- suport de curs - crsds.ro · una dintre problemele principale pe care le-a ridicat de la bun...

2019

Meșteșugurile tradiționale sub

lupă

– analiză documentată privind

meșteșugurile tradiționale –

Această analiză nu ar fi fost posibilă fără sprijinul meșteșugarilor și organizațiilor membre în Coaliția de ONG-uri pentru susținerea meșteșugurilor tradiționale care ne-au furnizat informații prețioase. Le muțumim și le suntem recunoscători pentru sprijinul acordat și contribuțiile aduse în contextul elaborării prezentei analize.

Meșteșugurile tradiționale sub lupă – analiză documentată privind meșteșugurile tradiționale

CUPRINS

CAPITOLUL I ..................................................................................................................................................... 1

CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE ...................................................................................................................... 1

§1. Povestea proiectului .................................................................................. 1

§.2. Metodologia de cercetare ........................................................................... 2

2.1. Premisa ............................................................................................................................................ 2

2.2. Obiectivele ...................................................................................................................................... 3

2.3. Etapele ............................................................................................................................................. 3

CAPITOLUL II .................................................................................................................................................... 5

MEȘTEȘUGURILE LA NIVEL NAȚIONAL, EUROPEAN ȘI MONDIAL ........................................................... 5

§1. Organizații cu rol în promovarea nevoilor meșteșugarilor ..................................... 5

§2. Strategii, programe și proiecte ...................................................................... 8

2.1. Strategii, documente relevante în domeniu .......................................................................... 9

2.2. Proiecte și studii relevante în domeniu ................................................................................ 11

§3. Legislația relevantă la nivel național. Trecut și prezent ...................................... 13

3.1. Legislația în trecut ..................................................................................................................... 14

3.2. Legislația în vigoare .................................................................................................................. 15

§4. Propuneri legislative ................................................................................. 17

§5. Legislația relevantă la nivelul unor state europene ............................................ 21

5.1. Obiectivele legislației în materie ........................................................................................... 21

5.2. Formele juridice de organizare a activității meșteșugarilor tradiționali .................. 22

5.3. Procedurile de autorizare a activității meșteșugarilor ................................................... 24

5.4. Organismele de control ............................................................................................................. 29

CAPITOLUL III ................................................................................................................................................. 33

REZULTATELE CERCETĂRII SOCIOLOGICE ............................................................................................... 33

§1. Elementele componente ale cercetării ........................................................... 33

§2. Rezultatele obținute din răspunsurile la chestionare ......................................... 34

2.1. Apartenența la o asociație/cooperativă .............................................................................. 34

2.2. Principalele nevoi ale meșteșugarilor ................................................................................... 34

2.3. Contactul cu autoritățile publice locale și centrale ......................................................... 35

2.4. Principalele probleme pe care ar trebui să le rezolve o lege a meșteșugarilor ....... 36


2.5. Încrederea în viitorul meșteșugului tradițional ................................................................. 37

§3. Rezultatele obținute din focus group ............................................................. 37

3.1. O meserie din pasiune și pentru tradiție ............................................................................. 37

3.2. Ce este meșteșugarul tradițional ........................................................................................... 38

3.3. Principalele probleme pe care le întâmpină meșteșugarul tradițional ....................... 38

3.4. Soluțiile propuse de participanții la focus group .............................................................. 40

§4. Rezultatele obținute din interviurile în profunzime ........................................... 41

4.1. Importanța meșteșugului tradițional pentru România ..................................................... 41

4.2. Problemele meșteșugarilor din România .............................................................................. 41

4.3. Soluțiile propuse ......................................................................................................................... 43

CAPITOLUL IV ................................................................................................................................................ 46

CONCLUZII ...................................................................................................................................................... 46

§1. Unicitatea cercetării ................................................................................. 46

§2. Concluzii cu privire la cercetarea analitică și normativă ..................................... 46

§3. Concluzii cu privire la cercetarea sociologică ................................................... 50

Anexa 1 ...................................................................................................... 53

Definiţii ale meșteșugului tradițional din legislația statelor europene.......................... 53

Anexa 2 ...................................................................................................... 55

Membrii Coaliției de ONG-uri pentru susținerea meșteșugurilor tradiționale ................. 55

Surse bibliografice ......................................................................................... 56


1

CAPITOLUL I CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE

§1. Povestea proiectului

Prezenta analiză a fost elaborată în cadrul proiectului Politică publică pentru meșteșugul

tradițional implementat în parteneriat cu Ministerul Culturii și Identității Naționale și

Secretariatul General al Guvernului, proiect al cărui obiectiv principal îl reprezintă creşterea

capacităţii ONG-urilor relevante în domeniul meşteşugului tradiţional din România de a formula

şi promova o propunere alternativă de politică publică, inclusiv o propunere legislativă, în ceea

ce priveşte organizarea meşteşugarilor în vederea practicării activităţilor acestora ca profesiune

tradiţională. Inițiativa noastră vine ca răspuns la doua nevoi indentificate în sectorul de

activitate specific meșteșugurilor tradiționale și anume: lipsa unor măsuri/reglementări coerente

care să contribuie la prezervarea, promovarea și dezvoltarea meșteșugurilor tradiționale pe de o

parte și, pe de altă parte, lipsa unui cadru de colaborare și dialog între meșteșugarii tradiționali

și insituțiile publice relevante pentru acest sector de activitate cauzată atât de capacitatea

redusă a organizațiilor și meșteșugarilor de a se implica în luarea deciziilor publice dar și de

instituțiile publice care nu au inițiat politici publice sau acte normative bazate pe procese de

consultare reale care să vizeze îmbunătățirea meșteșugului tradițional din România.

Conștienți fiind că numai împreună cu organizațiile de profil putem reuși să propunem

factorilor de decizie şi societăţii cea mai potrivită politică publică în domeniul meșteșugurilor

tradiționale, în cadrul proiectului, a fost creată Coaliția de ONG-uri pentru susținerea

meșteșugurilor tradiționale formată din 20 de organizații direct interesate de îmbunătățire

reglementătilor din acest domeniu.

Pentru a atinge obiectivul principal al proiectului ne-am propus într-o prima fază să

îmbunătățim abilitățile și cunoștințele la nivelul membrilor Coaliției de ONG-uri pentru

susținerea meșteșugurilor tradiționale privind participarea publică, formularea, promovarea și

monitorizarea politicilor publice urmând ca, în a doua fază, să elaborăm o politică publică

alternativă privind organizarea meșteșugarilor în vederea practicării activității acestora ca

profesiune tradițională implicând în acest proces membrii Coaliției și partenerii proiectului -

Ministerul Culturii și Identității Naționale și Secretariatul General al Guvernului. Totodată

proiectul include o serie de acțiuni de promovare a acestei politicii publice alternative dar și

întâlniri publice de consultare a factorilor interesați (instituții publice centrale și locale,

asociații, cooperative meșteșugărești etc).


2

Pornind de la prevederile politicii publice alternațive ne-am propus ca, în ultima fază a

proiectului, să elaborăm o propunere legislativă privind organizarea meşteşugarilor în vederea

practicării activităţilor acestora ca profesiune tradiţională pe care să o supunem atenției mai

multor parlamentari cu scopul de a introduce propunerea legilativă în procesul legislativ.

Pentru fundamentarea politicii publice alternative privind organizarea meşteşugarilor în

vederea practicării activităţii acestora ca profesiune tradiţională a fost elaborată prezenta

analiză care reliefează, pe de o parte, principalele nevoi și probleme pe care le întâmpină

meșteșugarii tradiționali în derularea activității lor specifice și, pe de altă parte, prezintă

reglementările naționale și europene cu incidență în domeniul meșteșugului traditional precum și

o serie de proiecte și initiative care pot servi drept exemple de bună practică pentru

consolidarea sectorului meșteșugurilor tradiționale.

§.2. Metodologia de cercetare

2.1. Premisa

Una dintre problemele principale pe care le-a ridicat de la bun început analiza nevoilor

meșteșugarilor tradiționali din România este faptul că nu există o definiție acceptată și

coerentă a meșteșugul tradițional.

Așa cum vom observa pe parcursul lecturii prezentei analize, meșteșugul tradițional este

greu de definit chiar de către cei care îl practică, fiind mai degrabă un complex atipic de relații

economice și culturale în căutare de recunoaștere legală decât o necesitate instituțională de

reglementare.

Deși a fost reglementat la un moment dat și în România, meșteșugul tradițional nu își

găsește în prezent consacrarea într-un act normativ (nici la nivel de legislație primară, nici la

nivel de legislație secundară).

Conform premisei epistemologice principale a metodologiei de cercetare, chiar dacă un

fenomen social nu a fost niciodată sau nu mai este normativizat, acest lucru nu înseamnă că

fenomenul respectiv a încetat să existe sau că va înceta să existe.

Din acest motiv, obiectivele, etapele și tipurile de investigație au urmărit, pe de o parte,

identificarea elementelor esențiale, specifice ale meșteșugului tradițional și, pe de altă parte,

identificarea problemelor principale pe care le întâmpină în practică meșteșugarii tradiționali din

România, unele dintre aceste probleme putând fi soluționate prin intervenția instituțiilor de

reglementare ale statului.


3

2.2. Obiectivele

Metodologia de cercetare a cuprins în mod necesar și complementar două activități. Pe de

o pare, au fost colectate cele mai relevante date și informații cu privire la fenomenul cultural,

normativ și economic al meșteșugului tradițional din țară și din alte state membre ale Uniunii

Europene. Pe de altă parte, prin raportare la datele și informațiile colectate, au fost stabilite

metodele de cercetare sociologică potrivite și posibile pentru identificarea celor mai importante

nevoi ale meșteșugarilor tradiționali din România.

În ultimă instanță ne-a interesat să identificăm, din ansamblul nevoilor meșteșugarilor

identificate, pe cele care pot fi soluționate prin formularea și adoptarea unei politici publice

coerente, respectiv prin intermediul unei reglementări la nivel primar (o lege a meșteșugarilor

tradiționali).

De asemenea, ne-a interesat să identificăm, din perspectivă normativă, care sunt

reglementările pentru organizarea și funcționarea activității meșteșugarilor tradiționali, astfel

încât, pe de o parte, să fie respectate dispozițiile constituționale și, pe de altă parte, să se

asigure garantarea, protejarea și promovarea identității culturale prin produse rezultate din

activități creatoare.

2.3. Etapele

A. O cercetare analitică și normativă în trei etape:

A1. Identificarea și studiul documentelor relevante care au fost redactate la nivel

național, european și internațional cu privire la meșteșugul tradițional, precum și cele mai

importante probleme ale meşteşugarilor tradiționali

Au fost avute în vedere studii generale sau de caz, rapoarte, analize, elaborate de

structuri ale Uniunii Europene, organizații internaționale guvernamentale sau neguvernamentale,

asociații, fundații și alte organizații din țară sau din străinătate.

A2. Analiza legislației în vigoare și a inițiativelor legislative cu impact asupra activității

meșteșugarilor tradiționali

Au fost avute în vedere analiza dispozițiilor din legislația românească cu impact asupra

activității meșteșugarilor tradiționali din perspectiva organizării juridice și funcționării efective a

activității specifice, precum și din perspectiva reglementărilor în materie fiscală aplicabile

acestor activități.

A3. Analiza comparată a legislației specifice cu privire la meșteșugarii tradiționali din

alte state membre ale Uniunii Europene

Au fost avute în vedere identificarea și analizarea conținutului legilor speciale adoptate la

nivelul unor state membre ale Uniunii Europene cu privire la organizarea și funcționarea


4

activităților meșteșugarilor tradiționali. Accentul a căzut pe legislația acelor state cu o tradiție

în domeniul meșteșugului tradițional și a căror legislație a fost de multe ori sursă de inspirație

pentru activitatea de legiferare din România (de ex., Franța, Germania, Spania, Italia, Marea

Britanie, Polonia, Cehia, Ungaria).

B. O cercetare sociologică în trei etape:

B1. Formularea și aplicarea unui chestionar pentru meșteșugari tradiționali din România

Chestionarul a fost transmis spre completare prin intermediul asociațiilor membre în

Coaliția de ONG-uri pentru susținerea meșteșugurilor tradiționale, prin activarea rețelelor lor de

contacte relevante dar și către alte entități juridice din domenii diferite de meșteșug tradițional

precum: asociații de meșteșugari, societati comerciale, cooperative meșteșugărești, persoane

fizice autorizate etc.

B2. Organizarea unui focus grup cu meșteșugari din domenii diferite de meșteșug

tradițional

A fost avut în vedere un grup format din meșteșugari tradiționali desemnați de structuri

asociative din domenii diverse de meșteșug tradițional. Discuțiile s-au purtat pe baza unui ghid

de interviu care a cuprins întrebări cu privire la aspectele abordate în prima etapă de cercetare

(pct. B.1.), acestea fiind calibrate cu luarea în considerare a răspunsurilor primite la

chestionarele completate de meșteșugarii tradiționali.

B3. Realizarea unor interviuri de cercetare în profunzime cu reprezentanți ai

organizațiilor membre în Coaliția de ONG-uri pentru susținerea meșteșugurilor tradiționale

Pe baza răspunsurilor primite în cadrul etapelor de cercetare de la pct. B1 și B2, s-a

elaborat un ghid de interviu care a avut ca obiectiv discutarea în amănunt cu reprezentanții

organizațiilor membre în Coaliție a celor mai importante probleme ale meșteșugarilor tradiționali

care pot fi soluționate printr-o politică publică și o lege specială, inclusiv aspecte care țin de

conținutul potențial al unei asemenea legi.


5

CAPITOLUL II

MEȘTEȘUGURILE LA NIVEL NAȚIONAL, EUROPEAN ȘI

MONDIAL

§1. Organizații cu rol în promovarea nevoilor meșteșugarilor

Meşteşugurile sunt un fragment important al vieţii culturale şi economice a unei ţări, ele

având un rol catalizator pentru dezvoltarea economiei inclusiv în sensul reducerii şomajului,

mobilizării resurselor şi încurajării investiţiilor.

Meșteșugul tradițional reprezintă un segment important nu numai la nivel european, ci și

la unul global. Rolul acestuia în dezvoltarea economică a societăților, fie prin crearea de locuri

de muncă, fie prin contribuţia la dezvoltarea turismului, a fost recunoscut pe plan internaţional

de foarte mult timp1.

La nivelul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) se

pune accent pe necesitatea promovării și protejării meșteșugului tradițional, în special pe

elementul cultural care presupune promovarea identității culturale a grupurilor și a indivizilor:

„cultura tradiţională şi populară este ansamblul creaţiilor unei comunităţi culturale fondată pe

tradiţie, exprimată de un grup sau de un individ şi recunoscută ca răspunzând aşteptărilor

comunităţii atât ca expresie a identităţii culturale şi sociale, cât şi ca norme şi valori transmise

oral prin imitaţie sau alte maniere. Formele sale cuprind, între altele, limba, literatura, muzica,

dansul, jocurile, mitologia, riturile, cutumele, artizanatul, arhitectura şi alte arte”2.

La nivel internațional, printre primele eforturi pentru dezvoltarea meşteşugurilor s-au

înregistrat și cele din 1964, când Aileen Vanderbilt Webb a fondat Consiliul Mondial al

Artizanatului (WCC), organizaţie nonprofit recunoscută şi de UNESCO. Obiectivul principal al

acestuia a fost de a încuraja contactele dintre meștesugari din diferite țări cu scopul de a face

schimb de idei și tehnici și de a păstra și transmite generațiilor viitoare artele populare având în

vedere tendinţa globală de uitare sau chiar dispariție a unor ocupaţii tradiţionale. Membrii

organizației sunt meşteşugari individuali sau cooperative, iar pricipalele sale atribuții vizează

crearea de rețele internaționale specializate, dezvoltarea de programe de cooperare

internațională și activități de lobby.

1 Legislația europeană privind meșteșugurile, Departamentul de studii parlamentare şi politici UE – Direcţia studii şi documentare legislativă, Camera deputaților, martie 2018, p. 5; 2 Legislația europeană privind meșteșugurile, Departamentul de studii parlamentare şi politici UE – Direcţia studii şi documentare legislativă, Camera deputaților, martie 2018, p. 5;


6

Unul dintre rezultatele Consiliului Mondial al Artizanatului a fost adoptarea Cartei

Meşteşugurilor și semnarea acesteia de către multe entități din întreaga Europă3. Carta a avut

rolul de recunoaștere a celor trei valori ale meşteşugurilor (economică, socială şi culturală) şi de

expunere a unor propuneri pentru sprijinirea acestora (promovare şi comunicare,

internaţionalizare şi comercializare, cercetare şi inovare, formare, educaţie, turism, muzee).

Totodată, în 2010, la iniţiativa Iranului, 10 iunie a fost desemnată ziua mondială a meşteşugurilor

de către Consiliul Mondial al Artizanatului.

Chiar dacă organizația a fost înființată de o americancă, în cadrul acesteia s-a putut

remarca o implicare puternică a membrilor europeni, ceea ce a făcut ca în anul 1978 să se

formeze Consiliul European pentru Meşteşuguri4. Obiectivul acestuia a fost de a lupta împotriva

efectelor negative pe care creșterea producţiei industriale de produse de artă populară (cel mai

adesea fabricate în și importate din China) și dispariţia treptată a produselor autentice unicat le-

ar putea avea asupra meșteșugurilor tradiționale.

În prezent există cinci filiale regionale ale meșteșugarilor în structura Consiliului Mondial,

câte unul pentru fiecare continent (Europa, America de Nord, America Latină, Asia și Africa).

La nivelul Uniunii Europene, instituţiile comunitare recunosc importanţa meşteşugurilor şi

acordă sprijin dezvoltării acestui sector. Astfel, activitățile desfășurate de Directoratul

Întreprinderi şi Industrie sunt în mare măsură legate de eliminarea obstacolelor şi a provocărilor

întâlnite de meşteşugari şi întreprinderile meşteşugăreşti. În acest sens sunt încurajate soluţii de

înțelegere a sectorului prin redactarea de studii, susținerea de conferinţe şi statistici. De

asemenea, se urmărește creşterea capacităţii de dezvoltare a meşteşugarilor pe piaţa internă și

promovarea unui mediu legislativ mai bun pentru aceste activităţi, servicii de suport etc5.

Totodată, Directoratul Educaţie şi Cultură joacă rolul de sprijin al sectorului prin

activități culturale şi educaţionale, încurajând acţiunile de promovare a specificului zonal,

precum şi mobilităţile internaţionale pentru ucenici şi formatori6.

O altă structură la nivel european cu atribuții în domeniul meșteșugurilor este Academia

Europeană de Artizanat (Academia Avignon) ce are atribuții legate în special de păstrarea

patrimoniului cultural, elaborând strategii cu rol de recomandări pentru organizațiile la nivel

național și pentru recuperarea meșteșugurilor tradiționale.

Având în vedere faptul că pentru Comisia Europeană, întreprinderile meşteşugăreşti sunt

microîntreprinderi sau mini-întreprinderi, amintim faptul că la nivelul Uniunii există o legislație

3 http://wcc-europe.org

4 Vezi detalii la http://wcc-europe.org 5 Legislația europeană privind meșteșugurile, Departamentul de studii parlamentare şi politici UE – Direcţia studii şi documentare legislativă, Camera deputaților, martie 2018, p. 6; 6 Legislația europeană privind meșteșugurile, Departamentul de studii parlamentare şi politici UE – Direcţia studii şi documentare legislativă, Camera deputaților, martie 2018, p. 6;


7

specifică micilor afaceri (Small Business Act - SBA)7, care este un cadru general al politicii

europene în domeniul întreprinderilor mici și mijlocii. Scopul acestei legislații este de a

îmbunătăți abordarea problemei antreprenoriatului în Europa, de a simplifica reglementările

pentru întreprinderile mici și mijlocii, eliminând barierele din calea dezvoltării acestui sector

economic. În 2011 s-a inițiat o revizuire a acestei legi, în acest sens având loc un amplu proces

de consultare publică, care a durat până în 2014 și a avut ca rezultat înregistrarea unui progres

de Comisia Europeană, un salt înainte în ceea ce priveşte îmbunătăţirea mediului de afaceri.

La nivel național, de-a lungul timpului, și-a făcut remarcată prezența pe scena

meștesugurilor tradiționale o serie de organizații care au venit în sprijinul persoanelor care

încearcă să mențină vie o parte din tradițiile românești.

În acest sens, am putea menționa faptul că în 1879 și-a făcut apariția o primă cooperație

meșteșugărească – Societatea meseriașilor de încălțăminte, la București. De asemenea, o

importantă cooperație meșteșugărească este Uniunea Națională a Cooperației Meșteșugărești –

UCECOM, înființată în 1951 și reorganizată în 2006 în baza Legii nr. 1/2005 (ce vine să definească

societățile cooperative meșteșugărești ca „asociații de persoane fizice care desfășoară în comun

activități de producție, de comercializare a mărfurilor, de executare de lucrări și prestări de

servicii, care contribuie, direct sau indirect, la dezvoltarea activităților meșteșugărești ale

membrilor lor cooperatori”8). Încă de la începuturi, rolul UCECOM-ului a fost acela de

organizație de reprezentare a cooperației meșteșugărești atât la nivel național, cât și

internațional, ea fiind constituită „cu scopul de a asigura reprezentarea şi promovarea

intereselor economice, sociale şi culturale ale cooperatorilor şi ale membrilor asociaţi în relaţiile

cu administraţia publică, cu autoritatea de stat, cu alte persoane fizice şi/sau juridice, publice

sau private,cu organismele internaţionale similare, precum şi pentru susţinerea şi promovarea

principiilor cooperatiste”9.

Camera Meșteșugarilor este o asociație din Satu Mare, înființată în 2008, după modelul

german unde o astfel de asociație funcționează de peste 100 de ani. Scopul principal al Camerei

Meșteșugarilor este acela de promovare a micilor întreprinzători din domeniul meșteșugurilor și a

tot ceea ce reprezintă această tradiție, astfel încât aceștia să își recâștige poziția importantă pe

care o au în societatea românească. Asociația s-a remarcat în domeniu prin intermediul

propunerii legislative ce stabilea cadrul normativ pentru întreprinderilor meșteșugărești și

organizarea meșteșugarilor.

7 https://ec.europa.eu/growth/smes/business-friendly-environment/small-business-act_en. 8 Extras din Legea nr. 1 din 21 februarie 2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, cu

modificările și completările ulterioare 9 Mai multe informații la: http://www.ucecom.ro


8

O altă organizație destul de activă în domeniul meșteșugurilor este și Asociația Meșterilor

Populari din Moldova ce are ca obiectiv principal identificarea meșterilor populari. Website-ul

organizației reprezintă o sursă importantă pentru informații referitoare la datele de contact și

domeniul de activitate a unor zeci de meșteri din zona Moldovei10.

În România însă, pe lângă entitățile mai sus-menționate, există numeroase organizații /

asociații private ce și-au adus sau își propun să își aducă aportul în sprijinirea dezvoltării

meșteșugurilor.

De asemenea, menționăm faptul că în cadrul prezentului proiect a fost creată Coaliţia de

ONG-uri pentru susţinerea meşteşugurilor tradiţionale, coaliție ce urmăreşte creșterea

capacității structurilor reprezentative neguvernamentale din domeniul meșteșugului tradițional

din România de a formula și promova propuneri de politică publică alternativă, inclusiv propuneri

legislative cu privire la organizarea meșteșugarilor în vederea practicării activității acestora ca

profesiune tradițională (a se vedea Anexa 2 – Lista organizațiilor membre în Coaliția de ONG-uri

pentru susţinerea meşteşugurilor tradiţionale).

Totodată, la nivel național, trebuie remarcat faptul că cele mai importante activități

derulate pentru înțelegerea, organizarea, reprezentarea și promovarea intereselor și nevoilor

meșteșugarilor tradiționali au fost inițiate la nivelul societății civile, prin intermediul asociațiilor

și fundațiilor înființate pentru promovarea și protejarea activităților creatoare care țin de

specificul cultural local, regional sau național. Amintim aici, cu titlu de exemplu, fără a fi însă

exhaustivi, Asociaţia Meşterilor Populari din Bucovina, Asociaţia Romano ButiQ, Asociaţia

Creatorilor Populari din România etc. Trebuie menționat și faptul că societatea civilă implică în

problematica meșteșugurilor și autoritățile locale (primării, Consilii Județene etc.) prin

intermediul proiectelor cu finanțare de la bugetul de stat sau din fonduri europene, acestea

reprezentând principala modalitate de promovare a acestor practici tradiționale.

Pe lângă organizațiile mai sus-menționate, precizăm faptul că în România, deși nu există

statistici în acest sens, există o serie de meșteșugari care își desfășoară activitatea sub alte

forme de organizare juridică (persoane fizice autorizate, societăți economice, cooperative

meșteșugăreșți etc.).

§2. Strategii, programe și proiecte

Domeniul meșteșugurilor și nevoia de dezvoltare a acestuia se regăsesc în zona de interes

a multor actori atât la nivel guvernamental, dar mai ales la nivelul reprezentanților societății

civile.

10

Mai multe informații pe www.mesteri-populari.ro


9

2.1. Strategii, documente relevante în domeniu

De-a lungul timpului au fost demarate mai multe activități și acțiuni strategice, atât la

nivelul societății civile, cât și la nivel guvernamental în vederea articulării și promovării

intereselor și nevoilor meșteșugarilor tradiționali. În acest sens, amintim, pe scurt, o serie de

strategii și documente relevante cu privire la tematica meșteșugului tradițional din România:

(i) Strategia pentru cultură și patrimoniu național 2016-202211 -

document ce subliniază nevoile și prioritățile privind conservarea și promovarea

meșteșugurilor tradiționale; in acest sens, accentul cade asupra unor proiecte-

pilot/programe-cadru de dezvoltare locală şi regională care să integreze

dimensiunea conservării şi cea a transmiterii către generaţiile următoare a

patrimoniului cultural imaterial – practici asociate meşteşugurilor tradiţionale.

(ii) Strategia Guvernului României de incluziune a cetățenilor români

aparținând minorității rome pentru perioada 2015-202012 - una dintre măsurile

propuse în cadrul strategiei se referă la păstrarea, dezvoltarea şi promovarea

meşteşugurilor tradiţionale rome.

(iii) Acordul de Parteneriat cu România, 2014-202013 - vizează în mod

deosebit dezvoltarea locală și sprijinul pentru populația romă care poate fi

canalizat prin acțiuni care urmăresc stimularea cu precădere a activităților

tradiționale și specifice acestei comunități, cum ar fi meșteșugurile și alte

activități propuse în cadrul strategiilor de dezvoltare locală, sprijinirea asociațiilor

meșteșugărești ale minorităților rome, organizarea unor campanii de stimulare și

informare cu privire la oportunitățile de finanțare, precum și a angajaților

interesați de angajarea romilor.

(iv) Planul de Guvernare 2017 – 2020 – acesta subliniază necesitatea

adoptării unei legi a meșteșugarilor vizând, în principal, prezervarea și

promovarea meseriilor tradiționale în România.

O tendință favorabilă în ceea ce privește dezvoltarea domeniului meșteșugurilor în

România este dată și de diversele programe de finanțare ce pot fi accesate atât de organizații

neguvernamentale ce doresc să sprijine și promoveze sectorul, cât și de meșteșugarii organizați

sub diverse forme din punct de vedere juridic. Printre principalele astfel de programe amintim:

11 http://www.cultura.ro/sites/default/files/inline-files/_SCPN%202016-2022inavizare.pdf; 12 http://www.anr.gov.ro/docs/Site2014/Strategie/Strategie_final_18-11-2014.pdf; 13 http://www.fonduri-ue.ro/acord-parteneriat;


10

(i) Programul naţional multianual pentru susţinerea meşteşugurilor şi artizanatului.

Procedura de implementare a acestui program a fost aprobată în 2013 prin ordin

de ministru, iar de atunci se organizează anual. Obiectivul principal al schemei de

minimis acordate prin intermediul acestui program este reprezentat de

„stimularea dezvoltării meşteşugurilor şi a micii industrii din România, a întăririi

clasei de mici meşteşugari şi artizani, care îşi desfăşoară activitatea individual sau

organizat prin intermediul asociaţiilor ori al altor organizaţii, în special în

localităţile rurale, dar şi în cele urbane, protejarea meseriilor care presupun un

număr mare de operaţii executate manual în practicarea lor şi relansarea

serviciilor şi a produselor realizate de aceştia, în special a celor cu specific

tradiţional, inclusiv obiecte de artă populară şi artizanat, promovarea acestor

produse şi servicii pe pieţele naţionale şi internaţionale”14. Obiectivul specific al

programului vizează organizarea unui Târg Național pentru Artizanat și Meşteşuguri

în vederea susținerii micilor meșteșugari în promovarea și conservarea produselor

proprii și promovării mai largi a tradițiilor autohtone, obiectiv ce poate fi atins

prin acțiuni de tipul stimulării cererii interne de servicii și produse care presupun

un grad important de prelucrare manuală; creșterii vizibilității pe piață atât a

meșteșugarilor, cât și a produselor și serviciilor furnizate de aceștia; dezvoltării

contactelor de afaceri și stabilirea unor legături parteneriale; promovării

serviciilor și produselor realizate apelându-se la tehnologii tradiționale și având o

componentă de prelucrare manuală semnificativă.

(ii) Finanțările oferite de Administrația Fondului Cultural Național (instituție publică

autonomă aflată în subordinea Ministerului Culturii) organizațiilor

neguvernamentale și persoanelor juridice de drept privat în vederea implementării

de programe, proiecte și acțiuni culturale, scopul acestora fiind de a susține

creaţia contemporană românească și valorizarea patrimoniului, ce contribuie la

buna înţelegere a fenomenelor artistice precum şi la accesul cât mai larg al

publicului la cultură.15 Sunt sprijinite proiecte culturale pentru arii tematice

precum: arte vizuale, teatru, muzică, dans, educație prin cultură, intervenție

culturală etc.

(iii) Programul RO Cultura - „Antreprenoriat cultural, patrimoniu cultural și schimb

cultural”, program gestionat de Unitatea de Management a Proiectului (UMP) din

cadrul Ministerului Culturii și Identității Naționale în parteneriat cu Directoratul

14

Mai multe informații se găsesc la http://www.aippimm.ro/categorie/programe/programul-pentru-mestesuguri-si-artizanat-2018/ 15

www.afcn.ro


11

pentru Patrimoniu Cultural din Norvegia și Consiliul Artelor din Norvegia –

programul vizează și îmbunătățirea accesului la cultură prin consolidarea

antreprenoriatului cultural, dezvoltarea audienței și a publicului și sprijinirea

inițiativelor culturale despre minoritatea romă și poate fi accesat de

instituții/autorități publice, organizații neguvernamentale sau IMM-uri16.

2.2. Proiecte și studii relevante în domeniu

La nivel național au fost implementate mai multe proiecte ce au avut un anumit impact

asupra domeniului meșteșugurilor și a reglementării acestuia. Printre acestea, am putea

menționa unele care furnizează informații utile în vederea elaborării unei politici publice pentru

meșteșugurile tradiționale. Primul este proiectul Harta meșteșugarilor17. Este un proiect recent,

din 2018, desfășurat în cadrul evenimentelor lansate în Anul European al Patrimoniului și care a

reunit mai mulți parteneri: Institutul Național al Patrimoniului, Fundația Pro Patrimonio,

Asociația Artis Peritia, Asociația ARCHE, Asociația Maria și Asociația Reener Ländchen. Rezultatul

acestui proiect este o hartă interactivă online, unde se pot găsi informații despre meșteșugari din

diferite zone ale ţării. Proiectul se dovedește util având în vedere faptul că furnizează informații

cu privire la tipurile de meșteșuguri, zona în care se realizează și persoanele care le practică.

Un alt proiect nou ce vizează realizarea unei hărți interactive este si cel al Asociației

Ordinul Arhitecților din România prin Grupul de lucru RURAL, hartă interactivă ce va conține

informații de contact ale unor meșteri în construcții18. Menționăm faptul că harta meșterilor

vizează inclusiv atingerea zonei de meșteșuguri emergente, o activitate în acest sens fiind, de

exemplu, cea de confecționare a termoizolanților din materiale tradiționale (cânepă, lână etc.).

Punctul de plecare al proiectului a fost reprezentat de recomandările făcute tuturor țărilor

europene de către Comisia Europeană în urma dialogului purtat cu o serie de ONG-uri și instituții

culturale în toamna anului 2017. Dialogul a avut ca temă meseriile tradiționale și emergente din

domeniul patrimoniului cultural, iar recomandările pot reprezenta un punct de plecare în

elaborarea unei politici publice privind meșteșugurile19.

O structură pentru articularea și promovarea intereselor meșteșugarilor a fost creată prin

Proiectul România Tradiţiilor Creative care beneficiază de înaltul patronaj al Reprezentanței

Comisiei Europene în România și de sprijinul Administrației Fondului Cultural Național. Astfel,

Forumul Tradiţiilor Creative s-a născut ca urmare a existenței unei producții artistice aflate la

16

https://www.ro-cultura.ro/despre/programul-ro-cultura 17 Pentru detalii, vezi https://www.hartamestesugarilor.ro/. 18

Informațiile vor disponibile pe https://hartamesterilorconstructii.ro/ 19

http://www.voicesofculture.eu/wp-content/uploads/2017/12/VoC-Skills-and-training-Final-report-with-Appendix1.pdf


12

granița dintre meșteșuguri și industrii creative, care îmbină creativ resurse materiale și

imateriale tradiționale cu design și tehnologii actuale20.

Forumul Tradițiilor Creative a reușit să faciliteze conștientizarea existenței acestui

sector, la care participă un număr mare de persoane și asociații. Expunerea unor produse

rezultate în urma acestui tip de producție artistică al unor tradiții creative, conferințele și

mesele rotunde tematice care au implicat și actori-cheie din domenii conexe au slujit la

conturarea unor acțiuni de networking. Participarea unor reprezentanți ai Comisiei Europene la

evenimentele organizate în cadrul Forumului a confirmat importanța europeană a demersului

societății civile și semnificația sa în politicile culturale ale UE, mai ales în contextul Anului

European al Patrimoniului Cultural care s-a deschis în 2018.

Pentru viitor, închiderea primei ediţii a Forumului înseamnă deschiderea Reţelei

Tradiţiilor Creative care îşi va desfăşura activitățile sub coordonarea unui colegiu director cu

funcții consultative. În cadrul acestei rețele se vor dezbate și se vor difuza posibile strategii și

tactici de dezvoltare ale domeniului de lucru. Anual se vor desfăşura ediţii ale Forumului

Tradiţiilor Creative susţinute de o platformă electronică, de un spaţiu de expuneri tematice şi de

o echipă de voluntari.

Prin intermediul proiectului „MADE IN RURAL”, proiect coordonat de organizația World

Vision, s-a creat și o primă rețea națională de meșteșugari rurali. Scopul acestei rețele a fost

acela de a contribui la revigorarea meșteșugurilor tradiționale în zone rurale, în vederea

dezvoltării economice a acestor comunități.

În ceea ce priveșțe studiile în domeniu, îl amintim pe cel rezultat în cadrul proiectului

„Dezvoltare rurală durabilă prin revitalizarea meșteșugurilor” implementat de către Asociația

Pakiv ca beneficiar prin intermediul Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor

Umane 2007 – 2013 – „Strategia de dezvoltare a iniţiativelor regionale şi locale privind

meşteşugurile în Regiunea de Vest”21. Scopul studiului a fost acela de a expune propuneri de

măsuri la nivel local şi regional pentru dezvoltarea sectorului meşteşugurilor în Regiunea Vest din

România. S-a arătat în cadrul studiului că „[M]eșteșugurile reprezintă o parte importantă a vieții

culturale și economice a unei țări, respectiv regiuni, iar buna funcționare a meșteșugurilor

reprezintă un catalizator pentru dezvoltarea economiei și implicit a reducerii șomajului,

mobilizării resurselor și încurajării investițiilor”. De asemenea, documentul conţine descrieri

succinte despre cele mai răspândite meşteşuguri de pe teritoriul României, oferă exemple de

proiecte care au obiectivul de a sprijini dezvoltarea sectorului meşteşugurilor (spre exemplu:

MEȘTERUL TURISTIC, BRESLELE BRASOVENE ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE, „Politici

20 Vezi documentul Forumul Tradiţiilor Creative – perspective, 2018, p. 1. 21 Vezi http://mestesuguri-rurale.ro/images/documente/strategie-vest-mes_opt.pdf.


13

antreprenoriale inovative în sectorul meşteşugurilor” etc.). Studiul prezintă situaţia reală prin

plasarea meșteșugurilor la nivel național și european, documente programatice și inițiative

relevante, dar şi prin redarea nivelului vieții economice, sociale, culturale a regiunii Vest și a

locului meșteșugurilor în acest ansamblu. Sunt prezentate obiectivele strategiei, dar şi

inițiativele locale și regionale în domeniul meșteșugurilor în Regiunea Vest, precum şi

modalităţile de implementare a acestor strategii.

Un alt studiu relevant în domeniu este și cel elaborat în cadrul proiectului „Romano Cher

– Casa Romilor” coordonat de către K Consulting Management and Coordinatio, intitulat „Romano

ButiQ – studiu despre meșteșugurile rome”22. În cadrul studiului sunt prezentate, detaliat, o serie

de meșteșuguri practicate de membrii etniei rome, modalitățile în care aceștia s-au adaptat la

economia concurențială / cerințele actuale ale pieței, modalitățile prin care au fost sprijiniți

meșteșugarii în cadrul proiectului.

Studiul și concluziile acestuia au reprezentat și un punct de plecare pentru

crearea Meșteshukar ButiQ (MBQ) care este o rețea de întreprinderi de economie socială ce a

reușit revalorizarea meseriilor tradiționale rome. Obiectele comercializate de Mesteshukar ButiQ

reprezintă reinterpretarea meșteșugului tradițional, reunind tehnici tradiționale, vechi de sute

de ani cu designul contemporan.

„Meșteșuguri tradiționale din Delta Dunării”23 reprezintă un alt raport de cercetare ce a

avut drept obiectiv analizarea tehnicilor și simbolurilor practicate în meșteșugurile tradiționale

din zona Deltei Dunării, acordându-se o atenție deosebită motivelor populare întâlnite. În acest

sens, sunt detaliate tipurile de meșteșuguri întâlnite în zona de cercetare, în finalul studiului

prezentându-se și câteva măsuri pentru valorificarea și conservarea patrimoniului etnografic

identificat. Studiul a fost elaborat în cadrul proiectului DeltaCrafts.

§3. Legislația relevantă la nivel național. Trecut și prezent

În plan național, de-a lungul timpului, au fost promulgate legi care au venit în sprijinul

exercitării meseriilor de tipul meșteșugurilor tradiționale, însă nu există încă o lege care să

definească activitatea propriu-zisă, de meșteșugărit/artizanat, sau noțiuni de tipul: meșter,

artizan etc.

22

https://issuu.com/romanobutiq/docs/romano_butiq-_studiu_despre_mestesu/5 23

https://www.researchgate.net/publication/308699928_MESTESUGURI_TRADITIONALE_DIN_DELTA_DUNARII_RAPORT_DE_CERCETARE


14

3.1. Legislația în trecut

În Legea nr. 13/1968 cu privire la exercitarea meseriilor de către meșteșugari în ateliere

proprii24 nu era reglementată o definiţie a meşteşugarului sau a meşteşugului. De altfel, Legea

nr. 13/1968 a vizat toate categoriile de activități meșteșugărești care se realizează în ateliere

proprii, însă nu și activitatea specifică (meșteșug tradițional).

În schimb, ceea ce reglementa Legea din 1968 erau condiţiile de autorizare și funcţionare

pentru meșteșugari care își desfășurau activitatea în ateliere proprii.

Astfel, cartea de meşteşugar se acorda persoanelor cu pregătire profesională necesară, cu

vechime în meserie şi care treceau un examen în faţa unor comisii instituite în acest scop de

organele teritoriale ale Ministerului Muncii. Cartea de meșteșugar putea fi acordată persoanelor

cu pregătire tehnică de specialitate medie sau superioară, precum și persoanelor care posedau

carte de meșter eliberată în temeiul vechilor reglementări (carte de meșteșugar eliberată în

baza Legii pentru pregătirea profesională și exercitarea meseriilor, din 30 aprilie 1936), fără a

mai fi necesar examenul amintit mai sus.

Pentru a coordona înființarea atelierelor meșteșugărești cu cerințele efective ale

populației, exercitarea meseriilor în ateliere proprii sau la domiciliul clientului se făcea pe baza

unor autorizații eliberate de comitetele executive ale consiliilor populare ale municipiilor,

orașelor și sectoarelor municipiului București sau comunelor în care solicitantul urma să-și

stabilească atelierul. Pentru anumite categorii de meșteșugari, stabilite de organele care

emiteau instrucțiuni de aplicare a prevederilor noii reglementări, autorizația se elibera de

consiliile populare județene sau al municipiului București.

Autorizațiile se puteau elibera și altor categorii de persoane, pentru exercitarea unor

meserii care nu necesitau o calificare specială (olari, dogari, cioplitori în piatră și alții) fără a fi

necesar examenul de verificare a cunoștințelor profesionale.

Meșteșugarii aveau dreptul să execute în limitele obiectului activității prevăzut în

autorizația de exercitare a meseriei, produse, prestări de servicii, lucrări pentru deservirea

populației, precum și dreptul de a desface bunurile produse în cazul în care acest drept era

prevăzut în autorizație.

Meșteșugarii puteau fi ajutați de membrii lor de familie și puteau pregăti ucenici în

atelierele lor. Ucenicii se bucurau de toate drepturile și aveau toate obligațiile ca și ucenicii din

organizațiile socialiste, conform dispozițiilor legale care reglementau ucenicia la locul de muncă.

Meșteșugarii cu ateliere proprii erau asigurați obligatoriu în asigurările sociale din

cooperația meșteșugărească, în care scop vărsau o cotă la fondurile de asigurări, calculată la

24 Legea a fost publicată în Buletinul Oficial nr. 64 din 15 mai 1968 și a fost abrogată prin Legea nr.120/2000 privind declararea ca abrogate a unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 12 iulie 2000.


15

venitul profesional impozabil. În aceste asigurări erau incluși și ucenicii, precum și cei care

lucrau în atelierele meșteșugărești după terminarea uceniciei, plata cotizației la fondul de

asigurări urma să fie suportată de meșteșugari.

Exercitarea meseriei în alte condiții decât cele prevăzute în autorizația de funcționare

constituia contravenție și se sancționa ca atare. Totodată, autorizația putea fi retrasă în caz de

abateri repetate. Practicarea meseriei fără autorizație de funcționare era calificată infracțiune

și se sancționa potrivit legii penale.

În vederea îndrumării activității meșteșugarilor care lucrau în ateliere proprii și pentru

sprijinirea acestora în exercitarea meseriei, s-au înființat comisii ce funcționau pe lângă Uniunea

Centrală a Cooperativelor Meșteșugărești și uniunile județene ale cooperativelor meșteșugărești.

3.2. Legislația în vigoare

În prezent, în baza legislației în vigoare, practicarea unei meserii de tipul meșteșugurilor

este permisă atât persoanelor fizice, cât și celor juridice. Pe lângă formele juridice sub care se

pot organiza, persoanele care practică un meșteșug trebuie să țină cont atât de aspectele

financiar-contabile prevăzute pentru fiecare categorie în Codul Fiscal, cât și de alte reglementări

/ modalități de obținere a unor autorizații în funcție de domeniul specific de activitate.

3.2.1. Legea nr. 1/2005

Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei25 are aplicabilitate și în

materia meşteşugurilor tradiţionale, dar nu definește nici conceptul de meșteșugar tradițional,

nici pe cel de meșteșug tradițional.

Prin lege este reglementat cadrul general de organizare şi funcţionare a cooperaţiei.

Conform art. 2 din prezenta lege: Cooperația reprezintă un sector specific al economiei care

funcționează prin societăți cooperative și alte forme de asociere a acestora la nivel teritorial și

național. Totodată, conform art. 4 care face referire la formele de organizare ale societăților

cooperative de gradul 1 se face referire la societăți cooperative meșteșugărești ca fiind

“asociații de persoane fizice care desfășoară în comun activități de producție, de comercializare

a mărfurilor, de executare de lucrări și prestări de servicii, care contribuie, direct sau indirect,

la dezvoltarea activităților meșteșugărești ale membrilor lor cooperatori;”

În corpul legii se explică semnificaţia unor termeni precum: act constitutiv al societății

cooperative, asociație de societăți cooperative, asociație profesională, membru cooperator,

organizații cooperatiste, societate cooperativă de gradul 1, societate cooperativă de gradul 2.

25 Republicată în M.Of. nr. 368 din 20 mai 2014.


16

Poate fi membru cooperator orice persoană fizică care a împlinit vârsta de 16 ani, precum

și orice persoană juridică care se încadrează în prevederile prezentei legi. Membrii cooperatori

au următoarele drepturi: a) să participe la adunările generale, să își exercite dreptul de vot la

adoptarea hotărârilor și să propună măsuri pentru îmbunătățirea activității societății

cooperative; b) să aleagă și să fie aleși în organele de conducere ale societății cooperative; c) să

beneficieze de facilitățile și serviciile oferite de societatea cooperativă; d) să primească

dividende din profitul anual, proporțional cu participarea la capitalul social; e) să solicite și să

primească din partea administratorilor informații privind activitatea economico-financiară a

societății cooperative; f) să consulte registrul de procese-verbale al adunărilor generale; g) să

solicite convocarea adunării generale extraordinare a membrilor cooperatori, conform

prevederilor actului constitutiv și ale prezentei legi; h) să solicite includerea pe ordinea de zi a

adunării generale a membrilor cooperatori a unor noi probleme; i) să atace în justiție hotărârile

adunării generale a membrilor cooperatori în condițiile prevăzute de prezenta lege; j) să se

retragă din societatea cooperativă în condițiile prevăzute de actul constitutiv și de prezenta

lege; k) să exercite orice alte drepturi prevăzute de actul constitutiv al societății cooperative și

de prezenta lege.

Membrii cooperatori se organizează în societăţi cooperative. Societatea cooperativă este

o asociație autonomă de persoane fizice și/sau juridice, după caz, constituită pe baza

consimțământului liber exprimat de acestea, în scopul promovării intereselor economice,

sociale și culturale ale membrilor cooperatori, fiind deținută în comun și controlată

democratic de către membrii săi, în conformitate cu principiile cooperatiste, potrivit art. 7

din Lege.

În raporturile dintre stat şi cooperaţie, statul român sprijină dezvoltarea societăților

cooperative, indiferent de grad și formă, și a formelor lor asociative, cărora le garantează

autonomia, independența și un regim care să nu fie mai puțin favorabil decât cel acordat altor

agenți economici. Conform art. 106 din Lege, Guvernul trebuie să consulte Consiliul consultativ

al cooperației asupra elaborării și revizuirii legislației și a politicilor în materie de cooperație și

trebuie să adopte măsuri pentru sprijinirea accesului societăților cooperative la finanțarea

investițiilor proprii și la creditare. De asemenea, autoritățile publice trebuie să faciliteze accesul

societăților cooperative și al formelor lor asociative la serviciile de consultanță, pentru

ameliorarea performanțelor lor economice și a capacității de a crea locuri de muncă și de a

genera venituri. Agenția Națională pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperație reprezintă

autoritatea competentă care asigură respectarea prevederilor prezentei legi. Societățile

cooperative beneficiază de toate măsurile promovate de statul român pentru societățile

comerciale înființate în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 31/1990, republicată.


17

3.2.1 Ordonanța de Urgență nr. 44/2008

Ordonanţa de urgenţă nr. 44/200826 privind desfășurarea activităților economice de către

persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale are ca

finalitate reducerea birocrației, combaterea corupției și scurtarea termenelor de eliberare a

autorizațiilor.

OUG nr. 44/2008 cuprinde dispoziții care conduc la simplificarea procesului de autorizare

și înregistrare a celor care doresc să desfășoare o activitate economică în una dintre cele mai

simple forme ale acesteia, fiind stabilite criterii care nu lasă loc interpretării arbitrare și fiind

mutată procedura de autorizare și înregistrare în întregime la Registrul comerțului, ceea ce

scurtează etapele pe care trebuie să le parcurgă un solicitant și vine în întâmpinarea acestuia cu

personal calificat și cu o procedură care deja și-a dovedit eficiența în cazul societăților

comerciale.

Conform art. 1 alin. (1) din OUG nr. 44/2008, ordonanță de urgență reglementează

accesul la activitatea economică, procedura de înregistrare în registrul comerțului și de

autorizare a funcționării și regimul juridic al persoanelor fizice autorizate să desfășoare activități

economice, precum și al întreprinderilor individuale și familiale. Persoanele fizice pot desfășura

activitățile economice după cum urmează: a) individual și independent, ca persoane fizice

autorizate; b) ca întreprinzători titulari ai unei întreprinderi individuale; c) ca membri ai unei

întreprinderi familiale.

Totodată în baza legislației actuale, practicarea unui meșteșug tradițional este

posibilă atât pentru persoane fizice, cât și pentru persoane juridice în baza:

- fie a OUG nr. 44/2008 (PFA, întreprinderi individuale și familiale);

- fie a OG nr. 26/2000 (asociații și fundații);

- fie a Legii nr. 31/1990 (societăți comerciale);

Însă, la ora actuală, nu există un cadrul legal coerent, destinat meșteșugarilor tradiționali

care să țină cont de specificitatea acestui domeniu, de importanța sa în păstrarea patrimoniului

cultural și care să includă criterii legale pentru identificarea meșteșugurilor (tradiționale) în

ansamblul multitudinii de activități creatoare.

§4. Propuneri legislative

O serie de inițiative legislative relativ recente au urmărit să reglementeze domeniul

meșteșugurilor tradiționale (propunerea legislativă din 2005 și propunerea legislativă din 201527).

26 Publicată în M. Of. al României nr. 328 din 25 aprilie 2008. 27 Pl-x nr. 150/2007 Proiectul Legii meşteşugurilor cu link http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=7333 şi Pl-x nr. 110/2015 Propunere


18

4.3.1 Propunerea de lege din 2005

În Capitolul I, Dispoziţii generale, se stabilea cadrul normativ pentru practicarea

meșteșugurilor, precum și pentru organizarea și formarea profesională a meșteșugarilor. Astfel,

conform propunerii legislative, puteau practica meşteşuguri persoanele fizice și juridice

înregistrate în Registrul meșteșugarilor. Obiectivele unei astfel de reglementări erau

următoarele: încurajarea unităților meșteșugărești artizanale; creșterea competitivității,

creșterea gradului de ocupare a forței de muncă și a pregătirii profesionale, apărarea intereselor

și drepturilor meșteșugarilor, protejarea consumatorilor.

De asemenea, se reglementa şi o definiţie a meşteşugului, respectiv meşteşugarului:

(i) Meșteșug – activitate antreprenorială independentă, realizată în vederea obținerii de

produse și servicii meșteșugărești de mică industrie, pe baza cunoștințelor și deprinderilor

dobândite în cadrul pregătirii profesionale pentru meserii prevăzute în anexa nr. 1;

(ii) Meșteșugar – persoana care a dobândit o meserie prevăzută în anexa nr.1 și o practică

în cadrul unei întreprinderi meșteșugărești.

În Capitolul II al propunerii legislative se prevedea cine putea să practice un meşteşug:

persoane fizice sau asociații familiale autorizate în baza Legii nr. 300/2004 (aborgată de OUG

nr. 44/2008 în prezent); societăți cooperatiste înființate în baza Legii nr. 1/2005; societăți

comerciale înființate în baza Legii nr. 31/1990, înscrise în Registrul meșteșugarilor.

La înregistrarea în Registrul meșteșugarilor se elibera un certificat de înscriere în

registru, care trebuia afișat la loc vizibil. Fiecare cameră teritorială a meșteșugarilor ținea

registrul meșteșugarilor. Se puteau înscrie persoane fizice și juridice, persoane din UE sau Spațiul

Economic European cu atestate recunoscute/echivalate în România, absolvenții de școli

profesionale, vocaționale, postliceale, studii superioare cu minim 2 ani vechime în activitatea

meșteșugărească.

Înscrierea în Registrul meșteșugarilor se făcea pe baza cererii de înscriere la care se

atașau diverse documente în funcție de solicitant (persoană fizică sau juridică). Se specificau

termenele de răspuns și de contestație în cazul răspunsului nefavorabil, căile de atac în cazul

răspunsului nefavorabil.

După înscriere, camera teritorială a meșteșugarilor emitea certificatul de atestare care

conținea datele de identificare ale solicitantului ca meșteșugar și un carnet de meșteșugar, care

conținea în plus drepturile și obligațiile acestuia potrivit statutului Camerei Naționale a

Meșteșugarilor.

legislativă Legea meşteşugarilor artizani cu link http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=14701.


19

Tarifele pentru emiterea certificatelor se stabileau de fiecare cameră regională în parte.

Erau stipulate situațiile în care se putea anula înscrierea în registrul regional și cazul în care

registrul meșteșugarilor putea cere radierea și anume dacă în decursul unui an calendaristic

reprezentanții camerei teritoriale constatau că unitatea meșteșugărească nu a realizat produse

sau nu a prestat servicii meșteșugărești, după notificare și termen de grație de 6 luni, radiau

unitatea respectivă. Proiectul de lege din 2005 nu a introdus noțiunea de asociație teritorială a

meșteșugarilor.

Proiectul de lege din 2005 a fost adoptat de Senat în martie 2007. Depășindu-se

termenele stabilite prin lege pentru continuarea procedurii în Camera Deputaților, procedura de

inițiere a unui proiect de lege trebuie reluată.

4.3.2. Propunerea legislativă din 2015

Propunerea legislativă din 2015 avea ca obiectiv adoptarea unei Legi a meșteșugarilor

artizani (Legea breslei meșteșugarilor artizani). În Capitolul I, Dispoziţii generale, era

reglementat cadrul normativ specific pentru organizarea meșteșugarilor artizani în vederea

practicării meșteșugurilor artizanale, ca profesiune tradițională, în breaslă proprie, oficială.

Puteau practica meșteșuguri artizanale persoane fizice: individual sau ca PFA,

întreprinzător, titular al unei întreprinderi individuale, membru al unei întreprinderi familiale,

fără personalitate juridică, membri ai asociațiilor private – cu personalitate juridică, angajați la

persoane juridice private sau de stat. Obiectivele urmărite erau următoarele: încurajarea

unităților meșteșugărești artizanale; creșterea competitivității, creșterea gradului de ocupare a

forței de muncă și a pregătirii profesionale, apărarea intereselor și drepturilor meșteșugarilor.

Proiectul legislativ conţinea și o serie de definiţii:

(i) Breasla meșteșugarilor artizani – asociație privată de interes public, de meșteșugari

artizani, creată pentru recunoașterea meșteșugului artizanal ca ocupație profesională, înscrisă

în COR sau cu cod CAEN;

(ii) meșteșug artizanal tradițional – activitate lucrativă corepunzătoare profesiunii

oficiale (COR sau CAEN) pentru producere bunuri/prestări servicii cu nivel apreciat de

originalitate, esteticitate, utilitate și fiabilitate;

(iii) meșteșugar artizan – posesor al diplomei/atestatului emis de Comisia de evaluare a

cunoștințelor și deprinderilor meșteșugărești de pe lângă Consiliul Național de Formare

Profesională a Adulților, certificat de liberă practic și sigiliu propriu unic de marcare a

produselor și serviciilor;


20

(iv) meșteșugar artizan atestat – posesor de atestat de învățare a uneia sau mai multor

meserii artizanale prin ucenicie de minim 3 ani sub îndrumarea unui maistru artizan autorizat

sau în alt sistem de pregătire.

Capitolul II făcea referire la practicarea meşteşugului artizanal. Puteau practica

meșteșugul artizanal persoane fizice, individual, PFA, ca întreprinzător titular al unei

întreprinderi individuale, ca membru într-o asociație familială fără personalitate juridică, ca

angajat al unei persoane juridice, înscrise în registrul regional al meșteșugarilor artizani.

Înscrierea era obligatorie și se realiza pe baza diplomei de absolvire sau a certificatului

de atestare.

Practicarea meșteșugurilor artizanale se efectua în ateliere/unități/locuri de muncă

caracteristic amenajate, cu denumire specifică. Meșteșugarii, cu excepția celor angajați la

persoane juridice, trebuiau să facă dovada locului de practicare prin înscris emis de organul

fiscal la care era arondat.

Fiecare cameră regională ținea registrul regional al meșteșugarilor pentru zona sa de

competență. Camera regională ținea și registrul de evidență a calificării ori atestării

meșteșugarilor artizani, în care erau înscriși toți ucenicii începând cu anul II (din școli

profesionale, școli vocaționale, ateliere etc.)

În registrul regional28 se puteau înscrie absolvenții școlilor profesionale, vocaționale,

studii post liceale, superioare cu cel puțin doi ani vechime în unitatea meșteșugărească

autorizată. În registrul regional al meșteșugarilor se puteau înscrie și persoane fizice străine pe

baza certificatului/atestat, diplomă studii obținute sau recunoscute în România. Înscrierea în

registrul regional se făcea pe baza cererii de înscriere și a altor documente de indentificare

specifice pentru persoane fizice în funcție de calitatea acestora (independente, angajat, în

asociație familială etc.)

După înscriere, camera regională emitea certificatul de înscriere, care conținea datele de

identificare ale solicitantului ca și meșteșugar.

Tarifele pentru emiterea certificatelor se stabileau de fiecare cameră regională în parte.

Erau stipulate situațiile în care se putea anula înscrierea în registrul regional, din care de

menționat era: dacă în decursul unui an calendaristic reprezentații camerei teritoriale constatau

că unitatea meșteșugărească nu a realizat produse sau nu a prestat servicii meșteșugărești, după

notificare și termen de grație de 6 luni, radiau unitatea respectivă.

Pentru înscrierea în Registru, meșteșugarii puteau adresa cereri de înscriere către

prefectura în raza căreia își desfășurau activitatea, făcând dovada că îndeplinesc condițiile

28 Se introduce noțiunea de registru regional al meșteșugarilor artizani, care are același rol ca și în cazul proiectului de lege din 2005, dar proiectul din 2015 specifică în mod clar obligativitatea înscrierii meșteșugarului în registru și actele necesare.


21

necesare, fiind testați de către comisii de evaluare de pe lângă direcțiile județene de muncă,

care îi recomanda pentru înscrierea în Registru.

Asociația teritorială a meșteșugarilor artizani era organizația teritorială profesională la

care orice meșteșugar atestat în condițiile legii putea adera prin simplă cerere de adeziune la

care anexa certificatul/atestatul de calificare.

Proiectul de lege din 2015 a fost transmis spre avizare de la Senat către Consiliul

Legislativ de la care a primit aviz favorabil cu anumite observații și propuneri, care țin de

corectitudinea formulărilor, claritatea acestora, respectarea anumitor denumiri de instituții

publice, dar nu sunt observații pe fond. Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins

inițiativa legislativă în februarie 2015.

§5. Legislația relevantă la nivelul unor state europene

Politicile, legile și experiența altor state europene în domeniul meșteșugurilor

tradiționale ar putea oferi linii directoare în definirea și dezvoltarea sectorului și în România.

5.1. Obiectivele legislației în materie

Majoritatea țărilor europene fie au elaborat legislație specifică sectorului meșteșugăresc,

fie au cuprins capitole speciale/prevederi speciale în legislația care reglementează activitatea

economică, în special a IMM-urilor.

Legiutorii au acordat importanță acestui domeniu, deoarece aportul său la dezvoltarea

economică la nivel local, regional, național este unul semnificativ, dar în special pentru faptul că

este un domeniu care contribuie la păstrarea și promovarea identității culturale a grupurilor,

precum și la dezvoltarea spiritului creator la nivelul societății, prin producerea de obiecte unice,

diferite de cele de serie din comerțul la scară largă.

Pe lângă aceste obiective generale, legiuitorii din state membre ale UE au avut în vedere

și anumite obiective specifice, care trebuie luate în considerare atunci când se urmărește

reglementarea activităților de meșteșug tradițional:

- recunoașterea profesională în vederea accesului pe piața muncii, la nivel național și la

nivel european;

- crearea de facilități pentru susținerea capacității de dezvoltare economică a activității

meșteșugărești pe piața internă;

- creșterea gradului de angajare în sectorul meșteșugăresc (crearea de locuri de muncă) și

creșterea socială;

- armonizarea la un nivel minim acceptabil a educației și recunoașterea diplomelor la

nivel național (sau chiar european);


22

- sprijinirea educației vocaționale/a uceniciei;

- păstrarea patrimoniului cultural imaterial și recuperarea meșteșugurilor tradiționale;

- combaterea scăderii calității produselor meșteșugărești din cauza producției de masă și

a înlocuirii materiilor prime tradiționale;

- identificarea domeniilor legislative care necesită introducerea de prevederi specifice

activității meșteșugarilor tradiționali (de ex. legislația fiscală, legislația în domeniul educației);

- stabilirea de măsuri care să încurajeze și sprijine inovarea în domeniu;

- stabilirea de măsuri care să faciliteze promovarea și comercializarea produselor

meșteșugărești;

- evitarea discriminărilor în elaborarea unui cadru legislativ (de ex. conceperea unei

definiții a meșteșugului tradițional cât mai cuprinzătoare și adaptată specificului național,

eliminarea pragului de dimensiune minim sau maxim, crearea unui sistem de certificare cât mai

flexibil);

- stabilirea/crearea unor organe de reprezentare, cu scopul principal de a sprijini

activitatea meșteșugarilor tradiționali;

- crearea condițiilor de sustenabilitate a sectorului meșteșugăresc pe palier economic,

social și ecologic;

- creșterea competitivității sectorului meșteșugăresc;

- reglementarea unor modele de cooperare funcționale.

Este dificilă o inventariere completă a tuturor obiectivelor specifice în crearea unui cadru

legislativ pentru meșteșugul tradițional din cauza varietății domeniului meșteșugurilor

tradiționale și a elementelor specifice naționale și regionale. Este unul dintre motivele pentru

care nu a fost elaborată o legislație specifică meșteșugurilor tradiționale la nivelul Uniunii

Europene.

5.2. Formele juridice de organizare a activității meșteșugarilor tradiționali

Analizând reglementările din țările care au adoptat o legislație specifică pentru

reglementarea activității meșteșugarilor rezultă că sunt mai multe forme de organizare a

respectivei activități. Întrucât nu există date statistice referitoare la acest domeniu de

activitate, în acest studiu au fost identificate o serie de state europene astfel încât să asigure o

diversitate cât mai mare a sistemelor de guvernare, precum și a nivelului de dezvoltare a

democrației de tip liberal.


23

5.2.1. Microîntreprinderi

Una din formele juridice de organizare a activității meșteșugarilor tradiționali este

întreprinderea mică sau mijlocie (IMM) sau microîntreprinderi. Pentru acest tip de formă legală

există anumite constrângeri, care variază de la țară la țară:

(i) pentru înființarea și funcționarea ca IMM se cere dovada unui anumit nivel de calificare

atât la nivel profesional (de exemplu: Franţa, Italia, Germania), cât și în management (certificat

de meșteșugar, certificat de maistru calificat, diplomă de studii superioare, în special pentru

activitățile de producție de bunuri sau servicii, experiență în domeniu). Pentru comercializarea

bunurilor meșteșugărești nu se solicită astfel de documente de calificare, dar pentru ambele

domenii de activitate funcționarea ca IMM presupune asumarea tuturor obligațiilor legale care

rezultă din acest statut (în special cele fiscale și cele care stablite de legislația muncii);

(ii) anumite țări (de exemplu: Franţa, Italia, Olanda) impun un prag al numărului de

angajați (de regulă un prag maxim);

(iii) necesitatea încheierii unor asigurări profesionale specifice (de exemplu: Franţa);

(iv) necesitatea unui nivel înalt de calificare (de exemplu: Franţa);

(v) necesitatea respectării unei legislații drastice în ceea ce privește protecția

consumatorului (de exemplu: Belgia).

5.2.2. Întreprinderi meșteșugărești

O altă formă juridică apropiată de cea ca IMM-urilor este întreprinderea meșteșugărească.

În țările în care există această formă juridică de organizare a activității meșteșugărești, ceea ce

diferențiază întreprinderea meșteșugărească de IMM-uri este că activitățile pe care le desfășoară

primele sunt înregistrate în anumite nomenclatoare specifice (de ex., Registrul meseriilor în

cazul Franței, Anexa A a Codului comercial și al meșteșugurilor în Germania, Registrul provincial

al întreprinderilor artizanale în Italia, Anexa C a Legii privind meșteșugurile în Letonia, etc.).

5.2.3. Cooperativa meșteșugărească

Cooperativa meșteșugărească este o altă formă juridică de organizare a activității

meșteșugărești. În anumite țări (spre exemplu: Polonia) se utilizează denumirea de breaslă sau

asociație meșteșugărească.

Această formă juridică de organizare unește meșteșugari în funcție de criteriile de

localizare, de tipul produselor realizate sau serviciilor oferite.

De asemenea, poate fi înființată, ca în cazul României, prin asocierea autonomă de

persoane fizice și/sau juridice, după caz, constituită pe baza consimțământului liber exprimat de

acestea, în scopul promovării intereselor economice, sociale și culturale ale membrilor


24

cooperatori, fiind deținută în comun și controlată democratic de către membrii săi, în

conformitate cu principiile cooperatiste.

5.2.1. Meșteșugar/artizan independent

Forma juridică de organizare ca meșteșugar sau artizan independent este, de asemenea,

întâlnită în numeroase țări europene (de exemplu: Belgia, Franţa).

De asemenea, sunt state (de exemplu: Belgia, Franţa) în care meșteșugarul poate alege

forma juridică sub care dorește să își desfășoare activitatea (vezi formele prevăzute mai sus) sau

poate să aleagă să își desfășoare activitatea ca meșteșugar sau artizan independent.

Pentru situația în care persoana alege să îşi desfăşoare activitatea ca meşteşugar sau

artizan independent, legislația specifică în domeniu impune anumite condiţii:

- o meserie independentă/meșteșug se exercită de către pesoane autorizate, care dețin

certificatul de calificare ca maistru pentru meseria/meșteșugul respectiv (Austria).

- recunoașterea de către entități specializate în meșteșuguri/artizanat ale statutului, a

statutului de meșter/artizan pe baza unor criterii precum autenticitatea activității, aspectul

manual al muncii, marca proprie (Belgia).

- persoana fizică trebuie să fie înscrisă în Registrul meseriilor, desfășurând o activitate

independentă de producție, prelucrare, reparație sau prestare de servicii inclusă pe lista

activităților meșteșugărești/artizanale (Franța).

- o persoană fizică sau un meșteșugar independent, pentru a desfășura o activitate

meșteșugărească, trebuie să se înregistreze în Registrul de meserii (Germania). Deși există

această posibilitate, în Germania, activitatea meșteșugărească se practică mai mult în cadrul

întreprinderilor mici și mijlocii. De subliniat că pentru înscrierea în Registrul de meserii

solicitantul trebuie să fi trecut examenul de maistru.

În sinteză, există numeroase țări europene în care activitatea meșteșugărească se

poate desfășura și independent (individual), însă, oriunde există legislație specifică și

indiferent de forma de organizare a activității, legislația specifică prevede dovada nivelului

de calificare corespunzător domeniului de activitate meșteșugărească.

5.3. Procedurile de autorizare a activității meșteșugarilor

5.3.1. Austria

În Austria, condiția pentru autorizarea unei activități meșteșugărești este ca aceasta să

fie exercitată independent și regulat, meșteșugarul sau întreprinderea asumându-și riscurile și

costurile desfășurării activității. Meșteșugarul trebuie să fie persoană autorizată sau să dețină

certificat de maistru în meseria/meșteșugul care va constitui obiectul său de activitate sau într-o


25

meserie apropiată. Certificatul de maistru se obține în urma susținerii unui examen, conform

legislației care reglementează acest domeniu.29

5.3.2. Belgia

În Belgia30, autorizarea unui artizan se face de către Comisia pentru Artizanat a

Serviciului Public Federal. Autorizarea este valabilă pentru o perioadă de 6 ani și criteriile care

se iau în considerare sunt autenticitatea activității, aspectul manual al muncii și competențele

specifice. Evidența meșteșugarilor autorizați se face prin înscrierea lor într-un registru al

meșteșugarilor.

O altă categorie de persoane care pot exercita o activitate meșteșugărească sunt

lucrătorii independenți. Pentru aceștia se aplică alte criterii:

- să aibă vârsta minimă de 16 ani (numai pentru meșteșugari) și acordul părinților, sau 18

ani;

- să deschidă un cont dedicat numai activității meșteșugărești;

- să se înregistreze la Banque Carrefour des Entreprises, biroul cu competențe în

domeniul meșteșugăresc;

- să ateste pregătirea profesională necesară desfășurării activității meșteșugărești (nu

numai calificarea în meseria respectivă, ci și aptitudini manageriale);

- să înregistreze activitatea la Oficiul de control al TVA.

5.3.3. Bulgaria

În Bulgaria, conform Legii meșteșugurilor adoptată în 2001, o întreprindere

meșteșugărească sau un meșteșugar independent trebuie să se înregistreze conform legii

înregistrărilor statului bulgar. Unul din criteriile care trebuie îndeplinite pentru a se putea

înregistra este cel al calificării în meșteșugul respectiv, dovedită printr-un certificat de

calificare. Odată înregistrat ca meșteșugar sau ca întreprindere meșteșugărească persoana sau

întreprinderea nu poate desfășura o altfel de activitate sau comercializa și alte produse.

5.3.4. Franța

Artizanii sau întreprinderile artizanale din Franța trebuie să se înregistreze în Registrul

meseriilor. În afara numărului de angajați pentru întreprinderile artizanale, se mai au în vedere

următoarele criterii:

29Legea austriacă privind comerţul şi industria, link https://www.ris.bka.gv.at/GeltendeFassung.wxe?Abfrage=Bundesnormen&Gesetzesnummer=10007517 https://www.jusline.at/index.php?cpid=ba688068a8c8a95352ed951ddb88783e&lawid=12&paid=1; 30 Legea din 19 martie 2014, link http://www.etaamb.be/fr/loi-du-19-mars-2014_n2014018119.html.


26

- să nu speculeze diferența dintre prețul de cumpărare și cel de vânzare al bunurilor

(pentru că poate desfășura și activități comerciale), ci să realizeze plus valoare prin

transformarea materiilor prime în produse finite;

- activitatea să implice prelucrarea manuală a materiilor prime;

- să aibă calificarea de meșteșugar/artizan, atestată prin diplomă de studii superioare,

stagiu de formare și experiență de minim 3 ani după stagiul de formare. Calificarea este evaluată

de Comisia regională pentru calificări;

- să încheie asigurare obligatorie de răspundere, ca și criteriu impus de protecția

consumatorilor.

Referitor la criteriile impuse de legislația franceză pentru autorizarea activității

meșteșugărești, în analiza acestora trebuie luat în considerare numeroasele tipuri de activități

incluse în acest domeniu: de ex., industria agroalimentară cu excepția vinificației și tutunului;

alte industrii prelucrătoare cu câteva excepții (farmaceuticele de ex.); sectorul construcțiilor;

unele activități din sectorul transporturilor, comerțului, serviciilor.

5.3.5. Germania

Unul din criteriile de bază pe care legislația din Germania le impune pentru autorizarea

meșteșugarilor într-una din meseriile înscrise în Anexa A la Codul comercial și al meșteșugurilor

este cel al formării profesionale.

Formarea profesională este asigurată prin sistemul de învățământ dual în școli

profesionale și școli de meserii, după care urmează o perioadă de ucenicie ca meșteșugar, la

încheierea căreia se susține examenul de certificare ca maistru meșteșugar.

În cazul unei întreprinderi meșteșugărești, aceasta trebuie să aibă cel puțin un angajat

certificat ca maistru meșteșugar în domeniul specific de activitate al întreprinderii.

Formarea profesională poate fi atestată și de Camera de meserii. Persoana care dorește

să obțină un certificat de maistru, poate susține examenul de maistru la Camera de meserii,

certificatul emis de aceasta având aceeași valoare ca și cel obținut din sistemul dual de

învățământ.

În urma avizării meșteșugarului, prin înscrierea în Registrul de meserii, Camera de meserii

va emite pentru meșteșugar Carta de meserii (care este oarecum similară cu codul unic de

înregistrare în cazul unei societăți comerciale în România).

Ca și în cazul Franței, domeniul activităților meșteșugărești este foarte vast, cuprinzând

câte 7 grupe de meserii și 7 grupe de activități lucrative care pot fi asimilate meseriilor.


27

5.3.6. Italia

Italia impune prin legislația de reglementare a activităților meșteșugărești mai multe

criterii pentru înregistrarea în registrul provincial al întreprinderilor artizanale. În afara

criteriului numeric, se iau în considerare: exercitarea activității personal în calitate de titular,

includerea muncii manuale în procesul de producție, activitatea trebuie să fie de producție de

bunuri, produse semifabricate sau prestări de servicii, domeniul meșteșugăresc conform

legislației italiene fiind mult mai restrâns decât cel acoperit de legislația franceză sau germană.

Referitor la criteriul numeric, Legea nr. 443/1985 menționează în completare: dacă o

întreprindere meșteșugărească lucrează în serie, numărul maxim de angajați este de 18, inclusiv

ucenici în număr de 9, numărul putând fi majorat până la 22, dar numai cu ucenici. Dacă o parte

din activitate este automatizată, atunci numărul maxim admis este de 9 angajați, din care 5

ucenici, numărul putând fi majorat până la 12, dar numai cu ucenici. Reglementări speciale

legate de criteriul numeric sunt și pentru activitățile din domeniul îmbrăcămintei tradiționale și

personalizate, al construcțiilor și transporturilor.

Se observă că accentul este pus de legislația italiană pe includerea muncii manuale și a

formării la locul de muncă, încurajând astfel păstrarea patrimoniului cultural imaterial. În plus,

toate activitățile de restaurare, conservare, consolidare a obiectivelor de patrimoniu

arhitectural, etnografic, bibliografic și de arhivă sunt considerate meșteșuguri artistice.

Mai este necesară o precizare: competențele legislative pentru activitățile meșteșugărești

sunt delegate regiunilor și districtelor autonome, tocmai pentru ca legislația să răspundă cât mai

bine specificității respectivelor regiuni. Totodată, asta înseamnă că există criterii specifice

pentru autorizarea activităților meșteșugărești, la nivel regional.

În Italia produsele meșteșugărești se pot comercializa atât în spațiile de producție, dar și

în spații învecinate cu cele de producție fără a fi încadrate și fiscalizate ca și activități

comerciale.

5.3.7. Letonia

În Letonia, activitățile clasificate ca și meșteșuguri sunt cuprinse în anexa C la Legea

privind meșteșugurile și Regulamentul Cabinetului de Miniștri nr. 213/1994. Autorizarea

meșteșugarilor se face de către asociații profesionale, unul din criteriile fundamentale fiind tot

cel al formării profesionale: sunt autorizați solicitanții care au urmat cursurile și promovat

examenele corespunzătoare meseriei. În cazul în care nu este vorba despre un meșteșugar

individual, ci despre o întreprindere meșteșugărească, antreprenorul sau managerul tehnic

trebuie să fie autorizat ca meșteșugar sau maistru meșteșugar.


28

În Lituania legislația în domeniu pune accent pe păstrarea patrimoniului cultural

imaterial. Un produs meșteșugăresc trebuie să fie realizat manual de meșteșugar, să aibă o

structură și calitatăți unice, să fie realizat din materii prime tradiționale sau prin utilizarea de

tehnologii tradiționale sau echivalente acestora. Ministerul Agriculturii îndeplinește funcția

autorității pentru produsele meșteșugărești de patrimoniu național. În procesul de certificare

unul din criteriile de bază este cel de conformitate. În schimb, aspectul formării profesionale

este neglijat, ceea ce face dificilă păstrarea acestui patrimoniu în viitor.

5.3.8. Marea Britanie

Referitor la legislația în domeniul meșteșugurilor în Regatul Unit al Marii Britanii și

Irlandei de Nord ca și la cea din Norvegia, menționăm că în aceste țări ea se referă la construcția

de nave de agrement și servicii legate de utilizarea/comercializarea acestora.

În Marea Britanie nu există o altă legislație specifică meșteșugurilor, dar se pot desfășura

activități meșteșugărești ca meșteșugar independent, în parteneriat sau ca societate cu

răspundere limitată.

5.3.9. Polonia

Meșteșugurile tradiționale în Polonia sunt organizate pe bresle și cooperative/asociații

care, la rândul lor, sunt asociate în camerele de artizanat. La nivel național cele mai multe

dintre camere sunt afiliate Asociației Poloneze pentru Artizanat, dar ele pot funcționa și

independent.

Camerele de artizanat sunt cele care autorizează meșteșugarii, ele fiind responsabile cu

formarea profesională, organizarea examenelor și eliberarea diplomelor de ucenicie sau

masterat. Învățământul dual are un rol important în activitatea meșteșugărească, de aceea

Asociația poloneză a meșteșugarilor a încheiat în 2003 un acord cu Ministerul Național al

Educației și Sportului și cu Federația Patronală Poloneză, care a avut ca rezultat înființarea de

ateliere și companii de artizanat care să permită formarea vocațională a tinerilor.

5.3.10. Slovenia

Legea meșteșugurilor din Slovenia prevede obligativitatea înscrierii meșteșugarului în

Camera Meșteșugărească pentru ca acesta să fie autorizat. Și întreprinderile meșteșugărești

trebuie să fie înscrise în Cameră. Pentru asigurarea formării profesionale a fost reintrodus

învățământul dual, dar Legea meșteșugurilor nu stipulează obligativitatea absolvirii unei astfel

de forme de învățământ ca și criteriu pentru autorizarea ca meșteșugar.


29

5.3.11. Spania

În Spania, activitatea meșteșugarilor este reglementară la nivel regional. Pentru că în

Catalonia acest sector al vieții economice este foarte dezvoltat, enumerăm câteva caracteristici

ale legislației în această regiune.

Astfel, pentru exercitarea activității meșteșugărești nu există nici o îngrădire, deci nu se

impune nici un fel de criteriu pentru autorizare.

Totuși se impune necesitatea obținerii unei licențe de meșteșugar, aceasta fiind în

beneficiul meșteșugarului, recunoscându-i-se în acest fel meșteșugul și calitatea produselor sau a

serviciilor și, totodată, reprezintă o recunoaștere a efortului de păstrare a patrimoniului

cultural.

În urma recunoașterii calității de meșteșugar/artizan se acordă un card de artizan. Pentru

acordarea acestui card se impun anumite condiții cum ar fi: aptitudini tehnice specifice,

calitatea, originalitatea produselor, design-ul lor, înregistrarea la Recensăntul antreprenorilor și

la Agenția fiscală pentru cardul profesional (acesta se acordă și formatorilor în diverse

meșteșuguri la solicitarea acestora), experiența profesională de minim 2 ani și calificarea

rezultată în urma studiilor sunt o condiție numai pentru recunoaşterea pregătirii profesionale ca

meșteșugar în alte state membre UE.

5.4. Organismele de control

5.4.1. Belgia

În Belgia a fost înființată în 2016 Comisia pentru Artizanat, instituție publică federală

care se ocupă cu autorizarea meșteșugarilor și conferă acestora mărci proprii ajutând la

promovarea acestora. Rolul de control fiscal este exercitat de către o altă instituție publică și

anume Oficiul de control al TVA.

5.4.2. Franța

Franța dispune de unul din cele mai vaste sisteme de control și sprijin al activității

meșteșugărești, cu multiple componente pe orizontală și pe verticală. În plus, în afara

meșteșugarilor independenți și a întreprinderilor meșteșugărești, pot desfășura activități

meșteșugărești și IMM-urile, care au un sistem aparte de control și sprijin.

La nivel național, organismele care se ocupă cu acordarea calificărilor profesionale,

organizarea uceniciei, susținerea dezvoltării economice este Adunarea Permanentă a Camerelor

de Meserii. Tot la nivel național, meșteșugarii beneficiază de un sistem special de securitate

socială și de un fond național de pensii.


30

Pentru sprijinirea activității economice a întreprinderilor meșteșugărești atât din mediul

rural cât și din cel urban, a fost creat Fondul de intervenție pentru agricultură și comerț FISAC31,

care acordă finanțare pentru revitalizarea activităților meșteșugărești, inclusiv pentru studii de

fezabilitate care să optimezeze această activitate. Finanțările sunt garantate de către societăți

de garanție, din care Société d'Investissement interprofessionnelle artisanale de garantie

d'investissement SIAGI32 se adresează întreprinderilor meșteșugărești și meșteșugarilor, fiind

creată chiar de Camerele de Meserii.

La nivel regional și local funcționează Camerele de Meserii, care sunt instituții publice.

Acestea conlucrează cu autoritățile publice locale pentru sprijinirea funcționării întreprinderilor

meșteșugărești. Au un rol important în formarea meșteșugarilor și acordă asistență tehnică și

consultanță juridică, fiscală, contabilă întreprinderilor meșteșugărești.

Prin lege sunt acordate anumite facilități întreprinderilor meșteșugărești, unele legate de

promovarea acestora, altele cu rol important în domeniul fiscal:

- Adaptarea sistemului de leasing cerințelor specifice întreprinderilor meșteșugărești;

- Simplificarea legislației fiscale pentru microîntreprinderi;

- Stabilirea unui sistem de calcul al chiriei pentru spațiile destinate desfășurării

activității, astfel încât cuantumul acesteia să fie adaptat realității și să nu împiedice dezvoltarea

afacerii.

O altă facilitate acordată pentru IMM-uri este cea a simplificării și unificării procedurilor

de autorizare, astfel încât această procedură să fie mai facilă și mai rapidă.

5.4.3. Germania

Situația organismelor de control, sprijin și promovare a meșteșugurilor în Germania este

asemănătoare cu cea din Franța, deoarece acest sector are în ambele țări, pe lângă rolul său de

păstrare a patrimoniului cultural imaterial, un loc important în dezvoltarea economică.

Camerele de meșteșuguri sunt organizate la nivel local, regional și federal, având atribuții

în domeniul formării profesionale, autorizării și monitorizării întreprinderilor meșteșugărești, la

nivel federal existând, la fel ca în Franța, un sistem de programe pentru creditare.

Trebuie evidențiat faptul că Germania are două sisteme de sprijin a activităților

meșteșugărești la nivel federal, care funcționează foarte bine și fac ca această țară să fie un

model pentru organizarea sectorului meșteșugăresc.

Primul este sistemul educațional care oferă posibilitatea educației duale prin care se

combină învățarea teoretică cu activitatea practică (cu ucenicia/calificarea la locul de muncă).

31 https://www.entreprises.gouv.fr/secteurs-professionnels/artisanat/le-fisac; 32 http://www.siagi.com.


31

Acest sistem de educație duală este coordonat de Ministerul Federal al Economiei în acord cu

Ministerul Federal pentru Învăţământ, Știință, Cercetare și Tehnologie și este dezvoltat la nivelul

fiecărui land în funcție de specificul acestuia. Acest sistem de educație duală beneficiază de

legislație specifică și anume Legea pentru învățământul profesional33. În formarea tinerilor, prin

sistemul dual, întreprinderile colaborează cu școlile profesionale și camerele meșteșugarilor, în

cadrul cărora funționează centrele de pregătire profesională.

Al doilea sistem de sprijin este cel care funcționează în subordinea Ministerului Federal

pentru Economie și Energie și, la rândul său, dispune de trei instrumente:

(i) Consilierii pentru meșteșuguri: sunt 460 de funcții de consilieri independenți,

specializați pe diferite domenii de activitate, inclusiv cel fiscal și juridic și care oferă sprijin

specializat întreprinderilor meșteșugărești. Activitatea lor se desfășoară la nivel local/regional,

dar susținerea financiară este la nivel federal.

(ii) Institutul german pentru meșteșuguri34 - are în subordine 5 institute regionale și care

abordează și probleme specifice cercetării, inclusiv pe cele legate de transferul de tehnologie și

dezvoltare economică. Trebuie menționat că întreprinderile meșteșugărești au o contribuție

deosebită în domeniul inovației pentru marile industrii, oferind de multe ori soluții inovative.

(iii) Portalul informațiilor specifice destinate întreprinderilor meșteșugărești35 - include

secțiuni precum cereri și oferte de finanțare, parteneri de afaceri, propuneri de inovații și

proiecte inovative.

5.4.4. Grecia

În Grecia, activitatea meșteșugarilor este coordonată de organizații neguvernamentale.

Organismul Elen pentru Întreprinderi mici și mijlocii și artizanat (EOMMEX) este organizația care

sprijină activitatea meșteșugărească prin finanțare europeană și se ocupă cu formarea

meșteșugarilor.

EOMMEX a fost inclus în Fondul Elen pentru Antreprenoriat și Dezvoltare, ceea ce din

păcate i-a diminuat capacitatea de susținere a activității meșteșugărești.

5.4.5. Irlanda

În Irlanda, Consiliul de Creație și Artizanat sprijină activitatea meșteșugărească. Consiliul

conlucrează cu Departamentul pentru Locuri de Muncă, Întreprindere și Inovație, care este o

33 http://www.gesetze-im-internet.de/bundesrecht/bbig_2005/gesamt.pdf; 34 https://dhi.zdh.de/; 35 Fachinformationsportal BISTech.


32

instituție publică. Consiliul are un rol important în formarea meșteșugarilor și în promovarea

produselor meșteșugărești.

Întreprinderile meșteșurărești beneficiază prin lege de facilități în ceea ce privește

eșalonarea costurilor/plăților, birocrație redusă, facilități pe piața muncii și programe federale și

regionale de creditare. Aceste facilități se adaugă celor oferite de sistemul educațional și de

consultanță.

5.4.6. Norvegia

În Norvegia, meșteșugurile tradiționale sunt sprijinite de organizații neguvernamentale.

Dintre acestea menționăm Norvegian Crafts36 și Norvegian Association for Arts and Crafts

(Asociația Norvegiană pentru Artă și Meșteșuguri).

Aceste organizații neguvernamentale sunt sprijinite de guvernul norvegian prin Ministerul

Culturii și Ministerul Afacerilor Externe. Sectorul neguvernamental în Norvegia a preluat și în alte

domenii anumite atribuții ale statului, fiind sprijinit de ministerele de resort. Și în cazul

meșteșugurilor tradiționale, organizațiile neguvernamentale menționate (dar și altele mai mici)

desfășoară cursuri de formare pentru meșteșugari, finanțează proiecte pentru demararea unei

activități meșteșugărești, promovează produsele realizate de meșteșugari/artizani.

36 http://www.norwegiancrafts.no/about.


33

CAPITOLUL III REZULTATELE CERCETĂRII SOCIOLOGICE

§1. Elementele componente ale cercetării

În cercetarea sociologică au fost utilizate trei instrumente clasice de colectare a

datelor: chestionar, focus goup și interviuri în profunzime. Scopul a fost să identificăm, din

perspectiva celor care în mod efectiv își desfășoară activitatea ca meșteșugar tradițional, care

sunt principalele probleme pe care le întâmpină în desfășurarea activității specifice și în relația

cu autoritățile și care sunt cele mai potrivite soluții pentru a susține și dezvolta meșteșugul

tradițional în România.

În ceea ce privește chestionarul, acesta a avut 10 întrebări pentru meşteşugarii

tradiţionali din România. Chestionarul a fost transmis spre completare prin intermediul

asociațiilor membre în Coaliția de ONG-uri pentru susținerea meșteșugurilor tradiționale, prin

activarea rețelelor lor de contacte relevante dar și către alte entități juridice din domenii

diferite de meșteșug tradițional precum: asociații de meșteșugari, societati comerciale,

cooperative meșteșugărești, persoane fizice autorizate, etc. Au fost primite 35 de chestionare

completate.

În ceea ce privește participanții la focus group, aceștia au fost opt meșteșugari

tradiționali care activează în domenii diferite de meșteșug tradițional, atât bărbați, cât și femei,

din zone diferite ale țării. Scopul principal a fost acela de a identifica, pe de o parte, cele mai

importante probleme comune pe care le întâmpină meșteșugarii din România, indiferent de

domeniul specific de activitate și, pe de altă parte, cele mai potrivite soluții de rezolvare a

acelor probleme, care pot fi aplicate pentru meșteșugari, indiferent de domeniul specific de

activitate.

În ceea ce privește interviurile de cercetare în profunzime, acestea au fost realizate

cu reprezentanți din trei organizații membre în Coaliția de ONG-uri pentru susținerea

meșteșugurilor tradiționale care au o experiență relevantă în domeniul lor de activitate. Scopul

principal ale acestor interviuri a fost, pe de o parte, să verificăm rezultatele obținute din

răspunsurile la chestionare și din focus group și, pe de altă parte, să identificăm în ce măsură

există o viziune strategică cu privire la relația dintre meșteșugari și autorități, respectiv cu

privire la dezvoltarea meșteșugului tradițional în România. Nu în ultimul rând, în interviurile de

cercetare au fost discutate în amănunt cele mai importante nevoi actuale ale meșteșugarilor

tradiționali care ar putea fi soluționate printr-o lege specială.


34

§2. Rezultatele obținute din răspunsurile la chestionare

2.1. Apartenența la o asociație/cooperativă

În general, pentru meșteșugari, apartenența la o asociație/cooperativă de profil nu

este un element esențial, deși rezultă din răspunsuri că aceștia iau în considerare și

posibilitatea ca, uneori, apartenența la o astfel de asociație/cooperativă să le fie, totuși, de

ajutor.

Doar 12 din 35 de respondenți au precizat că sunt membri într-o asociaţie și doar 9 din 35

respondenți au precizat că ar dori să se înscrie într-o asociaţie în viitor. Motivele individuale

pentru care s-ar înscrie într-o astfel de asociație sunt multiple37, dar toate se încadrează în ideea

generală de a obține o susținere pentru promovarea activității proprii.

Rezultă, astfel, că, în lipsa unei legi dedicate meșteșugului tradițional, aspectele care țin

de recunoașterea, promovarea și reprezentarea intereselor meșteșugarilor tradiționali sunt

preluate de societatea civilă organizată în asociații/fundații.

În ceea ce îi privește pe cei care au declarat că nu doresc să fie membri ai niciunei

asociații (14 din 35 de respondenți), motivele identificate38 sunt un indicator al unor probleme

mai complexe pe care le întâmpină fenomenul meșteșugului tradițional în România: (i) este un

domeniu în care media de vârstă a celor care practică activități meșteșugărești este ridicată și

(ii) o lipsă de încredere și de acces la informații resimțită în mai mare măsură de meșteșugari

decât de restul cetățenilor atunci când se raportează la autoritățile statale și locale, dar și la

alte structuri organizatorice, inclusiv private (asociații și fundații).

2.2. Principalele nevoi ale meșteșugarilor

Cele mai importante probleme identificate din răspunsurile persoanelor care au

completat chestionarul sunt cele de natură fiscală și administrativă. Astfel, toți cei 35 de

respondenți au precizat că au întâmpinat probleme de natură fiscală privind cuantumul taxelor,

impozitelor, dificultatea depunerii declarațiilor fiscale etc. De asemenea, 30 din 35 de

respondenți au afirmat că au întâmpinat probleme care ţin de derularea efectivă a activității

meșteșugărești (de ex., obținerea și întreținerea spațiului de lucru, accesul la clienți, obținerea

materialelor necesare desfășurării activității etc.).

37 De ex., pentru avantaje de promovare, subvenţionare; pentru acces pe piaţă şi apărarea intereselor meşteşugarilor; pentru colaborare cu alți meșteșugari; pentru promovarea cadrului formal al meseriei şi răspândirea ei la nivel practic în România; pentru a împărtăși din cunoștintele și experiențele dobândite chiar și sub formă de cursuri predate; pentru a obține mai ușor informații despre cursuri, traininguri si workshopuri. 38 De ex., din cauza vârstei înaintate; pentru că nu există un statut care sprijină cu adevărat meşterii populari; din cauza stării de sănătate; din cauza lipsei de încredere și a lipsei informaţiilor despre ce presupune să fii membru într-o asociaţie; din cauza unor taxe şi impozite suplimentare; pentru că lipsesc beneficiile concrete.


35

În plus, 25 de respondenți din 35 au declarat că au întâmpinat probleme administrative

precum: obținerea de autorizații diverse - de la funcționare până la participarea la târguri sau

expoziții - relația cu autoritățile publice etc.

Totodată, majoritatea respondenților au simțit nevoia să completeze chestionarul cu o

serie de probleme specifice după cum urmează:

(i) probleme de natură fiscal-administrativă precum: existenţa obligatorie a unei case de

marcat indiferent de cifra de afaceri; imposibilitatea de a emite chitanţe de mână (cel puțin

pentru sume mici să existe această posibilitate); obligaţia de a fi înregistrat la Registrul

comerţului cu cod CAEN; imposibilitatea de a plăti un impozit minim sau scutirea de impozit la

început de activitate; taxe şi impozite mari pentru un PFA; taxe mari pentru a participa la

târguri şi expoziţii, lipsa resursei umane;

(ii) probleme de comunicare și încredere instituțională precum: lipsa interesului statului

faţă de acestă formă de activitate; lipsa interesului structurilor administrative în promovarea

meşteşugului tradiţional; lipsa colaborării între instituţiile cu impact direct asupra activităţii

meşteşugarilor tradiţionali;

(iii) probleme care țin de necesitatea identificării activității de meșteșugar tradițional în

ansamblul altor activități comerciale precum: lipsa unui certificat de meşteşugar care să ateste

autenticitatea produsului; participarea scăzută la târguri şi expoziţii cu specific tradiţional

datorată taxelor mari sau concureței neloiale; lipsa unei legi speciale în domeniu.

2.3. Contactul cu autoritățile publice locale și centrale

Cele mai importante structuri administrative din perspectiva activității derulate de

meșteșugarii tradiționali sunt autoritățile și instituțiile publice locale. 15 respondenți din 35

au solicitat sprijinul primăriei cel puţin o dată, 11 respondenți din 35 au contactat cel puţin o

dată consiliul local sau judeţean în legătură cu o problemă legată de activitatea lor.

De asemenea, meșteșugarii declară că au intrat în contact cel mai des cu diverse şcoli

şi licee, cu Institutul Naţional al Patrimoniului, cu muzeele sau cu centrele județene ale creației

populare sau diverse case de cultură.

Nu în ultimul rând, 23 de respondenți din 35 au precizat că nu au solicitat niciodată

sprijin autorităţilor publice pentru rezolvarea problemelor pe care le-au întâmpinat în activitate,

în principal din cauza lipsei de încredere în autorităţi, dar și pentru că nu cunosc procedurile

necesare pentru a se adresa respectivelor autorități sau pentru că asociația din care fac parte se

ocupă cu aceste aspecte.


36

2.4. Principalele probleme pe care ar trebui să le rezolve o lege a meșteșugarilor

În opinia exprimată de cei mai mulți dintre respondenți, în eventualitatea în care s-

ar adopta o lege a meșteșugarilor, principalele reglementări ale respectivei legi ar trebui să

asigure o delimitarea expresă, clară, între meşteşugari şi creatori populari și categoria

comercianţilor şi a producătorilor de obiecte hand made sau artă simplă.

De asemenea, în strânsă legătură cu prima chestiune, respondenții își doresc de la o lege

specială a meșteșugarilor să reglementeze statutul de meşteşugar tradiţional raportat la criterii

de autenticitate a rezultatelor activității efectuate, statut care să fie recunoscut prin eliberarea

unui certificat de meşteşugar.

În mod cert, aspectele de natură fiscală și administrativă sunt esențiale pentru

meșteșugari și rezultă din răspunsurile oferite: de la necesități punctuale legate de diminuarea,

chiar eliminarea taxelor de participare la diverse târguri și evenimente până la solicitarea unui

statut fiscal special pentru meşteşugari (de ex., o singură declaraţie fiscală depusă pe an, un

impozit unic, renunţarea la obligativitatea casei de marcat pentru vânzări ocazionale ce nu

depăşesc cuantumul salariului minim pe lună și alte asemenea soluții).

Alte răspunsuri primite la întrebarea referitoare la problemele pe care le-ar putea rezolva

adoptarea unei legi a meșteșugarilor au vizat chestiuni punctuale legate de beneficii fiscale și

sociale, respectiv de necesitatea reducerii birocrației administrative sau de asigurarea unor

forme eficiente de educație în domeniul meșteșugului tradițional:

- înfiinţarea unei Uniuni a Meşterilor Populari, cu sedii la nivel central şi regional sau

îmbunătăţirea condiţiilor de funcţionare a Direcţiilor de Cultură din cadrul primăriilor, prin

eliminarea birocraţiei şi accesul facil la înregistrare şi obţinerea autorizaţiilor sau înfiinţarea

unui departament pentru meşteşugari pe lângă camerele de comerţ, departament cu rol de

sprijin şi îndrumare a meşteşugarilor;

- reactivarea Comisiilor de Control din cadrul primăriilor pentru a verifica autenticitatea

produselor româneşti, astfel ar exista o diferenţă clară între produsul obţinut de la un

meşteşugar tradiţional şi unul contrafăcut;

- organizarea unei platforme online pentru promovarea meșteșugului tradițional şi pentru

schimbul de informaţii şi pentru a primi comenzi din partea instituțiilor publice sau a

particularilor (inclusiv, dezvoltarea unor magazine meşteşugăreşti on-line);

- crearea unor programe, inclusiv în aria financiar-fiscală, de susţinere a meşteşugurilor

tradiţionale, tabere de iniţiere pentru cei care vor să înveţe un meşteşug, întâlniri între

meșteșugari pentru schimb de experienţă, organizarea de târguri cu profil tradiţional;

- recunoaşterea meşteşugului tradiţional ca meserie; existenţa unui cod COR pentru

domeniile de meşteşug tradiţional; dreptul la pensie;


37

- crearea în cadrul Ministerului Culturii și Identității Naționale unui departament care să

aibă un rol educativ/formator și de sprijin de specialitate pentru cei care practică meșteșugurile

tradiționale;

- accesul facil la fonduri nerambursabile pentru dezvoltarea de noi proiecte în domeniul

meșteșugurilor tradiționale;

- introducerea în școli a unor ore de lucru manual a căror programă să activități specifice

meșteșugurilor tradiționale;

- înființarea unor școli de profil și formarea viitorilor meșteșugari printr-un sistem de

ucenicie, care să implice în special meșteșugarii vârstnici, în ceea ce privește partea practică.

2.5. Încrederea în viitorul meșteșugului tradițional

Una dintre cele mai mari probleme identificate în răspunsurile oferite de meșteșugari

vizează profunda lipsă de încredere în viitorul meșteșugului tradițional din România.

Desigur, pot fi făcute corelații, mai mult sau mai puțin relevante, cu privire la raportul

dintre vârsta respondenților sau sexul acestora și lipsa de încredere exprimată în propriul viitor

ca meșteșugar tradițional, însă, esențial, rămâne o singură idee: doar 7 respondenți din 35 au

declarat că meşteşugul tradiţional se va dezvolta în foarte mare măsură sau în mare măsură în

România, în timp ce restul de 28 de respondenți au precizat că meşteşugul tradiţional se va

dezvolta în foarte mică sau mică măsură.

Această lipsă de încredere a meșteșugarilor în destinul domeniului de activitate din

care fac parte se corelează cu gradul ridicat de lipsă de încredere față de autoritățile și

instituțiile publice, precum și cu reacția relativ apatică față de formele asociative de tip

asociații sau fundații, dar mai ales cu opinia cvasimajoritară conform căreia meșteșugarii

tradiționali au nevoie de recunoaștere la nivel legislativ și de programe de susținere la nivel

central și local.

§3. Rezultatele obținute din focus group

3.1. O meserie din pasiune și pentru tradiție

Cvasimajoritatea participanților la focus group au arătat că și-au ales meseria de

meşteşugar din pasiune, că practică din dragoste pentru tradiţie această meserie şi că familia din

care provin a practicat de generaţii respectivul meşteşug.

Cei mai mulţi (7/8) au răspuns că au evoluat în activitate în cadrul familiei, pe cont

propriu, cu resurse proprii, prin prisma talentului cu care au fost înzestraţi.


38

3.2. Ce este meșteșugarul tradițional

Întrebați care este primul lucru care le vine în minte atunci când aud sintagma

„meşteşugar tradiţional” și rugați să ofere o definiție proprie a meșteșugarul tradițional,

indiferent de domeniul specific în care activează, cele mai multe răspunsuri au pus accentul pe

ideea de TRADIȚIE (meșteșugarul tradițional este o persoană care desfășoară o activitate

transmisă din generaţie în generaţie).

Unul dintre participanți a definit meșteșugarul tradițional drept „persoana care cunoaşte

o tehnică manuală veche, autentificată în timp într-un spaţiu geografic şi istoric românesc,

foloseşte materie primă naturală, respectă motivele şi cromatica din zona etnografică cu care se

identifică”.

În opinia altui respondent, meşteşugarul tradiţional este cel care a învăţat meşteşugul

direct din vatra satului, care locuieşte în vatra satului şi care nu a pierdut legătura cu acea zonă

etnografică.

De asemenea, o altă idee comună cu privire la activitatea meșteșugarului tradițional este

AUTENTICITATEA/ORIGINALITATE/UNICITATEA obiectului creat ca urmare a unui proces de lucru

SPECIFIC. În plus, cei mai mulți dintre participanți au identificat ca fiind elemente ale unui

proces specific de lucru materialele folosite sau tehnica de lucru utilizată. Foarte important de

precizat este şi faptul că participanții au subliniat şi chiar au repetat de-a lungul discuţiei că

produsele obţinute se produc „de mână”. Chiar dacă se folosesc de anumite unelte relativ

rudimentare, aceste unelte, la fel ca procesul de lucru, sunt SPECIFICE meşteşugului pe care îl

practică. Ca atare, ținând cont de faptul că obiectele obținute sunt unice, obținute în urma unui

procesul de lucru specific, producţia obţinută este una foarte restrânsă.

3.3. Principalele probleme pe care le întâmpină meșteșugarul tradițional

3.3.1. Delimitarea de comercianții de suveniruri

Una dintre cele mai mari frustrări pe care le întâmpină în activitatea lor meșteșugarii

tradiționali este „prezenţa kitsch-ului şi a concurenţei neloiale” aproape peste tot în magazinele

de suveniruri şi la târgurile şi expoziţiile la care meșteșugarii participă.

Totuși, important de notat că această problemă nu este privită doar din perspectivă

economic-fiscală, ci și din perspectivă REPUTAȚIONALĂ, în sensul în care imaginea publică a

meșteșugarilor tradiționali este afectată de importul masiv de obiecte artizanale produse în

serie, fără a parcurge procesul de lucru specific.

Mai mult, unii dintre participanți au subliniat faptul că anumite meşteşuguri sunt atât de

specifice încât nu se poate discuta de productivitatea muncii şi meşteşugarii nu au cum să obțină


39

veniturile necesare pentru salarii, în timp ce impozitele și taxele plătite sunt prea mari raportat

la cât se poate obţine în urma vânzării obiectelor tradiţionale.

3.3.2. Relația cu organizatorii de târguri de profil

O a doua problemă identificată, se referă la modul și condițiile de organizare a unor

târguri de profil. În acest sens, din răspunsurile participanților la focus group rezultă că relaţia

cu organizatorii de târguri de profil şi taxele solicitate de aceștia reprezintă un impediment

major pentru participarea meşteşugarilor tradiţionali.

De asemenea, s-a menţionat că nu există o delimitare clară între meşteşugar, artizan şi

comerciant, iar la târguri pot participa toţi aceştia fără ca un cumpărător să poată sesiza

diferenţa. Jumătate din respondenți au precizat că, de cele mai multe ori, meşteşugarii nu pot

participa la târguri şi nu pot demonstra în cadrul expoziţiei cum se practică un meşteşug, pentru

că organizatorii au criterii neclare de selecţie.

Unii dintre participanți consideră că în cadrul unor astfel de târguri cei mai mulţi sunt

comercianţi care cumpără marfa direct de la meşteşugari şi o vând sub pretextul că ei au

desfăşurat activitatea de meşteşug tradiţional.

3.3.3. Lipsa de interes generalizată pentru meșteșugul tradițional

Un alt motiv de îngrijorare pentru participanții la focus group este lipsa de apreciere față

de munca pe care o depun, cumulat cu faptul că, din ce în ce mai puţini tineri se arată interesaţi

să învețe și să practice un meşteşug tradițional.

Ca atare, în opinia participanților, lipsa unor spaţii pentru creaţie şi studiu dedicate

meşteşugurilor, dezinteresul autorităţilor pentru identificarea unor astfel de spații, dar şi faptul

că meșteșugul tradițional nu are o eficiență economică creatoare de profit constituie reale

motive de îngrijorare şi motive serioase care anunță dispariţia unora dintre meșteșugurile

tradiționale.

Mulți dintre participanți au ţinut să precizeze faptul că au solicitat sprijin autorităţilor şi

asociaţiilor de meşteşugari, dar că rezultatul obţinut nu a fost mulţumitor din diferite motive:

relaţia de comunicare cu autorităţile publice foarte slabă, implicarea acestora într-o mică

măsură sau deloc în activităţile de meşteşug, lipsa fondurilor sau fonduri insuficiente.

De altfel, una dintre ideile formulate în cadrul focus group-ului, care exprimă in nuce

atât modul în care meșteșugarii se percep pe ei înșiși, dar și modul în care percep raporturile cu

instituțiile publice și agenții economici din exterior, a fost următoarea: „dacă tot nu ni se oferă

nimic, nici să nu ni se ceară nimic”.


40

Nu în ultimul rând, din răspunsurile participanților la focus group a rezultat că lipsa de

interes pentru activitatea meșteșugarilor tradiționali se observă și prin faptul că nu există date,

informații, studii cu privire la fenomenul meșteșugului tradițional. De exemplu, nu se știe cât

reprezintă activitatea de meșteșug tradițional din PIB-ul României, ca un indicator pentru a

înțelege mai bine relevanţa economică a meşteşugarilor tradiţionali pentru statul român.

3.4. Soluțiile propuse de participanții la focus group

În opinia tuturor participanților la focus group cea mai bună soluție pentru rezolvarea

unora dintre problemele pe care le întâmpină meșteșugarii tradiționali o reprezintă

adoptarea unei legi speciale a meșteșugarilor tradiționali care să clarifice la nivel normativ

statutul meșteșugarilor tradiționali și regimul juridic aplicabil activității acestora, inclusiv din

perspectivă fiscală.

Pe baza interpretării răspunsurilor oferite, se pare că principale așteptări ale

meșteșugarilor tradiționali de la o astfel de lege sunt de a rezolva, pe de o parte, problemele de

natură identitară (să fie recunoscută specificitatea activității lor și unicitatea produselor

realizate în urma unui proces simplu de autorizare) și, pe de altă parte, unele dintre

problemele de natură fiscală (introducerea unui regim fiscal specific, rezonabil și ușor de

gestionat prin raportare la specificul activității de meșteșugar tradițional).

Cu privire la o eventuală procedură de autorizare a meșteșugarilor tradiționali, soluțiile

participanților au înclinat către un proces coordonat mai degrabă de Ministerul Culturii și

Identității Naționale (MCIN) decât de Ministerul Muncii și Justiției Sociale (MMJS):

- un eventual proces de autorizare pentru meșteșugarii autorizați ar trebui să fie

reglementat de MCIN și să constea în crearea unui birou pe lângă Camerele de Comerţ

şi Industrie locale, birou care, pe baza unor criterii clare, să poată elibera un

certificat de meșteșugar;

- criteriile pentru certificarea meșteșugului tradițional să fie stabilite de MCIN, dar

certificarea ar trebui să se realizeze de către MMJS, ca și în cazul altor meserii;

- este necesară identificarea tuturor meşteşugurilor tradiționale într-un nomenclator al

meșteșugurilor tradiționale.

Cu privire la eventualele soluții la problemele fiscale pe care le întâmpină meșteșugarii

tradiționali, participanții la focus group au remarcat necesitatea și urgența acordării unor

facilități fiscale meşteşugarilor tradiționali astfel încât meșteșugarii tradiționali să poată exista

în continuare. Important de reținut este și faptul că meșteșugarii consideră că acordarea

facilităţilor fiscale meşteşugarilor tradiționali raportat la alte categorii de entități juridice se

justifică nu numai pentru a salva de la dispariție un domeniu de activitate, ci datorită


41

semnificației respectivului domeniu de activitate pentru protejarea și promovarea identității

naţionale în țară și peste tot în lume.

În cadrul expunerii argumentelor de final s-a ajuns la concluzia că toţi participanţii la

focus group, în număr de 8, doresc o lege a meşteşugarilor care să reglementeze principalele

probleme la care am făcut referire în paragrafele anterioare. Participanții au apreciat faptul că

în cadrul acestui proiect sunt parteneri Ministerul Culturii şi Identității Naționale și Secretariatul

General al Guvernului considerând că astfel se va ajunge la un punct comun de discuţie, iar

principalele şi realele probleme vor fi propuse spre soluţionare în cadrul unui proiect de lege

care să avantajeze toţi actorii implicaţi.

§4. Rezultatele obținute din interviurile în profunzime

4.1. Importanța meșteșugului tradițional pentru România

Ideea fundamentală extrasă din interviurile de cercetare este că meșteșugul

tradițional are o dublă importanță în cadrul unei societăți: pe de o parte, contribuie la

crearea și menținerea identității culturale și, pe de altă parte, poate fi un factor de

sustenabilitate economică în comunitățile în care se deșfăsoară activitățile meșteșugărești.

Unul dintre respondenți a arătat că meşteşugul nu a dispărut din România, dar ar putea să

dispară în funcție de politicile care vor fi adoptate pentru viitor. Dacă ne referim la ce fac alte

state ar trebui să fim atenți la zona rurală a Austriei, Vorarlberg, care are o politică dezvoltată în

ceea ce priveşte meşteşugurile tradiționale, politică în centrul căreia se află ideea că meşteşugul

tradițional este un element de profit pentru societate.

Un alt respondent a evidenţiat importanţa mesteşugului tradiţional din perspectivă

economică, în special pentru mediul rural, considerând că acesta poate reprezenta un factor de

stabilitate economică. De asemenea, meşteşugul tradiţional este important pentru dezvoltarea

turismului.

4.2. Problemele meșteșugarilor din România

Analizând răspunsurile celor trei respondenți au putut fi identificate o serie de probleme

ale meșteșugarilor din România care, în cea mai mare parte, se suprapun peste problemele

identificate în urma analizei răspunsurilor din chestionare și a discuțiilor din cadrul focus group-

ului. Rezultă, astfel, că la nivelul grupului social al meșteșugarilor tradiționali, la toate nivelurile

de dezvoltare, problemele resimțite de aceștia sunt aproape IDENTICE.

Astfel, o primă problemă se referă la faptul că meșteșugarii nu li se recunoaște/nu au un

statut juridic specific tipului de activitate pe care îl prestează. Necesitatea acordării unui statut

juridic și fiscal special pentru meșteșugarii tradiționali fără a-i obliga să aibă studii recunoscute


42

la un anume nivel sau fără complexități birocratice este un element fundamental în salvgardarea

meșteșugurilor tradiționale pentru viitor. Accentul unei politici publice pentru meșteșugari ar

trebui să cadă pe specificul activității acestora, pe promovarea pentru generațiile viitoare a

acestor activități creatoare, iar nu pe uniformizarea din punct de vedere fiscal sau juridic a

modului de operare la nivel economic.

Întrucât meșteșugarii tradiționali sunt în primul rând artiști și în al doilea rând manageri

de activități lucrative, unul dintre respondenți a precizat că o politică publică dedicată acestora

trebuie să țină cont de aceste aspecte dar fară a limita sau uniformiza actul de exprimare

creativă a acestora. Mai mult, trebuie să se țină cont de faptul că, nu de puține ori, nivelul de

alfabetizare al meșteșugarilor tradiționali este scăzut, iar obligațiile administrativ-fiscale,

inclusiv soluțiile de depunere online a declarațiilor fiscale reprezintă, uneori, o piedică

insurmontabilă pentru buna desfăşurare a activităţii lor specifice.

În strânsă legătură cu aspectul prezentat mai sus, s-a mai arătat în cadrul interviurilor

faptul că accesarea fondurilor europene de către meșteșugarii tradiționali implică o procedură

complicată pentru aceștia. Finanţările din fondurile europene, referindu-ne aici la finanțările

care sprijina activități de restaurare a patrimoniului cultural, nu pot fi accesate dacă nu se

lucrează cu anumite materiale agrementate, în cadrul unei activități atestate, cu certificat de

conformitate pentru materiale utilizate şi cu posibilitatea de a emite factură şi garanţie pentru

obiectele create.

Spre deosebire de meșteșugarii intervievați prin chestionare și în cadrul focus group-ului,

o problemă specifică, neidentificată până în acest moment, constă în faptul că deja există o

teamă a persoanelor care practică un meșteșug de a „ieși pe piață” din cauza procedurilor

complexe pe care le-ar avea de urmat pentru a pune în vânzare produsul muncii lor.

De asemenea, în măsura în care meșteșugarii tradiționali sunt parte din societatea

românească, fenomenul migrației a afectat puternic comunitatea meșteșugarilor tradiționali din

România întrucât cei mai mulți meşteri sunt tentaţi să lucreze în alte state pentru condiţii de

trai mai avantajoase.

Nu în ultimul rând, problema comună a tuturor meșteșugarilor implicați în proiectul de

cercetare (incusiv a persoanelor care au participat la interviurile în profunzine) este lipsa

oricărui tip de protecţie împotriva concurenţei neloiale, produselor contrafăcute sau produselor

piratate. Acest fenomen amenință existența meșteșugului tradițional și reprezintă adevărata

provocare a unei viitoare legi a meșteșugarilor tradiționali din România.


43

4.3. Soluțiile propuse

4.3.1. Scopul unei legi a meșteșugarilor din România

Spre deosebire de răspunsurile primite la chestionare și în focus group, din interviurile de

cercetare în profunzime rezultă că pentru soluționarea problemelor meșteșugarilor ar fi benefic

ca pe lângă adoptarea unei legi în domeniul meșteșugurilor tradiționale, să existe și un context

social favorabil care să permită derularea de activități specifice mesteșugarilor tradiționali care

este o activitate preponderent creativa. Deschiderea față de nevoile meșteșugarilor și o buna

comunicare a autorităților publice centrale și locale cu reprezentanții sectorului meșteșugăresc

poate conduce la crearea acestui context social favorbil.

De altfel, un alt respondent, a considerat că nu ar trebui adoptată o lege a meșteșugarilor

pentru că meşteşugul tradițional trebuie să fie privit ca parte a culturii tradiţionale, care include

peisajul, gastronomia, obiceiurile, folclorul. Meșteșugul tradițional în sine nu este și nu poate fi

standardizat. Meşteşugul înseamnă că te adaptezi în afara oricărui standard imaginabil pentru a

adapta orice material și a-l transforma în obiect unicat. Unicitatea unui proces de lucru şi a

materialului care este supus procesului respectiv face imposibilă evaluarea unitară, în acelaşi

sistem de referinţă, atât a produsului, cât şi a procesului. În ultimă instanță, indiferent de

regimurile politice și sociale care s-au perindat de-a lungul mileniilor, meșteșugarul tradițional a

rezistat iar meșteșugarul și-a realizat activitatea cu sau fără o reglementare specială.

Însă, în condițiile în care o lege a meșteșugarilor ar urma să fie adoptată, esențial este, în

primul rând, inițiatorii acestei legi să explice exact de ce este necesară şi, în al doilea rând, să

lămurească conţinutul acesteia.

Un element esențial al unei viitoare legi a meșteșugarilor din România este recunoașterea

și atestarea persoanelor care practică meșteșuguri tradiționale, nu doar a obiectelor rezultate

din munca specifică.

De asemenea, o lege a meșteșugarilor din România ar trebui să cuprindă și norme cu

privire la calitatea produsului şi să stabilească un standard de calitate pentru producţia de

bunuri.

Una din persoanele intervievate a precizat că există deja o lege a patrimoniului şi că

aceasta trebuie doar îmbunătăţită pentru a oferi protecție legislativă mai bună meșteșugarilor

tradiționali. În opinia sa, sunt mai importante acele strategii de comunicare între meșteșugari şi

autorităţile publice și modificarea legii finanţelor publice locale în sensul acordării unor facilități

fiscale decât adoptarea unei legi speciale pentru meșteșugarii tradiționali.


44

4.3.2. Procedura de autorizare a meșteșugarilor

Unul dintre obiectivele principale ale unei legi a meșteșugarilor trebuie să vizeze

reglementarea unei proceduri pentru atestarea/autorizarea în condiţii avantajoase a

meşteşugarilor tradiționali. Acestă temă este recurentă și se dovedește a fi unul dintre

elementele centrale ale unei viitoare legi a meșteșugarilor tradiționali din România.

Cu toate acestea, una din persoanele intervievate a precizat în mod expres că nu sunt

necesare procedurile de atestare şi înregistrare, certificatele de competenţă profesională din

simplul motiv că nu există concurenţă în acest domeniu și pentru că cei mai mulţi meșteșugari nu

sunt şcolarizaţi şi nu au trecut prin învăţământul obligatoriu şi nici nu o vor face pe viitor. În

practică, aceste certificate de atestare/autorizare devin impedimente în calea desfăşurării

activităţii specifice.

Mai mult, în opinia unui intervievat, în cele mai multe state din Europa meşteşugul a

dispărut din cauza procesului de autentificare și standardizare a activității meșteșugarilor

tradiționali, ceea ce a condus la dispariția acestora. Astfel, cultura tradiţională trebuie păstrată

în parametri nestandardizaţi.

În cadrul discuţiilor a fost abordată și problema certificării meşteşugurilor tradiţionale ca

meserii şi introducerea acestora în COR, cu un cod specific. Unul dintre respondenți a subliniat

importanţa meşteşugurilor tradiţionale în România, dar şi îmbogăţirea COR-ului cu aceste

meserii. Totuși, în acest proces vor fi întâmpinate probleme referitoare la identificarea corectă a

denumirilor meseriilor pentru că nu toate sunt sub aceeaşi cupolă de meşteşug, de exemplu:

există meşteşuguri tradiţionale, meşteşuguri în restaurare şi meşteşuguri emergente, cele mai

noi.

Cu privire la același subiect, un alt respondent a emis o opinie diferită în sensul în care

aceste meserii sunt deja în COR şi în CAEN sub denumirea de alte categorii profesionale.

4.3.3. Diferențierea meșteșugarilor tradiționali de alți comercianți

În ceea ce privește probleme concurenței din partea comercianților de produse artizanale

importate din alte state, meșteșugarii intervievați au fost de acord că acest fenomen afectează

grav meșteșugul tradițional din România. Soluțiile, însă, sunt complexe și trebuie să țină cont de

realitatea în care trăim.

În primul rând, în opinia unui respondent, nu se mai poate opri fenomenul importurilor de

pe piața chinezează, fiind o realitate împământenită, dar poate fi educat clientul să deosebească

un produs autentic de unul contrafăcut.

În al doilea rând, există și alte soluții legislative posibile:


45

(i) modificarea legislației în materia protecţiei consumatorului și a concurenţei, astfel

încât să fie introdusă o distincție între un comerciant de obiecte artizanale și un meşteşugar

tradițional;

(ii) posibilitatea ca meşteşugarii tradiţionali să beneficieze de locuri speciale la târguri şi

expoziţii;

(iii) crearea unui sistem de protecţie a mărcii produsului, activitate care să fie facilitată

pentru meșteșugar de asociaţiile de meșteșugari.

Întrebarea finală din cadrul discuţiilor a fost legată despre ce ar putea constitui soluţia

cea mai eficientă pentru rezolvarea problemelor meşteşugarilor. Primul respondent a subliniat

necesitatea adoptării unei legi de către Parlament, iar toţi actorii implicaţi: comunităţi,

asociaţii, consilii locale şi ong-uri să colaboreze pentru eficacitatea şi aplicabilitatea ei. Să existe

un transfer de informaţii în autorităţi şi toţi factorii interesați pentru a elabora o politică publică

alternativă care să dea roade. Al doilea respondent a menţionat că există deja o lege a

patrimoniului material şi că trebuie doar îmbunătăţită sau completată. Al treilea respondent

consideră oportună adoptării unei legi în domeniu pentru rezolvarea problemelor meşteşugarilor

iar colaborarea între ministere şi toţi actorii implicaţi poate constitui un început pentru evoluţia

firească a lucrurilor în sensul adoptării acestei legi speciale. Sugestia a fost să se lucreze cu

Institutul Naţional al Patrimoniului pentru atestări, dar şi cu muzee care au format meşteri şi au

organizat târguri.

4.3.4. Dezvoltarea unei hărți interactive a meșteșugarilor din România

Alte soluții care pot fi avute în vedere pentru dezvoltarea și promovarea meșteșugului

tradițional îl reprezintă realizarea unei hărți interactive a meşteşugurilor din țara noastră. Este

foarte important pentru o societate care trăiește din ce în ce mai mult online ca meșteșugarii să

înceapă să folosească mijloacele online, astfel încât să se poată promova mai ușor nu numai în

plan național, ci și în plan european sau mondial.


46

CAPITOLUL IV CONCLUZII

§1. Unicitatea cercetării

Conținutul acestei analize reflectă o abordare de tip bottom up, pornind de la

sintetizarea nevoilor meșteșugarilor tradiționali din România, în vederea unei mai bune

cunoașteri a acestui sector socio-cultural. Buna cunoaștere a problemelor întâmpinate în

desfășurarea actului meșteșugăresc reprezintă, pe de-o parte, o etapă necesară în procesul de

elaborare a unei politici publice alternative pentru sectorul meșteșugurilor tradiționale. Pe de

altă parte, analiza răspunde exigențelor regăsite în recomandări europene, astfel cum au fost

amintite în cuprinsul prezentului document și încurajărilor susținute de la nivel comunitar în

sensul întreprinderii de acțiuni concrete la nivelul statelor membre (ca de exemplu un demers de

reglementare dedicat) cu scopul prezervării și promovării meseriilor tradiționale. Demersul

nostru sprijină totodată angajamentul pe care România și l-a luat prin Planul de Guvernare 2017-

2020, de a manifesta interes pentru a fi adoptată o lege a meșteșugarilor, în continuarea

eforturilor anterioare de reglementare a acestui sector.

Din această perspectivă, studiul de față face un pas înainte în cunoașterea și promovarea

fenomenului meșteșugului tradițional din România, constituindu-se într-o analiză care contribuie

la calibrarea și centrarea propunerii de politică publică alternativă din cadrul proiectului

„Politică publică pentru meșteșugul tradițional”. Altfel spus, prezenta analiză reprezintă punctul

de plecare în elaborarea unei politici publice alternative pentru sectorul meșteșugurilor

tradiționale. Analiza de față va putea prezenta utilitate și pentru actorii instituționali implicați

în procesul de legiferare, în momentul analizării necesității și oportunității reglementării acestui

spațiu socio-cultural al meșteșugurilor tradiționale.

§2. Concluzii cu privire la cercetarea analitică și normativă

Interesul pentru sectorul meșteșugurilor tradiționale este manifestat la scară mondială

și capătă diverse manifestări (studii, parteneriate, strategii, politici publice, legi, proiecte etc.)

în funcție de instituțiile, organizațiile sau diversele entități care se pot implica pentru sprijinirea

acestei zone specifice de activitate.

Meșteșugul tradițional are forme de manifestare peste tot în lume, existând structuri

instituționale ori organizaționale la nivel mondial, regional și național care sunt implicate și care

promovează meșteșugul tradițional. Articularea intereselor meșteșugarilor tradiționali și

promovarea acestora nu s-au realizat însă peste tot unde pot fi regăsite în aceeași măsură și


47

utilizând aceleași mijloace, motiv pentru care soarta meșteșugurilor diferă de la caz la caz

(regiune la regiune), în funcție de formele și intensitatea pe care le-a luat interesul manifestat

de instituțiile și organizațiile de profil și de rolul jucat în acest sens de entități

nonguvernamentale.

În urma cercetării întreprinse în această etapă de proiect, rezultă că există organizații la

nivel mondial care își canalizează interesul și resursele în sprijinirea meșteșugurilor tradiționale,

subliniind importanța:

- prezervării acestora,

- identificării riscurilor ce le amenință în general și cele aferente specificului fiecărei

zone/ comunități,

- găsirii de soluții și oferirea de recomandări în vederea salvgardării identității culturale

relevată de meșteșugurile tradiționale (păstrarea diversității identitare în contextul

globalizării care are tendința de uniformizare),

- și nu în ultimul rând, adaptării conceptului de meșteșug tradițional evoluției

meșteșugurilor, ca de exemplu luării în considerare a meșteșugurilor emergente și a

materialelor tradiționale emergente (din domeniul restaurării).

În ceea ce privește spațiul european, din care face parte și România, informațiile

adunate în cadrul acestui studiu ne arată că în multe state a fost elaborată o legislație specifică

privind activitatea meșteșugarilor tradiționali, legislație care stabilește diverse forme și

mecanisme de sprijin pentru meșteșugari și, totodată, reguli cu privire la formarea, autorizarea,

controlul activității și promovarea meșteșugarilor și a activităților meșteșugărești.

Există organizații și structuri instituționale sau nonguvernamentale și la nivel național, cu

interes în zona de susținere a sectorului meșteșugurilor tradiționale, amintite și descrise în

cuprinsul prezentei cercetări.

Analiza a abordat și o serie de strategii, studii, proiecte și documente incidente sectorului

meșteșugurilor tradiționale din România, inclusiv Planul de Guvernare 2017- 2020, din care

rezultă că în România este conștientizată necesitatea manifestării unui interes sporit asupra

subiectului meșteșugurilor tradiționale.

Elementele constitutive fundamentale ale conceptului de mașteșug tradițional. Din

rațiuni de claritate conceptuală este necesar să înțelegem distincția fundamentală dintre

noțiunea de meșteșug tradițional (semnificația conceptului) și felurile în care poate fi organizată

juridic activitatea de meșteșugar, respectiv modurile în care sunt valorificate produsele

activității meșteșugărești (regimul juridic al recunoașterii, autorizării, controlului și fiscalității în

domeniul meșteșugului tradițional). Or, în condițiile în care există o astfel de distincție rezultă în

mod necesar că meșteșugul tradițional a existat, există și poate exista în absența unei legislații


48

specifice care vizează doar aspectele de organizare și management a activității meșteșugărești,

iar nu însăși esența respectivei activități.

Conceptul de meșteșug tradițional, privit din perspectiva informațiilor relevante selectate

din legislația statelor europene dedicată meșteșugurilor, este unul complex, care trebuie privit

din perspectivă multidisciplinară și care însumează o serie de elemente culturale, sociale și

economice. Astfel, în urma unei analize comparate a respectivelor definiții, putem creiona

elementele constitutive fundamentale ale noțiunii de meșteșug tradițional:

este o activitate de creație care are în esență aspecte manuale (manufactură)- fie

total manufacturate, fie realizate cu ajutorul uneltelor de lucru manual, iar dacă

procesul de producție implică și mijloace mecanice, contribuția manuală a

meșteșugarului trebuie să fie cea mai importantă în realizarea produsului finit;

caracterul autentic al produsului;

rezultatul acestui proces de creație este realizat de o persoană deținătoare a unui

know-how care implică tradiție;

este o activitate economică, desfășurată independent de persoane fizice sau

companii, cu scopul de a realiza profit;

reprezintă o activitate efectuată în conformitate cu tehnici și modalități specifice

care au fost transmise în obiceiurile și practicile locale (relevă specificul local al

unei comunități), prin care se exprimă elemente de identitate culturală a unei

zone geografice sau a unui grup social;

unicitatea produselor rezultate- produse care să nu fie realizabile prin producție

industrială sau complet prelucrate sau în serii mari.

Sintetizând, cuvintele cheie pentru definirea meșteșugului tradițional sunt:

manufactură, autenticitate, unicitate, specific local, tehnici specifice tradiționale.

Diversele forme juridice pe care le poate îmbraca activitatea meșteșugarilor

tradiționali. Raportându-ne la condițiile în care pot fi valorificate bunurile create prin

activitatea meșteșugarilor tradiționali, toate acestea presupun măsuri, acțiuni și operațiuni,

proceduri de autorizare a activității ori de certificare a meșteșugarului, care pot fi diferite de la

stat la stat, în funcție de legislația în vigoare.

Referitor la datele colectate din legislaţia altor state europene a rezultat că există atât

state europene care au reglementări specifice pentru meșteșugurile tradiționale (de ex.,

Bulgaria, Croația, Franța, Germania, Italia, Latvia, Polonia), cât și state europene în care nu

există o reglementare specifică în domeniul meșteșugurilor tradiționale (de ex., Cipru, Cehia,

Danemarca, Estonia și România).


49

În statele europene unde există legislație dedicată sectorului meșteșugurilor tradiționale,

au fost identificate următoarele forme juridice pe care le poate îmbrăca activitatea

meșteșugărească: microîntreprinderi, întreprinderile meșteșugărești, cooperativa

meșteșugărească, meșteșugar/ artizan independent.

Există state care permit ca activitatea meșteșugărească să se desfășoare și independent

(individual, fără a opta pentru o altă formă juridică), însă oriunde există legislație dedicată și

indiferent de forma de organizare a activității, legislația prevede dovada statutului de

meșteșugar, uneori și al nivelului de calificare corespunzător domeniului de activitate și

necesitatea înscrierii, în anumite nomenclatoare, ca de exemplu Registrul Meseriilor- în Franța,

Registrul provincial al întreprinderilor artizanale- în Italia etc.

În statele unde nu există reglementări specifice pentru meșteșugarii tradiționali, există

norme care organizează desfășurarea activităților economice pentru întreprinderi mici și mijlocii,

persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale și întreprinderi familiale. În asemenea

condiții, meșteșugarii tradiționali își pot alege forma juridică de exercitare a unei activități

comerciale care vizează vânzarea produselor rezultate din activitatea specifică de meșteșugar

tradițional.

La nivelul reglementărilor comunitare nu există o legislație dedicată special meșteșugului

tradițional, singurele precizări fiind cuprinse în legislația privind întreprinderile mici și mijlocii,

acolo unde se prevede că „meșteșugul urmează a fi definit la nivel național în funcție de

domeniile de specializare”39.

În România, în perioada regimului comunist a existat o legislație care viza meșteșugurile

în general, aceasta fiind abrogată după Revoluția din 1989. În prezent, deși fenomenul

meșteșugului tradițional există și sunt persoane care se recomandă drept meșteșugari

tradiționali, nu există și o reglementare specifică pentru sectorul meșteșugurilor tradiționale.

Lipsa unei reglementări în domeniu s-a dovedit a fi aspectul principal pe care

meșteșugarii și ceilalți factori de interes care au participat la acest studiu l-au identificat,

asumat sau criticat.

În ceea ce privește desfășurarea activității de către meșteșugarii tradiționali la ora

actuală în România, există reglementări în vigoare care le sunt aplicabile, dar care nu iau în

considerare specificul activității acestora și contextul social în care se află în prezent sectorul

meșteșugurilor tradiționale. Acestea vizează organizarea unei activități economice, implicațiile

fiscale ale respectivelor activități economice, mijloacele de articulare a unor interese prin

intermediul asociațiilor și fundațiilor. În baza legislației actuale, practicarea unui meșteșug

39 Legea micilor afaceri (Small Business Act – SBA) vezi link: https://ec.europa.eu/growth/smes/business-friendly-environment/small-business-act_en.


50

tradițional este posibilă atât pentru persoane fizice, cât și pentru persoane juridice fie conform

OUG nr. 44/2008 (PFA, întreprinderi individuale și familiale), fie conform OG nr. 26/2000

(asociații și fundații), fie conform Legii nr. 31/1990 (societăți comerciale).

§3. Concluzii cu privire la cercetarea sociologică

Pentru a înțelege mai bine care sunt principalele probleme ale meșteșugarilor tradiționali

din România, trebuie să subliniem că percepția lor cu privire la actul meșterugăresc pe care îl

întreprind se caracterizează prin faptul că desfășoară o activitate creatoare, în baza unui proces

de lucru SPECIFIC și TRADIȚIONAL și a unor îndeletniciri transmise din generație în generație, a

cărui finalitate este un obiect AUTENTIC/ORIGINAL/UNIC.

În ceea ce privește principalele probleme pe care le întâmpină meșteșugarii tradiționali în

practică, din analiza răspunsurilor oferite în cadrul acestui studiu a rezultat că cele mai

importante sunt următoarele:

i. lipsa unei delimitări exprese, clare, între statutul meşteşugarilor/creatorilor populari și

statutul comercianţilor şi producătorilor de obiecte hand made sau artă simplă, respectiv

a comercianților de obiecte artizanale importate sau fabricate prin proces tehnologic

automatizat; important de notat că această problemă nu este privită doar din perspectivă

economic-fiscală, ci și din perspectivă reputațională, în sensul în care imaginea publică a

meșteșugarilor tradiționali este afectată de importul masiv de obiecte artizanale produse

în serie, fără a parcurge procesul de lucru specific;

ii. lipsa unui proces de autorizare/autentificare a meșteșugarilor tradiționali prin

raportare la un set de criterii legale, obiective și după o procedură simplă și eficientă,

care să țină cont de specificul persoanelor care urmează să solicite

autorizarea/autentificarea; de asemenea, esențial în acest proces de

autorizare/autentificare este eliberarea unui certificat de meșteșugar tradițional, care

atestă un statut dedicat;

iii. lipsa unui statut fiscal specific pentru meșteșugarii tradiționali, care să țină cont de

specificul activităților desfășurate (de ex., instituirea obligației de a depune o singură

declaraţie fiscală pe an, de a plăti un impozit unic și renunţarea la obligativitatea casei

de marcat pentru vânzări ocazionale ce nu depăşesc cuantumul salariului minim pe lună

ș.a. asemenea).

Din analiza răspunsurilor la chestionare și a discuțiilor purtate cu meșteșugarii tradiționali

și alți factori de interes implicați în acest studiu a rezultat faptul că cea mai mare parte dintre

aceștia consideră că una dintre soluțiile necesare pentru rezolvarea problemelor pe care le

întâmpină este adoptarea unei legi speciale cu privire la activitatea meșteșugărească.


51

Totuși, există și o opinie minoritară, dar relevantă prin conținutul său, conform căreia

meșteșugul tradițional în sine nu este și nu poate fi standardizat, proces inerent în momentul

adoptării unei legislații specifice pentru meșteșugarii tradiționali. În ultimă instanță, în această

opinie minoritară, meşteşugul tradițional înseamnă adaptarea în afara oricărui standard

imaginabil pentru a prelucra orice material și a-l transforma în obiect unicat. Unicitatea unui

proces de lucru şi a materialului care este supus procesului respectiv face imposibilă evaluarea

unitară, în acelaşi sistem de referinţă, atât a produsului, cât şi a procesului.

În ceea ce privește așteptările meșteșugarilor de la o eventuală lege specială în

domeniu, acestea sunt, pe de o parte, de natură identitară (să fie recunoscută specificitatea

activității lor și unicitatea produselor realizate prin intermediul unui proces de

autorizare/autentificare) și, pe de altă parte, de natură fiscală (introducerea unui regim fiscal

dedicat, rezonabil și ușor de gestionat prin raportare la specificul activității de meșteșugar

tradițional).

Nu în ultimul rând, analiza răspunsurilor oferite de meșteșugarii tradiționali din România

denotă o profundă lipsă de încredere a acestora în viitorul domeniului de activitate din care fac

parte, aspect care se corelează cu gradul ridicat de lipsă de încredere în autoritățile și

instituțiile publice, precum și cu reacția relativ reținută, nesigură față de formele asociative de

tip asociații sau fundații, da mai ales cu nevoia exprimată de aceștia în nenumărate rânduri de a

fi recunoscuți la nivel legislativ și de a fi susținuți în activitatea lor, esențială pentru promovarea

identității locale, regionale și naționale.

*

Din coroborarea concluziilor aferente cercetării analitice și normative cu cele ale

analizei sociologice, rezulă că, deși în România este conștientizată necesitatea manifestării unui

interes sporit asupra subiectului meșteșugurilor tradiționale, formele în care acest interes se

manifestă concret (strategii, parteneriate, studii, proiecte etc. abordate în cercetarea analitică

și normativă), nu sunt încă suficiente pentru asigurarea dezideratelor de prezervare a

meșteșugurilor tradiționale, de diminuare măcar a riscurilor care le amenință chiar cu dispariția

pe unele dintre acestea. Această concluzie decurge din situația concretă a meșteșugurilor

tradiționale la nivel național, caracterizată de multitudinea de probleme și nevoi din sector,

stare relevată în urma cercetării sociologice.

Observăm că în România a existat legislație dedicată meșteșugurilor tradiționale, după

abrogare rămânând reglementări de drept comun, nespecifice sectorului meșteșugurilor, însă sub

imperiul cărora, meșteșugarii pot găsi diverse forme juridice de constituire și funcționare. Aceste

forme nu sunt avantajoase, ci le îngreunează desfășurarea activității, nu de puține ori ducând la

sistarea actului meșteșugăresc, din rațiuni de ordin financiar în primul rând și, la fel de


52

important, din lipsa unui sistem educațional care să faciliteze transmiterea cunoștințelor și

tehnicilor tradiționale către generațiile tinere.

Toate acestea întăresc necesitatea elaborării unei politici publice alternative pentru

sectorul meșteșugurilor tradiționale și a unei legi dedicate, care să aibă drept scop organizarea

meșteșugarilor în vederea practicării activității lor ca profesiune tradițională.


53

Anexa 1 Definiţii ale meșteșugului tradițional din legislația statelor europene Extrase din Legislația europeană privind meșteșugurile, Departamentul de studii parlamentare și politici UE – Direcția studii și documentare legislativă

Belgia: Un meșteșugar este o persoană fizică sau juridică activă în producerea, transformarea, repararea, restaurarea obiectelor, furnizarea de servicii a căror activitate are, în esență, aspecte manuale, un caracter autentic, dezvoltarea unui anumit know-how bazat pe calitate, tradiție, creație sau inovare.

Croația: Activitatea meșteșugărească reprezintă acea activitate economică desfășurată independent de persoane fizice, cu scopul de a realiza profit prin activități pe piața produselor, comerțului sau serviciilor. Activitățile meșteșugărești pot fi desfășurate și de companii, în condițiile menționate în legea meșteșugurilor. Meșteșugarul este acea persoană care desfășoară o activitate meșteșugărească după cum este definită anterior sau angajează alte persoane să desfășoare activități meșteșugărești.

Franța: Se consideră că desfășoară activități meșteșugărești toate persoanele fizice și juridice care, folosind nu mai mult de un anumit număr de lucrători, desfășoară, direct sau indirect, o activitate profesională independentă de producție, prelucrare, reparație sau prestare de servicii, care este prevăzută în Registrul meseriilor.

Germania: Activitatea meșteșugărească reprezintă practicarea independentă a unei meserii ca activitate lucrativă stabilă de către persoane fizice, juridice sau meșteșugari independenți, înregistrați în Registrul de meserii.

Italia: ”Întreprinderea meșteșugărească este acea întreprindere al cărei scop este producția de bunuri sau furnizarea de servicii: în agricultură, servicii comerciale, intermedierea mărfurilor”, iar ”meșteșugarul artizan este un comerciant care își exercită activitatea artizanală personal, profesional și în calitate de titular, asumându-și întreaga responsabilitate pentru taxele și riscurile care se referă la gestionarea muncii sale, inclusiv a muncii manuale, în procesul de producție”. Există și o definiție specifică pentru meșteșuguri tradiționale: sunt considerate meşteşuguri tradiționale toate producţiile şi activităţile de servicii efectuate în conformitate cu tehnici şi modalităţi specifice, care au fost transmise în obiceiurile şi practicile locale, inclusiv în raport cu nevoile şi cerinţele populaţiei rezidente sau fluctuante în teritoriu, ţinând cont de tehnicile inovatoare care alcătuiesc dezvoltarea naturală actualizată.

Regatul Unit: Meșteșugar este acea persoană care produce (manufacturează) un produs meșteșugăresc sau care concepe/proiectează (design) și produce acel produs sub nume propriu sau ca marcă înregistrată. Trebuie precizat că această reglementare se referă în special la ambarcațiunile de agrement (proiectare, construcție, comercializare) și include și producția de serie.

Spania (Decretul 252/2000 al Guvernului Cataloniei, reviziut conform Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European și a necesităților reale ale meșteșugarilor și artizanilor locali, ultima revizuire prin Decretul 182/2014): meșteșugurile sunt considerate acele activități incluse în Repertoriul familiilor de meserii care implică formarea, crearea, producerea și transformarea obiectelor, ca rezultat al muncii efectuate de o persoană care trebuie să aibă excelența maximă în executarea uneia sau mai multor meserii artizanale. Rezultatul activității meșteșugarilor trebuie să fie produse artizanale locale, individualizate și realizate cu materii prime naturale sau material reciclat industrial, care combină tehnologia, tradiția și/sau inovația,


54

și în nici un caz să nu fie realizabile prin producție industrială, complet prelucrate sau în serii mari, pentru comercializare.

UNESCO: ”Produsele meșteșugărești sunt produsele realizate de meșteșugari, fie cu totul manufacturate sau cu ajutorul uneltelor de lucru manual sau incluzând și mijloace mecanice, contribuția manuală a meșteșugarului fiind însă cea mai importantă componentă în realizarea produsului finit. În termeni de calitate, nu există restricții legate de producție și materiile prime folosite provin din resurse durabile. Natura specială a produselor meșteșugărești constă în caracteristici distincte utilitare, estetice, artistice, creative în funcție de specificul cultural, decorativ, funcțional, tradițional, simbolic, specific din punct de vedere religios și social”. De asemenea, tot conform UNESCO ”cultura tradiţională şi populară este ansamblul creaţiilor unei comunităţi culturale fondată pe tradiţie, exprimată de un grup sau de un individ şi recunoscută ca răspunzând aşteptărilor comunităţii atât ca expresie a identităţii culturale şi sociale, cât şi ca norme şi valori transmise oral prin imitaţie sau alte maniere. Formele sale cuprind, între altele, limba, literatura, muzica, dansul, jocurile, mitologia, riturile, cutumele, artizanatul, arhitectura şi alte arte”.


55

Anexa 2

Membrii Coaliției de ONG-uri pentru susținerea meșteșugurilor

tradiționale

1. Asociația Română Împreună Pentru Integrare- ARIPI

2. Asociația Centrul pentru Politici Durabile ECOPOLIS

3. Asociația Eco-Social Tradiții

4. Asociația Geomedia

5. Asociația GAL Mărginimea Sibiului

6. Asociația GAL Dealurile Târnavelor

7. Agenția Metropolitană pentru Dezvoltare Durabilă Brașov

8. Asociația Culturală Ferma de Artă

9. Asociația Meșterilor Populari și Artizanilor din Buzău

10. Asociația de părinți „Dinicu Golescu”

11. Asociația Moara de Hârtie

12. Asociația Maria

13. Asociația Culturală Brănești

14. Asociația Letea în UNESCO

15. Asociația Sinaptica

16. Fundația PACT- Parteneriat pentru Acțiune Comunitară și Transformare

17. Asociația Transilvană Brașov Nord

18. Asociația Romano ButiQ

19. Asociația Ordinul Arhitecților din România

20. Asociația Centrul Romano de Studii și Dezvoltare Socială


56

Surse bibliografice

1. Camera Deputaților, Departamentul de studii parlamentare şi politici UE – Direcţia studii

şi documentare legislativă, Legislația europeană privind meșteșugurile, martie 2018;

2. Parlamentul României, Legea nr. 1 din 21 februarie 2005 privind organizarea şi

funcţionarea cooperaţiei, cu modificările și completările ulterioare;

3. Uniunea Națională a Cooperației Meșteșugărești – UCECOM, site oficial

http://www.ucecom.ro;

4. Asociația Meșterilor Populari din Moldova, site oficial www.mesteri-populari.ro;

5. Consiliului Mondial al Artizanatului, site oficial http://wcc-europe.org;

6. Ministerul Culturii și Identității Naționale, Strategia pentru cultură și patrimoniu național

2016-2022, site oficial www.cultura.ro;

7. Guvernul României, Strategia Guvernului României de incluziune a cetățenilor români

aparținând minorității rome pentru perioada 2015-2020, aprobată prin HG nr. 18/ianuarie

2015;

8. Ministerul Fondurilor Europene, Acordul de Parteneriat cu România, 2014-2020, aprobat

de Comisia Europeană în august 2014, site oficial www.fonduri-ue.ro;

9. Agenția pentru întreprinderi mici și mijlocii, Programul naţional multianual pentru

susţinerea meşteşugurilor şi artizanatului - 2108, site oficial www.aippimm.ro;

10. Administrația Fondului Cultural Național, site oficial www.afcn.ro;

11. Unitatea de Management a Proiectului (UMP) din cadrul Ministerului Culturii şi Identităţii

Naţionale, site oficial al programului de finanțare www.ro-cultura.ro;

12. Harta meșteșugarilor, site oficial al proiectului www.hartamestesugarilor.ro;

13. Voice of culture, site oficial al proiectului www.voicesofculture.eu;

14. România Tradițiilor Creative, Document cuprinzând perspective rezultate în urma primei

ediții a Forumului Tradițiilor Creative, 2018;

15. Mesteshukar ButiQ, site oficial https://mbq.ro;

16. K Consulting Management and Coordination, Romano ButiQ – Studiu despre meșteșugurile

rome, februarie 2013;

17. Asociația Pakiv, Strategia de dezvoltare a iniţiativelor regionale şi locale privind

meşteşugurile în Regiunea de Vest, iunie 2015;

18. Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis, Meșteșuguri tradiționale din Delta Dunării, 2015;

http://www.ucecom.ro/

http://www.mesteri-populari.ro/

http://wcc-europe.org/

http://www.cultura.ro/

http://www.fonduri-ue.ro/

http://www.aippimm.ro/

http://www.afcn.ro/

http://www.ro-cultura.ro/

http://www.hartamestesugarilor.ro/

http://www.voicesofculture.eu/

https://mbq.ro/


57

19. Parlamentul României, Legea nr. 13/1968 cu privire la exercitarea meseriilor de către

meșteșugari în ateliere proprii, publicată în Buletinul Oficial nr. 64 din 15 mai 1968 și

abrogată prin Legea nr.120/2000 privind declararea ca abrogate a unor acte normative,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 12 iulie 2000.

20. Legea austriacă privind comerțul și industria , vezi link

https://www.ris.bka.gv.at/GeltendeFassung.wxe?Abfrage=Bundesnormen&Gesetzesnumm

er=10007517%20https://www.jusline.at/index.php?cpid=ba688068a8c8a95352ed951ddb88

783e&lawid=12&paid=1

21. Legea belgiană din 19 martie 2014, vezi link http://www.etaamb.be/fr/loi-du-19-mars-

2014_n2014018119.html

22. Legea pentru învățământul profesional din Germania, vezi link http://www.gesetze-im-

internet.de/bundesrecht/bbig_2005/gesamt.pdf

23. Portalul informațiilor specifice destinate întreprinderilor meșteșugărești

24. Site oficial al Organizației Norvegian Crafts http://www.norwegiancrafts.no/about

25. Legea micilor afaceri (Small Business Act – SBA) vezi link:

https://ec.europa.eu/growth/smes/business-friendly-environment/small-business-act_en

26. https://www.entreprises.gouv.fr/secteurs-professionnels/artisanat/le-fisac

27. Fondul de intervenție pentru agricultură și comerț , vezi link http://www.siagi.com

28. https://dhi.zdh.de/

https://www.ris.bka.gv.at/GeltendeFassung.wxe?Abfrage=Bundesnormen&Gesetzesnummer=10007517%20https://www.jusline.at/index.php?cpid=ba688068a8c8a95352ed951ddb88783e&lawid=12&paid=1



http://www.etaamb.be/fr/loi-du-19-mars-2014_n2014018119.html

http://www.etaamb.be/fr/loi-du-19-mars-2014_n2014018119.html

http://www.gesetze-im-internet.de/bundesrecht/bbig_2005/gesamt.pdf

http://www.gesetze-im-internet.de/bundesrecht/bbig_2005/gesamt.pdf

http://www.norwegiancrafts.no/about

https://ec.europa.eu/growth/smes/business-friendly-environment/small-business-act_en

https://www.entreprises.gouv.fr/secteurs-professionnels/artisanat/le-fisac

http://www.siagi.com/

https://dhi.zdh.de/

Notițe

- suport de curs - crsds.ro · una dintre problemele principale pe care le-a ridicat de la bun...

Documents