07 numeralul

Numeralul

Unitatea de învăţare nr. 7

NUMERALUL

Cuprins:

7.1 Obiective educaţionale …………………………………….. 1087.2 Identitatea numeralului …………………………………….. 1087.3 Numeralul cardinal …………………………………………. 1107.3.1 Numeralul cardinal propriu zis ……………………………. 1107.3.2 Numeralul fracţionar ……………………………………….. 1117.3.3 Numeralul colectiv …………………………………………. 1137.3.4 Numeralul distributiv ……………………………………….. 1147.3.5 Numeralul multiplicativ …………………………………….. 1157.3.6 Numeralul adverbial ………………………………………... 1177.4 Numeralul ordinal …………………………………………... 1187.4.1 Numeralul ordinal propriu-zis ……………………………… 1187.4.2 Numeralul ordinal adverbial ………………………………. 1207.5 Schemă recapitulativă ………………………………………. 1217.6 Lucrare de verificare ……………………………………….. 1227.7 Răspunsuri la exerciţii ……………………………………… 1247.8 Răspunsuri la lucrare ………………………………………. 1257.9 Surse bibliografice ………………………………………….. 125

7.1 Obiective educaţionale

La sfârşitul lecţiei, cursanţii trebuie să ştie:

să stabilească în ce constă identitatea numeralului între celelalte părţi de vorbire;

să ştie categoriile gramaticale ale numeralului; să recunoască valorile numeralului; să identifice funcţiile sintactice ale numeralului; să indice sursele bibliografice utile în studiul acestei clase

morfologice.

7.2 Identitatea numeralului

Numeralul este o clasă controversată, fiind plasat printre adjective, printre substantive, printre pronume sau chiar printre adverbe. În Gramatica Academiei (1963) numeralul este definit ca „parte de vorbire care se declină şi exprimă un număr, determinarea numerică a obiectelor sau ordinea obiectelor prin numărare” (181). Din această perspectivă, se vorbeşte despre întrebuinţarea numeralului cu două valori: adjectivală (când însoţeşte un substantiv şi se acordă cu acesta) şi substantivală (când este folosit singur). Studii mai recente (Irimia 1997, Rădulescu 1998, Dindelegan 2003) contestă această încadrare a numeralului, reliefând „contradicţia dintre denumire, definiţie şi <<realitatea>> interpretată lingvistic” (Irimia 1997, 149).

Silvia Stoian – Limba română 1 108

Eterogenitatea numeralului

Numeralul

S-a demonstrat (Dindelegan 2003) că ceea ce este numit în mod curent valoare substantivală corespunde mai degrabă valorii pronominale. Demonstaţia porneşte de la funcţia comună a pronumelor şi a numeralelor, aceea de a ţine locul unor substantive. Ele sunt deci substitute, fiind lipsite de referinţă proprie. Atât numeralele, cât şi pronumele funcţionează anaforic/cataforic (îşi procură referinţa de la un sustantiv care apare anterior/ulterior în contextul lingvistic) sau deictic (prin raportare la situaţia de comunicare – vorbitorul indică direct persoana/obiectul prin gest).

S-a semnalat de asemenea faptul că numeralul, ca şi pronumele, preia informaţia de gen de la substantiv. De exemplu, a doua preia informaţia de gen (feminin) de la substantivul pe care îl substituie (fată, elevă, studentă etc.) – în funcţie de context.

Se manifestă exclusiv substantival numeralele fracţionare, cele aparţinând seriei zece, sută, mie, milion etc., când sunt folosite la plural sau la singular/plural fără a fi însoţite de un numeral cardinal (trei mii). Se manifestă substantival deoarece au distincţii de număr şi primesc articol. Tot valoare substantivală au şi numeralele din textele matematice (cinci plus doi fac şapte), care-şi probează comportamentul substantival prin aceea că denumesc un număr abstract şi au genul fix (sunt stabilite la valoarea de masculin), la fel ca substantivul.

În ceea ce priveşte utilizarea adjectivală, s-a observat că acordul numeralului cu substantivul diferă (cu excepţia numeralului multiplicativ) de cel al adjectivului propriu-zis, în sensul că substantivul impune numeralului acordul numai în caz şi gen (în puţinele situaţii în care acesta variază în funcţie de gen: unu, doi şi compusele cu doi). Numeralul exprimă numărul lexical, nu desinenţial. Un acord semantic se realizează totuşi, numeralul fiind cel care impune substantivului forma de număr: unu impune substantivului singularul, iar toate celelalte numerale cardinale propriu-zise impun pluralul.

Adverbial se manifestă numeralul adverbial (de repetiţie) şi numeralul multiplicativ. Natura adverbială este susţinută de următoarele caracteristici: determină verbe (cele de repetiţie chiar şi adjective sau adverbe), sunt invariabile şi au sens circumstanţial.

Se consideră că numeralele se grupează în două clase:

numerale cardinale – cele care exprimă numărul;numerale ordinale – cele care exprimă ordinea numerică a

obiectelor.


Clasificarea numeralelor

Numeralul

7.3 Numeralul cardinal

În clasa numeralelor cardinale sunt incluse următoarele subclase:

numeral cardinal propriu-zisnumeral fracţionar (substantival)numeral colectivnumeral distributivnumeral multiplicativnumeral adverbial (de repetiţie)

7.3.1 Numeralul cardinal propriu-zis

N u m e r a l u l c a r d i n a l p r o p r i u - z i s exprimă un număr sau determinarea numerică a obiectelor.

După structură, numeralele cardinale propriu-zise sunt:

a) simple – numeralele de la unu la zece şi sută, mie, milion, miliard.

b) compuse – cu prepoziţie: unsprezece … nouăsprezece – cu ajutorul conjuncţiei: douăzeci şi unu, nouăzeci şi

trei etc.– prin juxtapunere: două sute, nouă mii etc.

Variază în funcţie de gen numeralele unu, doi şi compusele cu unu şi doi (mai puţin unsprezece): doisprezece/douăsprezece, unu/una, doi/două, douăzeci şi unu/douăzeci şi una, douăzeci şi doi / douăzeci şi două.

În ceea ce priveşte numărul, se realizează un şir infinit de opoziţii între unu şi toate celelalte numerale: unu/doi, unu/cinci, unu/douăzeci, unu/nouăzeci şi nouă etc.

Cazul este marcat analitic, cu ajutorul prepoziţiilor (a la genitiv: reprezentanţi a două universităţi, lucrările a trei elevi; la pentru dativ: au oferit flori la două femei, a dat de mâncare la doi câini ). Flexiunea cazuală se poate realiza (pentru numeralele de la doi în sus) prin articolul demonstrativ la plural cei, cele: Cei doi sunt prietenii mei (N.), Casa celor doi este frumoasă (G.), Le-am spus celor doi ce trebuie să facă (D.).


Numeralele până la nouăsprezece (şi compusele cu ele) se leagă direct de substantiv (ca adjectivele): un copil, doi oameni, nouăsprezece zile. De la douăzeci, numeralele (mai puţin compusele cu 1…19) se leagă de substantiv prin prepoziţia de: douăzeci de cărţi, şaptezeci şi trei de trandafiri, zece mii de lei etc.

Categorii gramaticale

Numeralul

Numeralele cardinale propriu-zise îndeplinesc funcţiile sintactice ale substantivelor pe care le substituie:

subiect: Trei s-au întors.nume predicativ: Florile sunt pentru cele două. atribut: Florile de la cei doi mi-au plăcut. (Ac.) / Cărţile celor

doi sunt interesante. (G.)complement direct: Îi aştept pe cei doi.complement indirect: Mă tem de cei doi.complement de agent: Am fost ajutată de cei doi.complement circumstanţial: Am sosit înaintea celor doi. (de

timp) / În loc de şapte, au venit doar cinci. (opoziţional) etc.

Când determină un substantiv (au valoare adjectivală), ocupă poziţia sintactică de atribut adjectival: Am cumpărat două cărţi.

Numeralul cardinal propriu-zis poate funcţiona şi ca regent, ca centru de grup nominal: Doi dintre ei m-au supărat.

7 . 3 . 2 Numeralul fracţionar

N u m e r a l u l f r a c ţ i o n a r denumeşte o fracţie. Cu excepţia lui jumătate şi a lui sfert (din locuţiunea adverbială pe sfert), numeralele fracţionare sunt derivate cu sufixul -ime, de la numeralele cardinale propriu-zise corespunzătoare: doime, treime, pătrime etc., în combinaţie cu numeralul cardinal antepus: o cincime, două treimi.

Numeralele fracţionare au valoare substantivală şi ca atare se manifestă exact ca substantivele:


Numeralele din seria zece, sută, mie, milion, miliard se comportă ca substantivele: variază în funcţie de număr (zeci, sute, mii, milioane, miliarde etc.) şi caz (G.D. – unei zeci/sute/mii, unui milion/miliard) şi pot fi articulate enclitic: zece – numai la plural (zecile), suta, sutele, sutelor, mia, miile, miilor etc.

Sintaxa numeralului cardinal propriu-zis

Exerciţiul nr. 1

Formulează enunţuri în care numeralul trei să îndeplinească următoarele funcţii sintactice: nume predicativ, atribut genitival, complement circumstanţial de timp, complement circumstanţial de cauză, complement circumstanţial de mod (comparativ), complement indirect.

Pentru numeralele doime şi pătrime sunt folosite şi sinonimele jumătate, sfert.

Numeralul

au formă fixă de gen: doime, treime, pătrime, jumătate etc. – feminin, sfert – neutru;

variază în funcţie de număr: doime/doimi, treime/treimi, jumătate/jumătăţi etc.

variază în funcţie de caz (se declină): N.Ac. – o doime, o treime; G.D. – unei doimi, unei treimi etc.

pot fi articulate (hotărât sau nehotărât): doimea, treimea, jumătatea; unei doimi, unei treimi.

Din punct de vedere sintactic, numeralul fracţionar se comportă ca substantivul: ca determinant, îndeplineşte toate funcţiile sintactice ale substantivului:

subiect: O treime din probleme au fost rezolvate.nume predicativ: Sfertul înseamnă o pătrime.atribut: Mărimea doimii este aceeaşi cu a jumătăţii.direct: Cunosc doar o treime dintre invitaţi.complement indirect: Am discutat doar despre o treime dintre

lucrări.complement de agent: Exerciţiul rezolvat de o treime dintre

candidaţi a fost foarte greu.complement circumstanţial: O doime înseamnă mai mult

decât o treime.

Ca regent, generează grupuri nominale de tipul: o treime din produse, jumătate dintre elevi, două treimi dintre locuitori.


Când sunt folosite ca subiecte, numeralele fracţionare generează probleme de acord. Numeralul sfert şi cele de tipul doime, cincime, însoţite de un atribut la plural sau la care se subînţelege un atribut la plural admit atât acordul formal, la singular (o doime din cărţi a fost vândută), cât şi acordul după înţeles, la plural (o doime din cărţi au fost vândute). Jumătate acceptă numai acordul după înţeles, la plural: jumătate dintre elevi au învăţat. O jumătate şi cealaltă jumătate admit acordul formal, la singular: o jumătate/cealaltă jumătate a reuşit.

Exerciţiul nr. 2

Alcătuieşte enunţuri prin care să exemplifici funcţiile sintactice ale numeralului fracţionar.

Sintaxa numeralului fracţionar

Numeralul

7 . 3 . 3 Numeralul colectiv

N u m e r a l u l c o l e c t i v indică însoţirea a două sau mai multe obiecte. Numeralele corespunzătoare lui doi sunt amândoi/amândouă sau formele neologice ambii/ambele.

De la trei în sus, numeralele colective au forme compuse cu particulele tus- (<toţi) şi câteşi: tustrei, tuspatru, câteşitrei, câteşipatru, câteşicinci etc. În paralel, se folosesc formele literare compuse cu adjectivele pronominale nehotărâte toţi/toate antepuse numeralului cardinal propriu-zis: toţi/toate trei, toţi/ toate nouă etc.

În ceea ce priveşte categoriile gramaticale ale numeralului colectiv, sunt de remarcat următoarele:

diferă în funcţie de gen numeralele corespunzătoare lui doi şi trei (amândoi/amândouă, ambii/ambele, tustrei/tustrele, câteşitrei/câteşitrele) şi compusele cu toţi (toţi patru/toate patru, toţi şapte/toate şapte); celelalte sunt invariabile în funcţie de gen (tuspatru fetele/tuspatru băieţii);

sunt stabilite la valoarea de plural, având în vedere că exprimă însoţirea a două sau mai multe obiecte;

au forme diferite după caz numai numeralele corespunzătoare lui doi: N.Ac. – amândoi/amândouă, ambii/ambele; G.D. – amândurora, ambilor/ambelor.

Numeralele colective îndeplinesc toate funcţiile sintactice ale substantivului, atunci când substituie un substantiv:

subiect: „Câteşitrei erau negustori.” (P. Ispirescu)nume predicativ: Florile sunt pentru amândouă. atribut: Sunt interesante părerile amândurora. complement direct: „Doctoriţa ne învăluie pe tustrei într-o

rafală de mânie şi dispreţ.” (N. Steinhardt)complement indirect: Mă tem de amândoi.complement de agent: Am fost întâmpinat de amândoi.complement circumstanţial: Am întârziat din cauza

amândurora.Silvia Stoian – Limba română 1 113

Între cele două forme există deosebiri atât de natură gramaticală, cât şi de natură stilistică. Astfel, în timp ce amândoi se construieşte cu substantivul articulat (amândoi copiii), ambii acceptă numai substantive nearticulate (ambii copii). Amândoi are la genitiv-dativ formele amânduror/amândurora, ambii se declină ca substantivele articulate, având la genitiv-dativ forme diferite în funcţie de gen: ambilor băieţi/ambelor fete. Cu valoare adjectivală, ambii este întotdeauna antepus faţă de substantivul pe care îl determină (ambii elevi,*elevi ambii), în timp ce amândoi acceptă atât antepoziţia (amândoi elevii), cât şi postpoziţia (elevii amândoi). Din punct de vedere stilistic, forma ambii este preferată în limbajul publicistic, în cel tehnico-ştiinţific şi în cel administrativ.

Sintaxa numeralului colectiv

Categoriile gramaticale ale numealului colectiv

Numeralul

Când au valaore adjectivală (când determină un substantiv), îndeplinesc funcţia de atribut adjectival: Ambii copii m-au impresionat.

7 . 3 . 4 Numeralul distributiv

N u m e r a l u l d i s t r i b u t i v exprimă repartizarea sau gruparea numerică a obiectelor. Numeralele distributive au forme compuse din adverbul câte şi numeralele cardinale propriu-zise: câte doi, câte trei, câte zece etc. Alături de acestea, pot apărea şi fome care implică repetarea numeralului (doi cîte doi) sau forme care exprimă aproximaţia, de tipul câte zece – douăzeci.

Au forme diferite după gen numai cele formate cu unu, doi ( câte unu/câte una, câte doi/ câte două) şi compusele lor (câte douăzeci şi unu/câte douăzeci şi una).


Numeralele colective nu sunt compatibile cu poziţia de regent, deci nu sunt generatoare de grupuri sintactice.

Exerciţiul nr. 3

Identifică numeralele colective şi precizează cazul şi funcţia sintactică:

a) „S-a dus amorul, un amic / Supus amândurora.” (M. Eminescu)

b) „Întru pomenirea muierii care ne-a fost dragă amândurora, să bem ulcica mea.” (M. Sadoveanu)

c) „Amândoi au tăcut.” (C. Petrescu)d) Părerile amândurora contează.e) „Câteşitrele metodele fură încercate.” (B. P. Hasdeu)f)„[…] îi sărută de câteva ori pe amândoi.” (I. Creangă)g) „Doi bărbaţi din convoi au îngenunchiat în noroi … Se-

nchină şi se roagă la soldaţi … Amândurora le-au crescut mari bărbile.” (Z. Stancu)

h) „În sfârşit trăsurile amândouă, urmate de cele ale părinţilor şi altor rude care ne întovărăşiseră, se puseră în mişcare.” (I. Negruzzi)

i)„Frăţiorii mei, / Mă rog la tustrei, / Faceţi-vă milă / De-o biată copilă.” (V. Alecsandri)

Numeralul

Cazul este marcat analitic, cu ajutorul propoziţiilor:

a la genitiv: temă a câte doi la pentru dativ: dau la câte doi

În privinţa funcţiilor sintactice, numeralele distributive ocupă poziţiile sintactice specifice substantivelor cărora le ţin locul:

subiect: Ne-au întâmpinat câte doi. nume predicativ: Ei sunt câte doi. atribut: S-au organizat în grupuri de câte trei. complement direct: Ia câte trei zilnic. complement indirect: Vorbesc cu câte doi. complement de agent: Am fost întâmpinaţi de câte doi. complement circumstanţial: Datorită câte unuia, reuşeşte

întotdeauna. element predicativ suplimentar: Ei vin câte doi.

Când determină substantive, au funcţia sintactică de atribut adjectival: „Când a fugit către zori/Noaptea a lăsat pe flori/Câte trei rânduri de salbe/De mărgăritare albe.” (D. Zamfirescu)

7 . 3 . 5 Numeralul multiplicativ

N u m e r a l u l m u l t i p l i c a t i v arată în ce proporţie creşte o cantitate sau o calitate. Numeralul multiplicativ este un derivat parasintetic, cu formă asemănătoare cu a unui verb la participiu, fiind format de la numeralul cardinal propriu-zis, cu ajutorul prefixului în- şi al sufixului participial -it: îndoit, întreit, împătrit, înzecit, înmiit etc.


Exerciţiul nr. 4

Identifică numeralele distributive şi precizează funcţia sintactică:

a) „Scuipatul, sâsâiacul, pelticul, gângăvilă/în fiecare urbe îşi are câte-o vilă.” (I. Caraion)

b) „Câte zece se sculau să spuie … cam pe unde trebuie să fie Pripăşel.” (B. Şt. Delavrancea)

c) „Ne-a dat câte trei mere şi un covrig.” (B. Şt. Delavrancea)d) Am ales câte două pentru fiecare.e) „Câte un stol pleca din rânduri…” (T. Arghezi)

Numeralul

Când au valoare adjectivală (determină un substantiv), numeralele multiplicative se acordă în gen, număr şi caz cu substantivele determinate: N.Ac. – câştig întreit/câştiguri întreite, forţă înzecită/forţe înzeciteG.D. – câştigului întreit/întreitului câştig; câştigurilor întreite/întreitelor câştiguri, forţei înzecite/înzecitei forţe; forţelor înzecite/înzecitelor forţe.

Când determină verbe, numeralele adverbiale au valoare adverbială şi prin urmare sunt invariabile: câştigă întreit, munceşte însutit etc.

Cu valoare adjectivală, ocupă următoarele poziţii sintactice:

atribut adjectival: Câştigul întreit îl încântă. nume predicativ: Câştigul este întreit. apoziţie: Mircea are un salariu de zece milioane, adică dublu

faţă de al meu.

Când este întrebuinţat cu valoare adverbială, numeralul multiplicativ îndeplineşte funcţia sintactică de complement circumstanţial de mod: „Ipate se îmbogăţise însutit şi înmiit de când a venit Chirică în slujbă la dânsul.” (I. Creangă)


Pe lângă acestea, se folosesc şi formele culte dublu, triplu, cvadruplu, cvintuplu etc.

Exerciţiul nr.5

Identifică numeralele multiplicative şi precizează valoarea morfologică şi funcţia sintactică:

a) „Azi vânzătorul de indulgenţe / vinde cu preţ înzecit.” (D. Crăsnaru)

b) „Şi să le dăm recolte întreite, să le care ei / Şi să le vândă, să nu ne lase nimic. ” (M. Sorescu)

c) „Cu o putere îndoită, cu braţe de fier o smuci pe babă de mijloc şi o băgă în pământ până-n gât.” (M. Eminescu)

d) „O să-i întoarcem întreit … ba chiar împătrit.” (Z. Stancu)e) Lucrul dăruit preţuieşte îndoit.

Numeralul

7 . 3 . 6 Numeralul adverbial

N u m e r a l u l a d v e r b i a l ( d e r e p e t i ţ i e ) arată de câte ori se repetă o acţiune sau în ce raport se află o calitate/cantitate a unui obiect faţă de alt obiect sau faţă de acelaşi obiect în împrejurări diferite.

Numeralele adverbiale sunt forme compuse substantivul ori şi numeralul cardinal propriu-zis, precedat de prepoziţia de: de două ori, de trei ori, de o sută de ori etc.

O structură mixtă au formaţiile realizate cu numeral distributiv: de câte două ori, de câte trei ori, de câte patru ori etc.

Având valoare adverbială, numeralele de acest fel sunt invariabile şi îndeplinesc funcţia sintactică de complement circumstanţial de mod: „Era o vizită de trei ori anunţată şi mereu amânată.” (C. Petrescu)

Când regentul este de tip nominal, numeralul adverbial ocupă poziţia de atribut: repetarea de trei ori, citirea lecţiei de trei ori etc.


Forma corespunzătoare lui unu este o dată. A nu se confunda cu adverbul odată, cu sensul „cândva”, „odinioară”: A fost odată ca-n poveşti…

Exerciţiul nr. 6

Identifică numeralele adverbiale din textele:

a) „ … părul s-a făcut de o mie de ori mai înalt decât era.” (I. Creangă)

a) „Le-a scris o dată, le-a scris de două ori, de zece, de o sută de ori şi cu atât mai bine înţelegea că se poate să înţeleagă şi altul ceea ce scrie…” (I. Slavici)

b) „După aceea de două ori s-au pus pe urmele lui Irimia hainul.” (M. Sadoveanu)

c) „De trei ori, când am vrut să vă cânt, de trei ori / glasul meu n-a deschis decât sterpe silabe.”(M. Ciobanu)

Numeralul

7.4 Numeralul ordinal

Clasa numeralului ordinal cuprinde următoarele subclase:

numeral ordinal propriu-zisnumeral ordinal adverbial (de repetiţie).

7.4.1 Numeralul ordinal propriu-zis

N u m e r a l u l o r d i n a l p r o p r i u - z i s arată ordinea numerică a obiectelor sau poziţia ocupată de un membru al unei serii.

Are forme simple: întâiul/întâia, primul/prima, secund/secundă, terţ/terţă şi forme compuse de la numeralele cardinale propriu-zise corespunzătoare , precedate de articolul posesiv al, a şi urmate, la masculin şi neutru, de articolul hotărât enclitic -le şi de particula -a (al doilea, al nouălea) sau de articolul -a , la feminin ( a doua, a noua).

Numeralele ordinale au forme diferite după gen: întâiul/întâia, primul/prima, al doilea/a doua etc. Cu excepţia numeralelor întâiul şi primul, care pot avea şi forme de plural (întâii, primii), celelalte au numai formă de singular. Numeralele întâiul şi primul pot primi şi articol hotărât enclitic: întâiul/întâia, primul/prima.

Se declină cu ajutorul articolului cel/cea, urmat de prepoziţia de: N.Ac. – cel de-al doilea, cea de-a doua, cei de-al treilea, cele de-al treileaG.D. – celui de-al treilea, celei de-a treia, celor de-al treilea.

Când are valoare adjectivală, numeralul ordinal se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul determinat: prima studentă, primei studente, primele studente, primelor studente.

Când ţine locul unui substantiv, numeralul ordinal are funcţiile sintactice specifice substantivului:

subiect: Al doilea s-a întors. nume predicativ: Meritele sunt ale celui de-al treilea. atribut: Teza celui de-al doilea este foarte bună. apoziţie: Celălalt, al doilea, m-a impresionat. complement direct: L-am văzut pe al treilea. complement indirect: „Celui de-al doilea nu-i rămân decât

valurile nervoase / ale spiritului.” (N. Stănescu) complement de agent: Petrecerea a fost pregătită de cea

de-a doua.


La numeralele ordinale corespunzătoare unor numerale cardinale terminate în consoană (opt, cele terminate în -lion, miliard) se intercalează vocala -u- înainte de articol: al optulea, al milionulea.

Numeralul

complement circumstanţial: Ioana este mai în vârstă decât cea de-a doua.

element predicativ suplimentar: Mereu mă nimeresc drept al doilea.

Când are valoare adjectivală, ocupă poziţia de atribut adjectival: „Un surâs mă urcă până la etajul al optulea.” (I. Veronca)


Exerciţiul nr. 7

Formulează enunţuri în care numeralele întâia şi prima să fie antepuse faţă de substantive la genitiv şi dativ singular.

Exerciţiul nr. 8

Spune cazul şi funcţia sintactică a numeralelor ordinale din textele:

a) „Celui de-al doilea nu-i rămân / decât valurile nervoase / ale spiritului.” (N. Stănescu)

b) „Fiecare, afară de primul, privi în jumătatea cefii celuilalt.” (N. Sahia)

c) „Prima maşină a devenit brusc desuetă faţă de a doua. Faţă de a treia părea uşor învechită.” (N. Stănescu)

d) „Unde creşteau trei, puteau creşte şi pe al patrulea.” (Z. Stancu)

Numeralul

7.4.2 Numeralul ordinal adverbial

N u m e r a l u l o r d i n a l a d v e r b i a l arată a câta oară se împlineşte o acţiune sau se manifestă o însuşire.

Numeralele ordinale adverbiale au forme compuse din numeralul ordinal propriu-zis şi substantivul oară/dată: întâia/prima oară/dată (cu sinonimul popular întâiaşi dată), a doua oară, a treia oară etc.

Având valoare adverbială, aceste numerale sunt invariabile şi îndeplinesc funcţia sintactică de complement circumstanţial: „Cănuţă oftă adânc, ca şi cum ar fi răsuflat întâia dată.” (I. L. Caragiale)


Exerciţiul nr. 9

Identifică numeralele ordinale adverbiale din textele:

a) „Când sfârşi, în clipa următoare satul răsună a doua oară ca o alarmă nesfârşită de glasurile celorlalţi cocoşi.” (M. Preda)

b) „La şase dimineaţa, când sirena sună a treia oară, oamenii din schimbul întâi se îndreaptă din toate părţile minei spre gura puţului.” (G. Bogza)

c) „Dar nu e întâiaşi dată când domnul Moromete îşi bate joc de noi!” (M. Preda)

d) A doua oară nu am mai iertat-o.

Numeralul

7.5 Schemă recapitulativă

Numeral cardinal

propriu-zis (simplu, compus)fracţionar (substantival)colectivdistributiv

Clasificare multiplicativadverbial (de repetiţie)

Numeral ordinal propriu-zisadverbial

numeralul cardinal propriu-zis: variază în funcţie de gen unu, doi şi compusele lor (cu excepţia lui unsprezece); are o singură formă de singular şi un număr nelimitat de forme de plural; formează genitivul cu prepoziţia a şi dativul cu prepoziţia la sau cu ajutorul articolului demonstrativ-adjectival.

numeralul fracţionar are formă fixă de gen (feminin – doime, jumatate etc. sau neutru – sfert), forme diferite de număr şi de caz.

Categorii gramaticale

numeralul colectiv: au forme distincte de gen numeralele amândoi, ambii, tustrei, câteşitrei şi compusele cu toate; are numai forme de plural; au forme diferite de caz numai amândoi/amândouă, ambii/ambele; celelalte formează genitivul cu prepoziţia a şi dativul cu prepoziţia la.numeralul distributiv: au forme de gen numai cele alcătuite cu unu, doi şi compusele lor; exprimă genitivul cu prepoziţia a, iar dativul cu prepoziţia la.numeralul multiplicativ: variază în funcţie de gen, număr şi caz când are valoare adjectivală; este invariabil când are valoare adverbială.numeralul adverbial (cardinal sau ordinal) este invariabil.numeralul ordinal propriu-zis are forme diferite de gen; are forme numai de singular (cu exceptia numeralelor întâiul, primul); are forme articulate hotărât (întâiul, primul); are forme cazuale diferite, numai când au articol hotărât sau articol demonstrativ-adjectival.

când ţine locul unui substantiv, numeralul îndeplineşte toate funcţiile sintactice ale substantivului.

Funcţii sintactice când are valoare adjectivală, îndeplineşte funcţia de atribut adjectival.când are valoare adverbială, îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial.


Numeralul


7.6 Lucrare de verificare

1. Spune ce funcţie sintactică are numeralul din enunţul Tustrei copiii sunt talentaţi:

a) subiect;b) atribut adjectival;c) complement direct;d) atribut pronominal.

2. Marchează seria în care sunt numai numerale colective:

a) amândoi, tuscinci, ambele, toţi;b) câteştrei, tustrei, amîndoi, ambii;c) ambele, câte trei, tustrei, alţii;d) cinci, câte doi, tuspatru, tustrele.

3. Numeralul a doua oară este:

a) cardinal propriu-zis;b) ordinal propriu-zis;c) cardinal adverbial;d) ordinal adverbial.

4. Numeralul multiplicativ este în enunţul:

a) câştig îndoit;b) ambele câştiguri;c) al doilea câştig;d) câte două câştiguri.

5. În enunţul „…părul s-a făcut de o mie de ori mai înalt decât era” (I. Creangă), forma subliniată este:

a) numeral cardinal adverbial, element predicativ suplimentar;

b) numeral cardinal adverbial, nume predicativ;c) numeral cardinal adverbial, complement

circumstanţial de mod;d) numeral ordinal adverbial, complement

circumstanţial de mod.

6. În enunţul Am sosit înaintea celor doi, forma subliniată este:

a) numeral ordinal, complement circumstanţial de timp;b) numeral cardinal propriu-zis, complement

circumstanţial de timp;c) numeral distributiv, complement circumstanţial de

timp;d) numeral colectiv, complement circumstanţial de

timp.

Numeralul


7. Forma de genitiv-dativ a numeralului amândouă este:

a) amândorura;b) amândorora;c) amândurora;d) la amândouă.

8. În enunţul Al doilea nu s-a mai întors, al doilea este:

a) numeral ordinal în genitiv, atribut;b) numeral ordinal în nominativ, subiect;c) numeral ordinal în genitiv, subiect;d) numeral ordinal în genitiv, complement indirect.

9. Formează numeralele ordinale de la următoarele numerale cardinale: şase, opt, o sută, milion.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

10. O pătrime este:

a) numeral cardinal propriu-zis;b) numeral colectiv;c) numeral fracţionar;d) numeral distributiv.

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 10 puncte. Punctaj total – 100 de puncte.

Numeralul

7.7 Răspunsuri la exerciţii


Exerciţiul nr. 1

Ei sunt trei.Plecarea celor trei m-a întristat.Am sosit înaintea celor trei.Am întârziat din cauza celor trei.Am rezolvat problema mai bine decât cei trei care sunt premiaţi.Luptăm împotriva celor trei care fură.

Exerciţiul nr. 2 – rezolvare individuală.

Exerciţiul nr. 3

a) amândurora – dativ, complement indirect;b) amândurora – dativ, complement indirect;c) amândoi – nominativ, subiect;d) amândurora – genitiv, atribut substantival;e) câteşitrele – nominativ, atribut adjectival;f) (pe) amândoi – acuzativ, complement direct;g) amândurora – dativ, complement indirect;h) amândouă – nominativ, atribut adjectival;i) la tustrei – acuzativ, complement indirect.

Exerciţiul nr. 4

a) câte o – atribut adjectival;b) câte zece – subiect;c) câte trei – atribut adjectival;d) câte două – complement direct;e) câte un – atribut adjectival.

Exerciţiul nr. 5

a) înzecit – valoare adjectivală, atribut adjectival;b) întreite – valoare adjectivală, atribut adjectival;c) îndoită – valoare adjectivală, atribut adjectival;d) întreit, împătrit – valoare adverbială, complemente

circumstanţiale de mod;e) îndoit – valoare adverbială, complement circumstanţial de

mod.

Exerciţiul nr. 6

a) de o mie de ori;b) o dată, de două ori, de zece, de o sută de ori;c) de două ori;d) de trei ori, de trei ori.

Numeralul

7.9 Surse bibliografice

Avram, Mioara – Interferenţe flexionare între nume şi pronume în limba română, în „Actele Colocviului Catedrei de limba română. Perspective actuale în studiul limbii române”, Editura Universităţii din Bucureşti, 2002, p. 11 – 20 Irimia, Dumitru – Gramatica limbii române, Editura Polirom, Iaşi, 1997Pană Dindelegan, Gabriela – Despre valorile numeralului, în Elemente de gramatică. Dificultăţi, controverse, noi interpretări, Editura Humanitas Educational, Bucureşti, 2003, p. 75 – 86 Rădulescu, Marina – O nouă interpretare a valorilor numeralului, în „Limba şi literatura română”,1998, nr. 3, p. 7 – 11 Saramandu, Manuela – Numeralul – parte de vorbire eterogenă, în „Limba română”, 1992, nr. 1 – 2, p. 129 – 136.


7.8 Răspunsuri la lucrare

1. b2. b3. d4. a5. c6. b7. c8. b9. al şaselea, al optulea, al o sutălea, al milionulea10. c

Exerciţiul nr. 7 – rezolvare individuală (indiciu: formele corecte de genitiv-dativ ale numeralelor în discuţie sunt: întâii, primei).

Exerciţiul nr. 8

a) celui de-al doilea – dativ, complement indirect;b) afară de primul – acuzativ, complement circumstanţial de

excepţie;c) prim – nomninativ, atribut adjectival; faţă de a doua –

acuzativ, complement circumstanţial de mod;d) pe al patrulea – acuzativ, complement direct.

Exerciţiul nr. 9

a) a doua oară;b) a treia oară;c) întâiaşi dată;d) a doua oară.

07 numeralul

Documents