1 petru

Har rmulticoloHar multicolorpentru vremuri cenuºii

I

Grupuri de ucenicieBiserica Baptistã “Harul”

Titan-Bucureºtioctombrie-decembrie

2016

Acest material nu este un studiu biblic, ci un ghid pentru studiu biblic.

3

1 Petru 1

INTRODUCERE

Din Evanghelia dupã Marcu am învãþat cã ucenicul lui Isus îºi urmeazã Învãþãtorul purtând o cruce în spate. Chemarea la ucenicie nu este nici mai mult nici mai puþin decât chemarea la a-L urma pe Isus în viaþã, în moarte ºi în înviere, cu orice preþ. Costul uceniciei înseamnã adesea renunþare la drepturi ºi posesiuni, la confortul propriu, ºi acceptarea suferinþei, a batjocurii ºi chiar a morþii de dragul lui Isus. Petru a fost un astfel de ucenic al Mântuitorului, care a plãtit costul uceniciei ºi a devenit unul dintre apostolii cu cea mai mare influenþã din secolul I. Evanghelia dupã Marcu poartã amprenta predicilor sale, aºa cum mãrturisesc scrierile pãrinþilor Bisericii din sec. II-III. De asemenea, Petru a scris douã epistole pe care le avem în Noul Testament.

Epistolele Noului Testament au fost scrise de apostolii Mântuitorului pentru a rãspunde unor nevoi specifice ale unor biserici locale. De aceea este important sã încercãm sã înþelegem din textul epistolelor ºi din istorie contextul destinatarilor pentru a interpreta corect rãspunsul apostolilor. Duhul Sfânt i-a cãlãuzit pe apostoli ºi i-a inspirat sã transmitã un mesaj valabil pentru primii destinatari din sec. I, dar ºi pentru toate generaþiile de credincioºi, care se vor confrunta cu probleme similare. Astfel textul epistolei are autoritate apostolicã ºi este prescriptiv, adicã ne învaþã ce trebuie sã facem într-o situaþie ca aceea.

CONTEXTUL destinatarilor scrisorii lui Petru

Dupã circa treizeci de ani (33-63 d.H.) de vestire a evangheliei în tot Imperiul Roman, au fost înfiinþate comunitãþi creºtine pretutindeni, alcãtuite atât din evrei, cât ºi din neevrei. Cum prevestise bãtrânul Simeon insuflat de Duhul Sfânt, aºa s-a întâmplat: „Copilul acesta este rânduit… sã fie un semn care va stârni împotrivire.” (Luca 2:34). ªi lucrarea lui Isus a stârnit împotrivire în timpul vieþii Lui, dar mai ales dupã învierea ºi înãlþarea Sa. Aºa recunosc ºi iudeii din Roma în faþa lui Pavel ajuns în final în capitala imperiului: „ºtim cã partida aceasta (n.ed. creºtinismul!) pretutindeni stârneºte împotrivire” (Fapte 28:22). Iniþial creºtinismul a fost prigonit de iudaism, fiind considerat o erezie periculoasã, întrucât Isus pretindea cã este Dumnezeu, iar urmaºii Lui pretindeau cã a înviat din morþi ºi a fost înãlþat la cer. Ulterior, creºtinii au fost prigoniþi ºi de autoritãþile romane pentru cã declarau cã „Hristos este Domnul” ºi refuzau sã declare cã „Cezar este Domnul”. Deºi perioadele de persecuþie generalizatã au fost relativ puþine (sub Diocleþian, de ex.) ºi multe episoade de

4

persecuþie au fost locale, totuºi creºtinii din primul secol erau permanent sub ameninþarea prigoanei.

În contextul acesta, Petru scrie cele douã epistole ale sale, fiind el însuºi sub ameninþarea arestãrii ºi a execuþiei sub domnia împãratului roman Nero. Iatã ce declarã el în a doua sa epistolã, scrisã la puþin timp dupã prima, în anul 64 d.H:

„Socotesc cã este drept, cât voi mai fi în cortul acesta,

sã vã þin treji aducându-vã aminte;

cãci ºtiu cã dezbrãcarea de cortul meu va veni deodatã,

dupã cum mi-a arãtat Domnul nostru Isus Hristos”. (2 Petru 1:13-14)

Petru vorbeºte aici de moartea sa care fusese prevestitã de Mântuitorul (vezi Ioan 21:18-19). De aceea el continuã ºi spune:

„Îmi voi da dar osteneala ca ºi dupã moartea mea,

sã vã puteþi aduce aminte de aceste lucruri.”(2 Petru 1:15)

Cum îi ajutã Petru pe destinatarii sãi sã îºi aducã aminte de învãþãturile lui ºi dupã moartea sa? Scriindu-le! Conform tradiþiei creºtine, cãreia nu avem motive sã nu îi dãm crezare în privinþa aceasta, Petru ºi Pavel au fost martirizaþi sub împãratul roman Nero (prin anul 66 d.H.), dupã ce acesta i-a acuzat pe creºtini cã au dat foc Romei în anul 64 d.H. Aºadar, Petru scrie bisericilor persecutate din perioada aceea.

Scopul scrierii celor douã scrisori ale sale este declarat chiar de Petru în cea de-a doua epistolã a sa:

„Preaiubiþilor, aceasta este a doua epistolã pe care v-o scriu. În amândouã caut sã vã trezesc mintea sãnãtoasã,

prin înºtiinþãri, ca sã vã fac sã vã aduceþi aminte

de lucrurile vestite mai dinainte de sfinþii proroci ºi de porunca Domnului ºi Mântuitorului nostru,

datã prin apostolii voºtri.” (2 Petru 3:1-2)

5

În ce priveºte Prima epistolã a lui Petru, contextul ºi scopul scrierii ei este declarat ºi mai specific în finalul acestei prime scrisori:

„Dumnezeul oricãrui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veºnicã,

dupã ce veþi suferi puþinã vreme, vã va desãvârºi, vã va întãri, vã va da putere ºi vã va face neclintiþi. A Lui sã fie slava ºi puterea în vecii vecilor! Amin.” (1 Petru 5:10, 11)

Acesta este contextul destinatarilor: suferinþa. ªi nevoia lor: încurajarea harului acordat în suferinþã. Sunt „felurite încercãri” prin care trece creºtinul, dar ºi Dumnezeu ne oferã ajutor printr-un „har felurit”, pe care îl manifestã faþã de noi. În versetele urmãtoare, Petru dezvãluie clar scopul scrierii, poºtaºul care va duce scrisoarea la destinatari, biserica localã din care scrie ºi relaþia specialã cu Marcu.

„V-am scris aceste puþine rânduri prin Silvan,

care cred cã este un frate credincios, ca sã vã sfãtuiescºi sã vã adeveresc cã

adevãratul har al lui Dumnezeu este harul acesta de care v-aþi alipit. Biserica

aleasã cu voi, care este în Babilon,

vã trimite sãnãtate. Tot aºa ºi Marcu,

Fiul meu.” (1 Petru 5:12, 13)

Aºadar, Petru scrie celor chemaþi de Hristos Isus la slava Sa veºnicã, dupã ce vor „suferi puþinã vreme”. Petru scrie ca sã-i sfãtuiascã ºi sã-i încurajeze în mijlocul suferinþei. Însã Petru scrie ºi ca sã le confirme încã o datã cã nu s-au înºelat crezând cã Isus este Mesia, cã harul de care s-au alipit este harul autentic al lui Dumnezeu. Suferinþa îi clãtina pe unii în convingerile lor, ºi Petru scrie pentru a le întãri convingerile ºi a le pãstra credinþa sãnãtoasã în harul lui Mesia Isus.

6

Petru trimite scrisoarea prin Silvan (sau Sila), care se pare cã a avut un rol important ºi în redactarea epistolei într-o limbã greacã impecabilã. Sila sau Silvan a fost ºi colaboratorul lui Pavel în a doua cãlãtorie misionarã (Fapte 15:40), a suferit cu Pavel în închisoarea din Filipi (Fapte 16:19-34). De asemenea, apare tot ca un colaborator al lui Pavel în câteva epistole (1 Tesaloniceni 1:1; 2 Tesaloniceni 1:1). Silvan este poºtaºul care duce scrisoarea prin cele patru provincii romane: Pont, Galatia, Capadocia, Asia ºi Bitinia (Pont ºi Bitinia se pare cã formau aceeaºi provincie). Vezi harta la p. 8!

Biserica „aleasã care este în Babilon”, de unde scrie Petru, a fost interpretatã ca fiind Roma. Au mai fost propuse spre analizã ºi alte variante de interpretare: Babilonul din Mesopotamia, Babilonul din Egipt sau Ierusalimul. Cei mai mulþi cercetãtori biblici considerã pe baza informaþiilor extrabiblice, cã Babilonul este o metaforã aici pentru Roma.

Epistola este scurtã dar are un mesaj puternic. În doar 105 versete, Petru reuºeºte sã dea învãþãturã despre: mântuire, rãscumpãrare, moºtenirea veºnicã, sfinþenie, încredere în Dumnezeu, mângâiere în suferinþã ºi multe alte adevãruri spirituale pe care le vom descoperi aprofundând mesajul epistolei lui Petru.

Suntem pregãtiþi sã trãim viaþa creºtinã într-o lume necreºtinã?Suntem pregãtiþi pentru suferinþã, batjocuri, împrãºtiere?Avem capacitatea de a vedea slava care urmeazã patimilor?

Bibliografie consultatã

Grudem, Wayne, 1 Peter, Tyndale New Testament Commentaries, IVPMacArthur, John, 1 Peter, New Testament Commentary, Moody PublishersFãrãgãu, Beniamin, 1 Petru, Istoria binecuvântãriiWiersbe, Warren, Be Hopeful, Victor Books***NIV, Study Bible, 1 Petru, Zondervan

Resurse onlinewww.biblehub.com/1Peter

7

LECÞIA 1

1 Petru 1:1-2 Aleºi, strãini, împrãºtiaþiPetru,

apostol al lui Isus Hristos, cãtre (cei)aleºi

(care trãiesc ca) strãini, Împrãºtiaþi

prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia ºi Bitinia,

dupã ºtiinþa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatãl,prin sfinþirea lucratã de Duhul,

spre ascultarea lui Isus Hristos ºi

Stropirea cu sângele Lui:

Harul ºi pacea sã vã fie înmulþite !

ADEVÃRUL APROFUNDATHarul în adâncime (Ezra 9:10; Iacov 1:25)

1:1 Expeditor ºi destinatari

Identificarea expeditoruluiPetru, un apostol al lui Isus

Petru se numeºte pe sine ºi „martor al patimilor lui Hristos/Mesia ºi pãrtaº al slavei, care va fi descoperitã” (5:1b)

Localizarea geograficã a destinatarilor

Citiþi referinþele biblice ºi scrieþi ce aflaþi despre provinciile romane în care Petru îºi trimite scrisoarea.

Pont (Fapte 2:9; 18:2) _____________________________________________________________

Galatia (Fapte 14:1-13; 16:1-6:18:23; Galateni 1:1-2)__________________________________________________________________________________________________________________________

8

Capadocia (Fapte 2:9)_____________________________________________________________

Asia (Fapte 16:6; 19:8-10)_____________________________________________________________

Bitinia (Fapte 16:7)_____________________________________________________________

Identificaþi provinciile amintite de Petru pe hartã.

Cele cinci provincii romane menþionate de Petru se aflau toate pe teritoriul Turciei de astãzi. Silvan este trimis de apostolul Petru sã cutreiere o zonã foarte extinsã în care erau plantate mai multe biserici. De exemplu, provincia romanã Asia cuprindea Frigia, Misia, Lidia ºi cele ºapte biserici cãrora le scrie Ioan cartea Apocalipsa (Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia, Laodicea). De asemenea Colose era localizat tot în Asia Micã. Galatia cuprindea oraºele Derbe, Listra, Iconia. În unele din aceste provincii ºi oraºe a lucrat Pavel; în altele cum este Pont sau Capadocia au evanghelizat pelerinii care s-au convertit în ziua Cincizecimii la Ierusalim. Cert este cã Silvan a avut o misiune grea sã ducã câte o copie a scrisorii în bisericile din toate aceste provincii romane.

9

ApostolCuvântul apostolos avea în general sensul de „mesager”, „trimis”. Isus aduce o îmbogãþire a semnificaþiei, alegând din mulþimea ucenicilor Lui doar doisprezece pe care i-a numit apostoli (Luca 6:13; Fapte 1:25). Oficiul apostolic însemna autoritate. Apostolii Noului Testament sunt pe acelaºi nivel de autoritate cu prorocii Vechiului Testament (2 Petru 3:2).

Isus HristosDeºi pentru mulþi oameni din zilele noastre numele Isus Hristos înseamnã douã nume proprii, în contextul Bibliei este vorba de fapt de un nume propriu ºi o funcþie. Isus este forma grecizatã a numelui ebraic Iosua, care în aramaicã se pronunþa Ieºua. Hristos este echivalentul grecesc pentru Mesia. În gândirea evreiascã Mesia sau Maºia era persoana salvatoare, care avea sã îndeplineascã o funcþie deosebitã în planul de rãscumpãrare. Mesia urma de fapt sã îndeplineascã tripla funcþie de preot, rege ºi profet pentru rãscumpãrarea deplinã a poporului ales. Aºadar când destinatarii lui Petru citeau „apostol al lui Isus Hristos” ei înþelegeau „trimis cu autoritate de Mesia Isus”. Aceastã inversiune (Hristos Isus în loc de Isus Hristos) apare în 1 Petru 5:10 ºi nu este întâmplãtoare. Cei care erau creºtini dintre evrei sufereau tocmai pentru cã credeau cã Isus este Mesia.

Cuvinte-cheie explicate

Cei aleºiTermenul eklektois, care apare de douãzeci ºi douã de ori în Noul Testament, se referã la persoane alese de Dumnezeu din mijlocul altora care nu sunt aleºi, pentru a fi incluse în poporul lui Dumnezeu, acesta fiind un mare privilegiu ºi o mare binecuvântare (Matei 20:16; 24:31; Romani 8:33). Pentru primii destinatari ai lui Petru acest privilegiu al alegerii rezona cu pasaje din Vechiul Testament care vorbeau despre Israel ca popor ales al lui Dumnezeu. Asta însemna cã Petru le conferã statutul privilegiat al poporului ales creºtinilor care erau împrãºtiaþi, strãini, cãlãtori ºi prigoniþi (1 Petru 2:4-10). Din aceeaºi rãdãcinã este ºi cuvântul biblic pentru „bisericã”, eklesia. Mai este important de menþionat cã Petru foloseºte termenul „aleºi” ca adjectiv ºi nu ca substantiv sau verb în participiu, aºa cum apare în unele traduceri sau comentarii. Aºadar Petru nu se referã aici la acþiunea lui Dumnezeu de alegere, ci la o calitate a destinatarilor, asemenea adjectivului „strãini”.

10

Aºadar, Petru le transmite acest mesaj destinatarilor lui care locuiesc temporar în provinciile menþionate: sunteþi cãlãtori, pelerini, rezidenþi, strãini, dar nu în sensul pãmântesc, ci duhovnicesc. De aceea oriunde ar locui pe pãmânt, ei sunt doar rezidenþi, locuitori temporari, doar pentru o vreme. Ei sunt pelerinii aleºi de Regele universului ca sã fie poporul Lui, sã beneficieze de protecþia Lui ºi sã locuiascã veºnic în împãrãþia Lui cereascã. Petru se referã la statutul lor spiritual ºi nu la cel social. Asta are implicaþii profunde pentru înþelegerea statutului creºtinului în lume, atunci ºi astãzi. Nu vã lãsaþi distraºi de la misiunea voastrã în lume de atracþiile lumeºti. Chiar dacã unii

StrãiniAdjectivul parepidemois folosit de Petru pentru destinatarii sãi înseamnã mai degrabã „rezidenþi în altã þarã decât cea cãreia îi eºti cetãþean”, decât „strãini” sau „exilaþi” cum folosesc unele traduceri. Strãini se raporteazã la relaþia cu ceilalþi care sunt bãºtinaºi. Exilaþi sau refugiaþi implicã ideea îndepãrtãrii cu forþa sau forþaþi de împrejurãri. Rezidenþi sau pelerini înseamnã persoane care locuiesc pentru o vreme în altã þarã decât patria lor. Septuaginta (traducerea Vechiului Testament în limba greacã) foloseºte acelaºi cuvânt pentru Avraam, care era „strãin ºi cãlãtor”printre hitiþi (Geneza 23:4). De asemenea întâlnim termenul în Evrei 11:13, unde toþi patriarhii de la Abel la Avraam sunt identificaþi ca „strãini ºi cãlãtori”. Termenul implicã atât ideea cã nu eºti de-al locului, cã locuieºti temporar într-un loc, cât ºi ideea de cãlãtorie spre patria cãreia îi aparþii de drept. Verbul derivat din aceeaºi rãdãcinã se regãseºte într-un decret al regelui Egiptului, prin care se interzicea cãlãtorilor care vizitau celebrul oraº Alexandria sã rãmânã mai mult de douãzeci de zile în oraº. Dupã aceea vizitatorii oraºului erau obligaþi sã se întoarcã în mediul rural pentru a munci în agriculturã pentru folosul întregului regat. Se pare cã cei care vizitau Alexandria erau aºa de fascinaþi de luxul ºi atracþiile oraºului încât nu le venea sã mai plece ºi neglijau munca agricolã din zonele rurale de care depindea bunãstarea oraºului.

ÎmprãºtiaþiDiaspora, termenul folosit de Petru pentru „împrãºtiaþi”, se referea în vremea biblicã la evreii care trãiau „împrãºtiaþi” printre celelalte naþiuni. Termenul era asociat cu imaginea semãnãtorului care împrãºtie sãmânþa pe ogor. ªtim cã Petru nu le scrie doar evreilor creºtini (cf. 2:10; 4:3 º.a.), de aceea sensul capãtã o conotaþie spiritualã pentru viaþa creºtinã. Creºtinii sunt împrãºtiaþi în lume, aºa cum semãnãtorul aruncã sãmânþa pe câmp, ºi trãiesc departe de casa lor cereascã, cu nãdejdea vie cã într-o zi vor ajunge acolo acasã. Acest termen îmbogãþeºte ideea de „cãlãtori pelerini”, în sensul cã cei cãrora le scrie Petru sunt doar o parte a celor împrãºtiaþi de Dumnezeu pe tot pãmântul. Termenul folosit de Petru este substantiv în genitiv: cei aleºi pelerini ai diasporei!

11

dintre voi veþi trãi toatã viaþa în acelaºi oraº pãmântesc, totuºi adevãrata voastrã patrie este în ceruri (Filipeni 3:20), iar pe pãmânt aveþi o misiune de îndeplinit.

CONCLUZIE 1:1

Expeditorul epistolei este Petru, care scrie cu autoritatea de apostol al lui Mesia Isus, de martor al patimilor lui Mesia ºi pãrtaº al slavei viitoare (5:1).Destinatarii sunt creºtinii (evrei ºi neevrei) din provinciile romane menþionate ºi care astãzi sunt pe teritoriul Turciei. Petru îi creioneazã ca „aleºi, pelerini ai împrãºtierii”. Statutul acesta îi defineºte mai degrabã spiritual, decât social. Creºtinii sunt cetãþenii cerului, aleºi ai lui Dumnezeu împrãºtiaþi pe toatã faþa pãmântului, în slujba Împãrãþiei Lui, cãlãtorind spre cer.

ADEVÃRUL PROCLAMATHarul în adunare

________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

12

ADEVÃRUL APLICATHarul în acþiune

Întrebãri, idei, planuri de aplicaþie

1. Faceþi harta grupului de ucenicie. Încercaþi sã localizaþi pe unde sunt împrãºtiaþi ºi locuiesc pentru o vreme aleºii Domnului din grupul dvs.

2. Care este statutul creºtinului în lume ºi care trebuie sã fie relaþia creºtinului cu lumea prezentã, conform pasajelor de mai jos?

Ioan 17:9-16________________________________________________________________________________________________________________1 Corinteni 7:29-31___________________________________________________________________________________________________________Coloseni 3:1, 2______________________________________________________________________________________________________________Filipeni 3:17-20_____________________________________________________________________________________________________________1 Petru 1:1, 16, 17; 2:1_________________________________________________________________________________________________________

3. Având în vedere statutul (ºi misiunea) ucenicilor lui Isus în lume, discutaþi ºi propuneþi acþiuni concrete de corectare a atitudinii ºi faptelor în legãturã cu:

- Relaþiile- Anturajul - Familia - Timpul liber- Serviciul/ºcoala- Biserica - Necazurile- Banii- Bucuriile- Posesiunile- Planurile de viitor etc.

4. Vizitaþi sãptãmâna viitoare cu membrii grupului trei persoane vârstnice din Biserica „Harul”. Aceastã acþiune a Harului presupune sã aflaþi pe unde trãiesc împrãºtiaþi fraþii noºtri bolnavi, sã alocaþi timp, rãbdare ºi alte resurse.

13

LECÞIA 2

1 Petru 1:2

Petru, apostol al lui Isus Hristos,

cãtre (cei)aleºi(care trãiesc ca) strãini,

împrãºtiaþi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia ºi Bitinia,

dupã ºtiinþa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatãl,prin sfinþirea lucratã de Duhul,

spre ascultarea lui Isus Hristos ºi

Stropirea cu sângele Lui: Harul ºi pacea sã vã fie înmulþite !

ADEVÃRUL APROFUNDATHarul în adâncime (Ezra 9:10; Iacov 1:25)

Cei aleºi, care trãiesc împrãºtiaþi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia ºi Bitinia, nu ca cetãþeni ai acestor provincii, ci doar ca pelerini pentru o vreme, au parte de prezenþa ºi lucrarea Sfintei Treimi în viaþa lor zilnicã. Deºi sunt niºte necunoscuþi pentru conducãtorii pãmânteºti, totuºi viaþa lor este cunoscutã în toate detaliile de Regele Universului.

Lucrarea Sfintei Treimi în viaþa celor aleºi, strãini, împrãºtiaþi

Expresia kata prognosin înseamnã „conform precunoaºterii”, „dupã preºtiinþa”. Dumnezeu este omniscient. El nu are doar o cunoaºtere fapticã, în sensul cã ºtie toate faptele înainte de a se petrece, ci cunoaºterea Lui este ºi relaþionalã. Dumnezeu ºtie nu doar faptul cã destinatarii lui Petru sunt pelerini împrãºtiaþi prin Asia Micã, ci El κi cunoaºte poporul cu o cunoaºtere personalã, pãrinteascã, iubitoare (cf. Romani 8:29; 11:2; 1Petru 1:20). Aºadar, „dupã cunoaºterea mai dinainte a lui Dumnezeu” înseamnã „dupã grija pãrinteascã pe care Dumnezeu o are faþã de voi înainte de întemeierea lumii”.

Cuvinte-cheie explicate

14

Citind primele douã versete, se ridicã întrebarea: Ce este dupã „ºtiinþa mai dinainte a lui Dumnezeu”: Alegerea lor? Faptul cã sunt împrãºtiaþi? Statutul de pelerini care pribegesc departe de patria lor cereascã pe un pãmânt strãin ºi ostil? Sau toate acestea la un loc?

Aleºi în original este adjectiv, nu substantiv sau verb, cum apare în unele traduceri. Aºadar, adjectivul aleºi este în relaþie cu substantivul „strãini” sau „pelerini” ºi este la nouã cuvinte distanþã de expresia „dupã ºtiinþa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatãl”. Petru nu vrea sã spunã aici cã am fost aleºi dupã ºtiinþa mai dinainte a lui Dumnezeu (acest concept al alegerii suverane a lui Dumnezeu poate fi întâlnit în alte pasaje biblice). Întrucât versetul întâi nu conþine nici un verb, putem considera cã expresia „dupã ºtiinþa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatãl” completeazã tot portretul destinatarilor, aºa cum a fost prezentat în primul verset. Deci, ei sunt „pelerinii aleºi ai diasporei prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia ºi Bitinia, dupã cunoaºterea mai dinainte a lui Dumnezeu Tatãl”. Toatã situaþia lor care include statutul de rezidenþi temporari, privilegiile de popor ales al lui Dumnezeu, precum ºi mediul ostil din provinciile romane în care trãiesc împrãºtiaþi, toate acestea au fost cunoscute de Dumnezeu înainte de întemeierea lumii, toate sunt în armonie cu preºtiinþa Lui ºi toate sunt în concordanþã cu dragostea Lui pãrinteascã faþã de ei. Astfel, preºtiinþa lui Dumnezeu este o mare mângâiere pentru destinatarii lui Petru. Situaþia lor dificilã este cunoscutã de Dumnezeu ºi este sub controlul voii Lui suverane.

Analizaþi ºi alte pasaje din Biblie în care este descoperit acest adevãr, cã Dumnezeu cunoaºte mai dinainte ce ni se întâmplã, fie bine, fie rãu, ºi cã El conduce împrejurãrile spre împlinirea voii Sale ºi spre mângâierea aleºilor Lui.

Geneza 50:18-21

Filipeni 1:12-20

2 Corinteni 1:3-11

AlteleAcelaºi conþinut al primului verset, adicã întregul statut al destinatarilor, este îmbogãþit în continuare prin alte douã expresii prepoziþionale: „prin sfinþirea Duhului” ºi „spre ascultarea de Isus Hristos ºi stropirea cu sângele Lui”.

S t r o p i r e a î n Ve c h i u l Testament avea legãturã cu ceremonialul jertfelor de ispãºire a pãcatelor (Levitic 4:7 etc.), în care sângele era stropit pe altar sau spre capacul ispãºirii. În trei situaþii sângele era stropit spre popor: la încheierea legãmântului de la Sinai (Ex 24:5-8; Evr 9:19); în ceremonialul de învestire a lui Aaron ºi a fiilor lui ca preoþi (Ex 29:11) ºi în cazul ceremoniei de curãþire a leprei (Lev 14:6-7).

Spre ascultarea de Isus Hristos indicã scopul lui Dumnezeu pentru pelerinii aleºi ai diasporei ºi chiar scopul sfinþirii lucrate de Duhul. Viaþa lor trebuie sã fie condusã spre ascultarea tot mai deplinã de Hristos (Efeseni 2:10). „Ascultarea”, hypakoe, nu se referã la ascultarea iniþialã de evanghelie spre mântuire, ci la ascultarea zilnicã a creºtinului (1:14; 1:22; 3:6). Însã destinatarii lui Petru ºtiu cã nu vor reuºi în viaþa aceasta sã trãiascã în perfectã ascultare de Hristos, de aceea Duhul îi conduce ºi spre stropirea cu sângele lui Hristos.

Sfinþirea lucratã de Duhul Sfânt este o lucrare prezentã, progresivã în viaþa creºtinului de a-l elibera de puterea pãcatului ºi de a-l face tot mai asemenea lui Hristos în sfinþenie, credinþã ºi dragoste. Ideea cã am fost aleºi prin predestinare (predestinare care este confirmatã prin sfinþire) este strãinã acestui text. Petru nu expune în acest text aspectul subiectiv al alegerii (cine este ales ºi cine nu), ci baza obiectivã a alegerii, respectiv cum sunt aleºi cei care sunt aleºi. Sfinþirea lucratã de Duhul începe cu naºterea din nou, care are la bazã nu meritele omului, ci „marea îndurare” a lui Dumnezeu ºi învierea lui Isus Hristos din morþi (1:3). Aceasta este baza obiectivã a alegerii celor aleºi în care lucreazã Duhul sfinþeniei (cf. 1:18-23). Acest proces al sfinþirii care începe cu naºterea din nou continuã toatã viaþa de credinþã: „Fiþi ºi voi sfinþi în toatã purtarea voastrã” (1:15). Deci, în litera ºi în spiritul textului e mult mai uºor de înþeles cã ,,sfinþirea Duhului” se referã la întregul statut prezent al cititorilor lui Petru, ca ºi ,,preºtiinþa lui Dumnezeu”. Petru spune cã toatã existenþa pelerinilor aleºi ai diasporei este trãitã pe temeiul sfinþirii lucrate de Duhul. Activitatea nevãzutã a Duhului înconjoarã toatã viaþa creºtinului ca o atmosferã spiritualã în care el trãieºte, respirã ºi este transformat (Romani 8:28; 2 Corinteni 4:16-18; Iacov 1:2-4; 1 Petru 4:14). Duhul Sfânt este arvuna vieþii ºi a patriei cereºti viitoare, de care aleºii, pelerini ai diasporei se bucurã încã de pe pãmântul strãin ºi ostil unde îºi duc existenþa în prezent.

15

16

Dacã Petru ar avea în vedere primul caz, atunci stropirea ar înseamna intrarea în legãmânt a destinatarilor lui, odatã cu intrarea în poporul lui Dumnezeu. Dar „sfinþirea Duhului” fiind anterioarã, asta presupune cã ei sunt deja în Noul Legãmânt. Dacã Petru vizeazã a doua situaþie, rezultã cã se referã la faptul cã ei devin preoþi ai Domnului; dar el deja îi considerã un neam de preoþi (2:5, 9). Al treilea caz, curaþarea leprei prin stropire (cf. Levitic 14 ºi Ps. 51:7), ne duce cu gândul la ceea ce întrerupe pãrtãºia cu Dumnezeu ºi cu poporul Lui. Acesta se potriveºte cel mai bine cu 1 Petru 1:2. Pelerinii aleºi sunt chemaþi sã trãiascã în ascultare de Hristos, dar vor fi mereu întinaþi de pãcat. De aceea, au nevoie de continua stropire cu sângele lui Hristos pentru refacerea pãrtãºiei cu El ºi cu poporul Lui (cf. 1 Ioan 1:7, 9). Aºadar, spre ascultarea de Isus Hristos ºi stropirea cu sângele Lui înseamnã ascultare ºi iertare continuã, zilnicã. Acest mesaj înseamnã porunca ascultãrii, dar ºi mângâierea iertãrii zilnice.

În concluzie, dacã preºtiinþa lui Dumnezeu ne duce cu gândul la trecut, sfinþirea Duhului se referã la prezent, iar ascultarea de Hristos ºi stropirea cu sângele Lui este un scop proiectat în viitor. Este de remarcat prezenþa celor trei persoane ale Trinitãþii, fiecare implicatã în realizarea deplinã a mântuirii eterne a „pelerinilor aleºi”.

Dumnezeu Tatãl a pregãtit înainte de veºnicii temeiul în baza cãruia urma sã fim rãscumpãraþi: ,,sângele scump al lui Hristos, Mielul fãrã cusur ºi fãrã prihanã. El a fost cunoscut mai dinainte de întemeierea lumii ºi a fost arãtat la sfârºitul vremurilor pentru voi” (1 Petru 1:19, 20). Aceeaºi expresie, dupã ºtiinþa mai dinainte a lui Dumnezeu, din v. 2 apare ºi în v. 20 cu referire la Mielul lui Dumnezeu. Acesta este baza obiectivã a mântuirii noastre cunoscutã de Dumnezeu mai dinainte ºi hotãrâtã în mod suveran. Toþi cei rãscumpãraþi prin sângele Mielului formeazã poporul ales al lui Dumnezeu, poporul celor nãscuþi din nou prin învierea lui Isus Hristos. Aceºtia intrã în ºcoala Duhului, într-un proces de sfinþire care dureazã toatã viaþa. Duhul Sfânt îi conduce spre ascultarea zilnicã de Hristos; iar când eºueazã sã asculte îi conduce înapoi la sângele Mielului. Ce har! Ce pace ne dã lucrarea Sfintei Treimi în mântuirea noastrã deplinã!

Har vouã ºi pacea sã vã fie înmulþitã!

Urarea lui Petru se referã la har ºi la pace. Pacea era binecuvântarea Vechiului Testament. Harul era binecuvântarea Noului Testament. Sunt binecuvântãri spirituale nemeritate, pe care trebuie sã le experimentãm din belºug ca strãini cãlãtori spre cer.

Verbul „sã sporeascã” este la singular în textul original. Se poate referi doar la pace, ceea ce este în acord cu nevoia destinatarilor. În mijlocul suferinþei aveau nevoie de pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere.

ADEVÃRUL PROCLAMATHarul în adunare

________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

17

ADEVÃRUL APLICATHarul în acþiune

Întrebãri, idei, planuri de aplicaþie

1. Întocmiþi o fiºã autobiograficã cu datele ºi evenimentele importante din viaþa dvs. Care dintre aceste evenimente credeþi cã s-au petrecut ,,dupã ºtiinþa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatãl”? Împãrtãºiþi grupului ce sentimente vã încearcã ºtiind cã Dumnezeu a ºtiut mai dinainte ce se va întâmpla în viaþa dvs.

2. Care sunt mijloacele prin care Duhul lucreazã sfinþire în viaþa noastrã?

Ioan 17:17

Efeseni 6:17

1 Petru 1:14-16

Evrei 10:24-25

3. Dacã Duhul ne sfinþeºte prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este sabia Duhului, ºi prin adunare, care este comunitatea Duhului, atunci faceþi echipe de câte douã persoane din grup ºi sãptãmâna viitoare:

- îndemnaþi-vã unul pe altul sã citiþi din Biblie zilnic- întrebaþi-vã unul pe altul dacã aþi citit ºi ce v-a vorbit Domnul

4. Dacã sfinþirea Duhului este spre ascultarea de Hristos, atunci- identificã douã domenii în care nu asculþi de Hristos ºi sãptãmâna viitoare cere ajutor Duhului ºi grupului ca sã asculþi de Cuvânt în acele domenii_____________________________________________________________

- alegeþi 1-2 persoane din grup ºi împliniþi împreunã Cuvântul Domnului: ,,sã cercetãm pe orfani ºi pe vãduve în necazurile lor” (Iacov 1:27).

5. Dacã sfinþirea Duhului ne conduce spre ,,stropirea cu sângele lui Hristos” când nu ascultãm de El, atunci:- fã o listã cu pãcate concrete care te biruiesc ºi cere iertare prin sângele lui Isus - dacã sunt pãcate pe care nu le poþi birui singur, roagã-te ºi vorbeºte cu o persoanã de încredere ºi cu maturitate spiritualã, care se poate ruga pentru tine ºi te poate ajuta.

18

LECÞIA 3

1 Petru 1:3-5

Binecuvântat sã fie Dumnezeu, Tatãl Domnului nostru Isus Hristos,

care, dupã îndurarea Sa cea mare,

ne-a nãscut din nou la o nãdejde vie,

prin învierea lui Isus Hristos din morþi, ºi la o moºtenire

nestricãcioasã, ºineîntinatã, ºi care nu se poate veºteji,

pãstratã în ceruri (pentru voi),

care sunteþi pãziþi de puterea lui Dumnezeu, prin credinþã , pentru mântuirea

gata sã fie descoperitã în vremurile de apoi!

Dupã introducerea epistolei în care se prezintã pe sine ca apostol ºi stabileºte statutul spiritual al destinatarilor sãi, dupã ce evidenþiazã implicarea Sfintei Treimi în viaþa aleºilor împrãºtiaþi ca strãini, Petru continuã cu o benedicþie, un imn de laudã la adresa lui Dumnezeu pentru lucrarea de mântuire.

Citiþi ºi comparaþi 1 Petru 1:1-9 cu Efeseni 1:3-14. Notaþi adevãrurile care se regãsesc în ambele pasaje. _____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Binecuvântat sã fie Dumnezeu

19

1:3 Binecuvântat sã fie Dumnezeu Tatãl Domnului nostru Isus Hristos

Scrieþi mai jos nume ale lui Dumnezeu revelate în Vechiul Testament.__________________________________________________________________________________________________________________________

Prin ce este diferit Numele lui Dumnezeu folosit de Petru aici, dar ºi de alþi autori ai Noului Testament?__________________________________________________________________________________________________________________________

Cum îºi defineºte Isus relaþia cu Tatãl în Trinitate? (Ioan 3:16; 5:19, 22, 26-27, 30)__________________________________________________________________________________________________________________________

Petru îi încurajeazã sã-L binecuvânteze pe Dumnezeu ca remediu împotriva descurajãrii, atunci când trec prin suferinþã. Motivele pentru care trebuie sã-L laude:

Ne-a nãscut din nouTermenul gennao în cultura orientalã subliniazã rolul tatãlui în naºterea copilului (Matei 1:2-20), doar cã în acest caz este vorba de naºtere spiritualã, de sus (cf. Ioan 3:3-7; 1 Corinteni 4:15). Aceasta este noua viaþã pe care Tatãl o dã poporului Sãu. Termenul mai poate fi tradus ºi ca naºtere de sus (anagennao).

Dupã îndurarea Sa cea mareNaºterea din nou nu are loc pe baza meritelor noastre, ci dupã (kata) marea Lui milã. Aceeaºi prepoziþie ca în v. 2 (Dupã ºtiinþa mai dinainte). Acesta este motivul ultim pentru care ne-a nãscut din nou, ne-a dat viaþa cea nouã: îndurarea Lui, nu meritele noastre.

La o nãdejde vieAm fost nãscuþi din nou, zice Petru, la o nãdejde vie sau într-o nãdejde vie (eis indicã sfera în care…). Nãdejdea se referã la aºteptarea vieþii viitoare descrisã în versetul urmãtor. Vie înseamnã cã creºte de la an la an. Asta înseamnã cã o nãdejde crescândã ºi din ce în ce mai puternicã, o aºteptare tot mai intensã a vieþii viitoare este rezultatul aºteptat al unei persoane nãscute din nou ºi chiar testul maturitãþii spirituale.

Cuvinte-cheie explicate

20

Se poate observa cã existã un tipar la Petru în înþelegerea cã Dumnezeu face ceva prin cineva sau prin ceva (1Petru 1:5, 12, 23; 2:5; 3:1, 21; 4:11; 5:12). Astfel, zice el, ,,Dumnezeu ne-a nãscut din nou... prin învierea lui Isus Hristos din morþi”. De asemenea, nãdejdea vie se datoreazã învierii lui Isus. Înainte de a fi nãscuþi din nou eram ,,fãrã nãdejde” (Efeseni 2:12).

1:4 ºi la o moºtenire...Obiectul acelei nãdejdi vii este moºtenirea neperisabilã, nepãtatã ºi care nu se poate ofili.

Prin învierea lui Isus Hristos din morþi

Dumnezeu a adus noua viaþã prin învierea lui Isus Hristos dintre cei morþi (1:23). Învierea lui Isus din morþi asigurã atât învierea în trupuri noi, cât ºi noua viaþã spiritualã. Creºtinii nu primesc trupuri noi în viaþa aceasta, dar Dumnezeu ne dã ca arvunã viaþa nouã, înnoirea spiritului. De aceea, din perspectivã spiritualã, creºtinul a fost deja înviat împreunã cu Hristos (Efeseni 2:6; Coloseni 3:1 etc.)

Moºtenirea (kleronomia) în Noul Testament se referã nu atât la o moºtenire pãmânteascã fizicã (ca în Vechiul Testament - þara promisã Numeri 32:19; Deuteronom 2:12; Iosua 11:23 etc.), ci la moºtenirea cereascã, rãsplata viitoare a celor credincioºi (Galateni 3:18; Efeseni 1:14, 18; Coloseni 3:24). Contrastul este evident: destinatarii lui Petru au fost nãscuþi din nou (de sus) nu pentru a obþine o moºtenire pãmânteascã în Canaan, ci pentru a obþine o moºtenire în cetatea veºnicã a lui Dumnezeu (faþã de care ei sunt departe acum ca pelerini, cãlãtori, strãini, împrãºtiaþi pe toatã faþa pãmântului).

Aceastã moºtenire cereascã este neperisabilã, nu se deterioreazã odatã cu trecerea timpului. Acest termen folosit aici se mai foloseºte în Noul Testament doar cu referire la realitãþile eterne cereºti: cu privire la Dumnezeu (Romani 1:23; 1 Timotei 1:17), Cuvântul Lui (1 Petru 1:23) ºi trupurile noi (1 Corinteni 15:52; 1 Petru 1:18). Toate lucrurile pãmânteºti sunt trecãtoare, se deterioreazã, pentru cã toatã creaþia este acum în „robia stricãciunii”( Romani 8:21).

Moºtenirea este ºi nepãtatã de pãcat, neîntinatã. Traducerea în greacã a Vechiului Testament foloseºte termenul acesta pentru lucrurile care te fãceau necurat ceremonial ºi inadecvat pentru pãrtãºia cu Dumnezeu. Moºtenirea aceasta este necontaminatã de pãcat ºi nu conþine nimic nevrednic de a sta în prezenþa Domnului. De asemenea, ea nu se devalorizeazã, spre deosebire de cele pãmânteºti (Iacov 1:11). Nu-ºi pierde valoarea, strãlucirea ºi slava.

21

Moºtenirea evreilor nu a putut fi pãstratã, ci a fost luatã de la ei, iar ei - trimiºi în exil. Moºtenirea creºtinilor este pãstratã ºi pãzitã de Dumnezeu, nu de oameni, în cer, nu pe pãmânt. De aceea speranþa creºtinilor nu moare, ci este vie, chiar dacã acum ei sunt împrãºtiaþi ºi prigoniþi.

1:5 Pãziþi... pentru mântuirea...

Destinatarii lui Petru poate erau neliniºtiþi în ce priveºte puterea lor de a rezista unei prigoniri din ce în ce mai intense. Cum vor face faþã? Vor ceda?

Petru îi asigurã cã ei sunt pãziþi de puterea lui Dumnezeu, prin credinþã, pentru mântuirea gata sã fie descoperitã în timpul din urmã.

Pentru mântuirea… Nu se referã la justificarea trecutã, nici la s f i n þ i r e a p r e z e n t ã , c i l a g l o r i f i c a r e a v i i t o a r e a credinciosului. Vrei sã ºtii cum te pãzeºte Dumnezeu spiritual? Dacã vei continua sã te încrezi în D u m n e z e u p r i n H r i s t o s , Dumnezeu lucreazã ºi îþi pãzeºte sufletul; dar ºi tu ai partea ta sã alimentezi credinþa, ºi atunci vei fi ºi te vei simþi în siguranþã.

În concluzie, Petru înþelege cât de important este în încercãri sã îþi ridici privirea în sus spre Dumnezeu, Tatãl Domnului nostru Isus Hristos. Perspectiva imediatã a destinatarilor sãi era sã fie dezmoºteniþi ºi daþi la moarte pentru credinþa lor în Isus Mesia. Petru le enumerã binecuvântãrile de care au parte ca aleºi ai lui Dumnezeu deºi trãiesc ca strãini, împrãºtiaþi ºi prigoniþi. Dacã sunt deposedaþi de bunuri ºi dezmoºteniþi (Evrei 10:34), au o moºtenire mult mai valoroasã în cer. Dacã sunt daþi la moarte, au o nãdejde vie, pentru cã

Pãziþi (phroureo) înseamnã „pãstraþi în siguranþã; pãziþi cu mare grijã”. Este un termen militar care însemna atât „pãzit sã nu evadeze”, cât ºi „pãzit faþã de un atac extern”. Dumnezeu îºi pãzeºte credincioºii de ambele pericole ºi din interior ºi din exterior. Timpul verbului indicã o acþiune continuã… aceastã acþiune de pãzire are loc atât prin puterea lui Dumnezeu, cât ºi prin credinþa noastrã. Alt exemplu din epistola lui Petru, care vorbeºte despre lucrarea lui Dumnezeu prin… cineva sau ceva. Dumnezeu continuã sã energizeze prin puterea Sa credinþa noastrã personalã.

Aceastã inestimabilã moºtenire este ºi pãzitã, pãstratã în ceruri pentru noi. Aceasta este o acþiune trecutã, completã, care are efecte ºi în prezent. Dumnezeu a rezervat pentru noi ºi continuã sã ne pãstreze rezervatã aceastã moºtenire. Nu ne-o poate lua nimeni. (În contrast izbitor cu ce pãstreazã Dumnezeu pentru cei necredincioºi (2 Petru 2:17).

22

Isus a fost înviat dintre morþi. Dacã slãbesc ºi se clatinã în credinþã, sunt pãziþi de puterea lui Dumnezeu. Dacã mântuirea în aspectele ei trecute ºi prezente (îndreptãþire prin Isus ºi sfinþire prin Duhul) produc suferinþã ºi disconfort, existã ºi aspectul viitor al mântuirii: glorificarea credincioºilor, care este gata sã se întâmple. Astfel îi încurajazã Petru sã Îl binecuvânteze pe ,,Dumnezeul oricãrui har”, sã fie întãriþi în credinþa lor ºi sã rãmânã alipiþi de harul acesta, care este ,,adevãratul har al lui Dumnezeu” (1 Petru 5:10-12).

ADEVÃRUL PROCLAMATHarul în adunare

______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

23

ADEVÃRUL APLICATHarul în acþiune

Întrebãri, idei, planuri de aplicaþie

1. Faceþi o listã privatã (nu trebuie sã o arãtaþi nimãnui) cu moºtenirea pe care o lãsaþi urmaºilor dvs. (lucruri materiale, dar ºi intelectuale, spirituale, valori nemateriale).Faceþi o a doua listã cu ceea ce credeþi cã vã aºteaptã în cer, ca moºtenire pãstratã de Dumnezeu pentru dvs. Comparaþi listele ºi stabiliþi care moºtenire este mai valoroasã ºi mai sigurã.Mulþumiþi lui Dumnezeu pentru moºtenirea de pe pãmânt, dar mai ales pentru moºtenirea din cer.

2. Dacã mântuirea o moºtenim prin credinþã, toþi deopotrivã, ºi dacã moºtenirea cereascã va fi diferitã totuºi, atunci înseamnã cã diferenþa o face slujirea dupã ce am fost mântuiþi. Uitaþi-vã din nou pe lista cu moºtenirea pe care o lãsaþi urmaºilor pe pãmânt ºi decideþi sã trimiteþi o parte din ea în cer (Matei 6:19-21).

Dacã aveþi o maºinã de lãsat urmaºilor, puneþi-o pânã atunci ºi în slujba Împãrãþiei. Puteþi aduce o persoanã în vârstã la bisericã cu maºina dvs. Vorbiþi cu liderul grupului ºi vã va îndruma.

Dacã aveþi o casã, puteþi invita duminica la masã un student, care nu este din Bucureºti, sau o familie care vine din celãlalt capãt al oraºului.

3. Faceþi o listã la grupul de ucenicie cu persoane care au nevoie de înviorarea speranþei lor. Faceþi ce a fãcut Petru pentru destinatarii lui: scrieþi-le... un SMS, un email, o scrisoare; daþi-le un telefon; faceþi-le o vizitã. Spuneþi-le cuvinte de încurajare ºi îndreptaþi-le privirea spre Dumnezeu Tatãl, spre învierea lui Isus Hristos, spre moºtenirea care ne aºteaptã în cer ºi spre mântuirea viitoare pe care o aºteptãm.

24

LECÞIA 4

1 Petru 1:6-9 Bucurie în ciuda necazurilor

În care (ea) voi vã bucuraþi mult,

mãcar cã acum, dacã trebuie,

sunteþi întristaþi pentru puþinã vreme, prin felurite încercãri,

pentru ca încercarea credinþei voastre, cu mult mai scumpã decât aurul

care piere ºicare totuºi este încercat prin foc,

sã aibã ca urmare lauda, slava ºi cinstea, La arãtarea lui Isus Hristos,

Bucuria creºtinilor stã în privilegiile pe care le au ca aleºi ai lui Dumnezeu (moºtenirea cereascã viitoare), nu în posesiunile pe care le-ar putea avea aici unde nu sunt decât niºte pelerini împrãºtiaþi; ºi bucuria aceasta nu depinde de

În ea este în original în care (pron. masc.) ºi se poate referi la întreaga nãdejde viitoare a creºtinilor, care acum sunt strãini, cãlãtori, împrãºtiaþi, prigoniþi (nãdejde descrisã în v. 3-5). Pronumele nu se poate referi la mântuire pentru cã atunci ar fi fost folosit pronumele la feminin. Ideea textului curge în direcþia aceasta: Petru combinã ideea speranþei viitoare (v.3-5) cu ideea suferinþei prezente (v. 6-7).

Vã bucuraþi/Bucuraþi-vãVerbul agal l iao în Noul Testament înseamnã întotdeauna o profundã bucurie spiritualã, o bucurie în Dumnezeu sau în ceea ce face El. (cf. Maria în Luca 1:46-47; 1 Petru 4:13; Fapte 16:34). Aceasta este „bucuria mântuirii” (Psalmi 51:12). Verbul folosit de Petru poate fi indicativ (în care voi vã bucuraþi) sau imperativ (bucuraþi-vã în aceasta). Se pare cã sensul este mai degrabã indicativ prezent ºi c o n t i n u u : „ î n a c e a s t a (binecuvântãrile de la v. 3-5) voi vã bucuraþi ºi continuaþi sã vã bucuraþi”!

Cuvinte-cheie explicate

25

necazurile inerente statutului de strãini, cãlãtori, cetãþeni ai cerului pe un pãmânt ostil. Pentru Petru, bucuria în cele cereºti este parte normalã din viaþa creºtinã; dar viaþa creºtinã nu e doar bucurie, ci bucurie în ciuda necazurilor.

Petru vrea sã le spunã destinatarilor lui: În a c e a s t ã n ã d e j d e v i i t o a r e , v o i v ã

bucuraþi continuu, deºi în aceastã viaþã, din când în când, pentru o vreme, sunteþi întristaþi, prin diverse feluri de încercãri. Viaþa creºtinã presupune existenþa simultanã a bucuriei ºi a întristãrii, douã emoþii care pot convieþui în viaþa creºtinului. Bucuria este dominanta, iar întristarea este excepþia.

1:7 Scopul întristãrii

Pentru ca autenticitatea credinþei voastre sã fie testatã ºi confirmatã spre laudã, slavã ºi cinste la arãtarea lui Isus Hristos.

Prin felurite încercãri Nu se are în vedere o persecuþie anume, ci întristãrile inerente vieþii creºtine pe un pãmânt strãin, ostil. Cf. Iacov 1:2. Termenul poikilos folosit pentru ,,felurite” înseamnã multicolor, de diferite culori, variat, policromatic. Acelaºi cuvânt este folosit ºi în 1 Petru 4:10 cu referire la ,,harul felurit” al lui Dumnezeu. Harul felurit al lui Dumnezeu este corelat cu ,,felurite încercãri”. Pentru fiecare nuanþã de încercare Dumnezeu are un har de aceeaºi culoare.

Pentru puþinã vremeDumnezeu limiteazã suferinþa. Suferinþa de acum în raport cu slava veºnicã este infinit mai micã (2 Corinteni 4:16-

Sunteþi întristaþiContras tu l d in t re emoþiile de bucurie ºi în t r is tare . Verbul lupeo înseamnã „a suferi o pierdere” ºi se referã întotdeauna la emoþia întristãrii ºi nu la cauza ei (Matei 14:9; 17:23; 18:31; 1 Tesaloniceni. 4:13).

Mãcar cã acum, dacã trebuieAcum, adicã în viaþa aceasta, în contrast cu cea viitoare. Petru nu se referã doar la anul 64 d.H., când creºtinii au fost acuzaþi pe nedrept cã au dat foc Romei, ci la existenþa creºtinului pe pãmânt, în veacul de acum, în contrast cu veacul viitor. Dacã trebuie înseamnã cã nu toþi creºtinii suferã în acelaºi timp sau la fel. Creºtinii suferã doar dacã ºi când considerã Dumnezeu cã este necesar, spre binele nostru spiritual sau spre slava Lui. În voia Lui suveranã ºi în înþelepciunea Lui nepãtrunsã Dumnezeu cântãreºte suferinþa fiecãruia.

26

Îl iubiþi, agapao, la timpul prezent, înseamnã cã aceasta este starea prezentã a vieþii creºtine: iubirea lui Hristos.

Cuvântul dokimion folosit pentru „încercarea credinþei voastre” are sensul de „dovedirea calitãþii credinþei voastre”. Termenul era folosit în testarea calitãþii metalelor preþioase (Psalmi 12:6; Proverbe 27:21). Petru foloseºte intenþionat aceastã analogie pentru a sublinia cã situaþiile de încercare sunt de fapt ocazii prin care Dumnezeu rafineazã ºi purificã credinþa noastrã (Isaia 48:10) . Încercãr i le în lã turã impuritãþile din credinþa noastrã ºi-i dovedesc autenticitatea.

Credinþa autenticã, rafinatã, purificatã este cu mult mai valoroasã decât aurul. Dumnezeu preþuieºte credinþa. Oamenii cautã aurul.

La arãtarea lui Isus HristosAceastã expresie este o referire la judecata finalã de la sfârºitul istoriei (1 Corinteni 1:7; 2 Tesaloniceni 1:17; 1 Petru 1:13; 4:13). Aceasta înseamnã cã nu putem înþelege într-o sãptãmânã, o lunã sau un an scopul lui Dumnezeu pentru care îngãduie încercarea. Unele suferinþe nu le vom înþelege nici dupã moarte imediat, ci abia în ziua judecãþii finale. Atunci Dumnezeu va descoperi gândurile ascunse ºi atunci va onora pe toþi cei care s-au încrezut în El.

1:8-9 Bucuria negrãitã a cunoaºterii lui Hristos ºi a mântuirii dobândite

La arãtarea lui Isus Hristos pe care

voi Îl iubiþi fãrã sã-L fi vãzut, credeþi în El, fãrã sã-L vedeþi, ºi vã bucuraþi cu o bucurie

negrãitã ºi strãlucitã,

dobândind, ca sfârºit al credinþei voastre,

mântuirea sufletelor voastre.

Nu e iubire la prima vedere, ci iubire fãrã vedere, oarbã. Credinþã ºi iubire fãrã vede re . Rezu l t a tu l e s t e bucur i e inexprimabilã. Îl iubiþi. Credeþi în El. Vã bucuraþi. Vã bucuraþi ºi continuaþi sã vã bucuraþi (cf. v.6). Bucuria în ciuda

încercãrii credinþei are o ancorã în viitor, nãdejdea moºtenirii cereºti, dar ºi o ancorã în prezent: iubirea lui Hristos. Relaþia personalã ºi pãrtãºia zilnicã cu

27

Aceastã bucurie este inexprimabilã ºi strãlucitã sau glorioasã (doxazo). Este o bucurie care radiazã gloria divinã, pentru cã este de sorginte divinã. Este bucuria care vine din a sta în prezenþa Domnului. Este bucuria cerului înaintea cerului, experimentatã acum prin pãrtãºia cu Isus cel nevãzut.

Hristos ne oferã o bucurie mai mare decât cea a nãdejdii viitoare: o bucurie atât de profundã încât nu poate fi exprimatã în cuvinte, negrãitã.

Fraza lui Petru continuã ºi se terminã în versetul nouã. Petru spune: „dobândind ca rezultat al credinþei voastre mântuirea sufletelor voastre”. Asta aratã cã mântuirea este un proces complex ºi nu un moment. Mântuirea se referã aici la toatã lucrarea rãscumpãrãtoare: de la planul cel veºnic, la moartea lui Hristos pe cruce, învierea Lui din morþi, viaþa de sfinþire, pânã la glorificare ºi rãsplãtire. Zi de zi, credinþa ºi bucuria în viaþa creºtinã au ca efect maturizarea spiritualã, creºterea în asemãnarea cu Hristos.

În concluzie, viaþa creºtinã, ancoratã în relaþia personalã cu Isus Hristos, are ca notã dominantã bucuria. Bucuria aceasta izvorãºte din ceea ce a fãcut Hristos pentru mântuirea noastrã în trecut, dar ºi privind spre mântuirea viitoare pregãtitã de Hristos. Aceastã bucurie a mântuirii trecute ºi viitoare ne dã putere sã ne bucurãm în faza prezentã a mântuirii, deºi trecem prin felurite încercãri. Ne bucurãm de harul felurit (multicolor) al lui Dumnezeu, care coloreazã vremurile cenuºii de încercare a credinþei noastre.

ADEVÃRUL PROCLAMATHarul în adunare

_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

28

______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

ADEVÃRUL APLICATHarul în acþiune

Întrebãri, idei, planuri de aplicaþie

1. Cãutaþi pasaje biblice care vorbesc despre bucuria credinciosului. Împãrtãºiþi grupului dacã ºi cum v-au ajutat în vremuri grele.

2. Care sunt lucrurile care vã produc bucurie în viaþã? De ce?

3. Discutaþi cu grupul de ucenicie ºi gãsiþi modalitãþi practice prin care sã vã sporiþi bucuria mântuirii.

4. Faceþi o listã cu creºtini încercaþi, care au viaþa cenuºie acum, care sunt triºti. Stabiliþi ce veþi face practic pentru a-i ajuta sã redescopere bucuria mântuirii.

5. Discutaþi ºi gãsiþi aplicaþii concrete ale adevãrurilor studiate.

29

LECÞIA 5

1 Petru 1:10-12 Profeþi ºi îngeri contemplând harul mântuirii

Prorocii, care au prorocit despre harul care vã era pãstrat vouã,

au fãcut din mântuirea aceasta þinta cercetãrilor ºi cãutãrii lor stãruitoare.

Ei cercetau sã vadã ce vreme ºi ce împrejurãri avea în vedere Duhul lui Hristos,

care era în ei, când vestea mai dinainte

patimile lui Hristos ºi slava de care aveau sã fie urmate.

Lor le-a fost descoperit cã nu pentru ei înºiºi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri,

pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovãduit Evanghelia,

Prin Duhul Sfânt trimis din cer ºi în care chiar îngerii doresc sã priveascã.

Prorocii ºi îngeriiBinecuvântãrile spirituale de care aveþi parte, le spune Petru creºtinilor, depãºeºc t o a t e b i n e c u v â n t ã r i l e Vechiului Testament, date prin proroci sau prin îngeri. Petru le aratã mãreþia salvãrii prin Hristos, pentru ca ei sã o aprecieze la justa valoare. Aceste versete trebuie puse în relaþie cu cele anterioare, pentru cã Petru continuã ideea mântuirii pe care o vor obþine credincioºii.

Profeþii au cercetat ºi au prevestit harul mântuirii hãrãzit urmaºilor lui Hristos, dar n-au avut parte de el. Prorocii au profeþit harul, voi îl trãiþi. Ei au cercetat (ekzeteo, ,,a cãuta insistent ceva sau pe cineva”; de ex. a-L cãuta pe Dumnezeu în Fapte 15:17; Romani 3:11) ºi au investigat (exeraunao, ,,a cãuta într-o camerã, casã, oraº ceva”; aºa au cãutat ei în Scripturi; Psalmi 119:2, 34, 69, 115, 129; ) despre mântuire, dar voi o experimentaþi.Ei cercetau, în Scripturi (cf. Ioan 5:39; 7:52), sã afle timpul ºi împrejurãrile… Ei erau cãlãuziþi în cãutare de spiritul lui Mesia, Duhul lui Hristos, de aºteptarea ºi cãutarea mesianicã.

30

Duhul lui Hristos din ei „vestea mai dinainte” patimile (cf. Isaia 53, Psalmi 22) ºi slava (la plural în original, gloriile!) lui Mesia, care urmeazã patimilor (Psalmi 2; 16:10; Isaia 9:6 etc.). Ei cãutau, cercetau sã înþeleagã Cine? ºi Când? Noi avem rãspunsul: Isus ºi acum, de la învierea Sa pânã la revenirea Sa.

Li s-a descoperit (apokalupto) prin acþiunea lui Dumnezeu (Matei 11:25; Filipeni 3:15), prin Isus (Matei 11:27; Galateni 1:12), prin Duhul Sfânt (1 Corinteni 2:10). Lor li s-au d e s c o p e r i t p e n t r u v o i … credincioºii Noului Legãmânt. Aceste lucruri descoperite profeþilor v-au fost vestite de cei care v-au adus evanghelia…

Petru îi încurajazã pe cei ce erau în suferinþã spunându-le: profeþii din vechime au profeþit harul hãrãzit vouã; voi trãiþi în mãreaþa vreme a gloriilor prevestite ale Împãrãþiei; ei au repetat mereu ºi mereu ºi au anunþat harul în folosul vostru; vremea schimbãrii a venit ºi vouã v-a fost vestitã prin evanghelie. Aºadar, chiar dacã lumea nu vã preþuieºte, sunteþi doar niºte strãini, pelerini, împrãºtiaþi, voi sunteþi de fapt beneficiarii celor mai mãreþe binecuvântãri din toate timpurile. Profeþii au scris despre harul acordat vouã. Îngerii se uitã cu interes la voi…

În concluzie, ultimul argument din aceastã introducere, prin care Petru încearcã sã-i încurajeze pe destinatarii lui, este mãreþia harului mântuitor. Privind în profeþiile Scripturii ºi în lumea nevãzutã a îngerilor, suntem copleºiþi de mãreþia mântuirii. Splendoarea harului multicolor face sã pãleascã tot ce conteazã pe pãmânt. De multe ori ne este greu sã înfruntãm viaþa de pe pãmânt, pentru cã nu suntem uimiþi pânã la adorare de mãreþia mântuirii ai cãrei beneficiari suntem. Este adevãrat cã gloria urmeazã patimilor (1:12; 4:14; 5:1); slava mântuirii vine dupã suferinþa mântuiþilor. Pentru bucuria care ne este pusã înainte suferim crucea... Reuºim însã sã vedem dincolo de cruce gloria?

Îngerii doresc sã priveascã, sã fie pãrtaºi acestui har… Dumnezeu îºi învaþã îngerii prin Bisericã (cf. Efeseni 3:10 ºi 1 Corinteni 4:9!)Îngerii vor sã priveascã…Vor este epithumeo, desemnând o dorinþã foarte puternicã, bunã sau rea (Matei 13:17; Luca 17:22; 22:15). Este o curiozitate sfântã a îngerilor chiar ºi în prezent (Efeseni 3:8-10) sã contemple înþelepciunea lui Dumnezeu în mântuirea omului.Sã priveascã, parakupto, înseamnã sã arunci o privire din afarã, sã vezi fãrã sã fii vãzut de cei pe care îi vezi (Geneza 26:8). Noi nu vedem îngerii, dar ei ne vãd pe noi.

31

ADEVÃRUL PROCLAMATHarul în adunare

__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

32

ADEVÃRUL APLICATHarul în acþiune

Întrebãri, idei, planuri de aplicaþie

1. Discutaþi cum putem în mod practic sã facem din mântuirea sufletului nostru ,,þinta cercetãrilor ºi a cãutãrii” noastre.

2. Ce putem face concret sã înþelegem mai bine mãreþia harului arãtat nouã în Hristos?

3. Faceþi o listã cu cinci persoane care nu au parte încã de harul mântuirii ºi hotãrâþi cu grupul sã vã rugaþi ºi sã le vorbiþi despre mântuire sãptãmâna aceasta.

4. Scrieþi urmãtorul mesaj ºi afiºaþi-l într-un loc vizibil în casã, pe telefon, pe monitor etc.:

ÎNGERII SE UITÃ LA TINE CHIAR ACUM.

CHIAR DACÃ TU NU-I VEZI EI TE VÃD.

EI SUNT UIMIÞI DE CÂT HAR AI PARTE!

TU EªTI?

33