Grigore Ureche(1590-1647) • “Cronica lui Ureche ne da o

destul de cuprinzatoare idee

asupra trasaturilor caracteristice

umanismului romanesc

incipient.In scrierea lui Ureche

intalnim patriotismul

local,modolvenesc,cu noua

conceptie moderna in plin proces

de elaborare:a unitatii de

origine,de neam si de limba a

locuitorilor celor trei Tari

Romane.”

Valori nationale • Scriind despre niste vremuri de

,,multa neingaduinta si mare zarva”,

cand pe om ,,norocul lui cel prostu

iarasi il lasa la zminteala” si cand

arata ,,lucruri omenesti catu sunt de

fragede si neadevarate”,Ureche nu

face doar o simpla compilatie de

izvoare.Marele vornic impune un

punct de vedere; si atunci cand

mediteaza la oranduiala lumii in

care toate sunt tocmite,dar si atunci

cand,stiind toate acestea,afirma ca

,,nu avem nimica pre lume fara

numai lucruri bune”.

• Ureche arata pentru prima data ca in

limba romana au patruns cuvinte nu

numai de la slavi,ci si de la alte

popoare:,,Asijderea si de la frinci,noi

zicem cal,ei zic caval; de la greci

straste,ei zic stafas; de la lesi prag,ei

zic prog; de la sarbi caracatita si

altele multe ca acestea din toate

limbile,carele nu le putem sa le

insemnam pe toate.”Incheierea acestui

citat dovedeste ca Ureche facuse un

examen mai larg si ca avea probabil

exemple mai multe,dar n-a considerat

necesar sa le introduca pe toate.

Idei lingvistice

• “Este de ajuns sa ne referim la

celebrul portret a lui Stefan cel

Mare,dat ca exemplu ce concizie si

precizie de nuante,in toate istoriile

literare.Modelul clasic al acestui

portret este,cu siguranta, vestitul

portret al lui Hannibal,facut de Titu-

Liviu.In cateva linii simple,Ureche a

prins efigia lui Stefan,dupa cum

istoricul roman a gravat figura marelui

pun.El simte nevoia de a contur

propriu portretelor sale,ce nu sunt

fizice sau anecdotice,ci tin de

caracterologia istorica”

Arta portretului

• Grigore Ureche a fost un om de mare

cultura.Cunostiintele acumulate,scoase

din izvoare,au devenit elemente vii si

bine asimilate.De aici a rezultat

echilibrul,rar,al cronicii sale sub toate

aspectele ei:date

esentiale,expunere,stil.Stilul sau nu

este unul stiintific,incapabil sa

incalzeasca materia,ci stilul cu putere

de a invia datele moarte.Pentru vremea

aceea,impaca,asadar,cerintele istorice

cu cele literare.”

Stilul

• Costin este ceea ce se numeste un

om clasic,care traieste acut

sentimentul labilitatii si

precaritatii.Tragismul

cronicarului proclama valorile

vietii,ridicand protestul sau

impotriva,,cumplitelor vremi de

acmu”,dar afirmand idealul altora

in care,,pe langa alte trebi sa aibi

vreme si cu cetitul cartilor a face

iscusita zabava.”

Miron Costin(1633-1691)

• Continuand cronica Moldovei eroice a lui

Grigore Ureche,Costin este cronicarul unei

epoci de declin politic,declin caruia ii va

da(spre deosebire de urmasul

sau,Neculce)semnificatia unui proces

tragic.Letopisetul Tarii Moldovei e un

inventar necrutator al intamplarilor tragice

care pornesc toate,de la unul si acelasi

pacat,denumit traditional<pofta> sau

<zavistie>,dar pe care noi il vom numi

hybris,pentru ca acesta este de

fapt,sensul,,poftei”in gandirea lui Costin si

pentru ca termenul grec pune in evidenta si

motiveaza structura tragica a universului

costinian.

Etic si istoric

• Costin a reusit-pentru doua veacuri-sa

toarne in tipare noi constiinta de sine a

poporului roman.Aduce orizonturile

istoriografiei romanesti la nivelul

istoriografiei umaniste din strainatate si

insereaza datele pe firul unei istorii

nationale,facand apoi din ea temelia

constiintei nationale a unui popor

intreg.El este primul istoric care incearca

sa intrevada vicisitudinile acestei latinitati

de-a lungul vremurilor si formuleaza

teoria,,retragerii in munti”din fata

valurilor barbare,teorie eronata,dar in

vigoare pana aproape de timpul nostru.

Constiinta nationala

• Adevarata contributie a lui Costin la scrisul

romanesc este sintaxa.Cunoscator al frazei

latine,el a desfasurat-o in moldoveneste in

spiritul si cu ajutorul limbii

noastre,pastrandu-I toate registrele si toate

fluierele.Cu el sintaxa literara apare

inceputa si cu desavarsire incheiata,in stare

de a exprima orice gand.(,,Dupa Dragos

Voda au statut domn fiul sau,Sas Voda,si

au domnit patru ani,si s-au savarsit si au

ramas domn fiu-sau,Latco Voda,si au

domnit opt ani.”).Combinand coordonarea

vorbirii orale cu subordonarea frazei

latine,Miron creeaza un corp sintactic cu

fraze inegale,asemenea unei melodii.”

Sintaxa literara

• Neculce orienteaza literatura

culta de la primii ei pasi spre

foclor.El intra pe poarta

legendei,a istoriei populare si

prelucreaza substanta folclorica

in prima sa actiune de

culegere,sub numele de O sama

de cuvinte.Prin cronica lui

Neculce,literatura culta se naste

fara orgoliul de a se separa net

de folclor.

Ion Neculce (1672-1745)

• Neculce construieste expresia in spiritul cel mai natural al

limbii,de aceea,deosebirea de limba vie,vorbita,a

poporului ramane aproape imperceptibila.Imaginea

literara nu este cautata,se identifica cu normalul din viata

si natura.

• Nu mai e nevoie sa aratam cat datoreaza poporului limba

idiomatica a cronicarului.Chiar ,,metoda” de lucru a lui

Neculce e populara; el povesteste ceea ce e inscris in

inima sa.

Influente folclorice

• Neculce revela si impune totodata literaturii

romane expresivitatea impinsa pana la magie a

limbii,o inalta estetica a exprimarii.Frazele lui ne

procura adeseori,dincolo de intelesurile nu odata

comune,extraordinare placeri fonice.Le citim si le

recitim,ni le evocam intr-o consternata vraja.

Magia limbii

• Neculce,spre deosebire de Ureche,schiteaza istoria vietii

unui om,reconstituie antecedente,pentru ca in anumite

cazuri sa-si imagineze personajul in ipostaze

viitoare,probabile.Portretul lui Neculce se structureaza

intr-un mod particular,punctand momente in evolutia

oamenilor.Lui Neculce ii sunt specifice portretele-

biografii.

• Urmarind oamenii in evolutie,in schimbarile pe care le

sufera in momente diferite din viata lor,cronicarul are

posibilitatea sa evidentieze ceea este in permanenta si ce e

accidental in fizionomia morala a acestora.

Tehnica portretului

Cei trei mari cronicari sustin prin intermediul

lucrarilor lor ca limba romana este urmasa

limbii latine. Se considera ca cronicarii au avut

o mare contributie la tot ceea ce tine de poporul

roman si intemeierea sa.„Intemeierea reprezinta

pentru o comunitate ceea ce este certificatul de

nastere pentru un individ.”