05. nozick

Libertarianismul

Robert Nozick

Principiile libertariene

• 1) capitalismul (piaţa liberă)

• 2) limitarea intervenţiei statului în politica socială

• 1) Observaţii:

• mecanismele de autoreglare ale pieţei sunt drepte în sine (vezi productivitatea)

• a se vedea şi alte teorii care susţin capitalismul: utilitarismul şi liberalismul


• Precizare: pt. utilitarism şi liberalism, piaţa liberă nu reprezintă decît un mijloc prin care promovăm utilitatea generală sau libertăţile civice şi politice (= dreptul la proprietate nu e legat decît în mod contingent de piaţa liberă, adică: se acordă drept la proprietate indivizilor cu scopul de a le maximiza utilitatea sau de a stabili democraţia, dar dacă am putea atinge aceste scopuri prin alte mijloace, putem limita proprietatea în mod legitim)


• Diferenţa specifică: fiscalitatea redistributivă e injustă în sine, constituind o încălcare a dreptului de proprietate şi a drepturilor omului

• Indivizii au dreptul de a dispune liber de bunurile lor, iar statul nu are nici un drept de a interveni asupra mecanismelor pieţii, chiar dacă astfel s-ar ajunge la creşterea eficacităţii (amestecul = abuz)

Teoria drepturilor legitime de proprietate (entitlement theory)

• Teza centrală: dacă admitem ipoteza că fiecare individ are dreptul legitim asupra bunurilor aflate în posesia sa, atunci singura distribuţie justă este aceea care decurge din schimburile libere dintre indivizi. A taxa aceste schimburi împotriva voinţei indivizilor înseamnă a comite o nedreptate, chiar dacă taxele sunt folosite pentru ajutorarea persoanelor defavorizate

Teoria drepturilor legitime de proprietate

• Singura taxă legitimă: cea necesară pentru întreţinerea “instituţiilor de bază”, care asigură protecţia sistemului

• 3 principii fundamentale:• 1. principiul de transfer al proprietăţii: ceea ce a

fost achiziţionat în mod just poate fi transferat în mod just

• 2. principiul achiziţiei iniţiale: cum putem intra în posesia bunurilor ce pot fi apoi transferate cf. 1


• 3. principiul de corectare a nedreptăţilor• Formula dreptăţii distributive (dacă principiile

sunt respectate): de la fiecare după preferinţe, fiecăruia după cum e ales (from each as they choose, to each as they are chosen)

• Concluzie: “un stat minimal, strict limitat la funcţiile de protecţie împotriva violenţei, furtului, fraudei şi de garantare a respectării contractelor este singurul justificat”


• Nu se pune problema intervenţiei publice în materie de educaţie, sănătate, transporturi, infrastructură, spaţii verzi, întrucît toate acestea implică taxe pe care anumiţi cetăţeni le plătesc împotriva voinţei lor, încălcându-se astfel principiul justei distribuţii.

• A se vedea diferenţa faţă de teoriile liberale (dacă bunurile au fost corect achiziţionate, indivizii au drept legitim asupra bunurilor lor impozitarea fiind injustă )


• Limita impusă utilizării proprietăţii: de a nu recurge la violenţe şi fraude

• Critica principală: indivizii se nasc cu aptitudini diferite, unii prosperă, alţii sunt la limita sărăciei

• Răspunsul lui Nozick: exemplul campionului de baseball demonstrează faptul că teoria sa este una ce susţine dreptatea distributivă din moment ce cuprinde cele 3 elemente specifice unei asemenea teorii:


• 1 – existenţa principiilor morale (proprietatea de sine)

• 2 – existenţa unor reguli ale dreptăţii (cele 3 principii)

• 3 – existenţa unei distribuţii specifice la un moment dat

Principiul proprietăţii de sine

• Prezentat ca o interpretare a principiului conform căruia oamenii trebuie trataţi ca scopuri în sine (formula kantiană ce exprimă egalitatea noastră morală)

• “oamenii au anumite drepturi şi există unele acţiuni pe care nimeni (individ sau stat) nu are dreptul să le săvârşească pt. că aceasta înseamnă încălcarea drepturilor lor. Aceste drepturi trebuie respectate, altminteri transformăm oamenii din scopuri în sine în mijloace, încălcând imperativul kantian ”


• Există limite cu privire la sacrificiile pe care le putem pretinde cuiva în favoarea semenilor

• O societate libertariană se raportează la indivizi nu ca la “instrumente sau resurse”, ci ca la “persoane ce deţin drepturi individuale, tratându-i cu respect tocmai pt. că le respectă drepturile, permiţându-le să îşi aleagă propriul mod de viaţă”


• Asemănarea cu Rawls: • 1. argumentarea împotriva utilitarismului: u. nu

poate trata oamenii ca scopuri în sine, întrucît permite ca unii indivizi să poată fi sacrificaţi dacă aceasta duce la maximizarea utilităţii semenilor

• 2. invocarea principiului kantian al egalităţii: pp. stabilirea unor limite referitoare la modul în care o persoană poate fi folosită în vederea altor persoane


• Diferenţa: vizează numirea celor mai importante drepturi ce trebuie respectate pt. a putea trata indivizii ca scopuri în sine

• Pt. Rawls: dreptul de a beneficia la o parte din resursele societăţii

• Pt. Nozick: dreptul asupra propriei persoane • Incompatibilitatea celor 2 p.d.v.: exigenţa

rawlsiană care cere ca bunurile produse de cei mai apţi să servească la ameliorarea vieţii persoanelor defavorizate, contrazice recunoaşterea proprietăţii de sine


• Rawls: acceptă ideea cf. căreia fiecare este proprietarul legitim al aptitudinilor sale pe care le poate utiliza în conformitate cu proiectele sale, dar cum posedarea acestor aptitudini este un efect al hazardului, nu avem dreptul de a le folosi pt. a ne mări bunăstarea fără a ne păsa şi de ceilalţi, ajungând la creşterea inegalităţilor sociale


• Statul nu contrazice egalitatea morală a indivizilor atunci când consideră că cei capabili au obligaţii morale faţă de cei aflaţi în nevoie

• Nozick: nu putem pretinde că suntem proprietari ai aptitudinilor noastre atâta vreme cât alţii pot formula revendicări legitime asupra a ceea ce producem graţie lor (o parte din identitatea noastră devine resursă publică)

Proprietatea de sine şi dreptul la proprietate în genere

• Întrebare: cum poate fi dedus dreptul la proprietate în genere din proprietatea de sine?

• Schimburile economice implică exercitarea capacităţilor individuale

• Dar, tranzacţiile pe piaţa economică implică şi existenţa drepturilor legale pe care le avem asupra proprietăţii


• Dreptul de proprietate asupra bunurilor externe decurge din ceea ce a fost transferat, conform principiului de transfer, ceea ce pp. ca proprietarul anterior să fi avut drept legitim de proprietate ş.a.m.d. până la achiziţia iniţială.

• Problemă: orice proprietate actuală conţine o parte de resursă naturală


• Răspunsul istoricilor: resursele naturale au devenit proprietate privată prin utilizarea forţei

• Soluţii:

• 1. utilizarea forţei face ca achiziţia iniţială să fie ilegitimă (deci şi cea actuală, ceea ce legitimează statul să confişte proprietatea şi să o redistribuie)


• 2. folosirea iniţială a forţei nu poate fi considerată ilegitimă, caz în care putem uza de forţă şi în momentul prezent pt. a deposeda proprietarii şi a redistribui proprietăţile

• Putem remedia ilegitimitatea drepturilor de proprietate efectuând o redistribuire unică şi generalizată a resurselor conform cu principiul rawlsian al diferenţei (doar dacă nu cunoaştem adevăratul proprietar) (vezi Lyons)


• Întrebare: care sunt condiţiile în care achiziţia iniţială poate fi legitimă, respectând conceptul de egală consideraţie a tuturor?

• Nozick pleacă de la răspunsul lui Locke la întrebarea “cât anume avem dreptul să ne însuşim din proprietatea comună?

• Condiţia achiziţiei legitime – să nu deterioreze condiţiile generale de viaţă ale nimănui = clauza lockeeană = criteriu al legitimităţii achiziţiei


• Argumentaţia lui Nozick în elaborarea clauzei lockeene:

• 1. indivizii sunt proprietarii propriei persoane• 2. iniţial lumea exterioară nu a aparţinut nimănui• 3. putem dobândi drepturi absolute asupra unei

cantităţi disproporţionate de resurse, dacă acest lucru nu duce la deteriorarea condiţiilor de viaţă ale altora


• 4. odată dobândită proprietatea privată, crearea unei pieţe libere de capital şi de muncă este necesară d.p.d.v. moral.

• Observaţii legate de argumentul 3 şi 2• 3. întrebare: ce înseamnă deteriorarea condiţiilor

de viaţă ale cuiva?• Exemplul lui Amy şi Ben (concluzie: în virtutea

proprietăţii de sine, importantă este libertatea de a ne duce viaţa în conformitate cu propria noastră viziune asupra a ceea ce e bun = valoarea supremă)


• Legitimează capitalismul sălbatic, ceea ce pune sub semnul întrebării egala consideraţie a indivizilor

• 2. Locke: Dumnezeu a dat oamenilor lumea în comun

Critica

• 1. Distincţia proprietate de sine formală (asupra persoanei fizice) şi p.s. substanţială (capacitatea de a acţiona după cum credem de cuviinţă)

• Nozick: tot ceea ce indivizii pot revendica în mod legitim e dreptul la p.s.f. (= nu pot deveni proprietatea altcuiva)

• 2. Problema principală – tentativa de a-şi justifica teoria plecând de la imperativul categoric

Critica

• 3. Ca teorie contractualistă: “obligaţiile naturale”, nu sunt decît “convenţii reciproc avantajoase” (= este reciproc avantajos ca indivizii să subscrie la un pact de neagresiune)

• Un act de agresiune nu este imoral în sine, dar toată lumea are de câştigat pe termen lung, dacă se adoptă convenţii prin care este definit “imoral” sau “injust”

Critica

• Convenţiile reciproc avantajoase, înlocuiesc, parţial, moralitatea tradiţională şi pot fi considerate surse ale unui cod moral.

• Convenţiile se negociază, negocierea este făcută de cei puternici în propriul interes.

• Gauthier: o teorie a avantajului reciproc nu acordă indivizilor un statut moral intrinsec, dacă nu avem nici o obligaţie morală faţă de semenii noştri, nu avem nici obligaţia de a le respecta proprietatea de sine

Critica

• Răspunsul libertarian: respectul proprietăţii de sine este reciproc avantajos pt. contractanţi: fiecare are interes să acorde acest drept celorlalţi pt. a se putea bucura la rândul său de el.

• Acesta este singurul drept justificat (nu se justifică dreptul la o parte din resursele comunităţii)

Critica

• Egalitatea naturală a oamenilor constă în vulnerabilitatea lor faţă de acţiuni agresive, de unde importanţa acordată proprietăţii de sine (obs. Gauthier: convenţia nu îi are în atenţie decât pe cei ce se pot situa pe poziţia de agresor, victimele handicapului sunt “excluse din domeniul justiţiei”, la fel copiii)

05. nozick

Documents