ian mar-2008

33
IANUARIE - MARTIE 2008 PATINAJ ARTISTIC RALIUL DAKAR PREMIER LEAGUE VIRGINIA RUZICI BEIJING 2008 THOMAS MORGENSTERN RUGBY TOP 14 DOSARELE DOPING EUROSPORT NEWS CUPA AFRICII PE NAŢIUNI SPORTURI DE IARNĂ GOLF - TRASEE DE VIS Campionatele Mondiale şi Europene

Upload: sima-sorin

Post on 09-Jun-2015

172 views

Category:

Documents


6 download

TRANSCRIPT

Page 1: Ian mar-2008

IANUARIE - MARTIE 2008

patinaj artistic

RALIUL DAKARPREMIER LEAGUE VIRGINIA RUZICI

BEIJING 2008THOMAS MORGENSTERN

RUGBY TOP 14 DOSARELE DOPINGEUROSPORT NEWS

CUPA AFRICII PE NAŢIUNISPORTURI DE IARNĂ

GOLF - TRASEE DE VIS

CampionateleMondiale şi Europene

Page 2: Ian mar-2008
Page 3: Ian mar-2008

8 Raliul DakarPe 4 ianuarie la Lisabona, aproape 580 de vehicule şi competitori din 50 de ţări se pregăteau să pornească către Africa, în a 30-a ediţie a Raliului Dakar. Pentru mulţi dintre ei urma să fie aventura vieţii. După 30 de ani, însă, popularitatea raliului şi situaţia politică au întrerupt istoria.

detalii

Exigenţa contemporană de a recunoaşte valoarea unui sportiv a devenit parte din realitatea noastră. Sportivul este omul re-cunoscut în societate, ceea ce îi permite să devină uneori un eu superior prin per-formanţele sale, un eu de excepţie, fericit. Iată de ce sportul va rămâne un domeniu în care cei mai buni sunt adulaţi şi sacrali-zaţi, formând o aristocraţie necontestată.Un sportiv este considerat curajos, abil şi puternic. Este imaginea omului perfect, mult visat, care a atins SUCCESUL. Cei care nu au succes nu sunt siguri de ceea ce îşi doresc să fie sau să facă. Viaţa nu face nici-odată excepţii pentru unul sau pentru altul. Iar moda face ca oamenii să înţeleagă ceea ce vor.

Lecturarea ziarelor de sport dimineaţa este pentru unii un fel de rugăciune mati-nală realistă. Există ziare şi reviste sporti-ve generaliste şi specializate; magazine cu articole sportive ce se gândesc la cifra de afaceri; cluburi, asociaţii şi federaţii locale, naţionale, internaţionale din ce în ce mai numeroase şi recunoscute public. Dar ce succes ar avea toate fără personajul prin-cipal- sportivul?

Indicii care tind să confirme locul din ce în ce mai important al sportivului în societa-tea contemporană sunt numeroşi şi diverşi. O privire retrospectivă ne arată că în sfera sportivă se numără cele mai multe succese. Secolul 20 a format campionii - figuri sim-bolice - prin educaţie, apoi prin tehnică şi in final prin inteligenţă. În timp ce respin-gem non-valorile, găsim din ce în ce mai des un număr de corelaţii între informaţii, atitudini şi comportamente care constituie esenţa succesului.

16 Australian OpenCu o istorie începută în 1905, Openul Australiei este primul turneu calendaristic din seria celor patru mari competiţii ale anului. Eurosport dedică un amplu spaţiu întrecerii din ţara-continent, programată anul acesta în perioada 14 - 27 ianuarie 2008

SUCCESUL

30 Thomas Morgenstern“Viaţa mea nu s-a schimbat mult … am crescut fă-când mult sport, fotbal, schi, alergări, tot ce are de-a face cu sportul.”

32 Beijing 2008Organizatorii chinezi se pregătesc să găzduiască cel mai mare eveniment sportiv de pe Mapamond. Olim-piada de la Beijing are drept miză nu doar seturile de medalii, ci şi recâştigarea unui mediu înconjurător mai curat.

38 Dosarele dopingAnul 2007 a fost zguduit de scandaluri de dopaj fără precedent. Marion Jones, statuie a sprintului după Jo-curile Olimpice de la Sydney, a recunoscut că a trişat. Turul ciclist al Franţei a trebuit să-şi excludă favoriţii, iar la finalul anului, un raport independent a scos la iveală folosirea substanţelor interzise în Liga ameri-cană de baseball.

44 Fotbal - CANÎntre 20 ianuarie şi 10 februarie 2008, cele mai bune 16 formaţii naţionale ale Africii se vor întâlni în Ghana cu titlul continental pe masvă. Nu vor lipsi ma-rile vedete ale celor mai importante cluburi europene şi le vom vedea pe toate în transmisiuni maraton ale Eurosport.

Editor coordonator: Ivonne GhiţăArt Director: Codruţ BendovskiFoto: GETTY IMAGES

Prepress şi Tipar: Master Print Super OffsetEditat de Sport TV Management, str. Ernest Djuvara 30, sector 6, Bucuresti,telefon: 316 3380, e-mail: [email protected]

cEa MaispEctacULOasĂ LiGĂ DE FOtBaL

9 LUNI PE AN6 MECIURI PE WEEKEND

LIVE ŞI ÎN EXCLUSIVITATE5IANUARIE - MARTIE 2008

Page 4: Ian mar-2008

upă programele de sport pe care le oferă, posturile TV seamănă cu restaurantele. Ma-joritatea funcţionează în regim „fast food”:

clientul e îndopat cu mult fotbal şi cartofi prăjiţi, adică o garnitură interminabilă de discuţii pe buza farfuriei, cu oameni aflaţi la margi-nea legii. Astăzi, când varietatea se topeşte în chifteaua gustului co-mun, este interesant că un post cu o acoperire mai mare decât Euro-pa nu oferă o viziune globalizantă asupra sportului. Având privilegiul detaşării, Eurosport propune nu un meniu primitiv care să sature fără a satisface, ci delicatese pen-tru cât mai multe gusturi.

Iată-ne, aşadar, lângă o masă ver-de pe care sunt risipite bile colo-rate, ca ouăle de Paşti. Îi vedem pe O’Sullivan sau pe Hendry strân-gând tacul cu o mână, plimbân-du-l uşor peste degetele celeilalte, cu acea graţie liniştită cu care vio-loniştii mânuiesc arcuşul.De acolo, ajungem la un meci de volei, mingea desenează prin aer când turnuri ascuţite de catedrală, când cupole bizantine, şi poc!, ci-neva trage, altcineva plonjează, dar nu pe podeaua sălii, acum suntem în bazin, sfre-delim apa alături de înotător, însă nici nu atingem bine marginea şi se aprind sema-foarele în lumea motoarelor. Că-i MotoGP sau ChampCar, Campionatul Mondial de

Raliuri sau GP2, că omul luptă împotriva sieşi sau a altuia, caii-putere se bulucesc în fiecare viraj şi tu nu poţi să-ţi descleştezi mâinile de pe braţele fotoliului. Asistăm la întreaga simfonie a mişcărilor trupului uman, între graţia cu care săritorul intră în acord cu trambulina şi forţa rug-

biştilor strânşi în grămadă, parcur-gând toate ritmurile posibile, de la „Pianissimo” la „Allegro Maestoso”, şi toate emoţiile sportului, de la cal-mul concentrat în pupila aruncăto-rului de darts până la furtuna care izbucneşte în ochii halterofilului după ce greutatea îl biruie.

Într-o televiziune vie, se bucură şi urechea. Trăind vremuri în care lim-bajul de lemn creează creiere de rumeguş, avem nevoie de călăuze sonore prin hăţişul sportului.Câţi dintre noi nu s-au îndrăgostit de ciclism pentru că, printre poan-te, Naum, Banciu şi Terzian le-au explicat ce înseamnă acest sport al oamenilor singuri? Fără cuvintele lui Bontea şi Ancuţa, snookerul ar rămâne pentru mulţi o problemă de geometrie plană greu de rezol-vat. Cobilanschi şi Putinică, pilot şi copilot cu schimbul, te fac să simţi emoţia fiecărei depăşiri, iar fotbalul comentat de Enăchescu şi de Gră-dinescu îşi recâştigă ceva din sân-gele albastru.

Mă uit la Eurosport pentru că zilnic îmi aduce în casă o mică Olimpiadă şi pentru că reuşeşte ceea ce niciun post de televiziune nu mai vrea ori

nu mai poate: să mă facă părtaş la Specta-colul Lumii.

Adrian Georgescu Premiile Ioan Chirilă - Ziaristul anului

caMpiOnatULMOnDiaL

DE BiatLOn

DE cE MĂ UitLa EUrOspOrtDupă programele de sport pe care le oferă, posturile TV seamănă cu restaurantele. Majoritatea funcţionează în regim “fast food”: clientul e îndopat cu mult fotbal şi cartofi prăjiţi, adică o garnitură interminabilă de discuţii pe buza farfuriei, cu oameni aflaţi la marginea legii.

D

Page 5: Ian mar-2008

“O mare încercare pentru cei care participă, un vis pentru cei care rămân pe margine”, şi-a descris creaţia Thierry Sabine, în 1977, atunci când marea aventură a Raliului Dakar a început. Iniţial a fost o oportunitate pentru aven-turieri, o şansă pentru cei care doreau să descopere Africa, dar, în scurt timp, Raliul Dakar a intrat în vizorul industriei auto şi marile echipe de uzină au intrat în competiţie. Chiar dacă bugetele copleşitoare ale echipelor de uzină pot face diferenţa, Raliul Dakar şi-a păstrat intact spiritul de mare aventură pentru toţi amatorii.

DakarRaliul

Dincolo de deşert

Page 6: Ian mar-2008

e 4 ianuarie, la Lisabona, aproa-pe 580 de vehicule şi competitori din 50 de ţări se pregăteau să por-nească către Africa, în a 30-a edi-ţie a Raliului Dakar. Pentru mulţi dintre ei urma să fie aventura

vieţii. După 30 de ani, însă, popularitatea raliului şi situaţia politică au întrerupt isto-ria. Ameninţările lansate de o grupare de fundamentalişti islamici din Mauritania au determinat Ministerul Afacerilor Externe francez să insiste pentru anularea raliului, iar organizatorii s-au conformat. Caravana nu a mai pornit la drum dar legenda poate fi retrăită, seară de seară, la Eurosport, prin seria de retrospective Dakar 1979-2007.

Experienţa trăită de Thierry Sabine când s-a rătăcit cu motocicleta, în mijlocul de-şertului, pe parcursul Raliului Abidjan-Nisa

a fost cea care l-a făcut să-şi definească ţe-lul propriei vieţi. După ce a fost salvat din pustietate, Sabine a decis să ofere ocazia cât mai multor oameni să se bucure de ui-mitoarele peisaje ale Africii şi a creat Raliul Dakar, combinaţia irezistibilă dintre spiritul competiţiei sportive şi fascinaţia tărâmuri-lor africane.

Experienţa Dakarului este unică dar de-parte de a fi una confortabilă. Dakarul este pentru aventurieri şi nu pentru cei care iubesc confortul fotoliului cu frigiderul la îndemână. Dakarul este pentru cei care vor să-şi descopere şi să-şi împingă cât mai departe propriile limite, pentru cei care vor să-şi dovedească lor superiorita-tea şi nu pentru cei care doresc să-şi arate superioritatea faţă de semenii lor. Cei din urmă o vor face cumpărându-şi maşini cât mai mari, cât mai multe şi afişându-se cât mai ostentativ. Primii vor încerca să supra-vieţuiască marii aventuri, iar anul viitor vor încerca să se claseze şi pe un loc mai bun în ierarhia finală. Ei sunt aventurierii, ex-ploratorii, cei care trăiesc pentru senzaţii tari. Oameni celebri şi-au testat limitele în Raliul Dakar, pe parcursul celor trei decenii de existenţă. Printre ei, într-o foarte scurtă

enumerare, au fost Prinţul Albert de Mona-co şi Prinţesa Caroline, actorul Claude Bras-seur, muzicianul Johnny Hallyday, cicliştii Jacques Anquetil şi Frederic Moncassin, din lumea fotbalului au venit Michel Hidalgo, Raymond Kopa şi Jean-Marie Pfaff, cosmo-nautul Jean-Loup Chretien, înotătoarea Christine Caron şi mari piloţi precum Jacky

Ickx, Jean-Pierre Jabouille, Jacques Laffite, Henri Pescarolo, Patrick Tambay, Juha Kan-kkunen, Bjorn Waldegard şi Timo Salonen. Exceptând piloţii de uzină, care trebuie să respecte şi interesele constructorilor anga-jaţi în competitie, printre participanţi sunt şi nume celebre ale motorsportului care nu au rezistat tentaţiei Dakarului, sacrifi-cându-şi o bună parte din pauza competi-ţională doar pentru a se alătura caravanei.

Foşti piloţi de Formula 1, vedete din lumea raliurilor clasice, de nivel mon-dial sau european, şi piloţi bine cotaţi din diferite genuri ale curselor de pistă, obişnuiţi mai degrabă cu un mediu de lucru curat şi oarecum comod. Moti-vaţia lor provine tocmai din caracterul acestor oameni. La aproape 55 de ani, după 8 ani petrecuţi în fotoliul călduţ de parlamentar european, marele Ari Vatanen s-a întors în caravana Daka-rului, unde obţinuse de patru ori vic-toria finală. Yvan Müller, pilot de uzină Seat în WTCC - Campionatul Mondial de Turisme, vice-campion mondial în 2007, pilot care oricând ar găsi un loc bine plătit într-o echipă de top, vrăjit de aventura africană pe care a trăit-o prima dată anul trecut, spunea: “îmi doresc foarte mult să investesc în acest program şi sunt gata să sufăr oricăt pentru a avea succes în Raliul Dakar”. Müller a luat startul şi în acest an şi l-a adus cu el şi pe coechipierul său de la Seat, fostul pilot de Formula 1 la Jor-dan Grand Prix, Tiago Monteiro.

Într-adevăr competiţia africană e una a su-ferinţelor, a eforturilor fizice şi mai ales psi-hice extreme, este încercarea supremă în lumea motorsportului. Au mai existat ral-ly-raiduri infernale dar nici unul nu a atins notorietatea Dakarului şi s-au stins. Prin natura sa Dakarul a devenit unitatea de măsură a rezistenţei şi a succesului cuplului

om maşină. Dakarul a devenit echivalentul occidental al ritualului de iniţiere al tineri-lor din triburile africane. Peste 9.000 de ki-lometri, dintre care 6.000 în regim de probă specială, trebuie parcurşi pe durata celor 15 zile, în condiţii de teren variat şi accidentat, totul culminând cu traversarea ergurilor Sa-harei. Duritatea competiţiei crează drama-

tismul mai degrabă fascinant al Dakarului, dar tocmai acesta este ingredientul care în combinaţie cu situaţia politică de multe ori instabilă în regiune generează reţeta trage-diilor ce au marcat istoria competiţiei. Raliul Dakarului a luat vieţi şi a vărsat lacrimi. In-clusiv iniţiatorul Thierry Sabine şi-a pierdut

viaţa, când helicopterul său a lovit o dună pe timpul unei furtuni de nisip. Însă Africa a însemnat atât de mult pentru Sabine încât familia a respectat visul său. Cenuşa i-a fost împrăştiată în vântul deşertului şi caravana a mers mai departe consolidând legenda Dakarului.Raliul a fost criticat pentru tragediile pe care le-a generat, curmând aproape 50 de vieţi pe parcursul celor trei decenii de existenţă, dar caravana Dakarului nu poa-te fi oprită pentru acest motiv. Acelaşi Ari Vatanen spunea: “Dacă facem acest lucru, atunci am putea opri aproape orice activi-tate a omului. Întotdeauna omul a căutat să descopere lucruri noi, şi-a asumat riscuri şi a pornit către necunoscut”. Cei care se aliniază la startul marii aventuri cunosc ris-curile la care se expun şi îşi asumă deciziile. A suspenda Raliul Dakar pentru victimele accidentale făcute în rândul locuitorilor zo-nelor străbătute este ca şi cum am cere sus-pendarea circulaţiei din cauza accidentelor provocate de trafic.

Faimosul alpinist britanic Sir George Leigh Mallory întrebat de ce doreşte să urce pe Everest a răspuns: “pentru că există”. Un an mai târziu el îşi pierdea viaţa în încercarea de a-şi împlini visul. Oricare dintre temerarii care pornesc în caravana Dakarului are ace-eaşi motivaţie simplă.

P

10 IANUARIE - MARTIE 2008 11IANUARIE - MARTIE 2008

“Dacă facem acest lucru, atunci am putea opri aproape orice activitate a omului. Întotdeauna omul a căutat să descopere lucruri noi, şi-a asumat riscuri şi a pornit către necunoscut”.

“Îmi doresc foarte mult să investesc în acest program şi sunt gata să sufăr oricăt

pentru a avea succes în Raliul Dakar”.

MARC COMA şi-a dominat copios adversarii, în ediţia de anul trecut, dar în Senegal, la doar două zile de final, spaniolul a lovit o buturugă şi a fost proiectat într-un copac. Doctorii i-au impus abandonul şi Cyril Despres a primit ca-dou trofeul. Un an mai devreme, în 2006, deşi nu câştigase nici o etapă, Coma a făcut o cursă tactică şi a profitat el de accidentul marelui ri-val Cyril Despres, care şi-a dislocat umărul, şi l-a deposedat de titlul pe care Despres îl câştigase prima dată în 2005.

Page 7: Ian mar-2008

Este motivaţia acestui gen de oameni: Da-karul există.Impactul caravanei Raliului Dakar asupra teritoriilor traversate nu poate fi redus doar la cele câteva momente nefericite. Din 1985, Thierry Sabine şi prietenul său muzicianul Daniel Balavoine au pus bazele fundaţiei Pari du Coeur, marcând începutul unor acţiuni umanitare de mare amploare. Africa dăruieşte frumuseţea sa competiţiei dar caravana raliului nu putea rămâne in-diferentă la greutăţile vieţii populaţiei din regiunile traversate.An de an, alături de caravana competiţi-ei se deplasează o caravană a ajutoarelor pentru localnici. De la iniţiativa particulară

a fiecărui concurent înscris în raliu până la acţiunile coordonate de or-ganizatori, tone de materiale au fost distribuite comunităţilor învecinate traseului parcurs. Au fost construite spitale, maternităţi şi şcoli, au fost distribuite medicamente, aparatu-ră medicală, cărţi, rechizite şcolare, jucării şi au fost administrate peste jumătate de milion de doze de vacci-

nuri. Au fost instalate 150 de pompe de apă pentru irigaţii şi au fost construite turnuri de apă, pentru a oferi localnicilor cea mai de preţ resursă de care Africa duce lipsă. Nevăzută în transmisiunile televizate este şi logistica impresionantă desfăşurată pentru protecţia mediului, tocmai esenţa spiritului Raliului Dakar.În urmă cu doi ani primul român a găsit re-sursele necesare pentru a participa în cele-brul raliu. Romeo Dunca a ajuns la final dar a renunţat considerând că riscurile sunt mai mari decât este el dispus să accepte. Un an mai târziu Zsolt Szilvester părăsea caravana după un accident grav.

În 2007, din România au venit doi motoci-clişti plămădiţi pentru acest gen de încer-care: Emanuel Gyenes şi Marcel Butuza. Atâta vreme cât resursele financiare le vor permite şi vor fi feriţi de accidentări serioa-se cei doi vor fi rezidenţi de lungă durată ai caravanei, iar poveştile lor vor atrage si alţi temerari. Deja la ediţia din acest an par-ticiparea românească a căpătat amploare. Pentru câţiva români Raliul Dakar nu mai este doar un vis, e o emoţie reală, noi cei-lalţi, însă, putem visa în faţa televizorului prin intermediul transmisiunilor Eurosport, din fiecare seară.

Caravana în drumul spre Dakar are de în-fruntat trecătorile munţilor Atlas, furtunile de nisip şi dunele Saharei, în zile şi nopţi lungi şi istovitoare. Nu toţi reuşesc dar pen-tru toţi dorinţa este aceeaşi: să ajungă pe plaja dintre Atlantic şi Lacul Roz, la Dakar, dincolo de deşert.

Arnold Cobilanschi

Adio ColinDakarul şi întreaga lume a raliurilor l-a pier-dut pe Colin McRae. Scoţianul urma să ia startul pentru echipa BMW X-Raid, când a sosit şocanta veste a morţii sale, alături de propriul fiu, într-un accident de helicopter.

Campion mondial de raliuri în 1995, McRae a reprezentat speranţele britanicilor, care l-au văzut drept cel mai valoros pilot din insulă după Roger Clark, de la finele anilor ‘70. A fost distins cu titlul de Membru al Or-dinului Imperiului Britanic (MBE).Pentru restul lumii Colin McRae a rămas, probabil, cel mai iubit pilot din toate tim-purile, datorită stilului său de pilotaj extrem de spectaculos şi a abordării sale fără me-najamente.

Page 8: Ian mar-2008

gă clientul că ATV-urile Arctic Cat sunt cea mai bună alegere din gama premium:• Omologare europeană pentru circulaţie – „de fabric㔕 Road Legal” cu permis categoria B• Comutator electronic 2WD / 4WD• Eşapament REMUS din inox,• Catalizator din inox, cu omologare Euro 2• Suspensie independentă şi ajustabilă în 5 poziţii, faţă/spate*”Best In Class” – garda la sol de 30,5 cm• ”Best In Class” – portbagaje de mare ca-pacitate 45kg faţă, 90kg spate• Rezervor de mare capacitate – 24,6 L• Diferenţial blocabil• Cutie de viteze automată cu frană de mo-tor (EBS)• Sistem SPEEDRACK – pentru montarea unei game extinse de accesorii

Importator Oficial: MARSHAL srlRâmnicu Vâlcea, www.arcticland.ro

ompania are mai mult de 40 de ani de experienţă în construi-rea de vehicule şi pe scena com-petiţiilor sportive şi s-a implicat în furnizarea de produse de calitate, robuste şi de înaltă clasă, la cel

mai bun raport preţ - calitate, atât pentru industrie cât şi pentru utilizatorii profesio-nişti sau pentru hobby. Astăzi, produsele Arctic Cat au răspân-dire la scara globală, existând o reţea de peste 1500 de distribuitori în mai mult de 30 de ţări de pe toate continentele. Performanţele tehnologice ale companiei sunt reflectate şi în componenta portofo-liului de produse. Arctic Cat fabrică singu-rul ATV DIESEL din lume, având o capacita-te cilindrică de 700cc, disponibil din 2007 şi pentru piaţa civilă, iar în vara 2007, a fost

lansat în Statele Unite, THUNDERCAT, ATV-ul de serie cu cea mai mare cilindree - 950 cc, care este aşteptat în 2008 şi în Europa.

Tot în anul 2007, de pe linia de montaj din Minnesota a ieşit ATV-ul cu nr. 500.000, un 700 Diesel model 2008, motiv de mândrie pentru echipa Arctic Cat.

În anul 2001, Peter Preiss a introdus pe pia-ţa europeană ATV-uri americane, fondând Arctic Cat AG, în Bischofshofen, Austria. Urmând un program de repro-iectare, care a inclus dezvolta-rea şi integrarea unui nou sistem de frânare şi transformarea sistemului de ilu-minat, Arctic Cat AG a reuşit prima omo-logare europeană, pentru două modele. Linia de modele 2008 aduce o serie de îmbunătăţiri, care cumulate cu o reducere substanţială a preţurilor, doresc să convin-

Oficial în România

C

ARCTIC CAT Inc. are cartierul general în Thief River Falls, Minnesota, SUA şi este unul din marii constructori mondiali de ATV-uri (All Terrain Vehicles) şi Snowmobile şi de asemenea de accesorii, piese de schimb şi echipamente speciale.

arctic cat

Fabrica Arctic Cat, Austria

Page 9: Ian mar-2008

17IANUARIE - MARTIE 200816 IANUARIE - MARTIE 2008

ouă sunt numele care se remarcă în anii ‘60, anterior erei open. Roy Emerson a dominat turneul de o manieră categorică, trecându-şi în palmares nu mai puţin de şase titluri şi stabilind astfel recordul

de victorii al competiţiei. La feminin, a fost perioada de glorie a Margaretei Smith Court, învingătoare în nu mai puţin de 11 rânduri.În întreaga sa carieră, Roy Stanley Emerson a câştigat 12 titluri de Mare Şlem, fiind sin-gurul tenisman care posedă în palmares succese atât la simplu, cât şi la dublu, în toate cele patru competiţii majore ale se-zonului. Cele 28 de titluri de Mare Şlem (in-cluzându-le şi pe cele de la dublu) fac din australianul în vârstă de 71 de ani record-manul absolut al victoriilor, la masculin. E

drept, majoritatea acestor victorii au fost realizate în anii ‘60, în ultima parte a peri-oadei când în concursurile de Mare Şlem erau admişi doar jucătorii amatori. Abia din 1968, odată cu era open, la startul com-petiţiilor au fost admişi şi profesioniştii.Un alt record interesant îl deţine Mats Wilander (foto stânga). Suedezul este sin-gurul jucător care a câştigat Openul Aus-tralian atât pe iarbă, pe terenurile de la Kooyong, Melbourne (acolo unde s-a des-făşurat competiţia până în 1988), cât şi pe Rebound Ace. În prezent, tenismanul scan-dinav este expert Eurosport şi o antrenea-ză pe Tatiana Golovin. Locuieşte în Hailey, Idaho, împreună cu soţia sa Sonja (fotomo-del de origine sud-africană), şi cu cei patru copii. După retragerea din activitate, a fost căpitanul nejucător al echipei de Cupa Da-vis a Suediei şi l-a antrenat pe rusul Marat Safin. Dintre cele şapte titluri de Mare Şlem din cariera lui Wilander, trei au fost câştiga-te la Melbourne.Tot cu trei victorii pe terenurile de la Mel-bourne Park se poate lăuda şi Roger Fede-rer. În cazul în care tenismanul elveţian va câştiga întrecerea din ianuarie 2008, el se va apropia la un singur titlu de Mare Şlem de recordul din toate timpurile (14), deţinut

de americanul Pete Sampras.Un alt record al competiţiei de la antipozi ar fi acela că în 1986 nu s-a desfăşurat ni-ciun turneu. Aceasta deoarece, după peri-oada 1977-1985, în care întrecerile au fost programate în decembrie, organizatorii au readus concursul în ianuarie, data iniţială de desfăşurare.Margaret Smith Court este deţinătoarea recordului absolut de victorii de Mare Şlem în turneele de simplu, la feminin. Jucătoa-rea din Noua Galie de Sud, acum în vârstă de 65 de ani, posedă în palmares 24 de ast-fel de succese. Dintre acestea, nu mai puţin de 11 au fost câştigate în Openul ţării sale. Recordul devine unul imposibil de egalat, dacă la cele 24 de titluri de la simplu le adă-ugăm pe cele 19 de la dublu şi pe cele 19 de la dublu mixt.Patru dintre succesele de la Melbourne au fost realizate în era open. Tot patru victo-rii sunt trecute şi în dreptul compatrioatei Evonne Goolagong Cawley, unul dintre cei opt copii ai unei familii de origine aborige-nă.Steffi Graf (foto jos, în “anul de aur” 1988), actuala soţie a lui Andre Agassi, este o altă performeră a turneului de la antipozi. Ju-cătoarea din Mannheim, Germania, ocupă locul doi într-o ierarhie a turneelor de Mare Şlem câştigate la simplu, cu 22 de astfel de succese (patru dintre ele la Melbourne). Germanca este deţinătoarea unei per-formanţe unice. În 1988, a realizat Marele Şlem de Aur, constând în victoriile realizate în cele patru turnee de Grand Slam ale se-zonului, la care a adăugat medalia olimpi-că de aur de la Seul.În prezent, locuieşte în California, împreu-nă cu soţul şi cei doi copii - Jaden Gil (şase ani) şi Jaz Elle (patru ani).

Marea rivală din anii ‘90 a lui Graf, Monica Seles, este cealaltă deţinătoare a recordu-lui de victorii la Melbourne, cu patru astfel de succese. Născută în Novi Sad, Iugosla-via, într-o familie de origine maghiară, Seles posedă în prezent cetăţenia ameri-cană. Victoria din ianuarie 1996 în Openul australian a fost ultimul succes de Mare Şlem din cariera lui Seles şi venea după pauza de doi ani, forţată de incidentul din aprilie 1993, când, în timpul unui meci jucat la Hamburg, Seles a fost înjunghiată în spate de un admirator al lui Steffi Graf. Anterior acelui incident, jucătoarea din Iugoslavia câştigase nu mai puţin de opt titluri majore, în decurs de trei ani.De pe lista jucătoarelor care au marcat istoria turneului de la Melbourne nu tre-buie omisă Martina Hingis. Elveţianca a câştigat competiţia de la antipozi trei ani la rând (1997-99), după victoriile din fina-lele disputate împotriva unor rivale din

Europa (Mary Pierce, Conchita Martinez şi Amelie Mauresmo). În următorii trei ani Hingis a acces până în finală, însă a pierdut de fiecare dată, în faţa unor adversare din Statele Unite (Lindsay Davenport şi Jenni-fer Capriati).

Anul acesta, după două decenii de Re-bound Ace, organizatorii de la Melbourne Park au luat măsura schimbării suprafeţei de joc, optând pentru una cu un coefici-ent mai mic de reflexie a căldurii. Nu au lipsit nici vocile care s-au ridicat împotriva acestei modificări, afirmând că noul Plexi-cushion seamănă prea mult cu DecoTurf-ul folosit la Openul american.

Alexandru Gheorghiaş

aUstraLianOpEn

Cu o istorie începută în 1905, Openul Australiei este primul turneu calendaristic din seria celor patru mari competiţii ale anului.Eurosport dedică un amplu spaţiu întrecerii din ţara-continent, programată anul acesta în perioada 14 - 27 ianuarie 2008

PALMARESUL RECENT - FINALE

MASCULIN2007 Roger Federer b Fernando Gonzalez2006 Roger Federer b Marcos Baghdatis2005 Marat Safin b Lleyton Hewitt2004 Roger Federer b Marat Safin2003 Andre Agassi b Rainer Schüttler

FEMININ2007 Serena Williams b Maria Şarapova2006 Amelie Mauresmo b Justine Henin2005 Serena Williams b Lindsay Davenport2004 Justine Henin b Kim Clijsters2003 Serena Williams b Venus Williams

D

Andre Agassi deţine recordul de victorii din era open în turneul de la antipozi. Tenismanul ame-rican a câştigat patru ediţii (1995, 2000, 2001 şi 2003). Retras din Circuit în septembrie 2006, Agas-si posedă în palmares opt titluri de Mare Şlem

Monica Seles este una din cele patru jucătoa-re cu câte patru titluri în palmares, câştigate după 1968. Celelalte sunt germanca Steffi Graf şi australiencele Margaret Smith Court şi Evonne Goolagong-Cawley

ÎN IUNIE 2007 au început lucrările de înlo-cuire a suprafeţei de joc Rebound Ace cu una având acoperire acrilică, numită Ple-xicushion, care va oferi un grad de confort termic mai bun jucătorilor.

Istoria în date

Page 10: Ian mar-2008

Virginia Ruzici: După încheierea ca-rierei, până in 1993 am lucrat pentru grupul IMG-Mc Cormack, în calitate de manager şi am avut ocazia să mă ocup de câteva jucătoare ca Mary Pierce, Arantxa Sanchez, Monica Seleş. Acum mă ocup în primul rând de fiica mea Ca-roline şi bineînţeles ... puţin şi de soţul meu Jorg...! Comentez ocazional pentru unele canalele franţuzeşti şi mai recent pentru Eurosport Romania. În septem-brie 2007 m-am implicat (alături de Bogdan Enoiu) în organizarea meciului demonstrativ dintre Martina Navratilo-va şi Monica Seleş. Pentru mine a fost o ocazie să particip cu ceva la promova-rea tenisului feminin. Însă ne lipseşte un mare turneu feminin. Traversăm totuşi o perioadă interesantă pentru că avem câteva jucătoare tinere şi talentate, cu un potenţial interesant.

Eurosport: Care este definiţia bucuriei pen-tru Virginia Ruzici?

Virginia Ruzici: Fiica mea e cea mai mare bucurie a vieţii mele.

Ivonne Ghiţă

n acea finală ea a învins-o pe câştigătoarea din 1977, Mima Jaušo-vec cu scorul de 6-2, 6-2. S-a retras din cariera sportivă în anul 1987.

Eurosport: Ce a pierdut şi ce a câşti-gat tenisul în ultimii ani?

Virginia Ruzici: Tenisul a evoluat ca toate celelalte sporturi. Se joacă mult mai în forţă, fizicul este antrenat la ma-ximum, tehnica de deplasare în teren s-a adaptat noilor cerinţe. Jucătorii şi jucătoarele sunt mai înalţi şi mai fizici, iar la fete aş spune că forţa în lovitură a devenit mai importantă decât rapidi-tatea în teren. În timpul meu, calităţile predominante erau viteza de deplasa-re şi viteza de lovitură şi nu atât forţa. Jucătorii de fineţe sunt rari astăzi! Bine-înţeles noile rachete au contribuit mult la dezvoltarea jocului în forţă , iar noile cordaje dau mai mult control şi permit mai mult efect mingii.Personal, astăzi joc puţin tenis, dar pot afirma că noile rachete îmi permit lo-vituri diferite executate cu mai multă uşurinţă şi eficacitate (în cazul meu mai ales în rever). În ceea ce priveşte pregă-tirea fizică, diferenţa este enormă .

Eurosport: Anul 1978 a fost cel mai frumos din cariera dvs. Aţi fost una dintre cele şap-te jucătoare de tenis de pe planetă care a reuşit să se califice în toate cele trei finale de la Roland Garros, la simplu, dublu şi du-blu mixt, impunându-vă in primele două.

Care a fost secretul?

Virginia Ruzici: Am avut şansa să fiu foarte în formă şi cu multă încredere

după ce am câştigat titlul la simplu. În finala de dublu mixt, însă, a trebuit să abandonăm deoarece partenerul meu, francezul Patrice Dominguez s-a acci-dentat.

Eurosport: Pe lângă succesele din capitala Franţei, aţi mai ajuns în sferturile de fina-lă ale turneelor de de la Wimbledon şi US Open. Care este în opinia dvs. cel mai fas-

cinant turneu de Grand Slam dintre cele patru ?

Virginia Ruzici: Fiecare turneu de Grand Slam este diferit! Pentru mine Roland Garros-ul a fost cel mai important şi cel mai special. Wimbledonul este cel mai diferit din punct de vedere al concentrării, total opus Wimbledonului, iar măreţia cen-tralului mi se pare ceva “supradimensi-onat”. Australian Open este un amestec de tradiţie şi modernitate, un turneu foar-te dur pe planul fizic din cauza factorilor exteriori (căldură şi vânt).

Eurosport: Chris Evert a fost un capitol im-portant în cariera dvs. Există regrete?

Virginia Ruzici: Chris Evert psihologic mă domina complet, o respectam prea mult probabil. Totuşi, am fost de câteva ori aproape să câştig cu ea - la Perrugia şi la alte câteva întâlniri… Douăzeci şi două de meciuri cu Chris Evert …le-am pierdut pe toate, de fiecare dată.

Eurosport: V-aţi reîntâlnit peste ani?

Virginia Ruzici: Da, dar mai puţin în ulti-mii ani. Eram destul de bune prietene în perioada în care jucam.

Eurosport: În momentul în care aţi părăsit arena de tenis, ce drum aţi ales ?

18 IANUARIE - MARTIE 2008

raDiOGraFia UnUi sUccEsdialog cu Virginia RuziciVirginia Ruzici, singura jucătoare profesionistă de tenis din România câştigătoare a unui turneu de Grand Slam, s-a născut la Câmpia Turzii. A câştigat 15 titluri la simplu în cariera sa, cel mai valoros fiind cel de la Rolland Garros în 1978.

Î

Page 11: Ian mar-2008

regătirea, atât fizică cât şi cea mentală, mai ales, trebuie să urmă-rească o curbă gradat ascendentă, pentru a atinge vârful de formă cu ocazia competiţiilor de amploare, cum sunt Campionatele Europene

pentru patinatorii din continentul nostru, Campionatele celor Patru Continente şi Mondialele pentru sportivii din ţările non europene.

Niciun efort nu este prea mare, niciun de-taliu nu este lăsat la voia întâmplării.Sportivi, antrenori, coregrafi, psihologi îşi unesc forţele şi cunoştinţele, pentru a crea mici opere de artă, cizelate pînă la perfecţiune, cu dorinţa de a fi unicate.

După ce toţi tehnicienii s-au familiarizat cu cerinţele, dar şi cu avantajele sistemu-lui ISU de arbitraj, s-a trecut la punerea lor în practică, astfel încât numărul de punc-te acumulat să fie cât mai mare. Nu este deloc neglijată nici partea de „ prezenta-re”, respectiv latura artistică, fără de care patinajul nu s-ar mai putea numi artistic. Fiecare dintre cele cinci componente este analizată în amănunt, confruntată cu mu-zica aleasă, adaptată stilului propriu al patinatorului, generic vorbind.

După o perioadă de „încălzire”, prin par-ticiparea la competiţii internaţionale, Grand Prix-uri de juniori şi seniori, sezonul 2007/2008 se „deschide” cu Campionate-le Europene de la Zagreb (21 – 27/01/2008), pentru a culmina cu Campionatele Mondi-ale de seniori de la Göteborg/Suedia (16 – 23/03/2008). Oare ce ne vor oferi artiştii? Cu siguranţă vom putea urmări evoluţii impre-sionante ale patinatorilor din top.

Dacă este un fel de lege nescrisă ca evolu-ţiile băieţilor să constituie partea cea mai incitantă, mai plină de „sare şi piper”, mai

spectaculoasă, asistând la răsturnări de clasament, şi fetele vor fi, fără îndoială la înălţimea aşteptărilor publicului, dar şi a arbitrilor.

Băieţii ne vor lăsa cu răsuflarea tăiată, vă-zând cu câtă uşurinţă vor ateriza săriturile triple şi cvadruple, solo, în combinaţii sau

în „cascade”, admirând viteza ameţitoare cu care vor executa secvenţele de paşi, dar şi originalitatea lor.

Fetele ne vor încînta cu eleganţa specifică lor, învăluindu-ne cu mantia fermecată a sensibilităţii interpretării muzicii, prin im-plicarea emoţională şi intelectuală. Afectivă şi efectivă în povestea pe care o „spun” pe luciul gheţii, prin comunicarea, dialogul pe

care le stabilesc cu spectatorii, dar şi cu ar-bitrii, prin stilul unic, personal al fiecăreia.Vom vedea piruete, solo sau în combina-tie, cu poziţii dintre cele mai frumoase, cît se poate de noi, originale, în aparenţă atît de uşor de executat, în realitate ascunzând multe ore de antrenament intens. Secven-ţele de paşi, cele de spirale, elementele de

legătură dintre sărituri şi piruete vor fi acolo pentru a crea impresia că progra-mul este un întreg, fără ruperi de ritm, fără distorsionări.

Să fim siguri că şi la capitolul sărituri vom avea surprize plăcute. Fără îndoială vom putea admira întreaga gamă de sărituri triple, solo sau în combinaţii, inclusiv regina săriturilor, triplul Axel Paulsen, executat pentru prima dată de două ori într-o competiţie, de japoneza Miki Ando, campioana mondială en titre, medalie cucerită în 2007, în faţa propriului public, cu ocazia Campionatelor Mondiale desfă-şurate la Tokyo. Să nu fim surprinşi dacă la Mondialele din 2008 vom vedea chiar şi sărituri cvadruple. Altă japoneză, Mao Asada, vice campioană mondială la ediţia din sezonul trecut a Mondialelor din Ja-ponia, este singura patinatoare care a ate-rizat un cvadruplu Salchow, în finala de Grand Prix pentru juniori, din anul 2002. În prezent, ea lucrează din plin la reuşita săriturilor cadruplu Rittberger, cvadruplu Flip, cvadruplu Lutz, sfidând astfel legile gravitaţiei.

Fiecare sportiv va dori să arate programe cât mai complexe, din punct de vedere teh-nic, cît mai expresive, din punct de vedere artistic, arătându-şi astfel valoarea reală.Chiar dacă flacăra olimpică nu s-a aprins încă de pe muntele Olimp, ea arde deja în inimile artiştilor gheţii, călăuziţi de deviza: ALTIUS, CITIUS, FORTIUS!

Nicolae Bellu

cOUntDOWnÎncepe să se contureze, cât mai dreaptă, linia care ne va conduce la evenimentul major al anului 2010,

Olimpiada de Iarnă de la Vancouver-Canada. Să fie oare prea devreme? Cu siguranţă nu.

P

la Europene şi Mondiale

21IANUARIE - MARTIE 2008

CAMPIONATUL EUROPEAN DE PATINAJ 21- 27 IANUARIE ZAGREB, CROAŢIA

patinajartistic

Page 12: Ian mar-2008

ovestea mea începe la Galaţi pe vremea când aveam 3-4 ani, atunci când mama, care era îndragostită de patinajul artistic, a luat decizia să mă ducă la patinoar. Îmi aduc

aminte că în primele 3 săptămâni doar călcam gheaţa. Primul meu an-trenor Nicolae Sandu, care mi-a îndru-mat primii paşi, nu a lăsat-o atunci pe mama să mă retragă de la pregătire pentru că a simţit că voi progresa. Apoi a început să îmi placă. În 1979 a venit la Galaţi antrenorul Mircea Ion. În 1984 când s-a înfiinţat centrul olimpic de patinaj artistic eu aveam 13 ani şi mi s-a propus să mă mut la Bucureşti departe de familie, şi am acceptat. Atunci a început colabora-

rea mea cu Gabi şi Cornel Munteanu, doi antrenori profesionişti care m-au inspirat foarte mult. La Bucuresti am inceput să facem pregatire fizică şi artistică, să avem analize video - un regim complet diferit. Centrul olimpic s-a desfiinţat în 1990 după Revoluţie. Iniţial am fost 18 copii selectaţi. La câ-teva luni am rămas 12 şi într-un final am fost singurul care a mai rămas şi după ce s-a autodesfiinţat centrul olimpic.

Începutul carierei mele internaţionale

pOvEstEDE iarnĂ

O poveste fascinantă dintr-o lume a celor care îşi croiesc drum cu paşi siguri şi-n gând doar cu ideea victoriei. Un drum care începe întotdeauna cu conjugarea verbului “a patina”.

s-a produs în 1991 când am primit o spon-sorizare în SUA. La mondialele din 1991 de la Műnchen a venit la mine soţia consulului american în Romania, doamna Lydia Paley Hume interesată să colaboreze cu noi pe li-nie de patinaj. Ne-am reîntâlnit la Bucureşti, am pus bazele unei colaborări, a scris patru scrisori de intenţie către trei centre şi o fa-milie de români din Denver. Şi s-a întâmplat să primim două răspunsuri pozitive - unul de la Simona Grigorescu şi altul de la Ice Castle International Training Centre Lake Arrowhead California. Am prezentat aceste scrisori federaţiei care urma să ne suporte transportul şi a fost de acord. Sponsoriză-rile erau pentru o lună în Denver, o lună în California. Am ajuns în oraşul american unde am cunoscut-o pe Simona Grigorescu, ne-a găzduit şi mi-a făcut coregrafia la pro-gramul scurt din sezonul respectiv. După 3 săptămâni am plecat în Lake Arrowhead să

particip la Summer Show. La sfârşitul unu-ia dintre cele 3 spectacole doamna Carol Probst, organizatoarea, mi-a oferit un bu-chet mare de flori, un plic cu 200 dolari şi

o felicitare în care scria că doreşte ca eu să stau acolo forever. După două zile ne-a invitat pe mine şi pe antrenoarea mea în comitetul lor tehnic din care făceau par-te celebrul Frank Carol (director tehnic la vremea respectivă) şi Walter Probst – spo-norul principal, soţul doamnei. Am conve-nit ca ei să ne scrie o scrisoare de intenţie către federaţia română pentru prelungirea sponsorizării.Toată lumea a fost fericită în afară de doamna Lydia Paley Hume care trimisese o scrisoare celor de la Lake Ar-rowhead prin care le cerea să ne trimită acasă.Domnul Probst a făcut toate demersurile legale ca noi să stăm acolo şi ni s-au pre-lungit legal vizele. Am stat atunci 4 luni ½ în pregatire acolo, şi apoi ne-am întors în ţară. Anul urmator, în 1992 când au fost mondialele la San Francisco, am avut difi-cultăţi iîn obţinerea vizei din cauza unei

alte scrisori a doamnei Lydia Paley Hume în care informa Amabasada SUA de la Bucureşti că eu şi Gabi vrem să emigrăm, (ceea ce era complet fals), că nu suntem pa-

trioţi şi că stăm prea mult în SUA. N-am să înţeleg niciodată de ce a făcut asta! Până la urmă am primit viza şi am participat cu success la Campionatele Mondiale.

Dupa alte luni de stagiu în SUA eu am sărit 12 locuri în clasamen-tul mondial – de pe locul 23 la Műnchen am ajuns pe locul 11 la San Francisco şi un an mai târziu am intrat in primii 10. Au urmat perioade de pregatire la Lake Arrowhead. În 1992 -1993 a fost primul sezon in care eu am primit invitaţie la toate cele patru con-cursuri de Grand Prix: Skate Ca-nada, Skate America, NHK, Trofée Lalique. În 1993 la Europene m-am accidentat şi am făcut aproape o ruptură musculară, trebuind să mă retrag după programul scurt. După recuperare, la Mondialele de la Praga am venit pe locul 9 – a fost cel mai bun rezultat al cari-erei mele.În această poveste adevărată Gabi Munteanu a fost una dintre per-soanele care mi-a schimbat viaţa.

Timp de 10 ani mi-a fost antrenoare, mi-a fost ca şi o mamă. Carol Probst, care m-a sponsorizat 8 ani de zile, a avut încredere în patinajul meu, şi fără ajutorul ei nu aş fi obţinut rezultatele pe care le-am avut. În ultima parte a carierei mele mi-a plăcut să patinez pentru pubic şi acest lucru i-l dato-rez şi lui Carlo Fassi – o altă persoană căreia

trebuie să îi mulţumesc pentru încrederea care mi- a insuflat-o. Eu am vrut să mă las de patinaj în 1994 şi datorită lui cariera mea a mai continuat până în anul 2000, şi, zic eu, cu rezultate bune; N-am mai reuşit să fiu în primii 10 la mondiale, dar la europene sub bagheta lui am intrat în top ten. Locul 9 de la Praga din 1993 alături de Gabi Munteanu, locul 9 la Europene alături de Carlo Fassi, şi participarea la Olimpiada din 1994 - locul 14 la prima mea experienţă la Jocurile Olimpi-ce, întregesc cartea mea de vizită.

Astăzi am un univers special alături de fiica mea Tea Nicole care are 3 ani jumătate. Ea este cea care îmi aduce o împlinire extraor-dinară. Am şi un univers sportiv, acum ca antrenor al echipei naţionale de patinaj artistic masculin de juniori si seniori.

Sportul de performanţă îţi imprimă multă disciplină pe care e bine să o ai şi în viaţa de zi cu zi. Fară ea nu poţi să reuşeşti. Copiii americani sunt învăţaţi de mici că în orice domeniu trebuie să devină cei mai buni. Trebuie să fie Number One. În sport au un motto: “Nu ai câştigat argintul, ai pierdut aurul!” N-ar fi rău ca şi în societatea româ-nească să implementăm această mentalita-te.

Cornel Gheorghe

P

MARTIE 1996 Edmonton, Canada, la Campionatul Mondial de Patinaj Artistic

“Copiii americani sunt învăţaţi de mici că în orice domeniu trebuie să devină cei mai buni. Trebuie să fie Number One. În sport au un motto: “Nu ai câştigat argintul, ai pierdut aurul!”

“Începutul carierei mele internaţionale s-a produs în 1991 când am primit o

sponsorizare în S.U.A.”

Povestea lui Cornel Gheorghe.

22 IANUARIE - MARTIE 2008 23IANUARIE - MARTIE 2008

Page 13: Ian mar-2008

tatiStica Îl recomandă pe Matti Nykänen drept cel mai va-loros săritor cu schiurile din istoria acestui sport. Născut în iulie 1963 în localitatea Jyväskylä, finlan-dezul posedă în palmares cinci

medalii olimpice de aur (din care patru de aur), cinci titluri de campion al lumii şi pa-tru mari globuri de cristal. Acestor perfor-manţe trebuie adăugat recordul de victorii în Cupa Mondială. Matti a câştigat nu mai puţin de 46 de concursuri, cu opt mai mul-te decât următorul clasat în această ierar-hie, polonezul Malysz.În 1988, la Calgary, primul dintre finlandezii zburători a fost cel şi dintâi săritor cu schi-urile care realiza dubla la Jocurile Olimpice de iarnă, câştigând ambele concursuri (pe trambulinele normală şi mare). Acel suc-ces era triplat de victoria în întrecerea pe echipe de la Olimpiada canadiană. Perfor-manţa sa din concursurile individuale avea să fie repetată la Salt Lake City de Simon Ammann. Elveţianul s-a clasat însă doar al şaptelea în concursul pe echipe de la Jocu-rile din Utah.Din păcate, performanţele din cariera spor-tivă au fost umbrite de evoluţia de după

retragerea din activitate. Viaţa de dincolo de trambuline a fost una tumultuoasă şi a fost chiar subiect de inspiraţie pentru un

film realizat de finlandezi, în 2006. Desele conflicte domestice, în care Nykänen era uneori atacator, alteori atacat, numeroase-

le căsătorii şi divorţuri, piesele muzicale cu titluri cel puţin ridicole, au făcut din finlan-dez subiectul preferat al ziarelor de scandal

din Ţara celor o mie de lacuri.Până la actuala parteneră de viaţă, Mervi Tapola, alături de care trăieşte din 2004,

precedentele patru mariaje nu au durat mai mult de două sezoane. În august 2004, marele campion finlandez a ajuns în vizo-rul procuraturii, fiind acuzat de tentativă de omor, după ce înjunghiase un prieten de familie. A fost condamnat la 26 de luni de închisoare, în octombrie acelaşi an, fiind eliberat în septembrie 2005.Patru zile mai târziu, a fost arestat din nou, în urma unui atac asupra lui Tapola. În mar-tie 2006 a primit încă patru luni de închisoa-re. O ştire apărută în toamna lui 2007 spu-nea că Nykänen ar fi reluat antrenamentele, pentru a reveni în lumea săritorilor cu schi-urile profesionişti. La vârsta de 44 de ani!Şansele lui Adam Malysz de a-şi trece în palmares un al cincilea mare glob de cristal sunt destul de mici, în condiţiile în care se-zonul 2007-08 a debutat fulminant pentru Thomas Morgenstern. Austriacul al cărui in-terviu poate fi citit în revista noastră a câşti-gat primele cinci concursuri şi se anunţă ca mare favorit la intrarea în posesia globului cel mare de cristal.

n 1966, la iniţiativa a trei personaje implicate în sport, totodată buni pri-eteni, a fost înfiinţată Cupa Mondială la schi alpin. Francezul Honore Bon-net şi americanul Bob Beattie, ambii directori sportivi ai loturilor respec-

tive, plus Serge Lang, reporter la L’Equipe, au pus bazele actualei competiţii. Prima ediţie s-a desfăşurat acum mai bine de 40 de ani şi a debutat pe 5 ianuarie 1967, cu un concurs de slalom desfăşurat în staţi-unea germană Berchtesgaden. La finalul acelui prim sezon, marele glob de cristal a fost câştigat de Jean Claude Killy, francezul care în iarna anului următor intra în posesia a trei medalii olimpice de aur, pe zăpada

de acasă, la Chamonix. La feminin, întrece-rea la general era câştigată de canadianca Nancy Greene.Primele succese austriece au fost consem-nate în 1969. Atunci, Karl Schranz (foto stânga) şi Gertrud Gabl intrau în posesia globurilor mari. Originar din Sankt Anton, Schranz se afla la final de carieră. Poseda deja în palmares argintul olimpic în con-cursul de slalom uriaş de la Innsbruck 1964

şi două titluri de campion al lumii, câştigate la Mondialele de la Chamonix. Acestora le-a adăugat un alt titlu suprem, la Val Gardena 1970. Trebuie menţionat faptul ca în acea perioadă, Mondialele se desfăşurau o dată la patru ani, asemeni Jocurilor Olimpice.

Actualii deţinători ai globurilor celor mari de cristal sunt Aksel Lund Svindal şi Nicole Hosp (foto jos). Al treilea norvegian intrat în posesia acestei distincţii, după Kjetil André Aamodt (1994) şi Lasse Kjus (1996 şi 1999), Svindal s-a accidentat în timpul unui an-trenament la coborâre şi va rata actualul sezon al Cupei Mondiale.Hosp este cea de-a opta reprezentantă a Ţării Valsului care beneficiază de onorurile

supreme, în această întrecere care recom-pensează constanţa pe durata unui întreg sezon. Actuala campioană mondială a sla-lomului uriaş posedă în palmares cel puţin câte o victorie în patru din cele cinci probe (excepţia o constituie coborârea).

GLOBUriDE cristaLPrimele globuri de cristal au fost oferite învingătorilor din Cupa Mondială la schi alpin la finele anilor ‘60. Recordurile de victorii la general, recompensate cu marele glob de cristal, sunt deţinute de luxemburghezul Marc Girardelli (5) şi de austriaca Annemarie Moser-Pröll (6)

Î

Cupa Mondială la sărituri cu schiurile a debutat odată cu sezonul 1979-80. În cazul unei noi victorii, Adam Malysz (foto sus) se va detaşa în fruntea săritorilor cu cele mai multe globuri mari de cristal. În prezent, polonezul împarte onorurile cu finlandezul Matti Nykanen (foto jos)

S

24 IANUARIE - MARTIE 2008 25IANUARIE - MARTIE 2008

Page 14: Ian mar-2008

TOBIAS ANGERER este actualul deţinător al globului cel mare de cristal. Germanul şi-a apărat trofeul câştigat în sezonul anterior. El succede în palmares compatrioţilor Rene Sommerfeld şi Axel Teichmann

rimele gloBuri de cristal în Cupa Mondială la schi fond au fost acordate oficial la finele sezonului 1981-82. Anterior, au existat com-petiţii neoficiale, prima organizată în 1973 şi câştigată de norvegianul

Ivar Formo. Campionul olimpic al cursei de 50 km de la Innsbruck 1976 a încetat din viaţă în decembrie 2006, a doua zi de Cră-ciun, la vârsta de 55 de ani, înecat în apele lacului Store Sandungen din Nordmarka, în pădurile din apropiere de Oslo, cel mai probabil după ce gheaţa s-a spart sub gre-utatea sa. Formo se dusese să patineze şi să facă jogging.

Gunde Svan (foto dreapta jos) a dominat schiul fond din cea de-a doua jumătate a anilor ‘80. Suedezul a câştigat în cinci rân-duri competiţia la general. Prima victorie a fost realizată în 1984, anul în care a câştigat două titluri de campion olimpic, la Saraje-vo. A fost declarat atunci sportivul anului în Suedia. În afara celor patru medalii olimpice de aur, în palmaresul lui Svan mai figurează

alte şapte titluri de campion mondial. Ulte-rior renunţării la cariera de fondist profesi-onist, Svan şi-a testat cu succes talentul de pilot de rallyraid, câştigând chiar o ediţie a Campionatului Suediei. În prezent, activea-ză ca membru în Comitetul de conducere al Federaţiei Internaţionale de schi.

Însă cel mai de succes fondist din toate timpurile rămâne Bjoern Daehlie (foto dreapta sus). Norvegianul acum în vârstă de 40 de ani a câştigat de-a lungul carie-rei opt titluri de campion olimpic şi nouă de campion al lumii. Plus şase globuri de cristal. La Mondialele din 1997, a câştigat medalii la toate cele cinci probe la care a concurat. Şi probabil că aceste recorduri ar fi fost duse şi mai departe dacă scandina-vul n-ar fi fost obligat să renunţe la sportul de performanţă, ca urmare a unui accident petrecut în timp ce făcea schi pe role.Daehlie a copilărit în mijlocul Naturii şi a practicat vânătoarea, pescuitul, plimbările pe poteci de munte, caiacul pe ape repezi, fotbalul şi, desigur, schiul. Iniţial, şi-a dorit să devină fotbalist, însă la îndemnul unui antrenor de schi fond care i-a remarcat po-

tenţialul deosebit, s-a îndreptat către acest sport.Ulterior carierei de fondist profesionist, Daehlie s-a lansat în afaceri, fiind prezent în diverse campanii publicitare. A lansat o

marcă de schiuri, a patentat un nou sistem de legături şi a urmat exemplul lui Gunde Svan, cochetând cu meseria de prezentator de televiziune.

P

Scandinavii au dominat cu autoritate schiul fond, una din disciplinele componente ale schiului nordic. Doi dintre marii campioni care au marcat acest sport sunt suedezul Gunde Svan şi norvegianul Bjoern Daehlie

acă la maSculin re-cordul de victorii este împărţit de trei sportivi, la feminin acesta este deţinut de Magdalena Forsberg (foto sus). Aceas-

ta a câştigat competiţia la general

în nu mai puţin de şase sezoane la rând. Având rezultate notabile şi în cursele de schi fond, ea deţine şi în prezent recordul de victorii în Cupa Mondială la biatlon, cu 42 de succe-se.La masculin, primul biatlonist care a câştigat patru titluri la general a fost actualul antrenor al lotului Germaniei, Frank Ullrich (foto jos). Performanţa sa a fost repetată la

distanţă de mai bine de un deceniu de francezul Raphael Poiree (retras din activitate la finele sezonului trecut) şi de norvegianul Ole Einar Bjoerndalen (foto dreapta). Acesta din urmă este şi singurul rămas în activitate. Şi tot scandinavul este cel

care a intrat în Cartea recordurilor cu prilejul Jocurilor Olimpice de la Salt Lake City 2002, când a câştigat toate cele patru medalii de aur puse în luptă (trei în probele individuale şi încă una cu ştafeta Norvegiei). Ole Einar deţine şi recordul de victorii în Cupa Mondială, cu 72 de succese în probele individuale.

Alexandru Gheorghiaş

DCupa Mondială la biatlon a debutat la finele anilor ‘70, început de ani ‘80. Est-germanii au dominat competiţia la primele zece ediţii

Page 15: Ian mar-2008

DAVOS 2-7 IANUARIELAAX 11-18 FEBRUARIEOSLO 18-23 FEBRUARIE

Page 16: Ian mar-2008

entru el, până acum, visele au devenit realitate. Are două titluri olimpice (unul individual şi altul cu echipa) si trei titluri mondiale îm-preună cu echipa.

Sorin Hobana: Thomas,tocmai ai împlinit 21 de ani. Eşti încă foarte tânăr, dar deja cam-pion mondial de juniori şi seniori, şi în plus - visul fiecărui săritor- deţinătorul aurului olimpic …

Thomas Morgenstern: Da, sunt un pic mai bătrân, dar nu s-au schimbat multe; a fost prima mea zi de naştere petrecută departe de casă şi, evident, prima petre-cută în România. Mă voi bucura dacă voi putea reveni la voi în ţară, poate chiar ca să particip la o etapă de Cupă Mon-dială la sărituri cu schiurile....Am destul de multe performanţe de vârf în cariera mea de până acum şi sper ca lucrurile să evolueze la fel şi în continuare; pentru următorii zece ani am încă două mari obiective: turneul celor 4 trambuline şi Cupa Mondială. Voi avea zece ocazii să-mi împlinesc aceste ţeluri şi voi incerca să evoluez cât mai bine în acest scop.

S.H.: De obicei, un săritor obţine perfor-

manţe mai întâi în Cupa Mondială, şi apoi la Jocurile Olimpice … tu eşti o excepţie.

Thomas Morgenstern: Probabil că tre-buia s-o iau invers ...... e adevărat că titlul cel mai important, cel olimpic, îmi aparţine deja, şi sunt destui mari spor-tivi ca Adam Malysz, Janne Ahonen sau Andy Goldberger care nu au reuşit să obţină un titlu olimpic, în schimb s-au impus în Cupa Mondială şi în turneul celor 4 trambuline … scopul meu este să devin, la rândul meu, o legendă a să-ritorilor cu schiurile. S.H.: Îţi doresc mult succes … dar spune-mi, te rog, cum e viaţa unui săritor? În afară de antrenamente şi competiţii, ce mai faci?

Thomas Morgenstern: Viaţa mea nu s-a schimbat mult … am crescut făcând mult sport, fotbal, schi, alergări, tot ce are de-a face cu sportul. De la 14 ani m-am concentrat pe săriturile cu schiurile, iar după doi ani am intrat în competiţie în Cupa Mondială, am câştigat o etapă încă de atunci, apărând ca o cometă. În rest, mă duc rar la discotecă, dar trăiesc viaţa din plin, şi nu sunt nici genul de sportiv care face numai ce-i zic ceilalţi, ci ceea ce

îmi face mie plăcere … şi cred că asta e cel mai important!

S.H.: După accidentarea de la Kuusamo din 2003, cum ai revenit în concursuri?

Thomas Morgenstern: E adevărat că a fost o cădere urâtă, de sus, foarte peri-culoasă, într-o etapă de Cupă Mondială care s-a desfăşurat pe un vânt destul de puternic. Am greşit, am căzut, dar, din fericire, nu mi-am rupt nimic, am avut doar nişte vânătăi, hematoame şi am putut reveni foarte repede pe trambu-line. Aş minţi dacă aş spune că nu mi-a fost teamă, mai ales când am sărit din nou, prima oară, mi-a fost un pic frică ....

în subconştient, apoi totul a re-intrat repede în normal.

S.H.: Ce simţi când urci pe bara de start? Mai ales cînd ai câştigat prima manşă şi urmează să evolu-ezi ultimul în manşa secundă? E o presiune suplimentară ?

Thomas Morgenstern: E fără îndoială o presiune mare, nu e deloc uşor, atunci când con-duci după prima manşă, altul sare mai departe decât tine, iar tu trebuie să fii la înalţimea provocării – e greu, dar şi plă-cut să fii acolo, sus, şi să simţi că poţi reuşi încă o săritură foarte bună, cu care să câştigi compe-tiţia.

S.H.: Care sunt condiţiile pentru o evoluţie cât mai bună? Când simţi că vei reuşi o săritură perfectă? În-aintea ei, sau doar în zbor?

Thomas Morgenstern: O săritură perfectă presu-pune foarte multe lucruri care să meargă bine şi foarte bine. Când ai pornit pe trambulină parcă intri într-o altă lume, e o senza-ţie unică, ai doar în minte dorinţa unei sărituri cât mai bune, pe care încerci s-o materializezi în zbor, intelegi? E greu de expli-cat, dar poţi s-o simţi într-un fel, încă de pe zona de elan …

S.H.: Cine crezi că va repre-zenta concurenţa cea mai puternică pentru tine în noul sezon ? Norvegienii, finlandezii, elveţienii, poate chiar unii dintre compatrio-ţii tăi? E Malysz prea bătrân? E Schlierenzauer prea tânăr?

Thomas Morgenstern: Cred că va fi un sezon foarte greu, noi (austriecii) avem o echipă foarte puternică, dar şi Malysz, şi finlandezii, cu Ahonen, sunt foarte buni … nu va fi deloc uşor

S.H.: Dar tu poţi să obţii un loc mai bun, nu?

Thomas Morgenstern: Orice este posibil!

S.H.: În sfârşit, un gând pentru suporterii tăi din România, care îţi urmăresc la televizor fiecare evoluţie.

Thomas Morgenstern: Am aflat cu plăcută uimire câţi fani români am, vreau să le mulţu-mesc pentru tot, şi îi rog să-mi ţină pumnii în continuare!

Cerul este limitaCând zbori cu peste 90 km la oră te poţi gândi imediat cum poate Campionul mondial si olimpic, austriacul Thomas Morgenstern, să sfideze gravitaţia.

P

“Când ai pornit pe trambulină parcă intri

într-o altă lume, e o senzaţie unică, ai doar

în minte dorinţa unei sărituri cât mai bune,

pe care încerci s-o materializezi în zbor”

30 IANUARIE - MARTIE 2008

paGinacaMpiOniLOr

Sorin Hobana

Page 17: Ian mar-2008

ituat undeVa, pe coasta sudică a Chinei, Hong Kong-ul va fi gazda concursului olimpic ecvestru. Deci-zia de a organiza întrecerile joche-ilor a fost luată în urmă cu doi ani, deoarece China continentală nu

putea oferi condiţiile necesare carantinei patrupedelor. În plus, fosta colonie britani-că posedă cultura ecvestră necesară bunei desfăşurări a unei competiţii de asemenea anvergură.Cu exact un an înaintea deschiderii Jocuri-lor de vară, bazele de competiţie şi organi-zarea au fost testate cu ocazia unui concurs de probă completă, la care au participat invitaţi din zece ţări. Cu o zi înainte de înce-perea întrecerii, zona a fost afectată de un taifun de gradul opt. Magazinele şi birourile au fost închise şi toată lumea s-a îndreptat către case. Din fericire, a doua zi vântul a di-minuat în intensitate şi concursul s-a putut desfăşura conform planului.

Luna august în Hong Kong aduce ploi abundente. A fost una din problemele ma-jore pe care organizatorii au trebuit s-o re-zolve, referitor la drenajul terenului pe care se desfăşoară cursa de cross-country, pe te-renul exclusivistului club de golf din Hong Kong . Traseul de golf a fost săpat, pentru instalarea unui nou sistem de drenaj, în ciu-da protestelor venite din partea membrilor clubului. În prezent, terenul rămâne ferm, chiar şi în cazul unor precipitaţii de 110 mm pe oră!Căldura este înnăbuşitoare, la jumătatea lunii august. Dacă temperaturile se situea-ză până în 30 de grade Celsius, umiditatea poate ajunge şi până la 95%! Este motivul pentru care grajdurile au fost amenajate cu aer condiţionat şi mijloace moderne de su-praveghere a stării sănătăţii cailor. Se mo-nitorizează temperatura şi sunt efectuate teste sanguine şi de urină. Concursul hipic se va desfăşura între 9 şi 20 august.

ingdao eSte localitatea care va găzdui regatele olimpice. Or-ganizatorii sunt aproape de in-augurarea autostrăzii olimpice, şoseaua care va lega Beijingul de sudul ţării. Qingdao este situată

pe coasta sudică a Peninsulei Shandong, la Marea Galbenă, în estul provinciei cu ace-laşi nume. Supranumit şi “Elveţia Orientu-lui Îndepărtat”, Qingdao este unul din cele mai importante oraşe port ale Chinei. Lo-calitatea se întinde pe o suprafaţă de peste 10.000 de kilometri pătraţi şi avea la finele lui 2004 peste şapte milioane de locuitori. În luna august, aici se desfăşoară un tradi-ţional festival al berii.

Ocupaţia germană şi japoneză a făcut ca peisajul să fie unul mai degrabă vestic. În noiembrie 1897, Germania a ocupat Qing-dao, sub pretextul unor dispute religioase. În 1914, odată cu izbucnirea Primului Răz-boi Mondial, Japonia a invadat Qingdao, i-a alungat pe germani şi a instaurat pro-priul regim militar. Pe 4 mai 1919 a avut loc o mişcare a maselor, în urma căreia japone-zii s-au retras. Au revenit în ianuarie 1938, ocupaţia durând până în septembrie 1945.

Centrul Internaţional de iahting Qingdao a fost construit pe vechiul amplasament al şantierului naval Beihai şi se întinde pe o suprafaţă de 45 de hectare, din care două treimi sunt rezervate competiţiilor olimpi-ce. Proiectul a costat peste 400 de milioane

de dolari, din care jumătate a mers pentru construirea bazelor de la ţărm şi dragarea portului. Restul sumelor s-a îndreptat către mutarea şantierului naval Beihai şi a reşe-dinţelor adiacente.

ulien aBSalon vine la Beijing cu sentimente amestecate. France-zul deţinător al titlului olimpic este conştient de dificultăţile traseului amenajat în plin centrul Capitalei chineze. Acestora li se adaugă un

obstacol major, unul cu care mountain bi-kerii nu sunt obişnuiţi: poluarea. Sportivul obişnuit cu aerul ozonat al munţilor va trebui să se adapteze atmosferei încărcate cu praf şi căldurii umede care marchează luna august la Beijing. La finele celor două ore şi un sfert de efort intens de la Atena, Absalon, neînvins la ultimele patru ediţii ale Campionatelor Mondiale, se gândea deja la următoarea ediţie a Olimpiadei: “Imediat după ce am trecut linia de finiş şi am câştigat cursa de la Atena 2004, m-am gândit la Olimpiada de la Beijing. Voi face tot posibilul pentru a mă antrena în aşa fel încât să prind vârful de formă la finele lui august 2008.”Referitor la traseul amenajat de organiza-torii chinezi, marele campion francez este de părere că “este un traseu foarte dificil, mai degrabă fizic decât tehnic. Există şi câ-teva porţiuni tehnice, unde aş putea face diferenţa. Însă va fi dificil, deoarece nu există zone unde să-ţi tragi suflul. Căţără-rile sunt foarte scurte, la fel şi coborârile, şi nu avem timp să ne revenim în urma efor-tului, pe coborâri care durează doar 15 sau 20 de secunde. Iar căţărările durează între zece şi un minut. Este un traseu care te so-licită intens.”Mountain bike-ul este un sport care solicită îndeosebi sistemul cardiovascular, iar polu-area nu face decât să obosească şi mai mult organismul aflat în plin efort. “Am simţit poluarea încă de la sosirea la Beijing, când am fost acoperiţi de smog. Atmosfera este

greu de respirat, din cauza umidităţii exce-sive. Poluarea face ca efortul să fie şi mai in-tens. Atunci când stai liniştit, eşti înconjurat de un miros greu. Atunci când depui efort, totul devine foarte dificil pentru bronhii. Simţi că nu poţi respira cum trebuie şi e clar că performanţele vor fi departe de ceea ce

ţi-ai propus. Este foarte dificil să te adap-tezi poluării. Organismul se adaptează la căldură sau umiditate, prin antrenamentul efectuat în condiţii similare. Este ceea ce se numeşte aclimatizare. Adaptarea la polua-re este însă imposibilă. Din contră, efectele sunt mai degrabă nefaste decât pozitive. Sper să realizeze ceva în sensul reducerii poluării. Au spus că vor limita traficul auto-

vehiculelor şi că vor închide câteva fabrici. Ar fi păcat ca această problemă să afecteze competiţiile. Sper să fie aduse îmbunătă-ţiri situaţiei, înainte de începerea Jocurilor Olimpice.”Vocea lui Absalon nu este unică. Comitetul Internaţional Olimpic a anunţat că va muta probele de la Beijing, dacă atmosfera po-luată din Capitala Chinei va constitui un pericol pentru sănătatea sportivilor. Aces-ta a fost anunţul făcut în luna decembrie de directorul executiv al forului mondial, Gilbert Felli. Există în continuare îndoieli în privinţa faptului că organizatorii chinezi sunt conştienţi de ceea ce trebuie făcut pentru rezolvarea acestor probleme. În august 2006, autorităţile au interzis unui număr de 1,3 milioane de maşini să circule în oraş, timp de patru zile. Alte măsuri ar fi oprirea lucrărilor de construcţie şi închide-rea uzinelor care poluează atmosfera. Cu toate acestea, zilnic, pe străzile Beijingului apar 1.000 de maşini noi.Organizatorii locali au făcut referire la cota de “zile cu cer senin”, adică la acel număr de zile în care nivelul poluării se menţine la cote acceptabile. Însă statisticile au fost respinse de specialişti, care le-au conside-rat ca nefiind fundamentate ştiinţific.Oficialii din Capitala Chinei au lansat în decembrie 2007 o campanie intitulată “Păstraţi cerul senin”, în cadrul căreia in-

spectorii vor închide zonele de construcţie care emit praf, pentru a asigura îndeplini-rea obiectivului de 244 de zile cu cer senin din anul premergător Olimpiadei.Municipalitatea a investit deja 16 miliarde de dolari în programe de îmbunătăţirea mediului, desfiinţând fabricile poluante şi eliminând taxiurile şi autobuzele de pe bu-levarde.

OLiMpiaDa 2008 AUTOSTRADA OLIMPICĂ

Organizatorii chinezi se pregătesc să găzduiască cel mai mare eveniment sportiv de pe Mapamond. Olimpiada de la Beijing are drept miză nu doar seturile de medalii, ci şi recâştigarea unui mediu înconjurător mai curat

j

S

q

CARANTINĂ DE LUX

Alexandru Gheorghiaş

MĂSURI ANTI-POLUARE

Page 18: Ian mar-2008

uroSport 2, canalul de sport al noii generaţii, va transmite Festiva-lul Olimpic al Tineretului European până în 2011.Contractul este pentru următoare-le 4 evenimente, care vor avea loc

în oraşele gazdă: Szezyrk, Polonia (iarna); Tampere, Finlanda (vara), în 2009; şi Libe-rec, Cehia (iarna), Trabzon, Turcia (vara) în 2011.În cadrul unei întâlniri care a avut loc la Va-lencia, Spania, grupul Eurosport şi Comite-tul Olimpic European au semnat un acord de parteneriat pan-european, cel din urmă reprezentând 49 de comitete olimpice naţi-onale europene. Noua înţelegere întăreşte legăturile Eu-rosport cu mişcarea olimpică.Preşedintele Comitetul Olimpic European,

Patrick Hickey a spus: “ Suntem încântaţi să putem promova evenimentele pe Eu-rosport 2, care pune accentul pe sporturile pentru tineri. Profilul de bază va fi ridicat prin extinderea acestei înţelegeri cu televi-ziunea pan-europeana, Eurosport.”Arnaud Simon, şeful de programe de la Eu-rosport şi directorul canalului Eurosport 2 adaugă:” Eurosport 2, canalul noii noastre generaţii, continuă să îşi dezvolte oferta bogată de sporturi internaţionale cheie şi de evenimente pentru audienţa tânără, iar Festivalul Olimpic al Tineretului European este o ocazie minunată pentru tinerii noş-tri telespectatori. Suntem încântaţi să de-venim parteneri europeni ai Comitetului Olimpic European şi să luăm parte la răs-pândirea mesajului olimpic în rândul noii generaţii

CONCURSURI TEST

CALIFICĂRI LA ORADEAE

OLIMPIADATINERETULUI EUROPEAN

atul media şi hotelul media de la Beijing 2008 vor oferi gradul de confort şi facilităţile necesare îndeplinirii cu succes a misiunii jurnaliştilor acreditaţi la marele eveniment. Amplasat în apropi-

ere de Gara de Nord Beijyuanlukou, pe li-nia metroului 5, Satul media este situat în nord-estul Zonei olimpice verde şi a Pădurii

olimpice, undeva în nordul marii metropo-le, la doar 5 km de Centrul de presă şi la 2 km de Centrul de transmisiuni TV.Distanţele până la Stadionul naţional şi celelalte arene din localitate sunt de 15 mi-nute de mers cu maşina. În plus, vor exista autobuze care vor face naveta zilnică până la locurile unde se desfăşoară competiţiile. Jurnaliştii vor efectua controlul de securi-

tate la îmbarcarea în autobuze şi vor intra mai repede în bazele sportive, la sosire.Jurnaliştii vor avea la dispoziţie camere mobilate, o sală de lucru media deschisă non-stop, linii ADSL, sală de mese non-stop, servicii de expediţie rapidă UPS, ofi-ciu bancar, magazin cu produse licenţiate olimpic, chioşc de ziare şi reviste, spălăto-rie, poştă şi sală de gimnastică.La începutul anului 2008, muncitorii lucrau

la finisajele interioare şi la amenajarea spa-ţiilor verzi din Satul media. La construcţia Satului media au fost utilizate materiale ecologice şi cu un consum energetic redus.Lucrările se vor încheia în luna mai, iar com-plexul va fi deschis oaspeţilor în perioada 25 iulie - 29 august 2008.

SATUL MEDIA

S

Oficialităţile chineze au garantat dreptul jurnaliştilor acreditaţi la Jocurile de la Beijing de a relata liber întreaga desfăşurare a competiţiilor şi a evenimentelor conexe. Cei aproape 7.000 de reprezentanţi media vor avea la dispoziţie un sat media de ultimă generaţie

a Începutul lui decemBrie 2007, la Beijing s-a desfăşurat un turneu internaţional de gim-nastică, unul din testele programate de organi-zatorii chinezi. Gazdele au încheiat competiţia pe primul loc, cu nouă medalii de aur, din cele 12 puse în luptă. Celelalte trei titluri au fost câştiga-

te de sportivii din Japonia, Coreea de Sud şi Ucraina.Veteranul Lu Bin, 28 de ani, a revenit după o absenţă de 14 luni şi a câştigat patru probe (inele, sărituri, cal cu mânere şi concursul pe echipe). La feminin s-a remarcat Cheng Fei, tripla campioană mondială de la Stuttgart, învingătoare la toate aparatele la care a concurat (sol, sărituri şi bârnă).Cu această ocazie a fost inaugurat Stadionul Naţional aco-perit, arena care va găzdui întrecerile de gimnastică, tram-polină, handbal şi baschet în scaun rulant.

L

radea Va fi gazda turneului de calificare olimpic la polo pe apă. Competiţia se va desfăşura în perioada 2-9 martie şi la ea vor participa 12 echipe care vor lupta pentru ultimele patru locuri rămase libere la turneul olimpic din vara lui 2008. După ce a ratat calificarea în faţa selecţionatei Muntenegrului (în-frângere cu 9-8 în finala turneului pre-olimpic de la Bratislava,

din septembrie 2007), echipa ţării noastre va juca în bazinul de acasă, în grupa întâi de la Oradea, împotriva Rusiei, Braziliei, Greciei, Kazahstanu-lui şi cel mai probabil a naţionalei din Puerto Rico. În cealaltă grupă se vor înfrunta Mexicul, Germania, Iranul, Italia, Canada şi Macedonia. Se cunosc opt din cele 12 participante la turneul olimpic: China (ţara gazdă), Croaţia, Ungaria şi Spania (podiumul de la Mondiale), Serbia (câştigătoarea Ligii Mondiale), Australia (Oceania), Statele Unite (Jocurile Pan-Americane) şi Muntenegru.

O

Page 19: Ian mar-2008

e data de 5 decembrie 2007, la ho-telul Novotel, sala Paris, s-a lansat campania „Beijing 2008 – Şansa sportivilor curaţi”, organizată de Agenţia Nţională Anti-Doping în parteneriat cu Agenţia Naţională

pentru Sport, Comitetul Olmpic şi Sportiv Român şi Romfilatelia.

Campania este un proiect educativ pe ter-men mediu, de mare amploare, care se va desfăşura în perioada decembrie 2007 - au-gust 2008 şi al cărui sponsor principal este SC HOFIGAL SA. Scopul campaniei este asi-gurarea participării la Jocurile Olimpice de

la Beijing 2008 cu un lot de sportivi care să facă faţă exigenţelor practicării unui sport curat şi evitarea apariţiei unor situaţii care să prejudicieze imaginea sportului româ-nesc. Imaginea campaniei este fosta mare gimnastă Andreea Răducan.

Obiectivele campaniei „Beijing 2008 – Şan-sa sportivilor curaţi” sunt: informarea spor-tivilor cu privire la riscul utilizării substan-ţelor şi/sau metodelor interzise, educarea sportivilor în vederea respectării exigenţe-lor competiţiei sportive a Jocurilor Olimpi-ce, precum şi conştientizarea sportivilor de a practica un sport fără dopaj.

Cu ocazia lansării campaniei de pe 5 decem-brie, între Agenţia Naţională Anti-Doping şi SC HOFIGAL SA s-a semnat un protocol de parteneriat. Documentul a fost semnat de către doamna Elena Graziela Vâjială, Preşe-dintele Agenţiei Naţionale Anti-Doping şi de către domnul Ştefan Manea, preşedinte-le S.C. HOFIGAL SA.

Pentru susţinerea lansării campaniei „Bei-jing 2008 – Şansa sportivilor curaţi” şi pentru sprijinul promis pentru derularea campaniei, ANAD mulţumeşte sponsorului principal SC HOFIGAL SA, precum şi institu-ţiilor partenere.

caMpania “BEijinG 2008Şansa spOrtiviLOr cUraţi”

P

Lansarea campaniei este o cale excepţională pentru educarea tinerei generaţii de sportivi şi pentru popularizarea noilor descoperiri ştiinţifice referitoare la limitele şi posibilităţile organismului uman, fără anabolizantele extrem de periculoase pentru viaţa ulterioară a sportivului. Cu atât mai mult se dovedeşte bine inspirată campania ‘’Bejing 2008 - şansa sportivilor curaţi’’ cu cât Olimpiada se va desfăşura în China, unde sunt impuse restricţii drastice cu privire la dopaj.

În China, produsul de bază folosit de sportivi în afară de Co Q10 este Spirulina (produs care ajunge să fie folosit până la 50 de g./zi în perioadele de vârf ale antrenamentului sportiv şi în ziua de concurs).

Page 20: Ian mar-2008

ecorduri, Bani, mulţi Bani, foarte mulţi bani, cei mai mulţi bani. Glorie, medalii, faimă, bani, din nou bani... Sportul a urcat atât de sus încât a luat-o la vale ameţitor şi foarte dureros. Gloria, faima, banii, toate au luat minţile şi sufle-tele celor despre care am crezut că sunt cei mai

buni. De fapt, o grămadă dintre ei sunt cei mai răi. Marion Jones, adulată, iubită, zeificată oriunde în lume, nu doar cea mai rapidă femeie de pe Planetă, ci de asemenea cea mai bogată atletă, cea mai performantă, cea mai... Şi cea mai mincinoasă. 5 octombrie 2007 este ziua în care lacri-mile ei n-au mai impresionat. Acuzată încă de pe vremea liceului că se dopează, după ce a câştigat patru ani la rând campionatele naţionale ale Statelor Unite, Marion Jones a recunoscut în acea zi că a folosit încă din 2000 steroizi ana-bolizanţi. De fapt, în faţa unei Curţi Federale ea a admis că a minţit în 2000 agenţii federali, spunându-le că nu se do-pează. Mai mult, reuşind să şi ascundă asta la controalele anti-doping. A câştigat 3 medalii de aur şi două de bronz la Sydney, la Jocurile Olimpice din 2000.A devenit cea mai bogată atletă din lume, nu alerga în vreo cursă fără să câştige măcar un milion de dolari. În 2004 Marion Jones fusese implicată într-o investigaţie legată de laboratorul Balco, dar negase folosirea de substanţe care îmbunătăţeau performanţa. Asta deşi se demonstrase că Balco furnizase steroizi anabolizanţi mai multor atleţi americani cunoscuţi. Marion Jones nu a fost depistată pozitiv până în anul 2006. Atunci, în luna iunie, la Cam-pionatele Statelor Unite ale Americii, ea a fost găsită po-zitivă la EPO.Marion Jones nu a decis singură să folosească substanţe prohibite pentru a-şi creşte performanţele. A fost pregă-tită de Trevor Graham, antrenor care i-a administrat EPO, substanţă care măreşte numărul de globule roşii din sân-ge. Apoi, ea a lucrat cu Charlie Francis, canadianul care a recunoscut că i-a administrat steroizi sprinterului Ben

Johnson. S-a pregătit şi cu Steven Riddick, un alt antrenor care a fost implicat în multiple cazuri de dopaj, cel mai no-toriu fiind al lui Tim Montgomery, tatăl fiului ei. De aseme-nea, bărbaţii cu care a fost căsătorită au fost şi ei implicaţi în diverse scandaluri de dopaj. Primul soţ, C. J. Hunter, a primit interdicţie de a participa la Jocurile Olimpice din 2000 după ce a fost testat pozitiv cu steroizi.Urmare a declaraţiilor date de Marion Jones pe 5 octom-brie, i-au fost retrase toate titlurile câştigate după iunie 2000, inclusiv medaliile olimpice, şi de asemenea a fost obligată să restituie toţi banii obţinuţi în întrecerile la care a luat parte. Practic, este falită în acest moment şi va trebui să facă faţă şi cel puţin unui proces, pentru mărturie min-cinoasă în faţa organelor federale. Deja a fost suspendată doi ani din toate competiţiile, dar a anunţat că nu vrea ori-cum să mai concureze.

triŞOriAnul 2007 a fost zguduit de scandaluri de dopaj fără precedent. Marion Jones, statuie a sprintului după Jocurile Olimpice de la Sydney, a recunoscut că a trişat. Turul ciclist al Franţei a trebuit să-şi excludă favoriţii, iar la finalul anului, un raport independent a scos la iveală folosirea substanţelor interzise în Liga americană de baseball. Agenţia Mondială Anti-doping a trecut şi ea prin momente grele, fiindu-i contestată din interior capacitatea de a pune capăt dopajului.

R

de clasă mondială

„Mi-am dezamăgit ţara. Îmi este ruşine de ceea ce am făcut. Vreau să cer iertare

poporului american pentru că l-am dezamăgit şi sper ca într-o zi

să fiu iertată”

DOSARELE DOPING

Page 21: Ian mar-2008

atrik Sinkewitz are 27 de ani şi până pe 18 iulie 2007 era ciclist profesionist, la echipa germană T Mobile. În di-mineaţa acelei zile, în plină desfăşurare a Turului Franţei, a fost anunţat rezultatul probei A a unui control făcut cu o lună înaintea competiţiei: pozitiv cu testosteron. A fost concediat, apoi a trebuit să apară în faţa mai multor co-

misii de anchetă. În faţa Federaţiei Germane de ciclism el a oferit mai multe amănunte interesante despre cum funcţionează siste-mul dopajului în lumea ciclismului. Aşadar, să vedem mărturia unui sportiv care a admis că s-a dopat. “Desigur, singur pui o mare pre-siune asupra ta. Vrei să ai performanţe mai bune. De asemenea, e o

mare presiune din partea echipelor şi nimeni nu vrea să fie dat la o parte. Nimeni nu vrea în echipă ciclistul drăguţ care e întotdeauna ultimul. De asta, în opinia mea, şi eu vorbesc aici doar despre cazul meu, sportivii pun presiune asupra lor şi fac greşeli.” Germanul a devenit profesionist în 2001 la echipa Mapei, devenită Quickstep în 2003. În 2004, tânărul şi promiţătorul rutier câştiga Turul Ger-maniei. Apoi, după doi ani, a ajuns la T Mobile. Şi a descoperit o altă faţă a ciclismului: “Sigur, cu trecerea timpului, observi anumite lucruri, iar anumite practici par normale şi necesare. Dar nu reali-zezi cu adevărat că faci ceva diferit.” În 2007, s-ar crede că T Mobile n-a avut o practică de lungă durată privind dopajul rutierilor săi, mai ales că echipa germană a concediat doi doctori suspectaţi că ar fi administrat EPO unor ciclişti. “Cu adevărat nu te îngrijorezi ce se întâmplă în spatele scenei, sau ce s-a întâmplat în trecut. Ce e important este să ai un obiectiv în viitor, iar eu am avut unul. De aceea nu m-am întrebat prea multe.” Cariera lui Patrik s-a schimbat însă pe 8 iunie 2007, cu o lună înainte de startul Turului Franţei. “Ne antrenam, o etapă în Pirinei, şi cînd ne-am întors la hotel seara erau acolo doi controlori medicali. Au făcut teste normale de sînge şi de urină.” Germanul a fost descoperit pozitiv cu un nivel foarte mare de testosteron. Ştirea a venit în mijlocul Marii Bucle. A fost un şoc. Televiziunea publică germană a oprit transmisiile în direct ale Tu-rului Franţei, ca măsură de protest faţă de acest nou caz de dopaj. “Trebuie să spun, treaba cu testosteronul a fost o prostie, pentru că nu e un drog miraculos, dacă îl bag în braţe nu pedalez mai repede şi nu schimb vreun rezultat. Cu siguranţă altele sunt metodele. De aceea eu cred că e posibil fără el, cred asta cu siguranţă. Şi nu e ca şi cum l-aş fi folosit tot timpul, sau repetat.” Patrik Sinkewitz a folo-

sit substanţe interzise pentru îmbunătăţirea performanţelor. A fost prima oară? “Prima oară când am fost prins”, a sunat răspunsul ci-clistului. A fost concediat, i-a fost luată pasiunea, ciclismul nu mai e ce a fost pentru el. Dar nu vrea să fie singurul blamat. “Cicliştii sunt mereu veriga slabă a lanţului. Ei sunt uşor suspendaţi şi concediaţi. Echipele îi înlocuiesc uşor. Dar acolo sunt cu siguranţă şi alte per-soane care merită să fie pedepsite, care au făcut asta şi au susţinut asta ani de zile. Iar la sfîrşit, cicliştii prinşi nu mai au nici o şansă şi trebuie să o termine cu sportul.” Pentru Sinkewitz, lucrurile sunt clare şi există un întreg anturaj responsabil pentru doping. “Cred că marea problemă e ipocrizia. A unor manageri de echipă şi a unor ciclişti de asemenea. Ei doar arată spre alţii şi se spală pe mâini de aceste probleme spunând “Acolo e problema, noi suntem OK”. Şi vor să arate astfel problemele, deşi ştiu că nu e aşa. Toată lumea îşi vede mai departe de treabă câtă vreme nu se întâmplă nimic.”

Cosmin Stăniloiu

Zeci de jucători americani de baseball, printre care numeroase vedete, au fost acuzaţi că folosesc sub-stanţe dopante, conform unui raport întocmit de o comisie independentă condusă de fostul senator GEORGE MITCHELL. Practic, este vorba despre “o cultură a drogului” în Major League Basseball. Raportul cere oficialilor MLB să intensifice testele anti-doping şi să formeze o comisie care să anche-teze acuzaţiile împotriva jucătorilor. Presedintele MLB, Bud Selig, a declarat că e de acord cu reco-mandările comisiei şi că suporterii merită un sport care e jucat pe teren de sportivi ce joacă într-un mod corect. Printre jucătorii menţionaţi în raport figurează nume importante ale MLB, printre care Barry Bonds, Roger Clemens, Jason Giambi şi Andy Pettitte.

P

Australianul JOHN FAYE (foto) este noul preşedinte ales al Agenţiei Mondiale Anti-doping. El îi succede canadianului Dick Pound. Alegerile au fost contro-versate după ce francezul Jean Francois Lamour, susţinut de către membri europeni ai Agenţiei, s-a retras din cursă. Europenii acuză ineficacita-tea Agenţiei şi încă se mai gîndesc să înfiinţeze un organism paralel. Pe 23 octombrie, la Conferinţa despre Dopaj a WADA, s-a aprobat introducerea paşaportului biologic pentru sportivi. Practic, ori-ce anomalie biologică apărută la un sportiv va fi imediat detectată, orice transformale anormală a datelor acestuia va fi un semnal de alarmă.

Mărturia unui vinovat

“Cicliştii sunt mereu veriga slabă a lanţului. Ei sunt uşor suspendaţi şi concediaţi. Echipele îi înlocuiesc uşor. Dar acolo sunt cu siguranţă şi

alte persoane care merită să fie pedepsite, care au făcut asta şi au susţinut asta ani de zile.”

“Trebuie să spun, treaba cu testosteronul a fost o prostie, pentru că nu e un drog miraculos,

dacă îl bag în braţe nu pedalez mai repede şi nu schimb vreun rezultat. Cu siguranţă altele sunt

metodele. “

Page 22: Ian mar-2008

Întreagă armadă „neagră” poposită cuceritor în In-sula Britanică se întoarce pe meleagurile natale pentru competiţia interţări a Africii şi Anglia se vede fotbalistic nevoită să plombeze 42 de locuri în echipele din prima ligă. Acesta este numărul de jucători africani care, cu două săptămâni înainte de 20 ianuarie au plecat spre

Ghana, la reunirea echipelor lor naţionale.

La Accra începe pe 20 ianuarie Cupa Africii pe Naţiuni şi dintre cele 16 participante, 10 au jucători în Premier League. Doar Aston Vil-la, Derby şi Manchester United nu vor avea probleme, pentru că nu au africani calificaţi la CAN în lot. În rest, toate celelalte echipe 17 formaţii vor fi nevoite să se descurce fără câţiva dintre titularii importanţi. În total vor fi 5 etape de campionat plus meciuri din Cupa Angliei şi Cupa Ligii, între 12 ianuarie şi 10 februarie, în care echipele engleze trebuie să se descurce fără africani. Portsmouth,

surprinzătoare ocupantă în decembrie a locului 5, are cel mai mare contingent, cinci jucători, toţi importanţi, fiind plecaţi la CAN. Fun-daşul camerunez Lauren, Djimi Traore, din Mali, senegalezul Papa

prEMiErE LEaGUE42 de locuri liberePentru cinci săptămâni, prima ligă engleză de fotbal e nevoită să renunţe la serviciile jucătorilor africani ale căror echipe naţionale s-au calificat la Cupa Africii pe Naţiuni. Pleacă în Ghana 42 de jucători. Cel mai bogat, mai cosmopolit, mai urmărit şi mai controversat campionat de fotbal din lume se pregăteşte să facă faţă unei situaţii speciale.

Bouba Diop, ganezul Sulley Muntary şi ni-gerianul Nwanko Kanu îl vor lăsa pe mana-gerul Harry Redknapp descoperit în cîteva posturi cheie. Everton este într-o situaţie asemănătoare. Are trei nigerieni, Yobo, Ai-yegbeni şi Anichebe, toţi titulari, alături de sud-africanul Pienaar, şi toţi patru vor pleca în Ghana. Formaţia din Liverpool va tre-bui astfel să se descurce fără marcatorul ei

principal în acest sezon, Yakubu, autor a 8 goluri în 16 runde. Tot patru absenţi va avea şi Newcastle, senegalezii Habib Baye şi Ab-

dulaye Faye, nigerianul Martins (care este golgheterul echipei, 6 goluri în 16 meciuri ) şi căpitanul, camerunezul Geremi. Patru ju-cători vor pleca spre Ghana şi de la Chelsea, toţi patru piese importante pentru Avraam Grant. Didier Drogba, operat la genunchi la începutul lui decembrie, a fost anunţat în lotul Cote d’Ivoire de către selecţionerul Uli Stielike, după ce oficialii clubului londonez

au estimat la 3 săptămâni după intervenţia chirurgicală perioada de pauză a atacantu-lui.

Mijlocaşi importanţiChelsea va avea de suportat absenţele cele mai importante la mijlocul terenului, acolo unde Michael Essien (Ghana) şi Obi Mikel (Nigeria) sunt piese cu mare greuta-te. Tottenham de asemenea va trebui să se descurce 5 săptămâni fără influentul închi-zător ivorian Didier Zokora. Reading, şi aşa în suferinţă, îl va pierde pe Emerson Fae, alt ivorian, iar Blackburn pe sud-africanul Aaron Mokoena, omul care leagă jocul la mijloc.

Cluburile vor mutarea datei competiţieiCum spuneam la început, Portsmouth este formaţia care va suferi cel mai mult în tim-pul Cupei Africii pe Naţiuni. Va avea 5 ab-

senţi, toţi titulari în echipa pregătită de Re-dknapp. Asistentul acestuia, Joe Jordan, a adus în discuţie mutarea datei tradiţionale de disputare a competiţiei, în timpul verii. Numai că, în Africa centrală şi de vest, între iunie şi septembrie vremea este extrem de instabilă, fiind anotimpul ploios. Surprin-zător, fostul atacant al lui Chelsea, Gavin Peacock, comentator sportiv astăzi, n-a fost de partea cluburilor engleze: „Ei ştiu când semnează cu jucători africani că se va întîmpla asta, că odată la doi ani trebuie să joace fără ei câte 5 săptămâni. Turneul este făcut pentru fotbalul african şi dezvoltarea lui, nu pentru dezvoltarea celui european.”

Cosmin Stăniloiu

O

Echipa Nr. de jucători africani la CAN

Arsenal 2

Aston Villa -

Birmingham 3

Blackburn 2

Bolton 2

Chelsea 4

Derby County -

Everton 4

Fulham 1

Liverpool 2

Manchester City 1

Manchester Utd. -

Middlesbrough 1

Newcastle 4

Postsmouth 5

Reading 3

Sunderland 1

Tottenham 3

West Ham Utd. 2

Wigan 2

Ţara Număr de jucători în Anglia

Ghana 4

Maroc 1

Nigeria 9

Mali 2

Cote d’Ivoire 7

Egipt 2

Camerun 6

Tunisia 1

Africa de Sud 3

Senegal 7

„Ei ştiu când semnează cu jucători africani că se va întîmpla asta, că odată la doi ani trebuie să joace fără ei câte 5

săptămâni. Turneul este făcut pentru fotbalul african şi dezvoltarea lui, nu pentru dezvoltarea celui european.”

42 IANUARIE - MARTIE 2008 43IANUARIE - MARTIE 2008

Page 23: Ian mar-2008

Ste un ţărm pe care, de sute de ani, corăbii acostează degeaba. Este o lume din care nu se învaţă nimic, pentru că, la noi, învăţătura şi-a că-pătat, cu îngâmfare, ştampilă edu-caţională. Este un ritm de viaţă prea

vibrant pentru sângele calculat care curge prin vinele cuceritorilor.

Este, astfel, o planetă necucerită: Africa. Şi neînţeleasă, precum o carte scrisă într-un limbaj inaccesibil unui nenăscut acolo. Un continent pe care nu am învăţat încă dacă să-l punem înaintea sau înapoia noastră, amestec de copilărie şi de maturitate, înţe-lepte deopotrivă, derutante şi irepetabile.Africa fotbalistică e privirea din oglindă a

întregii Africi, colorată, efervescentă şi sur-prinzătoare. Aşadar, ne e greu să înţelegem Africa privind-o prin ferestrele unor culturi diferite şi născându-ne genetic altfel. Sun-tem, noi, europenii, lipsiţi de nonşalanţa care etichetează primordial continentul negru, o nonşalanţă care ne face să fim în-furiaţi de fiecare dată când se manifestă. Ne despart prea multe, de la climă la zâm-bete, ca să putem percepe natural ceea ce se întâmplă în sufletul oricărui african. Nu putem decât să acceptăm că încercările de a instituţionaliza fotbalul african sunt sorti-te eşecului, indiferent de câte iluzii ne pot oferi Eto’o, Drogba sau Kanoute. Sau toc-mai din cauza acestor iluzii.De la Senegal- varianta 2002- încoace, ni

s-au lipit ochii şi mai tare pe geamul sudic al Mediteranei şi am suspinat după golurile lui Eto’o şi detenta lui Drogba, împrăştiate cu dărnicie printr-o Europă rigidă şi abia obişnuită să dea din buric şi să râdă cu gura până la urechi din orice. Veseli nevoie mare, ne împrumutăm sambele fie de la ele de acasă, pe filiera Ronaldinho- Kaka- Robin-ho- Juninho, fie tocmai de pe meleagurile strămoşilor lor, cărate în bagaje de Dinda-ne, Adebayour, Martins sau Diouf. Şi dacă tot ne zgâim, precum copiii mici la bâlci, la vrăjitoriile africanilor care joacă în Europa, e vremea să băgăm în seamă, conştiincios şi cu răspundere, competiţia cea mai impor-tantă a continentului din sud: Cupa Africii pe Naţiuni.

aFricaSexy şi naivă

Între 20 ianuarie şi 10 februarie 2008, cele mai bune 16 formaţii naţionale ale Africii se vor întâlni în Ghana cu titlul continental pe masă. Nu vor lipsi marile vedete ale celor mai importante cluburi europene şi le vom vedea pe toate în transmisiuni maraton ale Eurosport.

E

Grupa A (Accra) Grupa B (Sekondi) Grupa C (Kumasi) Grupa D (Tamale)

Ghana Nigeria Egipt Tunisia

Namibia Cote d’Ivoire Camerun Senegal

Maroc Mali Gambia Africa de Sud

Guinea Benin Sudan Angola

Probabil că niciodată competiţia n-a avut, ca acum, atâta forţă şi atâtea speranţe într-un fotbal mai educat şi mai lipsit de nai-vităţi, aşa cum este, proverbial, cel african. În jurul lacului Volta şi pe coasta golfului Guinea, patru oraşe pline de istorie şi de semne de întrebare vor fi teatrele de luptă pentru şaisprezece formaţii naţionale, pe care le-am tratat pâna de curând cel mult ca pe apariţii exotice, eventual sexy, dar prea naive pentru câtă superioritate fotbalistică şi îngâmfare s-au adunat între Atlantic şi Caucaz. Franţa, Anglia, Spania au campionatele înţesate de vedete de culoare. Ni se pare că ne uitam la Barça, la Chelsea, la Lyon, dar de fapt ne uităm la aceşti fotbalişti care merită, de pe 20 ianuarie încolo, exact la fel de multă atenţie, chiar dacă îi vom vedea pentru Senegal, Nigeria, Cote d’Ivoire sau Benin. Şi poate că farmecul îl vom descoperi tocmai în naivitatea recu-noscută a fotbalului venit din Africa: un pic mai puţină tactică chirurgicală poate nu ne strică la sfârşit de ianuarie, putându-ne imagina că asta e echivalent cu dezgolirea provocatoare a şoldurilor unei dansatoare de kpanlogo. Sau de orice altceva.

Cosmin Stăniloiu

44 IANUARIE - MARTIE 2008

În urmă cu doi ani, la Cairo, NAŢIONALA DE FOTBAL A EGIPTULUI a câştigat pentru a cincea oară titlul de campioană a Africii. “Faraonii” nu sunt însă printre favoriţii întrecerii din acest an, din Ghana.

MICHAEL ESSIEN este căpi-tanul naţionalei ţării gazdă şi, condusă de el, Ghana speră să câştige titlul con-tinental. Un adversar de temut va fi selecţionata Ca-merunului, al cărei princi-pal atacant rămâne Samuel Eto’o (foto jos).

Program grupa A20 ianuarie: Ghana – Guinea21 ianuarie: Namibia – Maroc24 ianuarie: Guinea – Maroc, Ghana – Namibia28 Ianuarie: Ghana – Maroc, Guinea – NamibiaProgram grupa B21 ianuarie: Nigeria - Cote d’Ivoire, Mali – Benin25 ianuarie: Cote d’Ivoire – Benin, Nigeria – Mali29 ianuarie: Nigeria – Benin, Cote d’Ivoire – MaliProgram Grupa C22 ianuarie: Egipt- Camerun, Sudan – Zambia26 ianuarie: Camerun – Zambia, Egipt – Sudan30 ianuarie: Egipt – Zambia, Camerun – SudanProgram Grupa D23 ianuarie: Tunisia – Senegal, Africa de Sud – Angola27 ianuarie: Senegal – Angola, Tunisia – Africa de Sud31 ianuarie: Tunisia – Angola, Senegal – Africa de SudSferturi de finală3 februarie: SF1: 1A – 2B (Accra), SF2: 1B – 2A (Sekondi)4 februarie: SF3: 1C – 2D (Kumasi), SF4: 1D – 2C (Tamale)Semifinale7 februarie: SM1: SF1 – SF4 (Accra), SM2: SF2 – SF3 (Kumasi)Finala mică9 februarie (Accra)Finala10 februarie (Accra)

Programul Grupelor

Transmisiunile Eurosport în directFaza grupelor Sferturi de finală Semifinale Finala

20-31 ianuarie 3 şi 4 februarie 7 februarie 10 februarie

18.45 Eurogol Flash 18.30 Rezumate 18.45 Eurogol Flash

19.00 Meciul 1 Live 19.00 Sfert de finală Live 19.00 Semifinală Live 19.00 Finala Live

21.00 CAN Special 21.00 CAN Special 21.00 CAN Special

21.30 Meciul 2 Live 22.30 Sfert de finală Live 22.30 Semifinală Live

23.30 CAN Rezumat 24.30 CAN Rezumat 24.30 CAN Rezumat 24.30 CAN Rezumat

Page 24: Ian mar-2008

caMpiOnatULEUrOpEanDE nataţiEEindhoven, Olanda,18 - 23 martie

Page 25: Ian mar-2008

nul 2007 a fost unul tumul-tuos pentru Laure. Campioana olimpică de la Atena s-a aflat în bătaia reflectoarelor în primăva-ră, când a încheiat participarea la Campionatele Mondiale de la

Melbourne cu cinci medalii, din care două de aur (200 şi 400 m liber) şi cu un record al lumii. 1 mai a fost prima zi dintr-o serie care nu s-a încheiat deocamdată. Povestea de iubire dintre franţuzoaică şi înotătorul italian Luca Marin a făcut-o să renunţe la serviciile antrenorului Philippe Lucas şi la clubul unde se pregătise până atunci, Le Canet, şi să plece în ţara vecină. Neputând să se antreneze împreună cu logodnicul său, la Verona, Laure s-a instalat la Torino, la preşedintele clubului LaPresse Nuoto, Marco Durante.În iunie, Laure participă cu rezultate bune la Naţionalele Franţei, competiţia desfă-şurată la Saint Raphael (4’03’’38 în proba preferată, 400 m, şi 1’57’’48, la 200 m). Ope-

nul de la Paris, din 4 august, este ultima sa competiţie a sezonului. Marea campioană revine în sânul familiei, alături de tată şi de frate. Împreună cu avocatul său, pregăteşte despărţirea de Paolo Penso, antrenorul de la LaPresse. Două zile mai târziu, italienii o declară persona non grata. Laure rămânea fără posibilităţi de antrenament.Pe fondul conflictului deschis cu reprezen-tanţii clubului peninsular, cauzat de con-tractul pe care fiica sa îl semnase cu Arena, Jean-Luc Manaudou anunţă că Laure se va antrena cu fratele său, Nicolas, în bazinul de la Amberieu. În septembrie, cea mai valo-roasă sportivă a Franţei din 2006 anunţa că va rămâne să se pregătească în piscina din regiunea Rhone Alpes.

Pe 8 noiembrie, publicarea unei biografii neautorizate de sportivă produce frisoa-ne, evocând “relaţia presupusă sau mărtu-risită, directă sau indirectă, pe care Laure a avut-o cu Bernard Sainz”. Numele acestuia este asociat scandalurilor de dopaj din ci-clismul profesionist. Manaudou şi fostul ei antrenor, Lucas, care actualmente o pre-găteşte pe Camelia Potec la centrul din Le Canet, au dezminţit orice legătură cu Sainz, alias Doctor Mabuse, un medic ho-meopat francez. 2007 continuă în acelaşi ritm frenetic, cu paralelele alb-negre din-tre viaţa sportivă şi cea privată. În noiem-brie, la revenirea în competiţiile oficiale, Laure stabileşte un nou record european în bazin scurt al probei de 200 m liber (1’53’’48), cu prilejul concursului de Cupă Mondială de la Berlin.Primele semne de întrebare referitoare la pregătirea sa sportivă apar la finele lui no-

LaUrE D’Or

A

Apele învolburate ale lui ManaudouEindhoven va fi gazda unei noi ediţii a Campionatelor Europene de nataţie. Competiţia este programată în perioada 13-24 martie, în Centrul Naţional de nataţie Tongelreep. Una dintre favoritele în-trecerii de dinaintea Olimpiadei de la Beijing este Laure Manaudou, franţuzoaica deţinătoare a unui palmares impresionant

iembrie, în Cupa Franţei, la Montpellier, în bazin olimpic. Învinsă pe distanţa de 800 m, Laure realizează un timp onorabil la 400 m (4’09’’18) şi îşi domină principala adversară, pe Ester Baron, la 200 m.La începutul lunii decembrie, este aleasă înotătoarea anului, de prestigioasa revistă Swimming World. 16 decembrie. Excepţi-onală în proba de 100 m spate (victorie şi nou record al Europei, cu 57’’34), de neîn-vins la 400 liber, Manaudou încheie partici-parea la Campionatele Europene de înot în bazin scurt de la Debreţin cu un episod mai puţin fericit. În ultima zi, intrarea intempes-tivă a lui Luca Marin în camera de pregătire de dinaintea finalei la 200 m liber şi alterca-ţia avută cu fostul logodnic o perturbă pe campioana mondială a distanţei. Aceasta este învinsă de suedeza Lillhage.A doua zi, în presa din Italia şi pe Internet apar o serie de fotografii de natură intimă ale Laurei, care afirmă că nu va mai discuta niciodată aspectele private ale vieţii sale.Nimic nu rezumă mai bine acest 2007, de-cât declaraţia Laurei: “Uneori, mi-am dorit să renunţ. Mi-am zis că aceasta ar fi calea cea mai simplă. Însă nu aşa se procedează. A fugi nu este de fiecare dată cea mai bună soluţie.”

Alex andru Gheorghiaş

Eurosport dedică un spaţiu generos competiţiei de la Eindhoven. În perioada marţi, 16 martie - duminică, 23 martie, canalul sportiv pan-european va transmite ÎN DIRECT întrecerile de înot şi sărituri în apă din localitatea olandeză, începând cu seriile înotătorilor, de la ora 10, continuând cu preliminariile şi finalele săritorilor în apă, de la ora 13 şi încheind cu finalele concursului de înot, programate seara, în jurul orei 19.

LAURE MANAUDOU posedă, la 21 de ani, un palmares impresionant. Actuala deţinătoare a recordului mondial la 400 şi 200 m liber, cea mai valoroasă sportivă din Franţa anilor 2004 şi 2006 este campioană olimpică a distanţei de 400 m. Tot în proba preferată posedă câte două titluri mondiale (Montreal şi Melbourne) şi europene (Madrid şi Budapesta). Celor trei medalii olimpice de la Atena li se adaugă trei titluri de campioană mondială şi alte şapte eu-ropene, în bazin de 50 m. Tot în palmaresul său figurează şi cele opt titluri continentale câşti-gate în bazin scurt

Page 26: Ian mar-2008

lec agitat spre sala Rapid. Un ins rotofei, căruia îi place să traiască în luxul de la Dubai, manager de pro-fesie, pasionat de golf, a cărui inte-ligenţă transpare indiferent de ce haine pune pe el, îmi strânge mâna

în grabă şi mă anunţă zâmbind : vei vedea rezultatul anului, stabilit în România. Am zâmbit şi eu, fără a fi prea convins. Omul aceasta ciudat, dar cu un suflet mare e unul dintre cei care a crezut într-o fetiţă din Croaţia, inaltă, frumoasă şi deşteaptă, puţin instabilă în concursuri la debut de carieră. BLANKA VLAŠIĆ, campioană mon-dială de junioare, a plecat pe urmele Stefkăi Kostadinova, având alături doar două per-soane pentru care visul nu părea irealizabil : cetăţeanul rotofei, Harry, manager cu state vechi în atletism şi tatăl ei, un intelectual marcat de viaţa în comunism, dar căruia nu i-a pierit zâmbetul niciodată. Reţeta pare simplă, însă în spatele dan-surilor de pe saltea, atunci când trece cu uşurinţă peste 2 metri, stă munca acestor oameni, antipatici la prima vedere. Zâmbe-

tul larg al Blankăi, dar şi jocul interminabil cu auditoriul de pe arene, vine dupa litri de lacrimi, lăsaţi atunci când se chinuia la 1.85m. Siguranţa ei, felul în care se « joacă » cu adversarele în concursuri mondiale, dar şi rochiile elegante pe care le poartă la ce-remoniile de la Monaco, sunt felul ei de a le mulţumi acestor domni. E greu să o « ci-teşti » pe Blanka, pentru că ascunde totul în spatele unui zâmbet ! Am aşteptat ani să o cunosc… până într-o zi când a venit la Bu-cureşti, la sala Rapid, a stabilit cel mai bun rezultat al anului la Monica Iagăr Grand Prix, mi-a strâns mâna şi mi-a zâmbit ! În acelaşi an a devenit campioană mondială la săritura în înălţime !

Eu am plecat spre casă îngândurat, obse-dat de două strângeri de mână şi de două chipuri care mi-au zâmbit toată noaptea… Mai aveam o singură dorinţă: să-i cunosc şi tatăl.

Cosmin Cernat

P

50 IANUARIE - MARTIE 2008

BLankavLaŠiĆ

aLtitUDinEîn saLĂ

alau Velodromo Luis Puig este amplasat în nord-estul Valenciei, în zona “Benimamet” şi în apropiere de “Feria de Muestras”. Baza sportivă a fost inaugurată în vara lui 1992, cu ocazia Campionatelor Mondiale de ciclism pe pistă. Odată încheiată acea competiţie, a fost

instalat acoperişul, iar ceremonia oficială de inaugurare a avut loc în noiembrie acelaşi an, în prezenţa Regelui Juan Carlos şi a Reginei Sofia. În 1994 aici a fost amenajată o pistă de atletism în lungi-me de 200 m, pentru ca în februarie 1995 aici să aibă loc Campionatele Naţionale al Spaniei. Trei ani mai târziu, arena din Valencia a fost gazda unei ediţii memorabile a Europenelor de sală.La începutul lui decembrie 2007, gazdele au refăcut pista de alergare. Cunoscută sub apelativul “Mondotrack FTX”, aceasta este identică celei care va fi utilizată la Jocurile Olimpice de la Beijing. Noua pistă posedă un sistem hi-draulic special, care ridică marginile turnantelor, pentru a reduce efortul depus de atleţi. Doar opt alte ţări din lume posedă acest gen de tehnologie.Pista va fi introdusă în circuitul internaţional pe 9 februa-rie, cu prilejul ediţiei anuale a concursului de sală cu invi-taţii IAAF de la Valencia.

Alex andru Gheorghiaş

Spania va găzdui pentru a treia oară o ediţie a Campionatelor Mondiale de atletism în sală, după Sevilla şi Barcelona, în 1991 şi respectiv 1995. Competiţia va avea loc la Valencia, în perioada 7-9 martie şi va fi transmisă LIVE la Eurosport

P

YELENA ISINBAYEVA şi-a anunţat în mod oficial in-tenţia de a concura la Valencia. Campioana olim-pică, mondială şi europeană a săriturii cu prăjina este singura componentă a lotului Rusiei care nu va mai fi nevoită să îndeplinească baremul de ca-lificare, la Naţionalele indoor de la Moscova, din 8-10 februarie

Page 27: Ian mar-2008

snOOkErCUPA MALTA, Portomaso

4 - 10 FEBRUARIE

Page 28: Ian mar-2008

54 IANUARIE - MARTIE 2008 55IANUARIE - MARTIE 2008

21 IANUARIE. Dublă franceză la finalul Raliului Dakar. STEPHANE PETERHANSEL a câştigat întrecerea categoriei auto, în timp ce compatriotul Cyril Despres a triumfat pentru a doua oară în ultimii trei ani în cursa moto. Pentru Peterhansel, a fost a treia victorie auto, şi se adăuga celor şase succese moto.

28 IANUARIE. ROGER FEDERER a câştigat Openul Australiei. Tenismanul elveţian şi-a apărat titlul după victoria în trei seturi realizată în finala disputată împotriva chillianului Fernando Gonzalez, sud-ame-ricanul al zecelea favorit la Melbourne. A fost 7-6(2), 6-4, 6-4 în favoarea liderului clasmentului mondial, care îşi trecea la activ al zecelea titlu de Mare Şlem. În ajun, turneul feminin fusese câştigat de Serena Williams.

24 FEBRUARIE. Dublul campion olimpic de la Salt Lake City, elveţianul SIMON AMMANN a câştigat aurul în concursul de sărituri cu schiurile de pe tram-bulina mare (dimensiune 134 m), la Campionatele Mondiale de schi nordic de la Sapporo, în Japonia. Cele două sărituri ale lui Ammann au măsurat 125 şi 134,5 m, fiind recompensate cu 266,1 puncte. Diferenţa dintre campionul mondial şi următorul clasat, finlandezul Harri Olli, a fost de doar două zecimi de punct.

29 IULIE. ALBERTO CONTADOR, rutierul spaniol de la Discovery Channel, a câştigat cea de-a 94-a ediţie a Turului Franţei, una marcată de scandalurile de dopaj în centrul cărora s-au aflat doi dintre favoriţi, Alexan-der Vinokurov şi Michael Rassmusen. Australianul Cadel Evans a fost al doilea la general, cel mai bun sprinter a fost belgianul Tom Boonen, iar columbia-nul Juan Mauricio Soler cel mai valoros căţărător.

9 SEPTEMBRIE. ROGER FEDERER l-a învins pe sârbul Novak Djokovic (7-6, 7-6, 6-4) şi şi-a trecut în palma-res titlul în Openul american pentru al patrulea an la rând, ducând la 12 numărul victoriilor în turneele de Mare Şlem. Al treilea favorit de la Flushing Meadows, Djokovic a avut cinci mingi de set în prima partidă şi alte două în următoarea, însă liderul clasamentului mondial şi-a păstrat sângele rece şi a întors soarta meciului în favoarea sa.

23 SEPTEMBRIE. Rusul DENIS MENCHOV a câştigat Turul Spaniei pentru a doua oară în ultimii trei ani. Dacă în 2005 victoria a venit în urma descalificării pentru dopaj a lui Roberto Heras, acum rutierul de la Rabobank l-a învins pe reprezentantul gazdelor Carlos Sastre.

20 OCTOMBRIE. Africa de Sud a învins pe deţinătoa-rea titlului, Anglia, în finala Cupei Mondiale la rugby. A fost 15-6 pentru selecţionata Springboks, care şi-a trecut în palmares pentru a doua oară titlul, după cel din 1995. Meciul disputat pe Stade de France din St. Denis a fost decis în urma transformării loviturilor de pedeapsă, autori PERCY MONTGOMERY (4) şi Francois Steyn, respectiv Jonny Wilkinson (2).

4 NOIEMBRIE. Spaniolul Dani Pedrosa a triumfat în cursa Moto GP de la Valencia, ultima a sezonului în Motomondialul de viteză, şi a încheiat sezonul pe locul doi la general, în urma deja campionului CASEY STONER, australianul clasat al doilea pe circuitul Ricardo Tormo. Pedrosa l-a devansat cu un singur punct în ierarhia piloţilor pe italianul Valentino Rossi, care a abandonat în Spania, acuzând probleme tehnice.

11 NOIEMBRIE. Nr. 1 mondial, belgianca JUSTINE HENIN a revenit după pierderea primului set şi a învins-o pe Maria Şarapova, apărându-şi titlul în finala Turneului Campioanelor de la Madrid. Ultimul meci al sezonului s-a încheiat cu scorul de 5-7, 7-5, 6-3 şi a durat aproape trei ore şi jumătate, record pentru turneul la care participă cele mai valoroase jucătoare din lume.

11 NOIEMBRIE. SEBASTIEN BOURDAIS a câştigat pentru al patrulea an la rând Seria americană Champ Car. Pilotul francez a încheiat sezonul cu victoria din Mexic, a opta în cele 14 etape programate, şi la mare diferenţă de puncte (83), faţă de următorul clasat, britanicul Justin Wilson. Din 2008, Bourdais va concura în Formula 1.

18 NOIEMBRIE. Britanicul ANDY PRIAULX şi-a confirmat statutul de cel mai valoros pilot de turisme din lume, câştigând pentru a treia oară la rând titlul în întrecerea supremă. Victoria a venit în urma finalului dramatic din Macao, acolo unde pilotul din Guernsey a câştigat cea de-a doua cursă şi l-a devansat cu 11 puncte în clasamentul general pe francezul Yvan Muller.

2 DECEMBRIE. Francezul SEBASTIEN LOEB a câştigat pentru a patra oară la rând titlul mondial în Campionatul de raliuri. Locul trei din ultima etapă - Raliul Marii Britanii, desfăşurat în Ţara Galilor, i-a fost suficient pilotului de la Citroen ca să-l învingă cu patru puncte în clasamentul general pe finlandezul Marcus Gronholm, pilotul de la Ford care şi-a anunţat retragerea. Prin acest al patrulea titlu mondial consecutiv, Loeb a egalat performanţa finlandezului Tommi Makinen, de la finele anilor ‘90.

8 APRILIE. ZACH JOHNSON a câştigat Mastersul de la Augusta, primul mare turneu al sezonului de golf. Jucătorul american, 31 de ani, aflat la cel mai important succes din carieră, l-a devansat la final pe marele favorit Tiger Woods cu două lovituri.

10 IUNIE. RAFAEL NADAL a rămas regele zgurii, după victoria de la Roland Garros. Al treilea succes la rând realizat pe suprafaţa roşie de la Paris a venit în finala câştigată în faţa lui Roger Federer, scor 6-3, 4-6, 6-3, 6-4. Spaniolul devenea primul jucător, de la suedezul Bjorn Borg în 1980, care triumfa în trei ediţii consecutive ale Openului Franţei.

18 MARTIE. ALBERTO CONTADOR a devenit al doilea rutier spaniol care câştigă Cursa Paris - Nisa. Ibericul l-a învins în ultima etapă pe veteranul Davide Rebel-lin, după un atac furibund lansat pe ultima căţărare a ultimei etape, cea a lui Col d’Eze. 26 de secunde a fost diferenţa dintre cei doi, la general.

scUrtpE DOi

ştirile Eurosport 2

Fluxul de ştiri Eurosport 2 se deschide cu buletinul de la ora 8:30. Urmează ştirile amiezii, la ora 13. Seara sunt programate două jurnale, la orele 19 şi 20:30. Noaptea se închide cu buletinele de la orele 0 şi 1:15. O trecere în revistă a anului 2007, cu ştirile de pe 2

23 MAI. AC Milan a învins pe Liverpool cu 2-1, în finala Ligii Campionilor, graţie dublei reuşite de FILIPPO INZAGHI şi italienii şi-au trecut în palmares pentru a şaptea oară titlul suprem european. Victoria de la Atena a venit la doi ani după înfrângerea dramatică pe care rosso-nerrii o suferiseră în faţa cormoranilor, în finala de la Istanbul.

Alexandru Gheorghiaş

Page 29: Ian mar-2008

14...tOp 14

colo În Sud, la graniţa cu Spania, în tărâmul bascilor, fie-care orăşel are o echipă care focalizează orgoliile comuni-tăţii şi visează să îi învingă pe infatuaţii parizieni.

Te uiţi la istoria cluburilor şi te freci la ochi: echipe care s-au înfiinţat în secolul XIX, care au câştigat titluri în vremea pri-

mului război mondial şi care acum au mii de oameni în tribună la fiecare meci, indiferent de rezultate.

Rugbyul se potriveşte ca o manuşă spiritului basc. Dârzenie, bărbă-ţie, spirit de sacrificiu. Numai că pentru a rezista în elită, în Top 14, cel mai puternic campionat din nord, ai nevoie de supervedete. Şi în Franţa au început să vină neozeelandezi, sudafricani, australieni, aborigeni din Samoa, Fidji sau Tonga şi tineri din est în cautarea El Dorado-ului rugbystic. Români, gruzini, ruşi încearcă să scape de problemele financiare ale campionatelor proprii şi semnează la pri-ma ofertă, chiar dacă clubul care îi vrea face parte din ligile inferioa-re. Numai cei mai buni ajung în vârf: Petre Bălan la Biarritz, Toderasc şi Manta la Brive, Mitu şi Bogdan Bălan la Montauban, Toniţa şi Tincu la Perpignan.

Zecile de internationali participanţi la cupa mondială fac meciurile din Top 14 nişte superconfruntări. Şi ca la fotbal, cine investeşte mai mult câştigă. A facut-o Stade Français şi a luat 3 titluri în 6 ani. Toţi freamată de ură când văd tricourile roz ale parizienilor.

În acest sezon, mândria sudului Stade Toulousaine vrea revanşa. Miza este un loc în primele 4 la sfârşitul sezonului regulat, în mai. Cele 4 vor lupta pentru un loc în marea finală care va aduce pe Stade de France 80.000 de oameni. Este spectacolul fascinant al rugbyului. Un sport la care orice băiat a visat măcar câteva clipe, atras de caris-ma, de aura de macho a acestor atleţi excepţionali. O carismă pe care o puteţi simţi vineri seara, de 2-3 ori pe lună pe Eurosport 2.

Bogdan Cosmescu Premiile Ioan Chirilă - Comentatorul anului

De 6 ani două echipe fac legea în Franţa:Biarritz şi Stade Français. Primii nu deranjează pe nimeni. Toată lumea îi vânează însă pe cei din Paris. De ce? Pentru că în Franţa rugbyul de calitate este concentrat într-o zonă de câteva sute de kilometri pătraţi.

A

Page 30: Ian mar-2008

ât timp a durat transformarea gesticulării haotice într-o formă coordonată de artă, nimeni nu poate şti cu siguranţă – probabil milenii.

Marea dansatoare de la începutul secolului al XX-lea, Isadora Duncan, împărţea dansatoii în trei mari categorii: prima - cea

a dansatorilor care consideră dansul o formă de gimnastică şi care execută în mod mecanic arabescuri graţioase, dar impersonale, o a doua categorie, a celor care concentrându-şi puterea minţii impri-mă corpului ritmul unei emoţii dorite, exprimând o experienţă sau un sentiment familiar lor, şi, în fine, cea de-a treia categorie, care îşi convertesc trupul într-o fluiditate luminoasă, lăsându-se purtaţi de inspiraţia sufletului. Deşi nu pretindem nici unul dintre noi că am avea experienţa şi profunzimea Isadorei Duncan în ceea ce priveş-te dansul, sunt sigur că fiecare îşi poate defini, pe baza experienţei personale, apartenenţa la una sau alta dintre categoriile descrise de talentata dansatoare şi coregrafă.

La nivel personal, pot să vă fac o confesiune: dansul sportiv m-a fă-cut să trec, rând pe rând, prin toate cele trei categorii, ghidându-mă şi luminându-mi calea în lungul şi greul drum spre perfecţiune. Deşi nu pot afirma (din păcate) că am atins-o, eforturile depuse cu onestitate, sacrificiile şi auto-disciplina impusă au fost cu mult com-pensate de fericirea şi implinirea cu care dansul sportiv m-a răsplă-tit, atât ca dansator, cât şi ca antrenor (pentru o scurtă perioadă), ca

oficial al Federaţiei Române de Dans Spor-tiv şi, mai nou, ca unul dintre organizatorii celui mai mare eveniment internaţional de dans sportiv din România, DanceMasters. Între 14 şi 16 martie 2008, voi avea deose-bita bucurie să inaugurez, alături de colegii mei Virgil Grigore şi Gheorghe Răducan, cea de-a cincea ediţie a acestor veritabile Campionate Internaţionale ale României. Fiind un moment mai deosebit in istoria (sper din suflet cât mai lungă) a DanceMas-ters, am invitat la Bucureşti personalităţi ale dansului sportiv mondial (cum ar fi de exemplu dl. Carlos Freitag, Preşedintele Fe-deraţiei Internaţionale de Dans Sportiv) sau sportivi de top (Paolo Bosco – Silvia Pitton, Campioni Mondiali la Dansuri Standard, la categoria Adulţi) care să înnobileze prin prezenţa lor competiţia noastră.Aş vrea însă să vă propun să cunoaş-teţi dansul sportiv din interior, prin confesiunile unor dansatori dragi mie.

Un mare dansator al României aflat în vârful unei cariere de mare succes decide să facă pereche cu o tânară foarte talentată, aflată în plină ascensiune. Vor reuşi ei oare să se impună într-un sport aflat în plină explozie în România şi în care concurenţa a devenit acerbă în ultimii ani?

Ramon ZEDAN (23 de ani)“Am început dansul la vârsta de 11 ani îm-preună cu sora mea fiind obligat de mama.Ca orice băiat la vârsta aceea nu-mi doream să dansez - voiam să joc fotbal, dar încet-în-cet am prins gustul dansului şi am renunţat la tot în favoarea noii mele pasiuni. De la început i-am avut profesori pe Tina şi Virgil Grigore, nişte profesionişti deosebiţi, care ne-au ajutat şi sprijinit, ca de altfel şi părinţii noştri, în tot ceea ce am realizat până astăzi. Fără ei patru nu am fi reuşit să avem rezulta-tele de excepţie pe care le-am realizat de-a

lungul timpului.In 1996 am câştigat primul titlu de Campi-oni Naţionali ai României. În cadrul clubului nostru de dans eram un grup foarte mare de copii şi ţin minte şi acum ce bătaie a fost pe tortul de îngheţată pe care îl câştigasem şi care a fost consumat... în comun. După care a urmat un şir lung de victorii până în 2000 câştigând Campionatul Naţional la ambele sectiuni de dans, Standard şi La-tino. În perioada 2002-2006 am fost Vice-campioni ai României.

La primul concurs de mare anvergură de la Mannheim, Germania (German Open Championships – cea mai mare competi-ţie de amatori din lume, care reuneşte la start peste 3500 de perechi de dansatori, la toate categoriile de vârstă), am ocupat un excelent loc 9 la categoria mea de vârstă. Am reprezentat România la foarte multe campionate mondiale, la unele chiar reu-şind clasificări în partea superioară a clasa-mentului: locul 15 la CM Allasio, Italia; locul 14 la CM de 10 dansuri din Chişinau, Moldo-va; locul 8 la IDSF European Standard Kiev, Ucraina etc..

Viaţa de sportiv de performantţă este ex-trem de dificilă - necesită multă voinţă, ambiţie şi mai ales multe sacrificii. Deşi poate dumneavoastră, spectatorul, vedeţi perechea doar în lumina reflectoarelor, evoluând cu măiestrie pe o coregrafie fără cusur, în costumaţii de o eleganţă şi un rafinament de cel mai înalt grad, credeţi-mă pe cuvânt când vă spun că vedeţi doar vârful icebergului. Sunt fructele cele dulci, la care ajungi târziu, după multă muncă, disciplină şi perseverenţă. Rădăcinile sunt foarte amare şi ele nu se văd niciodată căci sunt în pământ. Sau în sala de antre-nament, unde laşi multă sudoare şi durere pe parchet. Anii îndelungaţi de eforturi fizice inten-se şi-au luat tainul din sănătatea mea: am probleme cu coloana vertebrală (hernie de disc lombară) şi la un genunchi (ruptură parţială de ligamente). Cu toate acestea eu încă îmi doresc intens să mai fiu pe ringul de dans, considerând că nu am spus încă totul acolo, în “groapa leilor”, aşa că am în-ceput să-mi caut o nouă parteneră pentru a-mi continua activitatea de performanţă. Acum am găsit-o pe Cătălina Filip chiar în Bucureşti şi am hotărât împreună să încer-căm.”

Cătălina FILIP (17 ani)“Aveam numai 7 ani când părinţii mei au decis că trebuie să mă apuc de un sport, mai ales că şi ei au practicat canotaj şi re-

spectiv handbal. Nu ar fi vrut ca eu să-mi petrec timpul liber prin cartierul unde locu-iam în cine ştie ce companie.Am început dansul la Cercul Militar Naţional în Bucureşti, unde numai după 3-4 luni am participat la primul meu concurs, la Eforie Sud. Ţin minte că am dansat în aer liber şi că în mijlocul competiţiei ne-a prins o ploa-ie torenţială udându-ne pe toţi concurenţii până la piele. Bineînteles, am ieşit din pri-mul tur de calificare, tare supărată că deja trebuie să mă schimb şi să plec acasă, dar atunci, la acel concurs de la malul mării mi-am dat seama că dansul este ceea ce vreau să fac şi că pentru a ajunge sus trebuie să muncesc foarte mult. Din acel moment joa-ca cu păpuşile nu a mai durat prea mult.

Au urmat ani de muncă intensă, copilaria mea petrecându-se între sălile de antre-nament şi concursuri. Dar nu-mi pare rău nici o clipă pentru decizia pe care am luat-o atunci împreună cu părinţii mei. Nu mă văd făcând altceva în viaţă - pentru mine dansul reprezintă o altă lume, o lume în care pot face ceea ce vreau şi ceea ce simt, o lume

clădită pe multă muncă şi multe sacrificii, dar care te răsplăteşte din plin cu multe satisfacţii. Împreună cu Mihai Dima., fostul meu partener am reprezentat România în 2006 la Campionatele Mondiale de Tineret din Finlanda.Acum încerc împreună cu Rami să constru-im o pereche nouă, de succes. Simţim că avem potenţial de a creşte în dans împreu-nă şi sunt convinsă că timpul ne va da drep-tate amândurora.”

Bogdan Păun

acaDEMiaDE Dans

“Dancers are theathletes of God.”(Albert Einstein)

Dansul este probabil cea mai veche formă de artă. De când omul a devenit conştient de sine însuşi, fără îndoială a început să gesticuleze cu faţa, cu trupul şi cu membrele.

C

58 IANUARIE - MARTIE 2008 59IANUARIE - MARTIE 2008

Page 31: Ian mar-2008

60 IANUARIE - MARTIE 2008 61IANUARIE - MARTIE 2008

Royal Melbourneacă doriţi să evadaţi preţ de câteva săptămâni din cotidianul european şi sunteţi un împătimit al jocului de golf, dacă vreţi să nu mai fiţi deranjaţi de iarna care umple bunkerele cu zăpadă şi în-

gheaţă greenurile emisferei nordice, atunci

cele 36 de cupe ale clubului Royal Melbour-ne reprezintă o soluţie ideală pentru petre-cerea unui concediu de vis.Rareori găseşti pe Mapamond mai multe trasee de calitate asemeni celor din jurul Capitalei Noii Galii de Sud. Motivul îl repre-zintă celebra centură de nisip, care oferă adevărate delicii jucătorului de golf. Printre cele mai interesante locuri se numără Royal Melbourne. Combinate inteligent, cupele existente aici pot face faţă oricând cu brio

testului impus de organizarea unui campi-onat major.Peisajul nu diferă foarte mult de cel ce poa-te fi regăsit în patria golfului. Şi într-adevăr, un scoţian a fost cel care a proiectat traseul de la antipozi. Dr. Alister Mackenzie a făcut echipă cu fostul câştigător al Openului aus-

tralian Alex Russell. Rezultatul muncii lor este apreciat de majoritatea jucătorilor de golf ca fiind cel mai bun traseu de golf din ţara-continent şi unul dintre cele mai bune din lume.În ultimii ani, aici s-au produs unii dintre cei mai valoroşi jucători, în Clasicul Heineken. Ernie Els l-a declarat drept unul din trasee-le sale preferate, spunând că rareori a găsit greenuri de valoarea celor de aici.Există şi alte motive, în afara greenurilor şi a vremii, pentru a face excursia de o zi până în Australia. Bunkerele nu au fost amplasate doar pentru decor. Sunt ade-vărate capcane pentru amatori, cărora le recomandăm să evite cu orice preţ obsta-colele cu nisip.Ondulaţiile fairways-urilor şi ale greenu-rilor profită de pe urma peisajului natural excepţional. Cupa a 18-a, un par 4 magni-fic, a rămas şi în prezent un test dintre cele mai dificile, chiar şi pentru jucătorii din to-pul mondial.Vizitatorii pot juca doar în timpul săptă-mânii şi după ce au făcut rezervarea în avans. Dacă traseele Est şi Vest sunt des-

chise oaspeţilor, traseul Composite este re-zervat membrilor clubului. Traseele nu sunt recomandate jucătorilor cu handicap mare sau începătorilor. Handicapul maxim admis este de 26 în cazul domnilor, şi de 32 în ca-zul doamnelor.

Odată primită scrisoarea din partea secre-tarului de club în care sunt confirmate data şi ora de start, doritorul trebuie să achite în avans taxa de green. Aceasta este de 260 de dolari australieni (ceva mai mult de 150 de euro), pentru jucătorii australieni din afara statului New South Wales şi de 360 de do-lari australieni (peste 215 euro) pentru cei veniţi din afara ţării.Clubul a fost inaugurat în 1901 şi aici s-a desfăşurat cea de-a treia ediţie a Cupei Pre-şedinţilor. În 1998, am consemnat primul succes al jucătorilor din restul lumii, exclu-zând Europa, conduşi de australianul Peter Thompson, în faţa adversarilor din Statele Unite. Excelenta calitate a organizării va aduce din nou competiţia pe traseul de la antipozi, în 2011.Royal Melbourne are renumele unui traseu nemilos. Testul de aici este unul dur pentru orice amator. Este unul din motivele pentru care jucătorii, indiferent de categorie, vin şi se confruntă cu acest monstru. Este o mos-tră de golf de clasă mondială pentru jucă-torul de rând şi ar fi bine să existe cât mai multe astfel de trasee în lume.

Alexandru Gheorghiaş

oyal county down este unul dintre cele mai vechi trasee de golf din Irlanda de Nord. Situat la circa 45 km sud de Belfast şi la 140 km nord de Dublin, RCD încântă prin priveliştea superbă a Golfului Dun-

drum şi a Munţilor Mourne.Legendarul Tom Watson spunea că aici a ju-cat cele mai frumoase 11 cupe consecutive din carieră. Iar fostul nr. 1 european Ronan Rafferty a pus traseul pe primul loc în topul preferinţelor sale.Prima cupă (par 5) măsoară 539 de iarzi. Apele Golfului Dundrum aşteaptă în dreap-ta o eventuală greşeală, pentru ca stânga să fie străjuită de o dună înaltă de nisip. Greenul este unul lung şi îngust, cu pantă dreapta spre stânga. Cupa a doua (444 de iarzi, par 4) solicită o

precizie deosebită la tee, în condiţiile în care zona ideală are lăţimea de doar 20 de iarzi, cu o depresiune mare în dreapta şi cu dune presărate cu bunkere, în stânga. Cupa a treia (477 de iarzi, par 4) prezintă unul din cele mai complicat de citit gre-en-uri de pe traseu. Deşi plat, acesta este foarte rapid şi orice putt dinspre faţă spre spate va trimite mingea către mare.Cupa a patra (213 iarzi, par 3) oferă o pri-velişte excepţională. După ce a jucat prime-le trei cupe cu spatele la munte, jucătorul poate privi în voie la spaţiul uriaş care se deschide în faţă.Cupa a cincea (440 de iarzi, par 4) îl obligă pe jucător să lovească în orb de la tee. Gree-nul este protejat de bunkerele naturale din stânga şi dreapta şi de pantele ascendentă faţă-spate şi laterală dreapta-stânga.

Cupa a şasea (398 de iarzi, par 4) provoacă din nou jucătorul la un tee shot în orb. A doua lovitură solicită fineţe, însă poate fi jucată cu o crosă fier scurtă sau medie. Gre-enul seamănă cu o farfurie întoarsă cu faţa în jos şi se rămâne cu dificultate pe el.Cupa a şaptea (145 de iarzi, par 3) posedă un green bine apărat de bunkerul adânc din faţă. Mingea trebuie plasată în sfertul din dreapta faţă şi nu trebuie să ruleze prea mult.Cupa a opta (430 de iarzi, par 4) prezintă un fairway foarte ondulat, care conduce către greenul lung, îngust şi cu pantă din nou în două ape.Cupa a noua (486 de iarzi, par 4) este una din cele mai fotografiate din golful mondi-al, cu un green extrem de valonat, unde se ajunge după un tee shot în orb.Cupa a zecea (197 de iarzi, par 3) solicită precizie şi destul de mult noroc, în cazul unor lovituri mai scurte.Cupa a 11-a (440 de iarzi, par 4) este un dog leg de dreapta, iar tee shot-ul se execută din nou în orb. Greenul prezintă o pantă din faţă către spate.Sunt cele 11 cupe care l-au încântat pe Watson. Revenirea se face cu un par 5 mă-surând 550 de iarzi, cupa a 18-a fiind şi cea mai lungă de pe întreg traseul. Taxa de green variază între 65 şi 175 de lire sterline (Traseul Championship Links), 25 şi 40 de lire sterline (Traseul Annesley Links).

trasEE DE visRoyal County DownÎncepem în acest număr prezentarea celor mai frumoase trasee de golf ale lumii. Peisajele din Irlanda de Nord şi Australia încântă ochiul neavizat şi stârnesc dorinţa amatorului de a se duce la tee şi de a începe aventura

R

Dpartea I

OPENUL SONY 16 ianuarieMASTERSUL QATARULUI 30 ianuarieOPENUL FBR 6 februarieCLASICUL DEŞERTULUI DUBAI 6 februariePRO AM PEBBLE BEACH 13 februarieOPENUL NORTHERN TRUST 20 februarieCLASICUL MAYAKOBA 27 februarieCLASICUL HONDA 5 martieCAMPIONATUL PODS 12 martieOPENUL PUERTO RICO 26 martie

Page 32: Ian mar-2008

S.C. MEDICAL OCUPATIONAL SRLStr. Grigore Alexandrescu nr.8, Sector 1, Bucureşti Tel: 021-3175337, Fax: 021-3175332 Email: [email protected] www.medicalocupational.ro

Oferim companiilor un parteneriat în managementul riscului profesional prin următoarele servicii:• Monitorizarea stării de sănătate a angajaţilor • Examene medicale la angajarea în muncă • Examen medical de adaptare • Control medical periodic • Examen medical la reluarea activităţii • Consilierea asiguratorului pentru fundamentarea strategiei de securitate şi sănătate la locul de muncă • Consilierea angajatorului privind adaptarea muncii şi a locului de muncă la caracteristicile psihofiziologice ale angajaţilor • Consiliere şi îndrumare a activităţii de reabilitare profesională, reconversia profesională, reorientarea profesională în caz de accident de muncă, boală profesională

Ce sunt controalele de medicina muncii? Sunt un complex de examinări medicale de diferite specialităţi. Sunt prevăzute de către lege ca o obligaţie a angajatorului. Sunt stabilite de către lege pentru fiecare noxă profesională în parte.

Servicii medicale completeReţea naţională în domeniul medicinii munciiPersonal medical de înaltă calificareAcreditaţi de către Colegiul Medicilor şi de către Direcţia de Sănătate Publică

RISCURILORoamenii tăisunt expuşi

S.C. Medical Ocupational S.R.L. este o societate de prestări servicii medicale, specializată în servicii de medicina muncii, o companie dinamică, ce are ca obiective dezvoltarea activităţilor de prevenire a ac-cidentelor de muncă şi bolilor profesionale, imple-mentarea prevederilor legislative ce vizează securita-tea şi sănătatea în muncă în perfectă concordanţă cu Normele Generale de Protecţie a Muncii, adoptate de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi al Familiei şi Ministerul Sănătăţii

Page 33: Ian mar-2008