Cererea turistică - reprezintă o manifestare a unei nevoi de ordin superior, care poate fi uşor localizată, dacă utilizăm ierarhia trebuinţelor, după Maslow

Cererea de turism se poate defini ca fiind: „cantitatea solicitată de o persoană sau de întreaga clientelă, dintr-un anumit produs sau serviciu turistic, oferit de o agenţie sau firmă de turism dată, la un preţ bine precizat, într-o zonă sau interval de timp delimitate, în anumite conditii de mediu acceptate de client”

turişti care preferă destinaţiile de lux – pentru aceştia constrângerile economice nu influenţează în sens restrictiv alegerea unui anumit produs sau serviciu turistic;

turiştii activi – încearcă să găsească oferta cea mai potrivită pentru ei, astfel încât să poată stabili un echilibru financiar între mijloacele lor economice şi cererile pentru călătoriile de vacanţă;

turiştii pasivi – a căror aspiraţii pentru cumpărarea unui anumit produs sau serviciu turistic nu depăşesc limitele condiţiilor lor economice.

- Cerere a pieţei turistice – reprezentând numărul de vizitatori corespunzători sectorului geografic dat, în cursul unei perioade precizate, în condiţiile determinate de mediu şi răspunzând unui program de marketing specific;

- Cererea potenţială – corespunde limitei către care tinde cererea pieţei, dacă eforturile de marketing ale sectorului turistic cresc la maximum; astfel, condiţiile economice mai bune cresc potenţialul pieţei turistice;

- Previziunea cererii turistice – indică, pentru o perioadă viitoare determinată, care va fi nivelul cererii în funcţie de eforturile de marketing ale întreprinderilor.

Este o stare nedorită de firma de turism, manifestată printr-o respingere a produselor şi serviciilor turistice oferite pe piaţă (este vorba de atitudinea manifestată de părinţi faţă de anumite tipuri de distracţie).

Este, de asemenea, o cerere nedorită de firma de turism, însă mai puţin periculoasă, comparativ cu cererea negativă şi se manifestă prin respingerea produsului sau serviciului turistic din cauza lipsei de informaţii, venituri mici, preţuri exagerate şi calitate necorespunzătoare.

Îmbracă mai multe forme şi cuprinde numărul de persoane care cumpără şi consumă produsul sau serviciul oferit de piaţă. Formele acestui tip de cerere sunt:

cererea în dezvoltare – produsul turistic se află în faza de creştere şi se vinde foarte bine, înregistrând valori pozitive;

cererea deplină – produsul turistic se află în faza de maturitate;

cererea în declin – specifică fazei declinului. Sunt necesare măsuri de revigorare a cererii;

cererea neregulată – înregistrează valori neregulate şi este specifică turismului sezonier;

cererea excesivă – situaţie în care firmele de turism nu mai fac faţă solicitărilor şi trebuie să aplice metode de descurajare selectivă a cumpărătorilor;

cerere indezirabilă – contravine unor interese ale firmei turistice, ale clientelei sau ale societăţii în ansamblu.

Este specifică situaţiilor când cererea turistică există, neexistând în schimb produsul sau serviciul turistic.

Este o stare a cererii care nu se poate materializa din cauza unor motive obiective, dar care se poate transforma în cerere efectivă

Trebuinţa de produse şi servicii turistice: În lipsa acesteia cererea de produse şi servicii turistice nu se poate manifesta

Disponibilitatea de timp liber: Presupune existenţa unor concedii plătite de către stat sau firme private.

Factori economici: Venitul personal sau familial care a înregistrat o tendinţă de creştere într-un număr important de ţări, stimulând în acest sens consumul de produse şi servicii turistice

Factori demografici: Presupune luarea în considerare a comportamentului populaţiei în funcţie de originea acestora şi de caracteristicile lor demografice

Gradul de urbanizare: Implică o anumită structură şi dezvoltare economică, generatoare la rândul său de impulsuri

motivaţionale şi disponibilităţii materiale, reflectată în cererea de produse şi servicii turistice.

Factori sociali: Au în vedere valorificarea socială a vacanţelor prin organizarea unor întâlniri între societăţi şi culturi diferite

Organizarea şi promovarea: Trebuie să asigure şi să permită o rentabilitate maximă, absorbind cererea şi controlând oferta de produse şi servicii turistice.

Sezonalitatea: Influenţează puternic cererea pe piaţa produselor şi serviciilor turistice.

Elasticitatea cerere – preţ: Ne arată cu câte procente creşte sau scade cererea când preţurile variază cu un procent

Factori psihologici: Sunt dificil de estimat şi cuantificat, deoarece vizează aspecte individuale ale consumatorilor de turism

Factori culturali: Nivelul de instruire şi educaţie, diferenţele de cultură între regiunile de origine a turistului şi destinaţie, respectul pe care îl manifestă acesta faţă de alte valori culturale

Progresul tehnic: Înregistrat în mod deosebit în rândul mijloacelor de transport şi în infrastructura turistică.

Gradul de accesibilitate la anumite obiective turistice: Este vorba de distanţele la care se situează obiectivele turistice faţă de zonele de reşedinţă ale consumatorilor

Oferta turistică: Are un rol deosebit de important în manifestarea şi realizarea efectivă a cererii, care poate fi considerată reală şi concretă numai în măsura în care are un corespondent în ofertă.

Factori politici: Legislaţia şi acordurile bi şi multilaterale în domeniul turismului, facilităţile acordate de stat în domeniul

vizelor şi a altor documente de călătorie, reglementări vamale, etc.

Dintre tendinţele înregistrate în turism la nivel mondial menţionăm:

diminuarea rolului elasticităţii preţ în alegerea produsului turistic, pe fondul creşterii rolului raportului preţ/calitate;

vacanţele devin mai active, mai particularizate, mai valorizate;

creşterea rolului condiţional al mediului şi al comunicării, al integrării şi raportării la valorile mediului receptor în alegerea unui produs turistic, ducând la apariţia turismului „integrat” numit şi turism „verde”;

creşterea valorii vieţii – în sensul de apreciere mai mare dată calităţii vieţii, securităţii şi sănătăţii;

creşterea valorii timpului liber – se datorează standardizării cotidianului şi a creşterii productivităţii muncii, costul de oportunitate al timpului liber devine din ce în ce mai ridicat

diminuarea accelerată a cererii interne de turism, din cauza scăderii puterii de cumpărare a populaţiei; scăderea solicitărilor pentru turismul intern în

favoarea turismului extern, datorită aceluiaşi nivel al costurilor; reducerea turismului de masă datorită tendinţei de ruralizare a populaţiei şi a scăderii nivelului de trai; creşterea cererii în anumite zone ale ţării (de regulă cele muntoase) pentru turismul de week-end datorită reducerii duratei săptămânii de lucru dar şi a creşterii numărului de autoturisme ale populaţiei, care favorizează transportul până la destinaţie; reducerea duratei medii a sejurului, datorită reducerii veniturilor reale disponibile pentru călătorii.

diminuarea continuă a cererii turistice din străinătate pentru piaţa românească din cauza instabilităţii politice, a calităţii scăzute a serviciilor oferite şi gama relativ restrânsă a programelor turistice de agrement;

creşterea nesemnificativă pentru agroturismul românesc – un număr însemnat de turişti străini preferă înnoptările la casele particulare şi mai ales acolo unde se mai păstrează tradiţiile cu specific local;

diminuarea cererii pentru litoralul românesc din cauza ofertei modeste de produse şi servicii turistice;

PRODUCŢIA TURISTICĂ

Oferta turistică

Ansamblul atracţiilor (naturale, istorice etc.) care pot determina interesul turiştilor, împreună cu potenţialul de servire a reţelei de unităţi turistice (baza materială, infrastructură) orientate spre satisfacerea cererii potenţialilor turişti.

Oferta poate fi analizată din trei puncte de vedere:

1. Descrierea industriei turistice şi a activităţilor sale (inclusiv managementul şi marketingul)

2. Dezvoltarea spaţială (dezvoltarea geografică) şi interacţiunile care caracterizează industria la nivel local, naţional şi internaţional

3. Efectele care rezultă din dezvoltarea industriei

Oferta turistică - grupează ansamblulelementelor care concură la obţinereaprodusului turistic, respectiv: • potenţial natural şi antropic, • echipamentul de producţie a serviciilor

turistice, • diversitatea bunurilor materiale

destinate consumului turistic, • forţa de muncă specializată în

activităţile specifice turismului, • infrastructura turistică şi • condiţiile de comercializare.

Ansamblul de servicii care mobilizează forţa de muncă, echipamentul de producţie şi bunurile materiale, şi care, în cadrul unei ambianţe specifice, se materializează într-un consum efectiv.

Producţia turistică (notată Pt) poate fi cel mult egală cu oferta turistică (notată Ot), adică Pt<=Ot, în timp ce pe piaţa bunurilor materiale, oferta este cel mult egală cu producţia, O<=P.

Oferta turistică există şi independent de producţie. Comparativ, în sectorul producţiei bunurilor materiale oferta acestora nu se poate detaşa de existenţa

unei producţii.

Structura ofertei turistice nu coincide întotdeauna cu structura producţiei turistice, în timp ce structura ofertei de bunuri materiale reflectă structura producţiei respective.

Oferta turistică este fermă – există atâta timp cât sunt prezente elementele ce intră în structura sa, pe când producţia turistică este efemeră – există atâta timp cât se manifestă consumul şi se întrerupe odată cu încetarea consumului.

A. Principala caracteristică a ofertei turistice o reprezintă complexitatea şi eterogenitatea sa. Aceasta vizează atât structura ofertei cât şi structura producţiei turistice. Totuşi cu toată diversitatea, elementele structurale ale ofertei turistice pot fi grupate în două categorii: elemente de atracţie (resurse naturale şi antropice) şi elemente funcţionale (echipamentul şi

serviciile aferente produsului turistic).

B. Cea de-a doua caracteristică a ofertei o constituie rigiditatea sa. Aceasta are mai multe aspecte:

imobilitatea ofertei şi producţiei turistice, care pentru a-şi dovedi utilitatea prin consum, presupune deplasarea consumatorului în bazinul de manifestare a acesteia şi nu a produsului în bazinul cererii.

imposibilitatea stocării ofertei rigiditatea ofertei în amplasarea capacităţilor

de producţie turistică, care sunt localizate la „sursă”, deci în perimetrul sau în apropierea elementului atractiv, ceea ce exclude alte posibilităţi ale localizării producţiei.

imposibilitatea adaptării ofertei la oscilaţiile cantitative de tip sezonier ale cererii turistice, generate de diversitatea motivaţiilor. Această ultimă faţetă a rigidităţii are consecinţe economice majore, regăsite în profitabilitatea şi gradul de risc al investiţiilor în oferta turistică.

De neignorat este faptul că rigiditatea ofertei turistice antrenează, alături de alte cauze, unele consecinţe socio-economice negative în ramurile economice antrenate în crearea sa. Astfel, subutilizarea unora dintre elementele funcţionale ale ofertei din turism atrage mărirea duratei de amortizare a investiţiilor, uzura morală a mijloacelor fixe şi amânarea momentelor de retehnologizare a producţiei turistice.

C. Cea de a treia caracteristică a ofertei turistice, conturată ca o alternativă la rigiditatea sa, cu efecte de atenuare a fenomenelor negative enumerate mai sus, este existenţa în cadrul unor limite a unui efect de substituire a unui tip de ofertă cu altul, care satisface motivaţii ce se pot substitui între ele.

De exemplu în condiţiile în care producţia turistică mobilizează numai o parte din oferta turismului de odihnă şi recreere, capacităţile suplimentare din perioada respectivă pot fi valorificate prin producţia turismului de afaceri. Pentru viabilitatea acestei alternative se impune ca elementele constitutive ale ofertei în cauză să aibă un caracter polifuncţional, să poată satisface mai multe alternative de consum fără cheltuieli specifice suplimentare.

1.Teritoriul: condiţia de existenţă a ofertei;

Influenţa poate fi exprimată cantitativ princapacitatea de primire a teritoriului şicalitativ prin nivelul de atractivitate.

Cp =(St/Sn)*kunde: Cp – capacitatea de primire a teritoriului (rezultatul

obţinut se exprimă în număr de persoane) St – suprafaţa teritoriului respectiv Sn – suprafaţa normală pentru petrecerea unui sejur

(m2/turist) k – coeficient cuprins între 0.5 – 1 în funţie de

caracteristicile teritoriului

Evaluarea valorii turistice a teritoriului în funcţie de elementele de atractivitate:

frumuseţea naturală a peisajului; configuraţia geografică; condiţii meteorologice; patrimoniul cultural şi istoric; valoarea terapeutică a factorilor

ambientali naturali; originalitatea, frecvenţa şi diversitatea

florei şi faunei.

Evaluarea valorii turistice a teritoriului în funcţie de distanţa dintre “bazinul”

cererii de turism de teritoriul turisticconsiderat. Evaluarea ţine cont mai mult

de accesibilitatea lui: Distanţa fizică; Costul deplasării.

2.Nivelul de dezvoltare a sectorului terţiar

(serviciile): dezvoltarea transporturilor, telecomunicaţiilor, a serviciilor medicale, etc.

3.Baza materială turistică Efortul investiţional pe un loc de cazare,agrement etc. este invers proporţional

cu gradul de atractivitate a resurselor naturale.

4.InfrastructuraTransporturi şi telecomunicaţii

oferta de produse şi servicii turistice înregistrează o tendinţă de grupare a serviciilor turistice, tendinţă care determină apariţia unor grupuri de firme mari şi foarte mari, cum ar fi cele înregistrate în domeniul hotelier unde au apărut lanţuri voluntare, în scopul oferirii unui produs omogen şi de calitate superioară la aceleaşi niveluri de preţuri;

accentuarea globalizării pieţei produselor şi serviciilor turistice – este vorba de acel fenomen de convergenţă a gusturilor turiştilor şi a preferinţelor lor pentru un anumit standard al calităţii serviciilor turistice. Exemplul cel mai elocvent îl reprezintă tendinţa de tehnologizare, de dezvoltare a sistemelor de rezervare computerizate la nivel mondial.

oferta de produse şi servicii turistice urmează o tendinţă de diversificare ca urmare a diversificării cererii de produse şi servicii turistice – manifestată prin oferirea unei game tot mai mari de produse şi servicii turistice, capabile să satisfacă o sferă largă de preferinţe.

concentratea ofertei de produse şi servicii turistice – se manifestă în trei sensuri: pe orizontală, pe verticală şi sub

formă de conglomerate turistice.

bogata şi variata gamă de resurse turistice naturale şi antropice, îi conferă României o mare disponibilitate pentru turism. Revelatoare în acest sens este declaraţia secretarului general al Organizaţiei Mondiale a Turismului: „o ţară care are în patrimoniul său Delta Dunării, Litoralul Mării Negre, Mănăstirile din Nordul Moldovei şi numeroase destinaţii de cură balneară ar putea trăi şi prospera numai din turism”.

declin abrupt al cererii de produse şi servicii turistice interne şi externe, cauzat de restructurarea economică, inflaţia, privatizarea, descentralizarea, noile iniţiative legislative, conflicte dintre vechile mentalităţi şi noile direcţii în care s-a angajat societatea românească.

creşterea ofertei de produse şi servicii turistice pentru potenţialii cumpărători, datorită faptului că România deţine un variat şi bogat potenţial turistic: sejur pe litoral, în staţiuni de munte, în staţiuni balneoclimaterice, de sporturi de iarnă, vânătoare, pescuit, circuite turistice culturale.

dezvoltarea turismului la sfârşit de săptămână – care se concretizează în sejururi scurte în zone preorăşeneşti sau rurale, în staţiuni balneoclimaterice, în drumeţii montane.

valorificarea necorespunzătoare a resurselor turistice – fapt ce a contribuit la diminuarea valorii pe piaţă a acestora şi la prezentarea necompetitivă a produselor turistice la nivel internaţional.