108


Ghi

d p

ract

ic

capacitate suficientã pentru a suporta o creºtere de populaþie ºi nivelul de ape uzate aferent? Aþi puteafi copleºiþi de nivelul cheltuielilor necesare în viitor.

Dacã dimpotrivã, se înregistreazã o scãdere a numãrului de locuitori în localitate, se pun altfel deprobleme. Vã veþi mai putea permite sã executaþi reparaþiile necesare la sistemul de alimentare cu apãºi la cel de canalizare? Veþi putea sã întreþineþi drumurile? Vor exista suficiente fonduri pentruîmbunãtãþirea condiþiilor din ºcoli?

9.2. Tendinþe privind mediul

Este esenþial ca în aceastã etapã sã se identifice tendinþele privind utilizarea terenurilor ºi dezvoltarearegiunii. Planurile urbanistice sunt de un real folos în a prevedea viitorul unei comunitãþi din acestpunct de vedere. Acestea ilustreazã nivelul de locuinþe, spaþii comerciale, de servicii ºi zoneindustriale ce se pot realiza în viitor, amplasamentul posibil, precum ºi zonele care vor rãmâneneschimbate sau vor fi protejate.

Dacã localitatea nu are un astfel de plan, modelul de dezvoltare viitoare este mai puþin previzibil.Prognozele vor trebui sã se bazaze în aceste cazuri pe factori cum sunt evoluþiile trecute dedezvoltare, terenurile de vânzare, disponibilitatea infrastructurii, interesul investitorilor ºi pregãtirealocuitorilor.

Scopul în realizarea de astfel de prognoze este schiþarea de scenarii probabile privind utilizareaterenurilor pentru viitorii 5, 10 sau 20 ani. Informaþia poate fi apoi folositã pentru a evalua modul încare schimbãrile survenite în populaþie ºi utilizarea terenurilor vor afecta resursele naturale. Deexemplu, dacã prognozele ilustreazã extinderea zonelor comerciale sau industriale de-a lungul uneiºosele importante, verificaþi existenþa unor zone sensibile din punct de vedere al mediului în zonã.Vor fi acestea protejate? Dacã nu, ele ar trebui marcate ca fiind vulnerabile în caz de dezvoltare. Luaþiîn considerare ºi posibilitatea ca unele terenuri agricole sã fie transformate în zone de locuinþe,necesitatea de a lãrgi drumurile etc.

Hãrþile reprezentând scenariile situaþiilor viitoare se vor baza pe hãrþile realizate în etapa deanalizã a situaþiei actuale. Schimbãrile pot fi ilustrate folosind folii transparente sau desenând cu culoridiferite pe hãrþile iniþiale. Zonele cu risc în cazul unor dezvoltãri viitoare pot fi clasate în categorii degenul „potenþial mare, mediu sau redus pentru dezvoltare“.

Ar fi util sã se evalueze evoluþia unor indicatori ai resurselor naturale, care sã prevadã calitatea,starea sau cantitatea acestor resurse. Spre exemplu, unii dintre indicatori ar putea fi:

– suprafeþe de teren agricol pierdut– suprafeþe de teren erodat– suprafeþe de alunecãri de teren– îmbunãtãþirea / degradarea calitãþii apei– îmbunãtãþirea / degradarea calitãþii aerului

– pierderi ale biodiversitãþii– capacitatea infrastructurii– emisii de poluanþi / cantitãþi de deºeuri / volum ape uzate– suprafeþe ocupate cu pãduri, pãºuni, zone urbane ºi suburbane, zone rurale.

9.3. Tendinþe ale participãrii publice

Prin evaluarea comunitãþii ºi analiza tendinþelor de evoluþie se realizeazã un pas important spreplanificarea localã. Viitorul localitãþii este doar parþial relevat de tendinþele în domeniul socio-economic ºi de cele privind mediul. Un alt aspect este înþelegerea modului în care oameniicolaboreazã. Nu este suficient sã ai persoane capabile ºi idei bune pentru ca acþiunile unei organizaþiisã aibã succes. O afacere sau o comunitate pot ajunge sã prospere numai dacã oamenii care lealcãtuiesc sunt capabili sã coopereze pentru îndeplinirea unor scopuri comune.

Pentru a putea evalua tendinþele în ceea ce priveºte implicarea cetãþenilor în viaþa comunitãþiitrebuie doar sã se observe comportamentele actuale ºi sã se stea de vorbã cu oamenii. Cadreledidactice, preoþii, liderii diverselor organizaþii ºi alþii pot fi consultaþi privitor la percepþia lor faþã demodul în care cetãþenii sunt capabili ºi dispuºi sã colaboreze spre binele comunitãþii.

9.4. Tendinþe de dezvoltare durabilã

Identificarea tendinþelor economice, sociale ºi de mediu serveºte la integrarea lor într-o evaluaregeneralã a gradului de durabilitate a comunitãþii sau regiunii. Trebuie luat în considerare modul încare aceste elemente separate sunt interconectate ºi trebuie privite pe termen lung. Pe mãsurã ce vãstudiaþi comunitatea, cãutaþi indicatori care sã aibã o funcþie integratoare. Aceºtia vor fi diferiþi de lao comunitate la alta. De la consumul de apã la poluarea produsã ºi la gradul de participare la acþiunivoluntare în cadrul ºcolilor, o mare varietate de indicatori pot integra informaþiile culese ºi vã vor ajutasã evaluaþi dacã vã îndreptaþi sau nu cãtre o dezvoltare durabilã.

109


Ghi

d p

ract

ic

Se pot monitoriza:

• Participarea ºi implicarea cetãþenilor în acþiunile comunitãþii• Voluntariatul• Acþiunile caritabile• Diversitatea etnicã ºi calitatea relaþiilor între diferite grupuri• Calitatea procesului educaþional• Implicarea în asociaþii ºi organizaþii cetãþeneºti

În mod normal, majoritatea tendinþelor pe care le veþi releva vor ilustra o nerespectare aprincipiilor dezvoltãrii durabile. Aceasta ar trebui sã constituie nu un motiv de dezamãgire ºirenunþare, ci un stimulent pentru a acþiona mai hotãrât în viitor spre ajustarea tendinþelor. Realizareadezvoltãrii durabile este un proces de duratã ºi în paºi mãrunþi, nu se poate realiza dintr-o datã. Dacãse începe acum, drumul va fi mai uºor pentru generaþiile viitoare.

110


Ghi

d p

ract

ic

10. Stabilirea politicii ºi a obiectivelor.

10.1. Viziunea asupra dezvoltãrii durabile a comunitãþii

Viziunea asupra unei comunitãþi este expresia unei posibilitãþi, o situaþie viitoare idealã pe carecomunitatea sperã sã o atingã. O astfel de viziune trebuie împãrtãºitã de cãtre toþi membriicomunitãþii, asftel încât ea sã se identifice cu comunitatea însãºi.

Formularea viziunii este procesul care urmãreºte descrierea a ceea ce comunitatea vrea sã devinãîn urmãtoarea perioadã de timp, fie cã este vorba de 5, 10, 20 sau 30 ani. Viziunea este cea carepermite comunitãþii sã acþioneze în direcþia obþinerii unui mediu mai curat, a unei economii maisãnãtoase, a unei calitãþi mai bune a vieþii. ªi în acest caz, participarea publicã joacã un rol crucial.Colaborarea dintre reprezentanþii diverselor grupruri de interese ºi cetãþeni permite ca viziunea sãincludã preocupãrile ºi interesele tuturor.

Uneori, comunitãþile aleg sã elaboreze astfel de viziuni sub formã scrisã, pornind de la variantediverse, astfel încât sã se gãseascã soluþii durabile atât în ceea ce priveºte mediul cât ºi referitor laeconomie ºi societate. Odatã stabilitã viziunea, comunitatea poate acþiona spre îndeplinireascopurilor propuse în mod eficace ºi eficient.

Viziunea ajutã comunitatea sã-ºi concentreze eforturile, energia ºi resursele spre realizareaobiectivelor. Ea pune bazele planurilor de acþiuni viitoare.

Procesul de stabilire a unei viziuni

Crearea unei viziuni comune este un proces cu câteva etape. Pe parcursul a câteva întâlniri de lucru:• Generaþi cât mai multe idei ºi notaþi-le astfel încât sã fie uºor de vãzut de toþi participanþii

(eventual pe foi mari de hârtie)• Separaþi-vã în grupuri mai mici de discuþii, pentru a detalia ºi dezbate ideile mai pe larg.• Prezentaþi rezultatele discuþiile pe grupuri în faþa întregii echipe.• Grupaþi ideile asemãnãtoare ºi realizaþi câteva categorii mari.• Stabiliþi responsabilitãþi pentru a culege alte informaþii care mai sunt necesare • Determinaþi domeniile de atins pentru a vã asigura cã sunt incluse elementele economice,

sociale ºi de mediu• Dupã ce deþineþi toate informaþiile necesare, consultaþi pãrþile interesate pentru a

• Realiza scenarii posibile pentru situaþii viitoare • Crea prima versiune a viziunii

111

112


Ghi

d p

ract

ic

• Difuzaþi prima versiune a declaraþiei viziunii ºi aºteptaþi reacþiile din partea membrilorcomunitãþii.

• Revizuiþi viziunea ºi difuzaþi-o din nou• Elaboraþi varianta finalã a viziunii.

Fomularea unei viziuni poate necesita mult timp ºi eforturi pentru a întruni un consens larg. Efoate important sã se obþinã informaþii ºi reacþii de la cetãþeni în cadrul acestui proces.

Pentru a ilustra viziunea referitoare la dezvoltarea durabilã a unei comunitãþi se pot folosi ºimetode grafice. Ele au avantajul de a fi mult mai reprezentative ºi uneori mai uºor de înþeles decâttextul scris.

Tipurile de reprezentãri grafice descrise mai jos oferã imagini diferite ºi pot contribui în diversemoduri la procesul de stabilire a viziunii. Aceste tehnici pot fi combinate pentru a obþine o mai bunãilustrare a viziunii pentru localitatea dvs.

Graficele ºi tabelele se pot folosi pentru a interpreta informaþiile statistice ºi tendinþele. Ele sepot realiza foarte uºor cu ajutorul unui calculator, dar se pot desena ºi de mânã.

Hãrþile fizice ºi administrative sunt cel mai frecvent utilizate pentru a vizualiza impactuldiverselor scenarii asupra unei comunitãþi.

Planurile de situaþie ºi arhitectonice oferã o perspectivã bi sau tri-dimensionalã asupra peisajuluilocalitãþii în viitor.

Schiþele ºi desenele se pot concentra asupra unui aspect particular al viziunii, de exemplureprezentarea unei anumite zone ce urmeazã a fi modificatã în viitor.

Existã ºi metode sofisticate pentru a ilustra viziunea supra dezvoltãrii unei localitãþi. GIS(Geographic Information Systems) este un program foarte puternic ce permite culegerea ºi analizaspaþialã a datelor cu ajutorul calculatorului. Din aceste date se pot realiza hãrþi. Sistemele GIS suntinstrumente extrem de puternice, ele putând integra aproape orice combinaþie de date precumrezultate ale recensãmintelor, amplasarea locuinþelor, utilizarea terenurilor ºi mediul natural.

Imaginile digitale combinã tehnologia fotograficã modernã cu programele de calculator carepermit modificarea imaginilor. Aceasta este probabil cea mai spectaculoasã metodã de a reprezentagrafic viziunea asupra unei localitãþi.

Tehnologia multimedia foloseºte o combinaþie de imagini, sunete ºi animaþie pentru a creaprezentãri sofisticete ºi impresionante cu ajutorul calculatorului. Deºi deocamdatã veþi considerapoate o astfel de reprezentare ca fãcând ea însãºi parte dintr-o viziune, sã ºtiþi cã ea poate deveni uºorrealitate cu ajutorul a câþiva copii talentaþi ºi cu un calculator.

Dupã elaborarea formei finale a viziunii, asiguraþi-vã cã ea va ajunge sã fie cunoscutã de cãtre toþimembrii comunitãþii. Antrenaþi cetãþenii în acþiuni care sã permitã cunoaºterea ºi însuºirea viziunii.Popularizaþi viziunea cu orice ocazie.

Exemplul de mai jos ilustreazã o posibilã viziune pentru localitatea „X“. Viziunile pot fi formulatesimplu, în câteva rânduri, sau pot detalia aspectele luate în considerare într-un document mai amplu.

Înfãptuirea viziunii, realizarea dezideratelor formulate, se poate face în mod eficace ºi eficientdoar dacã acþiunile în diverse domenii sunt cãlãuzite de politici specifice. Politicile sociale, economiceºi de mediu ale unei comunitãþi prezintã cadrul de luare a deciziilor în fiecare din aceste domenii ºistipuleazã principiile ce vor sta la baza acestor decizii.

Subcapitolul urmãtor prezintã câteva îndrumãri privind elaborarea unei politici de mediu ºicerinþele ce ar trebui respectate în cazul în care se preconizeazã realizarea unui sistem demanagement de mediu la nivel local.

10.2. Cerinþe ale unei politici de mediu

Politica de mediu este declaraþia comunitãþii privind angajamentul sãu pentru protecþia mediului.Aceastã politicã ar trebui sã serveascã drept bazã pentru obiectivele ºi acþiunile referitoare la mediu ºisã asigure o viziune unicã asupra preocupãrilor de mediu pentru întreaga localitate. Datã fiindimportanþa sa, politica trebuie sã fie mai mult decât niºte vorbe goale.

Din moment ce serveºte drept cadru pentru stabilirea obiectivelor ºi þintelor de mediu, politicatrebuie pusã în aplicare în planuri, acþiuni ºi comportamente. Toþi membrii comunitãþii trebuie sãînþeleagã politica ºi ceea ce se aºteaptã de la ei pentru a se îndeplini obiectivele localitãþii ºi pentru ase atinge þintele.

Politica de mediu ar trebui sã conþinã cel puþin trei angajamente de bazã: pentru respectareaprevederilor legale în domeniul mediului, pentru prevenirea poluãrii ºi pentru îmbunãtãþire continuã.Deºi aceasta nu înseamnã cã trebuie efectuate îmbunãtãþiri în toate domeniile deodatã, politica artrebui sã conducã eforturile comunitãþii spre continua îmbunãtãþire a managementului de mediu (ºispre performanþa îmbunãtãþitã ce rezultã din aceste eforturi).

Probabil cã localitatea dvs. are deja o anumitã politicã de mediu, chiar dacã aceasta nu existã într-oformã scrisã. De exemplu, probabil cã respectarea legislaþiei în vigoare ºi evitarea unor probleme demediu majore reprezintã preocupãri ºi angajamente pentru liderii locali. Ca punct de plecare,redactaþi angajamentele ºi scopurile deja existente.

Politica ar trebui sã aibã legãturã cu specificul localitãþii dvs., ca ºi cu activitãþile desfãºurate sauaflate sub influenþa autoritãþilor locale. Înainte de a finaliza politica, luaþi în considerare rezultatele

113


Ghi

d p

ract

ic

„X“ va deveni o localitate care respectã principiile dezvoltãrii durabile,împletind grija pentru cetãþeni, resursele naturale ºi valorile culturale ºi istorice cuactivitãþi economice sãnãtoase ºi diverse, care sã nu afecteze în mod negativcalitatea mediului înconjurãtor. „X“ va deveni un loc ideal pentru a trãi, a învãþa, amunci, ºi a investi ºi o localitate care meritã vizitatã.

analizei preliminare ºi analiza aspectelor de mediu identificate în cadrul comunitãþii. Informaþiaobþinutã în urma analizei iniþiale v-ar putea ajuta sã definiþi angajamente specifice pentru politicã.

Politica trebuie sã fie simplã ºi uºor de înþeles. În acelaºi timp însã, politica de mediu trebuie sãfie suficient de explicitã ca sã se poatã verifica respectarea ei. Dacã doriþi sã folosiþi fraze ca „Vompromova excelenþa ºi vom fi lideri în protecþia mediului“, gândiþi-vã ºi cum puteþi sã demonstraþi cãun astfel de angajament a fost respectat.

Politica de mediu poate fi un document separatsau poate fi integrat cu politicile economice,sociale, sau cu alte politici locale.

Implicarea comunitãþii ºi luarea înconsiderare a pãrerii unui numãr cât mai mare decetãþeni în elaborarea politicii de mediu la nivellocal va creºte disponibilitatea membrilorcomunitãþii de a participa activ la punerea înaplicare a politicii.

Asiguraþi-vã cã cetãþenii înþeleg politica de mediu. Pentru a comunica politica în cadrulcomunitãþii ºi în exteriorul acesteia, ea se poate afiºa la vedere, pe panouri special amenajate sau înlocuri publice, se poate include în materialele de prezentare a comunitãþii, se poate încorpora în oricematerial de instruire, se poate aminti la toate ºedinþele ºi întrunirile, se poate include în rapoarteleanuale. Verificaþi cunoaºterea ºi înþelegerea politicii de cãtre membrii comunitãþii, întrebându-i ceînseamnã ºi cum le poate afecta activitatea.

114


Ghi

d p

ract

ic

Angajamente de bazã pentru

politica de mediu:

– Îmbunãtãþirea continuã– Prevenirea poluãrii– Conformare cu legislaþia ºi

reglementãrile relevante

Rãspundeþi la urmãtoarele întrebãri

privind politica de mediu:

– Ce încercãm sã realizãm? – Cum se poate comunica aceasta, în cel mai

eficace mod, întregii comunitãþi? – Pot membrii comunitãþii sã descrie intenþia

politicii în 20 cuvinte sau mai puþine?

Gândiþi-vã cum puteþi demonstra cã acþionaþi conform principiilor enumerate în politicã. Acestaconstituie un test pentru a verifica dacã politica este sau nu un „document viu“.

Având în vedere faptul cã politica de mediu este un bun mijloc de comunicare cu comunitatea,trebuind sã ajungã practic la fiecare cetãþean, în mesajul ei se pot include ºi este chiar indicat sã seincludã ºi principalele obiective de mediu pe care comunitatea îºi propune sã le realizeze.

10.3. Metode ºi instrumente pentru stabilirea obiectivelor

Obiectivele ºi þintele ajutã comunitatea sã-ºi traducã scopurile în acþiuni. Scopurile de mediu trebuiesã se regãseascã în planurile strategice. Aceasta va uºura integrarea managementului de mediu încelelalte procese ale comunitãþii.

Conform ISO 14001, obiectivul de mediu este un „scop general de mediu care rezultã din politicade mediu, dacã este posibil cuantificabil, pe care o organizaþie ºi-l stabileºte“, iar þinta de mediu esteo „cerinþã detaliatã de performanþã, mãsurabilã dacã este posibil, aplicabilã organizaþiei sau unor pãrþidin aceasta, care provine din obiectivele de mediu ºi care trebuie stabilitã ºi îndeplinitã pentru a putearealiza aceste obiective“.

Determinaþi ce obiective ºi þinte sunt potrivite pentru comunitatea dvs. Acestea se pot propunela nivelul întregii comunitãþi sau pentru unitãþi aflate în administrare, compartimente sau funcþiuni –în funcþie de nivelul la care sunt necesare acþiunile de implementare.

În stabilirea obiectivelor, þineþi în permanenþã cont de politica de mediu, inclusiv de cele treicerinþe discutate anterior. Trebuie de asemenea sã consideraþi aspectele semnificative de mediu,prevederile legale ºi alte cerinþe aplicabile, punctul de vedere al pãrþilor interesate, opþiuniletehnologice care vã stau la dispoziþie ºi considerentele de naturã financiarã, operaþionalã, ºi altele.

Nu existã obiective de mediu „standard“, care sã fie valabile pentru orice comunitate. Obiectiveleºi þintele alese trebuie sã reflecte ce face organizaþia dvs., cât de bine funcþioneazã ºi ce doreºte sãrealizeze.

În stabilirea obiectivelor ºi þintelor trebuie sã fie implicaþi ºi cetãþenii. Aceasta va ajuta la obþinereadedicãrii pentru succesul implementãrii strategiilor de dezvoltare durabilã la nivel local. Sprijinulreprezentanþilor aleºi ai autoritãþilor locale pentru obiectivele de îndeplinit este esenþial. Ei sunt ceicare trebuie sã asigure resursele corespunzãtoare sã integreze obiectivele de mediu cu celelaltescopuri ale comunitãþii.

În comunicarea obiectivelor cãtre cetãþeni, încercaþi sã faceþi legãtura dintre obiective ºiîmbunãtãþirile reale care se urmãresc. Aceasta ar trebui sã ofere oamenilor un motiv practic, tangibil,pentru a depune eforturi ºi a-ºi aduce contribuþia în direcþia doritã.

Obiectivele trebuie sã fie concordante cu viziunea de dezvoltare durabilã a localitãþii, precum ºicu angajamentele de bazã luate în politica de mediu ºi în alte politici. Þintele trebuie sã fie suficientde clare pentru a permite obþinerea unui rãspuns la întrebarea: „Ne-am îndeplinit obiectivele?“.

115


Ghi

d p

ract

ic

Asiguraþi-vã cã obiectivele ºi þintele stabilite sunt realiste. Determinaþi cum veþi mãsura progresul pânãla atingerea lor. Progresul înregistrat în atingerea obiectivelor ºi þintelor trebuie raportat în modregulat ºi comunicat la nivelul comunitãþii.

Numãrul obiectivelor ºi þintelor pe caretrebuie sã le stabileascã o comunitate nu esteimpus decât de cerinþele la nivel local ºi deamploarea problemelor cu care se confruntãlocalitatea. Cel mai bine este sã se înceapã cu unnumãr limitat de obiective ºi apoi sã se extindãlista. Stabiliþi obiective mai simple la început,realizaþi câteva succese iniþiale ºi dezvoltaþi apoinoi succese pe aceste baze.

10.4. Indicatori

Pentru a putea mãsura progresele înregistrate în îndeplinirea obiectivelor propuse pentru realizareaunei dezvoltãri durabile la nivel local este neapãrat necesar sã se stabileascã un set de indicatori deurmãrit. Valorile acestora ºi tendinþele înregistrate se vor constitui într-un adevãrat „tablou de bord“pentru liderii comunitãþii, permiþând ºi chiar facilitând luarea unor decizii corespunzãtoare situaþiei laun moment dat.

Indicatorii bine aleºi mãsoarã ºi ghideazã durabilitatea unei comunitãþi. Ei pot ilustra rezultatepozitive, semnalizând dacã e cazul ºi simptomele negative. Indicatorii ajutã la interpretareainformaþiilor ºi datelor disponibile referitoare la tendinþe, zone cu probleme ºi resurse disponibile.Indicatorii pot fi aleºi în funcþie de domeniul pe care îl reprezintã sau de obiectivele a cãrorîndeplinire o mãsoarã.

116


Ghi

d p

ract

ic

Se pot stabili obiective pentru a menþine nivelurile curente de performanþã sau pentru aîmbunãtãþi performanþa. Pentru unele aspecte de mediu puteþi sã vã stabiliþi atât obiective demenþinere, cât ºi de îmbunãtãþire.

Factori de luat în considerare la stabilirea

obiectivelor ºi þintelor

– Capacitatea de control– Posibilitatea de urmãrire / mãsurare– Costurile de urmãrire / mãsurare– Raportarea progresului– Legãtura cu angajamentele din politicã

Un set de indicatori bine aleºi indicã direcþia spre care evolueazã comunitatea, dacã ºi în cemãsurã are loc o îmbunãtãþire a situaþiei economice, dacã scade biodiversitatea, dacã creºte ratacriminalitãþii, dacã scade expunerea la poluare a populaþiei. Este foarte important sã se realizeze olegãturã între oameni ºi ecosistemele care îi suportã. Timp de mai multe generaþii omenirea aconsumat resursele fãrã a þine cont de faptul cã ele sunt limitate. Au fost tãiate pãduri seculare, au fostdistruse habitate. A venit vremea când comunitãþile ar trebui sã-ºi foloseascã cunoºtinþele, tehnologiaºi resursele disponibile pentru a trãi în mod durabil. Acþiunile, obieciurile ºi comportamentele noastrenu se vor modifica pânã când nu vom deveni conºtienþi de impactul pe care activitãþile noastre îl auasupra naturii.

Pentru a mãsura progresul înregistrat pe cale spre o dezvoltare durabilã, este nevoie de indicatori.Stabilirea unui cadru de alegere a indicatorilor ajutã ºi la echilibrarea interesului acordat diverselorprobleme cu care se confruntã comunitãþile.

Indicatorii de mediu

Indicatorii de mediu analizeazã efectul activitãþilor umane asupra mediului ºi implicaþiile aceloractivitãþi asupra sãnãtãþii umane, calitãþii vieþii ºi integritãþii ecosistemelor. Indicatorii de mediu suntde obicei bazaþi pe informaþii ºtiinþifice care descriu condiþiile ºi tendinþele de mediu. Informaþiacorectã ºi de calitate referitorare la starea curentã a factorilor de mediu este vitalã pentru a stabilimodul în care trebuie administrate resursele ºi eforturile în a rezolva problemele de mediu ale uneicomunitãþi.

Tabelul de pe pagina urmãtoare ilustreazã câteva exemple de indicatori de mediu ce ar putea fiutili în urmãrirea progresului întregistrat de o localitate în dezvoltarea sa durabilã.

Indicatori economici

Cum poate fi creatã ºi susþinutã o economie durabilã de cãtre o comunitate? Analiza condiþiiloreconomice actuale va releva legãturile dintre acestea ºi problemele sociale ºi cele de mediu. Suntemînvãþaþi sã considerãm cã dezvoltarea ºi creºterea economicã sunt strict necesare pentru prosperitateaunei comunitãþi. În acelaºi timp însã ne confruntãm cu problemele unor creºteri economicenecontrolate. E nevoie sã învãþãm sã ne folosim resursele fãrã a genera noi probleme în viitor.

117


Ghi

d p

ract

ic

Indicatori în funcþie de scopuri

• Dezvoltare durabilã• Prosperitate economicã• Sãnãtatea populaþiei• Îmbunãtãþirea calitãþii mediului• Bunãstare socialã

Domenii de stabilire a indicatorilor

• Social• Economic• Protecþia mediului

118


Ghi

d p

ract

ic

119


Ghi

d p

ract

ic

Utilizarea indicatorilor economici permite obþinerea de informaþii asupra stãrii la un moment dat,prognoza tendinþelor ºi atingerea obiectivelor.

Indicatori sociali

Suntem responsabili pentru propriile destine. Informaþiile demografice la nivelul localitãþii ne aducinformaþii referitoare la distribuirea populaþiei. Indicatorii sociali mãsoarã ºi calitatea vieþii ºi gradul debunãstare socialã. În ce mãsurã sunt respectate în comunitatea dvs. sentimentele ºi opiniile celorlalþi,diversitatea culturalã ºi de valori, dorinþele ºi credinþele concetãþenilor? Structura socialã a uneicomunitãþi se aflã în strânsã legãturã cu capacitatea locuitorilor sãi de a se orienta cãtre dezvoltarea

120


Ghi

d p

ract

ic

durabilã. Indiferent dacã printre preocupãrile comunitãþii se numãrã tensiunile interetnice, siguranþaunor zone sau cartiere, îngrijirea copiilor, calitatea ºcolilor, resursele sociale ºi recreaþionale, estenevoie de participarea ºi controlul publicului în procesul de luare a deciziilor. Comunitãþile durabiletrebuie sã ofere egalitate de ºanse, armonie socialã ºi respect reciproc tuturor membrilor lor.

Indicatorii pe care vã hotãrâþi sã-i folosiþi vor depinde de direcþia spre care se îndreaptãcomunitatea dvs. ºi de scopurile pe care vi le-aþi propus. Lista de mai jos prezintã câteva criterii deluat în considerare la alegerea indicatorilor.

Determinaþi cum vor fi clasificate criteriile. Grila de selectare ar trebui sã aibã un sistem deapreciere a indicatorilor. Apreciarea poate fi un simplu DA sau NU sau o notare, de exemplu pe oscarã de la 1 la 5 sau de la 1 la 10. Cel mai mare scor trebuie sã reprezinte întotdeauna situaþia de dorit.În unele cazuri, aceasta poate avea semnificaþia de „redus“, de exemplu în cazul costului.

Pentru a efectua clasificarea, cereþi membrilor echipei de elaborare a strategiei sã acorde scorurifiecãrui indicator în funcþie de criteriile alese. Realizaþi o matrice cu indicatorii pe linii ºi criteriile pecoloane. Completaþi matricea cu evaluãrile fãcute de fiecare membru al echipei. Efectuaþi totalurile ºicalculaþi mediile scorurilor.

Criterii de alegere a indicatorilor

• Gradul în care relevã preocupãrile pãrþilor interesate• Posibilitatea de mãsurare• Uºurinþa înþelegerii• Posibilitatea efectuãrii de comparaþii• Conþinutul de informaþie utilã• Disponibilitatea datelor• Costul datelor• Uºurinþa interpretãrii datelor• Posibilitatea realizãrii unei scale temporale sau geografice• Caracterul anticipativ –avertizeazã din timp schimbãrile• Orientarea spre rezultate, nu spre eforturi• Gradul de adecvare pe termen lung• Flexibilitatea faþã de noile descoperiri ºtiinþifice sau faþã de schimbãrile în percepþia

publicului

11. Elaborarea strategiei

11.1. Planul de acþiuni

Dupã analiza punctelor tari ºi a celor slabe ale comunitãþii, dupã ilustrarea tendinþelor posibile deevoluþie, dupã elaborarea unei viziuni ºi a unor politici ºi stabilirea unor obiective de îndeplinit,sunteþi gata de acþiune. Planurile de acþiune traduc visele în realitate, adicã traduc viziunea ºiobiectivele în elemente orientate spre acþiune.

Nu existã o reþetã universal valabilã pentru planificarea acþiunilor. Un plan de acþiune trebuie sãcuprindã acþiunile recomandate pentru fiecare obiectiv propus ºi trebuie sã atribuie responsabilitãþipentru realizarea acestora. Se pot stabili ºi termene orientative sau ferme pentru prioritatea acþiunilor.De asemenea, planurile de acþiune pot include ºi costurile financiare estimate ºi resursele necesareimplementãrii.

121

Procedura de Brainstorming

• Identificaþi problema de discutat (obiectivul).• Dacã aveþi mai mult de 10 participanþi, formaþi grupuri mai mici.• Rugaþi ca fiecare grup sã aleagã o persoanã care sã ia notiþe.• Explicaþi regulile pentru brainstorming:

– Scopul este obþinerea a cât mai multe idei.– Nu se judecã opiniile ºi nu se criticã. Evaluarea se face mai târziu.– E nevoie de cât mai multã creativitate. Se acceptã idei oricât de ciudate. E mai uºor sã

prelucrezi o idee ciudatã decât sã vii cu o idee nouã.– Ideile trebuie combinate ºi ajustate.

• Rãspunsurile la problema sau întrebare se discutã în grup.• Toate ideile se noteazã pe foi mari de hârtie.• Avertizaþi participanþii cu câteva minute înainte de expirarea termenului.• Discutaþi termenii necunoscuþi sau ideile neclare.• Stabiliþi criterii pentru alegerea celor mai bune idei ºi evaluaþi toate ideile.• Pentru ideea (ideile) alese, formulaþi paºii necesari în implementarea soluþiei. Enumeraþi forþele

(situaþii, persoane, evenimente) care favorizeazã sau împiedicã aplicarea soluþiei propuse.

În timp ce unele comunitãþi vor prefera realizarea unui plan de acþiune cuprinzãtor, care sãincludã toate problemele, alte comunitãþi vor alege sã elaboreze planuri de acþiune pe tipuri deprobleme (de exemplu pentru reciclare, prevenirea poluãrii, conservarea monumentelor istorice,pentru economia localã). Fiecare plan de acþiune va face parte din strategia mai amplã a comunitãþii.

Realizarea unor planuri de acþiune bune este importantã, dar nu este suficientã. Planurile deacþiune devin realitate doar în faza de implementare. Fãrã aceasta, ele reprezintã doar un vraf dedocumente pe un raft.

Pentru a strânge cât mai multe idei referitoare la acþiunile ce se pot întreprinde în vedereaatingerii obiectivelor propuse, organizaþi ºedinþe de brainstorming cu diferite grupuri de participanþi:din ºcoli, biserici, primãrie, firme etc. Încercaþi sã lucraþi cu grupuri cât mai mari, pentru a beneficiade efectul sinergic al brainstorming-ului.

11.2. Elemente de luat în considerare

11.2.1. Conºtientizarea problemelor de mediu ºi educaþia privind protecþia mediului

Exemple de obiective:

Pentru a ilustra importanþa educaþiei privind protecþia mediului ºi motivele alegerii unorobiective legate de aceasta pentru a fi incluse în strategia de mediu a localitãþii, prezentaþi câtevainformaþii generale privind

– situaþia actualã a cunoºtinþelor de mediu ale populaþiei;– interesul cetãþenilor pentru calitatea ºi protecþia mediului;– rolul autoritãþilor locale în îmbunãtãþirea cunoºtinþelor generale ale populaþiei privind

dezvoltarea durabilã ºi protecþia mediului– acþiunile întreprinse recent de cãtre Consiliul local ºi colaboratorii acestuia în vederea

conºtientizãrii problemelor locale de mediu în rândul cetãþenilor.Stabiliþi planul de acþiuni viitoare. Atrageþi comunitatea sã vã sprijine în punerea planurilor în

acþiune. Casetele de mai jos pot fi adaptate conform cerinþelor specifice ale comunitãþii ºi folositepentru a implica cetãþenii în eforturile de creºtere a gradului de conºtientizare a problemelor demediu la nivel local.

122


Ghi

d p

ract

ic

– Creºterea nivelului de cunoºtinþe ale populaþiei privind dezvoltarea durabilã în general ºi

protecþia mediului în special

– Promovarea preocupãrilor pentru protecþia mediului, echitate socialã ºi bunãstarea

generaþiilor viitoare

Cum poate sprijini comunitatea eforturile consiliului local:

Stabiliþi indicatori de mãsurare a progresului înregistrat în conºtientizarea problemelor de mediuºi îmbunãtãþirea educaþiei de mediu la nivel local.

Adãugaþi în strategie o listã de contacte utile (cine se ocupã de aceastã problemã, cine poate dainformaþii suplimentare celor interesaþi). În aceastã listã pot fi incluºi reprezentanþi ai autoritãþilorlocale, judeþene sau naþionale, ºcolilor, universitãþilor, organizaþiilor non-profit, firmelor etc. Includeþiadrese, numere de telefon ºi adrese de e-mail.

123


Ghi

d p

ract

ic

Cetãþeni:

- deveniþi membri ai unei organizaþii de mediu;- formaþi grupuri de voluntari pentru protecþia mediului;- participaþi la cursuri de pregãtire pentru adulþi;- învãþaþi sã utilizaþi calculatorul ºi sã accesaþi Internetul;- vizitaþi cât mai des biblioteca localã;- folosiþi toate oportunitãþile de a învãþa lucruri noi la locul de muncã;- comparaþi continuu performanþele de mediu ale localitãþii Dvs. cu cele ale

altor comunitãþi pe care le cunoaºteþi ºi cãutaþi soluþii pentru îmbunãtãþiri;- comunicaþi Consiliului local sugestiile, opiniile ºi problemele Dvs. privitor la

protecþia mediului;- analizaþi platformele politice ale diverselor partide politice ºi din punct de

vedere al angajamentelor pentru protejarea mediului ºi asigurarea unorcondiþii mai bune de viaþã.

Elevi ºi tineri:

- efectuaþi un audit de mediu în ºcoalã;- elaboraþi o revistã de mediu pentru localitate;- puneþi bazele unei organizaþii de mediu în ºcoalã;- contribuiþi la înfrumuseþarea ºi întreþinerea zonelor verzi din localitate ºi din

jurul ºcolii;- efectuaþi vizite în firmele din localitate ºi din împrejurimi;- invitaþi membri ai Consiliului local ºi ai diverselor partide politice sã vã

prezinte planurile ºi acþiunile lor legate de mediu;- organizaþi concursuri ºcolare cu tematicã de protecþie a mediului;- participaþi în programul Eco-ºcoala.

11.2.2. Protecþia mediului natural


În cazul în care vã propuneþi obiective legate de mediul natural, aþi putea avea în vedereurmãtoarele elemente:

– Protejarea surselor de apã;– Protejarea zonelor umede;– Biodiversitatea ºi habitatul;– Extinderea zonelor verzi;– Practici durabile în agriculturã;– Prevenirea poluãrii din surse difuze etc.

Stabiliþi planul de acþiuni viitoare. Atrageþi comunitatea sã vã sprijine în punerea planurilor înacþiune. Casetele de mai jos pot fi adaptate conform cerinþelor specifice ale comunitãþii ºi folositepentru a implica cetãþenii în eforturile de creºtere a gradului de conºtientizare a problemelor demediu la nivel local.

124


Ghi

d p

ract

ic

Afaceri ºi alte organizaþii:

- educaþi-vã ºi instruiþi-vã angajaþii;- sponsorizaþi ºi sprijiniþi evenimentele culturale ºi educaþionale ale

comunitãþii;- încurajaþi-vã angajaþii sã se perfecþioneze continuu;- investiþi în oameni;- stabiliþi relaþii de colaborare cu alte organizaþii locale;- efectuaþi un audit de mediu al obiectivelor pe care le deþineþi;- diseminaþi în cadrul comunitãþii locale informaþii privind preocupãrile ºi

performanþele organizaþiei Dvs. referitoare la protecþia mediului;- stabiliþi relaþii cu ºcolile din zonã;organizaþi zile ale porþilor deschise, în care pãrþile interesate vã pot vizita.

–Protejarea ºi îmbunãtãþirea calitãþii mediului natural


125


Ghi

d p

ract

ic

Cetãþeni:

– Protejaþi plantele ºi animalele sãlbatice;– Participaþi ca voluntari în lucrãri de conservare sau reabilitare a mediului;– Deveniþi membri ai unei asociaþii de protecþie a mediului;– Folosiþi îngrãºãminte organice. Realizaþi propriul compost;– Folosiþi cât mai puþine pesticide ºi îngrãºãminte chimice;– Plantaþi pomi ºi alte plante specifice zonei în care locuiþi;– Nu achiziþionaþi lemn sau produse din lemn din surse neautorizate;– Bucuraþi-vã de frumuseþile naturii, dar nu distrugeþi nimic ºi nu lãsaþi deºeuri

în urma voastrã;– Nu tãiaþi pomi sau tufiºurile în perioada de cuibãrit a pãsãrilor.

Elevi ºi tineri:

– Creaþi un colþ al naturii în ºcoalã. Acesta poate include un bazin, un gazon, ozonã cu copaci, o grãdinã, cãsuþe pentru pãsãrele etc.;

– Implicaþi-vã în acþiunile asociaþiilor de protecþie a mediului;– Plantaþi un copac;– Lansaþi acþiuni de protejare a mediului natural în timpul vacanþelor;– Nu aprindeþi focuri în grãdinã. Ele cauzeazã poluare ºi distrug plante ºi vietãþi;– Învãþaþi cât mai multe despre speciile de plante ºi animale caracteristice zonei

în care locuiþi.


– Creaþi zone verzi în jurul clãdirilor, puneþi flori la ferestre;– Plantaþi copaci ºi instalaþi cãsuþe pentru pãsãri;– Dacã aveþi o fermã sau sunteþi agricultori, practicaþi metode organice;– Nu achiziþionaþi lemn ºi produse din lemn decât din surse autorizate;– Elaboraþi o politicã de achiziþii în spiritul dezvoltãrii durabile;– Invitaþi organizaþii de protecþie a mediului sã expunã materiale în holurile din

incintã.

Stabiliþi indicatori de mãsurare a progresului înregistrat în îmbunãtãþirea calitãþii mediului naturalla nivel local.

Adãugaþi în strategie o listã de contacte utile (cine se ocupã de aceastã problemã, cine poate dainformaþii suplimentare celor interesaþi). Includeþi adrese, numere de telefon ºi adrese de e-mail.

11.2.3. Utilizarea terenurilor


Pentru comunitãþile rurale, de mare importanþã va fi conservarea terenurilor agricole ºipromovarea dezvoltãrilor care sã nu reducã suprafaþa acestora. Atât la sate cât ºi în oraºe, extindereaºi îmbunãtãþirea calitãþii zonelor verzi este un obiectiv de urmãrit în contextul dezvoltãrii durabile.

Stabiliþi planul de acþiuni viitoare. Atrageþi comunitatea sã vã sprijine în punerea planurilor înacþiune. Casetele de mai jos pot fi adaptate conform cerinþelor specifice ale comunitãþii ºi folositepentru a implica cetãþenii în eforturile de utilizare durabilã a terenurilor ºi de asigurare a unor spaþiide locuit rezonabile.

126


Ghi

d p

ract

ic

– Utilizarea durabilã a terenurilor

– Regenerarea comunitãþilor

– Renovarea clãdirilor

– Asigurarea de locuinþe decente la preþuri rezonabile

Cetãþeni:

– Participaþi activ la întâlnirile de dezbatere a planurilor de dezvoltare localã;– Realizaþi o listã a preocupãrilor cetãþenilor legate de posibilitãþile de

dezvoltare localã;– Dacã vã construiþi sau renovaþi o casã, investiþi în elemente de conservare a

energiei, care vã aduc beneficii pe termen lung;– Participaþi la renovarea clãdirilor publice;– Gãsiþi utilizãri pentru spaþiile neocupate din clãdirile centrelor civice;– Realizaþi un invental al clãdirilor în paraginã sau care necesitã îmbunãtãþiri.

Elevi ºi tineri:

– Studiaþi monografia localitãþii. Realizaþi un concurs tematic;– Efectuaþi un audit al utilizãrii terenurilor din jurul ºcolii. Cum ar putea fi

îmbunãtãþitã situaþia?– Studiaþi o copie a planului localitãþii. De ce credeþi cã ar mai fi nevoie? – Fotografiaþi locuri ºi clãdiri din localitate. Studiaþi geografia ºi arhitectura

acestora; – Organizaþi o expoziþie la ºcoalã.

Cum poate sprijini comunitatea eforturile consiliului local:Adãugaþi în strategie o listã de contacte utile. Includeþi adrese, numere de telefon ºi adrese de e-

mail.

11.2.4. Zone de agrement, monumentele culturale ºi istorice


Pentru a proteja valorile culturale ºi istorice ale localitãþii, precum ºi zonele de agrement, se potstabili zone de protecþie la nivel local. Acestea vor avea un regim special în planurile de dezvoltare petermen lung a comunitãþii. Spre exemplu, clãdirile noi vor trebui sã respecte stilul arhitectonicexistent.

Lipsa unor facilitãþi de agrement, sport ºi petrecere a timpului liber este unul dintre motivelepentru care tinerii preferã sã pãrãseascã localitãþile.


127


Ghi

d p

ract

ic


– Dacã construiþi sau renovaþi o clãdire, investiþi în elemente de conservare aenergiei, care vã aduc beneficii pe termen lung. Utilizaþi materiale reciclatesau recuperate dacã este posbil;

– Asiguraþi renovarea ºi construcþia clãdirilor în stilul arhitectonic caracteristiclocalitãþii.

– Asigurarea condiþiilor pentru desfãºurarea de activitãþi artistice, culturale ºi recreative

– Protejarea valorilor ºi specificului local

– Protejarea moºtenirii culturale ºi istorice


– Sprijiniþi iniþiativele, proiectele ºi evenimentele locale ºi implicaþi-vã înrealizarea lor;

– Încurajaþi formarea unor echipe sportive sau formaþii artistice în rândulangajaþilor;

– Sprijiniþi muzeul local;– Sponsorizaþi acþiunile la nivel local;– Apreciaþi ºi rezultatele obþinute de cãtre angajaþi în afara programului;– Dacã deþineþi baze sportive sau facilitãþi de agrement, încercaþi sã oferiþi

preþuri variabile, mai ieftine în perioadele neaglomerate.

Adãugaþi în strategie o listã de contacte utile (muzee, cinematografe, biblioteci, zone de agrementetc., de unde se pot obþine informaþii suplimentare). Includeþi adrese, numere de telefon ºi adrese dee-mail.

11.2.5. Prevenirea poluãrii


Pentru a preveni poluarea mediului la nivel local se pot lua mãsuri foarte diverse. De la acþiuni deconºtientizare ºi educare a cetãþenilor ºi pânã la propunerea de realizare a unui parc industrial„verde“, consiliul local poate alege dintr-o mare varietate de acþiuni ce pot fi incluse în strategialocalitãþii.

În general se neglijeazã efectul pe care îl au sursele difuze de poluare, cum ar fi: uleiurile uzatede la autovehicule, îngrãºãminte ºi pesticide utilizate în gospodãrii, dejecþii animaliere izolate, soluldizlocat din zonele în construcþie, rumeguºul etc. Acestea pot pãtrunde în sol ºi în ape sau se potrãspândi în aer.

Stabiliþi planul de acþiune pentru prevenirea poluãrii. Implicaþi comunitatea localã.

128


Ghi

d p

ract

ic

Elevi ºi tineri:

– Vizitaþi muzeele;– Aflaþi cât mai multe despre locurile, clãdirile ºi monumentele istorice din zonã;– Organizaþi concursuri tematice ºi competiþii sportive;– Înscrieþi-vã într-o echipã sportivã sau într-un ansamblu artistic;– Învãþaþi sã cântaþi la instrumente tradiþionale;– Organizaþi expoziþii de costume populare;– Frecventaþi bibliotecile, cinematografele ºi teatrele;– Studiaþi numele locurilor ºi aflaþi de unde provin.

–Reducerea nivelului poluãrii

– Îmbunãtãþirea calitãþii aerului

– Îmbunãtãþirea calitãþii apei


129


Ghi

d p

ract

ic

Cetãþeni:

– Economisiþi resursele de apã: nu lãsaþi robinetele deschise, reparaþidefecþiunile. De câte ori este posibil, faceþi duº în loc de baie;

– Folosiþi gãleata în loc de furtun atunci când spãlaþi maºina;– Adunaþi apa de ploaie ºi folosiþi-o în grãdinã;– Achiziþionaþi aparaturã casnicã cu consum redus de energie ºi apã;– Nu folosiþi prea mulþi detergenþi, mai ales dacã nu aveþi canalizare;– Evitaþi poluãrile accidentale. Nu aruncaþi la canalizare uleiuri uzate sau

substanþe chimice;– Verificaþi periodic instalaþiile de apã, electricitate, gaze etc.– Utilizaþi combustibili care nu degajã mult fum;– Nu ardeþi frunzele din grãdinã, realizaþi compost;– Nu utilizaþi autoturismele decât când e strict necesar;– Verificaþi periodic starea tehnicã a autovehiculelor.

Elevi ºi tineri:

– Cumpãraþi echipamente eficiente din punct de vedere energetic;– Folosiþi bicicleta în locul maºinii;– Adunaþi apa de ploaie ca sã udaþi plantele în ºcoalã;– Creºteþi plante în sãlile de clasã;– Participaþi în programul Eco-ºcoala.


– Evitaþi poluãrile accidentale. Nu aruncaþi la canalizare uleiuri uzate sausubstanþe chimice;

– Depozitaþi deºeurile toxice ºi periculoase numai în locuri special amenajate;– Achiziþionaþi echipamente ºi tehnologii cu consumuri reduse ade energie ºi

apã;– Folosiþi becuri economizoare;– Întreþineþi regulat echipamentele ºi instalaþiile;– Verificaþi emisiile ºi calitatea apelor uzate deversate;– Instruiþi-vã angajaþii privitor la problemele de mediu ºi prevenirea poluãrii– Introduceþi un sistem de management de mediu conform ISO 14001.

Stabiliþi indicatori de mãsurare a progresului înregistrat în prevenirea poluãrii la nivel local.Adãugaþi în strategie o listã de persoane ºi organizaþii care pot da informaþii suplimentare celorinteresaþi.

11.2.6. Managementul deºeurilor


Deºeurile municipale sunt deºeurile nepericuloase generate în gospodãrii, birouri, ºcoli,restaurante ºi altele. Deºeurile care nu se pot recicla ajung, în general, sã fie depozitate pe rampelede deºeuri. Liderii comunitãþii trebuie sã se preocupe de reducerea cantitãþii de deºeuri produsã lanivel local, prin organizarea de programe de conºtientizare ºi educare a publicului ºi programe dereciclare ºi colectare selectivã a deºeurilor. Includeþi acþiuni de încurajare a publicului sã achiziþionezeproduse biodegradabile sau cu ambalare redusã. Luaþi în considerare realizarea de compost dindeºeurile vegetale la nivel local.

Deºeurile periculoase sunt cele care pun în pericol sãnãtatea populaþiei ºi/sau a mediului dacãsunt manevrate, depozitate, utilizate sau aruncate în mod necorespunzãtor. Aceastã categorie artrebui inclusã separat în preocupãrile comunitãþii pentru un mai bun management al deºeurilor.


130


Ghi

d p

ract

ic

– Minimizarea producerii de deºeuri

– Creºterea gradului de reutilizare a deºeurilor

– Creºterea gradului de reciclare

Cetãþeni ºi tineri:

– Nu cumpãraþi lucruri inutile;– Alegeþi produsele cu ambalaj redus;– Reutilizaþi sacoºele de plastic;– Cumpãraþi obiecte durabile;– Alegeþi produse alimentare în ambalaj returnabil, nu în PET sau carton;– Separaþi deºeurile ºi reciclaþi ce puteþi;– Donaþi lucrurile care vã sunt inutile, nu le aruncaþi;– Folosiþi pe cât posibil baterii reîncãrcabile.

Stabiliþi indicatori de mãsurare a progresului înregistrat în reducerea ºi reciclarea deºeurilor.

11.2.7. Facilitãþile publice

Problemele majore care trebuie incluse în planurile de acþiuni referitoare la facilitãþile publice includtratarea apelor uzate, asigurarea resurselor de apã potabilã ºi managementul deºeurilor.


Pretratarea apelor industriale reprezintã acþiunile întreprinse de unitãþile economice de a eliminapoluanþii din apele uzate înainte de deversarea acestora în sistemul public de canalizare. Pretratareatrebuie sã elimine poluanþii toxici ºi periculoºi înainte ca aceºtia sã ajungã la staþia de epurare.

Acþiunile trebuie sã vizeze reducerea poluãrii apelor de suprafaþã ºi adâncime, identificareanecesarului de apã potabilã ºi gãsirea de modalitãþi de a asigura aceastã apã.

În cazul depãºirilor nivelurilor admise ale poluanþilor în sursele de apã potabilã, comunitãþiletrebuie sã punã în acþiune un plan de informare a autoritãþilor competente ºi a comunitãþii afectate,sã identifice sursa de poluare ºi sã încerce eliminarea ei. Cea mai bunã metodã de a evitacontaminarea ºi depoluarea apei potabile (procedurã extrem de costisitoare) este prevenirea poluãrii.

Constituirea de rampe autorizate de depozitare a deºeurilor ºi eliminarea depozitelor ilegale dedeºeuri reprezintã o prioritate pentru multe din comunitãþile româneºti.

131


Ghi

d p

ract

ic


– Verificaþi dacã deºeurile din activitatea Dvs. nu pot fi materii prime pentrualtcineva;

– Reciclaþi deºeurile în locuri special amenajate;– Achiziþionaþi produse durabile;– Achiziþionaþi produse reciclate, dacã este posibil;– Nu vã ambalaþi excesiv produsele;– Donaþi sau vindeþi ceea ce nu vã mai este necesar;– Achiziþionaþi echipamente eficiente;– Efectuaþi un audit al deºeurilor.

– Identificarea de noi surse de apã

– Reducerea poluãrii apelor de suprafaþã

– Reducerea poluãrii cauzatã de depozitele de deºeuri

11.2.8. Conservarea energiei


Cele mai multe dintre clãdirile construite cu peste 10 ani în urmã se caracterizeazã printr-oproiectare ºi o finisare care nu ajutã la conservarea energiei. Acelaºi lucru este valabil ºi pentruaparatura casnicã ºi echipamentele industriale.

Casetele de mai jos pot fi adaptate conform cerinþelor specifice ale comunitãþii ºi folosite pentrua implica cetãþenii în eforturile de creºtere a eficienþei utilizãrii energiei.


132


Ghi

d p

ract

ic

–Reducerea emisiilor de gaze cauzatoare ale efectului de serã

– Creºterea eficienþei energetice

– Promovarea surselor regenerabile de energie

Cetãþeni:

– Închideþi luminile, televizoarele, calculatoarele ºi aparatele casnice nefolosite;– Þineþi ferestrele ºi uºile închise când este pornitã cãldura;– Plantaþi copaci care absorb poluarea;– Nu supraîncãlziþi încãperile;– Izolaþi bine uºile ºi geamurile;– Achiziþionaþi echipamente economizoare.

Elevi ºi tineri:

– efectuaþi un audit energetic în ºcoalã;– gândiþi-vã unde s-ar putea face economii;– participaþi în programul Eco-ºcoala!


– Realizaþi un audit energetic în organizaþie;– Achiziþionaþi echipamente eficiente energetic;– Instruiþi-vã angajaþii sã ia mãsuri pentru reducerea consumurilor;– Izolaþi corespunzãtor clãdirile.

Stabiliþi indicatori de mãsurare a progresului înregistrat în creºterea eficienþei utilizãrii energiei lanivel local.

Adãugaþi în strategie o listã de contacte utile (cine se ocupã de aceastã problemã, cine poate dainformaþii suplimentare celor interesaþi). În aceastã listã pot fi incluºi reprezentanþi ai autoritãþilorlocale, judeþene sau naþionale, ºcolilor, universitãþilor, organizaþiilor non-profit, firmelor etc. Includeþiadrese, numere de telefon ºi adrese de e-mail.

133


Ghi

d p

ract

ic

12. Pregãtirea pentru implementarea strategiei

Dupã elaborarea planurilor de acþiune care vor asigura localitãþii Dvs. o dezvoltare durabilã ºideterminarea proiectelor care pot fi demarate ºi a celor care necesitã mai mult timp, o planificare maiatentã sau finanþare suplimentarã, puteþi trece la fapte.

Pentru a menþine treaz interesul comunitãþii pentru strategia de dezvoltare durabilã este nevoiede obþinerea, în etapa de implementare, a unor succese imediate ºi pe termen scurt. Puteþi demaraunul sau douã proiecte de mai micã amploare care sã arate cã timpul ºi efortul investit nu suntgratuite. Succesele timpurii asigurã angajamentul ºi implicarea pe termen lung a cetãþenilor, vitalepentru susþinerea proiectelor ºi programelor care rezolvã probleme complicate ºi care dureazã maimult.

12.1. Metode ºi instrumente pentru implementarea strategiei

Câºtigarea încrederii ºi sprijinului comunitãþii pentru strategia propusã, suportul politic ºi publicreprezintã premisele succesului implementãrii strategiilor de dezvoltare durabilã. Tehnicile ºiinstrumentele nu au mare utilitate în lipsa unui motor care sã le punã în aplicare. E nevoie depersoane care sã se dedice implementãrii strategiei, e nevoie ºi de ºansã. Implicarea comunitãþiicontinuã sã fie elementul de bazã ºi în faza de implementare a strategiei.

Este de dorit ca în aceastã etapã sã se abordeze integrat problemele. În acest scop, sistemele demanagement de mediu, evaluarea impactului asupra mediului ºi prevenirea poluãrii reprezintã celemai bune exemple de instrumente interdisciplinare oferite. Ele au fost descrise mai pe larg în primaparte a acestui ghid.

12.2. Implicarea comunitãþii

Pare imposibil sã realizezi consensul într-o comunitate cu mulþi membri. Pe lângã diferenþele deopinii, nivelurile diferite de educaþie ºi de cunoºtinþe, pot exista ºi interese ascunse sau persoane preatimide pentru a-ºi expune pãrerile în faþa celorlalþi. Pe de altã parte, întâlnirile sunt privite deseori cao pierdere de timp, pentru cã oricum nu vor schimba nimic.

135

136


Ghi

d p

ract

ic

Procesele de colaborare, împãrtãºirea infomaþiei ºi corelarea resurselor permit o mai bunãînþelegere a problemelor ºi vor avea ca rezultat decizii mai bune. Interesele speciale nu vor mai puteabloca procesul de planificare ºi implementare a acþiunilor.

Þinând cont de stilul de viaþã din ce în ce mai agitat care caracterizeazã societatea actualã, seîntâmplã deseori sã se ignore unele probleme pânã în momentul în care ele devin urgenþe. Uneori echiar prea târziu pentru a le gãsi o rezolvare. Poate fi o adevãratã provocare sã implicaþi membriicomunitãþii în planificare, sã îi informaþi continuu ºi sã le menþineþi interesul treaz. Este deci nevoieca în echipa de coordonare a strategiei comunitãþii sã fie incluse persoane entuziaste ºi energice, caresã reprezinte un adevãrat motor pentru comunitate. Aceste persoane trebuie sã se bucure derespectul cetãþenilor, sã fie diplomate ºi obiective ºi sã aibã suficient timp pentru a participa la efortulde planificare.

Pentru a evalua procesul pe parcurs, este necesar sã se obþinã feedback de la membrii comunitãþiireferitor la percepþia lor despre strategie ºi aplicarea ei. Pe baza opiniilor exprimate se poate ajustaprocesul. În acest scop se pot distribui chestionare sau se pot efectua sondaje. Se poate folosi poºta,telefonul sau interviul pentru obþinerea unor astfel de informaþii. Întrebãrile trebuie sã fie simple ºiuºor de completat. O altã metodã de a afla reacþia ºi opinia cetãþenilor referitor la strategia dedezvoltare localã este focus grupul. Acesta este un grup de persoane atent selectate, cãruia îi suntadministrate întrebãri. Uneori, întrebãrile sunt ipotetice, de genul „Ce s-ar întâmpla dacã…?“

Atunci când stabiliþi întâlniri, proiectaþi chestionare ºi elaboraþi broºuri, gândiþi-vã cui vã adresaþi.Indiferent de metoda de comunicare aleasã, încercaþi sã facilitaþi legãtura cu cetãþenii.

Facilitaþi comunicarea cu cetãþenii

• Afiºaþi anunþuri uºor de observat ºi de citit de la distanþã• Folosiþi caractere vizibile în textele scrise• Asiguraþi-vã cã se aude bine în toate pãrþile încãperii pentru întruniri• Facilitaþi procesul de colectare a opiniilor ºi sugestiilor cetãþenilor• Alegeþi metoda potrivitã pentru fiecare persoanã sau grup de persoane• Oamenii sunt ocupaþi. Alegeþi cu grijã locurile, datele ºi orele pentru întruniri.

Definiþii

Pentru a facilita utilizarea ghidului ºi înþelegerea unitarã a terminologiei folosite, în cele ce urmeazãsunt prezentate câteva definiþii pentru conceptele ºi termenii utilizaþi în cadrul acestui material.Definiþiile sunt preluate din diferite surse, dupã cum se indicã pentru fiecare dintre ele.

Acord de mediu Actul tehnico-juridic prin care sunt stabilite condiþiile de realizare a unuiproiect sau a unei activitãþi din punct de vedere al impactului asupramediului. (Legea Protecþiei Mediului)

Acquis Communautaire Include directivele, regulamentele ºi deciziile adoptate pe bazadiferitelor tratate care, împreunã, alcãtuiesc legislaþia principalã aUniunii ºi Comunitãþii Europene. Este termenul utilizat pentru a descrietoate principiile, politicile, legislaþia ºi obiectivele adoptate de UE. Încadrul acestui Acquis un capitol special este reprezentat de ProtecþiaMediului. (E. Mostert – The Challenge of Public Participation)

Acreditare Procedurã prin care un organism al autoritãþilor recunoaºte oficial cã opersoanã fizicã sau juridicã este competentã sã execute anumite sarcini(ISO-Ghid 2)

Agenda 2000 În parteneriat cu strategia naþionalã realistã pe termen lung, aliniereatreptatã efectivã va trebui sã fie schiþatã ºi sã înceapã implementarea întoate þãrile candidate, înaintea aderãrii. Aceastã strategie trebuie sãidentifice prioritãþile locale ºi obiectivele ce vor fi îndeplinite pânã ladata aderãrii, precum ºi programe privind conformarea deplinã peviitor, rezultând obligaþii ce trebuie incluse în tratatul de aderare. (E.Mostert - The Challenge of Public Participation)

Aproximare legislativã Obligaþia unicã privind integrarea în Uniunea Europeanã. Þãrileaspirante trebuie sã alinieze legislaþia nationalã, regulamentele ºiprocedurile pentru a putea fi aplicatã în totalitate legislaþia UniuniiEuropene conþinute în Acquis-ul Comunitar. Aproximarea cuprinde trei

137

elemente obligatorii: transpunerea legislativa, implementarea ºiurmãrirea aplicãrii. (E. Mostert - The Challenge of Public Participation)

Arie protejatã Zonã delimitatã geografic, cu elemente naturale rare sau în procentridicat, desemnatã sau reglementatã ºi gospodaritã în sensul atingeriiunor obiective specifice de conservare; cuprinde parcuri naþionale,rezervaþii naturale, rezervaþii ale biosferei, monumente ale naturii ºialtele. (Legea Protecþiei Mediului)

Aspect de mediu Orice element al activitãþilor, produselor sau serviciilor unei organizaþiicare poate interacþiona cu mediul înconjurãtor. (ISO 14000)

Atmosfera Masa de aer care înconjoarã suprafaþa terestrã, incluzând ºi stratul deozon. (Legea Protecþiei Mediului)

Audit Evaluare planificatã, independentã ºi documentatã pentru a determinadacã sunt îndeplinite niºte cerinþe asupra cãrora s-a cãzut de acord (ISO-TC pentru auditarea calitãþii)

Audit de SMM Proces de verificare sistematic ºi documentat pentru a obþine ºi evaluaîn mod obiectiv dovezi, pentru a determina dacã sistemul demanagement de mediu al unei organizaþii se conformeazã cu criteriilede audit stabilite de organizaþie ºi pentru a comunica managementuluirezultatele acestui proces (ISO 14001)

Autorizaþie de mediu Actul tehnico-juridic prin care sunt stabilite condiþiile ºi parametrii defuncþionare pentru activitãþile existente ºi pentru cele noi, pe bazaacordului de mediu. (Legea Protecþiei Mediului)

Bilanþ de mediu Procedura de a obþine informaþii asupra cauzelor ºi consecinþelorefectelor negative cumulate, anterioare ºi anticipate, care face parte dinacþiunea de evaluare a impactului asupra mediului. (Legea ProtecþieiMediului)

Biodiversitate Diversitatea dintre organismele vii provenite din ecosistemele acvaticeºi terestre, precum ºi dintre complexele ecologice din care acestea facparte; cuprinde diversitatea din interiorul speciilor, dintre specii si întreecosisteme. (Legea Protecþiei Mediului)

138


Ghi

d p

ract

ic

Brainstorming O discuþie tehnicã la care participanþii sunt încurajaþi sã genereze soluþii,cât mai numeroase ºi cât mai variate la o problemã datã.

Certificare Procedurã prin care un organism independent dã asigurãri în scris cã unprodus, proces sau serviciu se conformeazã cerinþelor specificate.

Condiþii fundamentale de mediu Condiþiile de mediu din zona de amplasare a unei investiþii, aºa cum ar

fi acestea în viitor în cazul nerealizãrii investiþiei (ISO – Ghid 2).

Deºeuri Substanþe rezultate în urma unor procese biologice sau tehnologice,care nu mai pot fi folosite ca atare, dintre care unele sunt refolosibile.(Legea Protecþiei Mediului)

Deºeuri periculoase Deºeuri toxice, inflamabile, explozive, infecþioase, corozive, radioactivesau altele, care, introduse sau menþinute în mediu, pot dauna acestuia,plantelor, animalelor sau omului. (Legea Protecþiei Mediului)

Deteriorarea mediului Alterarea caracteristicilor fizico-chimice ºi structurale alecomponentelor naturale ale mediului, reducerea diversitãþii ºiproductivitãþii biologice a ecosistemelor naturale si antropizate,afectarea echilibrului ecologic ºi a calitãþii vieþii cauzate, în principal, depoluarea apei, atmosferei ºi solului, supraexploatarea resurselor,gospodãrirea ºi valorificarea lor deficitarã, ca ºi prin amenajareanecorespunzãtoare a teritoriului. (Legea Protecþiei Mediului)

Dezvoltare comunitarã Procesele prin care are loc îmbunãtãþirea dimensiunii economice,sociale, culturale ºi de mediu pentru indivizii care se identificã ca fiindo comunitate.

Dezvoltare durabilã Dezvoltarea care corespunde necesitãþilor prezentului, fãrã acompromite posibilitatea generaþiilor viitoare de a le satisface pe ale lor.(Legea Protecþiei Mediului)

Dezvoltare economicã Procesul prin care se încurajeazã iniþiativele antreprenoriale princreearea cadrului optim pentru dezvolotarea de noi afaceri.

139


Ghi

d p

ract

ic

Domeniul aproximãrii În conformitate cu principiile descrise în Agenda 2000, fiecare þarãcandidatã va trebui sa adopte întregul Acquis Comunitar în cadrulordinii de drept naþionale ºi sã-ºi adapteze în mod corespunzãtorsistemul administrativ. (E. Mostert - The Challenge of PublicParticipation)

Echilibru ecologic Ansamblul stãrilor ºi interrelaþiilor dintre elementele componente aleunui sistem ecologic, care asigurã menþinerea structurii, funcþionarea ºidinamica armonioasã a acestuia. (Legea Protecþiei Mediului)

Ecosistem Complex dinamic de comunitãþi de plante, animale ºi micoorganisme ºimediul lor lipsit de viaþã, care interacþioneazã într-o unitate funcþionalã.(Legea Protecþiei Mediului)

Ecoturism Practicarea unui turism cu respectarea regulilor de protecþie a mediului.(Legea Protecþiei Mediului)

Efluent Orice formã de deversare în mediu, emisie punctualã sau difuzã, inclusivprin scurgere, jeturi, injecþie, inoculare, depozitare, vidanjare sauvaporizare. (Legea Protecþiei Mediului)

Emisii Poluanþi evacuaþi în mediu, inclusiv zgomote, vibraþii, radiaþiielectromagnetice ºi ionizante, care se manifestã ºi se mãsoarã la locul deplecare din sursã. (Legea Protecþiei Mediului)

Evaluarea Inventar periodic realizat în cadrul diferitelor procese sau acþiunicomunitare, având rolul de a determina modul în care acþiunile noastreconduc la scopurilor propuse.

Evaluarea comunitãþii Reprezintã inventarul bunurilor sau informaþiilor necesare realizãriiprocesului de planificare comunitarã. Uneori acest proces este asociatcu anchetele sociologice prin care sunt identificã resursele ºi nevoileoamenilor pentru a avea o imagine statisticã asupra comunitãþii la unanumit moment.

140


Ghi

d p

ract

ic

Evaluarea impactului asupra mediului Cuantificarea efectelor activitãþii umane ºi a proceselor naturale asupra

mediului, a sãnãtãþii ºi securitãþii omului, precum ºi a bunurilor de oricefel. (Legea Protecþiei Mediului)

Evaluarea reurselor umane Determinarea nivelului de cunoºtinþe, aptitudini ºi abilitãþi existente la

nivelul unei comunitãþi, acest potenþial fiind pus în relaþie cuoportunitãþile actuale sau viitoare de angajare pe piaþa forþei de muncã,situaþii în carte indivizii se angreneazã într-o formã sau alta.

Habitat Locul sau tipul de loc în care un organism sau o populaþie existã în modnatural. (Legea Protecþiei Mediului)

Îmbunãtãþire continuã Proces de îmbunãtãþire a SMM pentru a ameliora performanþa de mediupe ansamblu, conform politicii de mediu a organizaþiei. Procesul nutrebuie sã se desfãºoare simultan în toate domeniile de activitate. (ISO14001)

Implementarea Totalitatea metodelor adoptate de autoritatea competentã pentru aîncuraja sau a constrânge conformarea cu legislaþia existentã(monitorizare, controale la faþa locului, sancþiuni ºi mãsuri obligatorii decorecþie) pentru a îmbunatãþi performanþele politicilor de mediu cuscopul final de îmbunãtãþire a calitãþii mediului în ansamblu. (E. Mostert– The Challenge of Public Participation)

Mediu Ansamblul de condiþii ºi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul ºisubsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice ºianorganice, precum ºi fiinþele vii, sistemele naturale în interacþiunecuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale ºispirituale. (Legea Protecþiei Mediului)

Monitorizarea mediului Sistem de supraveghere, prognozã, avertizare ºi intervenþie, care are învedere evaluarea sistematicã a dinamicii caracteristicilor calitative alefactorilor de mediu, în scopul cunoaºterii stãrii de calitate ºisemnificaþiei ecologice a acestora, evoluþiei ºi implicaþiilor sociale aleschimbãrilor produse, urmate de mãsuri care se impun. (LegeaProtecþiei Mediului)

141


Ghi

d p

ract

ic

Monument al naturii Specii de plante si animale rare sau periclitate, arbori izolaþi, formaþiuniºi structuri geologice de interes ºtiinþific sau peisagistic. (LegeaProtecþiei Mediului)

Pãrþi interesate (sau deþinãtori de interese) Indivizii ºi grupurile pentru care atingerea scopurilor proprii depinde

într-o anumitã mãsurã de comunitate, de care comunitatea depinde larândul ei.

Performanþã de mediu Rezultatele mãsurabile ale SMM, legate de controlul pe care organizaþiaîl are asupra aspectelor de mediu, bazate pe politica de mediu,obiectivele ºi þintele stabilite. (ISO 14001)

Planificarea resurselor umane Modul de organizare a oamenilor, banilor sau bunurilor cu scopul de a

promova dezvoltarea resurselor umane. Acest lucru includeplanificarea, trainingul ºi corelarea potenþialului ºi abilitãþilor umaneastfel încât sã existe beneficii atât la nivel comunitar cât ºi la nivelindividual.

Politicã de mediu Declararea de cãtre organizaþie a intenþiilor ºi principiilor sale înlegãturã cu performanþe de mediu pe ansamblu, care asigurã un cadrupentru acþiune ºi pentru stabilirea obiectivelor ºi þintelor sale de mediu.(ISO 14001)

Politici de dezvoltare Declaraþii la nivel guvernamental, naþional, regional, local, prinintermediul cãrora se promoveazã diferitele proiecte de dezvoltare.

Poluant Orice substanþã solidã, lichidã, sub formã gazoasã sau de vapori oriformã de energie (radiaþie electromagneticã, ionizantã, termicã, fonicãsau vibraþii) care, introdusã în mediu, modificã echilibrul constituenþiloracestuia ºi al organismelor vii ºi aduce daune bunurilor materiale.(Legea Protecþiei Mediului)

Prejudiciu Efect cuantificabil în cost al daunelor asupra sãnãtãþii oamenilor,bunurilor sau mediului provocat de poluanþi, activitãþi dãunatoare saudezastre.

142


Ghi

d p

ract

ic

Prevenirea poluãrii Utilizarea de procese, practici, materiale sau produse care evitã, reducsau controleazã poluarea, care poate include reciclarea, tratarea,schimbãrile de procese, mecanismele de control, utilizarea eficientã aresurselor ºi înlocuirea materialelor. (ISO 14001)

Principiul „poluatorul plãteºte“ Poluatorul ar trebui sã suporte în totalitate costul mãsurilor de reducere

a poluãrii hotãrâte de cãtre autoritatea publicã, pentru a asigura o stareacceptabilã a mediului. Acest principiu a fost extins ºi pentru poluareaaccidentalã. (oecd, 1991)

Principiul precauþiei În sens larg, cere ca dacã o activitate sau substanþã prezintã unimportant risc ecologic, ar trebui fie sã nu se defãºoare sau sã nu fiefolositã, fie sã se pãstreze în limite minime, cu maximum de mãsuri deprotecþie posibile. (UNEP, 1992) Articolul 130r.2 al Tratatului UniuniiEuropene menþioneazã cã politica de mediu a EU trebuie sã se bazezepe acest principiu.

Principiul responsabilitãþii împãrtãºite Se referã la neexcluderea de la luarea deciziei a celor ce nu fac parte

dintr-un anumit nivel administrativ; atât pãrþile implicate cât ºiinstrumentele folosite de cãtre diferite niveluri administrative,întreprinderi, publicul larg sau consumatori ar trebui sã lucrezeîmpreunã.

Proces Set de resurse ºi activitãþi interconectate care transformã intrãrile(materii) în ieºiri(produse).; (ISO 8402)

Program pentru conformare Plan de mãsuri cuprinzând etape care trebuie parcurse în intervale de

timp precizate prin prevederile autorizaþiei de mediu, de cãtreautoritatea competentã, în scopul respectãrii reglementãrilor privindprotecþia mediului. (Legea Protecþiei Mediului)

Proiect Investiþie importantã de capital.

Resurse naturale Totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite înactivitatea umanã: resurse neregenerabile minerale ºi combustibili fosili,

143


Ghi

d p

ract

ic

144


Ghi

d p

ract

ic

regenerabile - apã, aer, sol, florã, faunã salbaticã - ºi permanente -energie solarã, eolianã, geotermalã ºi a valurilor. (Legea ProtecþieiMediului)

Risc ecologic potenþial Probabilitatea producerii unor efecte negative asupra mediului, care potfi prevenite pe baza unui studiu de evaluare. (Legea Protecþiei Mediului)

Sistem Colecþie de unitãþi de procese care atunci când acþioneazã împreunãexecutã funcþii definite; ce va face o organizaþie, cine o va face, cum vafi fãcut. (ISO 14004)

Sistem de management de mediu (SMM) Structura organizaþionalã, responsabilitãþile, practicile, procedurile,

procesele ºi resursele pentru dezvoltarea, implementarea, realizarea,analizarea ºi actualizarea politicii de mediu.

Studiu de impact asupra mediului (SIM) Documentul care conþine descrierea ºi rezulatele evaluãrii impactului

de mediu. Este redactat în cadrul procesului de evaluare a impactului demediu.

Substanþe periculoase Orice substanþã sau produs care, folosit în cantitãþi, concentraþii saucondiþii aparent nepericuloase, prezintã risc semnificativ pentru om,mediu sau pentru bunurile materiale; pot fi explozive, oxidante,inflamabile, toxice, nocive, corozive, iritante, mutagene, radioactive.(Legea Protecþiei Mediului)

Titularul proiectului sau activitãþii Persoana fizicã sau juridicã care propune, deþine ºi/sau gospodãreºte o

activitate economicã sau socialã. (Legea Protecþiei Mediului)

Transpunere Mãsuri legislative, reglementative sau administrative obligatorii luate deo autoritate competentã pentru a fi incorporate în cadrul sistemului dedrept naþional obligaþiile, drepturile ºi sarcinile cuprinse în DirectiveleUE. Transpunerea include nu numai preluarea „ad litteram“ aprevederilor Directivelor în cadrul legislaþiei naþionale, dar ºi a tuturorcondiþiilor suplimentare, cum ar fi amendarea, revocarea sauschimbarea legislaþiei naþionale pentru a evita discrepanþele ºi pentru

asigurarea ca legislaþia nationalã sã reflecte conþinutul directivelor. (E.Mostert - The Challenge of Public Participation)

Utilizare durabilã Folosirea resurselor regenerabile într-un mod ºi o ratã care sã nuconducã la declinul pe termen lung al acestora, menþinând potenþialullor în acord cu necesitãþile si aspiraþiile generaþiilor prezente ºi viitoare.(Legea Protecþiei Mediului)

Zonã umedã Zonã cu exces de umiditate care include mlaºtini, regiuni inundabile,limane, estuare ºi lagune. (Legea Protecþiei Mediului)

145


Ghi

d p

ract

ic

147

Bibliografie ºi alte resurse

1. Asociaþia de Standardizare din România – SR ISO 14050:1999 – Management de mediu.

Vocabular – Bucureºti, ASRO, 1999;2. Comisia Europeanã – Ghid Privind Aproximarea Legislativa de Mediu a Uniunii Europene –

Document de lucru al Comisiei Europene, Bruxelles 25.08.97;3. Institutul Român de Standardizare – SR EN ISO 14001:1997 – Sisteme de management de mediu

– Specificaþii ºi ghid de utilizare, Bucureºti, IRS, 1997;4. Institutul Român de Standardizare – SR EN ISO 14004:1998 – Sisteme de management de mediu

– Ghid privind principiile, sistemele ºi tehnicile de aplicare – Bucureºti, IRS, 1998; 5. Johnson, C., Hunt, D. – Environmental Management Systems – Berkshire, McGraw-Hill Book

Company, 1995;6. Mostert, E. – The Challenge of Public Participation – Delft University of Technology (Regatul

Þãrilor de Jos), 2002;6. North, K. – Environmental Business Management – Geneva, International Labour Organization,

1997;8. LEGEA nr. 137/1995 din 29 decembrie 1995 privind protecþia mediului, publicatã în Monitorul

Oficial cu numãrul 70 din data de 17 februarie 2000.

123819849 civitas manual de dezvoltare durabila 2

Documents