Rugaciune catre

Maica DomnuluiFacerea lui Fitoteiu, patriarhul

Tarigradului

Nespurcată, neîntinată, nestricată, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Stăpână cu totul nevinovată, Împărăteasa Cerului, Maica Împăratului Puterilor celor de

sus, a Făcătorului Cerului, și al pământului, ceea ce singură ești solitoarea bucuriei a toată lumea, care ai născut pe Domnul nostru Iisus Hristos pe Mântuitorul tuturor pământenilor, căzând, strig către tine: priimește această cântare de rugăciune cu mulțumită de la mine nevrednicul robul tău, și din spurcate buzele mele. Nu mă urgisi pe mine Împărăteasă atotstăpânitoare. Că nimenea n-au fost rușinat, carele au alergat la tine: sau cine te-au chemat pe tine, și au ieșit de la tine ne-auzit: că toate stihiile, cerul, pământul, văzduhul, și marea se pleacă ție, și toate duhurile cele potrivnice cu frică fiind cuprinse, tremură, temându-se de numele tău cel sfânt, știindu-te pe tine Maica lui Dumnezeu. Iarăși: cine au pierit, punându-și nădejdea întru tine? Numai ceia ce se leapădă a se închina chipului tău celui zugrăvit, pe carele-l cinstesc toate Puterile cerești, și toate semințiile pământului, neamul creștinesc și toată vârsta credincioșilor slăvindu-l ne închinăm lui, Preacurată, cu temere cinstindu-l. că nu avem alt Dumnezeu afară de Fiul tău Cel slăvit de toată făptura întru o Dumnezeire, și închinat pururea împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt: și pe tine după Domnul Dumnezeu te mărturisim că ești Doamnă Născătoare de Dumnezeu, Maică Dumnezeului Celui adevărat, și cu dragoste toți te cinstim Stăpână. Deci fă pe Fiul tău a fi milostiv spre noi, și mai ales arată spre mine

milostivirea ta cea de-a pururea: că toate le poți oricâte voiești. Roagă-te pentru mine că m-am depărtat de la Dânsul, pentru fărădelegile mele cele nenumărate, și spurcate. Și atâta am mâniat îndurarea Lui, și am amărât bunătatea Lui, cea iubitoare de oameni, și multă milostivirea, și mila Lui, cât nu sunt vrednic să mă miluiască El, de nu-L vei face tu Stăpână Împărăteasă și Maica lui Dumnezeu a fi Milostiv spre mine: că toate sunt ție cu putință de la Dânsul. Pentru aceasta alerg la tine, ceea ce ești ajutătoare caldă, și grabnică folositoare: că nu am altă rugătoare către Dânsul afară de tine. Adevărat Împărăteasă Stăpâna mea prea curată Doamnă de Dumnezeu Născătoare, nu am eu pe altul mai înalt pe pământ, și în Cer, decât pe tine după Domnul Dumnezeul meu Iisus Hristos: și întru tine am toată nădejdea mea, Preacurată Fecioară. Drept aceea căutând la chipul tău cel preasfânt, te văd pe tine singură ca pe o adevărată Născătoare de Dumnezeu, și cu credință din inimă, și cu dragoste din suflet, căzând mă închin lui, împreună și Pruncului celui mai înainte de veci, ce-L ții pe mâinile tale, Domnului nostru Iisus Hristos, și cinsttindu-L cu cuviință ca pe un Dumnezeu, și aducând ție cântări de rugăciuni, și de cereri, mă spăimântez, și tremur pentru nevrednicia mea, și strig miluiește-mă Maica lui Dumnezeu, și arată spre mine săracul milele tale cele mai dinainte, precum odinioară de demult cu stăpânirea ta întru tot puternică ai izbăvit cetatea ta cea împărătească de voievodul sciților cel cu chip sălbatic, de porcul cel viclean, carele era mai marele dracilor, de Hagan acela prea mândrul. Și înfierbântându-se marea întunerice de ostași ai inecat, carii striga și năvălea asupra cetății tale. Și iarăși cu ploaie din Cer cu pietre arzătoare fierbând marea, ai ars întunerice de corăbii. Și acum Maica lui Dumnezeu, tot aceeași fiind tu singură, arată spre mine paza ta cea iubitoare de oameni. Biruiește oștile satanei cele nevăzute, carii au robit cetatea cea sufletească, și au rănit sufletul meu într-însa, cu săgeata fărădelegii, și m-au zdrumicat cu săbiile curviei pe mine tot, și m-au pătruns, o, amar, cu sulița păcatelor, și abia viu m-au lăsat pe mine în groapa nesimțirii a păcatelor, și au pus pe mine împietrire de

inimă, cât abia mă simț, neputându-mă slobozi din robia acelora. Ci către tine Maica Dumnezeului meu tânguindu-mă cu lacrimi strig: stăi întru ajutorul meu degrab, ca să nu pier de tot: apucă-mă din mâna acelora, și mă scoate din groapa păcatului: ridică iarăși cetatea mea cea sufletească, și pune într-însa stăpân mintea să o împărățească, și-l întărește peste toate simțirile, și-l arată vrăjmașilor înfricoșat, ca să nu se poată apropia de dânsul, ca să cunoască toți, că tu mă stăpânești. Mântuind, mântuiește Stăpână Fecioară sufletul meu, precum și cetatea ta, care nădăjduia spre tine, o ai mântuit odinioară, spre slava, și folosința creștinilor, și spre rușinarea necuraților, și spre munca lor cea fără de sfârșit în veci: spre mărirea și lauda dreptcredinciosului norodului creștinesc. Încă vestesc cu glas mare ajutorul tău, și pomenind acea înfricoșată vitejie a biruinței tale celei mari: dau ție Născătoare de Dumnezeu, Doamnei celei apărătoare, laude pentru biruințe, robul tău: și-ți aduc cu rugăciuni acest acatist în loc de mulțumită: primește-l pe dânsul, și-l du Fiului și Dumnezeului tău, și-l pune înaintea Lui pentru mine Împărăteasă împreună cu oștile cerești, și cetele tuturor sfinților: și în ziua Judecății să nu mă uiți pe mine, și nevrednică rugăciunea mea, și credința mea care am către tine, și mă mângâie pe mine scârbitul, și toată nevoia trupească o ușurează. Și mai înainte de toate, pierde cu solirea și cu ruga ta cea nevăzută neputințele sufletului și patimile trupului, ca să pot trece calea acestei puține de acum vieți bine și fără de împiedicare: și să dobândesc prin tine acele bunătăți veșnice, și să măresc folosința ta cea tare: că bine ești cuvântată împreună cu Fiul și Dumnezeul tău, carele s-au născut din tine, acuma și în vecii nesfârșiți, amin.