SISTEME DE FABRICATIE HOLONICE

Un sistem de fabricaţie holonic (Holonic Manufacturing System – HMS ) este, în esenţă, un mod de organizare bazat pe integrarea oamenilor, utilajelor tehnologice şi a calculatoarelor în unităţi autonome şi cooperante în scopul creşterii flexibilităţii, a configurabilităţii şi robusteţii sistemului la perturbaţii şi la variaţii interne şi externe.

Termenul de “holon“, o combinaţie a două cuvinte greceşti : holos (întreg) şi sufixul on, sugerând o parte, sau o particulă, a fost propus de Koestler (1967) în contextul sistemelor ierarhice deschise. Prin acestea, Koestler definea o structură organizaţională generală, care putea să explice evoluţia şi viaţa sistemelor biologice şi sociale.

Conceptul de holon indică faptul că fiecare “ subântreg “ acţionează conform principiului lui Ianus: el cooperează cu alte elemente pentru alcătuirea unui întreg mai mare (sau pentru rezolvarea unei probleme mai complexe) şi, în acelaşi timp, acţionează pentru realizarea ţelului propriu, tratând situaţiile apărute, fără a aştepta instrucţiuni “de sus“.

Holonul apare astfel ca o formă intermediară, caracterizată prin stabilitate proprie (faţeta de “ întreg ) şi, în acelaşi timp, prin tendinţa de combinare ( atributul de “ parte “). Celor două faţete le corespund atributele de autonomie şi respectiv cooperare.

Holarhia este o ierarhie de holoni, formată în mod recursiv. Holarhia se caracterizează prin : -tendinţa de creştere – posibilitatea şi regulile de interacţiune conduc la formarea automată

de sisteme şi la atragerea altor holoni; -caracterul dinamic şi existenţa temporară – organismele vii (biologice şi, mai ales, cele

sociale ) îşi pot schimba structura şi sunt disecabile. Ele sunt caracterizate printr-o schimbare permanentă, iar legăturile dintre holoni pot reprezenta mesaje de comunicare, negocieri sau chiar agresiuni. Interacţiunile sunt determinate de evenimente interne sau externe. În cazul în care echilibrul dinamic dintre autonomia şi tendinţele de integrare ale holonilor este perturbat, holonul poate părăsi holarhia, sau aceasta se autoreorganizează;

-apartenenţa multiplă – un holon poate face parte din mai multe holarhii cu condiţia să respecte regulile fiecăreia. Unele holarhii pot funcţiona ca ierarhii pure, iar altele pot fi sisteme heterarhice. În condiţiile heterarhiilor, în cazul unei apartenenţe a unui holon la mai multe ierarhii pure, pot apărea confuzii, determinate de semnale de coordonare (intervenţii ) din surse diferite. Pentru aceste situaţii, sunt posibile soluţii bazate pe multiplexarea în timp, sau pe regulile de prioritate în luarea în considerare a intervenţiilor.

Sistemul de fabricaţie holonic ( Holonic Manufacturing System – HMS ) păstrează stabilitatea ierarhiilor pure şi exploatează flexibilitatea dinamică a sistemelor heterarhice. HMS este o holarhie care integrează întreaga gamă de activităţi privind fabricaţia, incluzând acceptarea comenzilor, proiectarea, producţia şi activităţile de marketing, în scopul de a realiza o întreprindere de fabricaţie agilă.

HMS nu reprezintă o nouă tehnologie ci, mai degrabă, o încercare de îmbinare şi utilizare a unor tehnologii existente (comunicaţii bazate pe calculator, reglare descentralizată, agenţi inteligenţi , diagnoză bazată pe model etc.).