1. infobanat, ian. 2011

16 Infobanatiunie 2010

FUNDAŢIA CREȘTINĂ ANGELISSe spune că şi cele mai lungi călătorii încep cu... primul pas.

În anul 1998 un gând călător s-a cuibărit în câteva minţi şi inimi din biserica adventistă din Beliu, gând care ne îndemna să înfiinţăm un cămin primitor pentru copii abandonaţi de părinţii lor. Acest gând a fost primul pas... Al doilea a fost înfiinţarea unei societăţi non-profit cu acest scop, numind-o Fundaţia Creştină Angelis. A urmat achiziţionarea unei case, care să fie transformată după cerinţe. Ea a fost cumpărată în iarna anului 1999, datorită generozităţii unui creştin cu suflet mare, inimă largă şi mână întinsă pe nume Wagner Georg. Ea nu corespundea decât în parte nevoilor viitoare aşa că timp de un an şi jumătate a fost extinsă, reparată, reîmpărţită astfel încât la data de 06 august 2000 casa cu numele de „ORHIDEEA” alcătuită din 11 camere cu destinaţii diferite a fost gătită pentru inaugurarea ei cu participarea Direcţiei Generale ale Protecţiei Drepturilor Copilului, a Conferinţei, Uniunii şi a peste 100 de fraţi, surori, vecini, simpatizanţi şi curioşi. Însă momentul cel mai important urma să apară doar atunci când în această casă urma să se audă scântecul, plânsul, râsetele şi joaca copiiilor pe care ni-i imaginam de peste doi ani. Acest moment al întâlnirii a sosit pe data de 4 septembrie 2000 în alaiul aglomerat al emoţiilor şi temerii de ambele părţi.

Au sosit 10 copii, cinci fetiţe şi cinci băieţei, înspăimântaţi de transportul cu maşina şi curioşi de casa noastră, de fapt a lor. Începea o lucrare pe care niciodată n-am mai făcut-o. La data respectivă aveam şase angajate care urmau să ofere tot ceea ce era mai bun în ele pentru acei micuţi cu lipsă profundă de dragoste şi zâmbet. Au trecut anii unul după altul cu

multe greutăţi, lipsuri prelungite, dar niciodată opriţi din cale, pentru că în permanenţă s-au arătat oameni de pretutindeni trimişi de Dumnezeu ca să împlinească nevoi materiale şi să ne astâmpere nelinişti sufleteşti. Prima şi infinita bucurie a noastră a venit în urma deciziei unei familii din Beliu de a adopta o fetiţă de a noastră, pe nume Iza. Era o familie tânără fără să poată avea copii dar s-au ales cu o „orhidee”. De-alungul timpului s-au perindat prin Casa Orhideea 21 de copii, cei mai mulţi fiind reintegraţi în familiile naturale. În anul acesta, 2010, a urmat un alt mare pas, aniversarea a 10 ani de existenţă a Casei. Aceşti zece ani reprezintă istoria umblării noastre cu Dumnezeu prin situaţii nemaiîntâlnite, o istorie pe care am trăit-o alături de copii. La ora aceasta avem 10 copii cu vârste cuprinse între 8 şi 14 ani şi un tânăr de curând botezat şi devenit membru al bisericii. Acum la cumpăna dintre ani, când timpul îşi ţine pentru o clipă respiraţia, privim înainte, şi credem aşa cum spune Biblia că avem ”...un viitor şi o nădejde.” Pe această cale aş dori în numele copiiilor să apreciez multa bunătate şi dragoste creştină pe care mulţi din cei care citesc aceaste rânduri au dovedit-o prin vizite, alimente, bani şi rugăciuni. Dorim ca Dumnezeu să enumere în ziua răsplătirii toate aceste gesturi spre binele dumneavoastră veşnic!

Acum în încheierea acestei scurte cronici invităm toţi cititorii să ne vizitaţi Casa ori de câte ori Dumnezeu vă aduce pe meleagurile noastre sau El vă îndeamnă să răspândiţi bunătate.

Adresa noastră este: Beliu, nr. 491F , jud. Arad la distanţă de 15km de oraşul Ineu sau Sebiş, oraşele noastre de referinţă.

Dacă doriţi să aflaţi anumite informaţii, vă invităm să o faceţi apelând următoarele persoane:

Pastor Ionel Soponariu – 0744.646123

Pastor Liviu Roman – 0740.116187

Pastor Marcel Ţărmure – 0744.626508

Casa Orhideea – 0257.322424

Pagină WEB: www.angelis.home.ro

Ne despărţim de dumneavoastră cu unul din motto-urile noastre preferate:

„Casa Orhideea” mai mult decât o casă ...un cămin!

Marcel Ţărmure

infoRevistă de informare a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, Conferinţa Banat.Anul XI, nr. 1 - ianuarie 2011

Unum est necesarrium

Spre sfârşitul secolului al XIX-lea Pierre de Coubertin propunea ca motto pentru Comitetul Internaţional Olimpic binecunoscutul slogan Citius, Altius, Fortius (mai repede, mai sus, mai tare). Secolul care a urmat a părut că a pus în practică îndemnul şi, ca urmare, l-am denumit „secolul vitezei”. „Mai repede” a însemnat depăşirea vitezei sunetului, „mai sus” a însemnat „până la Lună” şi mai tare a însemnat Hiroshima. Nici primul deceniu nu a dat semne de vindecare de boala aceasta a lui „mai mult”. Chiar acum când începem un nou an avem agendele pline de planuri şi mintea plină de vise. Cât despre inimă... Vă provoc cu un îndemn spre simplificarea vieţii izvorât din cuvintele lui Isus: „un singur lucru trebuieşte”. N-are nici o importanţă viteza, altitudinea, caii-putere sau mulţimea reuşitelor, ci ceea ce ai în suflet, ceea ce nu ţi se va lua niciodată...

Erik Csergezán, pastor

2 Infobanatianuarie 2011

anunturi

Data CONFERINŢA BANAT UNIUNEA ROmâNĂ

DIVIZIUNEA EURO-AFRICA

2-8 ian. Macea: Macea, Sânmartin Diviziunea Euro-Africa Uniunea Austriacă

9-15 ian.

Curtici: Curtici, Şofronea, SântanaGrupa: Iratoş

Departamentul Libertatea Religioasă

Uniunea Germania de Nord

16-22 ian.

Lipova: Lipova, Săvârşin, Ghioroc.Grupe: Sălciva, Zam, Brădăţel,

Hălăliş.NET 2011 Casa de Editură Vie

et Sante

23-29 ian.

Măderat: Măderat, Târnova, Şiria, Pâncota.

Grupe: Minişel, Nadăş, Şilindia, Drauţ.

NET 2011 Seminarul Sagunto

30 ian. – 5 feb.

Apateu: Apateu, Mişca, Berechiu, Şomoşcheş. NET 2011 Conferinţa

Muntenia

Data Eveniment Locaţie

IANUARIE

15 - 22 Săptămâna angajamentului şi implicării pt. NET 2011 (segment tineret )

21 - 24 NET 2011: Evanghelizarea de tineret25 - 27 NET 2011: Evanghelia sănătăţii

28 ian - 6 feb NET 2011: „Începe să trăieşti!”30 ian – 3

feb Tabără de studiu biblic Săvârşin

FEBRUARIE7 – 13 NET 2011: Catehizare

Olimpiada de religie – faza locală

Vizite pastorale

pe luna decembrie:

mihai maur: Şofronea, Curtici, Macea, Sânmartin, Arad I „Betel”, Arad II „Micălaca”, Arad III „Salem”, Arad IV „Agape”, Vladimirescu, Timişoara I „Maranatha”, Timişoara II „Betania”, Cuvin, Covăsânţ, Zimandul Nou, Iratoş, Penitenciar Arad

Pavel memete: Caran sebes, Obreja, Arad III “Salem”, Timisoara II “Betania”, Timisoara I “Maranatha”, Bucureşti, Archiş, Şepreuş, Apateu, Zăvoi, Timisoara III “Speranţa”.

Ionel Soponariu: Timişoara Betania, Maranatha, Speranţa, Lugoj, Darova, Sinersig, Sacoşu Turcesc, Arad Salem, Gătaia, Bocşa, Reşiţa, Covăsânţ, Beliu, Ficătari

Narcis Ardelean: Arad I ”Betel”, Reşiţa, Cuvin, Păuliş, Şofronea, Arad IV ”Agape”, Sântana, Zimand, Arad III ”Salem”, Săvârşin

Ioan Stinghe: Deva, Bobâlna, Arad III „Salem”, Timişoara I „Maranatha”, Arad I „Betel”, Macea, Sânmartin, Oradea A, Oradea B.

Biserica Adventist� de Ziua a �aptea

- Conferin�a Banatstr. Stefan cel Mare nr. 3, Arad, 310237

tel. 0257 27 82 40; 0740 11 61 91email: [email protected];

www.conbanat.ro

Director Dep. ComunicareNarcis Ardelean

[email protected]

Director asociatDep. ComunicareErik Csergezan

[email protected]

TehnoredactareLucian Stana

Tipărit la:CARMEL PRINT & DESIGN

str. Weitzer nr. 12, Aradtel: 0257 25 06 70; 0724 56 79 13

email: [email protected]

Întreaga atenţie a Conferinţei rămâne îndreptată spre acest eveniment. Vă reamintim câteva informaţii importante:

Perioada de desfăşurare: 21 ianuarie – 13 februarie

a. 21 – 24 ianuarie: Tineri pentru tineri (program pentru tineret)

Prezentator: Daniel Chirileanu

b. 25 – 27 ianuarie: Poţi să fii sănătos! (program de sănătate)

Prezentator: dr. Costin Dinu

c. 28 ianuarie – 6 februarie: Începe să

trăieşti!

Conferenţiar: Lucian Cristescu

d. 7 – 13 februarie:

Masă rotundă (dezbateri pe teme de

interes spiritual)

Moderator: Ioan Paicu

Transmisia va fi simultană pe SperanţaTV,

Radio Vocea Speranţei, internet şi prin satelit.

NET 2011 - „ÎNCEPE SĂ TRĂIEŞTI!”

3Infobanat ianuarie 2011

spiritual

În urmă cu câţiva ani, pastorul Beniamin Zeiler a ţinut o predică în biserica Betania din Timişoara bazat pe textul din Mica 5:1 „Acum strânge-ţi rândurile ceata Sionului, căci suntem împresuraţi! Judecătorul lui Israel este lovit cu nuiaua peste obraz.” Mesajul acestui text, aparent secundar, a avut impact. Astăzi, acest verset ar trebui să aibă un impact amplificat.

Împresurarea Ceata Sionului este mică în comparaţie cu grupările, partidele şi confederaţiile răului care se coalizează şi se aşează în poziţii dominante şi beligerante. „Satana găseşte plăcere în război, căci el provoacă pasiunile cele mai rele ale sufletului şi aruncă pentru veşnicie victimele cufundate în viciu şi în sânge. Ţinta lui este să provoace popoarele la război pentru că în felul acesta poate îndepărta minţile oamenilor de la lucrarea de pregătire pentru a sta în ziua lui Dumnezeu.” (Tragedia Veacurilor, p. 581) Aliatul lui Satana cel mai de preţ este firea umană cu viciile şi defectele ei dar nu numai atât. „El lucrează şi prin elementele naturii pentru aşi strânge secerişul de suflete nepregătite. El a studiat secretele laboratoarelor naturii şi îşi foloseşte toată puterea pentru a controla aceste elemente atât cât îi îngăduie Dumnezeu. Când i sa îngăduit să îl chinuiască pe Iov, cât de repede turmele, cirezile, robii, casele, copiii au fost distruşi, un necaz venind unul după altul cantro clipă... Satana are stăpânire peste toţi aceia pe care Dumnezeu nu îi păzeşte în mod deosebit.” (Idem) Există două idei populare cu care Satana îi înşeală pe mulţi şi anume că bogăţia este semnul binecuvântării iar boala şi necazul sunt semnele blestemului. „Satana îi va favoriza şi îi va face pe unii să prospere pentru a aduce la îndeplinire planurile lui şi va aduce necazuri pentru alţii făcândui să creadă că Dumnezeu este Acela care îi chinuieşte.” (Idem)

Gândurile următoare sunt menite să ne pregătească personal în faţa asediului copleşitor al vrăjmaşului. „Satana îşi adună toate forţele şi aruncă toată puterea în luptă. De ce oare nu întâlneşte o împotrivire mai mare? De ce soldaţii lui Hristos sunt aşa de adormiţi şi indiferenţi? Pentru că în realitate au o legătură mică cu Hristos; pentru că sunt atât de lipsiţi de Duhul Său. Păcatul nu este pentru ei atât de respingător şi de oribil cum a fost pentru Domnul lor. Ei nu se împotrivesc aşa cum a făcut Hristos, cu rezistenţă hotărâtă şi categorică. ... Se dă pe faţă puţină vrăjmăşie contra Satanei şi lucrărilor lui pentru că este o lipsă de cunoaştere atât de mare cu privire la puterea şi răutatea lui cât şi la marea

întindere a luptei lui împotriva lui Hrisots şi a bisericii Sale.” (Idem, p. 506507)

Soluţia lui Dumnezeu este „strângerea rândurilor”. Iată trei motive pentru care aceasta este soluţia divină optimă pentru noi acum.

1. Numai aşa se poate rezista. În foarte multe sporturi, ulimele minute sunt dramatice şi cer o unitate a scopului exemplară. De exemplu în fotbal, când se ajunge la loviturile de departajare care sunt menite să decidă învingătorul, tensiunea este maximă. Atunci se întâmplă ceva ce nu se poate să nu te impresioneze. Jucătorii se ţin bărbăteşte de umăr formând un lanţ de susţinere de la distanţă pentru cel ce execută lovitura. Echipa care câştigă rupe lanţul, tensiunea dispare şi aleargă de bucurie. Biserica triumfătoare va face la fel. Acum însă Biserica luptătoare trebuie să ţină rândurile strânse.

2. Numai aşa se recunosc copii lui Dumnezeu. Ioan 13:35 spune: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” Ucenicii în odaia de sus sau adunat în număr de 120. Deşi azi avem condiţii mai bune decât ucenicii nu prea ştiu pe cineva care să aibă o cameră în care să încapă atâţia oameni. Trebuie ca să fi fost destul de strânşi...

3. Evenimentele cer aşa o atitudine. Netul „Începe să trăieşti!” 2011 este o mare provocare pentru noi toţi. Pastori, prezbiteri, diaconi, muzicieni, medici, responsabili cu departamentul tehnic sau cei de la curăţenie, toţi deopotrivă suntem chemaţi să strângem rândurile. „Lucrarea Domnului este una singură şi poporul Său trebuie să fie unul singur. În toate lucrările Sale, El a unit lucrarea misionară medicală cu lucrarea de predicare a Cuvântului. El a trimis pe cei 12 apostoli şi după aceea pe cei 70 ca să predice oamenilor Evanghelia şi lea dat puterea să îi vindece pe bolnavi şi să scoată afară demoni în Numele Lui. Aşa ar trebui să facă astăzi lucrarea solii Domnului.(Mărturii, vol.6)

J Daniel Dumitriu, pastor

Strângeţi rândurile!


Privind înapoi, la propria călătorie, văd adesea că cele mai valoroase experienţe din viaţa mea – experienţe din care am avut cel mai mult de învăţat – au avut loc în momente de eşec, nu de reuşite. După 35 de ani de ocupare a diferite funcţii de conducere în biserică – de la preşedinte de colegiu, la preşedinte de Diviziune, iar acum, la preşedintele Conferinţei Generale; în Africa, în Europa şi acum pentru comunitatea noastră globală –, am avut partea mea de „experienţe folositoare”. Datorită acestora, am descoperit că există demnitate şi în eşec, dacă eşti pregătit săi accepţi lecţiile, iar apoi să te ridici şi să mergi mai departe.Faptul de a ocupa o funcţie în conducerea bisericii noastre, la orice nivel, poate genera deosebit de multă satisfacţie, dar şi extrem de multă frustrare. Îţi poate da o minunată pace interioară sau – dacă te laşi – te poate mânca de viu. Te poate ajuta să te odihneşti bine noaptea sau poate face săţi piară cheful de orice fel de odihnă – şi ziua, şi noaptea. Îţi poate da energie şi sprijin o viaţă întreagă sau te poate determina să cauţi prima ieşire posibilă.Ce anume influenţează modul în care cineva răspunde la cerinţele unui post de conducere? Eu nu pot vorbi decât din experienţă personală şi din lecţiile pe care leam învăţat dea lungul drumului – lecţii pe care, deseori, a trebuit să le învăţ o dată, de două ori, după care o iau de la capăt, ca şi când nu leaş fi învăţat niciodată. Baza conduceriiÎn Hristos, Îl descoperim pe Maestrul tuturor celor care servesc întrun rol de conducere în cadrul bisericii Sale, iar în lucrarea Sa se văd două valori de o importanţă vitală.În primul rând, Hristos ne arată că e mai nobil să slujeşti, decât să fii slujit. El ne învaţă că a conduce înseamnă ai sluji pe oameni întrun mod dezinteresat, fără să existe nevoia de a controla şi fără a privi cu coada ochiului la avantajele care ar putea apărea.În al doilea rând, Hristos a demonstrat că era conştient în mod constant de prezenţa Tatălui. Pentru mine, acest element este deosebit de important, pentru că semnifică atât sprijin, cât şi îndrumare din partea Sa. „Tatăl vostru ceresc veghează peste voi” este, pentru orice lider din această biserică, o extraordinară convingere – esenţială în slujirea cauzei lui Dumnezeu cu devotament şi compasiune. De aici, vin şi puterea, şi căldura pe care mi le aduce gestul unei persoane pe care nam văzuto niciodată în viaţa mea, dar care vine şimi spune: „Aş vrea să vă spun că mă rog pentru dumneavoastră în fiecare zi. Vă prezint în

faţa lui Dumnezeu, pe nume, zilnic.” Este imposibil de descris cât de mult înseamnă pentru mine acest lucru.Aşadar, pe fondul acestor două perspective care Îl au în centrul pe Hristos – nobleţea slujirii şi convingerea că „Tatăl vostru ceresc vă poartă de grijă” –, îmi pun întrebarea: „Ce am învăţat în decursul acestor ani?” Opt lecţii 1. Am învăţat că, în „instituţia” lui Dumnezeu, sunt angajat, nu patron. Unii ar putea să se întrebe: „Nu este acesta un fel de eschivare? Un mod de a fugi de răspundere?” Nu. Pentru mine, aceasta este esenţa conducerii creştine şi uneori o uit, în paguba mea. Ca angajat, nu sunt nici stăpân, nici monarh. Nu deţin niciun pic de putere personală sau stăpânire. Poziţia mea este una de încredere şi pentru orice lucru, mic sau mare, trebuie să răspund în faţa Proprietarului. Ce aşteaptă Proprietarul din partea mea? Răspunsul este, cu adevărat, unul simplu: credincioşie. Nu cere perfecţiune – aşa ceva e departe de mine, oricum. Dar cere loialitate – o fidelitate faţă de El şi cauza Sa care nu va fi cumpărată cu niciun preţ.Am învăţat, de asemenea, că preocuparea de a atinge succesul este fără sens. Ca lucrători pentru Hristos, ne măsurăm succesul în funcţie nu de realizări, ci de modul în care slujim. Am făcut ceea ce credem că este bine? Neam păzit inimile curate? Am făcut tot posibilul? Dacă da, atunci putem dormi liniştiţi noaptea, găsind odihnă în adâncul sufletului şi găsind putere să mergem mai departe.2. Din moment ce lucrarea în care sunt angajat este de natură spirituală, am învăţat importanţa vitală a faptului de a sta aproape de Scriptură – să o consult şi să-mi iau timp să o studiez. În acelaşi timp, am învăţat să nu devin prea arogant în propria interpretare a Cuvântului lui Dumnezeu, deoarece, poate, îl înţeleg greşit. Cum mă verific dacă am dreptate sau greşesc? Citesc şi mă rog, apoi discut cu colegii – mai mult sau mai puţin în această ordine.3. Am învăţat să accept realitatea schimbării. Indiferent de atitudinea faţă de ea, schimbarea va veni. Va veni, pentru că biserica noastră este o comunitate dinamică, în dezvoltare. Va veni, pur şi simplu pentru că trăim întro lume a schimbării continue. A te opune schimbării, doar pentru că e schimbare, nu e deloc folositor. Ci schimbarea trebuie abordată cu ochii larg deschişi, privind constant în faţă pentru a vedea încotro te duce. Prin urmare, am învăţat să pun o întrebare vitală: „Aceste schimbări vor fi distructive pentru personalitatea, identitatea şi

OPT luCRuRI PE CaRE lE-am ÎNvĂţaT dESPRE EfICIENţa ÎN CONduCEREde Jan Paulsen


valorile Biserici noastre? Sau vor ajuta biserica să funcţioneze mai eficient ca un instrument de misiune?” Dacă sunt convins că va dăuna Bisericii, mă opun. Viaţa, mărturia şi unitatea bisericii sunt de o importanţă primordială, iar schimbarea trebuie întotdeauna să servească acestor obiective.Când vine vorba de schimbare, am învăţat cât de importantă este rugăciunea, comunicarea, consultarea altora, ca nu cumva să iei locul exact comunităţii pe care eşti chemat să o conduci. Ai nevoie de umilinţa de a accepta că nu le poţi vedea singur pe toate.4. Am învăţat că oamenii sunt, în acelaşi timp, elementul cel mai valoros, dar şi cel mai supus schimbării. Te încearcă şi te sucesc pe toate părţile, iar uneori te duc la limita limitei, dar de ei nu te poţi lipsi. Deci, ca lideri, puneţi preţ pe semenii dumneavoastră de lucrare, puneţii în locuri în care talentele şi darurile lor îşi găsesc împlinirea creativă perfectă, după care ajutaţii să se achite bine de responsabilităţi.Am văzut nu numai o dată adevărul din avertizările lui Ellen White despre conducătorul „care începe să creadă că are o autoritate supremă şi că toţi fraţii lui sunt obligaţi săi ceară permisiunea înainte de a face lucrarea pe care o consideră necesară. Un asemenea om se află întro situaţie periculoasă. El a pierdut rolul pe care îl are un adevărat conducător în poporul lui Dumnezeu. În loc de a fi un sfătuitor înţelept, el îşi asumă prerogativele unui conducător sever. Orice manifestare a înălţării de sine şi a unei autorităţi de acest fel Îl dezonorează pe Dumnezeu” (Mărturii pentru pastorii şi slujitorii Evangheliei, Viaţă şi sănătate, 2007, pag. 434)5. Am învăţat că nu e obligatoriu să am dreptate – cel puţin nu de fiecare dată. Nu trebuie să am toate răspunsurile. Consider că invincibilitatea nu e doar ceva nesigur, dar şi ceva stresant de demonstrat. Este bine ca un conducător să conştientizeze că „poate există o cale mai bună de realizare a unui anumit lucru”. Declaraţiile dogmatice şi afirmaţiile bombastice au limitele lor. În probleme dificile, limitele sunt foarte apropiate una de alta, fiind nevoie de compromisuri, şi am învăţat valoarea faptului de a căuta soluţii care funcţionează. Dacă ceva nu funcţionează, va muri. Am învăţat, de asemenea, că nu trebuie să te prefaci că nai greşit cu nimic. Ce vreau să spun? Toată lumea greşeşte. Contează ce se întâmplă după aceea. 6. Am învăţat nevoia critică de a acorda atenţie diversităţii din biserică – datorată existenţei oamenilor de diferite vârste,

culturi şi generaţii. În chestiunile de această natură, niciodată nu o scoţi la capăt şi aceasta este, probabil, provocarea pe care o consider cel mai greu de depăşit. Dar, ca lider, trebuie să demonstrezi că eşti conştient de amploarea provocării şi să faci un efort voit să corectezi defectele sau greşelile, chiar dacă tot ce se mai poate face este să oferi îndrumări pentru viitor. Fiecare membru al familiei globale a Bisericii are dreptul la acelaşi sentiment al apartenenţei, legitimităţii şi participării.7. Am învăţat importanţa adoptării unei perspective globale. Conducătorii din cadrul bisericii noastre, indiferent unde slujesc, au o responsabilitate faţă de familia lor spirituală mai largă. Poate că ai fost ales de doar câţiva oameni, în cadrul organizaţiei locale, dar slujeşti interesul multora. Poate că locuieşti în California, dar eşti în legătură cu Calcutta. Poate că îţi petreci zilele în Londra, dar ai un impact asupra vieţii din Lagos. Nu avem un tipar de gândire congregaţionalist, deoarece suntem o mare familie internaţională. Aşadar, când iau decizii la nivelul conducerii, nu trebuie să uit de fraţii mei aflaţi la depărtare fizică, deoarece întro familie, cuvintele şi faptele unuia îi afectează pe toţi.8. Am învăţat – învăţ – să înţeleg valoarea incomensurabilă pentru conducerea adventistă a viziunii, umilinţei şi integrităţii. Viziune înseamnă a avea o vedere clară a direcţiei în care te îndrepţi; umilinţa defineşte climatul în care urmează să faci călătoria, iar integritatea este elementul care defineşte şi modelează toate faptele tale dea lungul drumului.Privind la Isus ca Exemplu şi Maestru conducător, îmi vin în minte cuvintele lui Ioan Botezătorul: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez” (Ioan 3:30). Un aşa lucru nu e uşor, pentru că fiecare ocupăm poziţia noastră de conducere, având o umanitate coruptă, iar interesul nostru personal, care este firesc de altfel, ne întunecă viziunea. Dar depunem toate eforturile şi nu uităm că, în final, după ce toate au fost spuse şi făcute, singura întrebare pe care El neo va pune este aceea dacă am fost devotaţi şi neam dat toată silinţa. Asta e tot.Mă rog ca, în slujirea mea, să fiu în stare săL înalţ pe El. Aceasta să fie onoarea supremă. El îmi reaminteşte ca, la fiecare răscruce a drumului, să nu uit „să fac dreptate, să iubesc mila şi să umblu smerit cu Dumnezeul meu” (vezi Mica 6,8).Jan Paulsen a fost până în vara anului trecut preşedintele Conferinţei Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. Acest articol este o adaptare după cuvântarea ţinută în data de 23 ianuarie 2010, în cadrul bisericii Universităţii Loma Linda..


ştiri

Vreau sã cânt - 2011

”Rugăciune în fiecare casă” În luna noiembrie 2009, la întâlnirea slujbaşilor districtului Haţeg, sa propus acţiunea misionară ”rugăciune în fiecare casă’’. Proiectul a demarat în ianuarie 2010, cu acţiuni lunare a unei biserici locale. A început biserica din Bărăsti, apoi cele din Ciopeia, Haţeg, Ohaba de sub Piatră, Sălaşu de Jos şi Pui, urmand ca după şase luni să se înceapă de la început. Sa cristalizat o grupă stabilă de 4 persoane, la care se adăugau 46 membri din bisericile care se implicau în luna respectivă. Când se ajunge întro localitate se formează grupe de câte două persoane care bat la fiecare poartă si cer permisiunea pentru rugăciune pentru diferitele nevoi ale oamenilor. Fiecare familie vizitată primeşte câte o carte, au loc discuţii, se răspunde eventualelor întrebări şi se prezintă cărţi de la editura ,,Viata şi Sănătate’’.

Sa descoperit o deschidere totală faţă de această acţiune iar astăzi sunt 11 localităţi străbătute plus 4 străzi din oraşul Haţeg. O altă grupă reia acţiunea în locurile unde sa trecut deja şi se oferă invitaţii la studii biblice, la seminarii sau alte activităţi.

J Belea Victor, prezbiter biserica adventistă Ciopeia

„Copiii ajută copiii” la Sânnicolau mareÎn dupăamiaza zilei de 15 decembrie copiii Bisericii Adventiste din Sânnicolau Mare, însoţiţi de părinţi şi bunici, au produs un moment de bucurie în viaţa a 12 copii, dintre cei mai săraci, de la Grădiniţa cu Program Săptămânal din oraş. Ei au oferit fiecărui copil câte un pachet cadou, conţinând jucării, rechizite, dulciuri şi îmbrăcăminte specifică iernii.

Cei care au aşteptat cu nerăbdare sosirea cadourilor au recitat câteva poezii tematice. Au fost prezente două educatoare din cele care iau pregătit şi au primit şi ele câteva cărţi şi revista Semnele timpului, numărul special „Nasterea lui Isus”. Sa cântat împreună o colindă, apoi copiii au fost aduşi înaintea lui Dumnezeu întro rugăciune de binecuvântare. Bucuria sa văzut pe feţele tuturor şi a fost exprimată în cuvinte de mulţumire, iar dăruitorii au înţeles încă o dată adevărul cuvintelor Scripturii :”Este mai ferice să dai decât să primeşti”.

J Dana Robu

Programul „Vreau să cânt” continuă şi în 2011, având un rol important de încurajare a copiilor pentru a cânta vocal. Apreciem efortul părinţilor şi copiilor care au participat în 2010 şi vom continua să îi ascultăm pe toţi copiii în vârstă de până la 11 ani care vor să cânte, selectând pe cei care vor cânta la faza pe conferinţă (27 martie 2011).

Fazele zonale se vor derula astfel:

• jud. Hunedoara – 18 februarie – dimineaţă la Hunedoara, dupăamiază la Petroşani

• Zona Arad 2 26 februarie dimineaţă la Ineu

• Zona Arad 1 26 februarie dupăamiază la Arad Betel

• jud. Bihor 5 martie dupăamiază la Oradea A

• jud. Timiş 12 martie dupăamiază la Timişoara Crişan

• jud. CaraşSeverin 19 martie dupăamiază la Reşiţa


tineret

Pastorii şi prezbiterii ocupă rolul de conducători ai bisericilor locale adventiste de ziua a şaptea. În acest rol, este esenţial ca ei să înţeleagă lucrarea de tineret, pentru a o putea implementa, dezvolta şi facilita la acest nivel.

În calitate de conducători locali, trebuie să vă daţi seama că datoria voastră dintâi este să acordaţi deplină atenţie tinerilor Bisericii.

Lucrarea lui Dumnezeu nu va putea fi niciodată încheiată fără tinerii Bisericii noastre. Vitorul acestei cauze depinde de ei. Lucrarea de tineret susţinută de această Biserică urmăreşte mântuirea tinerilor noştri, instruirea lor pentru slujire şi implicarea în însărcinarea: ”Evanghelia aceasta

a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul.” (Matei 24: 14)

Bisericile sunt provocate să îi susţină pe tinerii noştri. Pastorii, prezbiterii, profesorii, părinţii – cu toţii trebuie să se unească pentru a le acorda tinerilor atât suport moral cât şi financiar. Dacă vrem să ne vedem moştenirea adventistă de ziua a şaptea – valorile, demersurile de a duce solia Mântuitorului întregii lumi – dacă vrem să vedem aceste lucruri continuând să trăiască întro nouă generaţie, atunci pastorii şi prezbiterii trebuie să se dedice fără rezerve pentru a creşte, a conduce şi a iubi această nouă generaţie de tineri.

În atenţia liderilor bisericilor locale

(Extras din Ghidul lucrării de tineret pentru pastorii şi prezbiterii adventişti de ziua a şaptea, pag. 15)

• Săptămâna din 15 – 22 ianuarie este săptămâna angajamentului şi implicării pentru tineri. Rugăm liderii şi tinerii să se implice în ultimul efort de pregătire pentru NET 2011 care propune, în prima etapă, o serie de patru prezentări pentru tineri. Prezentările fratelui Daniel Chirileanu vor fi foarte interesante, aşa că vă încurajăm să profitaţi de ele, slujind tinerilor din Biserică şi celor din afara acesteia.

• Prin intermediul pastorilor sa trimis către bisericile locale calendarul de activităţi de tineret pentru anul 2011. De asemenea, puteţi găsi acest calendar şi pe tinbanat.ro . Dincolo de activităţile organizate pe conferinţă, o serie de programe interesante se derulează la nivel zonal sau judeţean în coordonarea pastorilor de tineret. Ţineţi aproape de aceştia şi implicaţivă alături de ei în aceste evenimente deosebite!

• De la 1 ianuarie vă provocăm să studiaţi pentru Concursul biblic (Bible Bowl) din această primăvară. Regulamentul concursului precum şi programa de studiu pot fi găsite la pastori, la liderii de tineret şi pe siteul departamentului. Rezultatele bune la acest concurs (care nu se va desfăşura individual ci pe echipe de câte patru concurenţi) vor aduce bonusuri serioase pentru Licurici şi Exploratori în perspectiva taberelor din vara viitoare.

• Nu uitaţi de tabăra de studiu biblic de la Săvârşin din perioada 30 ianuarie – 3 februarie.

• Dat fiind faptul că anul 2011 este în Conferinţa Banat Anul Rugăciunii îi încurajăm pe tineri şi pe liderii bisericilor locale să organizeze, în bisericile unde acest lucru este posibil, ore de rugăciune ale tinerilor.

• Fii informat cu privire la activităţile departamentelor de Tineret şi Copii consultând regulat siteul www.tinbanat.ro, şi, de asemenea, pe Twitter (tinbanatro), şi Facebook (Tineret Adventist Banat şi Narcis Ardelean).

ANUNŢURI

Gândul lunii:

”Cunoaşterea fără pocăinţă va fi doar o făclie care luminează calea oamenilor spre pierzare”.

Thomas Watson

8 Infobanat 9Infobanat8 InfoInfobanat 9InfoInfobanat

Serbare la Grădiniţa ,Betania”Joi, 9 decembrie, în sala bisericii adventiste Betania din Timişoara, a avut loc serbarea copiilor care fac parte din Grădiniţa Betania, în prezenţa educatoarelor, instructoarelor şi a părinţilor. Cei 17 copii au recitat poezii, au intonat cântece şi au prezentat cu entuziasm mai multe scenete. Programul celor mici a fost răsplătit cu aprecierile celor prezenţi, şi le-au fost oferite cadouri, într-o atmosferă de mulţumire faţă de cei care se îngrijesc de educaţia copiilor şi de recunoştinţă faţă de Dumnezeu pentru călăuzirea Sa de până acum.

Simona Dragoş, Director Grădiniţa Betania

Akord Junior la ReşiţaÎn 4 decembrie la Reşiţa a avut loc un Concert susţinut de copiii de la Akord Junior conduşi de Alina Negoşanu. Alături de ai au cântat Rareş Păltineanu la pian, Iulia Toma – pian, Filip Năsui – clarinet, Cristian Toma – violoncel. Au fost peste 250 de musafiri neadventişti la această ocazie specială în care au ascultat Evanghelia vestită prin cântec. Presa locală a promovat evenimentul atât înainte (prin publicitate) cât şi după prin relatări despre eveniment. Dumnezeu să fie lăudat pentru ocazia frumoasă de misiune de la Reşiţa!

Natanael Jigău, pastor

”Flori şi Stele” în Valea JiuluCorul de copii „Flori şi Stele” a susţinut patru concerte în Valea Jiului, în perioada 26-28 noiembrie 2010, lăsând în urmă impresii care nu se vor uita uşor. Concertele au avut loc la bisericile adventiste din Petroşani şi Lupeni, la Sala de Marmură a Primăriei Petroşani şi la Biserica Penticostală din Petrila. Muzica interpretată de aceşti copii ne-a ajutat să pregustăm bucuria cerului, locul în care cântecul este metoda folosită pentru a comunica mulţumirea, lauda, aprecierea, deci este limba oficială. În urma corului a rămas uimirea şi aprecierea faţă de ce poate să facă credinţa de copil.

Ciprian Pantoş, pastor

BOTEZ ARAD-SALEMÎn Sabatul din 11 decembrie 2010 la Salem-Arad, Peter Buzaş, Apor Buzaş, Talida Negru, Adrian Teacă, Daniel Jorza, şi Istvan Gabor, au încheiat legământul cu Dumnezeu prin botez. Cuvântul din partea lui Dumnezeu a fost rostit de pastorul Gabriel Dragoş. La momentul de sărbătoare şi-au adus contribuţia corul comunităţii Salem şi numeroasa asistenţă. Familia Salemului s-a bucurat să îi primească în rândurile ei pe cei şase noi membri, angajându-se să le fie un sprijiin fiecăruia în pregătirea spre cer.

Gabriel Dragoş,pastor

Botez la CaransebeşSabatul din 4 decembrie 2010 a fost

o ocazie specială de sărbătoare la

Caransebeş şi credem o bucurie în

ceruri pentru cele patru persoane care

s-au împăcat cu Dumnezeu şi au făcut

un legământ cu El prin botez.

Cu această ocazie am avut ca invitaţi

pe pastorii Pavel Memete, secretar al

Conferinţei Banat, care a rostit mesajul

spiritual, şi Mihai Ghişoiu, care a oficiat

botezul. Dumnezeu să binecuvânteze

pe noii botezaţi şi biserica Lui!

Costel Trandafir, pastor

Sabatul copiilor la ŞimandÎn Sabatul din 27 noiembrie la Şimand, dimineaţă şi după-amiază, copiii au adus laudă lui Dumnezeu prin cântece şi poezii, în cadrul unui program special. Dimineaţa a avut loc învestirea de către instructori a noilor licurici şi exploratori iar după-amiaza a avut loc un program ce a cuprins scenete, poezii şi colinde. Au fost prezenţi şi elevii de la Centrul Şcolar din Arad, însoţiţi de învăţătoarea Paula Luca, care la finalul programului au fost apreciaţi şi recompensaţi pentru prestaţia lor cu o masă bogată, cu pachete şi cu fructe.Înainte de servirea mesei, elevii de la Centrul Şcolar Arad le-au dăruit copiilor de la Şimand câteva desene-felicitări.

Gabriel Dragoş, pastor


biserica mondială

Ce avem în comun

Îmi îndrept acum atenţia spre a doua convingere: adventiştii sunt singurii în măsură să le ducă Evanghelia musulmanilor.

Iată avantajele pe care le au adventiştii faţă de alţi creştini în ceea ce priveşte predicarea Veştii Bune musulmanilor:

Locul Scripturilor: Noi ne bazăm convingerile şi practicile pe Biblie, şi numai pe Biblie. Această fidelitate faţă de Cuvântul revelat îi impresionează pe musulmani, care privesc la Coran ca la revelaţia din partea lui Dumnezeu.

Stilul de viaţă: Abstinenţa de la consumul de alcool şi carne de porc reprezintă o surpriză plăcută pentru musulmani, care nu sunt obişnuiţi săi asocieze pe creştini cu aceste obiceiuri. Aceasta înseamnă că adventiştii şi musulmanii se pot bucura de o masă luată împreună fără nicio teamă – un factor important în stabilirea unei relaţii. Dincolo de aceste practici, accentul pe care îl pun adventiştii pe simplitate şi modestie găseşte ecou în musulmanii sinceri, a căror religie este o chestiune legată strâns de fiecare moment al vieţii de zi cu zi.

Preocuparea pentru zilele din urmă: Concepte ca judecata finală, a doua venire a lui Isus şi învierea ocupă un loc proeminent în gândirea islamică. Pentru musulmanii sinceri, întreaga viaţă este trăită avânduse mereu în vedere existenţa unei judecăţi finale. Învăţăturile lor diferă de ale noastre în aspecte importante, dar ideile de bază comune constituie o bună ocazie pentru adventişti să le ofere îndrumări care să le lărgească înţelegerea.

Sabatul: Coranul menţionează Sabatul, şi chiar întro lumină pozitivă; nu face nicio referire la prima zi a săptămânii ca o zi de închinare. Faptul că păzim Sabatul, întipărit în însuşi numele nostru, ne distinge ca oameni ascultători de revelaţia divină.

Conflictul cosmic: Musulmanii percep evenimentele de pe Pământ în cadrul mai larg al luptei cosmice dintre bine şi rău, în care Iblis – Satana – şi fiinţele malefice joacă un rol important. Acest context general al lumii are paralele evidente – împreună cu deosebiri semnificative – cu înţelegerea pe care o au adventiştii cu privire la marea luptă dintre Hristos şi Satana.

Creaţia: Atât musulmanii, cât şi adventiştii cred în doctrina creaţiei şi resping teoria evoluţiei.

Sănătate: Musulmanii manifestă un interes profund faţă de sănătate şi viaţa sănătoasă. Adventiştii şi musulmanii pot uşor colabora în vederea îmbunătăţirii calităţii vieţii. În Orientul Mijlociu, adventiştii deţin o serie de spitale şi clinici, în timp ce Universitatea Loma Linda şi Centrul Medical au o relaţie neîntreruptă cu Regatul Arabiei Saudite şi cu Afganistanul.

Relaţia cu Israelul: Faptul că noi, ca biserică, refuzăm să ne identificăm cu orice partizanat geopolitic este un avantaj uriaş în lumea musulmană. Nu aderăm la mişcarea proisraeliană, ci credem în dreptate pentru toate popoarele, israelieni şi palestinieni în aceeaşi măsură.

O mişcare de reformă: Noi ne percepem propriul mesaj ca fiind nu unul nou, ci o întoarcere la învăţăturile Bibliei. Noi ducem la bun sfârşit reforma parţial realizată ce a fost începută de Martin Luther, Calvin şi alţi bărbaţi de neclintit. Şi musulmanii se consideră parte dintro mişcare de reformă.

Aceste nouă elemente le conferă doar adventiştilor poziţia de pe care pot stabili relaţii cu musulmanii la toate nivelurile şi de pe care pot avansa în misiunea de origine divină de a duce Evanghelia în toată lumea. Dar noi nu suntem foarte cunoscuţi în lumea islamică; întradevăr, abia dacă se ştie ceva despre noi. Când musulmanii aud despre creştini, se gândesc imediat la mâncare de porc, beţii, femei şi bărbaţi destrăbălaţi care ţin partea Israelului.

Un obiectiv major, căruia ar trebui să ne dedicăm, este acela de a le prezenta musulmanilor cine suntem noi şi în ce credem. Când se întâmplă aceste lucruri, atitudinile se transformă din neîncredere în uimire, apreciere, acceptare.

În cadrul întâlnirii cu liderii musulmani, am accentuat de la început că prefer să fiu cunoscut ca un adventist, mai degrabă decât ca un creştin. Pentru musulmani, numele „creştin” generează asocieri profund negative – asocieri care nu au nimic în comun cu adventiştii de ziua a şaptea –, aşa că prefer evitarea acestui termen. În acelaşi timp, cuvântul „adventist” surprinde bine pulsul esenţial a ceea ce suntem – speranţa noastră în revenirea lui Isus şi conştienţa chemării divine de a răspândi în lume această speranţă.

Rolul profeţiei

A treia convingere decurge din a doua: profeţia se poate dovedi o modalitate de abordare care să le trezească interesul musulmanilor.

Aşa sa întâmplat şi în cazul şeicului şi al tovarăşilor lui. Deşi primul contact cu un adventist sa produs în urma unui act spontan de bunătate din partea unui membru laic adventist, interesul ulterior al musulmanilor a crescut, pe măsură ce acea persoană prezenta profeţiile biblice, prima dată în casa unui musulman căruia îi era de ajutor, iar mai târziu – la invitaţia şeicului – în moschee.

În prima ocazie organizată în moschee, prezentatorul adventist a pus accentul pe importanţa profeţiilor pentru lumea întreagă, inclusiv pentru islam. Apoi a explicat de ce adventiştii înţeleg lucrurile întrun fel în care restul lumii nu le înţelege. În acea

M U S U L M A N I I( p a r t e a a d o u a )


biserica mondială

primă seară, musulmanii prezenţi au răspuns fără nicio rezervă pe măsură ce le erau prezentate profeţiile. În prezentările care au urmat, persoana adventistă a apelat la metoda tradiţională, începând cu Daniel 2, continuând cu aceeaşi carte şi încheind cu Apocalipsa.

Profeţia este importantă în discuţiile cu musulmanii deoarece îi conferă credibilitate Bibliei. Deşi Coranul face referire la Biblie, curentul majoritar în islamism susţine că aceasta este pervertită şi o ignoră, în mare parte.

Dincolo de prejudecată

A patra convingere se referă la schimbările ce trebuie să se producă printre adventişti: în timp ce Dumnezeu nea încredinţat un mesaj şi un stil de viaţă ce au mare impact asupra musulmanilor, noi înşine trebuie să dăm dovadă de o schimbare semnificativă de atitudini şi viaţă spirituală, dacă e ca Domnul să ne folosească aşa cum doreşte El.

Musulmanii din Occident sunt victimele prejudecăţilor atât de răspândite. Adventiştii împărtăşesc şi ei anumite sentimente predominante în cultura modernă şi sunt influenţaţi de atotştiutoarea massmedie. Urmarea este aceea că pastorii şi membrii, în cea mai mare parte, nu simt nicio responsabilitate pentru a lucra cu musulmanii; mai mult decât atât, bisericile adventiste nu sunt pregătite săi primească în cadrul lor pe musulmani. Şi da, este adevărat, câţiva adventişti au pregătite cărţi şi DVDuri care zugrăvesc islamul în culori deosebit de sumbre.

Printre stereotipurile şi miturile negative despre musulmani la care sunt expuşi majoritatea oamenilor, se numără şi următoarele:

Islamul este o religie violentă, drept consecinţă majoritatea musulmanilor sunt înclinaţi spre violenţă. În islam se regăseşte o anumită notă de violenţă, ce se poate regăsi în orice altă religie. Acest element, totuşi, nu caracterizează decât o mică parte dintre musulmani. Organizaţia Gallup a realizat un sondaj la scară internaţională cu privire la musulmani, intervievând în jur de 30.000 de persoane. Rezultatele au arătat că 93% dintre musulmani resping violenţa.

„Allah” este numele unei zeităţi păgâne. Acest mit este rapid demontat de un studiu etimologic. „Allah” este pur şi simplu cuvântul arab pentru Dumnezeu, fiind folosit în această formă de creştinii arabi de dinainte de Mahomed şi în prezent fiind folosit în aceeaşi măsură. Pentru că islamismul a apărut în cultura arabă, iar Coranul este scris în limba arabă, inevitabil a fost adoptat termenul „Allah” cu referire la Dumnezeu.

Ca urmare a ratei natalităţii foarte mari, musulmanii, în curând, vor depăşi numeric populaţia creştină, devenind

religia majoritară în câteva ţări din Europa. Un DVD care circula nu demult a speriat câţiva adventişti, care au acceptat necondiţionat această idee. În esenţă, DVDul prezintă ideea acaparării nonviolente a lumii occidentale de către musulmani, ale căror familii numeroase nu au nevoie de mult timp pentru a înghiţi cultura majoritară. În ciuda prezentării grafice, argumentaţia are lipsuri serioase. Oferă doar date trunchiate, face presupuneri nefondate, ignoră dovezile care contrazic punctele de la care porneşte.

Pregătire pentru reformă

Convingerea mea finală este probabil cea mai surprinzătoare: luarea în serios a misiunii faţă de islam are potenţialul de a revigora şi reforma Biserica Adventistă.

Sunt încă sub impresia entuziasmului şeicului faţă de a doua venire şi a senzaţiei iminenţei ei pe care el o avea. Mă întreb: Oare Dumnezeu le face adventiştilor un apel la trezire?

Misiunea adventistă îndreptată în direcţia musulmanilor va putea deveni o realitate numai dacă ne vom umili, lăsânduL pe Domnul să ne înmoaie inimile şi să ne dărâme prejudecăţile. Domnul trebuie să pună în noi o dragoste profundă pentru musulmani şi o dorinţă arzătoare de ai vedea alături de noi pe calea spre Împărăţie. Trebuie să facem ca bisericile noastre să fie calde, deschise şi gata săi accepte pe musulmani. Numai El poate realiza acest lucru. Asemenea schimbări vor însemna o Biserică Adventistă revigorată şi reformată.

Experienţa mea cu musulmanii este scurtă, dar deja am văzut acţionând puterea transformatoare a iubirii. Întâlnirea cu şeicul, care a progresat rapid, a pornit de la nimic altceva decât de la un act de generozitate al unui adventist, care reflecta în mod vizibil iubirea şi bunăvoinţa. Am observat că musulmanii analizează foarte atent persoanele şi, dacă descoperă că e vorba de cineva sincer, onest, răspund cu bunătate.

În ultimele luni, am intrat în legătură cu o femeie de afaceri adventistă care are pe suflet lucrarea cu musulmanii. Dar nu a fost aşa dintotdeauna; de fapt, a crescut având resentimente faţă de ei, dar Domnul ia schimbat inima şi părerile. Mia mărturisit că, înainte, purta bijuterii scumpe, dar când a început să fie interesată de musulmani, cu accentul pe care îl pun ei pe simplitate, a simţit că trebuie să nu mai poarte bijuterii, în final renunţând definitiv la ele.

Iată, probabil, o parabolă a ceea ce sar putea întâmpla la scară largă, pe măsură ce adventiştii îşi îndreaptă atenţia spre musulmani.

M U S U L M A N I I( p a r t e a a d o u a )


Christianity Today: De ce renunţă tinerii la creştinismSemnele Timpului, 24 Noiembrie

Eşecul de a se ridica la standardele adoptate prin religie, dilemele intelectuale, sau inechitatea în relaţiile cu alţi membri ai bisericii sunt principalele motive pentru care tinerii creştini părăsesc biserica.

Potrivit lui Drew Dick, autor al cărţii ex-Christian, mulţi dintre tinerii care părăsesc biserica creştină iau această decizie pentru aşi linişti conştiinţa după ce au făcut un compromis moral. O altă categorie de tineri, adaugă autorul, renunţă la credinţa creştină după ce, confruntaţi cu mesajele curentului Noul Ateism, sau alt sistem valoric necompatibil cu creştinismul, se văd nevoiţi să aleagă între filosofiile aflate în opoziţie.

Politologii Robert Putnam şi David Campbell spun în cartea American Grace, publicată recent, că „tinerii americani renunţă la religie întrun ritm alarmant, de 5 până la 6 ori mai mare decât ritmul istoric (între 30 şi 40% dintre tineri nu au azi o religie, faţă de între 5 şi 10%, acum o generaţie).”

O treime din catolicii americani au părăsit bisericaSemnele Timpului, 25 Noiembrie

Exodul romanocatolicilor americani din biserică rămâne cea mai mare provocare a acesteia, e de părere arhiepiscopul Timothy Dolan, noul preşedinte al Conferinţei americane a Episcopilor Catolici. În ultimii ani, spune arhiepiscopul citând studii recente, aproape o treime din catolicii americani au plecat din sânul Bisericii. Aceleaşi studii arată că doar 50% dintre tinerii catolici se căsătoresc religios, în timp ce participarea la slujba duminicală a scăzut de la 78% cât era în 1960, la 35%, în prezent.

SUA: Încredera în preoţi şi pastori a scăzutSemnele Timpului, 7 Decembrie

Numărul americanilor care apreciază onestitatea şi etica preoţilor şi pastorilor la un nivel „foarte ridicat” sau „ridicat” este în scădere şi a ajuns la cel mai slab procent din ultimii 32 de ani. Scoruri mai bune decât clericii au obţinut asistentele medicale, farmaciştii, învăţătorii, medicii şi poliţiştii.

Oficialii de la Vatican şi Iran sunt de acord pe teme de libertate religioasă

Ştiri creştine, 29 Noiembrie

Liderii UE au convenit asupra unui mecanism de stabilitatea permanentă pentru euro

Realitatea, 17 Decembrie

Scăderea aprecierii vizavi de caracterul onest şi etica clericilor sa înregistrat nu doar în rândul credincioşilor catolici, ci şi printre cei protestanţi. Astfel, doar 55% dintre protestanţi şiau păstrat convingerea că slujitorii bisericii au un nivel „foarte ridicat” sau „ridicat” în ceea ce priveşte etica şi onestitatea, faţă de 60%, în 2008; doar 56% dintre catolici faţă de 63%, în 2008.

Peste 50% dintre tinerii canadieni nu au o religieSemnele Timpului, 17 Decembrie

Mai mult de jumătate dintre canadienii cu vârste cuprinse între 15 şi 29 de ani fie nu au nicio religie, fie nu au mers niciodată la un serviciu religios. Doar 22% spun că religia este foarte importantă pentru ei, în scădere de la cele 34 de procente care au rezultat în urma unui sondaj întreprins în anul 2004. Analiştii spun că acest declin a început abrupt acum 50 de ani, şi că o cauză care perpetuează situaţia ar putea fi faptul că tânăra generaţie de astăzi consideră religia organizată ca fiind ilogică şi deconectată de la realitate.

Vaticanul şi Consiliul mondial al Bisericilor se vor întâlni anual

Catholica, 15 Decembrie

Papa reafirmă nevoia de comuniune cu Biserica Ortodoxă

Catholica, 2 Decembrie

ştiri


Oamenii odihniţi sunt mai frumoşi, arată un studiuRealitatea, 16 Decembrie

Somnul de frumuseţe nu este un mit şi nici un capriciu al doamnelor cochete. O demonstrează un studiu bine întemeiat al unor cercetători suedezi, care arată că odihna este sinonimă cu frumuseţea.Oamenii care sunt privaţi de somn perioade lungi de timp sunt percepuţi drept neatractivi, pentru sexul opus, şi nesănătoşi, pentru ambele sexe, arată studiul oamenilor de ştiinţă de la Institutul de cercetare Karolinska din Stockholm.

Radiaţiile Wi-Fi afectează arborii din apropiereHotNews, 25 Noiembrie

Un studiul indică faptul că arborii plantaţi în apropierea ruterelor wireless au frunze uscate şi coaja afectată. Rezultatele alarmante ar putea ridica semne de întrebare şi asupra efectelor radiaţiilor WiFi asupra oamenilor şi vor alimenta protestele părinţilor şi profesorilor care vor să oprească instalarea ruterelor în şcoli.

Tehnologia modernă afectează atenţia distributivăAdevărul, 13 Decembrie 2010

Verificarea constantă a emailurilor şi a mesajelor primite pe telefonul mobil ne împiedică să ne concentrăm la sarcinile pe care trebuie să le realizăm şi ne disturbă modul de gândire, de aceea se ajunge la înţelegerea şi la interpretarea superficială a realităţii.

Potrivit specialistului britanic Nicholas Carr, autorul cărţii Ce efecte produce internetul asupra creierului nostru?, adicţia faţă de internet se naşte din nevoia noastră instinctuală de cunoaştere.

măslinele protejează inimaAdevărul, 2 Decembrie

Nu faceţi abuz de dulciuri concentrate!Adevărul, 3 Decembrie

Sucul de rodii ar putea încetini răspândirea

cancerului în organismMediafax, 14 Decembrie

Raport CE: Prea mulţi tineri europeni sunt obezi,

fumează şi consumă alcoolRomânia Liberă, 8 Decembrie

stil de viaţă


Oamenii odihniţi sunt mai frumoşi, arată un studiuRealitatea, 16 Decembrie

Somnul de frumuseţe nu este un mit şi nici un capriciu al doamnelor cochete. O demonstrează un studiu bine întemeiat al unor cercetători suedezi, care arată că odihna este sinonimă cu frumuseţea.Oamenii care sunt privaţi de somn perioade lungi de timp sunt percepuţi drept neatractivi, pentru sexul opus, şi nesănătoşi, pentru ambele sexe, arată studiul oamenilor de ştiinţă de la Institutul de cercetare Karolinska din Stockholm.

Radiaţiile Wi-Fi afectează arborii din apropiereHotNews, 25 Noiembrie

Un studiul indică faptul că arborii plantaţi în apropierea ruterelor wireless au frunze uscate şi coaja afectată. Rezultatele alarmante ar putea ridica semne de întrebare şi asupra efectelor radiaţiilor WiFi asupra oamenilor şi vor alimenta protestele părinţilor şi profesorilor care vor să oprească instalarea ruterelor în şcoli.

Tehnologia modernă afectează atenţia distributivăAdevărul, 13 Decembrie 2010

Verificarea constantă a emailurilor şi a mesajelor primite pe telefonul mobil ne împiedică să ne concentrăm la sarcinile pe care trebuie să le realizăm şi ne disturbă modul de gândire, de aceea se ajunge la înţelegerea şi la interpretarea superficială a realităţii.

Potrivit specialistului britanic Nicholas Carr, autorul cărţii Ce efecte produce internetul asupra creierului nostru?, adicţia faţă de internet se naşte din nevoia noastră instinctuală de cunoaştere.

măslinele protejează inimaAdevărul, 2 Decembrie

Nu faceţi abuz de dulciuri concentrate!Adevărul, 3 Decembrie

Sucul de rodii ar putea încetini răspândirea

cancerului în organismMediafax, 14 Decembrie

Raport CE: Prea mulţi tineri europeni sunt obezi,

fumează şi consumă alcoolRomânia Liberă, 8 Decembrie

stil de viaţă


diverse

Luptând cu demoniide Angel Manuel Rodriguez

Pentru a răspunde acestei întrebări mă voi ocupa de chestiunea mai extinsă a scoaterii demonilor, care este o parte a lucrării de slujire pe care unii din pastorii noştri din diferite părţi ale lumii o desfăşoară. În general, una din provocările pe care o întâmpină adventiştii este de a aborda biblic subiectul, fără a permite ca practicile altor creştini să determine modalitatea de scoatere a demonilor.

1. Terminologie: Termenul „exorcism” vine de la substantivul grecesc exorkistēs, şi desemnează o persoană care izgoneşte demonii. Forma verbală exorkistēs înseamnă „a pune pe cineva sub jurământ”, „a conjura” (Mat. 26,63). Exprimă ideea de a obliga pe cineva să facă ceva prin invocarea unei puteri supranaturale (a exorciza). În Noul Testament verbul nu e folosit pentru a se referi la exorcism, iar substantivul este aplicat doar o dată la exorciştii evrei (Fapte 19,13). Noul Testament foloseşte verbul „a izgoni” (ekballē) demonii mai degrabă decât de a exorciza. Aceasta poate avea ceva de a face cu faptul că exorcismul a fost asociat cu magia, practicarea unor anumite ritualuri, şi utilizarea unor formule religioase specifice. Nu aşa ceva găsim in Noul Testament.

2. Posesiune demonică: În Scripturi posesiunea demonică este o realitate luată foarte în serios. Indivizii posedaţi sunt caracterizaţi variat prin comportament agresiv (Mat.8,28), tentative de autodistrugere (Mat.17,15); inabilitatea de a vorbi (Mat.9,32), de a auzi (Marcu 9,25), sau de a vedea (Mat.12,22). În general, posesia demonică se distinge de boli (ex. Mat.4,24; Marcu 1,32). Unul dintre cele mai controversate aspecte ale posesiunii demonice este acela că aproape în toate cazurile este dificil de deosebit de epilepsie, alte boli fizice, sau boli psihice. Aceasta implică faptul că posesiunea demonică are un impact asupra minţii şi a corpului asemănător cu al acelor condiţii. Dar este de obicei însoţită de elemente de clarviziune, fenomene supranaturale, chiar levitaţie a obiectelor. Deoarece în multe cazuri ar fi dificil a o deosebi de o boală naturală, ori de cate ori e posibil vom căuta sfatul medicilor şi al altor oameni calificaţi.

3. Abordarea biblică: Scoaterea demonilor era obişnuită în timpul lucrării lui Isus, dar El nu lea furnizat ucenicilor o procedură anume. El a izgonit pur şi simplu spirite rele prin puterea Cuvântului Său, fără a desfăşura nici un ritual sau a folosi formule tradiţionale (Mat 8,16). El lea poruncit să plece şi ei sau supus. (Luca 9,49.50;10,17). Nu au existat exerciţii lungi, care cereau timp, nu au fost strigăte despre care noi să ştim, nici o implicare fizică a lui Isus cu persoana posedată. De fapt El nu a atins niciodată un demonizat, şi doar o singură dată a intrat in dialog cu unul (Marcu 5,710). Isus a avut pur şi simplu autoritate asupra puterilor răului, iar acestea nu Iau putut rezista.

. Isus a împărtăşit ucenicilor Săi aceeaşi autoritate (Mat.10,8; Marcu 3,15; Luca 9,1). Modul prin care ei au izgonit demoni este ilustrat în Faptele Apostolilor. Apostolii au chemat Numele lui Isus pentru ai elibera pe oameni de demoni. Formula este una simplă: „În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieşi afară...” (Fapte 16,18). Hristos a fost Cel care a eliberat persoana; apostolii Lau chemat ca să intervină. Nu a existat o luptă îndelungată cu demonul sau un dialog cu el. Puterea lui Hristos a fost eficientă prin cuvântul ucenicilor.

4. Exorcism şi daruri spirituale: referitor acum la întrebarea de început: în Noul Testament exorcismul nu este enumerat printre darurile spirituale. Nimeni nu a fost chemat de către Isus ca să întemeieze o lucrare de slujire prin exorcism. El a dăruit ucenicilor Săi putere şi autoritate peste demoni, dar niciodată nu a sugerat că acesta ar fi cel dintâi rol al lor. Responsabilitatea lor era să proclame Împărăţia lui Dumnezeu, veste cea bună a mântuirii. El a spus explicit: „Împărăţia lui Dumnezeu sa apropiat. Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi,...scoateţi afară demoni”(Mat. 10,7.8, compară cu Marcu 6,12; Luca 9,2). Proclamarea Împărăţiei lui Dumnezeu este misiunea fiecărui credincios. Când în împlinirea acestei misiuni noi ne confruntăm cu demonizaţi, noi am fost împuterniciţi de Hristos să le facem faţă. Însă prima noastră chemare este de a proclama Evanghelia răscumpărării prin Hristos.

Angel Manuel Rodriguez este director al Institului de Cercetări Biblice al Conferinţei Generale.

Întrebare: Există o lucrare, un dar al exorcismului în Biblie?


cuvântul preşedintelui

„În anul dintâi al lui Dariu, fiul lui Ahaşveros, din neamul mezilor, care ajunsese împărat peste împărăţia Haldeilor, în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărîmăturile Ierusalimului, după numărul anilor, despre care vorbise Domnul către proorocul Ieremia. Şi mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu, ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă.” ( Daniel 9:1-3)

Nimeni na citit Biblia vreodată fără a nu fi fost impresionat de acest moment de consacrare excepţională din partea marelui om al lui Dumnezeu, Daniel. Program de post şi rugăciune special, pentru cineva obişnuit să postească şi să caute faţa Domnului de trei ori pe zi? Da, robia era pe ultima sută de metri, iar el înţelegînduşi menirea e gata să dea tonul pregătirii pentru drumul spre Ţara promisă. E ton de consacrare, e ton de proclamare!

În aceşti ani de început ai „noii ordini mondiale” dar şi ai crizelor profund babiloniene, din aceleaşi Sfinte Cărţi am înţeles că întoarcerea Domnului nostru şi ceasul marii eliberări este aproape. În Comitetul Executiv din vara anului 2009, sub impresia Duhului, am hotărât să aşezăm zilele anului 2011 sub atmosfera solemnă a consacrării în rugăciune şi a misiunii în puterea rugăciunii. Ce încurajare simţim astăzi ştiind că acelaşi Duh Sfânt, prin slujitorii Bisericii la nivel mondial, cheamă întreaga comunitate adventă la rugăciune şi post, la o specială consacrare în vederea Marii Strigări! Ceasuri de rugăciune, zile de post şi rugăciune, Sabate de post şi rugăciune! O Biserică chemată săşi întoarcă cu adevărat faţa spre Domnul întrun program cum nu sa mai pomenit de Redeşteptare şi Reformă!

Viziunea pentru 2011 se regăseşte aşadar în două coordonate, părţi ale aceluiaşi întreg: „Roagăte şi lucrează!”.

Consacrare în rugăciune, post şi studiu prin programul „Străjerule, roagăte şi lucrează”. Devoţiune personală, altarele familiale, orele de rugăciune pe secţiuni se doresc a fi reînviate. Tonul dorim a fi dat cu prilejul săptămânii de rugăciune din acest an. Pastori şi slujbaşi sunt chemaţi să poarte acest mesaj al redeşteptării atât prin viu grai cât mai ales prin puterea exemplului. Ceasurile de rugăciune zilnice, zilele şi Sabatele de post şi rugăciune, studiul Bibliei şi al cărţii Tragedia Veacurilor,

toate acestea pot deschide Duhului Sfânt căi nebănuite pentru impresionarea sufletelor, aducând binecuvântata redeşteptare după care tânjim de atâta vreme. Ca formatori şi exemple vii, cei dintâi chemaţi sunt slujbaşii, pastorii şi administratorii, şi implicit familiile acestora. Apoi de la înălţimea amvoanelor în predici dar şi în cadrul vizitelor prin puterea experienţelor împărtăşite, să fie motivată mereu şi mereu întreaga frăţietate. Fie ca toate programele Conferinţei şi toate proiectele departamentale să ţintească continuu spre acest deziderat. Fie ca Biserica Banatului să caute faţa Domnului în acest nou an cum na căutato niciodată.

„Începe să trăieşti”. Probabil că niciodată până acum nu am stat în faţa unei campanii de evanghelizare de o asemenea anvergură: Evanghelia vestită în biserici, la radio, la televizor, pe internet. Dacă ne vom mobiliza repede şi total în programul de consacrare, misiunea acestui an ar putea fi începutul Marii Strigări, cel puţin în Romania. Dacă suntem sinceri cu noi înşine putem recunoaşte că niciodată nu am avut o asemenea oportunitate. Şi nu ştim dacă o vom mai avea vreodată. E trist că întrun asemenea moment nu descoperim o preocupare totală a tuturor forţelor de care dispunem, de aceea, de la înălţimea acestui Comitet Executiv să chemăm încă o dată întreaga armată a Bisericii noastre la o angajare susţinută în vederea luptei ce ne stă în faţă. Exprim speranţa că şin această coordonată a viziunii pentru 2011, proiectele şi programele departamentale vor susţine şi dezvolta pe parcursul întregului an tot ce se va câştiga prin marea campanie naţională de evanghelizare. Exprim de asemenea convingerea că acest Comitet Executiv dar şi Biserica în întregul ei va aproba şi adopta această viziune cu cele două coordonate ale ei, de aceea zic iarăşi „Străjerule, scoalăte şi lucrează! Străjerule, începe să trăieşti!”

Fie ca experienţa lui Daniel să devină prin Duhul Sfânt, în 2011, experienţa fiecărui copil al lui Dumnezeu din Biserica Banatului, prunci şi tineri, părinţi şi bunici, pastori şi administratori deopotrivă, iar secerişul să ne umple de bucurie. Ploaia târzie promisă să aducă viaţă în suflete şin comunităţi! Aşa să ne ajute Dumnezeu!

J mIHAI mAUR, preşedinte

mESAjUL PREŞEDINTELUI CONFERINŢEI BANAT CU OCAZIA ŞEDINŢEI COmITETULUI ExECUTIV DIN 3 DECEmBRIE 2010

16 Infobanatiunie 2010

FUNDAŢIA CREȘTINĂ ANGELISSe spune că şi cele mai lungi călătorii încep cu... primul pas.

În anul 1998 un gând călător s-a cuibărit în câteva minţi şi inimi din biserica adventistă din Beliu, gând care ne îndemna să înfiinţăm un cămin primitor pentru copii abandonaţi de părinţii lor. Acest gând a fost primul pas... Al doilea a fost înfiinţarea unei societăţi non-profit cu acest scop, numind-o Fundaţia Creştină Angelis. A urmat achiziţionarea unei case, care să fie transformată după cerinţe. Ea a fost cumpărată în iarna anului 1999, datorită generozităţii unui creştin cu suflet mare, inimă largă şi mână întinsă pe nume Wagner Georg. Ea nu corespundea decât în parte nevoilor viitoare aşa că timp de un an şi jumătate a fost extinsă, reparată, reîmpărţită astfel încât la data de 06 august 2000 casa cu numele de „ORHIDEEA” alcătuită din 11 camere cu destinaţii diferite a fost gătită pentru inaugurarea ei cu participarea Direcţiei Generale ale Protecţiei Drepturilor Copilului, a Conferinţei, Uniunii şi a peste 100 de fraţi, surori, vecini, simpatizanţi şi curioşi. Însă momentul cel mai important urma să apară doar atunci când în această casă urma să se audă scântecul, plânsul, râsetele şi joaca copiiilor pe care ni-i imaginam de peste doi ani. Acest moment al întâlnirii a sosit pe data de 4 septembrie 2000 în alaiul aglomerat al emoţiilor şi temerii de ambele părţi.

Au sosit 10 copii, cinci fetiţe şi cinci băieţei, înspăimântaţi de transportul cu maşina şi curioşi de casa noastră, de fapt a lor. Începea o lucrare pe care niciodată n-am mai făcut-o. La data respectivă aveam şase angajate care urmau să ofere tot ceea ce era mai bun în ele pentru acei micuţi cu lipsă profundă de dragoste şi zâmbet. Au trecut anii unul după altul cu

multe greutăţi, lipsuri prelungite, dar niciodată opriţi din cale, pentru că în permanenţă s-au arătat oameni de pretutindeni trimişi de Dumnezeu ca să împlinească nevoi materiale şi să ne astâmpere nelinişti sufleteşti. Prima şi infinita bucurie a noastră a venit în urma deciziei unei familii din Beliu de a adopta o fetiţă de a noastră, pe nume Iza. Era o familie tânără fără să poată avea copii dar s-au ales cu o „orhidee”. De-alungul timpului s-au perindat prin Casa Orhideea 21 de copii, cei mai mulţi fiind reintegraţi în familiile naturale. În anul acesta, 2010, a urmat un alt mare pas, aniversarea a 10 ani de existenţă a Casei. Aceşti zece ani reprezintă istoria umblării noastre cu Dumnezeu prin situaţii nemaiîntâlnite, o istorie pe care am trăit-o alături de copii. La ora aceasta avem 10 copii cu vârste cuprinse între 8 şi 14 ani şi un tânăr de curând botezat şi devenit membru al bisericii. Acum la cumpăna dintre ani, când timpul îşi ţine pentru o clipă respiraţia, privim înainte, şi credem aşa cum spune Biblia că avem ”...un viitor şi o nădejde.” Pe această cale aş dori în numele copiiilor să apreciez multa bunătate şi dragoste creştină pe care mulţi din cei care citesc aceaste rânduri au dovedit-o prin vizite, alimente, bani şi rugăciuni. Dorim ca Dumnezeu să enumere în ziua răsplătirii toate aceste gesturi spre binele dumneavoastră veşnic!

Acum în încheierea acestei scurte cronici invităm toţi cititorii să ne vizitaţi Casa ori de câte ori Dumnezeu vă aduce pe meleagurile noastre sau El vă îndeamnă să răspândiţi bunătate.

Adresa noastră este: Beliu, nr. 491F , jud. Arad la distanţă de 15km de oraşul Ineu sau Sebiş, oraşele noastre de referinţă.

Dacă doriţi să aflaţi anumite informaţii, vă invităm să o faceţi apelând următoarele persoane:

Pastor Ionel Soponariu – 0744.646123

Pastor Liviu Roman – 0740.116187

Pastor Marcel Ţărmure – 0744.626508

Casa Orhideea – 0257.322424

Pagină WEB: www.angelis.home.ro

Ne despărţim de dumneavoastră cu unul din motto-urile noastre preferate:

„Casa Orhideea” mai mult decât o casă ...un cămin!

Marcel Ţărmure

infoRevistă de informare a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, Conferinţa Banat.Anul XI, nr. 1 - ianuarie 2011

Unum est necesarrium

Spre sfârşitul secolului al XIX-lea Pierre de Coubertin propunea ca motto pentru Comitetul Internaţional Olimpic binecunoscutul slogan Citius, Altius, Fortius (mai repede, mai sus, mai tare). Secolul care a urmat a părut că a pus în practică îndemnul şi, ca urmare, l-am denumit „secolul vitezei”. „Mai repede” a însemnat depăşirea vitezei sunetului, „mai sus” a însemnat „până la Lună” şi mai tare a însemnat Hiroshima. Nici primul deceniu nu a dat semne de vindecare de boala aceasta a lui „mai mult”. Chiar acum când începem un nou an avem agendele pline de planuri şi mintea plină de vise. Cât despre inimă... Vă provoc cu un îndemn spre simplificarea vieţii izvorât din cuvintele lui Isus: „un singur lucru trebuieşte”. N-are nici o importanţă viteza, altitudinea, caii-putere sau mulţimea reuşitelor, ci ceea ce ai în suflet, ceea ce nu ţi se va lua niciodată...

Erik Csergezán, pastor

1. infobanat, ian. 2011

Documents