de m ea

B r a s i o v u 19/30 Octobre.r-re „Solidaritate“ este uuu cuventu, care se intre- \. ! buintiéza ia noi Romanii fórte adeseori ia vorbire iu si scriere, dór’ se practica raru si atunci numai

pentru sfturtu timpu. Este bine a ne face o idea fi clara asupra insemnatatii politice a'acestui cuventu

si dóca ne incercamu ai da o esplicare, nu facemu [m acóst’a pentru cei ce au mâncatu sciintiele poli­

tice, cumu se dice, cu lingur a, ci pentru aceia : din cetitorii noştri, cari ar’ voi se scie, ce intie-I legemu noi diuaristii spre ecs^mplu sub cuventulu „solidariu“, candu apelamu la o „solidaritate“ a

; tuturoru, la o procedere „solidara“, la o acţiune „solidara“ politica.

Póte, câ unii sóu alţii isi incbipuiescu „soli- î daritatea“, câ o potere aşcunsa, care zace in fia-i care din noi, fiii aceluiaşi poporu, si astópta numai& ocasiunea, cá sé so manifeste in af-ara. Dóca ar’• li asia, atunci spre a ajunge la o '„acthme solida­

ra“ ar’ fi de ajunsu, câ se ne adunamu cu totii• -intr’o adunare, intr’unu congressu si se dicemu :i „Aideti se fimu solidari!“ S’a mai intempiatu de• ne-amu adunatu si amu disu: se fimu un’a cu , totii, se procedemu in intielegere, se tienemu unii■ cu alţii, pöna la mórte. Semtiementulu romanescu

ne-au coplesitu in acelu momentu si amu res- , punsu cu to tii: Asia se fia! Inse indata ce ne- jamu despartitu de olalta si amu intrat.u in atmos- Âfer'a vietiei dilnice prosaice, amu trebuitu se es- ^periamu de multeori, câ spre a ajunge la „soli­

daritatea“ dorita trebuie se facemu ceva mai multu, decâtu a esciamâ intr’unu momentu de buna in- spiratiune: „Fratiloru! aideti se fimu solidari.“

Candu cineva voiesce se arate, câ doi sóu mai imulţi insi se au bine, se ajuta unii pe alţii si pro- jcedu in armonia pe cararea vietiei, dîce : traiescu câ nesce fraţi ! Si cu tóté astea realitatea ne a- rata nenumeróse caşuri, câ intre fraţi póte domni si cea, mai mare neintielegere. Cum vine dór’ de aceşti rei fraţi nu sunt „solidari“, desi ii lóga le-

■ pătura cea mai intima a sângelui ? Lumea s’aI obicinuitu a judecâ asemeni aparîntie in vieati'a fa­miliara cu seutinti’a nimicitóre : Acestoru ómeni

' le lipsesee bun’a crescere! Trebuie câ părinţii ! loru le-au datu unu reu esemplu, nu i-au invetiatu laşi cuuósce adeveratele interesse, a se ajuta impru- Jmutatu si a trai in iubire si armonia, a fi so­lidari.

Sentiuti’a aceea póte se fia câte odata nedrópta, inse in cele mai multe caşuri ea numai adeverulu

jşrâiesce. Semtiulu de associare, de „solidaritate“| iu este inascutu omului, elu trebuie crescutu; o-I niilu lasatu in firea lui, se selbatacesce, numai cres- jterea póte face din elu o fiintia sociabila. Si dóca j sista pentru individu o crescere in sinulu familiei, Lista si pentru popóre, pentru individualitatile na- jtiouale, o crescere politica.

„Solidaritatea“ in intielesu politicu este unu besultatu alu crescerei politice si fiindu-câ acést’aI crescere se póte face numai printr’o activitate ne- obosita de dieci si de sute de ani pe terenulu cul- turei, potemu dice, câ „solidaritatea“ este mesura- ioriulu, care ne arata pöna unde amu ajunsu pe tirarea acóst’a spinósa a desvoltarei nóstre cul- iiirale.

Cei dreptu crescerea nóstra politica nu datóza /fie multu, ea se incepe cu anulu 1848, de care ne

despartu abia trei diecenie, este dór’ peste putintia le a ne aşteptă la nesce resultate mari. Cu tóté astea nu noi, dór’ chiaru străinii cari ne-au vediutu li 1848 si ne vedu astadi, nu potu decâtu se con­state, câ progressele ce le-amu facutu sunt estra- irdinare si câ amu percursu unu drumu multu mai

luagu decâtu alte popóre in acelasiu timpu. Ar’ trebui prin urmare câ se aratamu lumei si pe tere­nulu solidaritatii nóstre naţionale succese estraor- dinare in raportu cu scurt’a perioda a desvoltarii nóstre politice.

Care este caus’a dóca nu potemu documentă pöna acuma succese multiamitóre si in privinti’a acést’a? Este óre de vina ministrulu Bach, ori Schmerling, câ crescerea nóstra politica a capetatu vreo direcţiune falsa, ori câ vomu face responsabilu pe d. Tisza, câ nu ne dâ o crescere naţionala destulu de buuâ? Sistemele de guvernare, cari s’au succedatu dela 1848 incóce, n’au potutu se ai ba niciodată missiunea de a face din noi unu faetoru politicu, pentru câ aceste sisteme nu erau amice desvoltarii nóstre naţionale, de aceea parte voindu a se folosi de noi si parte voindu a ne suprimă, au servitú in adeveru numai spre pe- deca mersului naturulu alu desvoltarii poporului nostru. Ne avöndu inse unu guvernu, care se fia amicu. nationalitatii nóstre, cu atâtu mai vér- tosu trebuiea, câ noi insine se luamu caus’a in mana si se damu poporului nostru adeverat’a direcţiune, adeverat’a crescere politica, pentru câ se póta ajunge la acea maturitate, care se recere dela unu poporu consciu de interessele sale.

Cu dorere trebuie se-o marturisima, câ nu ne-a fostu datu pöua acuma se inaintamu pasu de pasu cu desvoltarea nóstra culturala si in organisatiunea interióra naţionala. Caus’a este, cumu arataramu mare parte pedec\ ce ni s’a pusu ne- contenitu din partea guvernantiloru, dór’ cu deosebire, si acóst’a o accentuamu tare, este lips’a unei activitati organisatóre, cu alte cuvinte lips’a unui partidu in adeveru nationalu indepen- dentu, care cu principiele sale se petrunda societatca romana in tóté fibrele ei si sé ne invetie a fi soli­dari, de câte ori e vorb’a de unu interessu curatu nationalu alu poporului nostru.

„Solidaritatea“ nu se póte face prin aceea, câ se decretéza in adunari, ea este unu resultatu alu unei activitati neobosite îndelungate politice, ea trebuie se fia invetiata si practicata multu timpu pöna ce se dó resuitatele dorite. înainte de tóté inse se recere cá sé se stabilósca in modu claru si neindoiosu principiele luptei nóstre naţionale, sé se iea o direcţiune senatósa, sé se definósca bine iuteressele nóstre, sé se arate poporului claru si limpede cârarea pe care trebuie se pasiósca spre a-si salva esistinti’a si spre a ajunge la bunăsta­rea si fericirea, la care are si elu acelasiu dreptu câ ori si ce altu poporu in lume.

Cronic’a evenimenteloru politice.Maiestatea S’a, dupa cum anuntia „Bud. Corr.“,

a conferitu printr’unu a u t o g r a f a ministrului- presiedinte T i s z a însemnele m a r e i c r u c i a o r d i n u l u i S â n t u l u i Ş t e f a n u. — Ne aducemu aminte, câ, de câte-ori in cursulu ani- loru trecuţi unu ministru austro-uugaru, a primituo asemenea distinctiune mare, s’a intemplatu, câ a fost fórte aprópe de ceea ce cu espressiunea vul­gara se numesce „câderea“ lui. Póte câ „iutem- plarea“ se voiésca cá si d-lu Tisza, dupa atâtia ani de neobosita activitate, sé se retraga in curéndu intr’o vieatia mai liniştita, cum a fa-utu corniţele Andrăssy, si se guste odihn’a cu demnitate.

Abia acuma tardiu, dupa ce s’a intorsu Dr. R i e g e r in patria s’a, se ocupa diarulu „P e s t e r L 1 o y d“ de scopuln si resuitatele caletoriei sale la Pest’a. Este batatóre la ochi moderatiunea si calmulu, cu care numit’a fóie, de­data a luă in batjocura aspiratiunile popóreloru slave, tractéza cestiunea caletoriei lui Rieger, voin­du a rectifică scirile ce s’au latîtu asupra ei. Domnii dela „Pester Lloyd* nu respingu, câ mai

inaiute, chiaru si idó’a de a trai in bune relatiuni cu Cehii din tierile vecine, ei accepta in principiuo neutralitate binevoitóre a Maghiariloru façia de aspiratiunile cehice, inse punu totodata pentru ca- sulu concretu trei conditiuni, dela cari, asigura ei, va depinde neamesteculu loru in afacerile cislaitane.

înainte de tóta declara organulu ungurescu scrisu nemtiesce, câ este falsa parerea diareloru centra­liste, câ Dr. Rieger ar’ fi facutu fiasco cu cale- tória s’a la Pest’a. „De unu fiasco“, dîce „Pester LI.“ „nu póte fi nicidecum vorba; unui politicu si parlamentariu probatu, câ Dr. Rieger, care des- vólta o activitate publica de 25 de ani, nu- i va poté ascrie nici unu omu nepreocupatu absurditatea, câ ar’ fi venitu la Pest’a spre a conspira cu Ma­ghiarii in contra vr’unei partide austriace. De alta parte inse va fi aflatu Dr. Rieger* ce a cau- tatu aci : adeca i n f o r m a t i u n i imediate a- supra pareriloru, ce domnescu aci la noi, si astfeliu caletori’a lui de siguru si-a ajunsu sco­pulu.

„P. L .“ crede, câ impartasirea foiloru cehe, dupa care tóté partidele maghiare ar’ fi declaratu, câ nu voiescu sé se amestece in afacerile iutenóre ale tieriloru cislaitane, este fórte aprópe de adeveru, dór’ depinde multu dela modulu cum se voru de­fini „afacerile interne“. Acést’a definitiune, dîce „P, L .“. o dau legile esistente in modu fórte claru. T r e i sunt dupa le^e c o n d i t i u n i l e , dela a carora împlinire depinde n e a m e s t e ­c u l u U n g a r i e i in afacerile cislaitane 1.) Cehii trebue se recunósca n e c o n d i t i u n a t u valórea de dreptu a contractului bilateralu din a- nulu 1867, incheiatu intre Ungari’a si tierile re- presentate in Reichsrath ; nici „in principiu* nu este ertatu a concede ca ar’ mai esiste vr’uuu fac- toru (adeca Cehii) a caroru consemtiementu sa r’ recere pentru câ acelu pactu se aiba deplina va­lóre. 2.) Din caus’a afaceriloru comune ce le are Ungari’a cu tierile cislaitane pe bas’a sanctiunei pragmatice este absolutu necessariu câ aceste tieri, cari nu apartienu corónei ungare se aiba ó r e- c a r e r e p r e s e n t a u t i a c o m u n a p a r ­l a m e n t a r a , care se fia competenta de a re- gulâ afacerile comune cu Ungari’a si in fine 3.J conformu §§ 24 si 25 art. leg. XII : 1867 con- ditiuniJe fundamentale ale pactului receru pe langa sustienerea neconditiunata a constitutiunei ungarê* câ si celelalte tieri ale Majestatii sale se fia gu­vernate i n m o d u s t r i e ti u c o n s t i t u - t i u n a 1 u. Ungari’a adeveratu câ nare dreptuln a se amestecă in modulu cum tierile representate in Reichsrath isi voru forrná séu isi voru schimbă constituti’a ; dór’ ea are nu numai dreptulu, ci si datori’a de a veghiă că o r i - c e s c h i m b a r e s é s e f a c a n u m a i p e c a l e c o n s t i t u - t i u n a 1 a cu eschiderea ori-câroru sistări, oc- troari s. a.

Suntemu curioşi se vedemu ce va respunde or­ganulu lui Rieger la declăratiunile aceste ale fóiei pestane. Maghiarii s’au mai inmuiatu in preten- siunile loru. La 1871 ei nu voieau se scia de nici unu dreptu separatu alu Boemiei, astadi sunt gat’a a nu se amestecă décá Cehii voru primi „neconditiunatu“ cele trei conditiuni de mai susu. Noi credemu, câ Dr. Rieger ar’ potó primi deo- camdata, cu reservatiune mentala, acele conditiuni, dupa ce si asia Cehii au intratu in Reichsrath unde facu parte din maioritate. Semtiendu-se in cursulu timpului mai tari, iu nou’a loru positiune, apoi potu, ei de câtra pădure, se mai intre iu vorba seriósa cu Maghiarii, câci ce este in politica stabilu si neconditiunatu ? Probabiiu câ Rieger calculóza camu in asemenea modu si de aceea diarele cehice se declara multiamite cu resustatulu caletoriei sale. Ei bine ! „Pester Lloyd“ ne a- sigura, câ Rieger n’a facutu fiasco, asia dór’ apro-

ro-usicaia,!*e-

iu,rti

Redactiunea si Administratiunea:B rasiovu, p ia ti 'a m are N r. 22. — „G azet’a “ ese:

J o i ’a si D u m in e c ’a .

P r e t l - u l - a a l s o n a m e n t u l u l . : pe un u anu 10 fl., pe sieso lu n i 5 fl., pe tre i lun i 2 fl. 50 cr. — T ieri e s te rn e 12 fl. pe u nu anu seu

28 fran c i.

-A .3 3 .ia .x x c i-u .r l . le :u n ’a serie garm ondu 6 cr. si tim b ru de 30 cr. t . a. p en tru fiacare pub licare. — S criso ri n e ­fran ca te nu se prim escu. — M anuscrip te nu se

,-•* ,-ţ_ ■ re tram itu .

S e p i e n u m e i a :la poşte le c. si r. si pe la dd. coresponden ţi.

Nr. 84. Dumineca, 19 31 Octobre 1880,

S o l i d a r i t a t e .I.

piarea intre Cehi sl Maghiari are sianse. Maghiarii strigându cu drópt’a man’a Neamtiulul, intindu acuma stang’a Slaviloru. Unu tablou admirabilu. Glück auf!

»Pesti Naplo“ afla, ca ministrulu-presiedinte Tisza a conchiamatu peutru diu’a de 21 Novembre a. c. marea a n c h e t a , care va avé a se con­sultă asupra r e f o r m e i c o m i t a t e l o r * * ? Au fost invitati 40 membri, intre cari si baronuluS e n n y e y împreuna cu alti deputati distinsi din tóté partidele. — De câte ori e vorb’a de o re­forma, ne cuprinde o mare temere de resultatele ei. Câte nu s’au prefacutu si reformata in aceşti 12 ani din urma si totuşi, se ne spună ori-cine in consciinti’a s’a, semtit’a poporatiunea acestoru tieri vre-o schimbare spre mai bine ? Nicâiri prover- bulu germanu: „Es kommt selten etwas besseres nach“ (Arareori ne potemu asíeptá la ceva mai bunu), nu póte avé o importantia mai mare actuala cá tocmai in Ungari’a, unde emuléza intre sine unu numeru atâtu de mare de maiestrii-strica, de asianumiti „reformatori“, cari cu proiectele loru ne facu se semtimu la fiecare pasu, câ traimu in er’a »blagoslovita“ a esperimenteloru de maghiari- sare.

Precum se anuntia, a d u n a r e a g e n e ­r a l a a u n i v e r s i t ă ţ i i f u d u l u i r e g i u, care va avé se esaminéze socotelele uni­versităţii si se prelimineze budgetulu pentru 1881, a fost con- vocata de catra corniţele supremu alu comitatului Sibiiu, care e totodata comite sasescu, pe diu’a de 25 Novembre a. c.

Dupa scirile cele mai nóue, ce sosescu dela B e l g r a d u (27 Oct.), formarea n o u l u i c a b i n e t u s e r b e s c u dâ de mari pedeci. Marinovici a fost primitu in audientia, dupa ce a couferitu cu Ristici. Nu se crede, câ Marinovici va primi asuprasi a forrná cabiuetulu. Miniştrii demissiunati se straduiescu in totu modulu a faee impossibila formarea noului cabinetu. Ristici dupa ce si-a datu demissiunea, a declaratu intr o adunare de cetatiani din Belgradu, câ ori-ce miuisteriu, care ar’ fi aplecatu a cede, a,r’ vinde Serbi a economi- cesce si politicesce Austro-Ungariei. Sub impre- giurarile actuale, ori-cine ar’ forrná unu ministeriu sub alte conditiuni, decâtu actual ulu cabinetu, este a se privi de unu t r a d a t o r i u a l u t i e - r e i. Elu, Ristici, póte se dó asigurarea, câ S e r- b i ’a trebuie s e i ó s a i n v i n g e t ó r e d i n t r’ u n u r e s b e l u e v e n t u a l u de v a m a c u A u s t r o - U n g a r i ’a — Péna in 27 Oct. cris’a ministeriala nu a fostu terminata, principele nu a fost respunsu inca la cererea de demissiune a lui Ristici.

„Perseveranza“, unulu din cele mai vediute si mai de influintia d i a r i e, italiane a inceputu a atacâ cu asprime c u l t u l u l u i G a r i b a l d i Intr’unu articulu sub titlulu : „E acést’a o glo­ria?“ enumera „Perseveranza“, o mulţime de pe- cate ale lui Garibaldi — intr’o limba moderata, mse totuodata fórte seriósa — si in fine pune în­trebarea : dóca mai póte se mórga acóst’a totu asia si dóca tiór’a mai póte suferi unu ce cá acest’a ? Articlulu cestionatu imputa lui Garibaldi, câ ataca desu in modulu celu mai dejositoriu corón’a, mo- narchi’a, sustatóriele institutiuni ale statului, pe re- gimu, pe barbatii cei mai buni ai natiunei, si a- tîtia pe faţia la revolutiuue si la resturnarea ordinei esistente, câ calca in pecióre cele mai sânte senti­mente ale tierei si cauta cu tóta forti’a a castiga aderintia ideeloru sale celoru intortocate. „Este óra acóst’a o gloria ? mai intróba inca odata, apoi marturisesce, câ Garibaldi a contribuitu adeveratu in modu estraordinariu lainfiintiarea unităţii Italiei; inse acóst’a a potut’o face numai, fiindu-câ a fostu scrisu pe flamur’a s’a cuvintele: „Italia, Yictoru Emanuelu si cas’a Savóiéi“, si unde n’a luptatu sub acóst'a flamura facea numai fiasco. Dór’ de ar’ fi facutu de o suta ori mai multu pentru patri’a s’a, acóst’a nu-’i da dreptulu a subminâ opulu se- vörsitu, punendu-se in fruntea elementeloru celoru mai turbulente, batjocurindu legile tierei si dandu- si aerulu, câ cum ar’ depinde numai dela grati’a si caprieiulu lui a taiâ Itali’a in bucati. La finea art. apoi reflecta, câ déca Garibaldi, incuugiuratu de linguşitorii cei mai de nimica, ’si da numele seu pentru scopurile personali cele mai eondemna- bile ale acestora, detori’a tierei si a regimului e, a pune capetu odata la aceste si a dâ lui Gari­baldi se cunósca, câ elu sta inca sub auctoritatea Domnitoriului. — Alte organe italice de partide deosebite inca reflectóza cu asemeni si mai aspre espressiuni, câ s’au saturatu de cultulu lui Gari­baldi si câ-’su resoluti a nu mai suferi acóst’a, câ-ce se vatama prin elu demnitatea si vódi’a guvernului

Italiei. Mai e unu ce nesuferitu pentru unii si comerciulu întimu alu lui Garibaldi cu membrii cei mai de frunte ai partidei revolutiunare francese.

Dreptu dovada pentru" simpathiile ce le are be­tranulu G a r i b a l d i pentru radicalii din Parin s’a decisu, cum dîce „Evénement“, a plecâ peste jloue septemani împreuna cu fiic’a s’a Teresit’a, cu ginerele seu Canzio si cu cei doi nepoţi ai sei la Paris. Intrég’a familia va locui la Henri Rochefort, in cas’a ce a inchiriat’o acest'a nu de multu in „Cité Malescherbes.“ Se dîce câ Rochefort mobi- léza o odaia pentru Garibaldi tocmai asia, cum este odaî’a betranului generalu iu Caprera.

lütréga p r e s ’a i t a l i a n a se ocupa actualmente cu doue cuventari politice, Cea d’an- taiu, pe care a tienut’o ministrulu de interne, D e- p r e t i s, cu ocasiunea unui banchetu datu de o societate a lucratoriloru. Elu se numi in acést’a cuventare luptatorulu drepturiloru omenesci si mai cu deosebire ale libertatii cuventului si consciintiei. Ar’ fi facutu bine, dice „Bin. PubL“, déca ar’ fi adaugatu, câ va respecta drepturile politice ale po­porului si câ va dâ in judecata tóté autoritatile care au impiedicatu cu puterea poütiei pe cetatieni, de la alegere, dupa cum s’a intemplatu in dilele trecute la Neapole. — A dou’a cuventare a tienut’o betranulu A u r e l i o S a f f i intr’o adunare re­publicana. ce a avutu locu la 17 a. c. iu Savonna. Saffi a acceutuatu moderatiunea, liniscea si munca neobosita. „Vorbele mele, dice elu, le adresezucu deosebire acelora, cari credu, câ a venitu timpulu bancadeloru, candu amu poté se redicamu si se arboramu stégulu revolutiunei. Republic’a este fructulu renascerei morale a popóreloru si nu unu accidentu alu unei lupte sangeróse.“

Ceti mu in „Press’a“ : Dilele aceste o întru­nire avù locu in acestu orasiu, unde tóté estrava- gantiele ’si dau man’a. întrunirea avea de obiectu de a protestâ contra procesului intentatu D-lui F e 1 i x P y a t din caus’a subscrierei deschise de elu in diarulu seu » C o m u n ’a“ pentru cum- perarea unui revolveru destinatu d-lui Berezowski, acela, care in anulu espositiei 1867 trăsese cu pistolulu in Iuiperatulu Alecsaudru, pe cându Majes- tatea S’a se preamblâ cu Imperatulu Napoleon in Bois de Boulogne. D-lii Berezowski se afla si in momentulu acest’a in Caledom’acâ „pensionaru* alu statului. Revolveruln semnifica póte apoteos’a r e g i c i d u l u i ? Nici câ mai încape dór1 si póte. Citiţi urmatórele :

In sus-disa întrunire, unu domnu Pierron, amnestiatu, „suna“ ast-felu: „revoluţionarii au drep­tulu de a ucide pe ori-cine se puue in calea pro­gresului.“ Apoi mai departe : „Ori-cine aspira la guvernu, fia chiaru Gambetta, trebue sê se a- stepte a vedé redicandu-se bratiulu, care ’Iu va culcâ in tierina. Gambetta trebue se scia câ noi avemu dreptulu de regicidu, si câ ori-care din noi póte, fara a fi criminalu, se ’lu lovósca, se ’lu ucida fia cá elu in urma se mérga la Ocna, spre a espiá „crim’a lui de onestitate.“ Unu altu ora- toru suna ast-felu : „Regicidulu nu va scapá de „preoţime si de armata, singurele doue puteri, care „susţinu antic’a societate.“ Si auditorii aplaudéza. Adeverulu e, câ asemenea auditori sunt nu prea numeroşi si câ majoritatea partidulu radicalu re- probóza teoriile d-lui F. Pyat si a apostoliloru formaţi de elu. Altmintrelea justiti’a s'a, insarci- natu ieri se respunda aceloru teorii. Domnulu F. Pyat a fost condamnatu la o mie franci „a- menda si dói ani inchisóre“ ; gerantulu „Comunei“ la o mie franci amenda si 6 luni inchisóre.

Nu numai in Germani’a si Frariçi’a esista asia numite „agitatiuni clericale“, nu numai in aceste tieri s’a incinsu lupt’a eea mare intre stătu si bi­serici militanta a Romei, ci si iu B e 1 g i ’a libe­rala. Aci inse intimpina luptacii Cnriei romane o mare piedecâ tocmai in impregiurarea, câ nu li se pune piedeca; ci ii lasa se strige câtu voru voi in contrâ institutiuuiloru liberale. Este interessauta in privinti’a acést’a o vorbire ce a tienut’o ministrulu de interne belgianu, d. R o l i n J a c q u e m i n s la 18 Oct. in contra agitatiuniloru c'ericale. Elu a finitu acestu memorabilu discursu cu urmatórele cuvinte: „CJnii sustienu câ esperimentulu belgianu ar’ fi facutu fiasco. Dóca ar’ fi asia cum dîcu ei, ar’ fi nu numai o mare nenorocire pentru tiór’a nóstra, ci pentru tóté tierile libere. Esperimentulu belgianu este un’a din incercârile cele mai nobile, ce s’au facutu vreodata. Acóst’a incercare consista in aceea, de a aperâ libertatea cuventului chiaru si pêna la abusu, si de a g^rantâ libertatea intruni- riloru chiaru si in escessele ei, a lásá preotului in biseric’a s’a cea mai deplina libertate si de a do- cumeutâ astfeliu, câ o r d i n e a p u b l i c a nu

p ó t e fi n i c i o d a t a a m e n i n t i a t a p r i • I a c e e a c â s e m a n t i e u u t ó t é l i b e r i t a t i 1 e. Esperimentulu belgianu trebuie se reu- I siésca si pentru aceea, pentru câ guvernulu intim- I pina sprigiuulu tuturoru amiciloru ordinei si ai li- i bertatii. Trebuie iu fine se succéda, câci Bel - f , g i ’a nici in auulu .1880, nici in 1882, si nicio­data nu va merge la C a n o s s a . “ — Vorbindn despre Belgi'a, nu potemu se nu observamu cu plă­cere câ aceleaşi principii liberale, acelaşi esperimentii se practica adi si in Romani’a. Si in statul u ro- f manu libertatea cuventului si a iutruniriloru este garantata chiaru si in escessele ei si cine va cu- tezâ se afirma, câ acóst’a nu aduce mai multu fo- I losu, decâtu paguba, desvoltarei sale ?

— Sessiunea camerei b u l g a r e fù deschisa printr’unu d i s c u r s u a l u t r o n u l u i , citita | de d. Zankoff, presiedinte alu consiliului. In a- cestu discursu, principele Alesandru multiamesce naţiunii pentru simtiemintele ei de fidelitate façia cu ! densulu ; in aceste semtieminte eiu gasesce puterea trebuiutiósa spre a-si îndeplini missiuuea in tim-1 puri le cele grele, pe care le strabate tiór’a. Fd-ş cêndu apoi menţiune despre mórtea imperatesii Rusiei. A. S. dise, câ pe timpulu acestui tristu eveniinentu, Elu avù o noua ocasiune se constate interesulu alu cărei obiectu este Bulgari’a din par­tea Tiarului liberatore. — Principele dice apoi, ca relatiunile Bulgariei suntu bune cu tóté puterile; elu face menţiune despre primirea cea simpatica ce a intimpinatu in Serbia si care este o garanţia pentru mantienerea relatiuniloru amicale dintre ambele popó e de aceeaai rasa, bulgari si şerbi. Vorbindu apoi despre visit’a principelui Carol I la Rusciuk, elu dice : „Amu avutu fericirea d’a pri­mi pe A. S. R. principele României ; amu profi- tatu de acóst’a ocasiune spre a esprime A. S. R, pretiulu ce punu pe mautinerea si consoli- [ darea buneloru relatiuni dintre ambele nóstre po- I

póré legate prin atâtea interesse générale. — Iq inspeetiunile ce a f;*cutu trupeloru, principele Alesandru le a gasitu pretutiudeni in cea mai buna stare ; anropiat’a chiamare a reservistilorti probeza, ca acést’a parte a armatei bulgare este ; considerata câ constitui n du o fortia, pe care tier’a va putea contâ la trebuintia. Elu amintesce ser­viciile aduse de armata in nimicirea brigandagiului prin unele districte departate si atribuie o mare ' parte a succesului mesuriloru luate numai minis­trului de resbelu, caruia tióra ii datoresce recunos- cintia. Principele termina anuntiaudu presintarea unui proiectu pentru organisarea militieloru si re- comandandu atentiunei Camerei esaminarea cestinnii drumuriloru de feru precum si esaminarea obliga- tiuniloru care incumba Bulgariei prin tratatulu de la Berlin. Nu me iudoiescu, dice Al. Sa termi- nandn, câ in ardietórea dorintia d’a vede patria iuflorinda mergondu spre unu viitoru stralucitu, simtiementele care ve anima ve voru mautîne la înălţimea missiunei d-v.“

D i n d e l e g a t i u n i .Comissiunea budgetara a delegatiuuei austriace

a tienutu in 26 Octobre siedintia si cu acesta o- casiune au fost adresate ministrului de esterne Br, H a y m e r l e mai multe interpelări. Intre altele a interpelatu delegatulu S u e s s pe ministru a- supra s t a r e i 1 u c r u r i 1 o r u l a D u n ă r e i d e j o s u, in specialu, asupra derimarei fortaretie- loru dunărene, asupra nâiloru de resbelu ce le tiei Bulgari’a pe Dunăre asupra a n t e p r o i e c ­t u l u i a u s t r i a c u f a g i a d e Ro­m a n i ’a si in fine asupra regularii Portiloru de feru*

Ministrulu de esterne br H a y m e r 1 e co­munica câ respuusu unele date asupra d e r i m a rei p a r ţ i a l e a unoru f o r t a r e t i e deli D u n ă r e . Elu dise, câ Bulgari a a respira la staruirea Austriei pentru derimare, câ statul« uu are destule mediltice pentru scopulu acest’a; celu ce voiesce p6te se accepte acesta scusa. De- altmintrea guvernulu va urmări si in viitoriu ct atentiune acdst’a cestiune, spre a se satisface dis- positiuniloru tractatului berlinesu. — Si in pri- viuti’a n â i l o r u d e r e s b e l u pe Dunăre s’au facutu paşii necesari si gavernulu crede, cl aceste obiecte voru fi vendute succesivu. In Rus* ciucu s'au pusu doue nâi iu licitatiune. R gimuh va dâ atentiunea cuveuita si acestei cesfciuni,Ce se atinge de asianumitulu A n t e - p r o i e c t i * f a Q i a d e R o in a n i’a ni se imputa incâtuvai câ nu amu publicatu nimicu in privinti’a ac st’a.1 Cestiunea se afla inse in stadiulu negaţiariloru, dw aceea este eschisa ori-ce publicatiune. Ante-prol

[ulu se baséza pe o dispositiune a tractatuluii Berlin, care insarcinéza comissiunea duuaróna stabilirea unui reglementu pentru navigatiunea dunarea de josu. Asupra cestiunei de compe-

itia s’a ivitu o divergintia de pâreri, deórece guverne voiescu se atribuie competenti’a

^ntru stabilirea reglementului stateloru insusi. e-proiectulu insusi n u e s t e o p e r ’a e s- u s i v a a A u s t r i e i , ci oper’a unei comi-

iiuni de redactare din sinulu comissiuuei stateloru auarene. Iu acestu proiectu se propune o coini- liuue micsta, care inse nu se póte margini nici- ecum numai la s t a t e l e r i v e r a n e , deóre-

aceste au se represente acolo unu interesu ttltu mai mieu, câ Austro-Uugari’a, cu resulta de «Io, câ aceste state riverane abia au inceputurile mui comerciu, pre candu estinderea comerciului lostro-ungaru se documentéza de ajunsu prin aceea

elu se face pe Duuarea de josu cu 170 vapóreii 500 şlepuri. Chiaru si numai acósfc’a împre­jurare arata, ce interesu mare are Austro-Ungari’a

)(& se fia bine représentate îiiteressele sale corner- jialo* In proiectu i se dâ Austriei presidiulu si, leórece au se fia representate in comissiune patru itate, ivinduse possibilitatea, câ se fia egalitate de ioturi, i se recuuósce pentru asemeni caşuri unn Totu. dirimentu séu unu „vote préponderante“. Póte cá in urma unei greşite interpretări a acestei es- pressiuni» s’a facutu o agitatiune mare publicistica, atribuindu-se A u s t r i e i intentiunea de a c o n- i s c â l i b e r t a t e a D u n ă r e i , de a

a s u p r i s t a t e l e r i v e r a n e s i c o- m e r c i u l u l o r u si cu deosebire de a’si arogâ

supremaţia esclusiva pe Dunarea de josu. Câtu nejustificate sunt imputările aceste iu tóté privin-

tiele, arata insusi tecstulu ante-proiectului, din care se póte cineva convinge, câ se refera esclusivu la cestiunile detailate privitóre la relatiunile co­merciali si ale navigatiunei insasi, pre candu ori­ce cestiune politica este cu totuln eschisa. Acést'a se vede chiaru din titlurile singuratice ale proiec­tului. Contra acestui proiectu au fost esprimate trei bănuieli. Prim’a banuiela e, câ libertatea Du­nărei nu s’a acceutuatu in proiectu. Desi se in- tielege de sine, câ libertatea Dunărei trebue res­pectata, si de aceea nu s’a crediutu de lipsa a mai accentuâ principiulu stabilitu in tractate si iutr’unu regulamentu politialu — câci de acest’a e yorb’a aci — totusiu s’a satisfacutu dorintiei de a se primi in ante-proiectu o dispositiune espressa in privinti’a asta. Si asupra banuelei a dou’a, care s’a nascutu de acolo, câ se reservá viitórele modi­ficări ale reglementului comissiunei insasi, s’a sta­bilitu o iutielegere. Ultim’a banuióla in fine nu este ind eptata atâtu in contra presiedintiei, ce se dâ Austriei, câtu mai multu in contra votului diri­mentu ce i se reserva. Cu privire la acést’a ces- tiuue negotiarile se contiuua inca.

Câtu despre cestiunea r e g u l a r i i P o r t i - l o r u d e f e r u face cunoscutu ministrulu de esterne, câ densulu a provocatu de repetîte-ori pe ambele guverne ale monarchiei, câ se tramita la faţi’a locului o comissiune micsta, care se stabilósca deiinitivu modalitatile esecutarii acestei opere. Ministrulu spera, câ acést’a comissiune se va poté intruni dupa incheierea sessiunei delegatiuniloru. Cu privire la competentia recuuósce ministrulu, câ obiectulu din cestiune e o a f a c e r e e m i n e n - t u c o m u n a , pentru câ se tractéza de esecu- tarea unei dispositiuni a tractatului dela Berlin, apoi pentru câ e iu jocu unu interesu comunu alu ambeloru parti ale imperiului si in fine pentru câ lucrările regularei sunt a se esecutâ cea mai mare parte pe unu teritoriu strainu.

Conferintiele domnului Xenopolu.(Urmare.)

Care se fia caus’a acestui prejuditiu ? Pena la stapa- nirea rusesca din 1807 — 1812 elu nu pare a fi esistatu in poporu. Boeriile pena atunci se moşteneau din nemu iu nemu seu se dobândeau prin merite deosebite. Punendu Rusii man’a pe tierile nostre la acea epoca si voind u a’si face par- tisani mulţi intre cetatiani, introduseră sistem’a boeriiloru cumperate. O cronica contimpurana, needita inca pâna astadi, spune in acest’a privire urmatdrele : „Nu era mai pucinu ciudatu se vedi, câ facea si boerii cu unu nou obiceiu adica cu pitace domnesce inscrisu, care se de obrazele ce se bo- eria, cuprindietorea câ „cutare dupa slujb’a s ’a seu dupa alte mijlocire se suie la trept’a cutare“ , care pitace ajunsera mai la urma de se vindeau si pe bani si era destula ocara, câci le lua si tote mascaralele si 6menii netrebnici.“ Boieriile scuteau de dări, dedeau putinti’a de a intra in funcţiuni a- dica de a despoia poporulu si erau singure cinstite si res­pectate. Cum se n’alerge lumea dupa ele ? mai alesu candu

le puteau cumpera asia de eftinu. Bacanulu, ^blanarulu, barbierulu imbogatitu isi cumpera câte o boeiia, închidea pravali’a. si luâ rangulu intre evghenisti. Acest’a tendintia fu mantienuta si intarita inca prin regulamentulu organicu, de pe timpulu caruia datéza stingerea aprópe desaversita a ori cărei industrii seu comerciu romanescu. Yeni nou’a or- ganisare a tieri loru romane datorita tratatului de Paris; Formele vechi fura sfarimate ; nu inse si spiritulu ce ele conţineau. Acest’a stărui si dupa aceea, adoptandu-se la formele cele noue ale societatii romane. Ceea ce inainte erau boeriile, era acum sciinti’a de carte. Amu dori inse se nu fimu reu intielesi, se nu se crédia, câ prin sciintia de carte amu avea in vedere nesce cunoscintie sciintifice seu unu ta- leutu literaru deosebitu. Intielegemu mestesiugulu cu totulu manualu de a mânui pâna si acea doga minima de lucrare intelectuala, ce este necesaria pentru a dâ nascere unei con- ceptiuni de cancelaria. Administrati’a, ju stiti’a, instructi’a, finantiele fiiudu întocmite dupa unu planu nou, care avea nevoia de unu personalu multu^ mai mare de câtu inainte, funcţionarii fura in curendu cautati, cá érb’a d lécu si fia- care romanu câ unu vrednicu coboritoriu alu lui Traianu, credü, câ de acum inainte admiDÎstrati’a erâ singura înde­letnicire vrednica de stranepotii poporului-rege. Toti tindeau se puna man’a pe vr’o slujbusiora, din care se se chiverni- sésca, jertfiudu-se, se intielege, pentru binele patriei.

Acést’a tendintia este din cele mai periculóse intr’unu Stătu ; ea pune in loculu unui factoru productivu de avuţii nnu parasitu, care-i suge sângele fara a’lu spori intru ni- micu. Si fiindn-câ in loculu parasitu de funcţionara se ivesse unu golu economicu, elu este de indata implutu de unu strainu, care se asieza iu loculu naţionalului la banchetulu celu mare alu vieţii, pe candu bieţii naţionali suntu numai nisce chelneri cari servescu. Astfelu se introduseră cu iu- cetulu in corpulu natiunei si a-nume, câ elemente neaparate Evreii dincolo de Milcovu, grecii si bulgarii dincóce.

O ochlrmuire intielepta ar’ fi trebuitu se combata din tóté puterilo acést’a tendintia câtre ocupaţiile neproductive, si acést’a o putemu face mai alesu prin sistemulu de inve- tiamentu, ce se da poporului. In locu de a face acést’a, sistem’a nóstra de invetiamentu n’a fostu si nu este de câtu o intinsa fabrica de funcţionari. O ochire asupr’a legei instructiunei ne va areta fórte lamuritu de ce se ingrijesce statulu nostra. Numai liceele si gimnasiele suntu puse subt îngrijirea directa a statului ; scóiele reale, cele de agricul­tura, industria si comerciu suntu lasate cu totulu la dispo- siti’a comuneloru, adica a iniţiativei private, de aceea, cu tote ca prin lege se prevede iuflintiarea a trei scóle de agri­cultura, nu esisto de câtu un’a singura aici in capitala, si acest’a, domniloru, necompleta. Intr’o tiéra, in care 7 0 ° /0 din popolati’a totala se ocupa cu agricultur’a, o singura scóla de agric ltura nu póte fi considerata de câtu câ o ba- taia de jocu. Totu legea instructiei mai prevede infiintiarea a cinci scóle comerciale in Bucurcsci, Galaţi, Iasi, Craiova si Turnu-Severiuu, din acestea abia doue s’au infiintiatu pena acumu, si, cu tóté acestea in anulu trecutu, deca nu me in- sielu, s’a infiintiatu unu gimnasiu in Ramuiculu-Seratu si unu altulu in Dorohoiu. Déca s ’au infiintiatu scóle de me­serii, aeést’a se datoresce numai iniţiativei comunale seu par­ticulare, câci statulu si ingrijesce numai, ca baiatii se in- vetie latinesce se grecesce, ér’, fetele frantiuzesce. Mie mi se pare ca o tiéra are mai mare nevoie de flecari, templari si dogari de câtu de literati si de advocaţi, si mai mare ne­voia de cusătorese, bucătărese si spălătorese de câtu de dame de preamblare. Si cu sistema nóstra de invetiamentu se a- tragu ómeni cari, de alt-elu, ar’ fi imbratisiatu o cariera productiva, câtra ocupatiuni bolnavitióse.

s Baiatulu rotariului, alu bărbierului séu Seraiului nu vrea se se mai apuce de meseri’a tatalui séu, si pe fet’a spalatoresei séu a cusatoresei o insulţi propuindu-’i ocupa- tiunea mumei séle, câci ea n’a invetiatu de gab’a a citi ro- manuri de Ponson du Terail, a dice bonjour si a face reve- rantiuri. Ea vrea se devină profesőre, si fiindu-câ locurile de profesóre suntu camu puţine, apoi s ’apuca de profesatu alta meseria. O sistema de invetiamentu, care are de efectu a imulti intre barbati numerulu parasitiloru si intre femei pe acele perdute, este de sigura condamnatu de mai ’nainte.

Sistem’a nóstra de invetiamentu detrage pe ómenii din sfer’a loru naturale si’i arunca in un’a măiestrită, in care nu se potu sustiene, de câtu cu jertfa adese-ori a onórei loru. Si se nu ni se spună, ca acést’a e preţios’a sistema a egalitatiei, câ de ce se nu ajunga si opinc’a, déca are ta- lentu alaturea cu cism’a ? Dér’, déca are talentu, dér’ mai antaiu, acést’a, uude esiste, va esi totu-deun’a la lumina, si apoi se póte dice despre cancelanstii noştri, câ suntu nesce talente de cari, pecatu de Dumnedieu, déca ar’ fi remasu subt obrocu. Óre nu faceau mai bine, de câtu a copia la referate, se fi invetiatu a cóse o perechia de cisme seu se croiésca unu rondu de haine V Atunci ’si-ar’ fi castigatu pane cu sudórea fruntei loru, ca unu cinstitu părinte de fa­milia ; acuma tremura ei se ingalbiuesce mai reu de câtuo sluga la schimbarea unui siefu, câci de sluga avemu noi nevoia, pe candu functionariulu are nevoia de stapanu.

Acestu roiu atâtu de imbelsiugatu de funcţionari, care sporesce pe fiacare dî prin transporturile, ce ni le aducu tre­nurile din strainatate si prin reversarea pre imbelsiugata, a-

afara de reulü generalu constatatu pâna acumu si altele lă­turalnice, cari trebuiescu si ele studeate.

Mai antaiu elu amareste la noi luptele politice dandu-le caracterulu uriciosu alu interesului personalu. Intr’adeveru principiile suntu represintate la noi prin câte-va personali- tati marcante, ér’ turm’a cea mare a aderentiloru unei par­tide nu suntu de câtu aspiranţi la funcţiunile statului „Ote toi de le que je m’y mette“ éca macsim’a conducétóre a gló- teloru nóstre politice. Si pentru a ne incredintia de acést’a n’avemu de câtu se obseavamu, ce se petrece nu numai la schimbarea unui r#gimu ci cbiaru la aceea a unui ministru De indata navalesce asupr’a lui o dróie de ómeni, staruescu cu cea mai mare energia — energica luptei pentru esistentia— ca se capete unu postu, se róga de unii si de alţii din prietenii, din rudeniile ministrului si déca ministrulu are so­ţia, atunci vai de dâns’a ! N u crutia slugariile si iujosirile cele mai degradatórie pentru a ajunge la bugetulu statului si sórtea loru nu e de risu domniloru, e vrednica de jale. Mulţi din ei suntu părinţi de familia, ai caroru copii ceru pane si presupuneţi, déca nu stiti ce infernala suferintia este acea, candu iuti ceru copii pane si n’ai de unde se le-o dai. Acést’a stare de nesigurantia a functionariului ilu corupe in moralulu seu. Nefiindu elu siguru de funcţiunea s’a de as­tadi pe mâne, elu este nevoitu se o faca se producă mai multu de câtu lef’a, lucra la care nu póte ajunge de câtu corumpendu-se.

Totu din caus’a acestei nesigurantie, fnnctionarii tineri nu se mai insóra, ci traiescu mai toti in burlacia. Fete cu zestre nu pre suntu multe si ele apoi ascépta barbati cu po- sitia, cele sarace n’au cine se le ié, câci casatori’a aduce co­pii si bietulu functionariu, care are d’abia ce manca elu din lé fa lui cea atâtu de restrinsa, se feresce câ de focu a’si ingreuia vieti’a si cu o progenitura. De aici érasi voru resulta mai multe rele : mai antaiu multe fete vediendu, câ astépta in zadaru asiediarea loru onesta, voru cadé si ca- derea unei fete este in totu-deauna o lovitura data m oralei: slabindu-se moralitatea publica va resulta o relasare a lega- turiloru de familia si divortiurile voiu minâ familiele înte­meiate, pe candu căsătoriile cele rare voru inlocui atâtu de necomplectu golurile lasate de acélé ce se desfăcu. Tote a- ceste voru ave inse de resultatu finalu scaderea popora- tiunii, care arata intr’unu chipu vediutu, câ moral’a nu esteo zadarnica închipuire si câ de la pazirea principiiloru iei atârna chiar’ viéti’a fisica a individiloru. Sciţi domniile vóstre, câ in capitala numai 6 la 1090 se insóra si câ mor­ţile coversiescu in totu-deauna nascerile. La evrei din po­triva poporati’a sporesce prin necontenitulu prisosu alu nas- cutiloru asupra mortiloru si acea ce se intempla in Bucu­resci se repete in tóté cele-lalte orasie ale României, in câtu acést’a ştirbire neîncetata a neamului nostru ne amenintia intr’unu viitoriu mai indepartatu cu stârpirea s’a tataia.

Pentru ce se insóra evreulu de teneru ? Pentru câ po- siti’a s’a, ori câtu de josu ar’ fi, ea este sigura. Traiulu seu atârna de la activitatea s ’a personala, nu de la bunulu plăcu alu altuia. Insurandu-se inse de teneru, candu pute­rile nu suntu inca istovite prin o vietia de burlacu, însoţirea e producâtore de copii numeroşi, din care remane totu-dea- un’a unu prisosu peste generatiunea, ce se duce.

(Va urmâ.)

L i v e i s e.[Gr r e c i i c o n t r a s c ó l e l o r u r o ­

m a n e m a c e d o n e n e . ] Diutr’o corespondintia a „Binelui Publicu“ dela Bitolia aflamu câ scól’a romana din Glopesi, comuna romauésca de 750 familii, patru óre departe de Bitolia, a fost inchisa in urm’a persecutiuniloru ce le-a intimpinatu din partea Grreciloru si a í>rchiereului loru. La scól’a romana comunala din Glopesi functiuna professorulu romanu N. Gr. Cosmescu si institutórea romana E- lis’a Cosmescu. Indata dupa deschidere 150 elevi si peste 100 eleve impleau băncile scólei. Multi copii si multe copile siedeau afara in curte, pentru câ nu mai aveau locu unde se incapa elevii, se asculte pe „domnulu si pe dórnn’a“, dupa cura dicu ei, invetiandu-i carte in limb'a romanésca. Peste o luna a fost de lipsa a adauga personalulu invetia- toriloru. Scól’a prosperá spre marea bucuria a poporatiunei. Infloritórea ei stare a insuflatu inse ingrigire inimiciloru românismului, clerului gre- cescu si cetei lui, care nu incetéza a pândi ori­ce ocasiune spre a aduce vatamare causei romane. Deci archiereulu din Bitolia a inceputu a pune pe- deci si a sicaná scól’a romana a comunei Glopesi prin totu feliulu de intrigi si calomnii. Elu a ree- situ a pune man’a pe 5 Romani din Gropesi, cu cari in intielegere campionii grecismului au impro- visatu unu profesoru grecu care ducéndu-se la Gro­pesi a luatu o casa cu chiria si a strinsu vr’o 20 de elevi, pe cari ii invetiâ grecesce, desi elu in­susi era Bulgaru.

Intr’o di, 14 Ianuarie, candu era professorulu Cosnescu absentu, o cét’a de turburători greci in-

tratu in scóla romana si prin amenintiari si insulte au produsu desordine asia, incâtu intervenindu au- toritatile au declaratu scól’a incliisa. Intorcóndu-se d. Cosmescu s’a plânsu la autoritati cerendu se i se dó cheile, pe cari le-a si capetatu. Dupa vro 25 dîle inse, d-lu Cosmescu deodata lu redicatu de pe caledr’a scólei cu mandatu de aducere, er’ cheile scólei fura luate si duse la cancellari’a politiei din Bitoli’a. Turburătorii adeverati acusau pe linisti- tulu professoru de turburatoriu strainu platitu din afara. Cosmescu le aratâ diplom’a si contractulu, acoperitu de peste 6Ü semnaturi cu sigiliurile co­munei, in care era anumita si sum’a cu care era platitu. In fagi’a acestui actu tribnnalulu aplica subscriitoriloru contractului juramentulu, ca ei in adeveru ii platescu pe professori. Romanii pe acelaşi dreptu au prestatu juramentulu grecomani- loru asupra aceluiaşi punctu si tribuualulu oto- manu voindu se scape de încurcătură a inchisu acţiunea, recomendandu-o la o alta iustantia mai inalta. AstfeJiu scól’a remase iuchisa si profes. Cosmescu pentru Îndeplinirea formalitatiloru a fost straganatu 3 luni de dîle,. Inse in timpulu a- cest’a scól’a romana n’a incetatu de-a functiunâ in case particulare. Locuitorii din Gropesi au recla- matu de repetite-ori, ca se li se deschidă scól’a, dór’ inzedaru, si spre decisiunea generala ia lunile din urma cheile s’au datu professorului grecu. Nu póte fi spectaculu mai tristu decâtu de a vedé peste 200 de copii si copile vîrîti prin case parti­culare si sub strósiuile bisaricei, ér’ scól’a ocupata de 20 copii cu profesorulu grecu, căci acóst’a a fost si este vointi’a archiereului grecu.

[ C o n g r e s e . ] Regele Portugaliei a datu in dilele aceste unu prandiu in onórea celoru duóé con­grese ale L i t e r a t i l o r u si A n t r o p o l o ­g i 1 o r u. Invetiatii s’au adunatu in sal’a de baiu a palatului Ajuda si se asiediara la 2 mese splen- didu ornate. La o masa preside regele Ferdinandu (tatâlu), in drepta presiedintele congresului literaru, la stâng’a s’a ministru de justitia. La cea-l-alta masa presidă regele Don Luiz. Acestu din urma redicâ unu toastu pentru ocasiunea, ca ambele con­grese s’au intrunitu in aceeaşi di in Lisabona, toastulu a fostu aplaudatu cu frenesia de asistenti. Regele si-a terminatu toastulu in onórea p r e s s e î , care ’si da tóté silintiele a redicá vódi’a si morali­tatea tierei. Regelui i-au multiamitu cei doi pre- siedinti ai congresului, d-lu Ulbach presiedintele congresului literaru si termină toastulu sóu cu „Yive le Roi de Portugál !*

( Y e r m e l e a r m a t e i - ) Arendaşii ameri­cani suntu de o bucata de vreme fórte spaiman- tati de aparitiunea lui „army worm“ sóu vermele armatei, care distruge cu totulu recoltele loru. A- cestu insectu, dístrugótoru cá si lăcustele, a co- prinsu deja New-Jersey si Pensilvani’a. Elu dato- resce numirea lui militara amblarei sale. Yermele armatei inaintóza in renduri de doui, trei sóu patru de frontUj formandu ast-felu o linia atâtu de regu­lata in câtu capulu unuia nu intrece nici-o-data ca- pulu celui-l’altu in ori-ce rendu. O armata se opresce atunci numai, cându siefuiu ei da ordinulu, si se opresce elu singuru. Ea inegresce cu totulu pamentulu si distruge ’n drumulu seu cereale, viele, si ori ce vegetatiune. Nu se scie esactu, cui só se atribue aparitiunea acestui insectu, care se stabi- lesce cu preferintia in pamenturi mai adenci, in mijloculu burueniloru umede si care face incursi­unile sale dupa nisce perturbatiuni atmosferice subite. Nimeni n’aru potó dice, care este anotirn- pulu mai favorabilu pentru acesfcu insectu; unu anotimpu ploiosu, venindu imediatu dupa unu ano- timpu uscatu sóu contrariulu, fiind-câ, cu tóté câ da preferintia terenului josu si acoperitu de órba umeda, s’a vediutu, cu tóté aceste, mulţi pe tere­nuri inalte si uscate. Dupa se s’au imprastiatu tóta diu’a in midiloculu campieloru, se intorcu in cuibulu loru, cum dâ sóra, cu aceeaşi regularitate si ordine câ soldaţii in mişcare. Acesta este unu spectacolu din cele mai singulare, care se póte vedó. Pentru a esterminâ acestu inimicu din re­coltele loru, arendaşii sunt siliţi a sapă din dis- tantia in distantia nisce siantiuri, pe a caroru mar­gini punu pacura sóu alte materii, carora le dau focu. In lun’a trecuta arendaşii din New-Jersey cari deja bagase fenulu in magasii au fostu siliţi a-’i pune foca, mii de vermi ai armatei morţi s’au gasitu in fenu. De alungulu lui Delavare, câmpii intregi de grau si orzu au fostu distruse. („Rev. Scient.)

[ U n u p i c t o r u i s t e t i u . ] In tr’unu satu din Ungaria, locuitorii, zidindu o biserica noua tocmiră unu pictoru spre a o zugravi. In

câteva luni lucrarea fú terminata, la plata inse locuitorii nu’lu achitara pe deplinu, dandu’i numai o parte. Pictorulu se duse intr’o Sambata la bi­serica sub pretextu de a mai drege ceva pe la sfinţi, pe urma puse de dedü josu schelea pe care lucrá. A doua-di Duminica, locuitorii venindu la biserica, remasera încremeniţi, cându vediura pe fia-care sfintu cu câte o lulea (pipa) in gura. Dupa terminarea serviciului divinu, órnenii alergara gra- mada la pictoru si ’lu rugara a şterge lulelele, câci sunt gata a plaţi si remasiti’a dupa tocmóla. Cu chipulu acest’a bietulu artistu isbuti a scapâ de paguba fara judecata. (Posta).

[O v i t i a n o u a d e s c o p e r i t a i n S u d a n . ] Unu botanicu caletoru, d. Lecart adre- sóza din Mediv’a o scrisóre Academiei de sciintie din Paris, câ aru fi descoperitu in Sudan, intre o mulţime de alte plante noue, o vitia cu fructele deiicióse, care, pre câtu se crede s’ar’ póte importă in Frangi’a. Radacinele acestui soiu de vitia suutu tuberóse si vivace, era trunchiurile sálé, sóu cór- dele, suntu erbóse si anualu ; de undu ar’ urma câ cuîtur’a acestei vitie din nou descoperita, des­coperita, aru semenă cu a dahliei sóu georginei. Botanistulu francesu a transmisu acóst’a noutate cu multa anevointia, câci dupa cum povestesce densulu Sudanianii nu privescu cu plăcere pe ómenii albi cari ’i visitóza. Chiaru regele, care este alt­mintrelea fórte bine dispusu către europeni, n’aru póte scapâ pe unu omu albu, care aru fi surprinsu de câtra indigeni scriindu. Ei credu câ se prepara o concuista a tierei loru, mai cu sóma de cându cu cea diu urma espeditiune tramisa de câtre Frangi’a in partea meridionala a Algeriei. Si in acósta bieţii Sudanieni nu se insióla; nu va trece multu timpu si Sudanulu va deveni o pro­vincia europóna. („Rev. Scient.“)

( P r o c l a m a t i u n e a l u i T u d o r u V l a ­d i m í r e s c u.) Reproducemu dupa »Rom. Lib.* acestu interessantu documentu istoricu. Proclama­tiunea suna asia: „Câtra totu norodulu omenescu din Bucuresci si din celelalte orasie si sate ale tierei romanesci multa sanetate ! Fratiloru locui­tori ai tierei romanesci ver- de ce neamu veti fi, nici o pravila nu opresce de a intempină reulu cu reu : siórpele, candu se ’ti iósa inainte dai cu cio- magulu de-lu lovesci, care mai de multe ori nu se primejduesce de mişcarea lui, dór' pre balauri, tari inghitu de vii, spre capeteniele vóstre dicu a- tâtu cele bisericesci, câtu si cele politicesci, péna candu se’i suferimu a ne suge sângele din noi ? péna candu se le fimu robi ? Dupa ce reulu nu este primitu lui Dumnedieu, stricătorii facötoriloru de reu bunu lucru apare inaintea lui Dumnedieu, câ bunu este Dumnedieu si că se ne asemanamu lui trebuie se aparemu bine ! Dór’ acósta nu se póte péna nu se strica reulu, péna nu vine órn’a primavóra nu se face. Au vrutu Ddieu só se faca lumina acea s’au facutu dupa ce au lipsitu intu- nereculu. Yechilulu iui Dumnedieu prea poternicu imperatu voiesce, câ noi, că nisce credintiosi ai lui se traimu bine, dór’ nu ne lasa reulu ce ni-lu pune peste căpeteniile nóstre. Yeniti, dór’ frati­loru cu tóté, câ cu reu se perdemu pe cei rei, câ só fia nóua bine, só se alóga din căpeteniile nós­tre cei, cari potu só fia buni, aceia sunt ai noş­tri si cu noi d’impreuna voru lucră binele, că se le fia si loru bine precum ni sunt făgăduiţi. Se siliţi de veniţi in graba cu toti, cari nu veti avó arme cu furce de feru si cu lănci só va faceţi de grabu si só veniţi, unde veti audi, câ se afla adu­narea orónduita pentru binele si folosulu a tóta tiór’a, si ce ve va povatiui mai marii adunarii a- cea se urmaţi si unde ve voru cere ei acolo se mergeţi, ajunge fratiloru atât’a vreme de candu lacrimile pe obrazurile vóstre nu au mai uscatu.Si earasi se sciţi, câ nimeni dintre voi nu este slobodu in vremea acestei adunari a obstei folo- sitóre, că só se atinga macaru de unu grăunte din cas’a vreunui negutiatoru, orasianu sóu tieranu a vreunui locuitoriu. De câtu numai binele si ave­rile cele reu agoniste ale talhariloru boeri se sfir- siósca, inca alu carora nu voru urmă noa pre- cumu sunternu făgăduiţi numai acelora sé se iea pentru folosulu de obşte. *

[„M u 1 t i a m i t a p u b l i c a . ) Prea sti­matul a dn. I o s i f u A u r e l i u Ci u r’a, sie­fuiu farmaciei naţionale din Bucuresci, a binevoitu a donă pentru biseric’a romana gr. cath. din Ab- rudu o suma de 300 fl. v. a . : óra pentru scól’a gr. cath. totu de aici a depusu sum’a de 100 fl. v. a. la institutulu de creditu „AlbinV din Sibiiu, spre fructificare, că din interessele anuali í/i só se

capitaliseza spre crescerea fondului, óra cu lL i se cumpere din anu in anu recuisite scolastice. - Pentru acósta fapta marótia, din partea Curatoratu lui bisericescu iu numele poporeniloru gr. cath. 'j se aduce cea mai cddurósa adenca multiamita, ro- gandu-ne cu tóta pietatea, că bunulu D-dieu se-' lungóscá firulu vietiei, si se-’i bine cuvinte tót? întreprinderile sale, incoronandu-le cu succesnli celu mai stralucitu spre a potea premerge inca la mulţi ani — cu asemenea fapte naţionale si reli- giose, cari fapte vediendu le si alti romani cu stan, se-le imiteze, si cu de acele se mareascâ pn Tatalu celu cerescu. Abrudu 24 Septembre 1880, — N. Y 1 a d u m. p., Curatoru. Ioane T ó ma. v e a n u m. p. Curatoru.“

Scixi "ULltizne.In S c u t a r i capital’a albanesa se tienu J

fiecare dî adunari poporale. Osman-pasia siH oil pasi’a isi dau silintia a moderâ spiritele iritate J Arnautiloru. Se dîce, câ se vedu simptome, câ J tele albanese s’ar’ fi descuragiatu incâtuva (Nu îl prea vine a crede. R.) si câ sute de Albauesi 4 sert6za dela 6stea concentrata la Mozura-Planini Comite tulu ligei dela Seu tari abia s’ar’ mai pol adună, câci patru membri nu mai mergu la sie- dintie. Nici bani nu mai au Arnautii, de candu nu le mai tramite nimicu Sultanulu. Nizami turci vinu mereu spre Dulcigno si Riza-pasi’a se fii acuma domnu alu situatiunei, asia, câ s’ar’ pot6 aş­tepta o solutiune favorabila a cestiunei Dulciniei — Ni se pare, câ raporturile de feliulu acest’a sunt luate din isvoru oficiosu turcescu. Cu asemeni sciri Port a voiesce se ademen^sca pe ambasadori, cari i-au datu unu ultimu terminu pSna ia 28 Oct. si se-i dispună iu fav6rea concessiuuei unui nou ter­minu, mai indepartatu.

2 7 9 — 880 .

Dela Oficiulu Protop gr. cat. ala Iudolului câ Foru-Matri- moniale de I Instantia.

E D I C T U .Crisianu Marin’a din Muntele-Baisiôrei, care din

reutate si infidelitate a fugitu dela mari tulu (bar- batulu) seu legitimu Marcu Yasile, inpoveratu cu trei prunci minoreni, prin acést'a se provôca, ă dela publicarea acestui edictu in timpu de wm anu si una dî se se presentezn inaintea subscrisului ca la din contra in procesulu divortiale ce i-s iutentatu barbatulu seu se-va aduce judecata.

Indolu 24 Octobre 1880.P e t r u A l e s . V l a s s ’a

v-protop.

P r e t i u r i l e p I a t i e idin 30 Octobre st. n. 1880 .

Hectolitre fl. cr. Hectolitre. fl. cr,í fruntea . . 8 —

Granu< midiulocu . . 7 50 9 501 de diosu . . 7 .— 4 30

Mestecatu . . . . 5 .6 0 1 -0 í fiomósa . . Secara { , ,

\ de midiulocu5 .4 0 Sementia de inu 10.805 .2 0 „ de cânepa . 4.10

o. ,. , í frumosu . . Ordiulu { , !1 de midiulocu

3 .8 0 1 Chilo. fl. cr.4 .6 0 Carne de vita . — .48

~ , í frumosu . . Ovesulu [ , . , . .1 de midiulocu

2 .1 0 „ de rimatoriu — .522 .— „ de berbece — .30

Porumbulu . . . . 3 .8 0 100 Chile. fl. cr.4 60 Seù de vita prospetu . - 3 5

„ * » topitu — .48

0-u.rsvil-u. la bars’a dLe V ien ’adin 3 0 Octobre st. n. 1880 .

Rent’a de aurii un- Imprumutulu eu pre-gara . . . . 1 0 7 .5 5 mia ung. . 1 0 8 .-

Imprumutulu cailoru Losurile p. regulareaferate ungare . 122 75 Tisei si a Segedin. 107.50

Amortisarea datoriei Rent’a de haithia aust. 7 2 .-cailoru ferate de ostu „ de argintu „ . 73.20ung. (1-a emissiune) 8 0 .6 0 „ de auru „ . 86.15

dto. (II-a emissiune) 9 7 .— Losurile din 18 6 0 . 129.70dto. (I lI-a emissiune) 8 4 .— Acţiunile bancei austr.-Bonuri rurale ungare 9 6 .— ungare 814.—dto. cu cl. de sortare 9 5 .— „ bancei de credituBonuri rurale Banat- ungare 247. -

Timis. 93 .7 5 „ bancei de creditudto. cu cl. de sortare 9 3 .— austriace . 280.25Bonuri rurale transil­ Argintulu in mărfuri . —

vane . . . . 93 50 Galbini imperatesci . Napoleond’ori

5.60„ croato-slav. . 9 6 .— 9.34>/s

Despăgubirea p. dijm’a Mărci 100 imp. germ .. 57 80de vinu ung. . 93 .5 0 Londra, . 117.15

Editoru : Iacobu Muresianu,Redactoru responsabilii : Dr. Aurel Muresianu.

Tipografia : Ioanu Gött si fii a Eenriou,