,,Semințele iubirii încolțesc la chemare,

florile sunt frumoase, înmiresmate și amare,

fructele înnobilează lumea în schimbare.”

Prof. dr. Dumitru V. MARIN

1

Dumitru V. MARIN

ZĂPADAPEFLORIDECIREȘ

înSpațiulpentruiubire(Ediția a II-a revăzută și adăugită)

Vaslui 2014

2

Motto: Să vrei ceea ce poți și atât incât să știi !

*

TIMPUL N-ARE RĂBDARE NICI CU FRUMUSEȚEA, NICI CU INTELIGENȚA … NICI CU VIAȚA!

3

{i la Vaslui tr\iesc Dalile (Dumitru V. Marin, _Z\pada pe flori de

cire[, `n spa]iul pentru iubire",

Vaslui, 1999)

Am primit la redac]ie un roman al prof. dr. Dumitru V.

Marin (lucrarea de doctorat: Tudor Pamfile [i revista Ion

CREANG|, `ndrum\tor Mihai Pop, cuv=nt introductiv de prof.

univ. dr. N. Constantinescu, Editura ,,Cutia Pandorei”, Vaslui,

1998), cu un titlu metatext ce oblig\ lectorul s\ confrunte

scriitura cu metafora-etichet\: ,,Z\pada pe flori de cire[ `n spa]iul

pentru iubire”, [i s\-i compare Textul, dr. `n folclor/ filologie, cu

scrieri similare din istoria literelor rom=ne[ti ce au transfigurat

aproximativ aceea[i problematic\: Adela de Garabet Ibr\ileanu,

Ultima noapte de dragoste... [i Patul lui Procust de Camil

Petrescu, Fecioarele despletite de Hortensia Papadat Bengescu

etc.

Nu [tim [i nici nu cred c\ are importan]\ c=t implic\

D.V.M., Eul biografic, c=t din experien]a sa de profesor (peste

40 de ani, dup\ propria-i afirma]ie) l-a ajutat `n elaborarea

acestei scriituri ce poate fi interpretat\ ca o aplica]ie a teoriilor

lui Freud: afirmarea proceselor mentale incon[tiente (eul nu e

st\p=n `n propria cas\), teza reful\rii, afirmarea universalit\]ii

complexului Oedip, etiologia sexual\ a nevrozelor. Recursul la

psihologia abisal\ [i la o memorie tr\d\toare `l sugereaz\ `nsu[i

autorul, `n incipitul ce anun]\ deznod\m=ntul [i aura

4

memorialistic\ a acestui roman ce confirm\ eterna vanitate a

crea]iei - `n mod fatal captiv\ repeti]iei:

,,- Eu l-am omor=t…!

}ipase extenuat\, lung, dureros, `ng\lbenit\, gata s\ cad\

gr\mad\. Abia se `nt=lnise cu o fost\ coleg\ care cu o pl\cere

diabolic\, nici n-o v\zuse bine [i-i zisese:

- Ai auzit, tu, inginerul Teo Merianu a avut un accident de

ma[in\. Se pare c\ a murit, vuie[te Vasluiul!”

Dumitru V. Marin, editorul ziarului de informa]ie, opinie

[i publicitate, Meridianul (Ordinul Ziari[tilor, Clasa I),

contaminat de eroul lui Ibr\ileanu (un alter-ego al celebrului

critic), Emil Codrescu, transfigureaz\ `n ,,proful de utilaje”, Teo

Merianu, intelectualul b=ntuit de vanitatea iubirii, de[i, se [tie, `n

mod fatal, orice mare iubire ad\poste[te `n sine s\m=n]a

nefericirii. Cu at=t mai mult, o iubire interzis\ ca cea dintre Teo,

c\s\torit, copil `n clasa a XII-a, amant\, [i Elena, eleva

inginerului - profesor, 16 ani, o Afrodit\ `n care coexist\

dorin]ele brutale (vezi modul cum este cucerit\ de falusocra]ie),

cu iubirea etern\ `n care libidoul (pulsiunea fundamental\ a

fiin]ei) se ilumineaz\ `n con[tiin]\ (vezi comportamentul erotic al

lui Teo) [i devine o for]\ spiritual\ de prop\[ire moral\ [i mistic\.

Orgolios, singurul vasluian inclus `n Dic]ionarul

Etnologilor Rom=ni din toate timpurile, ([i `n Istoria

Jurnalismului din Rom=nia `n date, Enciclopedie cronologic\,

n.n.) `l transfigureaz\ pe Teo Merianu, intelectualul predestinat

e[ecului `n iubire, dup\ o tipologie consacrat\ `n istoria literaturii

rom=ne, de Ibr\ileanu, Vlahu]\, C. Mille, N. Petra[cu, Camil

5

Petrescu, Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu, Liviu Rebreanu,

Mihail Sadoveanu etc.

Provincialismul, interdic]iile [i suspiciunile specifice

epocii Ceau[escu, rolurile sociale incompatibile poten]eaz\

conflictul dintre instan]ele psihice ale celor doi `ndr\gosti]i:

Sinele (partea obscur\ [i impenetrabil\ a personalit\]ii,

rezervorul de pulsiuni); Supraeul (ansamblu de exigen]e, de

interdic]ii [i de judec\]i morale provenite din educa]ia parental\/

[colar\/ social\, interiorizate de individ), [i Eul care `ncearc\ s\

`mpace exigen]ele antagoniste dintre Sine [i Supraeu, dintre

principiul pl\cerii [i principiul realit\]ii.

Ca [i `n cazul lui {tefan Gheorghidiu, iubirea este pentru

Teo, un proces de autosugestie. Scriitorul vizeaz\ autenticitatea

structural\ a personajelor, folosind elementele romanului de

analiz\ camilpetrescian: (auto)cunoa[terea, intui]ia, introspec]ia,

luciditatea, pluriperspectivismul, anticalofilia, nostalgia

absolutului, dislocarea temporal\, sinceritatea - prolixitatea,

autoritatea auctorial\, (co)rela]ia adev\r - minciun\, inser]ia

documentului/ jurnalului/ epistolei, nara]iunea la persoana I [i a

III-a etc.

Rela]iile din triunghiul Eva (fosta prieten\ a profesorului)

- Teo - Elena lumineaz\ [i simbolizeaz\ la modul ideal Femeia,

dar [i eternul simbolism al cuplului, care comunic\ `ntr-o retoric\

desuet\ de un romantism rural, dar, tocmai prin aceasta,

autentic, corela]ii subtile dintre spirit [i suflet, inteligen]\ [i

afectivitate, cunoa[tere [i iubire, eros - thanatos etc.

Dumitru V. Marin se dovede[te un fin cunosc\tor al

psihologiei/ sufletului Femeii, care asemenea `ngerilor din

6

teofania plotinian\, posed\, spre deosebire de b\rbat (vezi

comportamentul erotic al lui Teo) o dubl\ natur\ (angelic\ [i

demonic\), fiind creatoarea unei anume semnifica]ii [i, `n acela[i

timp, receptacolul concret al acestei semnifica]ii:

,,Acum parc\ nici nu-l prea `n]elege pentru ce se zbate el.

Dac\ nu-i, nu-i!

- Te `ntreb din nou: de fapt ce-am vrut eu de la tine,

sexul? Dac\-i a[a cum explici re]inerile c=nd a[ fi putut s\ fac

orice cu tine?

Ce zevzec, mam\! I-am [i spus o dat\ c\ nu mai vreau s\

m\ m=ng=ie [i s\ m\ s\rute… era [i pentru mine greu…

- …tu nu-]i `nchipui c\ dramul de suflet care mi-a lipsit `n

via]\ mi s-a p\rut c\-l g\sesc la tine [i, de fapt, pentru sufletul

meu m\ zbat. Adic\ e[ti pur [i simplu sufletul meu…

Mam\, ce ,,hai” o s\ fac cu Eva. Auzi c\ are suflet, el care

a fost `n stare s\-i spun\ [i ei acela[i lucru. Dar ea a fost fat\

de[teapt\, l-a ascultat [i a t\cut. Eu ce fac dac\ m\ prefac

c-ascult? Oricum de mine nu se mai apropie, i-am promis Evei,

cuv=ntul e cuv=nt! Monologul lui ajungea la ea parc\ de

dincolo…” (p. 99)

Sentimentul vinov\]iei (fa]\ de p\rin]i, fa]\ de Teo, fa]\ de

ceilal]i b\rba]i care-i atenuau agresivitatea libidoului), ru[inea,

frustrarea, tr\d\rile aparent nevinovate, m\rturisirile ulterioare,

comportamentul dublu, gelozia fa]\ de Eva [i al Evei fa]\ de

Elena, apoi ,,complotul” celor dou\ victime, batjocora ascuns\ a

colegelor/ colegilor, distan]a (dup\ terminarea clasei a X-a, dup\

un examen ratat a schimbat liceul), la[itata [i iubirea platonic\ a

lui Teo, dorin]a aproape instinctual\ a acestuia de a-[i ap\ra

7

citadela familiei, `n fa]a unei societ\]i care a[tepta cu pl\cere

sadic\, aceast\ poveste de dragoste cu un final previzibil [i

tragic, retractilitatea (datorit\ diferen]ei de v=rst\) [i

incomunicarea, iert\rile lui succesive, faptul c\ pe nea[teptate

ingenua Elen\ (`n ochii lui Teo) r\m=ne gravid\ cu unul dintre

iubi]ii/ colegii ei mai mari de prin parcurile ora[ului, ajutorul lui

necondi]ionat, pentru a p\stra moralitatea aparent\ a fetei [i a o

determina s\ renun]e la gestul sinuciderii, o impulsioneaz\ pe

aceast\, Emilie R\chitaru, `n variant\ vasluian\, s\ decid\ pe

nea[teptate:

,,- M-am s\turat, nu mai pot...! Gata, nu mai vreau s\ ne

`nt=lnim!

- }i-ai... v\zut sacii `n car... articul\ el `ndurerat.

Vr=nd s\ par\ hot\r=t\ nici nu accept\ vreun fel de

argument, nici nu repro[\ nimic, ci-l p\r\si `n mijlocul drumului.

Teo nu mai ajunse acas\...” (p. 92)

~n viziunea lui Dumitru V. Marin, fiin]a uman\ e `n mod

fundamental o fiin]\ a dorin]elor care se `nscriu `ntr-o economie

psihic\ complex\, ce nu admite `ntotdeauna satisfacerea lor

imediat\, `nc=t repro[ul adresat Elenei:

,,- Adev\rul e: curvele nu se iubesc cu inima. {i eu am

[tiut asta. Deci merit restul!” (p. 97), tr\deaz\/ demasc\ o dorin]\

incon[tient\ `n spatele discursurilor mentale sau a conduitelor

aparent lipsite de sens.

Eva, Teo, Elena figureaz\ complexul lui Oedip: structura

triunghiular\ a oric\rei dorin]e umane, e permanent limitat\ de

dorin]a unui ter]. Acest ,,ter]”, `nt=mpl\tor sau predestinat,

poten]eaz\ dramatismul primei iubiri, `n cazul Elenei, ,,ginga[\,

8

diafan\, nevisat de dulce” [i al ultimei, `n cazul lui Teo,

,,arz\toare, ad=nc\, total\, capital\.” (p. 85)

Incompatibilitatea dintre cei doi aminte[te nu numai de

romanele camilpetresciene pe care D.V.M. le repet\/

actualizeaz\ `ntr-un alt ,,spa]iu al iubirii”, ci [i de Luceaf\rul

eminescian. Teo este un Hyperion vasluian, care refuz\ s\ ]in\

cont de interoga]ia: ,,{i pentru cine vrei s\ mori?” [i nu poate s\

vad\ ce-l a[teapt\. Iubirea e oarb\. Dac\ pentru Eva/ Elena

iubirea e dorin]\/ cunoa[tere/ compromis/ tr\dare/ sex/ boal\/

pl\cere/ minciun\/ incomunicare, `n cazul lui Teo M., iubirea

este fatalitate, destin tragic, sacrificiu, nebunie, adev\r

necondi]ionat, hazard, sinceritate, robie, incon[tien]\, obsesie/

nevroz\ generat\ de insatisfac]iile libidoului s\u captiv:

,,- Omule, nu exist\ orb mai adev\rat ca cel care nu vrea

s\ vad\. Vrei s\ m\ sinucid? La ce ]i-ar folosi asta? Am vrut s-o

fac pentru romanul t\u. Cine a otr\vit `ntr-at=ta sufletul t\u?”

(…)

,,Nici nu-]i pot cere iubire. ~]i cer s\ m\ la[i s\ te iubesc

doar eu, cu toat\ fiin]a mea”?!... (p. 95).

Asist\m la un r\zboi inegal `ntre feminitatea de Lolit\

vasluianc\ a Elenei [i libidoul sublimat `n altruism al

profesorului. Teo se vrea `n subcon[tientul s\u, simultan mentor,

iubit, so], amant, tat\. A[a se explic\ goana sa demen]ial\ dup\

ceva ce a avut, dar nu a posedat niciodat\: ,,Renun]\ la mine,

n-am s\-]i mai vorbesc niciodat\ despre sentimentele mele, dar

accept\ s\ te ajut s\-]i realizezi un viitor”?!

Sentimentul de vinov\]ie al Tat\lui de familie, al

profesorului, al B\rbatului matur incapabil s\ satisfac\ libidoul

9

Elenei, al B\rbatului ce se [tie tr\dat de o bacant\, al Amantului

ce iube[te cu ochii min]ii etc. tr\deaz\ o mentalitate de `nvins.

Z\pada pe flori de cire[ `n spa]iul pentru iubire confirm\

teza lui Freud, care considera dragostea, „drept un proces `n care

sunt antrena]i patru in[i” (vezi S. Freud, Scrisori), de fapt, tot

at=tea m\[ti ale unor dorin]e refulate.

Original topit `n alchimia [i arhitectura acestui proces

erotic ,,`n care sunt antrena]i patru in[i” (cel pu]in, ad\ug\m noi)

mi se pare ,,spa]iul pentru iubire” (cite[te sufletul viu,

combina]ie de principii masculine [i feminine, insuficient [i

haotic dezvoltat). Se [tie, la nivel mistic, spiritul este considerat

drept masculin [i sufletul care anim\ trupul, drept feminin, `n alt\

terminologie: faimoasa dualitate a lui animus [i anima. Nu

`nt=mpl\tor, Teo vede `n Elena sufletul s\u, iar la r=ndu-i,

frumoasa fat\ ce `nsufle]e[te aproape simultan trei b\rba]i (Darie,

Teli, Teo), caut\ la profesorul ei spiritul.

Dac\-i plas\m pe Elena [i Teo `n planul sexualit\]ii este

evident c\ b\rbatul [i femeia nu sunt `n `ntregime masculini [i

nici `n `ntregime feminini. Profesorul comport\ un element

feminin (pasivitatea etc.), iar eleva un element masculin

(agresivitatea sexual\). Astfel, `n toat\ scriitura orice simbol

masculin sau feminin prezint\ [i un caracter opus. Teo, voce

auctorial\, voce unic\, ax\ `n arhitectonica romanului, trece `n

timpul existen]ei p\m=nte[ti printr-un punct crucial al erosului

s\u, `nc\rcat totodat\ de otr\vuri uciga[e [i de revela]ii cere[ti,

pentru a `ntrevedea dup\ moarte, Erosul transfigurat al

`mp\r\]iei.

10

Sublim\rile erotice ale naivului T. M. st=rnesc z=mbete:

,,Nu era nici destul de st\p=nit\, dar cum de-i accepta numai pe

cei f\r\ idealuri” (p. 117). Dac\ superficiala Elena i-ar fi acceptat

cel pu]in pe cei cu ,,idealuri”, vis\torul Teo ar fi fost mul]umit?

Rememor\rile guvernate de afectivitate au volutele imprevizibile

ale vie]ii. Nuan]a diferen]iaz\ durata pur\, de simbolul spa]ializat

al iubirii. Timpul iubirii intr\ `n roman arogant, nestatornic,

posesiv, eliberat de cronologie d\ruindu-[i o libertate absolut\

mai ales `n vise: ,,~ntr-un vis se ]inea cu o m=n\ de strea[ina

casei de pe un v=rf de deal [i cu picioarele, pe v=rfuri, atingea

prispa. Rezulta un echilibru incert... Iminen]a pr\bu[irii `l

determina s\ `mping\ cu ultimele puteri `n degetele obosite...” (p.

119).

Desigur c\ `n spa]ii ale iubirii, precum sufletul, inima,

spiritul, g=ndul, visul, memoria, privirea, melancolia, interoga]ia,

mirarea, voin]a, (ne)`ncrederea, ,,cartea existen]ei”, suferin]a,

amintirea, libidoul, complexul lui Oedip, angoasa castr\rii,

incon[tientul, m\[tile dorin]ei, sublimarea pulsiunilor mor]ii,

ra]iunile inimii etc., cei doi, de fapt patru `ndr\gosti]i se pierd.

~n labirintul erosului nu exist\ un fir al Ariadnei. Se [tie,

Ariadna `ns\[i a fost sedus\ de prin]ul atenian Tezeu [i apoi

p\r\sit\. Epistola ,,Draga mea inim\” (vezi pp. 120-122) tr\deaz\

setea de absolut a `ndr\gostitului Teo, care cu luciditate

camil-petrescian\ (,,c=t\ con[tiin]\ at=ta luciditate, c=t\ luciditate

at=ta dram\”) `[i (auto)analizeaz\ ,,starea de jertf\”, ,,senza]ia

iubirii unice” [i dorul inefabil de via]\/ moarte.

Acela[i dezechilibru sentimental se dovede[te [i `n

urm\toarea/ urm\toarele scrisori: ,,S\ m\rturisesc apatie,

11

indiferen]\ [i stare de prosta]ie `n loc de vraja iubirii, `n\l]\rile ei,

starea de poezie a existen]ei? Am implorat cu sufletul, cu `ns\[i

existen]a mea, `n]elegere, mil\, dragoste...” (p. 127).

Reg=ndind [i resim]ind, Teo `i scrie romanul de iubire al

Elenei, de fapt, al s\u, al b\rbatului tr\dat de propria-i iluzie, a

b\rbatului care creeaz\ nefericirea. ,,Nefericirea cl\dit\ `n doi.

Record!” (p. 135)

Intuind eminescian `n Elena, sufletul s\u, Teo `[i

con[tientizeaz\ elementul feminin din el, dar nu-i place s\ se

recunoasc\ `n aceast\ fiin]\ comun\, banal\ st\p=nit\ doar de

instinct, gata s\ r\spund\ la chem\rile primului b\rbat (vezi

episodul cu ,,ruda de la stadion”), de aceea, ca [i {tefan

Gheorghidiu cu Ella, `ncearc\ s\ o `nal]e pe ea, la orizontul lui de

a[teptare.

Divaga]iile erotice ale lui Teo din epistole, anormale

pentru b\rbatul care cunoa[te psihologia Dalilei, sunt de

ne`n]eles [i pentru t=n\ra ,,cu mintea scurt\”, nu fac dec=t s\

banalizeze povestea triunghiului erotic din Luceaf\rul: fata din

,,rude mari `mp\r\te[ti”/ C\t\lina - C\t\lin - Hyperion. Citez,

pentru a v\ convinge: ,,Acum te descump\ne[ti tot mai mult [i

finalul va fi printre altele nereu[ita la facultate, spectrul

mili]ianei, alte repro[uri [i mai ales o pierdere de `ncredere `n

sine. Dar ai mari calit\]i: for]\ de via]\, talent, c\ldur\ uman\

care apropie. Numai cu asta vei fi ,,cineva” `n cercul str=mt. Dar

tu trebuie s\ fii cineva printre al]i cineva, iar eu `]i voi fi cu

siguran]\ sprijin `n orice condi]ii. {tii tu ce reprezin]i pentru

mine? Precizez c\ nu m\ consider dec=t un m\runt slujnic al unei

12

fete deosebite. Pe care nu se poate s\ n-o iubesc. E, acum,

ra]iunea mea de a fi”. (p. 137).

Cu siguran]\ autorul are un pronun]at sentiment al

vanit\]ii universale a lucrurilor, iar cel care a `nfiin]at primele

posturi de radio [i Tv. din Vaslui, B=rlad ([i Moldova) [tie

efectele nefaste ale vanit\]ii crea]iei romanului Z\pada pe...,

care-l ofer\ captiv/ prizonier al repeti]iei unor capodopere

anterioare: Luceaf\rul, Ultima noapte de dragoste..., Patul lui

Procust, Adela... Simfonic [i original transfigurate mi se par a fi

vanitatea iubirii, vanitatea moral\ (firesc relevat\ metamorfoza

binelui `n r\u [i a r\ului `n bine) [i vanitatea g=ndirii (cu elegan]\

este gradat\ ascendent singur\tatea `ndr\gostitului [i ecoul ei).

Performan]a debutantului `n arta romanului, Dumitru V.

Marin, const\ `n perceperea/ sugerarea, `n spiritul lui Jung, a

incon[tientului numit anima. Se [tie, anima este personificarea

tuturor tendin]elor psihologice feminine ale sufletului b\rbatului

(sentimentele [i st\rile vagi, intui]ii profetice, sensibilitatea la

ira]ional, capacitatea de a iubi, sentimentul naturii, rela]iile cu

incon[tientul). Observa]i avatarurile suflete[ti ale intelectualului

Teo Merianu, visul s\u himeric de dragoste, de fericire, de

c\ldur\ matern\, vis care-l determin\ s\ `ntoarc\ spatele realit\]ii,

s\ fac\ remarci caustice, veninoase, efeminate..., distorsiuni

meschine, distructive, dar mai ales s\ nu ,,vad\”/ intuiasc\ `n

refuzurile ei, viitoarele c\deri `n extaz cu b\rba]i de tipul lui

Cornu]\, fotbalistul de la ,,Victoria”...: ,,Con[tient\ c\ e pierdut\,

aproape nu schi]\ nici un gest de `mpotrivire, slabele sunete de

protest [i le `n\bu[ea singur\ s\ nu fie auzit\ de cineva, paralizat\

de l\comia [i vigoarea b\rbatului t=n\r” (pp. 159-160).

13

Receptiv\ la invita]ii de felul celei f\cute de Ilarie: ,,Hai,

fa, tu nu vezi c\ mor dup\ tine!?”, Elena care iube[te din instinct

,,animalul” din b\rbat, nu poate s\ `n]eleag\ ,,pasivitatea” [i

tandre]ea protectoare a lui Teo, credin]a lui `n fecioria [i

cumin]enia ei (viclean\): ,,ce prost e omul `ndr\gostit, crede ce

vrei [i ce nu vrei” (p. 173) [i `n utopia c\ sfaturile lui ar putea s\-i

schimbe faima ,,nu dintre cele mai bune” (p. 175).

Tocmai elementele de feminitate din sufletul indecisului

intelectual vor contribui la hot\r=rea fetei de a-[i recupera

manuscrisele [i apoi ,,s\-i dea cu piciorul” (p. 174). Jocul de-a

dragostea `ncepe s\ o plictiseasc\. ,,Lumea de basm se sf=r[ea”

(p. 207). Elena intuie[te `n Teo, tipul `nvinsului, al dedublatului

care-[i respect\/ iube[te so]ia [i amanta, cu aceea[i intensitate, al

la[ului incapabil s\-[i `nving\ concuren]ii mai tineri, reali [i

poten]iali aman]i, incapabil s\ se `nving\ pe sine, capabil `ns\

s\-i acorde libertatea, s\ fac\ ce vrea. ~n acest r\zboi dintre

adolescenta cu voca]ie de Dalil\ [i maturul predestinat s\ joace

`n alte conjuncturi, rolul lui Samson, Teo nu a fost niciodat\ un

cuceritor/ seduc\tor. El simbolizeaz\ b\rbatul incapabil s\-[i

`nfrunte destinul. Nu `nt=mpl\tor mediteaz\: ,,Probabil c\

dragostea nu trebuie dat\ nici copiilor - cum se `nt=mpl\ prea des

- nici b\tr=nilor, sau s\ le zicem celor de v=rsta a doua. C\ unul

sufer\ iubind, iar cel\lalt iube[te suferind” (pp. 208-209).

Desp\r]irea iminent\ [i previzibil\ nu-l lecuie[te de

iubirea pentru nestatornica [i lucida Elena (fata intuie[te

pr\pastia insurmontabil\ dintre ei). Ca [i `n romanele Hortensiei

Papadat Bengescu, ruptura de ea, `i declan[eaz\ maladia

Parkinson... Teo nu are de unde s\ [tie nici ,,jurnalul Elenei”,

14

nici g=ndurile ei, nici `ndoielile. Disperarea fetei are acelea[i

dimensiuni suflete[ti apocaliptice, `nc=t sfaturile demagogice

oferite f\r\ s\ fie cerute, nu au nici un efect:

,,- {i cam ce-a[ putea pierde? (…)

- Simplu: poate ceva din sufletul ales, te vei `ntoarce la

spiritul de turm\, la admiratorii incul]i, a[a de incul]i `nc=t suferi

[i c=nd `]i aduci aminte de ei. Te-ai `nv\]at umilit\ [i-i accep]i.

Vei umbla c=nd cu unul, c=nd cu altul, p=n\ `]i iese vorb\, ai s\

renun]i la ambi]ii [i din talentul t\u se va alege o func]ionar\

gras\ [i singur\...” (p. 237).

Iluzia c\ desp\r]irea `i va elibera de tirania iubirii

poten]eaz\ angoasa `nstr\in\rii [i fatalitatea existen]ei unui alt

spa]iu al iubirii: ,,Nu te speria, nu eu te p\r\sesc [i, dac\ vrei, nu

m\ abandonezi nici tu. Cred c\ va trebui s\ plec Dincolo...”

Deznod\m=ntul romanului, tabloul evenimentelor din

decembrie ’89 reflectate la Vaslui [i ,,Un fel de Epilog” (vezi pp.

270-272) nu fac dec=t s\ poten]eze misterul, tragicul [i absurdul

existen]ial. De[i Dumitru V. Marin profe]eaz\ c\ ,,Mileniul III va

avea alte criterii de apreciere moral\. Va fi [i, s\ zicem,

bi-sentimentul printre ele!?”, mesajul scriiturii este cel eternizat

de Eminescu `n Scrisoarea V: ,,C=nd vezi piatra ce nu simte nici

durerea [i nici mila - De ai inim\ [i minte - feri `n l\turi, e

Dalila!”

Petre Isachi

(Revista 13 PLUS, Anul XIII, nr. 1-2-3 (137),

ian., febr., mart. 2010, pp. 19-23)

15

* * *

- Eu l-am omor=t… ! }ipase extenuat\, lung, dureros, `ng\lbenit\, gata s\ cad\ gr\mad\. Abia se `nt=lnise cu o fost\ coleg\ care cu o pl\cere diabolic\ nici n-o v\zuse bine [i-i zisese: - Ai auzit, tu, inginerul Teo Merianu a avut un accident de ma[in\. Se pare c\ a murit, vuie[te Vasluiul. Atent\ la intona]ia afectat\, mai `nt=i nu realiz\ sensul exact al cuvintelor ei, [i r\mase ca aiurit\ pentru c\ voia s\ se scuture de prezen]a lui at=t de vie `n via]a ei. C=nd `ns\ [i-l `nchipui mort exclam\ dintr-odat\ ]ip=nd, apoi repet\ de c=teva ori distrus\: - E-e-eu l-am omor=t, e-e-eu… Colega o sprijini de bra] surprins\ de reac]ia ei, alb\ la r=ndu-i, `ng\im=nd: - Cum adic\, ce spui, tu? Ce e cu tine?! - Las\-m\, sau mai bine spune-mi c\ nu-i adev\rat, ce spui, unde e? - A[a am auzit eu adineaori, a intrat `ntr-un pom la vreo 18 km de ora[, nu [tiu nici cauza, nici alte am\nunte. Oricum ma[ina lui e praf! ,,A[adar se ]inuse de cuv=nt, `[i pusese `n practic\ amenin]area, tocmai c=nd p\rea mai `mp\cat cu soarta. Oare a f\cut-o pentru mine sau a fost chiar accident? Trebuie s\-l v\d!” Pornise f\r\ ]int\ l\s=ndu-[i fosta coleg\ `n mijlocul str\zii, dar se `ntoarse hot\r=t\: - Unde e, exact, cu ce pot ajunge acolo, ce mai [tii, l-ai v\zut...? ~ntreba f\r\ [ir c\ut=nd un sprijin pentru g=ndurile ei, un ajutor din partea cuiva. Ea trebuia s\-l invite la nunt\ [i nu s\ participe la `nmorm=ntarea lui. Dar, nu, `l mai iubea, `nc\ prea mult, poate, nu... S\-l v\d! s\-l v\d! Nu se poate, nu se poate! P=n\ s\-l revad\ `ns\ colind\ disperat\ str\zile despletite ale vechii urbe moldovene. P=n\ s\ g\seasc\ o ma[in\ cu care s\ ajung\

16

la locul accidentului, i se derular\ `n minte cu repeziciune uimitoare momente ale existen]ei lor suflete[ti comune.

* * *

- Tovar\[e Merianu, liceul pe care-l patron\m are nevoie de un profesor - inginer care s\ predea disciplinele tehnologice. V\ rog s\ accepta]i! - Nu [tiu dac\ e bine. {ti]i, eu am ra]ionaliz\rile alea, prototipul cel nou, mai preg\tesc o inven]ie. Tocmai acum s\ plec din produc]ie? - Tocmai de aceea ne g=ndim la dumneata. E[ti om `nsurat, ai copii, e[ti bun specialist [i cu autoritate, ai preocup\ri [tiin]ifice, deci po]i fi un model pentru elevi... Ce mai, directorul general voia s\ scape de el, tocmai pentru autoritatea lui `n intreprindere. Trebuia s\ se supun\ hot\r=rii sale trecut\ [i prin C.O.M. (Comitetul Oamenilor Muncii). A[a c\ trebuia s-o ia de la cap\t, s\ treac\ `ntr-o munc\ pe care o cuno[tea relativ pu]in de pe c=nd fusese profesor suplinitor. Nu-l bucura alegerea tocmai c=nd o idee se cerea materializat\. Cei 9 ani de c=nd lucra numai `n acea intreprindere `i aduseser\ [i mari satisfac]ii dar [i destule nepl\ceri. Bun specialist, cunoscut ca om cam al dracului, sever `n executarea sarcinilor de serviciu, exigent cu sine `nsu[i, Teo Merianu avea destui du[mani pe care, dup\ un obicei vechi, `i neglija. G\sea satisfac]ii majore `n profesiune, `n preg\tirea unui doctorat. ~n timpul liber practica diferite sporturi fiind o figur\ cunoscut\ [i ca arbitru de fotbal. Tocmai de aceea p\rerile despre valoarea sa erau `mp\r]ite, dar oricum era recunoscut ca o personalitate a urbei moldovene. Vorbise de c=teva ori la radio [i cunoscu]ii `l salutau cu considera]ie. Nu lipseau nici detractorii dar abia f\r\ ace[tia valoarea sa ar fi fost redus\. F\r\ `ndoial\, un adversar, era directorul. Mai `ncearc\ s\ reziste: - {ti]i, acum am ni[te greut\]i, salariul...

17

- Oricum retribu]ia r\m=ne aceea[i, iar `n `nv\]\m=nt vei avea mai mult timp pentru toate; ore mai pu]ine de munc\... - Dimpotriv\, se munce[te mult mai mult pentru preg\tirea orelor, pentru documentare personal\. Eu am mai trecut pe acolo. - Cu at=t mai nimerit. S\-]i fie de bine! Ad\ug\ ironic directorul.

* * *

...Oamenii [colii `l primir\ pe Teo aproape indiferen]i. Dintre cei aproape 50 de profesori [i ingineri, doar c=]iva, v\z=ndu-l stingherit - se sim]ea un exilat - l-au `ntrebat, de form\, cum i se pare la noul loc de munc\. R\spunsul `n doi peri pe care-l d\dea, exprima de fapt realitatea situa]iei sale. Smuls dintr-un cerc al preocup\rilor de mai mul]i ani, trebuia s\ fac\ fa]\ avalan[ei nout\]ilor [i mai ales trebuia s\ se integreze `ntr-un nou colectiv de munc\ cu alte particularit\]i dec=t cele cunoscute. Cum oamenii erau de treab\ `n felul lor, nu sim]ea vreun fel de presiune sau ostilitate. Trebuia s\ reziste propriei sale tensiuni. ~n procesul de predare se acomod\ cel mai repede, anii c=nd fusese suplinitor `n alt jude] fiindu-i de mare ajutor. Descoperi `n c=teva clase elevi talenta]i [i preocupa]i `n materia pe care o preda [i-[i redescoperi aptitudinea de a se adresa ascult\torilor. A[a c\ `n scurt\ vreme ,,intr\ `n materie”, g\sindu-se prins de dezvoltarea unor chestiuni de principiu [i vorbind antrenant, nuan]at, la obiect, `ntr-un cuv=nt ajung=nd interesant [i pl\cut at=t pentru elevi c=t [i pentru colegii de cancelarie, tot mai apreciat. Nu [i acceptat `ns\, pentru c\ spiritul proverbului ,,cui pe cui se scoate [i, ura numai prin iubire” r\m=nea un ostracizat tocmai prin ceea ce reu[ea mai mult dec=t ceilal]i. ~[i c\uta intens un prieten de idei [i realiza tot mai acut c\ nu-l poate descoperi [i aici, a[a c\ `nfiin]\ repede un cerc tehnic, unde vorbea [i construia mai mult el. Observa c\ `ntr-un ora[ mic, f\r\ teatru, f\r\ oper\, universitate sau alt\ institu]ie cultural\ republican\, prieteniile de suflet dinspre aspira]iile elevate r\m=n

18

utopice. Incon[tient dar firesc `[i rev\rsa din plinul sufletesc `n cursul orelor sau la cercul de specialitate. Suferea `ns\ de lipsa unui colectiv cu preocup\ri ceva mai alese. Era un izolat care nu-[i g\sea locul datorit\ intereselor, altele, dec=t ale celor din jur. R\m=nea tot astfel [i `n plan familial. Reu[ea perfect s\ se deta[eze de sine `n momentul c=nd intra pe u[a [colii. Devenea omul de la catedr\ [i uita sau neglija toate celelalte, absorbit de problemele orelor. Nu se iluziona crez=ndu-se `ntr-o alt\ lume ci chiar era `ntr-o alt\ via]\ ceva mai elevat\ dar mereu palpitant\ pentru setea de cunoa[tere a ml\di]elor pe care le educa. Era `n centrul miracolului germina]iei din prim\vara vie]ii [i repede luat de val uita de manevre ascunse, neglija rela]iile [i pilele, evita petrecerile [i agapele din restaurant. Cu adev\rat se sim]ea el `nsu[i c=nd participa la vreo sesiune de comunic\ri [i referate sau `n cadrul catedrei de specialitate c=nd se putea exprima pe sine, ca specialist, ca om de cultur\ chiar. Suporta `ns\ greu cenu[iul de via]\ din care nu se putea smulge.

* * *

...~n noua clas\ a X-a, primit\ prin l\rgire de sarcin\, Merianu p\[ea `ntr-o zi `nsorit\ de aprilie. M=nios, `nt=rzie c=teva momente `n fa]a u[ii pentru a-[i ,,recompune interiorul” necesar reu[itei momentului. Zumzetul [i ]ipetele `n\bu[ite, chicotele [i bufnelile au `ncetat repede dup\ intrarea sa, c=nd elevii s-au ridicat `n picioare. Dar, `n timp ce a[tepta cu catalogul `n m=n\ s\ se fac\ deplin\ lini[te, privind circular `n clas\, la unul `i sc\p\ scaunul b\ncii, care c\zu cu un zgomot puternic [i p\trunz\tor sp\rg=nd parc\ timpanele. Aplec=ndu-se s\-l prind\ lovi pupitrul din fa]\ [i acesta, putred, se pr\bu[i cu un alt uruit, mai lung. Aceste zgomote suplimentare `l calmar\ pe deplin [i, a[tept=nd, serios, s\ se fac\ lini[te examin\ `n treac\t figurile elevilor, `n c\utarea unora cunoscute. Z=mbind ironic exclam\:

19

- Salve [i mii de bombe! Cum s-ar zice, m-a]i `nt=mpinat festiv!?... Mul]umesc, lua]i loc! Elevii se a[ezar\ cam `n rate surprin[i c\ nu sunt admonesta]i. R\m\sese la urm\ o elev\ din prima banc\ din st=nga, ceva mai voinicu]\, care-l privi cu un fel de mirare, contrariat\ [i [ocat\. ~n timp ce nota absen]ele avu timp s\-i vad\ p\rul castaniu scurt, fa]a rotund\ cu buze sub]irele [i ispititoare, nasul cu o not\ energic\, ochii, ascunz=nd taine, r\ma[i asupra sa: ,,o fat\ dr\gu]\, o fi bun\ la carte?” Se interes\ de ceea ce se f\cuse p=n\ atunci, dac\ le place obiectul, ce preferin]e de studiu au. R\mase cam tot timpul cu senza]ia c\ e urm\rit de fata din prima banc\. ,,De unde o cunosc?” Ora trecu repede pentru c\ vr=nd s\-i c=[tige pe elevi pres\r\ [i c=teva glume care au provocat bun\ dispozi]ie. Le explic\ din nou ultima lec]ie din dorin]a ca ora viitoare s\ nu vin\ nimeni cu scuze. Numai c\ a doua zi c=nd `ntreb\ care nu [i-a `nv\]at, se ridic\ `n picioare aproape jum\tate de clas\. Furios [i `nt\r=tat `ncepu s\-i `ntrebe pe r=nd cauza dar abandon\ repede, totul fiind clar: dezinteresul. Plimb=ndu-se prin clas\ pufni de c=teva ori, se duse p=n\ la zidul lateral apoi monolog\ `ndelung, spre surpriza lui ascultat foarte atent de elevii r\ma[i t\cu]i [i dup\ ie[irea lui din sal\. - Voi v-a]i `ntrebat vreodat\ care-i rostul vostru aici? Ce-o fi cu `nv\]\tura asta, la ce trebuie? Alt\dat\ erau latifundiari cu domenii `ntinse [i-[i puteau `ntre]ine odraslele f\r\ munc\, `ntr-o ve[nic\ petrecere. Dar azi nu se mai poate tr\i dec=t printr-o activitate productiv\. Ce po]i ajunge f\r\ `nv\]\tur\, ca form\ a muncii? Oare vreunul vrea s\ se spun\ despre sine c\ e prost, deci nu poate `nv\]a? N-ar fi omene[te. {i apoi s\ nu uita]i c\ la v=rsta asta creierul vostru e ca buretele; absoarbe tot, mai greu ce-i mai folositor. De ce s\ nu mobila]i cutia asta miraculoas\ cu creierul, `n a[a fel `nc=t s\ ave]i frumuse]i de unde s\ scoate]i mai t=rziu c=nd timpul nu va permite nici m\car s\ citi]i o carte. Pentru c\ e un paradox: `n societatea hiper-industrializat\ avem timp mai pu]in pentru suflet. Risc\m s\ devenim ni[te robo]i [i doar literatura ne mai salveaz\. De ce s\ fim comozi ca b\iatul acela care deseneaz\ acum avioane. Uite aici - [i

20

arat\ cu m=na spre prima banc\ - e un monument de lene! De ce s\ rata]i [ansa devenirii voastre ca personalit\]i? Eu fac parte dintr-o genera]ie care a crescut greu, dar aveam de mici visuri mari. Voi ce preocup\ri ave]i, care v\ e pasiunea acum la 16 ani, c=nd sunte]i cei mai frumo[i [i cu cea mai mare putere de munc\? Voi, acum, pentru voi, ce `nsemna]i? Dar pentru al]ii?

* * *

~n cancelarie se discuta aprins politic\. Se anun]au noi m\suri ,,economice” luate de stat pentru cre[terea nivelului de trai. Ceau[escu tocmai anun]ase lichidarea datoriei externe dar [i necesitatea continu\rii politicii de austeritate pentru acumul\rile necesare unei viitoare explozii economic - sociale: `mprumutul din propriul buzunar. Prim\vara se anun]a f\r\ bucurii pentru buzunarul cet\]eanului nevoit s\-[i mai str=ng\ cureaua. Circula un fel de banc. Cic\ [efu’ \l mare `ntrebase pe un director cu 5000 lei salariu pe lun\: `]i ajung banii? R\spuns: nu, am at=tea cheltuieli [i nevoi; `l `ntrebase apoi pe unul cu 1500 lei pe lun\ salar [i nici el nu era de loc mul]umit. Ajuns la un muncitor cu 500 lei pe lun\, acesta r\spunde vesel: da, tovar\[e secretar general, `mi ajunge. Chiar `mi ajunge! Mirat, suplimentar `l ispite[te: dar cum faci? - P\i simplu, cu c=t am `mi cump\r p=ine, de restul beau ap\, dup\ aceea `i `njur zdrav\n pe cei care au mai mult! Bancurile cu Bul\ nu mai aveau sf=r[it. Tot, a[a, e pus\ toat\ securitatea pe urmele celui care scornea at=tea pe seama cuplului preziden]ial. E adus la Pre[edin]ie [i invitat la Ceau[escu. Bate timid `n u[\, e invitat s\ vin\ direct c\tre birou pe covorul foarte mare [i foarte pufos: - Poftim, poftim, Tovar\[e, pe covor, pentru c\ a[a ve]i avea cu to]ii c=nd vom construi comunismul... Umil, studentul c\lc=nd tot pe margine:

21

- Tovar\[e Secretar general, eu sunt acel care fac bancurile... Profesorii [i le spuneau la ureche la fel cum `[i [opteau informa]iile despre... informatori. La aniversarea lui Milu]\, mai venise colega Eleonora [i vecinul de jos. Enervat de o discu]ie mai aprins\ s\rb\toritul, sim]indu-se `ntre prieteni, exclamase furios: ,,da, s\-l mai ia dracul pe Ceau[escu \sta!” Dup\ vreo 3 zile e chemat la Securitate [i b\tut foarte bine. Nedumerit [i cr=mpo]it roag\ m\car s\ i se spun\ ce-a gre[it, c\ nu [tie... - S\ nu mai `njuri vreodat\ pe Tovar\[u’... A[a c\ oamenii priveau `n st=nga [i `n dreapta [tiind c\ [i `ntre elevi exist\ ,,lupul `ndr\zne]” cam c=te doi pe clas\ care-l turnau pe profesor [i c=nd aveau ciud\ pe el nu numai c=nd gre[ea politic. Dar majoritatea erau elevi buni la carte [i nu luau aceast\ treab\ prea `n serios. Teo Merianu ar fi vrut s\ se lanseze [i `n politic\, dar ca un f\cut: propunerile lui erau primite `n t\cere considerate bune sau foarte bune dar neaplicate. ~nv\]\ o formul\: `ncepea cu ,,dup\ cum ne `nva]\ Tovar\[ul N. C.” [i apoi `[i spunea p\rerea care c\dea exact invers cu `nv\]\tura. C=nd colegii s-au prins au `nceput s\-l ocoleasc\ `n discu]iile politice, dar nu aveau cum s\-l opreasc\ `n cercurile pedagogice unde era mereu un fel de Gic\ Contra, pre]uit dar nu admirat sau acceptat. Pruden]a `i obliga pe oameni s\ ]in\ la buc\]ica lor de p=ine. Politica adev\rat\ nu exista pentru cei de 40 de ani iar masa de ac]iune, f\r\ pofte politice la 16 ani, elevii visau doar la dragostea adev\rat\.

* * *

...Din ,,oceanul” clocotind de via]\ se ridicau aburi proaspe]i care `mbr\]i[au soarele lucind, pomii `nflorind, dar mai ales frumosul pl\m\dit de lumina ]=[nind\ a zilei. Via]a nem\surat\ nici `n st=njeni [i nici `n ani lumin\, st\p=nea ]inuturile pe care aburii, oamenii, viermuiau energic. Candoarea conectat\ la sursa tinere]ii str\lucea

22

fericit\, bucur=ndu-se de suflet. Din fiecare inim\ r\s\rea o coloan\ a infinitului, r\sucit\ pe rugul iubirii iar fiecare spiral\ mirosea a via]\. La toate acestea se poate g=ndi orice om, care [tie s\ vad\ lucrurile a[a cum izvor\sc, din ging\[ia naturii iar `n cele din urm\, cu ochii `nroura]i de bucurie s\-[i adune g=ndurile `ntr-o petal\ de nuf\r, s\ le ascund\ `n sufletu-i curat, cu modestie. Dincolo de orizontul filozofiei, `nflorea o zi obi[nuit\, `ncins\ de razele binef\c\toare ale soarelui topit de perfec]iune. O zi fireasc\ tocmai prin `ndeletnicirile curg=nde ale traiului. Pe str\zile pres\rate cu oameni gr\bi]i, b\l]ile fierbeau `n\bu[it, oglindind printre timp c=te-un chip de licean `ng=ndurat ori sprinten. Elena, Alina, Maria, Dana, Marius [i multe altele sunt nume de suflete `ncarnate `n frumuse]e [i tinere]e. Bucuriile [colii pot fi [i bucuriile vie]ii... - Clasa a X-a, la laborator, vesti profesorul de fizic\, la intrare. Dup\ ce `nchise u[a dup\ sine i se p\ru c\ aude un zgomot ciudat. - Care e necontrolatul? M\i, parc\ ai fi `n jungl\ [i nicidecum `ntr-o sal\ de clas\. De fapt, ce s\-i ceri omului bun sim], dac\ nu-l are! f\cu Pruteanu f\r\ s\ [tie cui se adreseaz\. Era un profesor micu] de statur\ cu o b\rbu]\ castanie `n jurul unui obraz oval, cu ochii alba[tri alungi]i spre t=mplele pu]in ninse de timp, cu buzele ro[ii ca date cu vopsea [i cu p\rul castaniu ondulat u[or `n jurul unei frun]i mate. Fizic f\r\ nici un raport cu moralul uscat al omului trecut de 35 de ani, Mihai Pruteanu afemeiatul, nu avusese dec=t aventuri obscure al c\ror pomelnic el singur `l cuno[tea. Se spunea c\ ar fi c\s\torit cu o fost\ elev\ mai mic\ dec=t el cu vreo 24 de ani, dar toate b=rfele r\m=neau sub semnul incertitudinii deoarece niciodat\ nu fu v\zut `nso]it de cineva. Ceea ce r\m=nea indiscutabil era c\ preda destul de bine `nc=t elevii `n]elegeau materia. Dac\ mai r\m=nea vreunul `n urm\ nu era dec=t din cauza interesului s\u. - Cine lipse[te? - Nimeni, r\spunde Alina cochet. - Perfect, atunci vom asculta pe...

23

Inimile ]=]=iau de fric\ deoarece dup\ figura de adineaori aveau de suferit. Oric=nd li se putea tr=nti o problem\ cu cheie [i terminau ca `n tragediile lui Sofocle. - ...Paraschiv, anun]\ profesorul azv=rlindu-[i stiloul pe catalogul deschis. Ce a]i avut voi pentru ast\zi? - Noi am avut de preg\tit lec]ia... curentul... \\\...?! - Ce dracu’, ai asurzit? Tu nu auzi cum sufl\ \[tia. ~]i sparg timpanele nu alta. Cine mai scoate o singur\ vorb\ ia nota unu! Cobor=nd [i ridic=nd ochii `n tavan, elevul se chinuia ,,ca Hristos pe cruce”, cum era vorba profesoarei de economie. - Nu [tii? - Nu, r\spunse elevul u[urat. - {i de ce nu vorbi[i a[a de la `nceput? De c=nd te munce[ti tu aicea mai tr\geai un pui de somn, acolo `n fundul clasei. {i tu, Elena, te-ai dus tocmai `n spate; ori crezi c\ facem adunare de birou? Auzind repro[ul Elena se str=mb\ ascuns. Dac\ ar fi v\zut-o f\r\ `ndoial\ c\ ar fi ascultat-o. Dar... - Dac\ mai ascult pe vreunul dintre cei trei crai, sigur `mi fac o colec]ie de 3, dar pe ast\zi poate le ajunge. - Uff! Pufni Marius, intrigat de aluzia profesorului. Nu dup\ mult timp profesorul `n[ir\ pe mas\ alternatoare, consumatori, rezisten]e, conductori [i ce mai era necesar aplica]iei practice. Elevele [u[oteau: - Ia, prive[te-l ce caraghios e! Mic [i cu hainele alea turnate parc\ de sus, pare a fi un saltimbanc. Oare nevast\-sa nu-l vede c=nd pleac\? - Dac\ o fi vreuna c\reia `i place s\ fie numai ea modern\, atunci ce vin\ mai are bietul de el! - Hai, nu zic modern, dar nici m\car o curea nu poate s\-[i pun\ la pantalonii \ia sp=nzura]i neglijent?! Dac\-l mai privesc pu]in constat c\ apare ca unul fugit de acas\. - Poate ne vede, c\... - Stancu Maria, ce faci acolo? - G=nd la g=nd cu bucurie, [opti Maria colegei sale. - Despre ce era vorba, [tii?

24

- Despre curentul defazat `n urma tensiunii! - Bina, ia loc. Deci, curentul... - D\deam de naiba dac\ nu m\ uitam la grafic, [opti fata aproape le[inat\ de fric\. - Ei, las-c\ nu era prima dat\. ~nc\p\]=natul [i afurisitul \sta e `n stare s\ te `ntrebe de curen]ii lui [i `n groap\. Am auzit c\ are un b\iat foarte... - Ia, mai las\-m\ cu prostiile tale. Ce nu se mai aude `n [coala asta!? L-a]i `nsurat, l-a]i f\cut tat\ [i nu m-a[ mira c\ m=ine poim=ine s\ aud c\ se plimba prin parc cu nepotu-s\u. - Prostii, adev\ruri, dar nu vezi cum `i umbl\ ochii? - {i ce? Nu uita c\ mai `nt=i `i umbl\ creierul! - Spune drept, ai vreo sl\biciune pentru cioara asta de[teapt\? - Cu c=t e egal\ tensiunea la borne? `ntreb\ Maria evit=nd r\spunsul. - Fiecare cu damblaua lui, dar vezi c\ at=ta ]i-ar trebui cu Dona. Ar fi `n stare s\ te m\n=nce. Nu ai v\zut cum ro[esc am=ndoi? Ha, ha, ha! - Ce-ai p\]it Tudoran? - Nimic! - Ei, nimic! Te distrai de minune. Cine [tie la ce F\t-Frumos meditai tu a[a satisf\cut\. Ioanei `i veni din nou s\ r=d\, dar `[i mu[c\ buza de jos cu at=ta brutalitate `nc=t se `ncrunt\. Aplica]ia se sf=r[i pe a[teptate. Urma ora de utilaj, cum `i spuneau elevii. Inginerului, b\rbat prezentabil, `ntinerit fa]\ de v=rsta sa de peste 40 de ani, `i st\tea admirabil cu catalogul `n m=n\. Elena sim]i o n\du[eal\ ce-i cuprinse `ntreg sufletul atunci c=nd Teo Merianu `i citi numele. ~i c\uta ochii. Inginerul ro[i [i el pu]in. Era o ,,deprindere” nou\ `n circula]ia s=ngelui pe care Elena, [i numai ea, [tia s\ i-o provoace prin privirile ei `ntunecate de frumuse]e. Sim]ea o u[oar\ jen\ dar afrontul disp\rea risipit de `nf\]i[area fragil\ a inamicului. R\m=nea voluptatea efortului sanguin. Fata nu pricepea mecanismul dar tr\gea concluzii precise.

25

Niciodat\ Elena nu se g\sea a[a neputincioas\, cum se surprindea `n prezen]a lui. Acolo, al\turi de colegii ei, `ncerca s\ nu-l mai priveasc\ insistent [i dorea ca de fiecare dat\ s\ i se adreseze altfel, mai delicat fa]\ de ceilal]i. Ca `ntr-un ochi de balt\ g=ndurile i se `nv=rteau `ncerc=nd s\ le prind\ pe ale celuilalt acum proptit de sp\tarul scaunului cu privirile peste tot dar niciunde, f\r\ vreun g=nd precis. {i el voia s\ se uite `nspre banca fetei. Sim]ea foarte bine c\ dintr-acolo se umple un gol `n traiul s\u bine `ns\ilat. F\cu c=]iva pa[i `nainte, apoi o volt\ pe c\lc=ie, de fapt o cotitur\ major\ `n existen]a lui. }in=nd pumnul st=ng bine str=ns, inginerul sur=se. C=nd soneria opri cursa infernal\ a sufletelor fiecare sim]i dorin]a de a fi `mpreun\. Risipindu-[i `ntristarea, Elena scrise pe un col] de h=rtie: ,,Un dor nebun, fa]\ de trecut. Via]a, asemeni unei c\r]i a fost deschis\ de un v=nt tot at=t de nebun. Nu, e iubirea sau poate m\ `n[el. Oricum, e prezentul a c\rui sclav\ sunt. Sufletul ca o mare inundat\ de razele sau obscuritatea zbuciumului. Odat\ cu vremea, cu frumuse]ea m\surat\ `n infinit se desprinde, se tope[te o pojghi]\ sufleteasc\”.

* * *

~n pauz\ fu `ntrebat, oarecum `ndr\zne], c\ chiar asta e p\rerea lui desprea ea? Se tot cump\nea de pe un picior pe altul, fr\m=nt=ndu-[i m=inile [i plimb=ndu-[i privirile de la chipul inginerului la u[a coridorului. ~n mod deosebit atr\gea aten]ia rapida schimbare a culorii fe]ei: c=nd pete ro[ii `i colorau obrajii, c=nd se f\cea livid\. V\z=nd-o tare emo]ionat\ se uit\ c=teva secunde la fa]a ei apoi cu ging\[ie o m=ng=ie pe obraz, gest oarecum reflex determinat de dragostea lui pentru copii, dar [i de f=st=ceala fetei care p\rea s\ spun\ mai mult. R\mas pu]in pe g=nduri, dup\ un fior ce-i parcurse `ntreaga fiin]\, observ=ndu-i fruntea `nalt\ cu spr=ncene potrivit de groase deasupra unor gene lungi ce clipeau acoperind ni[te ochi c\prui, tare nelini[ti]i [i frumo[i. Ceva se muiase dintr-odat\,

26

f\c=ndu-l s\-[i `ndrepte mai cu luare aminte aten]ia la fata `nalt\ [i voinic\, cu p\rul t\iat sub urechi, purtat aproape lins. Cum ea, la un moment dat nu-[i mai feri ochii, r\mase o clip\ cu ai s\i pironi]i `n ad=ncul lor f\r\ a-[i putea explica chemarea de acolo. Se `ncrunt\ u[or `ntorc=ndu-se stingherit: - Fii sigur\ c\ dorin]a mea este s\ `nve]i c=t mai bine. Numai s\ demonstrezi c\ po]i. A[a c\ te voi ajuta s\-]i corectezi... imaginea! - Nu m\ intereseaz\ nota `n sine. Eu n-am fost niciodat\ elev\ slab\, nici m\car ca fizic... - C=t de cur=nd vreau s\-mi schimb opinia, mai exclam\ `ndep\rt=ndu-se pe sc\ri. ~n sinea lui ar fi vrut s\ nu plece de l=ng\ fata care r\mase mofturoas\ [i ro[ie s\-l vad\ intr=nd `n cancelarie. Niciodat\ nu-i trecuse prin g=nd s\ se g=ndeasc\ la eleve dec=t ca la copiii s\i. ~i pl\ceau pentru `ndr\zneala lor, pentru naivitatea [i prospe]imea lor, ca dintr-o familie ceva mai mare. Inginerul ar fi dorit s\ descopere pe cei interesa]i de problemele specialit\]ii sale c\rora s\ le consacre eforturi suflete[ti. Visa, astfel s\ dureze [i aici, astfel, ceva clar, mai ales c\ se ambi]iona s\ cread\ c\ poate fi cel mai bun `n specialitatea sa. Ceruse la diferite clase s\ i se comunice cine are preocup\ri mai deosebite pe aceast\ linie, dar nimeni p=n\ acum nu se prezentase. {i iat-o `nainte de ora urm\toare pe coridor cu o schem\ simpl\ `n care `ncerca s\-[i imagineze un mecanism complicat. Dup\ ce-[i arunc\ ochii pe foaie, exclam\: - Asta-i literatur\, nu tehnic\. Eu tot am fost suplinitor de rom=n\, mai degrab\ te ajut s\ te realizezi acolo, pentru c\ eu `nsumi scriu c=te ceva. Fata-[i aplec\ u[or capul f\r\ a-[i lua ochii de la inginerul care `ncepu s\ fie nelini[tit. Parc\ nu mai suporta privirea insistent\ a fetei r\mas\ contrariat\ `n a[teptare. Intr\ oarecum dezam\git\ dup\ el `n clas\ [i se a[ez\ t\cut\ la locul ei. Veni cu o compunere scurt\ a treia zi cuprinz=nd idei [i expresii interesante, metafore durabile dar [i gre[eli de ortografie,

27

privindu-l aproape pierdut\ [i `ncerc=nd s\-l ]in\ c=t mai mult de vorb\. V\z=nd c\ el tot evit\ `l `ntreb\: - Spune]i-mi c=nd ave]i mai mult timp s\ st\m de vorb\?

* * *

...G\l\gie mare `n apropierea terenului de handbal unde se `nfruntau 7 la 7, echipa de fotbal a elevilor cu cea a profesorilor. Elevii se `mp\r]iser\ `n tabere `ncuraj=ndu-i pe r=nd, apreciind viteza de reac]ie a unora, tehnica [i [iretenia tactic\ a celorlal]i. Din r=ndurile elevilor se deta[a prin tehnic\ [i elegan]\ Bogdan Merianu, de altfel component al echipei reprezentative a ora[ului. ~[i permitea tot felul de giumbu[lucuri cu adversarii, p=n\ c=nd `n apropiere se afla adversarul cel mai temut din echipa profesorilor, inginerul, c=nd d\dea drumul imediat la minge. Prietena lui, Gabi, `i strigase de c=teva ori s\ continue, dar tocmai asta nu-[i putea permite. P\stra un complex de inferioritate fa]\ de tat\l de la care `nv\]ase tot ce [tia `n sport [i nu voia s\ provoace r=sete `n tribune ori comentarii tenden]ioase. Primii care au marcat au fost profesorii prin cel de educa]ie fizic\. Suporterele, mai ales din ultimele clase `i `ncurajar\ mai sus]inut pe elevi [i iat\-i `nscriind de trei ori consecutiv, spre hazul general, din gre[eli individuale ale profesorului de geografie, pe post de ap\r\tor. Nervozitate `n r=ndul acestei echipe. Elena {orea privea cum se zb\teau mai v=rstnicii din teren s\ fac\ fa]\ zburdalnicilor ei colegi. La un moment dat observ\ c\ Teo Merianu cere o minge `n apropierea propriului careu [i apoi, fent=nd [i dribl=nd ajunge `n fa]a portarului advers [i dup\ alt\ fent\ de [ut la poart\ `i ,,pune” mingea colegului de geografie care o `mpinge `n poart\. Faza imediat urm\toare o uimi. Repede dup\ reluare, singurul maistru din echip\ `i pas\ din nou [i cu un [ut sec Teo `l execut\ pe portar care se arunc\ doar pentru poz\. Satisfac]ia din tribune era [i a Elenei care vedea c=t de agil [i inteligent `n joc este personajul la care `ncepuse s\ se g=ndeasc\ tot mai mult `n ultimele zile. ~i f\cea

28

mare pl\cere s\ se uite la el, s\-l asculte, `i ie[ea `n cale oridec=teori avea ore la etajul de sus [i adesea g\sea prilejul s\-i vorbeasc\. {tia c\ [i alte colege `l simpatizau pentru pasiunea pe care o descifrau `n ac]iunile lui, pentru modul `ndatoritor [i politicos `n care se purta. Era printre pu]inii din [coal\ care nu jignea niciodat\ pe elevi, chiar c=nd ace[tia gre[eau ori erau la nelalocul lor. M=nuia admirabil ironia. Dac\ la orele celorlal]i ingineri era rumoare, pentru c\-[i pres\ra expunerea cu snoave [i anecdote, la Merianu era totdeauna lini[te [i aten]ie. Se sim]ea spiritul omului superior. Se `ntreba adesea dac\ e numai respect sau mai e [i altceva de nu se putea ab]ine s\ nu mearg\ `n calea lui. ~ntr-o zi, dup\ o dezbatere la care ea fusese vioara `nt=ia, doar din pl\cerea conversa]iei cu el `l `ntreb\: - V-a pl\cut ora, dom’ inginer? - Da, mi-ai umplut ora... cu dragoste... murmur\ el [i se dep\rt\ gr\bit. Eleva r\mas\ singur\ la cap\tul sc\rilor nu realiza mare lucru dar se sim]i dintr-odat\ vesel\ [i fericit\. G=ndea c\ acum e r=ndul lui s\ interpreteze un rol principal [i pe terenul de sport `ntr-un spectacol de gal\. Se sim]i tare m=ndr\ c\ cel mai bun de pe teren, cam ar]\gos, dar cel mai sufletist era Teo Merianu. ,,Hm! Monument de lene, eu, hm! Ce jignire!” ~ntr-adev\r nu se preg\tise la acea lec]ie, dar p=n\ s\ fie monument... mai era. Sim]ea c\-i place prea mult omul acesta, felul lui de a fi [i se declar\ incapabil\ s\-l `nfrunte. Cu toate acestea nu rareori completa sau anticipa ceea ce voia s\ comunice el [i avea permisiunea s\ intervin\ `n discu]ie oridec=teori sim]ea c\ poate s\-l completeze. Dezbaterea aceasta dintre profesor [i liderul clasei era un beneficiu spiritual de excep]ie pentru to]i elevii.

* * *

Imagini peste imagini. G=nduri `ncurcate de g=nduri. Ra]iune `ntunecat\ de o imagina]ie aproape boln\vicioas\. Cerul cu stele, z\pada alb\ [i pufoas\, cl\direa [colii lipsit\ de atrac]ie ca o cutie de

29

chibrituri pe care o [tii `ntotdeauna cam cum poate ar\ta, c\r]ile din bibliotec\ variate coloristic... [i `n con]inut acestea toate [i din exterior toate celelalte expir\ imaginea fetei care troneaz\ `ntreb\toare [i mirat\, lipsit\ de dorin]e dar [i curioas\, z=mbitoare, re]inut\, calculat\, voit rece fa]\ de sufletul chinuit de `ndoielile [i suferin]a iubirii [i aritmetica min]ii r\mas\ doar cu ultimele lic\riri con[tiente. ~[i sim]ea inima bolnav\. Mai ales ea purta parc\ permanent golul imaginii circumscrise `n care materialitatea chipului se dizolva `ntr-o reprezentare a fiin]ei iubite devenit\ ideal\ `nc\ din anii copil\riei chinuite. Sfera aceasta dureroas\ c=nd de dimensiuni reduse c=nd extinz=ndu-se p=n\ aproape de marginea r\bd\rii con]inea, venind dintr-o ancestral\ aspira]ie, rodul nop]ilor de am\r\ciune, de speran]\, de satisfac]ie, de disperare c=nd se credea lipsit de dragostea familiei, c=nd `[i dorea din tot sufletul s\ descopere fata c\reia s\ i se `ncredin]eze [i cu care s\ se confunde spiritual. Imaginea de ordin ideal exprim=nd nu o frumuse]e ie[it\ din comun c=t un alter-ego de sex opus cu care s\ se `n]eleag\ din ochi, din semne, `n tot ceea ce poate fi spus `ntr-o ocazie. Pe la 7 - 8 ani imaginea fetei pe care spera s-o iubeasc\ avea un nume. C=t se poate de comun. Mai t=rziu ar fi putut s\ fie altul, dar chipul acela drag, visat odat\, poate atunci c=nd s-a sim]it pentru prima oar\ b\rbat, nu [i-a erodat conturul. P\rul castaniu `ncadr=nd o frunte `nalt\ str\juit\ de spr=ncene aproape drepte, elegante asem\n\toare cu ale sfintelor pictate prin biserici, lesne `ncruntate a sup\rare ori am\r\ciune - spr=ncene `nso]ite de gene sfioase de apropierea ochilor c\prui, mari, migdala]i `n culorile toamnei dar purt=nd parfumul `nchis al prim\verilor de la munte, p\rul retezat la `n\l]imea umerilor at=t de geometric articula]i `nc=t permanent creeaz\ impresia de perfec]iune a `ntregului corp, p\rul, cel care face ochii s\ se `ndrepte automat spre figur\. Ceea ce-l urm\rea insistent a fost `ntotdeauna o gur\ bine propor]ionat\ cu arabescurile buzelor [i obrazului indescriptibile dar `ntotdeauna clare. Ani `ntregi a urm\rit, ca to]i tinerii de altfel, s\ g\seasc\ ochii [i gura aceasta alerg=nd mereu dup\ steaua visat\. Mii de

30

chipuri a cercetat `ncerc=nd s\ descopere o c=t de c=t apropiere de modelul adoptat. ,,S\ a[tep]i o fiin]\ cu o `nf\]i[are anumit\ e o mare prostie” au decretat colegii de facultate. {i iat\-l renun]=nd la imagine, mul]umindu-se cu o realitate cuminte. Plutind pe valurile vie]ii dintr-o localitate sau alta, absorbit de varietatea unor preocup\ri nu avea alte ambi]ii dec=t s\-[i demonstreze sie[i c\ fiul de ]\ran `mbibat de lecturi a dep\[it stadiul de cultur\ medie [i c\ ar putea fi lipsit de epitetul atribuit `n copil\rie de t=rgove]i ,,pro[tii de la ]ar\”. Complexul acesta nu l-a p\r\sit nici atunci c=nd a observat c\ prostia este ad=nc `nr\d\cinat\ [i bine cuib\rit\ tocmai `n mediul care vorbea de prostia altora. Dorin]a dep\rt\rii permanente de lipsa de orizont, al mul]umirii de sine, al suficien]ei a r\mas neatins\ [i atunci c=nd a parcurs importante trepte sociale. Dar o dat\ cu acestea au ap\rut tot mai multe `ndoieli. ~ndoieli, c\ut\ri, `nfr=ngeri. Ar trebui ca omul s\ fie vreodat\ mul]umit? Condi]ia lui impune r\spunsul: nu! Hot\r=t, nu. ,,Visa]i tineri, visul d\ aripi, a visa e omenesc, e o `ndatorire chiar” le spunea el colaboratorilor. El era primul care aplica principiul vis=nd la opere capitale `n domeniul de activitate. {i lupta pentru asta cu prostia, r\utatea, `nfumurarea, cu colegii care-l [icanau, cu mai-marii vremii, el nefiind dintre cei ce [tiu s\ intre sub pielea puternicilor zilei. ,,Pentru dumneata ar trebui s\ facem un caiet de propuneri” `l zeflemiseau, rareori binevoitori, colegii care se mirau ,,cum `i mai merge mintea dom’le” dar care nu credeau c\ ar putea [i ei proceda precum Columb cu oul. ...{i acum nu [tia ce s\ cread\: era o lovitur\ ori o favoare a soartei. Cum ar trebui s\ priveasc\ posibilitatea de a-[i vedea visul copil\riei [i adolescen]ei `ntruchipat `n tr\s\turile fine ale unei fete sfioase, fine, inteligente [i retrase pe care o remarcase [i care reac]iona cam asem\n\tor? A r\mas dintr-odat\ uluit, `n]epenit, mirat ca dup\ aceea s\ aib\ probabila senza]ie a unui orb pentru o vreme [i care, miraculos, s-ar afla `n fa]a unei picturi pe care a terminat-o demult [i acum nu crede c\ ar fi at=t de frumoas\, ori `n fa]a unui

31

r\s\rit de lun\ plin\ `ntr-o `nserare de var\ c=nd mii de sunete se amestec\ `ntr-o muzic\ divin\. Iat\-l `n prezen]a aceleia care se confund\ cu `ns\[i aspira]ia de existen]\ feminin\. Se surprinde urm\rindu-i r=sul, mersul, vocea care-i umple urechile cu un altfel de muzic\, cercet=ndu-i chipul care p\trunde p=n\ `n cea din urm\ fibr\ [i-l cuprinde `ntr-un joc al ielelor din care nu [tie cum ar ie[i. Caruselul `ntreb\rilor fr\m=ntate `ndelung provoac\ insomnia, co[marul. Puritatea [i nevinov\]ia fetei poate lipsit\ de ap\rare `l `ndrept\]ea doar la o iubire platonic\ cu toate c\ [i-a reprezentat-o trei decenii a[a cum o vede abia acum aevea. Dar EA ar putea s\-i r\spund\ la fel numai pentru c\ el o iube[te? Merit\, cu circumspec]ia v=rstei, s\-i spui ce te fr\m=nt\? ~n]elege ea abisul `n care te arunc\ o simpl\ `ncruntare din spr=ncenele-i des\v=r[ite pe chipul adorat? O vorb\ veche spune c\ `ndr\gosti]ii `ncearc\ s\ citeasc\ pe chip orice dorin]\, ca apoi s\ se dovedeasc\ analfabe]i. {i vidul acesta dureros `ncepe din inim\. Mintea alt\dat\ preocupat\ de idei n\stru[nice macin\ `n gol norma-i de creier, inima-[i retrage contribu]ia de culoare din obraji c=nd ochii se opresc asupra chipului ei. ,,Po]i oare s\-i spui c\ fiecare revedere `nseamn\ o rug\ciune la o icoan\ vie?” De multe ori ar vrea s\-i spun\ cuvinte ginga[e, s\ se fac\ interpretul sentimentului tineresc [i pur totu[i. Pur, pentru c\ patima s=ngelui nu `ntineaz\ nici g=ndurile nici ac]iunile, de[i dorin]a de a o m=ng=ia, de a o atinge sfios ca un copil, s-o s\rute lung nu lipse[te. Ciudat\ senza]ie: fata ca bijuterie omeneasc\, alintat\ ca pe un copil dar matur\ spiritual, necesitate de a fi totdeauna aproape de ea. - Tu [tii ce `nsemni TU pentru mine? ~n]elegi? ,,Oare `n]elegi cu adev\rat c\ po]i dispune de via]a mea oric=nd? Faci un efort s\-mi r\spl\te[ti r\t\cirile nop]ilor, zv=rcolirile `nver[unate c\ via]a nu ne-a pus la vreme fa]\ `n fa]\? ~]i trebuie un efort sau reg\se[ti o imagine? ,,Sim]urile, voin]a, nervii strig\ dup\ speran]a vie acum.”

32

* * *

Din noaptea ad=nc\ se desprindeau fuioare de t\cere spintecate din c=nd `n c=nd de un ]ip\t str\in. Ochii `ncerc\na]i de ore reu[eau s\ surprind\ avalan[ele metaforei, c\zute de undeva, din misterul lunii. Din umbrele copacilor coborau siluete `ncinse de frumosul dominant c=nd nici o urm\ de realitate nu se p\stra, `n afar\ de ,,c=ntecul” greierilor. ~n aceste triluri se sim]ea o `mprosp\tare a existen]ei, o putere continu\ ce `naripa sufletul. Din epave de clepsidr\, luna se rostogolea haotic pentru ca `n cele din urm\ s\ curg\ rotund\, nurlie, peste aripa cerului ]intuit\ de luceaf\r. Orizontul p\trundea `n orbite, se zb\tea neputincios, prinz=ndu-i infinitul `n sufletul tremur=nd de revela]ie. O mireasm\ plutind\ nuan]a noaptea de var\ `n spatele c\reia ziua cocheta cu un destin. Pentru ea, pentru el, pentru o lume `ntreag\, Elena medita copil\re[te cu t=mplele rezemate de c=ntecul greierului, al vie]ii. Prin raza de lumin\ a becului fluturii treceau m=ndri de sclipirile lor pale. Zburau `ncrez\tor peste arcade de g=nduri, peste iubirea acum devenit\ lichid\. Nu-i venea a crede c\ sentimentele, mai ales ele, aveau at=ta nevoie de clipa de singur\tate. Singur\tate, [i ce de lume! Ce de tr\iri purificatoare care iradiau fericire! Cu sufletul `nmuiat `n sclipirea stelelor, cu g=ndurile dilatate de dor, Elena tr\ia un vis pl\cut, o or\ de lini[te des\v=r[it\. Din nou luna i se p\rea ochiul lucid al dragostei c\ci `n rotunjimea ei se conturau `mbr\]i[\ri [i s\ruturi f\r\ zgomot. Ca un susur al apei curgea r\coarea luncii iar fiin]a copilei se topea `n aceast\ m\t\soas\ senza]ie. Lacome ca un divizion `n asalt g=ndurile mestecau din t\cerea sugestiv\. {i totu[i se sim]ea un ,,ceva” zgomot asem\n\tor cu al ierbii `n cre[tere, cu al rodului `n coacere... Un f=lf=it u[or, suav, o partitur\ cunoscut\ [i totu[i ne-recunoscut\, o flac\r\ din care se alimenta arderea f\r\ sf=r[it a muritorului f\r\ de r=nd.

33

Avea nevoie de singur\tate. Sim]ea `n sufletu-i curg\tor o nelini[te care se izbea de pere]ii trupului, vr=nd parc\ s\-i `mpr\[tie fiin]a, s\ o amestece cu s=ngele [i soarele topit. M=ng=iat\, Elena tr\ia sub comanda realit\]ii ce se ghicea odat\ cu mi[carea pendulei. Ar fi vrut s\ alunge timpul consumator de frumos. Ceva o orbea, o `ndemna la via]\, `i d\dea misterioasa c\ldur\ imaterial\, parfumul sentimentelor [i, `n sf=r[it toate selec]iile de bun gust. ~mpietrit\ `n peisaj uit\ c\ mai exist\; se credea un fulg r\t\citor prin timp, o pas\re `naripat\ de naivitate, un pom `nfrunzit `n alb, numai lut nu. Ar fi c\l\torit ore `ntregi prin noaptea luminat\ de luceferi dar tic-tacul realit\]ii arunca obstacole `n drumul pres\rat cu nesf=r[it\ `ncredere. ~[i urm\rea sufletul care baleta printre amintiri, culeg=ndu-le una c=te una, aduc=ndu-le apoi la picioare trecutului. - Elena! Se auzi glasul mamei. - Am de `nv\]at, `ng\im\ buim\cit\ de imagina]ie. Se l\s\ din nou o lini[te binef\c\toare care `ncerca s\ sugrume realitatea dar nu reu[ea. De fiecare dat\ timpul ]ipa `nfior\tor, fur=nd cu nesa] din clipele acelea at=t de necesare. Necesare, la ce? Oare sufletul nu [i-ar fi putut limpezi albia f\r\ acele momente? Via]a tocit\ de timp nu [i-ar fi putut recunoa[te `ndeletnicirea, identitatea, f\r\ ajutorul acestor tr\iri? Oare fulgii albi de frumuse]e [tiau c\ se vor topi `n c\ldura privirilor ei, ea `ns\[i un fir dintr-un buchet de metafore? Poate da, poate, nu, dar negre[it c\ realitatea arunca nelini[ti odat\ cu fiecare b\taie pendular\. ~i veni a pl=nge, a striga nume dragi dar din nou realitatea `i acoperi furtuna sufletului. ,,S\ scriu. E cel mai bun leac; {i numai acolo, `n cetatea g=ndurilor mele nu m\ va g\si realitatea. Am s\ ferec cu lac\te `mpletite din flori, am s\ `nchid poarta auzului [i am s\ zbor departe, pe v=rful sufletului meu. Va fi greu s\ recunosc acest pisc de via]\. Cum voi ajunge p=n\ acolo? Ce `ntrebare, cum s\-mi recunosc sufletul! Dar e foarte simplu: am s\-l `ntreb de-l cheam\ ca pe mine, de-i place s\ scrie, s\ iubeasc\, dar mai ales dac\ m\ vrea. {i dac\ nu voi reu[i? Furtunile de dincolo de rugul s\u ar putea s\-mi spulbere trupul, s\-mi `mpr\[tie oasele [i s\-mi ascund\ aspira]iile sau poate iubirea, `ntr-o petal\ de mac. Atunci... am s\-l rog s\-i fie mil\ de un

34

p\r\sit de fericire [i s\ m\ g\zduiasc\ m\car o vreme. Hm! Cred c\ sunt bolnav\, bolnav\ de prea mult\ tr\ire, de via]\, de dragoste. Dar dac\ glasul meu va provoca avalan[e? Atunci se vor d\r=ma etaje de suflet, vor izbucni vulcane [i vor acoperi realul `nconjur\tor cu culoarea timpului. Voi cere `ndurare? Dar dac\-s preg\tite deja pedepsele? Ar fi nostim s\-mi ascund\ v\zul `ntr-una din florile teiului, omenia sub piatra unui arc de triumf iar oasele adunate `n p=nz\ de paianjen s\ le aga]e `n col]ul t\ios al lunii. No]iunea ,,a muri” se va fragmenta `n mii de buc\]ele, va impregna aerul [i va ad\uga `nc\ o pic\tur\ de venin `n cupa real\... Ceasul nu se mai aude! Ba, da, secer\ `ntr-una. ~mi creeaz\ o stare de nedescris. Nici nu pot s\ citesc un r=nd. C=t de nebun a fost azi Costin! L-am s\rutat pe obraz, dar dac\-i voi povesti totul lui Teo nu am s\ m\ mai simt vinovat\. {i diriginta, parc\ ne-ar fi m=ncat ast\zi... Parc\ un fulg de nea s-a lipit de geam ,,oare `l doare? Dar v\d acum doi care s-au `mbr\]i[at, au murit [i totu[i le simt adierea `n ad=nc, pierdut\ `n r\coarea alb\. Ce muzic\, sf=[ietor de tulbur\toare! Unde-o fi Teo? Departe, aproape, oricum, este aici...” - Elena, nu mai auzi, vino! Percepu iar\[i. Nu r\spunsese, aranj=ndu-[i p\rul, vr=nd parc\ s\ ordoneze acele g=nduri sf=rtecate de `ntreb\rile aglomerate. ,,Victorie! A stat ceasul!! Victorie! Ar muri realitatea? Prostii. Am s\ pot g=ndi `n voie. Afar\ e lini[te, luna s-a ascuns, ceasul nu mai merge, ar trebui s\ m\ bucur `n privin]a asta. ~n cinstea victoriei un pumn de suflet [i unul de stele vor fi aruncate prin camer\ [i voi cinsti un pahar de vorbe al\turi de Muz\, voi s\ruta chipul r\sturnat al nop]ii...”

* * *

Cu ochii `n fa]a lui care c\p\ta reflexe diferite `n raport cu emo]ia `l asculta cu imens\ uimire ,,mi[c=ndu-se” cu at=ta dexteritate `ntr-un c=mp pe care nu i-l credea accesibil. Prins\ de idee `l asculta

35

fermecat\ vorbind despre opera lui Eminescu: ,,Acea emo]ie rar\ a atingerii diamantului sacru, cel mai str\lucitor din comoara de min]i [i suflete ale acestui neam ce se ive[te oridec=teori pe poetul nostru nepereche `l citim sau `l ,,auzim”... A ni se dezv\lui fa]etele neb\nuit de ad=nci `n reflexia luminii lor este scopul existen]ei noastre aici unde putem `n]elege rolul marelui ipote[tean la radicala des]elenire [i reformare a limbii poetice rom=ne[ti, produs al unui patriotism de esen]\ superioar\. Acel ,,fagure de miere”, acea ,,limb\ veche [i-n]eleapt\” turnat\ `n forme noi trebuie s\ p\str\m ca pe o gr\din\ de flori `nmiresmat\, deci trudind... {i dac\ pornind de la ,,tot ce mi[c\-n ]ara asta” scrut\m [i spa]ii siderale [i timpul infinit `ntr-o unic\ aventur\ a cunoa[terii observ\m c\ nici o `nv\]\tur\ pe lume nu este mai rodnic\ [i mai stabil\ dec=t acea primit\ de la genii. A cunoa[te opera geniului nostru na]ional e o `ndatorire generat\ de respectul pentru noi ca [i pentru cei de dinaintea noastr\. Pururea model, - nu ne poate fi dec=t pururi dasc\l de suflet...” Se `ntrerupsese de c=teva ori c\ut=ndu-[i cuvintele, dar era clar c\ simte `n modul cel mai complex frumuse]ea operei marelui poet. ~[i aminti bancul r\ut\cios despre ochii inteligen]i ai boilor [i inginerilor care, din p\cate, nu se pot exprima [i se `nc=nta de realitate. Ar fi vrut s\-i str=ng\ m=na, cu emo]ie [i recuno[tin]\. L-a visat de multe ori cer=ndu-i s\-l s\rute iar ea `i `mplinea aprins dorin]a. Se s\rutau plimb=ndu-se ferici]i f\r\ ]int\. ,,C=t de mic\ e noaptea [i c=t de mult te iubesc. Oare am s\ m\ pot ab]ine s\ nu-]i s\rut `ndelung privirile? Va trebui s\ am capacitatea asta, doar mi-ai cerut...” Da, o rugase s\ nu-l mai priveasc\ a[a [i `n general s\ fie mai atent\ ce face. Numai c\ a doua zi `i auzi vocea spun=ndu-i ,,bun\ diminea]a” la telefon. A fost cam pu]in fa]\ de c=t voia ea, dar tot era ceva. ,,Oare poate fi numit p\cat s\ m\ g=ndesc la un om de valoare pe care-l stimez at=t? Dac\ [i el se g=nde[te la mine? Cam evit\ s\ se uite la mine, `[i mu[c\ buzele iar uneori `[i pierde [irul vorbelor (numai eu [tiu asta!), cam fuge el de mine, dar tot mai apropiat `mi devine. Azi `l s\rut...”

36

- Hei, Elena, vezi c\ a sunat, ai adormit, treze[te-te! I se [opti din spate. Alerg\ pe coridorul lung [i-i ie[i inginerului `nainte cu un etaj mai jos. P\rea surescitat\ [i hot\r=t\, de fapt ac]iona sub impulsul tinere]ii cu toate c\ nu era zglobie de felul ei. - M-ai `ntrebat ceva, da? Dac\ tot mi-ai cerut a[ avea ceva timp. - Bine`n]eles, aprob\ fata repede, dar nu la [coal\. - Atunci, dup\ ore, te a[tept `n ma[in\ dup\ al doilea col] la dreapta. Se programa nea[teptat\, f\r\ voia lor, ora de iubire.

* * *

O zi dinspre mijlocul lui aprilie uscat cu v=nt u[or dinspre nord. Soarele c\uta verdele vie]ii printre frunzele sfarogite de ger, uscate [i triste. Cei c=]iva km fuseser\ parcur[i `n pu]ine minute [i acum la ad\postul p\durii fiecare se sim]ea `n siguran]\ scormonind, precum soarele printre frunze, s\ ajung\ la sufletul celuilalt. O clip\ fata `[i `nchipui c\ este la discre]ia lui [i ar putea abuza de ea, f\c=ndu-se arici `n sinea ei. T\cea [i p\[ea al\turi de el cu picioarele t=r=[ printre frunze. El se dep\rt\ mai mult [i culese o viorea mare [i frumoas\ pe care o `nm=n\ f\r\ cuvinte, apoi alese o g\lbioar\ firav\ [i diafan\: - Tii, ce ginga[\ e. Ca ni[te sentimente neexprimate! - ~ntr-adev\r, e minunat\. Am s\-mi culeg un buchet numai din astea. - Dac\-mi dai voie, te ajut [i eu. Se aplecar\ tot mai des, preocupa]i numai de florile care se str=nser\ repede `n buchete mari. El p\rea a nu [ti ce s\ fac\ [i ce s\ vrea. Considera gestul de a o invita la o plimbare condamnabil [i riscant. Putea fi dat afar\ pentru conduit\ incorect\ fa]\ de eleve. G=ndea iar\[i, c\ [i o asemenea ie[ire poate fi inofensiv\. ~[i propunea s\ r\m=n\ c=t mai departe de fat\ [i avea o emo]ie

37

cumplit\: parc\ nu-i mai ajungea aerul [i-i tremurau u[or m=inile. Nu `ndr\znea s\ se uite la ea care privea cu aten]ie fiecare floare [i apoi o al\tura tacticos celorlalte, g=ndind la hot\r=rea ce-o luase. A[a c\ atunci c=nd el `i `ntinse un buche]el f\cu a[a fel ca m=inile s\ se ating\ mai mult\ vreme. Atunci el se aplec\ [i o s\rut\ pe st=nga. - Dar spune]i ceva, domnule inginer! Accentuase comic ,,domnule”. Omul `[i `ndrept\ mai `nt=i corpul, apoi ochii spre fa]a ei ca un fel de rug\ [i oft=nd, o `ntreb\: - Pot eu s\ am n\dejde `n tine? - Eu zic sigur! Ce dac\ n-am `nc\ 16 ani! Nici nu sunt la prima `nt=lnire...

* * *

Din jurnalul Elenei: ,,A[ fi `n stare s\ scriu un `ntreg roman despre ce se nume[te dragostea mea. Niciodat\ n-am s\-mi pot da seama de complexitatea acesteia, cert e imposibilitatea posibil\, `n urma c\reia simt gustul amar al de[ert\ciunii (c=nd m\ g=ndesc mai bine). ~l iubesc at=t de mult `n ciuda a numeroase piedici existente, chiar [i peste obstacolele ridicate de c\tre el s\ m\ poat\ `ndep\rta, sau poate s\ m\ pun\ la `ncercare. ~mi vine s\ strig `n gura mare: ,,`l iubesc!” pentru c\ e ceva... imens, de fapt nici nu [tiu cum s-ar derula via]a mea f\r\ el, e ceva imposibil. A[ lupta pentru fiecare buc\]ic\ din sufletul lui. De ce tocmai el s\ fie omul pe care trebuia s\-l iubesc prima dat\, pentru care un fior straniu `mi trece prin tot corpul, m\ electrizeaz\, m\ umple de c\ldur\. E destul s\ m\ g=ndesc la el [i totul devine familiar, cald, frumos... E ceva complex de tot s\ adormi cu chipul lui `n g=nd, s\ te la[i `mbr\]i[at\ de bra]ele invizibile, s\ g=nde[ti ziua prezent\ numai cu el. E o confundare de caractere [i `n acela[i timp m\ modeleaz\ exact cum dore[te. Dac\ ar [ti, ar putea [ti toat\ dragostea mea pentru el ar fi altceva. El crede c\ sunt superficial\ [i gre[e[te din care cauz\ m\

38

cufund `n marea nelini[tit\ a iubirii mele cu strania senza]ie de dezam\gire. Poate ar fi dragoste indiferent\, s\ zicem aceea pentru al]i oameni?” ...,,Scriind din nou `n acest caiet m\ simt `nv\luit\ de o anumit\ c\ldur\ pentru c\ sunt r=nduri scrise cu sufletul chiar dac\ sunt transpuse cu m=na. O singur\ c\l\uz\ am, ca un astru de foc, `ntr-un necuprins `nv\luit de `ntuneric - dragostea. O simt at=t de trainic\ [i profund\ legat\ cu corzi de cristal ce vibreaz\ dureros la fiecare atingere. ~mi vine s\ repet la nesf=r[it acele cuvinte magice care m\ mai elibereaz\... Aproape nu-mi vine s\ cred c\, cu adev\rat e [i el la fel. Dar de ce nu sunt eu singura, unica pentru el?” ,,... te iubesc mult de tot. Mai mult dec=t at=t nu pot s\ scriu pentru c\ nu exist\ cuvinte mai mari dec=t TE IUBESC”. Dintre g=ndurile lui: ,,Braveaz\ ori o fi adev\rat. Ar `nsemna c\ se poate `ndr\zni, dar dac\ se afl\ m\ dau \[tia afar\! Ce frumoas\ e fata asta!” - {tii care e situa]ia mea. Pentru mine e cel mai greu, nu pentru tine. Ce s\ m\ fac? - Nu uita]i c\ suntem doi. {i eu am fr\m=nt\rile mele, [i nu pu]ine! Adunar\ flori, din nou `n t\cere, sub soarele slab ce se zb\tea dup\ p=lcuri de nori. O albin\ se a[ez\ pe r=nd pe cele dou\ buchete, apoi `nc\ una, cercet=ndu-le. El: - Uite, am devenit tat\ de albine?! Era lini[te [i pl\cut, se sim]eau excelent f\r\ s\ vorbeasc\, a[teptau [oaptele naturii care s\ le dezv\luie ce-i `n suflet. Au continuat s\ stea departe unul de altul p=n\ la plecare. S-au s\rutat cu fric\ tocmai la desp\r]ire dintr-un impuls comun.

* * *

,,Mintea trebuie s\ ne dicteze ceea ce e de iubit. Bucuriile adev\rate ale dragostei sunt bucurii ale min]ii” spunea parc\ un personaj camilpetrescian. S\ las mintea s\-mi dicteze [i controleze

39

mi[c\rile? Dar dac\ dragostea devenit\ un produs al spiritului e un capitol ne`n]eles de Elena?” ~ntr-o banc\ de la geam, un t=n\r, elev, medita la cu totul altceva `n timpul orei de matematic\. ~n ziua aceea orele erau plictisitoare [i foarte repezite. Privirile umbrite de ve[nice incertitudini analizau simetria tainic\ a unui chip indiferent sau poate prea concentrate asupra lec]iilor. ,,E frumoas\... o cunosc de at=tea luni de zile [i totu[i acum mi se pare ceva straniu `n sufletul ei, ca o mireasm\. A[ vrea s\-i respir ging\[ia, s\-i spun c\ acum o iubesc [i s\-mi dea voie s\-i s\rut m=inile modelate de o nesf=r[it\ delicate]e. Mi-e team\ ca timpul s\ nu-i acopere chipul, ur\sc parc\ totul ce e `n jurul ei [i astfel m\ simt nebun de dragoste. A[ fi `n stare s\ lupt `mpotriva a tot ceea ce nu-i place numai s\ nu loveasc\ `n sufletul meu. Indiferen]a ei m\ face s\ pierd speran]e. ~n pauz\ am s\-i spun...” - Dan Mircea, poftim la tabl\! Se auzi glasul profesoarei. - Al dracului ghinion, [opti el uit=ndu-se la colegul de banc\ [i ridic=ndu-se c=t mai `ncet: `nchipuie[te-]i c\ habar n-am! - Aplici regula lui Cramer, apoi descompui, [opti gr\bit colegul. Ajuns la tabl\ b\iatul se uit\ din nou la Elena. Avea m=na ridicat\ gata s\ r\spund\. ~i z=mbi disperat observ=nd privirea ei de sticl\. - Hai domni[orule! Te-ai cam culcat pe urechea cea bleag\ [i asta nu e bine. Te [tiam cu preten]ii dar observ c\ ]i-ai pierdut [i neglijat interesul. {tii s\ rezolvi exerci]iul? Elevul privi tabla pe care cifrele dansau ironic. ~ntr-un col] o formul\ `ncadrat\ c\uta aplicat\ dar nu se putea g=ndi la asta. - Regula lui Cramer, dac\ ai auzit de ea; te apuc\ de nas! - Aplic\m regula lui Crrramer... pronun]\ lung [i aiurit. - P=n\ aici bine, continu\, te rog! A avut timp de g=ndire, dar `n zadar, nu se putea opri la nimic. ~l `ncerca ru[inea [i neputin]a reu[itei tocmai acum, c=nd fata `l privea mai atent.

40

- Eu credeam c\ anul acesta te v\d la republican\... Ce s\-]i povestesc, mare lucru s\ aplici regula, g\se[ti determinantul, afli Gama [i... dac\ nu ]i-a[ pune trei a[ fi nedreapt\ cu colegii t\i... Reac]iona ca `n vis la dojana profesoarei. Puse creta pe pervaz, [i privind cu coada ochiului la fata `ntreb\toare [i pu]in ironic\, trecu la loc. - Hai, Elena! Cuvintele colegei r\sunau vag, alint=nd [i cert=nd indiferen]a lui Dan. R\mase ca z\p\cit cu un z=mbet sfid\tor [i arogant, privind `ntr-un col]. Soneria. - Dane, te-ai ras. De c=nd n-ai mai luat tu un asemenea premiu? - Te intereseaz\? F\ bine [i scute[te-m\ de asemenea `ncuraj\ri! - Vai, tu, dar nu merit\ s\ v\ enerva]i. Face]i mata riduri, [i-apoi pentru domniile voastre incidentul de azi nu e o problem\, gl\sui Panainte cu un ton acru, de magistrat. ~ntindea cuvintele [i se str=mba `n fel [i chip cu g=tul lui lung. P\rul `i era foarte scurt iar nasul aproape c\ [i-l `nghi]ea. Acest Panainte, considerat descurc\re]ul clasei, avea un mijloc de a `nveseli omul. Se str=mba, imita. ~ntr-o zi c=nd Eduard luase 2 la rom=n\ nu reu[ise s\-i scoat\ din amor]eal\ dec=t c=nd `l imit\ perfect pe profesorul de francez\, f\r\ a avea ceva jignitor la adresa acestuia. {i azi g\si o solu]ie, dar valabil\ pentru ceilal]i colegi. Pentru Dan veselia a stins o umbr\ de m=hnire de pe fa]\ dar nu [i din inim\. ,,S\ faci rateuri din cauza Elenei e pl\cut” [i ie[i `n curte. ~n ora de biologie col]ul vesel d\du o nou\ dovad\ de inventivitate. ,,Martirul” Panainte, plictisit se g=ndi la o [mecherie: scrise un bile]el, `l puse `ntr-o cutie de chibrituri [i-l arunc\ pe geam, sub care de obicei se g\seau destui colegi mai mari [i mai mici. Acum era unul dintr-a IX-a, care peste c=teva momente b\tu `n u[\: - Dom’ profesor, v\ rog s\ m\ scuza]i dar am venit s\-i da]i drumul lui Panainte c\ a zis fratele lui c\ are ap\ `n cas\.

41

- Fie, c\ f\r\ asta mai luai o not\ rea. Du-te! ~i f\cu semn acestuia. Panainte `[i str=nse ,,nec\jit” catrafusele pornind-o repede spre u[\. - Bun\ ziua! Exclam\ din fug\ el. - Bun\, Panaitescule! To]i au r=s cu lacrimi, cunosc=nd secretul, dar profesorul continu\ firesc predarea, suspect=nd doar uneori cu privirile pe cei care chicoteau ro[ii la fa]\. ...Izolat de restul clasei Dan medita, fierbea `ntr=nsul admir=nd profilul Elenei ce p\rea preocupat\ totu[i de altceva. ,,Oare b\nuie[te ceva?” Diriginta vorbea despre v=rsta adolescen]ei, perioad\ interesant\ dar primejdioas\. Mai fuseser\ discu]ii a[a c\ [i el fu `ntrebat: - Ce impresie ai tu despre felul de a tr\i? - Felul de a g=ndi favorizeaz\ pe cel de a tr\i. Dac\ ar fi ca la chimie, am spune c\ atunci c=nd vom tinde spre entropie maxim\ va trebui s\ intervin\ ceva care s\ dea energie de ordine a vie]ii. Acel ceva este tocmai frumosul `n via]\, form\ fireasc\ a existen]ei pe care noi, tinerii de pu]ine ori o realiz\m... - Perfect, nu degeaba ai luat tu un 3 azi la matematic\... - Nu `n]eleg, doamn\ dirigint\! - Simplu: ]i-a lipsit acel ,,ceva” cum `i spui tu. - A, nu, v\ `n[ela]i. Poate aveam prea mult [i atunci a rezultat un dezechilibru. - Moral? - A[ putea zice [i moral, dar mai sugestiv, mai exact: psihic. - M\ bucur. Prive[ti via]a prin prisma spiritului `nalt filosofic... Au urmat momente de t\cere, oarecum stingherit\. Curajul colegului impunea. Numai Elena [tia motivul dezl\n]uirii acelei filosofii generale. V\zuse de multe ori cum se uita la ea colegul ei, Dan, dar nu-[i putea `nchipui c\ ar putea iubi pe un altul dec=t... El r\m=nea st\p=nul pe sufletul ei. Era iubirea ei dint=i [i se sim]ea fericit\. ~i va spune c\ ea are un prieten [i nu-l poate p\r\si sau dubla...

42

La sf=r[itul orelor Mircea [i un coleg r\maser\ s\ m\ture clasa: - Tu m\turi r=ndul de la fereastr\ [i jum\tate din mijloc, iar eu restul, program\ Dan. ~l luase [i pe cel `n care st\tuse Elena. - Deschide tu fereastra [i du co[ul. Po]i pleca dup\ aceea, se r\zg=ndi el `ncerc=nd s\ r\m=n\ singur cu g=ndurile lui. M\tur=nd, ajunse [i la banca fetei de unde ridic\ un singur cocolo[ de h=rtie pe care-l arunc\ nep\s\tor, privind nostalgic la locul ei. Mai [terse praful, apoi se scutur\, observ=nd o pat\ pe pantof. Lu\ h=rtia aruncat\ ceva mai `nainte s\ [i-o [tearg\ dar `nm\rmuri c=nd citi: ,,... iart\-m\ c\ n-am putut veni ieri. Te a[tept m=ine, mi-e dor de tine. Cu dragoste...” R\mase cu m\tura `n aer, ca o palet\ pe un [evalet. Numai c=teva cuvinte, dar ce efect `n sufletul t=n\r: `ntreb\ri, fr\m=nt\ri, repro[uri, disperare. Realitatea l-a `mpins `n m=l acoperind totul. Amintirea acelei zile ar fi r\mas poate ca un nuf\r `n seninul sufletesc dar acum totul e un nor uria[ care `ntunec\ speran]a `nsorit\ p=n\ acum c=teva minute. Ca de obicei lucrurile m\runte au o importan]\ mare [i iat\-l `ntr-un moment ce p\rea limpede, dintr-odat\ neclar, normal, totodat\ neobi[nuit, frumos [i groaznic. Ziua `nsorit\ a apus `n negur\... ,,Oare ea, ce g=nde[te? Am curajul s\ cred c\ e o minciun\? Dac\ inima `mi spune s\ m\ `ndrept c\tre ea, oare [i mintea mai vrea acela[i lucru? Cine-mi dicteaz\ de fapt ceea ce e de iubit? Ce mi-ai f\cut, Elena?” ~[i inventaria g=ndurile pe fiecare fir din m\tura la care privea ca la o treapt\ din urcu[ul anevoios spre cunoa[tere...

* * *

Pentru Merianu plimbarea din zilele trecute a `nsemnat un [oc teribil. Aproape f\r\ cuvinte descoperise `nc=ntat [i contrariat inocen]a `ns\[i de care `i era fric\ s\ se apropie dar c\tre care se `ndrepta f\r\ [ov\ire. ~[i descoperea o alt\ parte, ne[tiut\, din propriul suflet [i nu [i-o putea refuza. Nu-l p\r\seau de loc `ndoielile. ~n]elese

43

c\ intra `ntr-o capcan\ din care nu va mai putea ie[i, totu[i, se arunca cu capul `n jos ca `ntr-o f=nt=n\, f\r\ s\-[i cenzureze, f\r\ s\ poat\ s\-[i cenzureze ac]iunile. Torturat de g=nduri dup\ prima lor `nt=lnire `i spuse: ,,- Elena, vei face a[a cum [i c=nd vei dori. Dar s\ [tii c\ pentru mine nu e o joac\. Mai bine s\ nu ne mai `nt=lnim, de[i eu vreau s\ te v\d”. ,,- Bine, dar nici pentru mine nu e. Crezi c\ e de ajuns numai la ore?” ,,- Nu e bine ce facem. Ce-or s\ spun\ ceilal]i, de ce s\ zici vreodat\ c\ ]i-am r\pit din via]\, din dragoste...” ,,- Dar nu `n]elegi c\ eu te-am ales [i nu invers, c\ suf\r prea mult. Scoate-]i, te rog, din minte asemenea repro[uri...” Logica fetei `l descump\ni. Sim]ea c\ e `mpotriva felului s\u de a fi, a moralei, s\ continue ad=ncirea leg\turii cu ea. Noutatea situa]iei `l buim\cise, dar `ncerc=nd s\-[i limpezeasc\ g=ndurile [i ac]iunile, chipul fetei devenea tot mai apropiat, concret, cald [i p\trunz\tor. ~[i f\cea cele mai amare repro[uri [i-[i atribuia cele mai grele cuvinte ca un fel de r\zvr\tire `mpotriva lui `nsu[i pentru c\ ceda acestei chem\ri mult mai puternice dec=t voin]a sa. ~[i d\dea seama c\ nu e, ceea ce s-ar putea numi o aventur\, mai mult sau mai pu]in potrivit\ v=rstei. Venind de demult [i de dincolo de existen]\ `l chema c\tre sine o iubire de-a dreptul tragic\. ,,- {tii c=t de mult m\ condamn pentru c\ am `ndr\znit s\ m\ uit la tine. Tu e[ti pentru mine puritatea `ns\[i [i eu sunt marele vinovat. Vin c\tre tine a[a cum vin la izvoare viet\]ile lumii, crezând `n tine ca într-o fiin]\ supranatural\. Ce vr\ji sau ce otrav\ ai descoperit de mi-ai impregnat gândurile cu ceea ce poate fi mai ales în via]\? ~ncep s\ cred fie c\ m\ ajunge vreun blestem, fie c\ abia acum descop\r dragostea adev\rat\! Oricum ar fi, sunt de condamnat...” „- Dar termin\ odat\! Dac\-]i mai faci atâtea gânduri negre m\ faci s\ suf\r. {i eu am venit c\tre lumin\”. „- Blestemul meu drag! Cum pot eu s\-]i transmit ce e în sufletul meu? Are vreo importan]\ pentru tine? E adev\rat, lumina

44

dragostei r\mâne de excep]ie, dar e[ti tu gata s\ înfrun]i relele lumii pentru ea? Cum s\-]i explic: nu-]i vreau decât bine [i a[ dori s\ fac totul s\ te bucuri de frumosul vie]ii... Ori, ce-]i pot oferi eu?” „ - S\ nu mai discut\m...” {i strângerea de mân\ a fost mai gr\itoare. Teo mai realiza c\ dincolo de cuvinte, realitatea lui sufleteasc\ era [i mai tumultuoas\: se lupta sentimentul datoriei asociat cu al culpabilit\]ii („s\ cucere[ti o copil\...”) cu înfl\c\rarea sa extraordinar\ alimentat\ de insisten]a mai mult sau mai pu]in con[tient\ dar hot\rât\ a fetei. Orarul pentru fiecare speran]\ îi programase una de neb\nuit. Capital\ !

* * *

Izgonit\ de realitatea zgomotoas\, încerca s\-[i lini[teasc\ sufletul în albia lui undeva într-o lume a t\cerii mocnite. Ca spre un izvor vital î[i îndrepta umbra înegrit\ f\r\ s\ [tie unde anume se putea reg\si. Urcând pantele dealului i se p\rea c\ str\bate o coloan\ a destinului întortocheat de „arta” de a tr\i. Nu se gândea la nimic sau poate la prea multe, î[i sim]ea sufletul sf\râmat asemenea unei clepsidre în ]\nd\ri ca un nisip al timpului care s-ar risipi peste lume orbind-o delicat, topit în otrava fr\mânt\rilor. N-o mai interesa nimic fiindc\ a[eza mai presus de orice starea sufleteasc\ resim]it\ în aerul cald, în aburii ro[ietici ai unui eventual apus. Scormonind cu curiozitate p\mântul îndur\tor, uita de cerul mirosind a via]\. Spre deosebire de alt\dat\, acum, nu-[i mai g\sea copiile din gr\dina sentimental\ ci p\rea c\-[i distribuie iubirea îngenuncheat\ în fa]a apusului. Parc\ ploua cu lumin\ [i întuneric, rupând în final fâ[ii din soarele rotunjit de iubire. S\rutând cu patim\ o floare de câmp încerca s\-[i încrusteze pe vârfuri de nori numele ei, al fostei iubiri. Elena se sim]ea destul de bine fiindc\ reu[ise a nu se mai gândi la adorabilul Teo. Urm\rea atent\ un film în care „el” se zb\tea

45

pentru via]a „ei”. Alt\dat\ ar fi a[ezat în locul actorilor numele de Elena [i Teo, îns\ acum totul era cum dicta arta. Sun\ telefonul. Sufletul i se f\cu atât de mic încât, uit\ de datoria de a r\spunde. - Elena, du-te tu. Dac\ m\ caut\ cineva nu sunt acas\. Fata se ridic\ supus\. Se ag\]\ disperat\ de receptor. - Alo, da! - ... F\r\ multe eforturi în]elese c\ nu se în[elase: era el, Teo. - Cine, e? - Nimeni, nu vrea s\ vorbeasc\! „Nu are ce face. Sunt convins\ c\ nu-l îndeamn\ sentimentul. Probabil a trecut pe lâng\ telefon [i s-a gândit s\ se joace pu]in...” Ajuns\ în fa]a ecranului trebui s\ suporte o adev\rat\ lec]ie de dragoste. Cei doi se s\rutau. Elena închise ochii pentru a nu observa fericirea altora. {tia c\ poate este iubit\ dar nu mai avea încredere în nimic, i se p\rea normal ca dincolo de sentiment s\ existe interesul personal, mizeria. Numai el fusese în stare s\ schimbe într-atât semantica dragostei. Auzise cuvinte grele despre el [i î[i imagina c\ s-au certat definitiv [i nu sim]ea nimic nepl\cut, evenimentele o l\sau rece. - Am obosit! Noapte bun\, mam\, noapte bun\! - Somn u[or! i se r\spunse. R\mas\ singur\ î[i privi chipul într-o oglind\, închise apoi ochii; ochii idolatriza]i de Teo. „Poate nu-l mai iubesc. ~mi pare r\u dar nu mai pot s\-l în]eleg. Cum s\-l iubesc atâta timp cât el e acela[i: un vân\tor de ochi [i siluete, un cuceritor f\r\ vârst\. M\ îngroze[te eternul sentiment fa]\ de Eva. Sunt un copil matur care am luptat cu un distrug\tor de sentimente. Acum dup\ ce i-am descoperit tehnica încearc\ s\-mi lege ochii. {i asta numai din teama denun]ului, dar nu m\ voi l\sa, mi-o jur!” - Elena, ai adormit? - ~nc\, nu! - {tii cum s-a terminat filmul? El a murit într-un accident de ma[in\ iar ea s-a rec\s\torit.

46

- Ce bine! Un model ideal. Asta e via]a. O lupt\ cu mizeria dragostei. Din pr\pastia albastr\ se ridic\ un fulger de lumin\ ca apoi ploaia s\-[i scrie tremurând numele pe chipul p\mântului. O lume din întuneric înl\n]uia sufletul for]ându-l s\ se ascund\ în lutul ro[u al muritorului. ~ntuneric.

* * *

Din jurnalul Elenei: „Era ora 22:45, dar nu pot s\ dorm. Am vrut s\ nu mai încredin]ez caietului gândurile mele de acum în preziua unei zile mari, dar simt c\ nu mai pot, a[ fi la[\ dac\ nu le-a[ scrie. Dac\ cineva care m-ar cunoa[te bine ar vedea în ce hal sunt, ar refuza s\ m\ recunoasc\. Scriu pe întuneric aproape, în lumina chioar\ de la baie, m\ ustur\ ochii îngrozitor, sunt groaznic de obosit\, îmi este fric\. Readucându-mi-l nu mi-e fric\ „cu tine niciodat\ n-am [tiut ce e frica... Sper s\ fim doar noi doi la un cap\t de lume, sunt foarte zdruncinat\ dar doar dou\ cuvinte pot s\ le strig cu disperare: te iubesc. Asta m\ calmeaz\ de tot.” „... Sunt ca un actor ce pentru prima dat\ joac\ un rol într-o pies\ [i constat\ cu durere c\ acel rol s-a transformat în propria existen]\ zdruncinat\. De ce sunt eu vinovat\ c\ a trebuit s\-l iubesc într-atât s\ nu pot s\ m\ st\pânesc? Nimeni nu m-ar aproba, cred c\ sunt [i ni[te legi dar nu pot s\-mi impun desp\r]irea. A[ suferi mult prea mult [i nici pe altcineva nu [tiu cum a[ putea... E omul care se bucur\ de anii adolescen]ei mele. „Pentru ce nu iube[ti un tân\r?” Pentru c\ nu pot pe altcineva. Nici nu pot [i acum nici nu vreau. Ar fi monstruos s\ fiu [i infidel\... ~n fiecare zi care va urma voi tr\i cu imaginea drag\ a chipului s\u. Mi-e dor. Am ajuns la concluzia c\ te iubesc mai mult decât pe mine, sunt atât de geloas\, pân\ [i pe mine. Uneori sunt groaznic\, absurd\ [i atunci gre[esc multe, iart\-m\ pentru toate, sunt con[tient\ c\ astea nu [terg totul din amintirea ta, este cu neputin]\ s\ m\ despart de tine chiar dac\ spun uneori vorbe

47

t\ioase. E[ti via]a mea [i te iubesc atât de mult încât nu exist\ grad de compara]ie...”

* * *

Soarele asemeni unui ochi rotunjit î[i filtra plastic privirile vigilente înc\lzind înc\perea cu o prospe]ime tulbur\toare. Un sunet circular de ecou ghilotin\ lini[tea. - Intr\, se auzi vocea inginerului. - Bun\ ziiuuua! vorbi fata intrând obosit\, oarecum trist\. ~[i l\s\ pe fotoliu saco[a cu nimicurile zilei ca apoi s\ priveasc\ indispus\, f\r\ ]int\. Ar fi vrut s\-l priveasc\ pe Teo dar îi fusese atât de dor încât acum pur [i simplu nu putea. - S\rut mâna, Elena! ~n sfâr[it ai venit... prim\var\ bun\!!! ~i s\rut\ atât de delicat mâna încât „prim\vara” tres\ri involuntar. Era un gest deosebit, ginga[ [i în acela[i timp curtenitor, apropiat, tulbur\tor... observându-i biroul înc\rcat de hârtii întreb\ b\nuitoare: - Deranjez? {tia bine c\ dimpotriv\, dar test\rile de acest gen o antrenau, o apropiau mai mult de sufletul îngândurat, preocupat: Ar fi vrut s\-[i acopere chipul întunecat de gânduri, de via]\, dar b\rbatul o s\ruta cu atâta patim\... ~i venea greu deoarece parc\ trebuia s\ intervin\ ceva nou care s\-i apropie, s\-i familiarizeze. - Hai, vino, vino în bra]ele mele. Uite, aici pe genunchii mei. Of, cât te-am a[teptat! Te-am a[teptat [i s\pt\mâna trecut\ [i ieri [i azi, o via]\. Dar important e c\ totu[i te-ai gândit s\ vii. Se sim]ea nevoit\ s\-[i scuze absen]ele, dar motivele nu erau adev\rate [i nu voia s\-l mint\. ~l iubea [i era destul. - Cuprinde-m\ [i tu. Te rog, strânge, Elena, str=nge, a[a s\ te simt mai aproape, încearc\! Bineîn]eles, c\ ar fi vrut, dar i se p\rea nepotrivit s\-l strâng\ [i ea. ~i era ru[ine de for]\, for]a ei de dragoste. O f\cu neîndemânatic\ rece. ~[i balans\ apoi picioarele, î[i juca palmele [i

48

toate acestea numai ca s\-[i ascund\ tulburarea, triste]ea. Oricum nu era în apele ei. - Stai bine? Era o întrebare la care ar fi refuzat s\ r\spund\. Nu în]elegea de ce mai existau îndoieli. Cum s\ nu stea bine în bra]ele iubitului ei, atât de mult visate, dorite. De-ar fi fost numai ele...?! - Elena, nu e[ti în apele tale! Te-a sup\rat ceva, cineva, nu merge bine [coala, sau te-ai `ncurcat cu „vreun coleg\”? Ultima aluzie o dezaprob\ ma[inal: - Nu am nimic! - Dac\ nu ai nimic, de[i... mai discut\m noi, vino mai aproape de mine. Haai, te rrroog! Fata [ov\i din motive care p\reau inexplicabile. ~n sinea ei se gândea la tân\rul [i vigurosul Darie. - Nu-]i face pl\cere? Atunci stai unde vrei. ~l ascult\. Se dezlipi de el [i fugi într-un col] l=ng\ fereastr\. Afar\ era mai cald. Soarele înc\ c\uta frumosul ascuns în oameni, în via]a lor. Puse mâna pe o revist\ privind ferit la inginer. Era nec\jit, sup\rat, nervos, t\cut. La un moment dat se uit\ la ceas. Avuse timp s\-l cunoasc\ [i [tia c\ asta veste[te rezolv\ri urgente. - Te gr\be[ti? - Nu, dar mai am câteva hârtii de scris [i de dus la secretariat. R\spunse oarecum surprins, `ncurcat. Era sup\rat. - Nu te îngrijora. Plec imediat. Ar fi vrut s\ plâng\ de ciud\, fiindc\ era vinovat\. Oricum n-ar fi plecat f\r\ s\ se împace. Nu [tia îns\ cum s-o fac\. El g\si mijlocul. Se îndrept\ spre ea, îi lu\ mâna [i rosti: - Vezi, tu, de la lucruri foarte m\runte se isc\ o ceart\. |sta este pericolul în dragoste, lucrul m\runt. ~i s\rut\ mâna, gura, fruntea, ochii, sufletul. {i fata îndr\zni s\-l s\rute pe obraz. P\rându-i-se surprinz\tor gestul, [i-l acoperi cu motiva]ii. Ar fi fost frumos s-o lase a[a, dar din nou ru[inea de sine: - {i asta numai în loc de scuze. - Cine, eu, schi]\ omul încruntându-se u[or. - Nu, eu, ale mele sunt scuzele.

49

Simultan î[i îndreptar\ privirile spre fereastr\. Soarele ardea mai tare dar îng\duitor cu oamenii. Exista, respira dragostea, dar nu numai în jurul lor. Tocmai acum, dup\ împ\care î[i d\dea seama c\ via]a f\r\ Teo nu putea exista pentru ea. Era imposibil s\ cunoasc\ adev\rata via]\, f\r\ a cunoa[te adev\rata dragoste, omul adev\rat. Se sim]ea minunat, [i drept tribut pe altarul vie]ii d\ruia s\rut\ri lacome, însetate, ca o mul]umire sau dovad\ de dragoste. ~i trecu fugar prin minte: „el m\ s\rut\, dar dac\ ar [ti ce-am f\cut cu... de-ar [ti...” - {i totu[i e[ti sup\rat\. De ce? De[i ar fi vrut s\ ascund\, rafinamentul inginerului descoperise ceva. Se îngrozea de „actul” ei cu Darie, era sup\rat\, dar ar fi vrut s\ nu conteze, numai dragostea lor s\ primeze. Refuz\ s\ r\spund\. Poate dac-o ruga. - Haai, te rog, spune-mi. {tii c\ eu te accept cu toate plusurile [i minusurile tale. De ce nu vrei s\ în]elegi c\ te iubesc [i nu pot suferi triste]ea ta. Durerea ta î[i g\se[te ecoul în sufletul meu. Oare e drept s\ nu m\ aju]i, s\ nu te ajut? ~i venea s\ plâng\, s\ fug\, dar numai de întreb\ri [i nu de omul care întruchipa dragostea lumii rezervat\ ei. „Ce deosebire între ei, [i eu am fost cu cel\lalt... Cât se chinuie el, ca b\rbat, lâng\ mine, ce fin se poart\, ce drag mi-e. {i cel\lalt, ce repede...” - E o poveste lung\ [i nu prezint\ interes c\ci totul s-a rezolvat. Adic\... par]ial. - ~mi spui [i mie? I-ar fi r\spuns „dac\ m\ rogi”. Dorea s-o roage, poate, înc\ o dat\, numai s\ r\mân\ cu con[tiin]a împ\cat\ c\ a f\cut-o la rug\mintea lui arz\toare. Oricum, urmau recapitul\rile, nu pu]in severe. - Uite, cunosc un b\iat. T\cu un timp, apoi: nu, nu pot s\-]i spun! - Hai, Elena, te rog. A[ putea s\-]i dau m\car un sfat. ,,Un sfat?”, dar ea nu putea concepe sfaturi, pentru o alt\ dragoste, de la el. Nu voia s\ strice iubirea lor pentru nimic în lume, mai ales pentru nes\buin]a ei cu b\iatul acela, acum atât de str\in. Prinse totu[i curaj:

50

- Fii atent! Am s\-]i povestesc totul, poate în]elegi [i tu din tâmpenia asta ceva. Poate în]elegi...

* * *

Dup\ o zi friguroas\, cu vânt rece dinspre nord, asear\ fulguia rar. Azi 15 aprilie 1988: z\pada acoper\ totul cu un strat rece. Privirea lung\ pe fereastra u[or aburit\, br\zdat\ vertical de [irurile de condens care filtreaz\ lumina alb\ reflectat\ de peste tot. Vântuie[te zdrav\n afar\, în rafale, ca [i în sufletul bântuit de nelini[ti [i îndoieli. Intensific\rile de afar\ î[i g\sesc imediat ecou înl\untrul firii care tresare parc\ mai u[or ca alt\dat\. Senza]ia de durere fizic\, de stres [i de suferin]\ pl\cut\ se scurge într-un oftat întret\iat, ca un efect al suprapresiunii într-o camer\ de ardere. Salcâmii înc\ gola[i se apleac\ spre s\lciile înflorite, p\r\site de albine sau de alte gâze trecute acum în somnolen]\ [i moarte prin fiecare clip\ prelungit\ de furtun\. Fulguie[te m\runt dar boabele sunt grele astfel c\ se depun cu o u[oar\ r\p\ial\ pe pervazul de tabl\ al ferestrei, cald înc\, dup\ care se topesc încet. Iarba [i verde]urile casei din apropiere sunt acoperite cu apa înghe]at\ sub form\ de z\pad\ u[or vine]ie din care se scurge pic\tur\ cu pic\tur\ condensul provenit din oftatul p\mântului care se zbate s\ se întoarc\ cu fa]a spre soare. Nici în locurile cele mai ferite de vânt z\pada nu se tope[te nici spre prânz când soarele face eforturi s\ str\bat\ norii înd\r\tnici purta]i cu o vitez\ mare parc\ în direc]ii diferite de vântul dinspre nord. Dac\ p\s\rile au intrat sub acoperi[uri, [i nu se v\d, glasurile lor r\zbat la distan]\ comunicându-[i parc\ impresiile grozave despre aceste zile ale altei babe Dochia. Zarz\rii, corcodu[ii [i cire[ii care au înflorit, cei situa]i în por]iuni mai însorite [i mai c\lduroase, care ieri încântau ochii îndrepta]i spre ei, cu o implorare a prim\verii care s\ vin\, acum par tri[ti [i neputincio[i, într-o zbatere f\r\ sfâr[it. Pe flori, pe frunzele înc\ nu pe deplin dezvoltate, la îmbin\rile între crengi s-a prins un strat s\n\tos de z\pad\ ud\, care nu îndr\zne[te s\

51

se topeasc\ de frica vântului ce nu sl\be[te strânsoarea, ca s\ nu se poat\ desprinde. Petalele albe înc\ frumoase au devenit rigide, semn c\ sunt p\trunse de înghe] [i c\ nici anul acesta nu vor fi poame de prim\var\. Ciorile care înfrunt\ fl\mânde furtuna alc\tuiesc un covor funebru nu numai pentru ele ci [i pentru gândurile frumoase, cele legate de zbaterea comun\ a pasiunii. Trist\ ca îns\[i vremea închis\, Elena a[tepta ceva nedeslu[it. Gândea c\ luat\ ca întâmplare, via]a ei acum pare întocmai ca floarea de cire[ închingat\ de ghea]\, ne[tiind dac\ se va mai putea desface vreodat\. De[i stratul de z\pad\ înghe]at\ o ap\ra de str\[nicia vântoas\, n-o l\sa, poate nici s\ tr\iasc\, dar-mi-te s\ înfloreasc\. Ciripitul vr\biilor impulsionat deseori de huruitul gugu[tiucilor, intensificat între rafale, r\zbate ca adev\rate pulsa]ii ale vie]ii într-un decor lipsit de c\ldura necesar\ umanului. „Oare el ce face, acum? Nici m\car un telefon nu pot încerca. Oare el îmi aude zbaterile, în]elege vibra]iile petalelor care vor s\ fie smulse de vânt [i ele se înd\r\tnicesc s\ tr\iasc\? Ce bine-ar fi doar un deget s\-i pot atinge. Sau, poate, oglindindu-mi sufletul în privirea lui a[ putea în]elege mai mult? Pentru c\ p\tura asta a familiei, pe care o simt ud\ [i înghe]at\ în juru-mi, nu m\ las\ nici s\ înfloresc [i nici s\ cad de pe trunchi. M\ ap\r\ dar m\ [i în\bu[\. Ieri m-am sim]it ru[inat\ de el, care „m-a r\pit” din mijlocul oamenilor. Ru[inat\ pentru mine, de[i n-a încercat nimic obscen, ru[inat\ pentru el care sufer\ atât. De fapt care e câ[tigul? ~n ce const\ fericirea asta? ~n permanenta nelini[te sau în altceva? ~n ce anume?” S-au desp\r]it repede dup\ ce i-a în[iruit fuga, pe ner\suflate, „n\zdr\vana aventur\”, gr\bit\ parc\ s\ scape de o greutate. S-au desp\r]it t\cu]i, gravi, cu o s\rutare fugar\. „Dar ce, drama este numai a celui lucid, e mai pu]in\ în existen]a celui care sufer\ incon[tient? E adev\rat c\ legi umane nescrise m\ opresc s\ visez la clipele minunate dimpreun\ cu Teo. El, c\s\torit, cu copii, eu am 17 ani! {i cu toate astea ceva mai presus de noi ne cheam\ unul spre altul. Cât e de condamnat în asta? Dac\ ar fi numai atrac]ia fizic\, ar fi numai chemarea sexului ar fi mai pu]in condamnabil, sau invers? E drept c\ totdeauna pu]inele clipe cât suntem împreun\, al\turi

52

zboar\ neînchipuit de repede. Dar, eu, atunci, practic, nu mai exist. El? Dac\ el vrea ce-ar fi feminitate, dac\ el m\ vrea doar a[a ca aventur\?” Privea pierdut\ spre tablele cu zarzavaturi ale unei vecine. R\mase mirat\ de pozi]ia înclinat\ a pl\ntu]elor, parc\ s\ se fereasc\ de vânt, [i mut\ de fascina]ia verdelui izvorând din albul z\pezii. Privea uluit\ atitudinea unei lalele, gata ieri s\ înfloreasc\, aplecat\ [i ea, mai mult, cu un verde aspru în foi [i cu lucirile metalice ale acelor de ghea]\ din lujerul florii. Impresia de fantastic, de ireal, oricum, o cople[ea. Z\pad\ a[a de mult\, dup\ Pa[ti, hm! „Dar cum s\-mi explic atunci c\ niciodat\ nu încearc\ mai mult, ca b\rbat ce este? Nici eu nu m\ simt bine de loc când m\ mângâie, m\ îmbr\]i[eaz\, m\ s\rut\. Dar el care sufer\ [i-l simt st\pânindu-se cu eforturi a[a de mari? ,,Mi-ajunge c\ exi[ti!” A[a o fi. {i mie parc\ mi-ar fi de ajuns prezen]a lui, [i totu[i...” Vuietul unei ma[ini seam\n\ dintr-odat\ o team\ nel\murit\ în sufletul fetei. Pic\turile de ap\ ce loveau tabla începur\ s\ apar\ ca o b\taie fin\ în toba care anun]\ un eveniment important. „Nu [tiu dac\ realizezi cât de cât drama unui om care vrea atât, dar nu poate cere nimic. Nu-]i cer nimic, Elena!”. „Cu adev\rat îi simt numai sufletul care m\ soarbe [i m\ poart\ prin p\r]ile însorite ale lumii. A v\zut atâtea!! {i-mi spune c\ sunt minune a existen]ei lui. Eu, minune!!! S\-l întreb ce vrea s\ spun\ cu asta, pentru c\ poate nu-s decât o gâsc\ obi[nuit\ iar lui îi pot p\rea leb\d\. Mi-a spus c\ n-o s\-mi cear\ niciodat\ nimic. {i-mi d\ruie[te în schimb tot sufletul lui. Ce am eu în plus de-mi acord\ atâta afec]iune? {i câte fete-i fac ochi dulci! Elvira zicea mai d\un\zi c\ ar fi bucuroas\ s\ fac\ orice i-ar cere, numai s\ fac\ o plimbare cu ma[ina. Mie îmi d\ [i sufletul f\r\ s\-i cer nimic. De fapt, real, ce-mi d\, ce-i dau? Darie m\ îmbr\]i[a s\lbatic, iar el nici s\ m\ strâng\ prea tare în bra]e, nu vrea, s\ nu m\ doar\! {i, de ce, eu?” Privirea i se opri pe laleaua ieri gata s\ înfloreasc\ ie[ind maiestuoas\ dintre frunzele de [tevie, mai verzi, mai vii. Floarea însemna îns\ altceva decât explozia vital\ din frunzele celorlalte

53

plante. Z\pada de pe florile de cire[ devenea un simbol al existen]ei în neprogramabila or\ de iubire.

* * *

„... Stau doar câteva momente cu privirile pierdute pe acoperi[uri [i arbori într-o încremenire lent\ peste care cade o ultim\ z\pad\ prea substan]ial\ pentru aceast\ prim\var\. Sunt n\p\dit brusc de toate temerile din lume iar în stânga pieptului zvâcne[te zdrav\n ceea ce s-ar numi sensibilitatea îns\[i. Dac\ privirile mi se afund\ în dep\rtarea pufoas\, gândurile roiesc în jurul iubirii, pe care o înv\luie într-un fel de mireasm\ crud\ de om\t proasp\t parc\ pentru a o re]ine cât mai proasp\t\ [i vie. Ninge molcom în afar\, dar fiecare fulg se transform\ în sim]ire dinl\untru c\ci tot ce `nsemn ca om se tope[te într-o beatitudine noroas\ în care troneaz\ o singur\ fiin]\. To]i [i totul se tope[te spre a face loc icoanei tale de lumin\ ce se instaleaz\ autoritar cu o lic\rire [ireat\ în stânga. Pentru c\ închipuirea mea o vede mai ales - [i acum - din profilul diafan cu nota de severitate a buzei de sus, imagine ce st\ruie de la ultimele clipe ale unei a[teptate revederi. Senza]ia de plutire de atunci se accentueaz\ acum, înso]it\ îns\ de senza]ii felurite, diversificate, contradictorii...” „... Mi-e ora plin\ de tine, dar nu numai ora! Toate clipele din ultima perioad\ par visuri în care doar în pauze mai iau cuno[tin]\ cu realitatea. M\ aflu pe o insul\ de flori [i [oapte din care extrag aurul sim]irii mele pentru a-l a[eza în jurul chipului t\u. Nu m\ întreb nici de vr\ji, nici de realit\]i, nici de drepturi, nici de îndatoriri. ~n plimbarea prin gândurile mele nu-]i sl\besc nici o clip\ mâna, nu-]i pot îndep\rta nici un centimetru chipul care, despotic, m\ absoarbe în acela[i timp cât îl respir. Plutesc pe ]\rmuri nep\mântene în mijlocul p\mântenilor care m\ ]in legat cu mii de lan]uri. Pentru c\ de n-a[ fi legat a[ zbura c\tre locul unde te afli [i împr\[tii unda de lumin\ sufleteasc\.

54

~mi dau seama înc\ o dat\ c\ am dobândit (amândoi?) bunuri de necump\rat: lumin\, dragoste, [i meritul este integral al t\u...” „... Cu adev\rat regret c\ n-am f\cut ni[te kilometri pe jos prin z\pada asta pufoas\, pentru senza]ia unic\ de a-]i atinge mâinile, de a-]i admira chipul. Chipul care-mi sfin]e[te clipele, fiin]a care-mi lumineaz\ [i traseul meu însingurat [i însângerat de singur\tate. Chipul, al t\u, care izvor\[te mereu [i din fiin]a mea [i care-mi d\ posibilitatea s\ ne reconstituim. Cred c\ am zis bine, stimat\ [i bun\ „alter ego” al meu, mai drag decât fiin]a-mi proprie! Devin astfel propriu-mi vr\jma[ devreme ce nu mai pot ]ine cont de altceva [i altcineva! Realizezi, tu, oare, semnifica]ia unei sonerii telepatice prin telefonul ce poate s\ nu spun\ nimic? Simt un extraordinar consum al propriilor destine într-o goan\ nebun\, neomeneasc\. Poate super-omeneasc\ prin ceea ce e deasupra tuturora: puterea iubirii...” Se sim]ea într-o situa]ie dubl\: fericit prin cantitatea sim]\mântului, nefericit prin absen]a fiin]ei adorate. Cele câteva mi[c\ri îi accelerar\ pulsul dar nu-l scoaser\ din a[teptarea mereu mai accentuat\. „... A[ vrea ca z\pada de ast\zi s\ însemne înf\[urarea definitiv\ a noastr\ în albul iubirii. De fapt eu sunt integrat magmei - f\r\ culoare - care înseamn\ ardere [i lumin\ izvorât\ din ochii t\i, sufletul meu drag. {i nu e literatur\, nicicum, ceea ce-]i spun. Te iubesc cu toat\ inima, poate mai presus de puterea mea, dar nu [i de dorin]a mea...” Cu adev\rat, întrebat, n-ar fi putut spune foarte exact cât vrea, cât poate din via]\, sau dac\ este floarea de cire[ ori z\pada de pe ea. Suferin]a violent\ care se instal\ dup\ dest\inuirea fetei sem\na cu orgia de afar\ care distrugea totul. El o a[teptase ca pe o floare în mai, iar ea hoin\rise cu un altul poate mai frumos, sigur, mai tân\r. Nu-l v\zuse decât o dat\ [i-i fusese de ajuns s\-[i dea seama c\ era un derbedeu lipsit de personalitate. R\mase ca în a[teptare, transportat, în]elegând c\ dorin]a ei de cunoa[tere o pl\tea scump [i el.

55

Elena auzise destule despre Darie dar un demon ascuns o îndemna s\ ias\ la plimbare cu el, s\ hoin\reasc\ prin locuri din ce în ce mai singuratice. ~n timp ce-l asculta flec\rind ori îl vedea f\când-o pe grozavul se gândea la dulcea]a vorbelor celuilalt. Nu-i pl\cea prea mult tipul cu p\rul blond u[or cârlion]at, gr\suliu, cu nasul [i buzele sub]iri, mai scurt de statur\ decât ea dar îndr\zne] [i viguros. ~i r\sucea bra]ele, o strângea dureros de sâni, o pi[ca de o învine]ea dar nu se putea hot\r` s-o rup\ cu el. Suplinea câte ceva din ceea ce nu-i putea oferi cel\lalt. ~ntr-una din serile din urm\, tare pl\cut\, când luna î[i ascundea fruntea din când în când dup\ norii alburii fluieratul cunoscut o scoase tiptil din cas\. „Ce b\taie a[ lua de la tata!” îi era tare fric\ de cureaua lat\ a acestuia dar nu mai avea r\bdare, a[a c\ se îndep\rtar\ repede s\ nu-l întâlneasc\. Ar fi vrut s\ fie cu Teo dar cum acesta nu putea veni, se mul]umea [i cu Darie acum impacientat [i nervos. - Dar greu ai mai venit! - Am ie[it imediat ce am putut, ce vrei!? Au trecut îmbr\]i[a]i pe lâng\ cele dou\ trei perechi care c\utau lini[te [i izolarea pâlcurilor de copaci din jurul statuii din apropierea satului. El se pref\cea sup\rat [i cu toate c\ o strângea mai aprig de mijloc t\cea înd\r\tnic. Cum t\cerea se prelungea [i ea se sim]ea bine încerc\ s\-l împace: - Ei, ce mai e? - Iaca, dac\ tot te ]ii tu de mine, s\ v\d ce-ai s\ mai zici! Brusc, f\r\ prea mult\ vorb\, ]inând-o strâns cu mâna stâng\ de talie, în\bu[indu-i r\suflarea cu un s\rut, o apuc\ cu dreapta de coapse [i o trânti pe iarb\. Din încercarea de a atenua c\z\tura, fetei i se desf\cur\ picioarele ceea ce-i conveni b\iatului care începu s\ se descheie repede la pantaloni. Cum ea continua s\ se zbat\: - Da’ stai odat\, ce biserica m\\tii ai!?... ... ~nm\rmurit\, Elena nu mai scoase nici un cuvânt suportându-l. Fugi apoi ca disperat\ în\bu[indu-[i strig\tele [i ru[inea, îngrozit\ [i de violen]a fl\c\ului [i de posibila descoperire de c\tre p\rin]i a lipsei din camer\. ~[i sim]i sufletul zdrean]\ imediat ce

56

ajunsese la ad\post, neobservat\. Plânse apoi îndelung sim]indu-se singur\ [i nenorocit\. Tocmai spre diminea]\ zbuciumul se mai potoli gândind c\ cineva ]ine la ea totu[i. „Dac\ ar [ti asta, Teo?”... ... ~i povestise aproape totul. A[tepta cuvintele lui ca pe hot\rârile unei instan]e dar r\mase oarecum surprins\ când observ\ chipul lui Teo mai întunecat decât norii ce se întrez\reau intrând pe un col] de fereastr\. - Eram sigur\ c\ are s\ te indispun\ subiectul, îmi pare r\u c\ ]i-am spus... - Ba, s\ nu-]i par\ r\u deloc! Cu dramul meu de experien]\ te-a[ putea ajuta. T\cere. T\cere mai rece decât p\mântul [i mai îngrozitoare ca moartea. Un timp de medita]ie în care cei doi î[i sim]eau sângele arând prin via]\, î[i sim]eau lacrimile [i nenorocirea destul de aproape. Fata ar fi vrut s\ plâng\ dar n-o mai f\cuse în fa]a lui. Era con[tient\ c\ totul se dizolvase, iubirea [i sufletul hot\rând ce e de f\cut. Credea c\ nici n-are s\-i mai pronun]e numele, umil acum, credea în clipa de desp\r]ire aprins\ de o blestemat\ întâmplare. {i totu[i dragostea poate birui peste furtuna destinului ridicând v\lurile vie]ii. Inginerul îi c\ut\ mâna cald\ pe care nu i-o s\rut\ ci o ]inu îngândurat într-ale sale. - Nu fi sup\rat\. Te voi ajuta chiar dac\... a[a cum am [tiut-o are s\ mi te r\peasc\ unul mai tân\r, mai... Cuvintele o îngrozeau. Considera experien]a b\rbatului numai un reper pe care se sprijinea st\pânirea de sine. „Faptul c\ el a reu[it cel dintâi s\ str\bat\ calea ascu]it\ de incertitudini [i mâhniri, este numai datorit\ experien]ei” gândi Elena prad\ unui soi de furtuni. - Acum, scuz\-m\ dou\ minute. Merg pân\ la secretariat [i revin. - Desigur, [opti aproape neauzit ea privind afar\ unde norii începuser\ a se topi în nectarul luminii [i c\ldurii. De undeva, de sus, curgeau crengu]e spicuite de frunzele din care ie[eau mâ]i[ori galbeni. Era ca o salcie f\r\ trunchi din a c\rui punct finit izvora via]a, poate dragostea.

57

- Am sosit. Cred c\ nu te-ai plictisit. Dar... mi-au dat telefon de acas\, s-a ivit o problem\ grea, grea. Elenei i se p\ru neverosimil\ vestea dar nu avea dreptul s\-l condamne. Ba chiar g\si „filozofic\” modalitatea lui de a se retrage în singur\tate, în mai mult\ tr\ire, în sine însu[i. Au plecat nu înainte ca el s\-i s\rute patern fruntea destul de fierbinte. I se p\ruse inexplicabil de anormal gestul: ,,Vrea s\ în]eleg c\ pentru mine nu mai este decât un bun îndrum\tor? Un tat\ sau poate un tutore... Dar e imposibil?! Nu. El a vrut doar a[a, din pl\cere s\ m\ s\rute p\rinte[te pe frunte. {i totu[i...” Pe un fundal deloc indiferent încol]iser\ decep]ii nebuloase, repro[uri, remu[c\ri mascate de întreb\ri dezacordate. {i toate acestea datorit\ faptului c\ i se f\cuse team\ de o hot\râre a lui ce ar fi putut s\-i distrug\ a[a-zisa via]\. „E îngrozitor. Ne-am petrecut doar câteva clipe împreun\ [i totu[i am tr\it intens. Mi-e dor de el, de dragostea lui ascuns\ ast\zi într-un mister. Dac\ l-a[ întreba ar r\spunde c\ acel mister sunt eu; [i curios, nu simt nimic str\in în mine ci dimpotriv\ mi-am pierdut [i din ceea ce este al meu. Ori poate nu fac distinc]ie [i tot ce am este al lui, sunt prea plin\ de dânsul?! Pu]in m\ intereseaz\... [i-a[ vrea s\-l v\d. Mi-e dor, un dor nebun îmi sfâ[ie sufletul, bra]ele, mintea, fruntea. Ah, paternul s\rut! M-a ucis f\r\ s\ vrea, m-a ucis, dar la fiecare vorb\ a sa am s\ m\ nasc, am s\ înfloresc numai pentru el, am s\ m\ desprind de trunchi pentru o or\ de iubire eu el, pentru el...” Pa[ii i se îndreptau nehot\râ]i [i lene[i spre undeva anume, unde nu putea ajunge mai repede: o banc\ istovit\ de timp [i cunoa[tere la umbra unui brad. „Uite! Te-am reg\sit, Teo. Ai uitat, e banca noastr\. Aici mi-ai spus cuvinte îmb\t\toare, c\ m\ iube[ti, în superlativul sincerit\]ii [i delicate]ii. Nu spuneam nimic [i m\ în]elegeai. Acum m\ reîndr\gostesc f\r\ voia ta de tine. Te caut [i te g\sesc pretutindeni: în soare, în flori, în ochi, în mine...” Pe banc\ un porumbel î[i odihnea puritatea. Era alb [i ginga[, asemeni sentimentelor. „Prea mult\ iubire, ori prea pu]in\. Dac\ o pierd?” Mângâie tem\toare banca r\sfoind parc\ vagi amintiri. Fâlfâitul de aripi, ca fo[netul unui s\rut o în[tiin]\ c\ porumbelul î[i

58

lu\ zborul. „S-a dus iubirea mea ! Ba, nu, exist\, îl simt prea aproape. Uluitor [i totu[i trist, hm! iubire, iubire, cuvânt viclean [i cer[etor. Blestemat\ genez\. Ce frig [i totu[i soarele îmi zâmbe[te. Sunt bolnav\: de via]\, de iubire, de el, de mine...”

* * *

Cercul prietenilor lui Bachus unde Georgic\ A. era capelmaistru cuprindea un nou venit în crâ[ma de la „Racova”. Doi profesori vârstnici cu nasul ro[u mai mereu, unul mai tinerel, cu must\cioar\ [i cu preten]ii de scriitor, un jurist consult între dou\ vârste cu p\rul albit înainte de vreme, un chefliu smâng\litor, de hârtie care comitea [i epigrame, vreo câ]iva gur\ casc\ b\utori de plea[c\, îl primiser\ cu mare pomp\ pe un avocat înalt, tân\r, cu un început de chelie. Fu desemnat câ[tig\tor al serii pentru c\ înghi]ise într-un timp record 10 ardei iu]i de mama focului [i turnase pe gâtlej, ca pe o pâlnie, direct în stomac un litru de vin în câteva secunde. Ca de când lumea, prieteniile se leag\ cel mai u[or la un pahar. - En\chescu, vivat, bine-ai venit monser! marc\ Georgic\ A. votul unanim de acceptare. - Cred c\ trebuie s\ ne preg\tim pentru viitor! mar[\ noul venit. - S\ fie într-un ceas bun! ad\ugar\ câ]iva. Discutar\ despre viitorul echipei de fotbal, despre avocatur\, despre vacan]a elevilor [i despre femei. - Eu n-am nevoie de femei, îmi fac singur ce-mi trebuie. Decât s\ m\ bat\ una la cap, mai degrab\ vin aici. Mai o vorb\, mai un [pri]. Asear\ s-a prelungit programul Tv cu peste 20 de minute! {i a[a nu ai ce vedea în cele dou\ ore de televiziune. - Coane, interveni En\chescu, s\ nu facem politic\. - Da’ ce am eu cu politica dom’le, se burzului Georgic\. Când am chef v\d mai mult la Tv Chi[in\u. Eu sunt om lini[tit. A, dac\ ar fi s\ predau socialism [tiin]ific, ar fi altceva.

59

- Las-o dracului omule, nici unul nu ne pricepem la politic\. O fac al]ii, noi ne supunem, interveni Paul, titular la o [coal\ general\ : „Ia, mai toarn-un p\h\rel/ s\ ne-nveselim ni]el...” fredon\ el cu paharul ritmând ca Gic\ Petrescu. - Noroc de fete, c\ ne fac via]a frumoas\, complet\ Florin muzicianul privind cu jind pe fereastra dinspre „{tefan cel Mare”. - Fete, fete, dar pe fundul lor scrie pu[c\rie, preciz\ unul al c\rui glas se topi în vacarmul chefului de la mijlocul zilei de var\.

* * *

Soarele, ca un suflet rotund, zâmbea lunii strecurând în acest surâs mireasma timpului; orele deveneau lichide iar oamenii p\reau p\s\ri pe aripile c\rora c\deau valurile zilei. Obosit\ [i oarecum plictisit\ Elena p\[ea haotic spre autogara clocotind în aglomera]ie. Tumultul acesta era ca o lec]ie a vie]ii în fa]a omului s\tul de nimicurile diurnului. - Bonjour, tu! - Bun\ ziua, Elena, gata pe ast\zi? - Da. Ce-i mare lucru s\ termini de sp\lat un rând? ~i era cam lene s\ vorbeasc\ dar [tia c\ odat\ intrat\ în vârtejul discu]iei trebuia s\ se antreneze [i ea. Se gândi c\ ar fi mai potrivit s\ se a[eze. M\sura stângace fiecare mi[care, toropit\ de c\ldur\, recuno[tea cu u[urin]\ tovar\[ii de c\l\torie. ~ntr-un târziu putu s\ observe c\ autobuzul ei fu parcat la peron iar [oferul, controla agitat biletele c\l\torilor. Cursa era deja plin\. - Abonament! schi]\ ea indiferent\. - Pofti]i mai la spate, domni[oar\! Nu mai era nimeni de urcat dar a[a le pl\cea [oferilor, s\ spun\ mereu acela[i lucru indiferent de situa]ie [i cui. Ma[ina demar\ repede. Sprijinit\ de o bar\, Elena salut\ dou\ fete a[ezate chiar lâng\ scaunul [oferului. „P\i ce, alea sunt fete, care se hlizesc cu [oferii...” îi r\suna o bârf\ curent\. Una dintre ele îi fusese prieten\ dar se

60

certase din motive de seriozitate, pentru c\-i atribuise „calit\]i” nepotrivite unei tinere. Frân\ brusc\. - Ce faci, omule?! strig\ un glas din spate. Dup\ câteva secunde urc\ o feti]\ apoi cineva cu un copil în bra]e. O cuno[tin]\ veche care acum avea un copil din flori. Era dr\gu]\ Lucica, dar fapta ei nu era iertat\ nici de sat, nici de p\rin]i. - Ridic\-te, Ioane, [i d\ locul! strig\ aproape Elena. - De ce? - Fiindc\-i mama [i copilul, de aia! - Ia, mai las\-m\ cu teoriile astea! Fata nu mai spuse nimic fiindc\ Lucica î[i g\si un loc destul de comod iar acum [tergea copilul pe fa]\ cu o batist\ alb\. Celelalte dou\ se întoarser\ c\tre Ion chicotind apoi râzând în hohote. O clip\ crezu c\ râd de manierele fl\c\ului. ~[i îndrept\ ochii spre mam\, care î[i ferea odorul de soarele juc\u[. {tia c\ e nec\jit\ [i c\ lumea o abandonase ca pe o pleav\ dar trebuia m\car s\-i zâmbeasc\. Apoi se apropie de ea. - Ce mai faci, Lucia? - Vin de la policlinic\, mi-am prelungit concediul medical, credeam c\ n-o s\ mai prind autobuzul \sta. ~n bra]ele femeii v\zu un trup micu] [i delicat. Fa]a copilului era rozie [i plinu]\ iar ochii atât de negri [i mari denun]au asem\narea. Ar fi vrut s\-i spun\ c\-i seam\n\: - E fat\ sau b\ie]el? - B\ie]el! ~l cheam\ Iulian Lucian. Eu îi spun Luci. Lumea o privea pe Elena ca pe un îmblânzitor de animale. Enervant s\ sim]i zeci de ochi analizându-]i gesturile [i urm\rind orice deschidere de gur\. - Dar ce spunea Ion? - M\ scoate din s\rite omul \la, z\u de nu! ~i spun s\-]i cedeze locul iar el m\ refuz\ moroc\nos, mânca-l-ar lupii! Se crede om de însurat copt la minte, zilele trecute f\cea pe curtenitorul, atunci era amabil... - Cum s\ se fi ridicat? El este... [i arat\ spre copil înnecat\. Elena tres\ri involuntar:

61

- Cum adic\? S\ nu-mi spui c\-i adev\rat! - Ba da, el este dar nu vrea s\ recunoasc\, spunând c\ [i al]ii au sem\nat pe aceea[i brazd\. Eu n-am vrut s\ scap de copil dar nu m-a în]eles. De multe ori am vrut s\... dar m-am gândit la Lucian care are nevoie de mine. Voi învinge eu. - Tu nu trebuie s\ por]i pic\ fiului t\u. Acu[i cre[te mare [i n-o s\-]i mai par\ r\u. Cât\ mizerie! De fapt ce s\-i ceri? - Elena, iart\-m\, n-am nevoie de nimic, dar tot el are capul sus. La prima sta]ie nu coborî nimeni iar la a doua cobora [i Elena. - S\ vezi ce-i spun eu dom’lui! - Nu, Elena. Las\-l. - Vreau s\-l încol]esc pu]in, tu nu-]i dai seama c\ nu-i om? P\cat de voi doi, tu [i copilul, adic\. La revedere! Ajuns\ lâng\ acesta aproape c\-i strig\: - Nu e[ti un tat\ prea generos, Ioane! - Ce...? N-am în]eles! - {i nici n-ai s\ în]elegi pentru c\ astea-s chestiuni pentru oameni [i nu pentru... dobitoace. Via]a e ceva delicat, Ioane, [i iubirea e [i mai delicat\, nu ca serviciul \sta al t\u. Nu e[ti tat\ generos, pe cuvânt! - Mai discut\m noi dodiile astea, feti]o, o s\ vezi, tu c\... hm! Trebui s\ coboare. U[a se închise imediat la plecarea ma[inii. ...Un fel de dic]ie a p\mântului ce respira greoi, un fo[net continuu încerca s\ surpe gândurile edificate undeva în turnul sufletului. Din perceptibilul suflu se destr\mau voci necunoscute, glasuri ce nu sem\nau între ele, când întunericul îndur\tor acoperea acel cor al nep\trunsului, acea partitur\ u[or recunoscut\. Cu o not\ mai sus începu a cânta un val trec\tor, un timp r\t\citor prin verdele ierbii d\t\toare de via]\ m\car de o zi, m\surat\ în ore. ~n noaptea pres\rând r\coare lumii, rostogolit\ peste pr\pastia cerului luna se pr\v\lea peste mii de turle uitate de timp, obosit\, strivind gânduri chinuitoare.

62

~ntr-un moment Elenei care se sim]ea aproape de sine i se p\ru c\ lutul ce îi încheag\ fiin]a începu s\ comunice cu întunericul desfrunzit, coborât de undeva dintr-un copac r\sturnat r\mas f\r\ culoare. Un anume ceva începu a bâjbâi prin sufletul singuratic: „- Ah, ce m-am speriat, [opti el emo]ionat. - {i eu. Dar tu de ce m\ cau]i? - Mi-a fost dor de tine, de voi care v\ numi]i... - Oameni. - A[a, mereu uit termenul \sta. Cam greu de re]inut. A[ vrea s\-l facem altfel, spre exemplu, p\mânt, e bine? - Ar fi, r\spunse lipsit\ de replic\, dar nu crezi c\ e mai nimerit... pas\re sau flac\r\? - Uite, de ce pas\re? - Fiindc\ fiecare om e o pas\re. Pe fiecare arip\ stau a[eza]i anii suferi]i sau frumos tr\i]i. Ne întindem aceste aripi atât cât ne d\ voie realitatea. - {i flac\r\? - P\i, fiecare dintre noi e o flac\r\ ce mistuie timpul. {i c\ldura material\ d\ o sete de frumos. - Da, da, e bine a[a, dar la care r\mânem, flac\r\ sau pas\re? - Omul! Nu ]i se pare impun\tor acest cuvânt: OMUL? Hai s\-]i explic ceva: O, vine de la numeral care arat\ precis un anume obiect, o via]\, o iubire, o pas\re, o flac\r\; M, e prima liter\ de la metafor\, despre care nu trebuie s\-]i spun nimic fiindc\ e[ti rodul; U, vine de la umor, aspect important [i estetic al vie]ii, iar L, cred c\ b\nuie[ti, de la lacrima în care se dizolv\ cur\]enia sufleteasc\. Deci s\ recapitul\m: OMUL este o flac\r\, o metafor\, un zâmbet, o lacrim\. Pricepi?” Nu mai avu cine s\ r\spund\, decât o pas\re de noapte care parc\ d\du cu tifla. Au înflorit castanii iar lumân\rile lor albe asemeni sufletului cresc mul]umite de culoarea timpului. Elena î[i reconstitui evenimentul zilei. Pe banc\ o floare de cire[ proasp\t\, p\r\sit\ de petale parc\ medita sim]itor la cei din jur sau poate la via]a ce ]â[nea de

63

pretutindeni. Un cadru minunat c\zu parc\ din împ\r\]ia fantasticului. Totul p\rea nou, viu. - Li[ca, î]i place? Ce p\rere ai de ziua asta? - Da, acum mai este de tr\it. Pe banda de asfalt, netezit\ de pa[i [i tr\iri, oamenii mergeau agale vrând parc\ s\ p\streze câte ceva din pl\smuirea naturii. Al\turi de prietena ei bun\ [i în]eleg\toare avea chef de ceva deosebit, în ton cu ziua frumoas\. - Hai s\ facem ceva nemaipomenit! - Ce anume? - Mergem în Copou [i... alerg\m. Mângâiem fiecare copac, fiecare frunz\. ~ntâmpin\m soarele cu suflete tinere, zv\p\iate, cu pl\cere, hai, mergi? - Ce are s\ zic\ lumea? De fapt nu m\ intereseaz\. ~n Gr\dina public\ era destul\ lume [i Elenei îi fu ru[ine s\ alerge. Toat\ energia îi clocotea în piept, în buze, în ochi. Nici Li[ca nu era prea departe. Dar au g\sit un loc în care alergând pu]in au c\lcat iarba fraged\. - Uf! Am obosit. - De ce? De satisfac]ie? E[ti frumoas\, Li[ca! - Hai fugi de-aici! - Ei, na, pe cuvânt c\ nu mint. Dar [i eu sunt frumoas\, to]i sunt frumo[i c\ci oricine e frumos în preajma frumosului. Au discutat despre una, despre alta [i totul era fascinant. - Plec\m! - Bine, dar, ia, stai. Ce se aude? - Nimic. Cre[te iarba... observi ce fo[net? Pare a fi de frunze sau mai bine de aripi. Poate e un fo[net de via]\, de sentiment. Hai c\ m\ pierd, e fo[netul vie]ii, Li[ca. ~n centrul ora[ului vrur\ s\ m\nânce o înghe]at\. Dar unde? Cu numai 4 lei în buzunar... - Uite, vezi terasa aceea? - Da. - Mergem [i noi!

64

- Elena, dar acela e un restaurant. Eu nu am bani, în]eleg e ceva deosebit, dar asta e prea de tot. - De ce, mânc\m un profiterol... - Cu 4 lei, la restaurant? - Nu, cu 20. - Ne vede târgul, Elena, [i vor ie[i vorbe. - Nu-mi pas\, în]elegi c\ m\ agaseaz\ totul în afar\ de ziua asta [i de tine. E suficient. - Aha, [i dac\ nu ne ajung banii? - Dar cât o fi înghe]ata c\ v\d c\ nu prea arat\ a profiterol. Hai s\ mergem c\ se uit\ lumea c\ ne târguim ca în pia]\. S-au a[ezat la o mas\, într-un col], unde nu prea erau v\zute. - St\m aici pân\ poimar]i! - De ce? - P\i cum, dac\ nu ne vede nici... M\car pune-]i haina pe sp\tar [i trage scaunul liber pe interval. Zis [i f\cut. Au realizat mi[carea dar tot nu venea chelnerul. ~n schimb, de la o mas\, apropiat\ un tip le „bifase” pe cele dou\ g\l\gioase. - Te rog nu mai râde. Hai, Elena, c\ se uit\ \ia ca la teatru. - Foarte bine, preg\te[te biletele c\ m\ transform într-o actri]\. De pe culoar ap\ru un b\rbat în costum negru: - Cu ce v\ servim? - Cât cost\ o înghe]at\? `ntreb\ Elena. - 15 lei. Dou\, s\ v\ servim? - A... nu, una, numai una ne aduce]i. Chelnerul plec\. - A[a, tu ai vrut înghe]at\, tu o m\nânci. ~mi vine s\ m\ bag în p\mânt. Ce caraghioas\ e[ti, ne v\d [i consumatorii. Eu cred c\ vrei b\tut\. Elena râdea. Avea un chef nebun s\ râd\ dar s-au desp\r]it cu nervi. Acum medita copil\re[te cu tâmpla rezemat\ de copacul îndoliat [i v\duv. „Via]a este ca un p\mânt turnat de natur\ în palmele umbrelor ce vor fi trupuri mobile. Având câte un p\mânt,

65

acestea se simt mi[cate de dorin]a de a [ti [i cunoa[te. Vor s\ afle cât mai multe despre pietre, copaci, p\s\ri, ape [i astfel râvnesc spre uman. ~n carne [i oase ne fix\m r\d\cinile de acest p\mânt pentru a afla c\ pietrele sunt cuvinte, copacii semne de întrebare, p\s\rile linii de dialog, izvoarele virgule [i c\ toate astea constituie ortografia vie]ii. Timpul ne îmb\trâne[te [i determin\ în cele din urm\ s\ al\tur\m p\mântul propriu marelui p\mânt...” Dintr-odat\ î[i reaminti revederea cu Teo, dup\ momentul m\rturisirii. Sub un cer senin în]epat de ]ipetele p\s\rilor când sufletele clocoteau de bucurii, fericire, dragoste, st\tea pe o banc\ din parc, cu un coleg mai mare, Alin, [i-[i povesteau lucruri nescrise, datorit\ sensibilit\]ii [i purit\]ii ce transform\ oamenii în clepsidre ale dragostei. O lume de basm ritmat\ de realitate, o via]\ împodobit\ de tr\iri, la periferia c\rora dragostea modeleaz\ destine. Glasurile asfixiate de intensitatea tr\irilor erau [oapte tremurânde fâlfâind stins deasupra arborilor înfrunzi]i proasp\t. - Cât de frumos e ast\zi. M\ bucur mult de vremea asta. - E frumoas\ ca tine, Elena, tot atât mi-e de drag\ ca [i chipul t\u. {i b\iatul d\du s\-i s\rute buzele frem\tânde. Fata se retrase. - Iart\-m\, dar cred c\ nu m\ iube[ti deloc. - Ce te determin\ s\ m\ r\ne[ti într-atât? - Ce? Ieri te-am a[teptat ca un.... ast\zi mi-ai spus c\ din gre[eal\ ne vedem, mâine, poimâine e[ti de nev\zut. - Dar, uite, ieri am luat un 3 la chimie. N-a[ fi vrut s\-]i spun. - Dac\ nu iei [i o not\ rea, înseamn\ c\ în zadar ai mai f\cut liceul. De pe aleea opus\ un altul mai mic de statur\ strig\ repezit: - D\, b\, o ]igar\, salut! - Nu am, m\i figuro! ~i r\spunse rece [i scurt, poate din cauza fetei, c\tre care se întoarse: - Ce-ai mai f\cut ieri? - M-am întâlnit cu... Ioana, [tii... - Nu are rost s\ m\ min]i! - De ce? Nu-]i place? A min]i e omenesc!

66

- Poate, dar în dragoste minciuna [i gluma nu ar trebui s\ aib\ acces. Am vrut s\-]i spun de mai multe ori dar nu am g\sit momentul: s\ [tii c\ una e s\ iube[ti glumind [i alta s\ glume[ti iubind. Te iubesc, mult! Nu [tiu, de ce, dar te por]i atât de str\in\... ]i-e fric\ de mine, ]i-e ru[ine? - Aici în v\zul lumii ai vrea s\... - }i se pare anormal. Dar uit\-te pe banca de colo. Ea nu gânde[te ca tine, îl iube[te. - Nu este suficient. Dac\ te iubesc, asta nu înseamn\ c\ ar trebui s\ imit ie[irile acelea. - Uite ce dr\g\la[\ e vrabia asta cu pana în cioc. ~ntr-adev\r e o zi splendid\ [i o imens\ fericire c\ e[ti aici, lâng\ mine. Ea îi puse palma pe frunte ca pentru a-i lua temperatura, [i, ironic: - Uf, filozofule! Alin [i filozofia! - Asta-i tot ce-ai în]eles tu pân\ acum? Ce înseamn\ via]a, oare? Au c\zut într-o stare de contempla]ie cu fe]ele fugar br\zdate de zâmbete [i întrist\ri. Dincolo de trupurile lipite într-o îmbr\]i[are gr\bit\, de buzele care s-au apropiat voluptuos î[i mângâiau ochii cu privirile, î[i f\ureau iluzii diferite. Fata cuno[tea un alt s\rut care n-avea nici pe departe dulcea]a altuia. Acesta era timid [i re]inut, altul fusese viguros [i ap\sat, alt\dat\ ginga[ [i ponderat. ~[i d\du seama c\ nu procedeaz\ corect: - Trebuie s\ plec. - Atât de repede? - Aici a fost frumos, timpul s-a destr\mat, dar, la revedere! - Te conduc. - Nu, nu, mul]umesc, dar dac\ vrei mai caut\-m\ mâine pe la mine, la liceu. Dup\ ce-[i lu\ repejor mapa cu cele câteva caiete, ocoli pe câteva alei spre ie[ire. ~n fa]a intr\rii sta]iona o ma[in\ ro[ie a c\rei portier\ se deschise [i se auzi: - Bun\, Elena! unde mi-ai umblat domni[oar\, p=n\ acum? - La [coal\?!? bâlbâi ea mai mult. „Dac\ m\ vedea cu…”

67

- De când nu ne-am mai v\zut? - De peste o lun\. N-am mai putut trece pe nic\ieri. Au mai stat o clip\ [i [i-au limpezit privirile dup\ care au pornit încet. Ei i se p\ru c\ observ\ [i silueta lui Alin care petrecea ma[ina cu ochii. Nu se gândea c\ ceva mai înainte îmbr\]i[ase pe cineva [i uitase de to]i [i de toate observând privirea întunecat\ dar vocea cald\ [i binevoitoare. Ca de obicei Teo o privea cu aten]ie încercând s\ p\trund\ `n micile ei taine. Cele câteva sute de metri fur\ parcur[i repede a[a c\ întâlnirea a fost foarte scurt\. P\rea c\ nimic nu s-a schimbat, [i cu adev\rat fiecare se bucura de[i revederea era rezultatul unei pure coinciden]e. Se apropia examenul de treapt\ [i, absolvent\ în mai pu]in de o lun\, trebuia s\ fac\ fa]\. Dar nu se putea concentra. Era frumos afar\, b\ie]ii erau insisten]i, trecuse u[or peste un gest necugetat, cu [coala nu avea probleme. ~[i mai putea permite s\ întârzie în parc cu cineva. I se p\rea c\ tr\ie[te din plin. La câteva zile din nou un apus de soare, de jum\tate a lunii mai, sub]iat de pic\turile de ploaie c\zute în grab\. O înserare înaripat\ de frumuse]e dup\ o zi nu prea plin\ de mister, f\cea s\ se uite de vântul fatalit\]ii care plute[te încontinuu. Se sim]eau adieri proaspete, venite parc\ din adâncul unei p\duri, miresme ce f\ceau s\ se simt\ iarba ca organism ce cre[te dincolo de frontierele realit\]ii. Se sim]ea [i auzea un zgomot, un fo[net de timp înverzit, o r\coare ce r\scolea sufletul f\cându-l s\ inspire totul dintr-o surs\ de lumin\ [i via]\. ~n tot ce o înconjura pulsa tr\irea intens\, luminând drumuri uitate, sim]iri în\bu[ite de presiuni interioare. „Ah, p\c\toas\ via]\! Ce s\ mai spun când în fa]a frumosului lacrimile încep a se pr\v\li umil. Sunt sl\bit\ [i lipsit\ de acel ceva care s\-mi interzic\ s\ suf\r atât. Credeam c\ acum, singur\, în turnul meu de filde[ voi putea lini[ti sufletul, îmi simt fiin]a asemeni unei m\n\stiri acoperit\ cu turle înalte, înalte, m\re]e. Totodat\ gust [i din ruinarea deplin\. S\ fie asta o neîncredere în for]ele mele? Acum, când simt cum cre[te iarba, când simt r\coarea boabelor de grâu, când... ~nainte de toate o durere ascuns\ îmi secer\ trupul, ca pe o floare de mac, înro[it\ de tr\ire. Ur\sc acele ziduri ce m\

68

îndep\rteaz\ de libertatea ierbii, a câmpului înverzit, [i totu[i r\mân în avantaj c\ci, ochiul min]ii r\scole[te fire de iarb\, fire de via]\, de t\cere, de dragoste, adulmecând în ascuns mirosul pl\cut de fum, de cuvinte. Simt totul, absolut totul, dar ca dintr-o visare îmi declan[ez ochii [i nu mai v\d decât patru pere]i pr\p\stio[i [i reci. Ca dintr-un ochi de lumin\, dinspre fereastr\, clipoce[te cristalin [i cuminte glasul p\mântului, acest clopot negru îmb\trânit de timp [i de mister. Glasul p\mântului, un bas în\lbit de lauri, glasul ierbii, sopran\ înverzit\ în pl\cere. Acesta este cântecul [i îndemnul vie]ii pe care de pu]ine ori, cufundat în loja sufletului propriu, poate fi sim]it. {i totu[i lipse[te ceva! Da, îi simt lipsa! S\ fie Teo? Nici nu i-am pronun]at bine numele [i începe a se acoperi golul. Golul unei insule plutitoare sau a unei vie]i, c\ci mi-e totuna. Dragoste, dragoste, m\ înnebune[ti, m\ aduci în stare de orice! A[ vrea ca EL s\ fie aici, lâng\ mine, s\-i mângâi mâinile calde, ochii pe care nu-i privesc decât rareori. Mi se pare curios faptul c\ nu-l privesc, chiar când merg sau discut cu el. Fantastic, ce constatare. {i de ce tocmai acum mi-am g\sit ocazie pentru remu[c\ri. ~n alt\ parte voiam s\ ajung, de pild\ la ziua în care am stat atât de pu]in împreun\ dar am tr\it atât de mult. ~i place s\ m\ chinuie, adic\, nu, ]ine la mine [i nu vrea s\ m\ [tie sup\rat\ niciodat\. Uneori ne purt\m ca doi str\ini [i e caraghios c\ [i atunci ne iubim. A[ putea fi fericit\ cu el? A[ avea motive s\ fiu fericit\, dar suf\r atât de mult! Sunt con[tient\ c\ problemele, cel pu]in ale mele, trebuie s\ le împ\r]im, dar eu nu pot, nu-l pot face s\-[i piard\ timpul cu mine. Ast\zi am fost sup\rat\ pentru c\ nepl\cerea ne prive[te pe amândoi. {i n-am putut, îmi era team\ c\ are s\ se supere, dar n-a f\cut-o. A c\utat s\ dezv\luie secretul în ochi, pe tâmple, în tot ceea ce el spune c\ e minunea ce-mi apar]ine. ~mi era mil\ de el [i de mine dar incertitudinile m\ f\ceau dur\; [i asta era bine pentru c\ oprea lacrimile. Când m-am uitat în ochii lui parc\-l v\zusem pentru prima oar\. Un fior mi-a t\iat respira]ia. Nu puteam s\-l privesc, c\ci ale lui m\ frigeau, m\ antrenau rapid într-un ,,joc”. Nu mai sunt copil, uneori mi-l închipui spunând „gata, prive[te matur, ]i-ajunge !” ~mi vine s\ râd. S\ râd?? Mi-e dor de el, tare, e o dorin]\ clocotitoare.

69

Afar\ plou\, cât e de frumos! ~ngrozitor. Glasul p\mântului, glasul ierbii, glasul inimii. Un univers în care plutesc dirijat\ de via]\, un concert al realit\]ii...” Adormi. Fusese prea obosit\ [i acum se leg\na în vise. - Elena, ai adormit îmbr\cat\, ce-i cu geamul deschis? Ei, c\ e[ti culmea. Ai s\ r\ce[ti [i iar ai s\ zici c\ nu mai po]i! - Bine. De acord! N-am s\ mai pot. Abia se închise u[a [i deodat\ realiz\ c\ nu-l mai întâlnise pe Teo de dou\ s\pt\mâni. Dac\... o p\r\sise? R\mase, în camer\, paralizat\, singur\, ca tr\snit\. Sim]ea c\ moare încetul cu încetul iar imagina]ia i-o lu\ razna. Nici vorb\ s\ se poat\ lini[ti. N-avea stare [i nu-[i putea odihni nici creierul. Totul era insuportabil, pân\ [i fiin]a ce-i purta numele. Nu se mai considera om, nu mai avea încredere într-un viitor ce-l visase pân\ atunci ca pe un declin, rai, rai în sensul tr\irii intense, al pl\cerii depline, al încrederii în oameni, în via]\. Se vedea sfâ[iat\ de realitate, ceea ce-i impunea alt\ imagine, a mor]ii. Se sim]ea vinovat\; poate era, poate nu, dar important era felul în care Elena se descompunea [i se recompunea ca lumea pr\fuit\ de timp [i tr\iri. Totul era imposibil de în]eles iar uneori inspira parc\ fumul greoi de lumânare [i asista impasibil\ la bocetul mamei: „De ce-ai murit Elena? Eu, poate, nu te-am în]eles dar tu mereu te-ai ascuns, erai sup\rat\ în ultimul timp, n-ai vrut s\-mi spui nimic. T\ceai [i fierbeai în tine necazul pe care nu-l [tiu nici acum. De ce te-ai ucis, Elena? De ce?”. Plângea, î[i plângea de mil\ fiindc\ [tia, [i era ferm hot\rât\, c\ dac\ nu se rezolv\ nimic s\-[i striveasc\ mizeria sufleteasc\. Se [i închipuia pe acoperi[ul celui mai înalt bloc, cu mâinile încruci[ate, iar cu privirile ar fi c\utat frumosul. Mai avea de tr\it dou\ zile. Se [tia o la[\ c\ci numai acestea procedeaz\ astfel. Oricum ideea aceasta o consola. Trebuia s\ se omoare fiindc\ nu mai era om: îi era ru[ine de dânsa, de p\rin]i, de prieteni. Via]a nu mai avea sens odat\ ce scârba de sine acoperea totul. ~i p\rea foarte r\u pentru c\ iubise mult via]a, pe care trebuia s-o abandoneze, nimic n-o putea opri... Singur\tate, remu[c\ri, moarte. Lipsea no]iunea timpului, nu mai tres\rea la r\s\ritul soarelui, nu recuno[tea verdele naturii, nu

70

mai era om. Plângea, uitându-se uneori în oglind\, netezindu-[i fruntea, incapabil\ de a-[i c\uta via]a adev\rat\. Nu de pu]ine ori se gândi la locul unde voia s\ fie înmormântat\: departe de lume, aproape de ap\, de soare, de iarb\. Era imposibil s\ se gândeasc\ [i, la ziua de mâine c\ci pierduse chemarea vie]ii, de aceea i se strecur\ în suflet o ur\ de sine, o ur\ împotriva celor ce [tiau într-adev\r s\ tr\iasc\. Cu mâinile pe piept, cu ochii închi[i, se pref\cea moart\ numai s\ vad\ cum i-ar sta. P\rea a fi bine, dar totul era o copil\rie. Ar fi vrut s\ [tie ce-ar face Teo f\r\ dânsa. Era banal\ întrebarea, fiindc\ el putea s\ tr\iasc\ f\r\ ea, dar ar fi suferit câtu[i de pu]in când ar fi v\zut-o într-un sicriu? Poate va ar\ta frumoas\ între flori [i coroane, dar el, va plânge, oare? Poate realitatea îl va opri dar îi va interzice s\ uite. Plângea cu disperare adunându-[i lucrurile, preg\tindu-se ca de o c\l\torie în luna de miere. Se [tia vinovat\ mai ales fa]\ de Teo la care sim]ea c\ ]ine tot mai mult [i ar fi vrut s-o ierte, s\-i poarte o amintire frumoas\, cu toate c\... Abia diminea]\ a]ipi cu gândul la el, încrez\toare totu[i. ... Era destul de diminea]\ [i soarele ca izvor al tuturor ochilor î[i fixa proiec]ia peste un cer senin [i adânc. Se spunea c\ a sosit prim\vara. {i florile din pia]\ mai vesele ca oricând o anun]au, [i soarele ce r\sturna peste lume cupe de prospe]ime. Pentru fata ce p\[ea alene, obosit\ parc\, o adeverea îns\[i triste]ea ei, triste]e rezultat\ din fericire [i nenorocire pe care le sim]ea simultan [i organic. ~nainte de a intra pe poarta liceului putu iar\[i s\ observe c\ aerul din jur dizolva iner]ii [i încerca s\-i spulbere îmbâcseala sufleteasc\. Dar nu [i la ora de matematic\, unde nu avea nici un chef, când parc\ un creier în fl\c\ri capta toate formulele, exerci]iile, l\sând un gol ce urma ascuns într-o urm\ de mâhnire, u[or vizibil\. ~[i îndrepta privirea ast\zi absent\ într-o direc]ie indefinit\, în sine îns\[i. - Rezolv\ problema, ce faci, {orea Elena! Nu se putea concentra. {oaptele din clas\ îi asaltau con[tiin]a dar nu umpleau golul. „Oare, m-ar în]elege, s\-i spun...”

71

- A, m\ scuza]i „domni[oar\” c\ v-am deranjat. Poftim la loc! Ironica profesoar\ î[i închipuia c\ Elena ar putea fi obosit\ ca navetist\ ce era, neatent\, cum nu se mai întâmplase, sau c\ prim\vara este pur [i simplu de vin\. Fata nu realiza prea bine vreo nuan]\. „Oare ce-o fi gândind cu adev\rat?” Nici la obiectul cel mai pl\cut, literatura nu s-a putut aduna. ~n ora a cincea fu îmboldit\ energic de la spate. - Ce, ce e? `ntreb\ speriat\. - Un bile]el de la Mihaela! ~l deschise în banc\: „de la ultima or\ ne învoim: Trio formidabil, mergem în Copou s\ întâmpin\m prim\vara. Cred c\ pricepi, M.” ~ntr-adev\r o invita]ie de ultim\ mod\. Dar cum s\ se învoiasc\ toate odat\ era problema. ,,Ce motiv s\ pun?” Soneria gâtuit\ de ora fix\ ]ip\ disperat\ surprinzând trio-ul c\utând modul cum vor „vr\ji” profesoara de francez\, imediat în pauz\. - Am g\sit: trebuie s\ merg la policlinic\... N-ar\t a bolnav\? - Vine, psst! - Doamn\ profesoar\, v\ rug\m dac\ vre]i s\ ne învoi]i... - Nimic! nu învoiesc pe nimeni! - Dar v\ rug\m, e o problem\ important\... (,,Am încurcat-o, azi ne-ascult\...”) - Ce fel de important\, a[a toate trei? - Eu merg la policlinic\, zise repede Elena. - Eu am m\tu[a, gazda, bolnav\, zise rug\toare Mihaela. - M\ duc la serviciu la m\mica, o ame]i repede Roxana. - E tivit\ cu a]\ alb\ chestia, dar azi, treac\-mearg\! - V\ mul]umim, v\ mul]umim, mult. Ca la s\niu[ au luat-o repede din loc vorbind repede [i bine dispuse. - Ne-a mers. {i acum direc]ia Gr\dina public\, hai, dict\ Mihaela. Afar\, splendoare. Soarele se juca printre blocurile înalte aruncând cu raze juc\u[e [i prin geamuri [i, care, în rest, opreau

72

parc\ vântul în rafale rare. Mergeau leg\nat, împr\[tiat, râdeau, povesteau [i uitau de ele [i de lume, sporov\iau, chicoteau, tr\iau. O albin\ se a[ez\ pe reverul Roxanei. Dintr-un salcâm c\zu, de la o pas\re, o pat\ alb\ pe paltonul Elenei, însemnând-o parc\, obligând-o s\ [tearg\ de zor. Se sim]ea izul verdelui crud [i se mai vedeau aburi din locuri albite de z\pad\. Nu era înc\ zumzetul specific de prim\var\ dar câte un gugu[tiuc sau un pi]igoi î[i tr\dau prezen]a. Elevii nu ie[iser\ înc\ de la cursuri a[a c\ doar pe ici pe colo se vedea, câte cineva, mai mult în deplasare. De departe le salut\ unul. - Elena, tu ai aici o banc\ a ta? - Nu! r\spunse ea rece, dar în gând: „am o p\dure întreag\!” - Eu am! {i-i atât de pl\cut s\-]i aminte[ti de... f\cu cu ochiul Rox. - Poftim, îndr\gostito, iar începi. Tu nu pricepi c\ subiectul indispune? - De ce, Roxana? Fiindc\ e[ti certat\ cu \la, Cezar sau cum îi spune? Ei, na-]i-o bun\! El nu e primul [i nici ultimul, apoi s\ nu te superi, era dezagreabil destul, vorbi mai mult ca pentru sine Mihaela. - Gata! M\ jigne[ti! Dar ai uitat când plângeai de nu te mai puteai opri, când nu venise „subsemnatul” la liceu. Ai uitat sau o faci pe ne[tiutoarea. Bine c\ te legi de mine... „Ei, da, venise unul...” reflect\ Elena. - M\i, da, parc\ spunea]i c\ a venit prim\vara. Mai termina]i odat\ cu astea. {ti]i c\ sunt o pescuitoare de dialoguri. R\maser\ o clip\ t\cute. - Ai umor negru. Dar nu vezi cât e de sâcâitoare? T\cur\ privind la mugurii ce plesneau s\ crape, apoi la banda de asfalt dintre copaci pe care treceau fâcând gesturi nedefinite doi elevi tot din clasa a X-a, dar nu din clasa lor. P\reau c\ nu le-au v\zut. - Elena, vezi tipul acela care scrie? Compune ceva [i c\, hm, ne prive[te! „Are fata asta o figur\ [mecher\” g\si repede, aceasta. - Maare, nebun\, nu are omul voie s\ se simt\ bine, c\ Roxana...

73

- Tot eu, tot de mine te legi? Am spus [i eu a[a... „Da, dar e pl\cut tipul” gândir\ fiecare în acela[i timp. Ar fi vrut s\ discute despre multe lucruri frumoase dar r\mâneau la nimicuri [i ajungeau la ceart\. O und\ de nelini[te r\coroas\ le alunga calmul. Nestatornice ca p\s\rile lumii zburau cu vorbe. - Auzi]i, am avut un prieten care avea ma[in\... începu Mihaela. - De cusut? - Spune-i, tu, Elena, s\ nu m\ enerveze! - Las-o, tu, nu auzi! „sau taci [i tu odat\” î[i ad\ug\ pentru sine. - Are ma[in\ „Dacia” [i plimb\rile îmi sunt garantate. E minunat. ~n anotimpurile c\lduroase, am nevoie s\ mai ies [i eu pu]in, nu? - Nu spun! E secret! E ma[ina lui taic\-s\u, dar b\iatul e al lui t\ticu. Unicul! „Trebuie s\ fie minunat. S\ te plimbi cu omul care-]i place, dar nu c\ are ma[in\ ci pentru c\-l iube[ti” se mohorî Elena, invidiind norocul altora, „bafta lor în dragoste”. Un nor acoperi soarele care devenise palid [i prea pu]in p\trunz\tor printre copacii desfrunzi]i: „frumoas\ e[ti p\durea mea/ {i trist\ ca [i mine” î[i recit\ ea din Top=rceanu. - Ha-ha-ha! Hi-hi-ha-ha! Ei, fato! Ce te-ai închis a[a? Chiar ai crezut. Nu e adev\rat de ]i-am spus. E doar un vis al meu. „E dulce realitatea pe care n-am cum s\ v-o spun”. Vorbele colegelor se topeau în prim\vara plin\, mai ales cea din sufletul s\u pentru c\ un moment i se p\ru c\ vede pe strad\ ma[ina lui Teo. {i parc\ îl [i v\zu coborând înso]it de cineva. R\mase cu ochii mari când v\zu o doamn\ frumoas\ [i tân\r\ ciripind apropiat [i gesticulând vioi. Apoi totul parc\ se topi într-un întuneric în care-[i sim]ea zvâcnind fierbinte fiecare pic\tur\ de sânge. Un gust s\lciu îi n\v\li dintr-odat\ traversându-i tot corpul parc\ sleit de puteri. Mâinile sim]eau ceva aspru de care se sprijinea.

74

- Uite vecinii mei, o auzi pe Mihaela, înainte de a deschide ochii, de fapt de a putea vedea din nou cu ei. R\sufl\ adânc [i din ce în ce mai repede. Nu era el. Lumina deveni din nou bogat\ [i-i mângâia fruntea brusc brobonit\. R\mas\ singur\ pe banc\, fetele plecaser\ s\ salute pe noii veni]i, se gândi din nou la imponderabilele vie]ii care pot face dintr-un destin nimicul sau care pot men]ine în fluxul vie]ii pe un îndr\gostit. {tia c\ este iubit\ cu disperare, cu disperarea ultimei iubiri, dar nu-[i putea imagina care [i câte sunt obstacolele de înfruntat, ce rol i-a rezervat destinul în prim\vara iubirii ei. Totul curgea dinspre via]\ ca înspre o pr\pastie m\rginit\ de flori, de vise, de oameni...

* * *

Diminea]\ neobi[nuit de lung\ din adâncul c\reia se ridica un soare atât de neobi[nuit. Pe umerii somnoro[i de vise lumina se cernea juc\u[\, împungând printre pauze boabele de rou\, ochii p\mântului. T\cerea izbea de umbrele copacilor împodobind aerul cu blânde sonorit\]i [i f\când s\ se trezeasc\ brusc câte un gând p\r\sit de aripi. Sub zarea clipocind de culoare, ierburile înarmate cu un verde atât de fraged, se ridicau cl\tinat, ca, spre apus, s\ alunece gra]ios peste buzele p\mântului sfâ[iate de cuvinte. - Cân]i? - Da! Uneori, dup\ ploaie iese soarele ca s\ împart\ oamenii în dou\ [i s\ le stropeasc\ lutul cu câte o dung\ de lumin\. - „Filosofia e bemolul vie]ii”. Ce s\-]i spun drag\ veri[oar\, c\ mult mai schimb\ ora pe om. - ~]i încredin]ez un secret. - Jur s\ nu spun la nimeni. E suficient? Dup\ un moment de ezitare, Elena îngenunchie în mijlocul camerei [i declar\ hot\râtor: - Iubesc! - Tu? Pe cine?

75

- Curio[ii mor repede iar eu ]in suficient la scumpa mea veri[oar\. Iart\-m\ dar m\ gr\besc. Nu[a r\mase pu]in uimit\ dar î[i aduse aminte c\ întotdeauna vara sa a fost gr\bit\ [i scump\ la vorb\. - Mam\, am plecat, s\rut mâna... se auzi din cealalt\ camer\ glasu-i. - La revedere [i vino la prânz acas\. Ajuns\ în strad\ eleva {orea porni repede spre un anume loc. {tia c\ acolo va fi Teo [i era destul s\ fie vesel\, fericit\. La prima cabin\ telefonic\ îi form\ num\rul. - Bun\ ziua, casa Merianu? - Da! - Cu domnul inginer, dac\ se poate! - E la fabric\, dar cine îl caut\? Trânti ma[inal receptorul în furc\. Vorbise cu fiul lui, Bogdan. De fiecare dat\ îi era ru[ine de dânsul. „El era [i nu tat\l, ce mult îi seam\n\! Ru[ine...” Ar fi vrut s\ nu-l mai caute pe Teo, dar inima tres\rea puternic la asemenea idee. „{i totu[i, am s\ neglijez restul. E bunul meu prieten [i se cade s\-l vizitez uneori”. Ajuns\ la poarta combinatului ar fi vrut din nou s\ renun]e dar portarul insista. - Pe cine cau]i? - Pe... unchiul meu, inginerul Merianu! - Cum v\ numi]i? - Mai bine l\sa]i, nu vreau s\ deranjez. - Ai r\bdare, s\ formez num\rul de interior [i îl chem... - Nu, nu, s\ nu se supere. Ca f\r\ s-o fi auzit, portarul î[i lu\ [apca de pe cap [i-[i netezi p\rul alb ca în cele din urm\ s\ formeze un num\r. - Alo, tovar\[ul inginer? E... Bine, o trimit în sec]ie! „La naiba!” î[i spune Elena, îmbujorat\ la privirea lui, frecându-[i mâinile, schimbându-se de pe un picior pe altul. - Merge]i, în sec]ie! - Mul]umesc! La u[a biroului b\tu dar nu i se r\spunse. Deschise [i a[tept\ pe holi[orul în care erau a[ezate dou\ fotolii mari iar între ele o

76

m\su]\ cu o revist\ aruncat\ deasupra. Sub aceasta z\ri o vedere [i o chitan]\ cu numele so]iei lui Merianu. U[a se deschise: - Elena! Tu aici? Deci nu m-au în[elat visurile! Iubirea mea! Inginerul se bucura ca un copil care primise cel mai frumos cadou. Avea un costum negru cu o croial\ modern\ iar c\ma[a alb\ [i cravata realizau un frumos asorte. Fata î[i întinse mâinile l\sându-le prad\ unor s\rut\ri prelungi. - Minunea mea drag\. Spune-mi c\ ]i-a fost dor de mine. Curiozitatea inoportun\ a f\cut s\ i se desprind\ din bra]e: - Atât cât mi-au permis probleme mai grave. Omul se întrist\ [i sfiindu-se de naivitatea proprie î[i trecu mâinile prin p\rul castaniu, des. Elena observ\ plictisit\ verigheta ce str\lucea a amenin]are. - Hai s\ nu vin\ cineva, încui u[a. - Nu! Eu am venit numai s\ te v\d, Cum s\-]i spun... mi-e jen\ de ceea ce fac. M\ dispre]uiesc, Teo, [i n-am s\ mi-o iert niciodat\. - Tu, m\, iube[ti, a[a, pu]in? - Ba da, te respect... dar dincolo de aceasta e lumea care ne condamn\. - Vino! Nu vreau s\ vorbim a[a. Ce-ai mai f\cut în r\stimp? Cum te-ai mai sim]it? Vorbe[te, te rog, spune-mi altceva decât incertitudini [i temeri, pentru c\ le am eu pe ale mele [i nu-s pu]ine [i nici u[oare! Teo se plimba agitat [i-[i scutura bra]ele, gesticulând precipitat. - Iubitule, asta sunt eu. Tu nu m\ iube[ti, nu-i a[a? Hai, spune-mi c\ nu m-ai iubit niciodat\! - De ce s\ mint? La ce-]i folose[te... a[eaz\-te [i m\ ascult\. - Trebuie s\ plec. Am o problem\ foarte urgent\. Te rog s\ nu m\ re]ii. - Bine, nu te re]in, dar m-am bucurat atât de mult c\ te-am v\zut [i acum mi te r\pe[ti? Spune-mi c\ mai pot s\ te v\d. Numai s\ te v\d. - Poate. Mâine sear\ în parc. La revedere.

77

Elena î[i lu\ po[eta [i p\[i pragul. ~ntoars\ cu spatele se sim]i privit\ [i f\cu iar cale-ntoars\. El, cu mâinile încruci[ate se uita întreb\tor în ochii fetei. Din nou sem\na cu un copil. O secund\ i se p\ru c\ plânge. - Ce este? Nu, nu pot pleca a[a, pentru nimic în lume nu te pot l\sa... - Elena, chiar nu ai sim]it nevoia nici s\ m\ s\ru]i la desp\r]ire? Chiar a[a de mult ]i-am gre[it? - Asta era! Ce s\ fac acum, cum s\ te împac? Teo ridic\ nep\s\tor umerii. Din nou ochii, ochii o f\cur\ s\ spere. - Iubirea mea, de ce m\ p\r\se[ti? De fapt nu am s\-]i spun niciodat\ nimic, faci cum crezi de cuviin]\, dar nu uita c\ oricând vei g\si o inim\ iubitoare aici, în pieptul meu. Pref\-te m\car c\ ]ii la mine! - Nu-mi place [i nici nu vreau s\ te imit! - Cum?! - Eu... acum sunt obosit\, poate chiar bolnav\. Cuprins de un tremur inginerul î[i apropie iubita, o s\rut\ [i neputând îndura chinul s\u c\zu în genunchi. Nu era numai sl\biciunea dar [i respectul fa]\ de Elena. - Icoana mea drag\. Uit\ gre[elile mele, uit\-le, acoper\-mi r\ul din mine [i dac\ po]i, iube[te-m\. - Ridic\-te! El, moale, duios, cu un glas, cu un glas de undeva de departe, de dincolo: - Dac\ m\ s\ru]i... Elena î[i prinse cu o mân\ p\rul [i-[i apropie buzele de ale b\rbatului. ~i sim]i tremurul pu]in mai potolit iar când c\ut\ s\-i vad\ bine chipul, tres\ri involuntar. Inginerul era alb ca varul [i numai ochii p\trunz\tori, în mare suferin]\, atestau via]a. ~i întinse mâinile ajutându-l s\ se ridice. - Te iubesc Elena, mult de tot, nu-]i pot spune cât. - Probabil, eu nu [tiu sigur, dar dup\ ce voi muri, m\ voi convinge. Ce bl\st\m\]ie! „Cred c\ te iubesc” ar fi vrut s\ adauge.

78

Dup\ ce înfruntase câ]iva nori, soarele se arunc\ în locul s\u, zâmbind stingher vie]ii în care timpul p\rea ap\ tres\rind de frumos iar cuvintele flori de cunun\.

* * *

Se apropiaser\ suflete[te mai mult decât b\nuiau. Se c\utau reciproc atunci când vreunul gre[ea calea [i petreceau adesea în t\cere clipe înfiorate, ea asculta mai mult, incitându-l cu câte o întrebare, el g\sea întotdeauna ceva nou s\-i spun\. Pl\nuir\ s\ scrie o carte împreun\, fiecare s\-[i consemneze impresiile [i fr\mânt\rile, dar pu]ine pagini se adunar\. Nu le comentau pentru c\ abia dac\ aveau timp s\ se priveasc\ mai mult [i s\-[i asculte vocile. Au colindat pentru c\ abia dac\ aveau timp s\ se priveasc\, mai mult [i s\-[i asculte vocile. Au colindat p\duricile din jurul ora[ului [i au vorbit de viitor el încercând s\-i fie de folos cu sfatul [i cu fapta. Mândr\, fata nu accepta nici un fel de sprijin, p\rându-i-se c\ ar fi însemnat s\ fie pl\tit\ pentru orele în care st\tea cu el. ~i era tare scump omul acesta care nu mai g\sea parc\ destul timp s\-i stea mai mult în preajm\. Era întotdeauna politicos, îndatoritor [i lipsit de vulgaritate în expresii sau atitudine. ~i spunea adesea c\ o respecta ca pe o fiin]\ deosebit\. Cel mai mult o impresiona faptul c\ nici în situa]iile mai favorabile el nu trecea limitele bunei cuviin]e de[i îl sim]ea frem\tând de dorin]\ uneori. O strângea p\tima[ în bra]e, îi s\ruta p\rul, gâtul, sânii dar cum ea se împotrivea la mai mult el strângea puternic din din]i [i era n\p\dit de transpira]ie. Atunci pe fat\ o încerca o p\rere de r\u nedefinit\... Se sim]ea înc\ puternic\ [i minunat\ tocmai pentru starea de cur\]enie trupeasc\ pe care o respectase el care sim]ea uneori împotrivirea doar formal\ a ei. Timpul a trecut repede ca [i evenimentele care de care mai nepl\cute, acoperite de mantia aurit\ a iubirii... O var\ fierbinte cu neprev\zut [i împliniri. Ritmul vie]ii p\rea a nu influen]a prea mult comportamentul celor doi care opriser\

79

ceasul vie]ii la spa]iul iubirii, restul curgând de la sine într-o desf\[urare molcom\. Pentru Elena era prima iubire, ginga[\, diafan\, nevisat de dulce, pentru Teo era ultima posibil\ în via]\, arz\toare, adânc\, total\, capital\. Sim]urile se topeau în gândurile pe care [i le îndreptau unul spre altul exprimate uneori telefonic, alteori în bile]ele sau, mai ales fata, în lungi confesiuni care se puteau constitui într-un fel de roman de dragoste. Se vedeau [i la ore dar cel pu]in o dat\ pe s\pt\mân\ r\mâneau îndelung de vorb\ c\utându-[i ochii [i mâinile. ~n plimb\rile lungi prin crângul din apropiere ea îi r\mânea mai mult în bra]e apoi cochet se îndep\rta rugându-l s\ r\mân\ pe loc. Se admirau dar nu privindu-se din exterior ci g\sind oglinzile sufletului, înve[mântându-l cu c\ldura celuilalt. Ea era cald\ [i bun\, el tandru, atent, îndatoritor. {i cu toate momentele de intimitate, numeroase, patima sângelui n-a izbucnit, vegheat\ de grija pentru cur\]enia unui sentiment pe care-l descopereau mai puternic decât ra]iunea lor. Pl\tea fiecare în felul lui, dar [i cam la fel prin nelini[te [i a[teptare. ~ntempestiv, evenimente importante zdren]uir\ vraja acestei veri. Mai întâi ea se înc\p\]=nase s\ sus]in\ examenul de treapt\ la alt liceu, în alt ora[. De[i se sim]ea preg\tit\ [i realmente f\cuse eforturi considerabile inclusiv pentru ni[te diferen]e grele, la probele scrise rezultatele fur\ sub a[tept\ri. La primul examen se bloc\ complet la un subiect repetat cu dou\ seri înainte, iar nota de la al doilea nu-i ajunsese s\ compenseze pe cealalt\ astfel c\ în condi]iile concuren]ei mari fu declarat\ respins\. Urmar\ repro[uri [i nervi în familie dar mai ales teama cumplit\ pentru un nou e[ec. Ru[inat\ [i mânioas\ pe sine Elena se ascunse aproape dou\ s\pt\mâni dar Teo îi insufl\ speran]a în reu[ita la alt liceu [i mai ales siguran]a în for]ele sale. Sub motiv c\ merge la preg\tire, cel pu]in o dat\ pe s\pt\mân\ se întâlnea [i cu inginerul. Momentele acestea o r\spl\teau pentru tot ce suferea deci în iulie [i august toci la matematic\ [i fizic\ cu care nu se prea omorâse pân\ atunci. Când figur\ printre reu[ite pe list\, Teo se socoti printre cei mai ferici]i, de[i nu mai era eleva liceului în care mai activa el.

80

Triste]ea p\ru de scurt\ durat\ pentru c\ ea îl suna aproape în fiecare zi la telefon iar el manifesta o devo]iune rar\ [i mai ales se dovedea un om de mare cuvânt. O iubea prea mult s\ nu fie în stare s\ sacrifice totul pentru ea, dar acum ea trebuia s\-[i termine studiile... ... Din via unde se afla la practic\ agricol\ Elena trimise un bile]el lui Teo: „Dealul inundat de c\ldur\ se zbate neputincios scuturându-[i lanurile bine pârguite. Dincolo de bijuteriile naturii [i ale sim]irii r\sar delicat turnurile realit\]ii [i dac\ e var\ în sufletul trec\tor e pentru c\ suntem... Verbul „a tr\i” înseamn\ îns\ [i alte chem\ri.” Inginerul gândi c\ e adev\rat c\ a mai cunoscut altfel de oameni, atmosfer\ diferit\, al]i prieteni [i se bucura când fata îi spunea c\ se simte bine în noul colectiv. ~i cerea ca sub nici un motiv s\ nu abandoneze compunerea-oper\ pl\nuit\. La o întâlnire cu scriitorii Teo o prezent\ ca pe un talent de excep]ie [i i se remarc\ spiritul de observa]ie, u[urin]a cu care creeaz\ impresia de autentic. Aici Elena o cunoscu pe Eva, cândva apropiat\ colaboratoare a lui Teo. Hot\rât\ s\-l recâ[tige, pref\cându-se c\ o pre]uie[te, câ[tig\ repede prietenia Elenei [i fata i se dest\inui întru totul. Ca în cazul faimoasei pic\turi chineze[ti Eva îi comunica toat\ bârfa, tot ce se putea s\-l umbreasc\ pe Teo, [i, Elena începu s\ sufere. Mai mult, î[i puse în gând s\-l p\r\seasc\ judecându-l ca nedemn de prima ei dragoste, c\ o în[eal\, a în[elat-o. ~i mai d\dea un telefon pentru c\ voia s\-l mai aud\, s\-l mai vad\ dar în mintea ei se adunau r\d\cini otr\vite, se înv\lm\[eau informa]iile cele mai contradictorii; de la el auzea cele mai frumoase cuvinte spuse vreodat\ unei iubite. Cu toat\ hot\rârea sa nu se putea desprinde de el. Prea o fascina. Vru s\-[i verifice puterea de seduc]ie [i-i sufl\ unei bune prietene iubitul de vreo 30 de ani, cu care ar fi vrut s\ se c\s\toreasc\, înv\]ând ca s\ fac\ avansuri, care-o purt\ adesea cu motoreta în afara localit\]ii unde întârziau pân\ c\tre miezul nop]ii în lungi plimb\ri, strângându-se s\lbatic, luptându-se unul cu altul pân\ la îmbr\]i[area final\ sau ascultând [oapte lipsite de farmec ale

81

acestuia. ~[i sim]ea sângele svâcnind aprig [i nu-[i propunea s\ reziste tenta]iilor. Totu[i ceva lipsea pentru ca Relu s\-i poat\ lua locul lui Teo [i odat\ cu toamna rela]iile dintre ei se r\cir\. C\tre s\rb\tori redevenir\ doar cuno[tin]e. Când primi un cadou de la Teo, se consider\ fericit\, mai cu seam\ c\-l vedea neschimbat [i c\ nu aflase nimic din via]a ei. Se l\s\ s\rutat\, f\r\ s\ r\spund\, într-un fel de uitare de sine, cu o vag\ suferin]\ sufleteasc\ b\nuindu-i aventurile sentimentale. {i iar\[i, din dorin]a de a-l p\r\si accept\ s\ se întâlneasc\ din nou cu Darie care-i ie[ea uneori în cale la poarta liceului s\-[i continue drumul c\tre Gr\dina public\ sau altundeva. Nu realiza statutul ei în ansamblul rela]iilor sociale. Teo care nu [tia nimic o a[tepta ner\bd\tor [i frem\t\tor în biroul s\u unde poposea mai rar [i mai pu]in timp. Se obi[nuise cu el ca [i cu un frate mai mare dar nu-i m\rturisea „ie[irile” cu ceilal]i. Nu-l privea [i nu-i putea suporta îns\ ochii mereu sfredelitori cu o imens\ suferin]\ mocnit\. N-avea nici un sentiment al culpabilit\]ii. ~n martie Darie deveni mai insistent [i fata crezu chiar c\ o iube[te. Chiar îi spusese c\ vrea s\ se însoare cu ea [i cam naiv\ îi acorda tot mai mult din gândurile ei [i timpul s\u. ~ncepu s\ înve]e tot mai slab, s\ mearg\ înso]it\ la film, s\ fumeze împreun\ cu colegele, s\-[i dezv\luie din secrete acestora pentru care, prin aceasta, le deveni apropiat\ dar mai pu]in respectat\. De[i fa]\ de ele î[i cam b\tea joc de Teo, nu se putea st\pâni ca cel pu]in la dou\ s\pt\mâni s\ nu treac\ pe la biroul lui ca pentru a sorbi din aer proasp\t, mirându-se de naivitatea [i statornicia lui, nelini[tit\ c\ totu[i ar afla prietenii s\i. ~n acel birou puritatea îns\[i revenea iar gândul zbura slobod c\tre cele mai aurite sfere. Mai trebuia s\ fac\ [i câte un efort intelectual pentru c\ el îi cerea mereu s\-[i valorifice puterea intelectual\ fie într-un referat, fie în prezentarea unei c\r]i, fie îndemnând-o st\ruitor s\ se adreseze unor reviste. Chiar el expedie dintre lucr\ri la mai multe redac]ii iar cu altele merse personal. ~n cele din urm\ o poezie conceput\ de el fu publicat\ sub numele ei, ceea ce-i d\du o autoritate mare `n clas\. El credea sincer în [ansele ei [i o `ncuraja constant. Ea nu prea avea timp s\ se analizeze `n

82

vârtejul atâtor solicit\ri [i devenea mai ascuns\ fa]\ de el prin t\inuirea cuvintelor [i `nsinu\rilor Evei, sub a c\rei înrâurire c\dea tot mai mult, [i a noilor sale achizi]ii. Se sim]ea bine `n compania b\ie]ilor care o sorbeau cu ochii, cu toate c\-i sim]ea adesea dezbr\când-o cu ochii [i-i auzea vorbind urât. Suflete[te nu se putea apropia de niciunul [i î[i propunea iar\[i s\ revin\ cu totul la Teo. Spre sfâr[itul lui martie îi d\du telefon c\-l va vizita la birou. Acesta a[tept\, cum îi promisese, pân\ seara târziu, înghe]ând bine [i f\cându-[i gânduri negre. Sim]ea c\ iube[te pe fata asta cum n-a mai fost a[a vreodat\, cum n-a crezut a fi posibil [i-[i f\cea mereu acelea[i repro[uri, g\sindu-se slab [i necontrolat. Prezen]a ei era îns\ mai presus de voin]a lui iar în ziua aceasta el sim]i clar, ea a plecat cu altul [i c\ se va întâmpla o nenorocire. ~ncepu a avea premoni]ii, visul anticipându-i întâmpl\rile în leg\tur\ cu fata, de peste zi. O visa încontinuu. Ziua frumoas\ [i vorbele îmbietoare ale lui Darie o f\cur\ repede s\ uite de inginer. {iret, b\iatul o conduse spre nordul ora[ului [i sub pretext c\ vor culege flori o atrase în liziera deas\ de arbu[ti unde Elena nu mai avu nici argumente, nici putere fizic\ s\ reziste dorin]elor b\rb\te[ti ale acestuia. Pentru prima oar\ o încerc\ dispre]ul de sine [i scârba pentru corpul neînstare s\ se apere.

* * *

La mijlocul lunii mai, Teo Merianu o v\zu pe Elena a[teptându-l la intrarea în birou. - Ce e cu tine de e[ti a[a nec\jit\? Ea l\s\ privirea în jos, galben\, trist\, speriat\. Se gândea c\ o poate p\r\si dac\ afl\. Destul a p\r\sit-o cel\lalt râzându-i în nas... Dac\ afl\ p\rin]ii dup\ ce i-au pus în vedere s\ nu mai umble noaptea pe dealuri... - Hai, spune-mi! {tii c\ ai în mine un prieten oricând.

83

Izbucne[te în plâns mai mult diplomatic. Se îndep\rteaz\ pu]in ca pentru a preîntâmpina o lovitur\. Gesturile-i sunt dezordonate pu]in dar cam [tie ce vrea. Cel\lalt e golan, e tân\r. ~nc\ neangajat la 22 de ani. I-a repro[at c\ ea a vrut, ea s-a ]inut dup\ el, a[a c\ ce mai vrea? Tot aici e n\dejdea. E mai trecut, mai cu experien]\, dar poate-l îmbrobode[te, poate s-o scape. Mai ales c\ [tie c\ iube[te cu disperare. - La ce-mi folose[te? Poate pe lumea cealalt\... M\ omor! - Ei, opre[te-te, ce-i cu tine? Prive[te brusc consternat pentru c\ în]elege despre ce-i vorba. Prive[te la fa]a ei drag\ dar îng\lbenit\ de spaim\ [i nesiguran]\. Pare sincer afectat\ de o mare nenorocire. - Ai r\mas... Face semn c\ da [i se întoarce cu spatele îndep\rtându-se plângând. - Când trebuia s\-]i vin\ ciclul? - De dou\ s\pt\mâni. - {i acum îmi spui? Izbucni, dar repede î[i lu\ seama. Se desp\r]ir\ rece cu o s\rutare fugar\ de mân\ urmând s\ se întâlneasc\ a doua zi. Discu]ia îl edific\ asupra situa]iei. {i cât o a[teptase el în ziua când s-a dus cu altul! El s\-i s\rute mâna, cel\lalt... - Uite, ce e: vreau s\ pricepi c\ prieten mai bun ca mine nu ai. Voi încerca s\ te ajut cum pot mai bine. {i cu adev\rat în urm\toarele dou\ zile telefon\, alerg\ pân\ procur\ medicamente, o instrui cum s\ procedeze. Atmosfer\ înc\rcat\ alte câteva zile. Declarase c\ se arunc\ de pe bloc dac\ nu scap\ din încurc\tur\. El nici nu mai lipea gean\ de gean\ de nelini[te, indignare dar [i din dragoste. Acum putea s\-[i demonstreze acele sentimente pe care [tia c\ le are, i le spusese. Avea nevoie de o dovad\. ~n preajma unui concurs [colar el munci pe brânci s\-i întocmeasc\ o lucrare prin care era dinainte câ[tig\toare. Teo, într-o stare de crâncen\ oboseal\, î[i neglijase lucr\rile lui, dar considera c\ [i ea are nevoie de consacrare. Avea

84

satisfac]ia muncii pentru Elena. Cu o zi înainte de concurs ea veni vesel\ înaintea lui. - Ei? - E bine, zise ea vesel. - Te a[tept la prânz pe la birou. - Nu pot veni. - Bine, ne vedem luni dup\ concurs! Totul s-a desf\[urat dup\ a[tept\ri. Dar în timpul comunic\rilor ea s-a întâlnit cu o fost\ cuno[tin]\ a lui [i l-au ironizat pentru ]inuta lui academic\ [i impun\toare. Nu s-a sim]it prea bine când el i-a strâns mâna felicitând-o [i spunându-i: - N-am s\ uit niciodat\ ce-ai f\cut pentru mine! Chemat de treburi urgente abia realiz\ plusul de „oboseal\” al fetei care zâmbea cam for]at în ultima perioad\. El, prostul, se topea cum o vedea numai. ~n vreo 10 zile recuno[tin]a i se topea, influen]at\ [i de caietul de însemn\ri al Evei care sem\na furtun\. Elena [i-a r\rit prezen]a iar telefoanele care pentru el erau aer erau [i mai rare. La o lun\, într-o întâlnire pe malul pârâului exclam\ pe nea[teptate: - M-am s\turat, nu mai pot...! Gata, nu mai vreau s\ ne întâlnim! - }i-ai... v\zut sacii în car... articul\ el îndurerat. Vrând s\ par\ hot\rât\ nici nu accept\ vreun fel de argument, nici nu repro[\ nimic ci-l p\r\si în mijlocul drumului. Teo nu mai ajunse acas\. Un coleg v\zându-l cât de descompus era îl c\r\b\ni direct la spital cu ma[ina.

* * *

Rob. Robit de gândurile devastatoare ale omului c\utând calea de a ajunge la semenul s\u. Rob al patimii imposibil de controlat în momentul trist al desp\r]irii de fiin]a drag\ dup\ o discu]ie în care de la ac la tun toate argumentele s-au zdrobit în fa]a impasibilit\]ii [i neîn]elegerii. A mâniei ei. Rob al unei ghiare

85

nev\zute care-l adusese val-vârtej la spitalul municipal, mai mult ca o încercare de evadare din sine decât ca panic\ pentru boal\. {ansa îns\ de a nu muri ca cel din urm\ prost într-o lume în care pare c\ sufletul nu mai încape. - Dar lini[te[te-te, odat\, d-le inginer, ce te tot plimbi atâta! Ce te doare? Ar\t\ precipitat în dreptul inimii care de câteva ore bate înnebunit\ [i tot acolo s-a cuib\rit o durere violent\. {i mai violent era gândul c\ de fapt nu are nimeni ce-i face, ci doar o singur\ fiin]\ pe care acum ar fi vrut s-o ucid\, care l-ar lini[ti cu un singur cuvânt. - Stai odat\! Nu-]i pot lua tensiunea! Acul tensiometrului începu s\ zvâcneasc\ vijelios în dreptul unei cifre, se lini[ti pu]in, apoi vibr\ din nou, ca s\ sta]ioneze obosit apoi. Doctori]a f\cu ochii mari, îi mai lu\ odat\ tensiunea, privindu-l de data aceasta în ochi. Erau cuno[tin]e vechi [i [tia c\ la unele vorbe ale lui ea se înfl\c\rase u[or. Mai [tia c\ dac\ atunci dup\ un spectacol el ar fi zis ceva anume, alta ar fi fost via]a ei, poate. Acum îi privea ochii înnegura]i [i-i observ\ cearc\nele, apoi cum o ven\ se zb\tea puternic la tâmpla dreapt\; mai apuc\ s\-i vad\ perciunii u[or suri]i. ~l ]inea de mân\ cu o anume emo]ie de[i destui bolnavi au beneficiat de ajutorul ei. Se alarm\ brusc, dup\ starea pacientului. ~l întreb\ moale, cu c\ldur\ în glas: - Ce s-a întâmplat, ce-ai p\]it? Lini[te[te-te! - Ierta]i-m\ doamn\ doctor, dar ni[te încornora]i îmi fac harcea-parcea por]iunea asta ([i ar\t\ partea stâng\) [i m\ simt bleg [i neputincios ca oaia în ploaie. Asistentele privir\ îndelung pacientul astfel autocaracterizat, t\cute, oarecum înveselite [i dup\ o semnificativ\ ochead\ între ele o a]intir\ pe doctori]\ ce p\rea foarte preocupat\. De obicei bolnavii erau împanica]i [i începeau cu v\ic\relile. - Ei, fetelor, repede, hemisuccinat, calciu gluconic, o nitroglicerin\! El p\rea doar a se mai însenina c\ci privirea îi r\mase dur\ [i rea ca o pornire împotriva întregului sex femeiesc. T\cu încle[tat [i doar când unda de c\ldur\ îi str\b\tu m\dularele, repede ar fi vrut s\

86

fac\ o mi[care. Gestul i se opri îns\ la jum\tate, capul îi c\zu moale [i se pr\bu[i în noapte. Se mai auzi un oftat [i parc\ un nume sau un scâ[net de m\sele... Când se trezi fiecare b\taie a inimii era un recul dureros dintr-un zid insensibil, lovind apoi puternic în con[tiin]\. Coborâse în curtea mic\ a spitalului printre zidul înalt [i corpul administrativ-gospod\resc beneficiind de privirile gale[e ale liftierei care-i descuie u[a spre miaz\zi. Ar fi vrut s\ vad\ sera care alt\dat\ i s-ar fi p\rut grozav\, dar mai ales voia s\ se scuture de senza]ia de greutate pe fiecare fibr\ a corpului. O alta decât atunci când rugase pe Elena s\ stea pe pieptul lui f\r\ s\ se mi[te. Dureroas\ [i defoliatoare, pentru c\ avea impresia c\ se descompune în buc\]i pe m\sura trecerii timpului. Mirosul platanului înflorit amestecat cu cel al florii de tei, balsam dintotdeauna al inimilor n\valnice, însemna acum o îmb\ls\mare a unei iubiri moarte: „Ea nu vine, nu mai vine...” Senza]ia de dematerializare, de alienare, de lips\ de reac]ie a sim]urilor se contopea cu sfâr[eala imens\ [i cu dorin]a de a se arunca la p\mânt unde s\ se ascund\ pe sine. Picioarele nu-l prea ascultau, timpul tot p\rea stors de vlag\, mâinile tremurau u[or. Nu-[i putea deslipi gândul de la fiin]a pentru care sim]ea c\ moare cu pl\cere, dar ea s\ [tie asta. Un val sufocant se ridic\ brusc din partea dinapoi a capului. R\suflarea precipitat\ însemna o criz\ de aer pe care n-o putea în]elege decât ca reac]ia misterioas\ a existen]ei în c\utarea unui reazem - acum inexistent. Murmur\ înfundat, mânios, moale: - De ce-ai f\cut tu asta?! Cum de-ai putut s\ m\ tr\dezi, tocmai tu? ~mbâcseala min]ii neînstare s\ reconstituie o realitate, de altfel palpabil\, incon[tien]a senza]iilor se accentuau pe m\sura pa[ilor înspre locul cu lucern\ [i iarb\ de coas\ de unde i se p\rea c\ izvora via]a îns\[i, acum imposibil de cuprins. {i permanenta ghiar\ care nu-i sl\be[te inima! N-avea nici pe departe impresia omului singur în univers. Nici c\ el ar fi cel ce trebuie s\ se bucure de un tratament special.

87

Realiza doar imensa însingurare în care s-a afundat acum când fiin]a în care a crezut ca în sine însu[i voia s\-i devin\ atât de îndep\rtat\. „M-am s\turat! Nu mai vreau! Nu mai pot! Nu m\ mai intereseaz\...” (pân\ aici dur, dar suportabil), „pentru mine Teo a murit... (strivitor...) [i ce-i mai r\u c\ nu mai pot crede în nimeni, în dragoste...” („Dar eu care-]i ofer tocmai aceasta, la cea mai înalt\ tensiune!”)... [i mai r\u e c\ înc\ te iubesc”. Izbucnise: - Omule, nu exist\ orb mai adev\rat ca cel care nu vrea s\ vad\. Vrei s\ m\ sinucid? La ce ]i-ar folosi asta? Am vrut s-o fac pentru romanul t\u. Cine a otr\vit într-atât sufletul t\u? De fapt seria întreb\rilor era mult mai mare. Se sim]ea neputincios [i slab în fa]a voin]ei ei vinovate de a [terge cu buretele totul dintr-odat\. Parc\ s-ar fi dat cu capul de pomul insensibil din preajm\. Rememora fiecare secven]\ a zilei [i sim]ea c\ se impregneaz\ deopotriv\ de ur\ [i speran]\, c\ gândurile alearg\ într-o goan\ demen]ial\ pe care n-o putea ordona [i st\pâni. Iar\[i, cu voce tare: „Nici nu-]i pot cere iubire. ~]i cer s\ m\ la[i s\ te iubesc eu doar, cu toat\ fiin]a mea?! Renun]\ la mine, n-am s\-]i mai vorbesc niciodat\ despre sentimentele mele, dar accept\ s\ te ajut s\-]i realizezi un viitor. F\r\ mine nu vei putea zbura lin, a[a cum o po]i face la capacitatea ta... Nu-]i cer nimic!” Ea schi]ase gestul de refuz [i o luase repede din loc. Dup\ un timp ajungând-o îi zise iritat, formulând simple prezum]ii: - R\spunde-mi la o întrebare: cum s-ar numi cele care umbl\ vinovat când cu unul când cu altul? Eventual de la unul a[teapt\ declara]ii de dragoste iar de la cel\lalt alte satisfac]ii; de la unul aspectul sentimental pur c\ci m\rturise[te fiin]a c\-l iube[te [i c\-i grozav, zâmbindu-i dulce, iar cu cel\lalt se culc\ voluptos prin ierburi [i bosche]i cât mai departe de lume? - Nu în]eleg ce vrei s\ spui, se întoarse ro[ind u[or, încruntându-se. - Dar când, s\ zicem, o lun\ e[ti cu unul iar în alta, l-ai g\sit pe altul? - Insinu\rile tale m\ las\ rece!

88

- S\-]i spun ceva „domni[oar\”. Am crezut întotdeauna sub demnitatea mea s\ scotocesc în trecutul t\u sau al altcuiva. }i-am promis c\ va fi întotdeauna cum vei voi tu. {i [tii bine c\ am suferit lâng\ tine ca un tâmpit. Mi-a fost atât de greu încât te-ai mirat nu odat\ cât\ putere de voin]\ am. De fapt pentru ce am f\cut asta? Pentru trupul t\u? - De fapt nu [tiu ce ai vrut de la mine. - Nici acum nu vreau altceva decât atunci. Ceva suflet. Se pare îns\ c\ nu-l prea ai. {i pentru asta eu sunt vinovatul! M-am legat de tine, o adev\rat\ Emilia R\chitaru, cu cele mai intime [i mai puternice sentimente. A[ fi în stare de jertfa suprem\ [i acum. - Ajunge, nu mai vreau... - Adev\rul e: curvele nu se iubesc cu inima. {i eu am [tiut asta. Deci merit restul! La dou\ zile de la ie[irea din spital unde fusese vizitat de un fel de delega]ie din partea celor dou\, mai mult ca semn al Evei c\ poate s\ bazeze pe ea, o c\ut\ pe Elena când ie[ea de la [coal\ [i fata accept\ s\ mearg\ cu el pentru o discu]ie în afara ora[ului, pe malul lacului Delea. Dup\ o t\cere îndelungat\ el începu s\-i vorbeasc\ cu durere mai mult în [oapt\. Devenea tot mai elocvent. ~ncerca s\ argumenteze c\ îndep\rtarea sufleteasc\ ce [i-o impunea era nedreapt\ [i p\gubitoare. O implora din ochi [i cu vorba care-i sunt învinuirile atât de grave care deformeaz\ în sufletul ei realitatea sentimentelor lui. T\cea înd\r\tnic\. Apele lacului încre]ite de un vânticel de var\ c\p\tau reflexe diferite în preajma smocurilor de stuf [i ierburi divers colorate, de unde ie[eau la suprafa]\ numeroase bule de gaz, nepercepute îns\ de pe mal. Cei câ]iva pescari nu d\deau nici o aten]ie cuplului care r\mânea parc\ legat de un plop b\trân în preajma c\ruia se tot învârtea. De fapt ca [i ei în jurul arborelui, gândurile lor se legau de o aceea[i chestiune. El voia doar s\-i demonstreze credin]a [i sentimentele sale, ea s\ le infirme. - Bine, am ]inut la Eva, am aspirat c\tre puritate [i frumos. I-am spus câte ceva din cele ce ]i-am spus [i ]ie. Dar când? M\ po]i acuza c\ de când am avut fericirea s\ m\ alegi mi-am c\lcat m\car

89

odat\ cuvântul? Ce n-am f\cut din ce-am spus? De ce nu vrei s\ crezi c\ tot ce-am spus am sim]it organic [i c\ fiecare fibr\ a corpului, fiecare fir nev\zut al eului meu te dorea, te adora, te visa, te a[tepta ca dintotdeauna? {tiu bine c\ n-am nici un drept s\-]i cer ceva [i nici nu-]i cer. ~]i dau în schimb tot ce am eu mai bun... - A[a ai spus [i la numeroase altele. - Care altele. Ea e altele? {i ce-am spus? O întrebase repede, mânios de fapt pe sine însu[i, neconving\tor în faza aceasta. Ea gândea c\ de fapt cele citite din caietul Evei... e destul de conving\tor. Totu[i nu se putea desprinde dintr-odat\ de el [i s\-l alunge a[a cum [i-a propus. O re]inea ceva, legat de clipele lor de intimitate când cu adev\rat de sim]eau bine împreun\. Ca un f\cut, î[i sim]ea ceva din suflet legat de omul acesta. Totu[i Eva avea a[a de mult\ dreptate... - Dar de fapt cine e fiin]a asta pentru tine, cum de-a g\sit-o subit dragostea pentru tine, ce-]i poate d\rui ea care n-are ce da începând de la corpul ei [i pân\ la suflet? Tu nu-]i po]i închipui c\ dou\ femei care iubesc acela[i b\rbat nu vor putea fi prietene niciodat\? „Vorbe[ti ca s\ ne învr\jbe[ti. Eu cu Eva nu ne vom desp\r]i niciodat\, mai ales dup\ dovezile de simpatie, dup\ jur\mintele pe care ni le-am f\cut... [i apoi ce perspectiv\-mi mai po]i oferi acum când m-ai lansat pe pia]a literar\, m-ai sc\pat de un mare necaz, recunosc, dar el putea fi [i cu tine...” - S\ nu vorbe[ti de r\u pe Eva! - Dup\ ce ]i-a înveninat atâta sufletul [i dup\ toate cele ce-a]i f\cut împotriva mea? N-am s\-i iert niciodat\ ce-a f\cut din sufletul t\u! {i mai ales acum când aveai un flux creator, când te scoate din ritm [i te face o oarecare. De ce nu re]ii c\ pentru tine e important nu pentru mine... Gesticula. Vorba agitat\ atrase aten]ia a doi tineri ce treceau prin apropiere aruncând priviri curioase. Fata nu se sim]ea bine dar nu din cauza lor. ~[i d\dea seama de logica argumenta]iei lui [i totu[i înd\r\tnicit\ în virtutea promisiunii f\cute, trebuia s\-l resping\

90

oricum. Acum parc\ nici nu-l prea în]elegea pentru ce se zbate el. Dac\ nu-i, nu-i! - Te întreb din nou: de fapt ce-am vrut eu de la tine, sexul? Dac\-i a[a cum explici re]inerile când a[ fi putut s\ fac orice cu tine? „Ce zevzec, mam\! I-am [i spus o dat\ c\ nu mai vreau s\ m\ mângâie [i s\ m\ s\rute... era [i pentru mine greu...” - ...tu nu-]i închipui c\ dramul de suflet care mi-a lipsit în via]\ mi s-a p\rut c\-l g\sesc la tine, [i de fapt pentru sufletul meu m\ zbat acum. Adic\ e[ti pur [i simplu sufletul meu... „Mam\, ce „hai” o s\ fac cu Eva. Auzi c\ are suflet, el care a fost în stare s\-i spun\ [i ei acela[i lucru. Dar ea a fost fat\ de[teapt\, l-a ascultat [i a t\cut. Eu ce fac dac\ m\ prefac s-ascult? Oricum de mine nu se mai apropie, i-am promis Evei, cuvântul e cuvânt!” Monologul lui ajungea la ea parc\ de dincolo de dig, de undeva din p\durice. Ar fi vrut în acela[i timp s\-l p\streze dar s\-l [i alunge. De fapt ce sim]ea ea pentru omul acesta atât de sigur pe el de obicei, v\zându-l agitat [i disperat c\ o poate pierde? - M-ai f\cut de râs în tot ora[ul, Elena. Ai spus prietenei tale mai mari, colegei de banc\, l\udându-te cu ceea ce am discutat numai noi doi, acum te-ai dest\inuit întrutotul celei mai înver[unate adversare pentru mine. De ce m-ai tr\dat, Elena? Ce ]i-am f\cut s\ m\ tr\dezi? Te-am iubit? Te-am iubit [i înc\ nu pot altfel, cu o for]\ de care tu n-ai s\ fii niciodat\ în stare. Ce-]i pot da adversarii mei ([i ai t\i) când eu î]i dau de fapt via]a mea? Cum po]i fi într-o clip\ altcineva decât mai înainte? Recuno[tea în sinea ei eforturile disperate pe care le f\cuse pentru ea. Se sim]ea mai r\u c\ fusese atât de încrez\toare în prietenele sale care nu putuser\ ]ine secretul [i se sim]ea mic\ la suflet c\ la îndemnurile lui n-a scris ceea ce putea cu adev\rat. Mai fusese [i al doilea episod Darie. ~[i zicea c\ are timp, c\ oricum va face mare literatur\. Acum era cald, frumos, bine... Mereu i se p\rea c\ n-ar fi putut scrie atâtea câte sim]ea [i n-are rost s\ mai înceap\. „De fapt ce i-am dat a fost a[a, s\ scap de el. Dar mai v\d eu unde mai pot bate...” Realiza c\ numai dup\ corecturile [i adaosurile lui

91

„merge” textul [i c\ atunci sem\na a art\. O încerca o vag\ p\rere de r\u c\ n-a scris mult, mult. - M\ întreb, oare cum po]i s\ exi[ti [i s\ nu exi[ti deodat\? Tu ai vreun fel de încredere în tine, crezi în valoarea ta? - Cred! Privirile r\t\cir\ de-a lungul drumului, apoi înconjurar\ peisajul. El îi ar\t\ dealul frumos împ\durit [i de o colora]ie ireal\ în b\taia soarelui de diminea]\: - Vezi, tu, Elena, noi ar trebui s\ vorbim de frumos, de realitatea sentimentelor noastre, oricum unice, ar trebui s\ zbur\m spre în\l]imi nu s\ ne uit\m la bolboceala asta infect\. De ce-]i refuzi aspira]iile suflete[ti când [tii c\ te iubesc a[a cum e[ti, cu defectele tale. {i înc\ o dat\, de ce m-ai tr\dat, Elena, cum de-ai putut? Cum de-ai putut? Subit se înciud\ pe dânsa. Se încrunt\ [i mai mult în sine-[i sim]indu-se mic\ în fa]a pasiunii arz\toare de vis-a-vis. Sim]ea o for]\ care o ajuta s\ se scuture de incertitudini: „Dac\ el are dreptate?” Se întorsese u[or spre el, care-o a[tepta cu privirea deschis\, larg\. Nu apa ci via]a parc\ n\v\lea de acolo. Se a[ternu t\cerea [i doar câteva p\s\ri î[i amestecau trilurile în v\zduh. Gândurile lor se urm\reau cu înver[unare f\r\ un acord perfect ca alt\dat\. Deodat\ sim]i c\ altfel nu poate face, decât a[a cum spune el. - Bine, vei avea texte! {i nu pu]ine, pentru c\ ce-i în sufletul meu... - Nici nu-i nevoie s\ scrii altceva. Pentru c\ aceasta-i via]a adev\rat\, plin\. Scrie numai ce sim]i, ce auzi, ce vezi. {i dragostea înflore[te via]a oricui. Vezi cum culegi florile ei, Elena! Desp\r]i]i de timp purtau înc\ flori în bra]e.

* * *

92

... Izgonit\ de realitatea zgomotoas\ încerca s\-[i lini[teasc\ sufletul în albia lui, undeva într-o lume a t\cerii mocnite. {i-l sim]ea sf\râmat asemeni unei clepsidre în ]\nd\ri, ca un nisip al timpului ce s-ar risipi peste lume, orbind-o delicat. N-o mai interesa nimic fiindc\ a[eza mai presus de orice starea sufleteasc\, resim]it\ în aerul cald, în aburii ro[iatici ai unui eventual apus. Scormonind cu curiozitate p\mântul atât de îndur\tor uit\ cerul mirosind a via]\, aici unde în marea de ochi [i culori se conturau una câte una siluetele unor s\ruturi adev\rate, c\ci numai aici dragostea tr\ia pe deplin. Spre deosebire de alt\dat\, acum nu-[i mai g\sea copiile prin gr\dina sentimental\, ci p\rea c\-[i distinge iubirea îngenuncheat\ în fa]a apusului. ~n acel apus martor plec\rii umile când sfârâitul pic\turilor realiza un ecou funebru. Ar fi vrut s\ rup\ fâ[ii din soarele rotunjit de iubire [i acelea s\ se piard\ în sufletele privind de jos, de foarte de jos teatrul vie]ii unde [i ea, Elena, era spectatoare. S\rutând cu patim\ o floare de câmp încerca s\-[i încrusteze pe vârfuri de nori numele ei, al fostei iubiri, pe care o sim]ea pierdut\ prin atitudinea ei [i de care-i p\rea r\u, r\u. Cugeta c\ via]a e ca o mare în care oazele fericirii umplu valurile sufletului, iar noi, muritorii, înc\ de la început sim]im r\coarea, a[teptând însp\imânta]i potopul, care poate s\ ne piard\ sau s\ ne transporte pe alt t\râm. {i toate aceste numai din cauza m\tasei timpului… De undeva, din mâhnirea cerului se desprindeau rafale de vânt. ~nc\perile deveneau cet\]i de gânduri [i vorbe. Dintr-un col] al ferestrei r\s\reau ca un petic de via]\, câteva vârfuri de plopi ce se l\sau b\tu]i de vânt. Se aplecau umili parc\ în lucirile realit\]ii pentru ca în final s\ revin\ mai frumo[i, mai plini de firesc. Fiecare-[i sublinia astfel o demnitate falnic\ dar [i singur\tate. ~ntr-un birou cunoscut se urm\reau gândurile care-l priveau pe cel\lalt. - Trebuie s\-n]elegi, Elena, c\ totul se edific\ sau se ruineaz\ acum. ~n]elege-m\, omule, c\ de fapt nu vreau nimic de la tine, c\ tot ce vreau e pentru tine, pentru viitorul t\u...

93

Inginerul vorbea înfierbântat, gesticulând, subliniind astfel fiecare afirma]ie. P\rea mai tân\r, mai frumos. Fata nu-l privise de o lun\ de zile. ~l studia am\nun]it [i putu s\-i observe fiecare mi[care, fiecare adev\r. I se p\rea curios faptul c\ avea curajul s\-l examineze atât de atent\ [i se sim]i u[or ru[inat\ când o surprinse admirându-i gulerul frumos c\zut al c\ma[ei. El vorbea, vorbea cu siguran]\, bucuros în fine, c\ este ascultat dar conversa]ia se desf\[ura sinuos cu rare svâcniri ale fetei oarecum plictisit\ [i care p\rea a nu mai auzi nimic. „Ce caut eu aici? Mi-e fric\ de puterea lui de convingere [i de aceea nu trebuie s\-l ascult. Eva a b\nuit totul, dar am s\-i demonstrez c\ s-a în[elat, c\-l voi uita. Alt\dat\ în înc\perea aceasta era leag\nul iubirii, iar acum totul s-a estompat. Nu mai am nimic comun cu el, nu mai am încredere în el, totu[i a[a de aproape. A[ vrea s\-i vorbesc [i eu dar mi-e jen\ de felul lui de a discuta numai ce-i convine. A[a a procedat tot timpul [i...” - ... dar tu, m\ ascul]i, po]i s\ m\ ascul]i, nu numai cu urechea ci [i cu sufletul? Tu vrei s\ în]elegi fr\mânt\rile astea? M\ auzi? Schi]\ un gest afirmativ care-l încuraj\. - Atunci pot continua? Bine! Elena, tu e[ti sufletul meu drag [i, dac\ vrei, e[ti acel alter ego al meu. Sunt lacom de tine, de fapt de mine sunt lacom, trebuie s\ trecem peste ceea ce a fost. Trebuie... Nu-]i cer decât s\-mi dai voie s\ te iubesc. {i s-o fac cu toat\ puterea sufletului! - La ce-]i folose[te? Crezi c\ nu au s\ fie subiecte de discu]ie mai importante cu Eva decât acesta de a dori „iubirea”. Dar oare m-ai iubit vreodat\ Teo? Ai sim]it nevoia de a-]i fi aproape, de a-]i stropi sufletul cu un neexperimentat s\rut? Se l\s\ o t\cere ap\s\toare. Ar fi vrut s\ se ridice dar pozi]ia ar fi fost favorabil\ unei nedorite îmbr\]i[\ri. Se sim]eau singuri, aproape singuri în mar[ul realit\]ii, timpul t\ind orice senza]ie. Era z\pu[eal\ afar\ n-aveau timp s\ perceap\ nici un alt zgomot. ~ncercau s\-[i sondeze sufletele. „Eu chiar nu vreau s\ m\ împac cu el? E drept c\ i-am promis asta Evei. {i mai adev\rat e c\ n-a[ dori s\ se adevereasc\ ce-a spus Dana, c\ eu tot o s\ m\ împac cu el. De fapt ce

94

caut\ el în via]a mea? Dar eu într-a lui? El zice c\ ar face tot ce e omenesc pentru mine. Eu ce s\ fac?” ~l vedea chinuit, mereu zvâcnind de la locul lui, fr\mântându-[i bra]ele pe care nu mai [tia cum s\ le a[eze, pufnind nec\jit. ~i sim]ea fierberea [i parc\ ar fi vrut s\-l mai piseze pu]in, m\car un timp. De fapt tocmai vijelia asta o distra împiedicând-o s\ se ridice [i s\-i azvârle un „adio!” dup\ care s\-l lase din nou [i definitiv. {tia c\ Relu o a[teapt\ peste o jum\tate de or\ cu biletele la cinematograf. ~[i luase cu strângere de mân\ angajament fa]\ de prietena sa [i fa]\ de sine s\ nu se mai împace cu el. {i pentru explica]ia ultim\ [i definitiv\ acceptase s\-l înso]easc\ la birou. Avuse timp s\ parcurg\ ni[te însemn\ri ale lui, auzise de spitalizarea-i nea[teptat\ a c\rei cauz\ o [tia dar n-o credea. ~l vedea fr\mântat [i-i era mil\ s\-l [tie a[a chinuit. Observ\ c\ rug\mintea mut\ din ochi nu disp\ruse nici o clip\. Curios, de[i panica nu-l p\r\sise, niciodat\ nu-i vorbea descurajat. ~ncet, încet, în]elegea c\ era prea mult\ pasiune adev\rat\. Se îndoia îns\ dac\ nu cumva i se pare astfel. La rându-i avea nevoie de certitudini. Tr\s\turile voit în\sprite ale fe]ei se destindeau v\zându-i zbaterea neostoit\. ~ntârzia s\ plece, f\cu chiar un gest moale de a se ridica, dar el se a[ezase la un cap\t al mesei [i o privea de-a dreptul transportat; cu mâinile strânse gura, ca pentru a-[i în\bu[i un strig\t. Tocmai pe acesta îl sim]i fata care brusc î[i îndep\rt\ cercet\tor ochii în preajma fe]ei pe care numai pe furi[ [i împotriva voin]ei ei o privise. Cum el p\ru înd\r\tnicit în t\cere îi v\zu p\rul tuns mai scurt decât de obicei, fruntea înalt\ br\zdat\ de dou\ cute adânci, sprâncenele arcuite [i dese, buzele seduc\toare dar nu vulgare, b\rbia energic\. Chip b\rb\tesc, sever, impunând respect prin liniile regulate, expresia de hot\râre [i tumult interior subliniind o imagine general\ de b\rbat impun\tor. T\cerea o ajut\ subit s\-[i clarifice propriile-i fr\mânt\ri. ~i pl\cea prea mult s\-l poat\ abandona. „Parc\ numai mie îmi place? Dar numai place? Oare-i dragoste adev\rat\?” - D\-mi s\-]i s\rut un deget. Pe care vrei tu!

95

Elena ar fi vrut s\ se împotriveasc\ în continuare, dar în rug\mintea [optit\, dulce rug\toare se sim]ea sinceritate. ~i întinse u[or degetul mic. - Mul]umesc, fat\ frumoas\! Nici nu ai s\ [tii vreodat\ cât de mult a însemnat bun\voin]a ta. Afar\ se zb\teau continuu vârfurile de plopi ce comunicau parc\ o puternic\ dragoste de via]\. Ea, la distan]\ de el, se sim]ea bine, puternic\. Ar fi vrut s\-i spun\ r\spicat c\ nu-l mai iube[te. „Nu-l mai iubesc [i totu[i îmi vine s\-i îmbr\]i[ez chipul?! Nu-l mai iubesc, sau nu vreau s\ cred c\-l mai iubesc? Ceva m\ opre[te s\ m\ exteriorizez, totu[i simt înl\untrul meu curgând o dragoste mai puternic\. Poate nu e el omul iubit! Poate visez [i ar trebui s\ m\ trezesc, sunt în joc sentimentele mele, omul cel mai drag. Prostii! Eu n-am iubit niciodat\ [i de aceea orice senza]ie mi se pare a fi iubire. ~mi cere din nou un deget. Cred c\ gestul i-a devenit o obsesie, numai dac\ îl iubesc i-l pot da, altfel, nu are rost.” Î[i a[ez\ obosit\ mâna dreapt\ în palmele lui mari, ca de ]\ran. De multe ori a v\zut în ele frumuse]ea [i r\coarea p\mântului. - E[ti minunat\, Elena. Extraordinar\! O privi îndelung, t\cut, urm\rindu-i parc\ sufletul care înceta s\ se mai zbat\. Buza de sus r\mânea sever\, dar cea de jos devenise misterioas\. Se ridic\ apoi încet, privind-o fix în ochi din ce în ce mai aproape. ~[i d\dea seama c\ va încerca s-o s\rute, voia asta dar nu voia s\ se [tie descoperit\. S-au privit mult timp f\r\ vorbe. O întreag\ via]\ a trecut într-o discu]ie mut\. Când [i-au dat seama c\ trebuie s\ mai spun\ ceva, el îi mângâia coatele iar ea mângâia u[or obrazul chinuit pe care se zugr\vea o fericit\ mirare. - ~]i dai seama ce faci tu acum, fato? „Nemaipomenit! Nu se poate s\ nu înving\ tot el! Eu nu-l mai iubesc, sunt convins\”. ~[i dezlipi palmele de obrajii sc\lda]i într-o denun]\toare pl\cere. - Dac\ mai faci o dat\ asta m\ topesc! - Ei atunci nu te mai mângâi. Nu am chef s\ te v\d [i topit. - Povara mea dulce, sufletul meu drag, spune-mi c\ nu-i vis! - Ba, poate e vis!

96

- Mi-e fric\ de tine, Elena, z\u c\ mi-e team\ de felul t\u de a fi [i de aici înainte. Acum îmi aduci luna de pe cer, iar mâine vei fi iar sup\rat\. Fetei nu i se p\ru imposibil: - Teo, ce-]i spune ]ie expresia asta: „Licht, mehr Licht”? - Goethe: lumin\, mai mult\ lumin\! - Hm! „Lumina ta!” Ascult\: m-ai min]it tot timpul, iar eu nu am fost în stare niciodat\ s\-mi dau seama de reversul întâmpl\rilor. Totul a fost o înscenare în urma c\reia tu ai ie[it un [i mai bun caracterolog. Ai min]it frumos [i tocmai pentru asta te [i respect. Ai un talent atât de rar... îmi pare r\u c\ am ajuns pân\ aici. Serios c\ te-a[ fi iubit o via]\ [i tot mi s-ar fi p\rut pu]in. Dar a[a totul e la trecut! ~i în[ir\ `n câteva minute din fr\mânt\rile [i îndoielile ei ascunzându-l de ascenden]e amoroase, pres\rând nume, situa]ii în care... De fapt bârf\ obi[nuit\ în jurul unei personalit\]i, a[a cum în jurul unei femei frumoase se între]es tot felul de istorii. Inginerul o asculta fiindc\ îi promisese c\ n-o întrerupe. ~i pl\cea s-o asculte, mai ales c\ dincolo de duritatea timbrului exista o perceptibil\ încredere în el. Gândea c\ [i ea s-o fi fr\mântat în r\stimp, c\ acum i se pare [i mai frumoas\ [i c\ nu e posibil s-o poat\ iubi cineva mai mult. Reg\sea în tr\s\turile fe]ei ei elegan]a [i fr\gezimea vârstei, farmecul tinere]ei [i nevinov\]ia lipsei de experien]\. Ochii c\prui subliniau ca un parfum discret al unei flori frumoase interiorul sufletesc asaltat de via]\ [i noxele ei. Profilul hot\rât, bine conturat în lumina dinspre fereastr\ r\mânea imprimat direct în suflet [i-l asemuia cu o pictur\ celebr\ dintr-o galerie de peste hotare. Ea era îns\ atât de concret\ [i atât de cald\, cu toate imput\rile pe care i le f\cea încât exclam\ din nou: - Te iubesc, Elena! Ca pe sufletul meu! Iart\-l pe nebunul din mine. Cugetau la fel c\ timpul li se ar\ta neîndur\tor, c\ alearg\ mai repede. Erau împreun\ de câteva ore [i se sim]eau din ce în ce mai bine. ~[i d\deau seama fiecare în parte c\ o mare iubire nu se poate topi dintr-o dat\, c\ ea înaripeaz\, ea înseamn\ via]\.

97

Când ea î[i îndoi ar\t\torul în semn de minciun\, oprindu-l s\ continuie, se întrist\. Totu[i inima îi era prea plin\ [i într-un gest precipitat îi îmbr\]i[\ picioarele. El era învinsul. - Bine, dar î]i cer sinceritate deplin\. Mi se pare c\ am revenit prea repede, de fapt cum am [i plecat. Oare ceea ce e între noi poate fi ca un film în mai multe episoade din care câ[tig\torii ies întotdeauna buni [i drep]i? De fapt [i eu... Privirile se îndreptar\ în acele[i timp spre vârfurile plopilor care în zbuciumul vie]ii se str\duiau s\ se ]in\ drep]i. ~n zbaterea continu\ pentru via]\, înaripa]i, încercau s\ zboare împreun\.

* * *

~n sala de sport Elena Anghelinei deveni dintr-o dat\ livid\: `l v\zu pe profesorul ei preferat îmbr\]i[at de o coleg\ în timpul unui meci de baschet. Restul orei trecu foarte greu. ~n pauz\ i se înf\]i[\ profesorului hot\rât\: - Eu ]in atâta la Dvs. [i Dvs. v\ l\sa]i s\rutat de Ioana. - Nu mi-ai dat vreo dovad\ [i în plus acestea sunt rela]ii nepermise. Nu vreau s\-mi pierd postul din cauza ta! - Nici, eu nu vreau s\ pierd dragostea Dvs... Profesorul Dragomireanu avea 28 de ani, nevast\, copil. Sportiv de performan]\, atr\g\tor, ispititor, mai avusese asemenea atacuri la persoan\. Rezolvase u[or bazat pe plictisul în rela]ia pur fizic\ sau pe inconstan]a fetelor aflate la vârsta exploziilor sentimentale. {tia c\ nu are rost s\ se complice cu vreuna [i cel mai u[or era s\ le plaseze unora dintre prietenii cu care cel pu]in de dou\ ori pe s\pt\mân\ juca volei. De toate vârstele [i gusturile. A[a c\ f\r\ s\ se piard\ cu firea o invit\ pe Elena Anghelinei la jocul de joi seara... Totul decursese normal [i [oferul o ag\]\ pe Elena, o lu\ de dou\ ori într-o curs\ în afara ora[ului. Fata crezu c\ e cel mai frumos b\rbat din câte cunoscuse [i ziua în amiaza mare i se d\rui într-un lan

98

de grâu. Nu re]inu decât fo[netul unic al spicelor de grâu b\tute de vânt din toat\ întâmplarea. Restul era o experien]\ [i atât. La alt\ întâlnire se l\s\ mozolit\ în toate felurile. Cum ea nu reac]iona în vreun fel [oferul izbucni mânios: „Da, mi[c\ din fund, în crucea m\ti!” Era umilin]a muierii obi[nuite cu duritatea b\rbatului [i în]elese c\ trebuie s-o accepte f\r\ crâcnire odat\ cu vigoarea b\rbatului desl\n]uit. Chiar dac\ nu-[i aduce aminte s\-i fi spus ceva de dragoste [uguiala gol\neasc\ i-a f\cut pl\cere. Sentimentul ca simpl\ p\rere o îndeamn\ s\ se întâlneasc\ în continuare în secret. Totdeauna foarte gr\bi]i aproape f\r\ timp s\-[i aranjeze pantalonii. N\dejdea e c\ vor g\si timp [i pentru suflet. Poate...

* * *

- Uite-i, tu, ce fel de oameni, tu...! Abia se desp\r]ir\ ca buni prieteni [i cele dou\ începur\ comentariile. Din punctul lor de vedere o asemenea apropiere, în afara tiparelor nici nu trebuia s\ fie posibil\. „Se sparie gândul” îl citase ea pe Miron Costin când presupusese cam ce-ar gândi cei din jur. De fapt, real, nu se îngrozea decât de cei din familie. El pentru c\ o respecta [i o iubea într-un anume fel pe consoarta sa, pe copii îi adora, ea [tiind c\, mai ales tat\l îi putea administra o corec]ie corporal\ pe lâng\ bodog\nelile [i repro[urile presim]ite. La o întrebare a lui, de ce ]ine la el, dac\ chiar îl iube[te, ea r\spunsese sincer: - M\ g\se[ti nepreg\tit\, iar. De fapt încerc s\ nu gândesc (min]ea doar pu]in). Ce dovad\ mai vrei decât c\ m\ aflu aici. S\ te completez poate! De fapt cum sim]ea [i el. Acum fuseser\ v\zu]i împreun\ de cele mai bune prietene ale ei. Se salutaser\ cordial dar se sim]eau cerceta]i cu de-a m\runtul. Se împr\[tiaser\ zvon c\ ceva ar fi anormal între cei doi. Cei mai mul]i nu presupuneau decât rela]ii de familie dar min]i iscoditoare g\seau

99

[i alte raporturi. Genoveva citise imediat sentimentele lui din privirile calde c\tre fat\ [i vocea dulce melodioas\. Ea care se l\sase cucerit\ de un [ofer cu doi copii tânjea dup\ un cuvânt bun [i frumos de care Elena avea prea multe, poate. O invidie ascuns\ o rodea din ce în ce mai tare: - Auzi, tu, pe cine [i-a g\sit! Ea care ar putea s\ aleag\ pe oricine. Ce-i drept e foarte manierat, politicos, se vede c-o iube[te, dar [tii, poate are copii mai mari ca ea. Cum îndr\zne[te, oare?! - A încercat [i el [i dac\ s-a prins... - Nu cred. E prea în stare s\ fac\ orice pentru ea. Dar cred c\ ea nu e prea de[teapt\. - Ce, crezi c\ el e? Chiar dac\ are faim\ c\ a inventat nu [tiu ce, dar aici nu se pricepe. Nu vezi cum îl duce ea de nas. - Interesul, tu! Mihaela r\mase o clip\, pe loc, suspendat\. {tia din m\rturisirile prietenei c\ nicicând vreunul nu acceptase favoruri „financiare” de la cel\lalt. Nici m\car fise de telefon. - Dar nu e nici un interes. Se iubesc lega]i la ochi [i atât. Nici vorb\ de vârst\ potrivit\, chiar dac\ se potrivesc în caracter. - Chiar a[a. Dar... dac\ au acela[i suflet... Ceea ce nu puteau b\nui cele dou\ era puternica încle[tare dintre cele dou\ suflete care se sim]eau instantaneu unul pe altul, care se ghiceau unde [i ce gândesc, care se completau în ipostazele cele mai variate [i în modul cel mai fericit. Era destul ca vreunul s\ înceap\ vorba [i cel\lalt s-o poat\ continua. Era prea mult\ potriveal\ în modul de a gândi [i de a privi problemele inclusiv cele mai serioase ale vie]ii. Obi[nuit s\ g\seasc\ asem\n\ri cu oamenii [i cu lucrurile din jur, Teo nu g\sea nici un fel de compara]ie cu fr\mânt\rile puternice din sufletul s\u care amenin]au parc\, asemeni unor puhoaie rapide st\vilarul cel mai solid, îns\[i stabilitatea sa fizic\ [i psihic\. ~nsu[i nu era compus decât din piese separate care nu prea bine unse, î[i f\ceau totu[i datoria cât de cât. Picioarele de ciclist anun]au din când în când c\ vreun ligament poate s\ cedeze, mâinile devenite u[or tremur\toare exprimau ner\bdare [i team\ amestecate cu dezolare [i

100

regret, urechile refuzau zgomotele serii de var\, cald\ [i pl\cut\ dup\ o zi de cuptor. ~n gur\-i r\mase un gust de s\lciu-uscat imposibil de înl\turat atât cu pr\jitura consumat\ la cofet\ria „lor” cât [i cu lamura de salcie rupt\ în momentul urc\rii fetei în autobuz [i r\mas\ toat\ dup\amiaza în mâinile lui ca o amintire a momentului fix. Dup\ întâlnirea scurt\, cu rapidul schimb de vorbe în care el venise cu propuneri concrete, utile, pe care le refuza înainte de a fi argumentate, r\m\sese într-o stare de trans\, nereu[ind s\-[i ordoneze ac]iunile. Meticulos din fire încercase o restabilire de sine dar pân\ acum totul i se împotrivea. ~[i d\dea seama c\ din nou ea prive[te dincolo de zidire [i nu ceea ce e în adâncul sufletesc. Poate nu voia, poate nu putea! Citise undeva c\ dragostea e întotdeauna incon[tient\ [i acum când ea devenise pentru el mai mult decât evident\, se destr\ma. Mai [tia c\ alergând atât s-o revad\ nu f\cea altceva decât s\-[i sl\beasc\ pozi]ia în jocul imagina]iei ei. Dar, deocamdat\ nu putea altfel. ~ncerca cu ultimele puteri s\ [i-o salveze, cu toat\ lipsa de perspective în viitor. Ar fi dorit s-o men]in\ în apropierea sufletului s\u, nu neap\rat s\ [i-l oblojeasc\ - nu-l sim]ea r\nit, ci-l vedea cum se desface în buc\]i - nu pentru a muri câte pu]in cum observa c\ se întâmpl\ de fapt ci pentru a putea s\ transmit\ acele înv\]\turi [i experien]e ale vie]ii cu care Elena ar fi devenit mai bogat\ suflete[te, mai matur\, mai ambi]ioas\. N\d\jduia în realizarea ei [i a lui. El p\rea c\ nici nu exist\, ea îi acaparase toate gândurile. Se vedea în chipul pilonului ocolit dup\ ce a fost folosit într-o situa]ie de salvare. R\nit de gânduri str\b\tea alene str\zile ora[ului tres\rind doar când i se p\rea c\ vede silueta fetei profilându-se printre cele indefinite ale celorlal]i mul]i. Azi avusese parte de numeroase asemenea vedenii, prilejuri pentru inim\ s\ zbucneasc\ mai n\valnic. Ochii sufletului înregistrau scene care îl frapau prin ceea ce ar fi vrut el s\ fie cu sine. Se închipuia ]inând fata de mân\ [i privind-o adânc în ochi s\ tac\ misterio[i apoi înveseli]i s\ se bucure de via]\, de var\, de ei. ~[i scruta interiorul [i vedea c\ gestul de ging\[ie pe care l-ar fi f\cut ar fi trebuit supravegheat, truncheat pentru c\ n\vala de acolo nu trebuia perceput\ decât de alt suflet, numai de al ei [i, când vedea

101

c\ un b\iat, necunoscut, st\ cu mâna foarte jos pe talia fetei, practic sub linia brâului, în]elegea c\ nu neap\rat sentimentul trebuie s\ primeze pentru ca imagina]ia s-o ia razna. Cu toate c\ mai ]inuse fete de mân\, niciodat\ nu sim]ise înfiorarea minunat\ ca în cazul Elenei. Se întrista când vedea atâtea perechi indiferente, cu mâinile încle[tate dar privind neglijent [i privind fiecare în alt\ parte. Ochii, purt\tori ai adâncimii nu aveau nici un rol. Sim]urile î[i transmiteau direct esen]a f\r\ vaporoasa frumuse]e a misterului, a tainei ce rezulta din a[teptare în minune, prin eleva]ie spiritual\ [i gândire înalt\. Pe b\ncile din parc grupuri [i grupule]e sporov\iau sau r\mâneau t\cute incon[tient înfiorate de mereu cunoscuta tain\ a firii, a naturii. B\ie]ii fumau s\ par\ mai b\rba]i, iar fetele s\ sl\beasc\. „Ce idee, ie[i în parc s\ iei o gur\ de aer [i... fumezi !” Un b\iat de vreo 19 ani, cu briciul des trecut pe fa]\, privea în extaz la o fat\ cârlion]at\, frumu[ic\, cu nasul cam mare [i îndoit. Ea îi r\spundea monosilabic la întreb\rile rare dar r\mânea cu privirea mereu al\turi, s\ nu fie v\zut\ de cineva sau parc\ ar fi a[teptat pe altcineva. „Aici numai el iube[te. Ea a[teapt\.” ~n apropiere o tân\r\ slab\ [i cu pieli]a obrazului alb\ dat\ cu ro[eal\ înl\n]uise mijlocul unui must\cios, privindu-l cu adorare în timp ce acesta sugea zdrav\n dintr-o ]igar\. „Aceasta, ce gâsculi]\ o fi, nu vede c\ numai de ea nu-i e. Tot numai unul [i aici!” Dintr-un grup m\ri[or din care vreo 3 b\ie]i [i 2 fete st\teau c\l\ri pe banc\ r\zb\teau chicote [i admonest\ri, semn c\ b\ie]ii nu-[i ]ineau mâinile acas\. Manifestarea vital\ a tinere]ii nu punea problema unor sentimente durabile ci pl\cerea momentului, împ\r\]ia cerului pentru cei s\raci cu duhul. „Greu de b\nuit câte tenta]ii, câte nedumeriri se pot detecta în sufletul tân\r. La 17 ani nehot\rârea se îmbin\ cu avântul eroic, dorin]a de a realiza ceva deosebit cu nesfâr[ita lene intelectual\ [i fizic\, imposibil de reactivat decât de cineva din afar\. Din aceast\ cauz\ în]elegerea just\ a raportului dintre necesitate [i libertate este aproape o imposibilitate. Comportarea instinctiv\ [i dramul de noroc într-o aventur\ a cunoa[terii vie]ii [i sinelui pot fi hot\râtoare pentru

102

evolu]ia ulterioar\ a personalit\]ii. Dac\ pentru un b\iat cu o brum\ de cultur\ tenta]ia eroicului, dorin]a de afirmare, de a epata chiar, pot fi dominante comportamentale, tân\ra r\mâne rareori în sfera ideilor înalte [i numai dac\ cercul de prieteni [i cuno[tin]e îi faciliteaz\ accesul. Din dorin]a de a cunoa[te mai mult cedeaz\ pe m\sura instinctelor [i conformismului. ~n]elege foarte repede c\ idealurile înalte r\mân simple utopii [i se arunc\ cu voluptate în bra]ele unuia care nici nu aude de suflet. {i foarte repede se convinge c\ se poate tr\i bine [i f\r\ preocup\ri spirituale: eforturile sunt mai pu]ine, comoditatea asigurat\. A[a se pot explica numeroasele dispari]ii ale unor capacit\]i intelectuale [i sportive mai ales când sl\be[te [i supravegherea exterioar\ (din alt fel de comoditate, a p\rin]ilor, care cred în personalitatea progeniturilor). Ce-i drept, în prezent trebuie s\ cuno[ti. Dar dac\ direc]ia de investiga]ie nu e cea mai nimerit\ atunci insuccesul într-o via]\ cu plenitudini spirituale este „asigurat”. Nostalgia unor poten]iale ([i sigure) realiz\ri într-un domeniu de cercetare urm\re[te apoi toat\ via]a. Cu cât rezultatele sunt mai m\runte iar visurile sunt mai mari cu atât regretele sunt mai dureroase. Mai este [i tenta]ia modelului. ~naintea adolescen]ei fiecare vrea s\ fie ca cineva, de obicei cunoscu]i. Unii vor s\ fie mari personalit\]i [tiin]ifice [i culturale. Lua]i de vârtejul vie]ii [i crezând mai apoi c\ fiecare este alesul, uit\ înv\]\tura str\mo[easc\: nimic nou sub soare. Pentru ca atunci când o redescoper\ s\ fie asemeni filelor într-un dosar: obi[nui]i [i alinia]i la coada vie]ii zilnice...” ... ~n]elegea c\ visurile lui r\mân f\r\ acoperire din ce în ce mai mult [i c\ mijloacele sale de lupt\ se epuizeaz\ în fa]a unei fiin]e care r\mâne absolut oarecare. Se gândea c\ momentul când a cunoscut satisfac]iile feminine a fost destul de devreme, c\ de fapt n-a contat în existen]a ei decât ca un episod minor într-o rev\rsare a for]ei de via]\ pe care nu [tia [i mai ales nu voia s-o foloseasc\ superior. Realiza c\, lupta adev\rat\ se putea da între dou\ for]e egale, între dou\ suflete de aceea[i dimensiune spiritual\. Acum, a[teptând de peste 5 ore se în[elase. Hot\rât, nu avea adversar, ori poate nu era

103

el adversar. ~i spusese c\ o va a[tepta oricât dar o b\nuial\ îl s\get\: „dac\ eu p\zesc trotuarul [i ea râde cu Eva de mine?” O privise întreb\tor [i simpla fulgerare a ochilor îi comunicase c\ a coborât panta cealalt\. ~n zilele trecute de la ultima întrevedere de pe peronul autog\rii sufletul i se zb\tea între speran]\ [i incertitudine între flori ofilite [i ierburi obi[nuite ale câmpului. Zadarnic a[teptase un telefon, o alt\ dovad\ c\ cel pu]in un minut se gândise la el. O v\zuse din fuga autoturismului pe o motoret\, auzise c\ a fost prin ora[, se a[tepta c\ a fost la discotec\. O visase cu ochelari, rujat\, înnegrit\, privindu-l oarecum curioas\ [i o]\rât\ [i în]elesese brusc [i dureros c\ fiin]a pe care o [tia fusese convertit\ într-o alt\ religie. Religie a unui alt fel de sentiment. Veninul strecurat în ceasurile de „tain\” î[i f\cuse acum pe deplin lucrarea. Dac\ pentru el ea era icoana, deci întruchiparea fiin]ei de iubit el nu mai era mare lucru în via]a ei. O dovedea lipsa ei de aten]ie, o dovedea b\taia de joc pe care o sim]ea instinctiv. Acum în indefinitele structuri ale sufletului i se r\sfrângea fiecare gest, fiecare privire, [i-[i d\dea seama de inutilitatea ac]iunilor sale, de imposibilitatea cupl\rii afective în care a n\d\jduit. Era vinovat c\ putuse s\ cread\ a[a ceva. Era vinovat pentru tinere]ea lui într-un domeniu sentimental unde n-ar fi trebuit s\ fie un novice. Era vinovat de prea mult suflet pus pe bun\ [tiin]\ în slujba ei devenit\ oarecare, simpl\, senzual\, nesim]itoare, dup\ ce el o ridicase pe piedestalul iubirii des\vâr[ite. Pl\tea cantitatea de copil\rie p\strat\ ca odor în el: „într-adev\r e o copil\rie s\ crezi în perfec]iunea sufletului feminin [i mai ales în statornicia lui.” Chem\ la telefon pe o coleg\ a ei cu care trebuia s\ plece în tab\r\ [i afl\ de vizita la Eva [i-[i închipui mina biruitoare a acesteia. O [tia prea bine s\-[i dea seama c\ va face din sufletul acesta pân\ mai ieri pur [i p\truns de idealuri o obi[nuit\ târgovea]\, bârfitoare [i bun\ produc\toare de copii. Nu se îndoia iar\[i c\ dac\ Elena va avea personalitate, mult nu va r\mâne sub influen]a ei, numai c\ acum se pierdeau investi]iile durabile, de viitor. Rememora cu extraordinar\ am\r\ciune momente din ultima perioad\. {tia c\ în momentul când î[i sim]ea sufletul mai plin ea plecase cu altul. O prim\var\ a iubirii se transformase într-o

104

chinuitoare n\dejde c\ totu[i îi în]elege patima. Suferise destul când î[i d\duse seama de alt episod cu posesorul motoretei. {tia c\ nu-i poate cere nimic, nici nu voia, observase totu[i o înviorare în atitudinea ei. P\rea c\ sentimentele lor se înal]\ deodat\. Promisese s\ aib\ încredere în el dar din nou se ferea: ,,- Dar de ce te intereseaz\ ce sunt eu?” ripostase ea pe peron. ,,- Adic\ tu nu e[ti nimic pentru mine?” transl\ el întrebarea. ,,- A[a ar trebui s\ fie...” murmurase timid. ,,- Ai fi un nimic dac\ m-ai tr\da a treia oar\” dezv\lui temerea el. ,,- Care tr\dare, a doua oar\, ce tr\dare a treia oar\” îng\im\... Oare ea nu-[i d\dea seama c\ era ]inta unei feroce b\t\i de joc, condus\ cu mân\ de maestru? Sau poate era caracterul ei astfel încât se comporta dup\ acest calapod. Curios era c\ toate acestea le sim]ea cu sufletul, parc\ înainte de a se petrece. {i tot acela îi spunea c\ în fa]a valului de admiratori el nu poate rezista pentru c\ era cald\, pl\cut\, incitant\ în convorbiri [i practic nu se putea s\ nu fie curtat\. Nu era nici destul de st\pânit\ dar cum de-i accepta numai pe cei f\r\ idealuri? ~[i repro[a c\ se l\sase dus de pasiune pân\ în limita extrem\ cu o voluptate rar\, con[tient c\ va pl\ti. A[a c\ începea s\ pl\teasc\, ~ncepea. Totu[i, minunea poate fi gunoi? (~n fa]a timpului ca la un templu muritorii î[i îndoiau gleznele care s\rutau energic p\mântul. Plângeau frun]ile albite de cuvinte, ochii zdren]ui]i de cunoa[tere, umerii ap\sa]i de miresme, t\lpile sfârtecate de s\rutul p\mântului, plângea însu[i cerul scânteind de durere. {i toate aceste lacrimi se adunau într-o petal\ mare ca sufletul din care se ad\pau oamenii ca apoi s\ cânte f\r\ cuvinte. Fiecare clipire a ochilor era un sunet, o c\dere de ap\, un tril cu varii în]elesuri. Deodat\ se simt grei [i înl\n]ui]i: fruntea, ochii, buzele nu mai pot exprima nimic. „Ve]i plânge înl\untrul vostru, oameni!” strig\ timpul [i ei se supun cu bra]ele purtând pecete, din ce în ce mai sl\bite, cu ochii timp topit. „~ndurare!” [i iar\[i: „Separa]i de absolut ve]i cunoa[te o alt\ lume în care plânsetul e mai plânset, ve]i înv\]a s\ vede]i cu ochii închi[i, s\ mângâia]i cu mâinile legate, s\ cânta]i

105

într-o limb\ nou\; ve]i descoperi culoare nou\, cea cristinie, a iubirii...” ~n tropot de secunde, un popor de secunde adunate de pendul, fugit irreparabile tempus...) ~ncepu s\ acopere lipsa fetei cu vise. Credea în ele de mai mult\ vreme [i [tia din atâtea împrejur\ri c\ i se adevereau adesea. Mirajul existen]ei ei îi încânta clipele în care nu c\dea frânt de oboseal\. ~ncerca s-o uite, trebuia s-o fac\ repede, fusese aten]ionat de [ocul care l-a dus la spital. Strângea din din]i când mânios c\ n-o poate face, când disperat c\ [i-a putut lega atât sufletul de o fiin]\ insensibil\, con[tient de o lent\ alunecare în impersonalitate. Devenise livid la fa]\, lipsit de energie [i parc\ mereu avea s\ se pr\bu[easc\ la p\mânt. Pr\bu[ire! Nu avuse vreodat\ aceast\ senza]ie. ~ntr-un vis se ]inea o mân\ de strea[ina casei de pe un vârf de deal [i cu picioarele, pe vârfuri, atingea prispa. Rezulta un echilibru incert din axa vârful degetelor de la mâini [i picioare. Iminen]a pr\bu[irii îl determina s\ împing\ cu ultimele puteri în degetele obosite... Palpita]iile inimii erau îns\ acum mult mai avane. Era destul s\ i se opreasc\ gândul la ea sau s\-i aud\ numele [i existen]a-i sta în loc. Mereu acea und\ scurt\ de c\lduri, specific\ emo]iei puternice, mereu usc\ciunea din gât [i lipsa de aer, mereu tremur\turi [i gol în stomac, statornic toat\ ziua situându-l într-un imperiu al groazei [i regretului, devastator. Ca un alienat îi [optea adesea numele asociat de fiecare dat\ cu întrebarea „de ce?” r\spunzând în locul ei de fiecare dat\ altfel. Istovirea nu ajunsese înc\ la maximum dar se sim]ea pe aproape. ~i cerea, în gând, fetei s\ mai aib\ încredere în el s\ nu-i refuze ajutorul, s\ nu ajung\ o femeie de rând. Credea c\ prin contribu]ia la des\vâr[irea ei s-ar putea sp\la p\catul iubirii vinovate la vârsta când ra]iunea ia locul inimii. A fost nest\pânit [i ea-[i putea da seama prea bine. Mai [tia c\ lumea în care putea s\ p\trund\ era sfâ[iat\ de tot felul de contradic]ii dar oferea un spa]iu pentru personalitate, o posibilitate de cucerire nu urcând umil ci de sus în jos, impunându-se ca talent.

106

~ntr-o sear\, sim]ind c\-l caut\ [i ea, înecat îi d\du un telefon, sim]indu-se ca un licean inexpert. I-a auzit vocea [i s-a pierdut [i mai mult. Constata c\ fata asta însemna mai mult decât dorin]a lui de via]\ c\ este o reluare a vie]ii lui de sex opus [i ar fi vrut s\ curg\ lin iar el s\ fac\ totul s\ fie senin\. Telefonul era ca o chemare f\r\ glas din care ea s\ în]eleag\ ie[irea ei din starea de inactivitate. Reac]ia pe care o a[tepta trebuia s\ se iveasc\. Murmur\: ,,- Dac\ am fost vreodat\ în sufletul t\u, voi reintra!”

*

* *

Atmosfer\ specific\ momentelor importante din via]a colectivit\]ii: emo]ii, evalu\ri, râsete [i satisfac]ii, plânsete [i întristare într-un fel de haos coerent în care fiecare-[i urm\re[te propria-i ordine. Ca privitor al acestui teatru imens (admiterea ca o intrare la spectacol) Teo se fr\mânta ner\bd\tor încercând s\ g\seasc\ o bucat\ de hârtie pe care s\-[i a[tearn\ dou\ gânduri. Era nervos [i nec\jit pentru c\ împrejur\rile îl obligau s\ întârzie [i-[i sim]ea gheara nemiloas\, înso]itoare de peste o lun\, c\-i f\cea semne dureroase în co[ul pieptului. Abia r\mas singur a[ternu dintr-o r\suflare:

„Draga mea inim\, Mi-ai f\cut un alt semn ca de obicei în vis [i eu am r\mas mirat c\ mai po]i avea îndoieli. Am crezut înc\ de atunci, cu atât mai mult cred acum, la câteva ore c\ nu merit un tratament al neîncrederii care îmi anihileaz\ din voin]\ [i-mi taie din realiz\ri. Stau cu ochii spre dep\rt\ri (azi, dup\ zile cu nori [i ploaie e iar soare [i cald) [i m\ tem c\ norul amenin]\tor poate s\ distrug\ nu un vis ci o existen]\ pentru c\ sunt hot\rât într-o privin]\ pe care o [tii. Dincolo de ce gânde[ti, crezi sau intuie[ti sunt problemele sufletului meu, mai ales grave [i grele. Chinul meu personal nu trebuie s\-]i re]in\ aten]ia. Ceea ce e cu tine m\ fr\mânt\ cel mai mult, fr\mântându-te tu, m\ obide[ti. Aproape sunt neom, aproape nu contez ca existen]\ din imposibilitatea de a-mi desprinde sufletul de

107

al t\u, eu, acuzatul, eu, de a c\rui mil\ nu merit\ nici s\ plâng. ~ncerc s\ m\ dau la co[ul de gunoi pentru c\ nu-mi pot g\si locul între rândurile de suflet în cartea existen]ei tale. M\ doare cumplit c\ frânturile mele de via]\ le cure]i cu cu]itul de buc\t\rie [i atunci m\ aflu în preajma ta ca în fa]a h\urilor care pot frânge zborul. Simt c\ m\ p\r\se[te ra]iunea când te simt neîncrez\toare: de câte ori s\ pl\tesc? De fapt tu ]i-ai cercetat inima? E dragoste sau fr\mânt\ri specifice sufletelor alese [i atât!?” - Dar ce faci aici, colega? ~ntrebarea prietenului nu-l g\sea nicicum desc\tu[at. ~l incomoda. O strângere de inim\ îi crisp\ obrazul într-o min\ nemul]umit\, îngrijorat\ la gândul c\ e de ajuns un gram de otrav\ la miile de kilograme spre a distruge via]a, a[a cum o vorb\ rea s\ întunece o existen]\ minunat\. Reîncepu: „Tu crezi c\ într-o situa]ie ca a mea mai po]i iubi altfel decât total, dorind prezen]a, urm\rind cu ochii, mintea, inima, evolu]ia ta? Mi-ai pus câteva întreb\ri la care nici n-a[ putea prea bine s\-]i r\spund tocmai pentru c\ ]i-am a[ternut sufletul ca pe un covor pe care po]i face ce vrei... O posibil\ umbr\ a cuiva te poate urm\ri. S-o indentific\m: Dac\ e un el [i nu te po]i desp\r]i, nici n-o face, oricum m-a[tept s\ pl\tesc ora mea de iubire cât de aspru. Mare iubire # mari suferin]e. Sunt con[tient c\ va trebui s\ suport acele mari suferin]e pentru c\ tu e[ti MAREA MEA IUBIRE. M-ai f\cut s\ cred c\ mi-o împ\rt\[e[ti [i am fost, sunt fericit. Am ajuns s\ leg tr\irile mele de lucirile ochilor t\i, s\ în]eleg fericirea prin felul cum te ui]i sau gânde[ti în leg\tur\ cu mine. Câteodat\ mi se pare c\ e de ajuns acest con de lumin\ pân\ la sfâr[itul zilelor mele. Dac\ e ea, deci dinspre mine, cum ai crede c-ar putea s-a[eze cineva vreun ecran care s\ te dep\rteze când tu vrei s\ r\mâi în sufletul meu pe care ]i l-am deschis total [i ireversibil? Tinere]ea e risipitoare. Tu ai putea s\ renun]i, dar eu o pot face? Nu cumva sunt în stare de jertf\ tocmai pentru raza asta sufleteasc\ cu care-mi înnobilezi existen]a? Nu cumva din sete de absolut încerc senza]ia iubirii unice? Nu vrei, sau

108

nu po]i s\ cite[ti în ochii care nu se ascund de tine. Nu m-a[ putea juca cu sufletul t\u [tiind ce e acolo, mai ales c\ tu „curgi” în întreaga mea fiin]\. Sunetul unui telefon în clipe de dor este un balsam pe care mi-l administrez singur, pentru c\ adesea nu tu e[ti la originea soneriei. Dar gândul permanent c\ TU po]i fi aceea e minunat. Cum s\-]i mai spun, s\-mi intuie[ti complexitatea sufleteasc\ din care tu extragi tot ceea ce e mai frumos [i ales? Evident c\ întreb\rile pe care ]i le pun trebuie s\ te clarifice. De aceea: dac\ po]i s\ crezi c\ sufletul \sta al meu zbuciumat, î]i ajunge, deci m\ po]i iubi, IA-L [i te asigur c\ pe cineva mai credincios nu vei g\si. Dac\-l a[tep]i pe altul, s\ nu mai revii!” Trebuie s\ se opreasc\. Se sufoca cu adev\rat.

* * *

Z\pu[eal\ mare. Transpira]ia curge [iroaie mai ales la cei gr\bi]i, p\tând [i îmbr\c\mintea sub bra] [i pe spate. Prin fa]a ochilor privitorului însetat a[ezat la o mas\ de la cofet\ria g\rii trec elevii proasp\t ie[i]i de la examenul de treapt\, unii de mân\ sau numai înso]i]i de p\rin]i preocupa]i de moment, trec tinerii [i vârstnici într-o curgere în valuri dup\ cum ies de la slujbe. Teo c\uta cu încordare s\ vad\ în acest [uvoi o fiin]\ pe care o a[tepta parc\ de o ve[nicie. N-o v\zuse de o s\pt\mân\ [i i se p\rea c\ lumea se schimbase într-atât c\ nu-[i mai g\sea un loc în ea. Un telefon cu o sear\ în urm\ accelerase cumplit b\t\ile-i de inim\ [i cum gheara aceea ascuns\ nu-l sl\bea, luase hot\rârea s-o a[tepte la autobuz mai ales c\ interese presante îl determinau s\ o caute. Voia s\-i propun\ o excursie cu elevi timp de dou\ zile, s-o întrebe în leg\tur\ cu o tab\r\, s\-i aminteasc\ de texte... Nu voia s\-[i m\rturiseasc\ faptul c\ imaginea ei vie, adic\ ea îns\[i însemna pentru el oxigen, elixir sau poate... Nici nu se întreba dac\ ea ar vrea, dac\ ar accepta, s\ vorbeasc\ cu el. Prea mult dorea s-o vad\, s-o aud\ încât i se p\rea c\ ar fi destul s\ se uite la ea [i ghea]a pur [i simplu s\ ard\. ~[i mai d\dea seama c\ aceasta seam\n\ a

109

incon[tien]\, pe care el o percepea ca d\ruire de sine. C\ va fi jertfit nu se gândea... Cu câteva minute înainte de plecarea autobuzului ajunse în autogara ora[ului. Urm\rea atent cozile la înghe]at\, suc [i descoperea o lume aproape necunoscut\, febril\ în mi[c\ri, molatec\ în deplasare, dezabuzat\ de c\ldur\ [i lipsit\ de interes. Tumultul specific marilor aglomera]ii p\rea toropit de c\ldur\. Ochii min]ii cercetau o singur\ fa]\ care întârzia s\ apar\. Dintr-un grup de fete una îl salut\ respectuos. Observ\ p\rul ei blond, zâmbetul fin, talia sub]ire [i parc\ un mers neastâmp\rat [i u[or. Rochia în buline îi venea perfect f\când-o [i mai frumoas\. Regret\ c\ nu are ochelari ca s\-i ascund\ dorin]a de a privi mai pe îndelete, mai ales c\ fata îi zâmbi seduc\tor. - Crrr... î[i zise el, ce co]ofan\! Parcurse peroanele unde sute de oameni se agitau a[teptând s\ prind\ un loc mai convenabil în autobuze. Plecau mai multe curse [i aglomera]ia era maxim\. P\rea a nu fi venit, [i sufletul îi era greu, privirea din ce în ce mai mâhnit\. La cea mai mic\ aparen]\ sufletul îi s\lta dureros. Parc\ avea plumb în picioare. La a doua curs\ o z\ri. {i cum ea nu-l remarc\ o privi în lini[te pre] de o jum\tate de minut cu toate c\ ea,înso]it\ de o doamn\, nu-[i g\sea, ca de obicei, locul. Nu remarca nici o schimbare parc\. P\rul scurt [i rar aproape lins pe cap îi încadra stângaci conturul rotund al fe]ei de-a dreptul înv\p\iat\ de dogoarea de afar\. Gâtul [i torsul scurt, f\r\ contururile siluetei fine scoteau în eviden]\ gu[a de sub b\rbie. Pantalonii din velur gri-bleu foarte decolora]i, largi [i c\zând inestetic mai jos de talie, scoteau în eviden]\ o alc\tuire absolut comun\. ~n afar\ de neastâmp\rul [tiut, generat de vitalitatea recunoscut\, nimic nu tr\da fiin]a aleas\ pe care o [tia. Realiza îns\ c\ putea s-o priveasc\ cu ochi de str\in. {i tocmai azi venise s\-i cear\ un ajutor de inim\! Nu st\tu locului s\-i prind\ privirea pentru c\ nu voia s\ fie observat de altcineva. Destul de repede se îndrept\ s\-i vorbeasc\ dar în ultima clip\ observ\ asem\narea dintre fat\ [i doamn\ [i abia î[i

110

ascunse salutul [i ochii. Se a[ez\ apoi s\-i urm\reasc\ reac]iile. Surprins\ la început zâmbi încurcat\ [i t\cut\ l\sând ochii în jos. Ochii! Pe fa]a înv\p\iat\, i se p\ru c\ numai de c\ldur\, pu]in zâmbitoare dar stingherit\ [i f\r\ urme de mânie parc\ nu mai exista altceva decât ochii. De la cei câ]iva metri îi vedea mari [i negri abia încadra]i în ovalele obrajilor, f\când semnul neg\rii. Cu toate acestea privirile-i f\ceau o necontenit\ navet\ între scaunul pe care se a[ezase doamna care mereu îi a[eza pantalonii pe talie [i locul în care se afla pironit personajul nostru. „Ce-i în sufletul t\u, oare?” Din furtuna sufleteasc\ în care se afla i se p\ru, sau poate era tocmai a[a, c\ dup\ momentul de surpriz\ a izbucnit o fl\c\ruie bucuroas\ - care i-a mângâiat clipele. Apoi la o nou\ ridicare parc\ [i-ar fi amintit de un jur\mânt, dar pl\cerea revederii nu disp\ruse. F\cu din nou semn c\ nu vorbe[te, f\r\ s\ arate înspre scaun, deci ar fi fost dorin]a ei [i nu frica de cineva. El îi f\cu semn c\ a în]eles [i-[i îndrept\ privirile într-o parte dar urm\rind-o cu încordare, parc\ pentru a-[i umple rezerva de via]\. Ea continu\ s\ comunice din ochi [i cu mi[carea imperceptibil\ a fe]ei c\ nu vorbe[te sau nu poate vorbi, dar ochii r\mâneau mari [i calzi, el încercând s\ vad\ urma veninului strecurat acolo. La câteva secunde îi ar\t\ un grup de foi pe care voia s\ i le înmâneze. Din nou nega]ia ochilor mari în care o lupt\ se d\dea manifestat\ prin imposibilitatea de a [i-i lua din locul unde z\cea împietrit Teo. El nu [tia dac\ ar fi fost mai bine s\ moar\ sau s\ zboare. R\mase pe loc urm\rind-o cum î[i ia mama de mân\ [i se pierde în aglomera]ie. Mai observ\ înc\ odat\ pantalonii care st\teau atât de nepotrivit pentru statura ei înalt\ [i plinu]\, dar sufletul r\m\sese prins în ochii imen[i care, vinovat f\ceau semne incerte. ~[i d\dea seama c\ poarta sufletului ei nu fusese înc\ z\vorât\. ~[i aduse aminte instantaneu câteva versuri de Eminescu, r\mas poetul preferat, întotdeauna: „S\ cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita Te-a[ cere doar pe tine, dar nu mai e[ti a ta.”

111

R\mase înc\ pierdut dar nu dezam\git urm\rind trist autobuzul care ducea o parte din existen]a lui misterioas\, o parte din lumea care i se p\ruse accesibil\ [i care interpunea altceva decât se a[tepta între ei. Gândea c\ de fapt se str\duie[te s\ sparg\ zidul dup\ care curgem fiecare, la[i. Un paradox al vie]ii îl tr\ia chiar în acea clip\: când ea voia s\ intre el era la ie[ire. Când devenise ea st\pân\ el nu mai exista, poate. ~i strig\ în gând: „dac\ am fost vreodat\ am s\-]i reintru în suflet!”. Fixat locului înc\ o vreme [tia c\ va încerca disperat s-o g\seasc\ la telefon, pentru c\ în gândurile lui rezolvarea unor probleme era urgent\. Când se urni din loc î[i zise: „peronul iluziilor se mic[oreaz\ continuu: e din ce în ce mai mult\ lume!” Sim]ea o nevoie acut\ de aer. Abia revenit în birou Teo Merianu îi a[ternu o lung\ scrisoare Elenei dând glas gravelor sale fr\mânt\ri. {i-o închipuia în fa]a sa [i i se adresa ca în [oapt\: „Sec\tuit de nelini[ti, fr\mânt\ri, nesomn, regrete, team\ distrug\toare c\ te pierd, constat cu stupefac]ie c\ o dat\ cu imaginea ta drag\ mi-ai luat [i pl\cerea de a munci cu dragoste. ~mi simt sângele otr\vit iar cugetul înmuiat în suc de ciuperc\ veninoas\. Afar\ din contingent, mi se pare nu e prea onorabil dar e o realitate. Un plâns nu poate drege nimic dac\ se izbe[te de o inim\ ad\postit\ dup\ zidiri reci. A fi neîndur\tor cu tine însu]i r\mâne o sc\pare, care r\ne[te, dar e o posibilitate de salvare. Mi s-a p\rut c\ am b\tut la por]i ghintuite cu uneltiri vr\jma[e izvorâte din ideea de r\zbunare. Nu s-au deschis tocmai când am avut nevoie de un deget de sprijin astfel c\ vraja ce-o aruncai se desface lin\ d\râmând idolul pentru care m-a[ fi sf\râmat. Lupt\tor pentru cauze pierdute dinainte n-a[ fi prima oar\: îmi d\duse[i un sens al existen]ei pe care l-ai înfofolit în sfaturile [i insinu\rile „prietene[ti” [i-l afli azi în faza de sufocare. Oare te-ar interesa soarta unui dezechilibrat sentimental care nu se poate socoti îndrept\]it la a[a ceva? S\ m\rturisesc apatie, indiferen]\ [i starea de prostra]ie în loc de vraja iubirii, în\l]\rile ei, starea de poezie a existen]ei? Am implorat cu sufletul, cu ochii, cu

112

îns\[i existen]a mea în]elegere, mil\, dragoste. Din atitudinea ta am în]eles c\ e[ti capabil\ de fiecare în parte dar incapabil\ de toate la un loc. Ce reprezint\ pentru tine Eva? D\râm\turile actuale nu le voi folosi s\ arunc în cineva, cu atât mai mult în tine, îns\ p\cat de plinul ce se pierde. N-am s\-i iert cut\rei personaj c\ ]i-a r\pit zile [i s\pt\mâni dintr-o perioad\ crea]ie dezl\n]uit\ [i atât de necesar\ personalit\]ii, pe care n-ai s-o mai prinzi. Pentru c\-mi propun s\ nu-]i mai pronun] numele decât când m\ voi bate cu cuvinte anume alese, cu vorbe de dor, cu vise...: ]i-am d\ruit tot ceea ce am crezut eu c\ am mai bun, inclusiv chinurile mele de b\rbat. Am sacrificat alte satisfac]ii pentru cele de ordin spiritual [i nu [tiu dac\ pot da cuiva, sfatul s\ fac\ la fel. Trebuie s\ fie teribil de tare, s\ reziste el. Nu m\ plâng, nu-]i repro[ez, nu-mi e[ti datoare, nu-]i cer nimic tocmai c\ mi s-a p\rut c\ am totul odat\ cu tine. Dup\ cum [tii eu ]i-am re-gândit [i re-sim]it fiecare rând pe care l-ai scris... Acum v\d c\ aceast\ minune a existen]ei tale nu mai completeaz\ întâmplarea c\ sunt. Numai dac\ n-a existat destul\ iubire po]i arunca totul. {i dac\ m\ gândesc bine, cu cât mai repede, cu atât mai bine...” Numai c\ nu reu[i s\ scrie mai mult: la cap\tul firului de telefon se afla Elena.

* * *

Meci mare pe proasp\tul stadion din Vaslui. Divizionar\ B cu Florescu [i Porumboiu mijloca[i, Spirea mingicarul, înainta[. La cârma echipei un doctor [i un profesor, ardelean de origine, amândoi mari mafio]i. Cheflii [i cartofori, petrec\re]i dar buni de gur\, aranjori de clas\. Lâng\ ei un avocat cu ghiuluri mari pe deget se agit\ cu glas stricat de atâta fumat. Echipa „merge” [i nu prea. Florescu pune o pas\ lateral\ [i Ivan trimite puternic „dincolo de stele”, Spirea le înnoad\ picioarele la câ]iva [i „pune” lui (Sandu) aripioar\ care rateaz\ copil\re[te. Porumboiu prinde un [ut de zile

113

mari [i marcheaz\ strigând cu n\duf: „na-]i-o-n aia a m\ti, s\ m\ ]ii minte”. Aude tot stadionul dar nimeni nu zice nimic. Portarul c\tre vasluian: „ba, pe m\ta, boule!” Spectatorii care s\riser\ în sus de bucurie, descump\ni]i un moment, dup\ care: - Huo, huuuo! Calc\-l Belule! {i încep expresiile pornografice. ~n tribune se afl\ [i un grup de fete „p\zite” cu privirile de câ]iva fl\c\i foco[i cu unul mai ]ig\nos. Par a fi juc\tori de la o echip\ din jude]ean\. Unul mai îndr\zne] îi sufl\ Elenei la ureche: - {tii salutul chinezesc? Ea-l prive[te f\r\ s\ r\spund\. El, pe nas: - Mihoho! Celelalte chicotesc pe înfundate, Elena zâmbe[te. Reia blondul, tot c\tre Elena: - Vrei s\ te înv\] [i o invita]ie tot în chinez\? - ?! - Hai fa-n fân!! Râsete, voie bun\, b\ie]ii se strâng lâng\ fete uitând s\ huiduie arbitrul. Când acesta fluier\ un ofsaid ]ig\nosul din apropierea Genovevei: - B\, bou cu ]â]e, bag\-]i fluierul în alt\ parte dac\ nu [tii ce s\ faci cu el! apoi, repede c\tre juc\torul local: Ia-l, ia-l, ia-l cu fulgi cu tot. A[a-i trebuie! ~ntre timp Sandu, blondul o mângâie discret pe Elena {orea [i ea pare c\ nu observ\. ~ntr-un final el îi strânge mâna [i ea accept\ r\spunzând u[or. - {tii ce, [opte[te el, vrei dragoste american\? Fata se uit\ întreb\toare, gata s\ se îmbujoreze. - Uite, ce s\ mai pierdem vremea cu vorbe: hai s\ mergem: tu înainte, eu dup\ tine, pân\ ie[im. Apoi am eu un loc... La 1 - 1, tribunele vuiesc îndelung, cu urlete, înjur\turi, oftaturi. Grupul se sub]iaz\ cu câte doi deodat\...

* * *

114

O conversa]ie cu vecinii de compartiment într-un tren face pl\cut\ trecerea timpului. Dar tot o conversa]ie poate da senza]ia de greutate, de ap\sare specific\ sufletelor aflate în imposibilitate de a se în]elege. {i în tren se poate „petrece cu vorbe”. Un sentiment al z\d\rniciei se în[iruia în mersul uniform al trenului [i pe m\sura kilometrilor parcur[i se accentua, anihilându-i din gândurile frumoase f\urite în orele de veghe [i medita]ie. Plecase cu ghimpi în suflet în c\l\toria asta n\d\jduind în clipe de comuniune sufleteasc\ cu fiin]a în care s\ recunoasc\ urmele afec]iunii ce-l înaripase. Nici un moment nu-[i închipuia c\ reduta asta inform\ care era sufletul ei putea fi cucerit\ dac\ era hot\rât\ s-o apere pentru c\ în cutele elastice ale sufletului ei sim]ea c\ nu poate p\trunde f\r\ voia ei. {i nici nu voia. O rugase s\-i spun\ deschis dac\ i-ar face pl\cere s\ c\l\toreasc\ împreun\ completând c\ numai de dragul ei o face, prezen]a lui în ora[ fiind necesar\. Minutele de dezbatere în doi din ziua precedent\ puteau fi reduse la fr\mânt\ri f\r\ rost pentru unul, indiferen]\ interesat\ pentru ea. Era o zi frumoas\ [i rupsese din timpul îngr\m\dit s\-[i bucure ochii de prezen]a ei. Gheara din piept î[i atenua prezen]a la fiecare zâmbet silit prin care voia s\ accepte [i prezen]a lui, de[i el decidea. Era ca o ap\ tulbure în care pescuitul e o simpl\ dorin]\. Intuia perfect ce e în sufletul ei asaltat de incertitudini, „sfaturi”, bârfe. Acceptase pân\ acum condi]iile ei nu din sl\biciune ci din calculul celui dispus la orice pentru, menajarea cuiva. Ea se str\duia s\ par\ normal\ mascând prost interesul pentru aceast\ tab\r\. - Ascult\, Elena, faci ce vrei, accept orice-]i impui tu, dar nu [i b\taia de joc! Tu crezi c\ pot eu fi omul care s\ ]in\ de roata tractorului spre amuzamentul tractoristului? - Nu pricep. Ce vre]i s\ spune]i? - Nu e cazul de explica]ii acum, timpul m\ preseaz\ prea mult s\ fiu concret [i complet, a[a c\ renun]. Dar vreau înc\ o dat\ s\-]i spun ceva: am venit c\tre tine ca spre lumina frumoas\ a zilei de azi. Am acceptat atâtea [i sunt în stare s\ fac altele, inclusiv prostii, numai [i numai de dragul t\u. De ce s\ umbli cu minciuni fa]\ de

115

mine? A fost vreodat\ nevoie s\ te ascunzi de mine? Ca întotdeauna, faci ce vrei tu! - {tii... dac\ ai vrea s\ ui]i... - Ce s\ uit. {i a[a uit prea multe numai pentru c\-mi e[ti a[a de drag\, dar nu faci bine crezându-m\ naiv. Alalt\ieri, n-ai putut sau n-ai vrut s\ vii? - N-am mai venit! - De ce? - Am plecat cu 12. - Din nou, de ce m\ min]i? Crezi c\ nu [tiu „ruda de la stadion”? Discu]ie steril\, prin care el afla gradul de interes al fetei într-o ac]iune în care totul depindea de el. {tia c\ sup\rându-l pierde deplasarea. Se a[tepta la o furtun\ [i acum jubila c\ scap\ numai cu atât. El nu se putea gândi c\ ar lovi în sufletul ei. Era atât de învolburat, atât de mâlos în curgerea sentimentului încât sim]ea discu]ia violent\ mai mult ca necesar\. O amân\ totu[i cu gândul topit în asfaltul pe care ea îl c\lca nep\s\toare. ... A[teptau în soarele dimine]ii venirea lui. Voiser\ s\ intre într-un sediu dar ca dou\ necunoscute ce erau nici vorb\ s\ se poat\. Elena se mai îndoia înc\ de rezulatul pref\c\toriilor ei, dac\ totu[i îl „prinsese” s\ nu schimbe totul, inclusiv plecarea ei. Dest\inuirile c\tre coleg\ îl compromiteau într-un fel pe „delegatul” lor dar sim]ea nevoia s\-i mai fac\ un du[man. Ce-i p\sa de omul acesta care afirma c\ ar face totul pentru câteva minute de fericire ale ei, eventual împreun\ cu ea. Era la vârsta maximei instabilit\]i [i dac\ azi unul îi f\cea ochi dulci p\rea a-l iubi, pentru a-l uita ziua urm\toare. I se p\rea trainic\ numai leg\tura cu Eva. Tocmai ea. ~[i închipuia c\ anii ei înainte îi d\duser\ experien]\ deci putea s\-i urmeze sfaturile. Nu-[i închipuia c\ tocmai ea va fi cea pierdut\, [i, cu cât mai târziu, cu atât mai r\u. Acum era soare, bine... ~n tren veni rujat\, rimelat\, tocmai s\-i fac\ în ciud\, refuzând aproape s\ discute cu el, evitându-i atingerea, ochii, mâinile, inima. De fapt nu putea sim]i ceea ce putea el, era prea mic\ suflete[te pentru un r\zboi atât de mare. Nici vorb\ s\ în]eleag\ riscul

116

[i implica]iile lui. Citise undeva c\ eroina se sim]ise cu adev\rat alta datorit\ în\l]imii spirituale a eroului. Acum prefera bârfa [i mica ciupeal\ sentimental\, era într-o postur\ nou\, se voia actri]\ cu orice pre]. Amân\ problema în]elegerii. Furtun\. Din sufletul uscat de cele mai diferite [i cu totul nea[teptate supozi]ii, din mi[carea mecanic\ a temerilor [i incertitudinilor într-o hor\ rotund\ se iscar\ tunete [i fulgere tocmai în a[teptate momente de lini[te [i interiorizare. Purtat\ pe un ton calm discu]ia ascundea convulsiuni de o tensiune extraordinar\. De fapt fiecare era în c\utarea buc\]ii de suflet a celuilalt. Nici nu s-ar fi putut preciza care sufer\ mai mult: el, pentru senza]ia de tr\dare [i îndep\rtare sufleteasc\ dat\ [i de atitudinea distant\, nea[teptat\ a fetei. „Când ai fost tu, ieri sau ast\zi? Ce s-a mai întâmplat de oscilezi într-atât încât e[ti în stare s\ d\râmi totul acum când momentul nostru de fericire trebuie s\ fie neîntinat?” {i r\mânea cantonat într-o zon\ situat\ la limita existen]ei suflete[ti. Ea, pentru senza]ia de desconspirare, de plictiseal\ [i de am\r\ciune într-o combina]ie inutil\ [i pernicioas\. Sim]ea în omul din apropierea ei o amenin]are de[i el o asigura permanent c\ nu va exista niciodat\ a[a ceva. ~[i impunea o anume linie de conduit\ f\r\ s\ [tie prea bine de ce, f\r\ a face pe gustul cuiva. Era absent\ cu sine [i cu al]ii. Obosit\ [i descurajat\ ar fi a[teptat de la el o alt\ atitudine care s\ înl\ture ghea]a strecurat\ f\r\ voia ei în suflet. Ascultase interzis\ ceea ce îi [optea el [i nu-i venea deloc bine, într-un fel ar fi vrut ca el s\ fac\ mai mult pentru ea dar nu [tia ce. Era o lupt\ surd\ în sufletul ei: pe de o parte îl vedea c\ sufer\, pe de alta ea îns\[i suferea nel\murit, [i intens. Teo scoase o hârtie [i un stilou [i-i a[ternu câteva rânduri la care ea r\spunse: „S\ nu crezi c\ dac\ ]i-am dat voie în visul meu, înseamn\ c\ ne potrivim. A[a am fost dintotdeauna, pu]in indulgent\. Noi suntem dou\ saloane de pictur\, reci, distante dar realiste. Suntem a[eza]i la câte un cap\t de lume iar oamenii ne admir\ franche]ea”.

117

El: „~ntr-adev\r suntem noi în[ine capete de lume. Ne uit\m, vorba lui N. St\nescu, de la cel\lalt cap\t al orei. Dar prea ai p\truns într-un suflet s\ po]i ie[i [i, de fapt, de ce vrei s\ ie[i? De ce s\-]i iei por]ia de fericire fie [i de o zi? De fapt atât po]i lua, pentru c\ într-o atitudine ca pân\ acum oricum nu mai pot r\mâne cu tine. De ce nu m\ la[i, fericit c\-s cu tine, s\ dau tot ce pot, cu dragoste, în perioada urm\toare, f\r\ s\-]i cer nimic? Nefericirea mea este s\ te pierd tocmai când e[ti cu mine. De ce s\ nu fim bucuro[i c\ ne reg\sim?” Ro]ile trenului ]\c\neau de câteva ore [i ei nu participau la existen]a comun\. De fapt începeau un drum de minuni f\r\ s\ poat\ b\nui. Ea: „Ce poate fi via]a decât un salon de pictur\? Unele fragmente ale pasiunii sunt acorduri vesele, iar altele ascund în culoarea lor zvâcnirile gra]ioase, dar ale ruin\rii. Are s\ ]i se par\ caraghioas\, Teo, dragule, concep]ia mea despre „meseria” de om, dar ce po]i sim]i în acest val decât o iremediabil\ triste]e. Ai încercat uneori s\ acoperi chipul t\u, dar nu ai reu[it. Z\u, c\ nu! De fapt, ce importan]\ mai are o idee atunci când tu judeci suflete de fo[ti oameni. Ai tehnici ingenioase! M\ simt epuizat\ [i asta nu fiindc\ o oboseal\ îmi sf\râm\ no]iunea de fericire. Nu! Timpul [i spa]iul au fost prea punctuali. Nu ]i se pare caraghios faptul c\, înc\, mai am încredere în tine? Nu mai pot s\ scriu nimic. Ce am scris pân\ acum decât complexit\]i în]elese de tine... M\ culc pentru a visa cu totul [i cu totul altceva decât via]\. {i în acest vis te implor s\ nu m\ judeci atât de vexant. E frumos! Ce? Tabloul vie]ii mele.” El: „Relativitatea judec\]ii tribunalului este recunoscut\. Dar a unui om? Elena, iubita mea, de ce iei cu dou\ mâini ce dai cu una? De ce mi-ai spus „dragule”, acum când sunt gata s\ sar pe fereastr\ de nefericire? De ce acoperi sufletul cu o culoare pastel dup\ movul putred al orelor dinainte? Tu ai darul, incomensurabil pentru mine de a face ce vrei, mai ales de a sem\na în brazde perfecte: fericire, nefericire, nefericire, fericire, nefericire.”

118

Ea: „~mi pare bine c\ prevezi finalul, nefericirea cl\dit\ în doi. Record!” El : „E[ti grozav\. Mie mi se pare c\ m\ str\duiesc pentru fericire iar ]ie c\ amândoi „cl\dim” nefericirea! Nu cred c\-]i spun o noutate când afirm c\ nefericirea oricum va veni. Ca moartea, f\r\ voia noastr\. Ce rost are s\ te gânde[ti la moarte. Absurd, pentru c\ mai devreme sau mai târziu tot va veni. {i atunci? Numai via]a poate fi obiect de studiu [i de medita]ie. De ce s\ nu ne gândim la fericire [i nu la altceva? Vezi tu, Elena, c\ de fapt la[i o otrav\ cu b\taie lung\ s\-]i p\trund\ în suflet. Nu [tiu ce chip crezi tu c\ acoper eu. Nu cumva e[ti nedreapt\ f\când în a[a fel încât s\ nu po]i confrunta tablourile [i s\-l vezi pe cel autentic, sau poate îi g\se[ti pete celui pe care vrei s\-l arzi? Trebuie, cândva, s\ renun]i la el, dar nu cred c\ acum e momentul, mai ales pentru sufletul t\u. Po]i renun]a la mine oricând, dar deschis [i n-am dreptul s\ m\ sup\r. Nu-mi po]i lua dreptul s\ te iubesc în continuare.” Fata închise ochii [i dup\ un timp p\ru a adormi. El îi scrise o scrisoare în toat\ regula s-o citeasc\ atunci când se va trezi. „Sunt atâtea momente când triste]ea vine dintr-o senza]ie nel\murit\ [i totu[i clar\ vis-a-vis de cineva. Dar niciodat\ nu intuie[ti o situa]ie mai exact\ ca atunci când e vorba de stropul de lumin\ pe care-l a[tep]i de la fiin]a iubit\. Ca un paradox, aici unde trebuie s\ fie lumin\, veselie, frumosul la el acas\ - [i este - e [i tragismul. Te d\ruie[ti cu totul unei fete, crezi în toate calit\]ile ei dar o imprevizibil\ întoarcere te descump\ne[te [i-]i ia din senin. Cred c\ 99% dintre p\r\si]i ar accepta ca o fatalitate [i apoi ar trece la contraatacuri: s\ g\seasc\ toate defectele spre a se putea îndep\rta suflete[te. De aici jigniri, prostii. Mai cred c\ cei care iubesc aproape de absolut î[i uit\ în continuare de ei [i-[i mobilizeaz\ toate for]ele spre a p\stra ceva sfânt, fiin]a ei. Pentru asta trebuie trecut peste tenta]ia replicii, peste aspectul jignitor [i mai ales s\ ai încredere oarb\ chiar când ea face dest\inuiri compromi]\toare crezând c\ totul s-a terminat. Cu adev\rat s-a terminat când cel pu]in unul nu are puterea s\ revin\.

119

Vezi tu, nu cred în iubirea „oarecum plictisitoare” pentru c\ existen]a celuilalt umple spa]iul pesonalit\]ii proprii. Una dintre minuni este tocmai aceast\ completare reciproc\ în gânduri [i fapte. Mai e un pericol: unul nu se poate ridica la în\l]imea celuilalt care, neîn]eles, se poate îndep\rta sau plictisi, [i, de aici schimb\rile de decor, de atitudine, alt [ir de fapte pe care mai târziu le regre]i. Când se ia hot\rârea renun]\rii se vede for]a sentimentului celuilalt care se p\streaz\ prin lupt\ dar numai în m\sura în care aceast\ plant\ rar\ mai poate fi stropit\ cu dramul care s\-i asigure for]a vital\. Eu [tiu ce înseamn\ s\ lipseasc\ aceasta (vezi spitalizarea). {i se poate b\nui ce energii se pot mobiliza `n aceast\ tentativ\ de p\strare a unei fiin]e în preajma c\reia î]i râde sufletul? Mi se pare c\ ai dezavantajul instabilit\]ii generat\ de influen]e exterioare. Nu te condamn la anii t\i. Ai totu[i reazem serios [i sigur, determinant pentru viitorul t\u. {tii tu, ce-am suferit [i câte-am întreprins s\ r\mân aproape în încerc\rile la care-ai fost supus\? {tii de panica dezumanizant\ dar nu [tii de nop]ile de veghe, de iminenta plesnire a unei artere de atâtea nelini[ti [i fr\mânt\ri. Crezi c\ permanenta h\r]uial\ între „îl p\strez, e cu adev\rat grozav, e sincer” [i „e un mizerabil, îl ur\sc, nu mai vreau s\-l mai v\d” e un câ[tig? Sunt sigur de zbaterile tale, pentru c\ [i sufletul t\u e chinuit, dar nu ca al meu. Acum te descump\ne[ti tot mai mult [i finalul va fi printre altele, nereu[ita la facultate, spectrul mili]ianei, alte repro[uri [i mai ales o pierdere de încredere în sine. Dar ai mari calit\]i: for]\ de via]\, talent, c\ldur\ uman\ care apropie. Numai cu asta vei fi „cineva” în cercul strâmt. Dar tu trebuie s\ fii cineva printre al]i cineva iar eu î]i voi fi cu siguran]\ sprijin, în orice condi]ii. {tii tu ce reprezin]i pentru mine? Precizez c\ nu m\ consider decât un m\runt slujnic al unei fete deosebite. Pe care nu se poate s\ n-o iubesc. E, acum, ra]iunea mea, de a fi”. Cum tocmai deschise ochii Elena citi aceste ultime gânduri în lumina chioar\ a apusului, r\mase a[a câteva momente ca într-o nehot\râre, î[i l\s\ capul pe spate, apoi un fel de toropeal\ o cuprinse. P\ru c\ doarme [i de oboseal\ î[i l\s\ capul pe um\rul lui.

120

Dintr-odat\ disp\ru r\ul din lume. El î[i a[ez\ mai atent um\rul, apoi î[i trecu bra]ul pe sub talia ei sprijinind-o s\ stea cât mai comod în leag\nul trenului. T\cur\ mult, mult, mult. ~[i sim]eau numai sângele pulsând mai vijelios dar în aceea[i zvâcnire. P\[eau în ]ara minunilor f\r\ gânduri negre. Dup\ o zi prin Clujul aglomerat unde au descoperit Gr\dina botanic\ cu exotismul ei ca pe o intrare pe alt t\râm, spre sear\, pe ploaie, au ajuns la Oradea unde poposiser\ dou\ zile. ~n prima sear\ f\cur\ o plimbare pe malul Cri[ului iar a doua zi f\cur\ pe îndelete cuno[tin]\ cu ora[ul: Biserica cu lun\, Catedrala, Muzeul, Consigna]ia... Erau în vacan]\ la cel\lalt cap\t al ]\rii.Numai ei. „M-am întristat teribil dar am în]eles fr\mânt\rile tale de o logic\ perfect\ în situa]ia dat\. Se confirm\ înc\ o dat\ c\ fericirea nu poate fi deplin\ [i c\, ne d\m seama tocmai dup\ ce a trecut c\ a existat. Poate de aceea nimeni n-o poate defini. Am tr\it momente de euforie sufleteasc\ atunci când existam pe p\mânt decât numai dou\ suflete; nu fiin]e, suflete. Dar le-am tr\it [i pe altele când o jen\ impieteaz\ asupra curgerii line a spa]iului interior. Pentru c\ a[a cred, e un spa]iu pe care unul îl umple cu existen]a celuilalt, cam indefinit dar în acela[i timp unic. Mai cred c\ fiecare din noi n-ar putea fi numai carnea p\mântului [i constat c\ nu suntem deloc. Dovad\ deplina st\pânire a fiec\ruia. Dac\ somnul ra]iunii na[te mon[tri, ra]iunea somnului este regenerarea. Nu e vorba de somnolen]a existen]ial\, pentru c\ exist\ o anume stare de prostra]ie când omul vegeteaz\ mai mult decât tr\ie[te. E vorba de acel echilibru dintre ac]iune [i gândire care caracterizeaz\ pe omul ales. {i tu ai toate aceste mari calit\]i pentru care meri]i tot respectul [i admira]ia... ” Se plimbaser\ îndelung pe str\zile ora[ului, apoi de-a lungul râului cu acela[i sentiment al ruperii de lume [i al intensit\]ii în care se pierd. Aproape nici s\ viseze nu aveau timp. Picioarele îi purtau automat pe c\r\ri nelipsite de mi[care dar cu oameni pu]ini. Dintr-un gang unde st\teau de vorb\ trei b\rba]i, cel mai în vârst\, pu]in chel, cu nasul ro[u, scoase fluier\turi de admira]ie pentru „buc\]ica” ]inut\ de mân\ pân\ au disp\rut vederii lui. Pe o b\ncu]\ st\teau de vorb\

121

doi juc\tori de table plictisi]i s\ tot dea cu zarul dup\ 300 de linii [i mar]uri. ~ntâlnirile cu oameni îi f\ceau s\ se simt\ în siguran]\. Era ca o verificare c\ nu sunt rup]i de lume, c\ sunt totu[i oameni obi[nui]i. Vorbeau câte în lun\ [i în stele l\sând-o mai ales pe ea s\ sporov\iasc\, s\ se alinte, s\ se simt\ bine. Au hot\rât ca la fiecare col] de strad\ s\ se s\rute. El lu\ repede un avans de câteva, dup\ care ea nemul]umit\ îi întoarse altele. Circula]ia pu]in\ din amurgul cald îi f\cea s\ se simt\ nesuspecta]i de ochi indiscre]i. La semafoare sau când clipeau luminile farurilor se priveau în ochi cu o beatitudine nedisimulat\, fiecare sim]indu-se p\rticic\ din existen]a celuilalt, dorindu-[i-l cât mai aproape. De aceea îmbr\]i[\rile erau crâncene dar [i duioase. Când el o lua în bra]e ea-[i l\sa întreaga greutate f\r\ s\ schi]eze vreun gest, iar când credea c\ el obose[te sau aluneca, îl s\ruta în coborâre, ca dup\ al]i câ]iva pa[i s\ g\seasc\ alt pretext cu toate c\ nu se dep\rtau deloc unul de altul, s\rutându-se cu o l\comie dar [i voluptate unic\. Au întârziat îndelung sub s\lciile pletoase de pe malul râului. Curios, nu erau ]ân]ari iar zgomotele ora[ului nici nu le percepeau. Din când în când farurile unei ma[ini luminau locul în care, la umbra malului, se aflau în deplin\ lips\ de grij\ pentru ceea ce li s-ar putea întâmpla. Când trecur\ deodat\ trei in[i cam cu chef, cu toate c\ [i ei erau în mi[care el se încord\ brusc, gata de ap\rare. Fata îi sim]i tremurul nervos [i deveni mai atent\: - Te-ai speriat de ceva? - Nu, am fost numai îngrijorat. Nu [tii cu cine te întâlne[ti noaptea. - P\i, s\ mergem acas\! - Nu, mai st\m pu]in, e atât de frumos [i-mi e[ti atât de drag\... Ea îl apuc\ de dup\ gât strâns, în momentul când o ridic\ în bra]e ca s-o a[eze ca pe un odor scump pe genunchii s\i, l\sându-se pe o banc\. Apoi îl s\rut\ lung, lung, c\utând parc\ acela[i suflet, de care vorbeau atât. N-o l\sa s\ se ating\ nici de sol nici de banc\, sprijinindu-i grijuliu capul cu buzele lacome [i dulci. N-au [tiut

122

nimic de ei o vreme! Nu aveau identitate, nu se aveau pe ei în[i[i. Târziu îl întreb\ moale: - Nu te dor picioarele, ai s\ obose[ti. El ascult\ un moment [oaptele serii, cu mâna stâng\ îi strânse corpul iar cu dreapta îi aduse picioarele mai aproape [i le mângâie încet. Tot încet începu s\-i ridice fusta spre brâu. Se sim]ea înfiorat ca la prima comuniune, iar ea p\rea c\ nu va spune nimic. - Stai cuminte, ia mâna, dac\ nu vrei s\ plec. Plec\m acum! Teo ascult\ inflexiunile vocii destul de hot\râte [i autoritare, remarcând totu[i u[oara ezitate. Dac\ ar fi îndr\znit mai mult opozi]ia ar fi fost mai slab\, dar în concep]ia sa pl\cerea nu putea fi decât reciproc\ iar în caz de re]inere nu voia s\ treac\ mai departe. Oft\ [i l\s\ mâna în jos tr\gându-i rochia peste pulpele ce str\luceau în lumina firav\ a lunii. ~ntr-adev\r îi trebuia o putere de st\pânire ie[it\ din comun dar a[a cum fl\mândului cu pâinea în mân\ îi apare cineva foarte drag [i-i d\ruie[te buc\]ica lui, tot a[a se considera renun]ând la tenta]ia b\rbatului din el. Privir\ fiecare cu gândurile lui la oglinda apei peste care se r\sfrângea ca dou\ lumân\ri lumina a dou\ becuri dintr-un bloc apropiat. Ea îi atrase aten]ia: - Uite, aia din dreapta e[ti tu c\ e[ti mai lung iar cealalt\ sunt eu. Vezi cum tremur\ pe apa curg\toare? Privir\ din nou mai aten]i f\r\ s\ scoat\ un cuvânt. Spa]iul dintre cele dou\ fascicule de lumin\ parc\ se strecura [i între ei. Se ]ineau de mân\, se îmbr\]i[au cu cealalt\ având o senza]ie de insa]ietate [i neîmplinire. - Uite lumina mea s-a stins! O auzise parc\ de undeva de departe cu un fel de team\ în glas. „E iubirea ta, oricum mai scurt\ ca a mea” î[i zise el [i relu\ în [oapt\: - O s\ mor mai devreme! Ploaia de s\rut\ri cu care o acoperi nu-i scoase total din starea de neîmplinit\ a[teptare nici când se desp\r]ir\ c\utându-[i fiecare locul. ,,- Nu mai vreau s\ te aud. E pentru ultima oar\!”

123

Se speriase precum ursul de trosnetul copacilor în timpul unei mari furtuni, ne[tiind unde s\ se refugieze. {tia c\ vina sa principal\ era legat\ de vârst\, de imposibilitatea materializ\rii unor apropieri viabile. {tia c\ orice manifestare a sa era analizat\ cu o severitate excesiv\ de el însu[i. „Chestiunea e foarte simpl\: orice leg\tur\ sentimental\ se împline[te cu cea sexual\. Nu-]i face probleme, orice-ar fi!” Asculta atunci un alt glas care-i striga c\ e caraghios c\-[i face atâtea probleme pentru o posibil\ leg\tur\ cu fiin]a la care sim]ea c\ ]ine cel mai mult pe lume. Se întreba adesea [i o întreba [i pe ea care ar fi putut fi secretul acelei atrac]ii irezistibile, care-l scotea în afara lumii. El era dintre care ascultau cu aten]ie inflexiunile vocilor c\utând nuan]e în orice împrejurare a[a cum urm\rea cu încordare expresia chipurilor reprezentative pe care le întâlnea. {i nu putea trece peste acea not\ de implorare pe care o sim]ea atunci când fata î[i cerea propriul s\u ajutor, ferindu-se de el care ar fi putut fi nest\pânit. O respecta [i o iubea cu toat\ fiin]a sa, se sim]ea sec\tuit de voin]\ [i de for]\ atunci când, înfierbântat, era calmat cu tact smulgându-i-se din sim]uri dorin]a nel\murit\ care dep\[ea dreapta m\sur\. Eforturile îi erau parte r\spl\tite de încrederea total\ a fetei. „Poate, ea prive[te la mine ca la un iubit adev\rat, incert în]eles, poate nu vrea cu adev\rat mai mult decât apropiere de spirit. Dar, e posibil numai atât?” O conduse fr\mântându-[i bra]ele, gol de gânduri [i sim]uri, rugând-o s\ nu dramatizeze încercarea lui de a-i mângâia mai sus pulpele picioarelor. Hot\rârea ei îl deruta, r\t\ci str\zile, nerecunoscând semne obi[nuite. Evenimentele se precipitar\. Tab\ra se muta în Apuseni [i dup\ o zi de neuitat la B\ile Felix, dup\ ce cunoscur\ Beiu[ul, vizitar\ Pe[terea Ur[ilor de la Chi[c\u. Impresii covâr[itoare, informa]ii pe care le absorbeau avizi, mereu l\muriri suplimentare ale lui care mai citise câte ceva. Fata era numai urechi [i suflet. Se acomoda tot mai mult cu el iar cuno[tin]ele lui îi prindeau deosebit de bine. F\cur\ prieteni [i prietene noi [i se ata[aser\ mai ales de un ziarist în concediu, holtei, Nelu Pa[cu b\iat de comitet [i de talent cu care Teo dormea în aceea[i camer\. Seara, Elena [i Eugenia fur\

124

invitate în camera comandan]ilor unde înc\ nu se g\sea decât inginerul. - Pân\ vine Ion, v\ rog s\ scrie]i [i voi impresiile de ast\zi! Prima care-i înmân\ textul fu Eugenia: „M\ gândesc la ziua de azi care nu mi-a pl\cut decât pentru câteva ore, cele de la Pe[ter\. ~n rest, singur\tate, nimeni nu m\ ascult\, nu m\ în]elege, ca întotdeauna. Nu sunt sigur\ dac\ chiar am s\ regret zilele astea... De ce-oi fi venit pe capul dumneavoastr\? Sunte]i foarte obosit, se cunoa[te [i chestia cu plimbatul n-a ]inut. Câteodat\ mi-e mil\ de dumneavoastr\. Nu [tiu de ce. {i totu[i am momente când v-a[ omorî. De exemplu acum v-a[ da 10 somnifere s\ v\ odihni]i bine. Am gândit de multe ori c\ dac\ a[ fi fost mai mare v-a[ fi b\tut tot timpul. ~n]eleg c\ ave]i alt temperament. Sincer\ s\ fiu, la început am fost, cum s\ zic... de dumneavoastr\. Dar n-a ]inut. Am fost o proast\. V\ invidiez tot timpul când explica]i ceva pentru c\ [ti]i prea multe. Nu [tiu de ce nu pl\ce]i unora. ~n]eleg c\ v\ sunt antipatic\ [i poate e mai bine a[a, fiecare cu gustul lui... mai am un secret, pe care-l ]in, nu am ce v\ face...” Scris cu greutate, gândit îndelung, veni [i al Elenei: „Este de mirare c\ în inima mun]ilor, metaforele se pot crea mult mai u[or. Ie[it\ de sub tensiunea revelatoare, am devenit acela[i obi[nuit care încearc\ s\ se desc\tu[eze de timp [i spa]iu. ~ntr-un moment ruinat, metafora a fost mai pu]in roditoare, ascunzând în silueta ei mizeria mea, aceea a muritorului de rând. Dac\ m-am sim]it r\u este numai fiindc\ iubirea a luat un drum gre[it, adunând înspre dânsa p\catele tinere]ii. O colonie a timpului presat de frumos, o colonie a gândurilor de[irate de via]\. ~ntr-adev\r superb\ fericire!... Poate ai vrea s\-]i spun c\ te iubesc? Ei bine, probabil c\ da! Copil obraznic ce e[ti, în sfâr[it mi-a trecut. Acum culc\-te frumu[el [i... visuri pl\cute. Pe curând!” Sosirea prietenului desf\cu vraja. Jucar\ c\r]i pân\ dup\ miezul nop]ii, desf\cur\ o sticl\ cu vin din care fetele nu b\ur\ iar ei

125

abia gustar\, discutar\ despre cele v\zute, despre via]\, exprimau opinii despre opere literare. Când se retraser\ în dormitoarele lor fetele parc\ veneau de la bal.

* * *

Sear\ de mijloc de august secetoas\ [i cald\. Circula]ia slab\ a ma[inilor în ora[ nu pune probleme de lini[te gospodarilor care r\mân din ce în ce mai pu]in pe str\zi. O boare de aer cald coboar\ de-a lungul cursului de ap\ ce str\bate urbea înfiorând frunzele copacilor din parc [i de-a lungul str\zilor. Lumina pu]in\ mascheaz\ mi[c\rile ascunse (mai ales) ale perechilor care se îndreapt\ spre parcul dintre biserici unde nu este nici prea mult\ lumin\ s\ se simt\ descoperi]i, nici prea întuneric s\ le fie fric\, mai ales c\ în ultima perioad\ circulau tot felul de legende despre acte necugetate. Cu toat\ lipsa din ultimele dou\ luni a ploii, în aer st\ruie un miros calm de flori înlocuind miasmele urâte ale canalelor, [i înso]ind [opotul apei nedomolite. De-a lungul str\zii principale, în deplasare, o pereche îmbr\]i[at\ î[i [opte[te cuvinte de al]ii neauzite. Au uitat de tot ce-i înconjoar\ devreme ce nici nu privesc la trec\torii care, curio[i, se mai uit\ la ei. Nu-i ating nici priviri nici gânduri str\ine. Uit\ de ei [i de al]ii. Nu au timp decât s\-[i imagineze cum pot r\mâne mai mult împreun\. Nu-i intereseaz\ ce m\nânc\, de b\ut nu-[i pun probleme, acum vor s\ vad\, s\ aud\ s\ simt\ cât mai mult din splendorile locului, ale Apusenilor, s\-[i încarce sufletul cu frumosul din jur. Nu se pot izola de cei din jur dar exist\ numai ei doi oriunde. Când îi despart câ]iva metri se caut\ cu privirile iar când e întuneric sau aglomera]ie se prind de mân\. Gândurile toate sunt numai pentru cel\lalt. {i nu e de ajuns. Ar vrea s\ stea lipi]i [i de asta nu se poate decât seara când se retrag în lungi plimb\ri pe str\zile lini[tite în timp ce ceilal]i sunt la discotec\. Elena era de-a dreptul într-o stare impersonal\. Tr\ia [i se l\sa total în voia unui sentiment care o încerca cu tot mai mult\

126

putere, acceptat ini]ial într-o joac\ sau nelini[te a vârstei. O descoperea din ce în ce mai serioas\ dup\ ner\bdarea de a-l vedea cât mai des [i mai mult. Se sim]ea tare bine în prezen]a lui, preocupat s\-i dea cât mai multe am\nunte suplimentare ca pentru toat\ lumea - deta[amentul lui - o trata cu fructe, sau dulciuri pe ea [i pe Eugenia de care nu se desp\r]ea decât seara când pleca pentru cele dou\ ore la plimbare. Era asaltat\ de nout\]i [i uneori se sim]ea neînstare s\ le acumuleze pe toate. ~n pe[ter\, p\truns\ de frig, se lipise de el înfiorat\ de c\ldura pe care o degaja parc\ numai pentru ea. Când au vizitat ni[te confec]ioneri de l\zi de zestre, hambare, de covoare a r\mas impresionat\ de varietatea [i soliditatea cuno[tin]elor lui Teo care cu aceast\ ocazie fu solicitat s\ dea un interviu la radio (el accept\ dar f\cu în a[a fel încât s\ vorbeasc\ [i ea). ~n Sta]iunea Stâna de Vale se stropir\ din bel[ug cu ap\ de la Izvorul minunilor dup\ care se retraser\ împreun\ cu alte trei fete printre mun]i [i f\cur\ plaj\ pe fân proasp\t cosit. Nu-[i puneau problema ce gândeau ceilal]i dar se str\duiau s\ salveze aparen]ele. Era c\tre prânz când descoperir\ un teren cu zmeur\ pe o pant\ puternic înclinat\ la poalele c\reia erau brazde de fân uscat. El se întinse, gol pân\ la brâu, pe fân, iar fetele se împr\[tiar\ în zmeuri[. Dup\ câtva timp Elena îi puse un bra] zdrav\n de fân pe spate [i râzând îl c\lc\ pe un picior iar când inginerul mârâi un „d\-]i pace, Elena!” mai arunc\ un alt bra] pe cap. Omul s\ri s-o prind\ dar o ajunse abia în mijlocul lanului unde [i-o aburc\ pe spate ca pe un sac, pref\cându-se c\-i administreaz\ câteva la fund s-o aduc\ la loc. Fu surprins de rezisten]a ce i se opunea [i tocmai când era gata s\ abandoneze fata i se l\s\ moale la piept apropiindu-[i fa]a de a lui. Topit, o purt\ câ]iva metri, dup\ care o l\s\ u[or, u[or, jos [i-i culese câteva zmeure pe care i le înmân\ privind-o lung [i cu drag. Le chemar\ apoi la mas\ [i pe celelalte fete. C\tre sfâr[it trecu un vânz\tor de afine pe care Teo îl acost\: - Nu ne vinzi [i nou\? - Ba, da, c\ tot e cam greu. Cump\r\ câteva kilograme ieftin, iar ca mul]umire îi recomand\ s\ cear\ cel pu]in de dou\ ori pe atât (ceea ce se întâmpl\

127

cu câ]iva zeci de metri mai jos). Au consumat atât cât au putut cu to]ii. Erau negri pe buze, pe din]i, pe mâini iar când deschidea cineva gura îi umflau hohote vesele. Voia bun\ a continuat în tab\r\ iar din afine au avut ca desert dou\ zile. Deplasarea prin R\b\gani, Pomezeu, C\be[ti, Ro[ia le-a prilejuit prezentarea unor instrumente populare specifice zonei, în special vioara cu goarn\, a unor costume populare, a obiceiului Chiraleisa [i a cântecului de ritual „Aleruitul miresei”. ~n alte zile au v\zut cuptoare de ars var [i oale, moara de ap\ de la Ferice, pe[tera Meziad. Teo a lipsit de la Meziad [i aproape tot drumul din pe[ter\ ziaristul a ]inut-o de mân\ Elena ferindu-se doar când el a vrut s-o s\rute, în rest ca [i cum n-ar fi b\gat de seam\. Totu[i la întoarcere nu i-a spus nimic lui Teo. Din nou se sim]ea bine când i se f\ceau avansuri pe care nu [tia sau nu voia s\ le evite sau s\ le anuleze. Zâmbea oarecum stingherit\ poate la gândul c\ prietenul ei de suflet e mult mai vârstnic [i ar fi vrut pe cineva mai tân\r în preajm\ sau poate voia s\ dea impresia c\ între ea [i inginer nu e nimic intim. De fapt intimitatea lor r\mânea în limite absolut curate. Se s\rutau, se îmbr\]i[au, se hârjoneau dar ea reu[ea s\ spun\ acel nu care-l oprea pe b\rbatul din fa]a ei. Pentru el era iar\[i prea frumos, ideal chiar, pentru a altera acele clipe r\mase unice. Doar o dat\ retra[i mai spre marginea ora[ului el fu ceva mai violent ridicându-i fusta [i încercând s-o pip\ie dar ea se zb\tu îndep\rtându-se [i amenin]ând: - Gata, s\ nu te mai v\d! Plec! Cam teatral, dar îngrozit c\ s-ar ]ine de cuvânt el se a[ez\ în genunchi în mijlocul [oselei: - Poate s\ m\ calce [i o ma[in\, nu m\ ridic de aici, dac\ nu m\ ier]i! Cam caraghioas\ situa]ie, inedit\ pentru cei câ]iva bicicli[ti întârzia]i care trecur\ în cele vreo zece minute cât r\mase acolo. Dar când de dup\ cotitur\ î[i f\cu apari]ia fuioarele de lumin\ ale unor faruri fata se sperie [i-l ridic\ de mân\: - Hai s\ mergem! Bine?

128

- Bine, iart\-m\! - Dar s\ nu se mai întâmple. - Te iubesc prea mult s\-]i trec peste voin]\. Totu[i, om sunt. Ploaia cu tunete [i fulgere care veni pe nea[teptate îi f\cu s\ alerge pân\ în apropierea taberei. Dar fata se temea cumplit de fulgere astfel c\ la fiecare str\fulgerare î[i ascundea fa]a la pieptul lui Teo care nu mai [tia cum s-o mângâie, s-o protejeze. Sim]ea c\ s-ar fi aruncat în fa]a oric\rui pericol numai s-o poat\ ap\ra. Se sim]ea puternic [i o sim]ea tremurând [i pentru el în acela[i timp. Ultima zi de tab\r\ însemn\ c\l\toria la exploatarea forestier\ [i p\str\v\rie.

* * *

Dup\ zile c\lduroase un soare blând mângâia gr\dinile [i oamenii ora[ului din Apuseni. Din curtea liceului industrial au zvâcnit gr\bi]i elevi [i profesori ce trebuiau s\ parcurg\ într-un timp record o distan]\ bunicic\ pentru a lua trenule]ul de munte spre a urca la exploatarea forestier\. Gara Fini[ nu era decât la vreo 3 kilometri de ora[, dar tinerilor dornici s\ ajung\ mai repede pe munte li se p\rea c\ drumul nu se mai sfâr[e[te. A[a c\ nu mic\ le-a fost dezam\girea când s-a anun]at c\ trebuie s\ mai a[tepte vreo dou\ ceasuri. ... ~n sfâr[it, garnitura fu tras\ pe linia secundar\ [i se f\cu împ\r]irea pe deta[amente, grupe. Se a[ezar\ spate în spate pe câte o travers\ cu fa]a c\tre laterale, în zumzetul [i febra preg\tirii [i îmbarc\rii. Soarele era destul de sus când se d\du semnalul de plecare. Teo p\r\sise grupul comandan]ilor de deta[amente [i sub motiv c\ vrea s\ stea cu al s\u, lu\ un bidona[ cu ap\, î[i puse saco[a la îndemân\, la picioare [i aranj\ s\ aib\ locul lâng\ Elena. Din nou î[i propunea s\ respecte conven]iile impuse de situa]ie [i a[a se petrecur\ lucrurile. Dar în tot acest r\stimp îi lu\ mâna [i [i-o lipi pe

129

a sa de ea astfel încât tot timpul adic\ trei ore cât a durat urcu[ul au stat lipi]i într-o tensiune interioar\ greu de imaginat. Din când în când ochii i se întorceau calzi c\tre fata care p\rea absent\. ~i admira linia buzelor, o înv\luia cu c\ldur\, îi atr\gea aten]ia asupra peisajului sau a posibilelor pericole. La ciocnirile violente ale vagoanetelor o prindea de umeri s\ nu se rostogolesc\ spre spatele lipsit de suport. De fapt manifesta cea mai atent\ grij\, aproape involuntar [i ma[inal pentru c\ tot la ea se gândea. Când a trebuit s\ împing\ vagoanele a rugat-o s\ r\mân\ sus, sim]indu-se astfel mai folositor. {i o mângâia doar cu vârful unui deget... Pe c\ldura dinspre amiaz\ î[i sim]ea creierul istovit iar mintea îi c\zu grea. Din poiana larg\ în a c\rei latur\ curgea pârâia[ul de munte se înf\]i[a vederii pe muntele de vis-a-vis o stân\, iar c\tre izvor o cresc\torie de p\str\vi. Se a[ezar\ la mas\ dup\ ce au luat dintr-o c\pi]\ câte un bra] de fân [i s-au a[ezat pe el ca s\ stea mai comozi. Teo se sprijini spate în spate de Elena [i-i a[eza pate pe felia de pâine pe care i-o întindea peste um\r. ~i cre[tea inima când vedea c\ se serve[te cu pl\cere zâmbind numai pentru el. La un moment dat ea î[i lu\ seama [i se dep\rt\ spre grupul celorlalte fete [i atunci ca extenuat se întinse pe fân [i în câteva clipe a]ipi. Era cu adev\rat obosit de atâtea nop]i nedormite în întregime, atâta umbl\tur\ [i perpetua emo]ie a apropierii de ea, ea care-[i p\stra farmecul vie]ii prin taina ce-o înv\luia [i atunci când vorbea deslu[it. La un moment dat, dup\ ce alte grupuri ceruser\ voie s\ plece prin apropiere Teo invit\ pe cele dou\ fete înspre cresc\toria de p\str\vi. Se oferi s\ mai mearg\ [i cealalt\ profesoar\ [i ziaristul care-i înso]ea [i invita]ia fu acceptat\ nu cu prea mult\ pl\cere. Se apropiar\ de gardul p\str\v\riei [i descoperir\ o poart\ de rezerv\ pe care inginerul o debloc\ [i p\trunser\ prin col]ul incintei. Verdea]a din jurul bazinelor se continua în parte prin m\tasea broa[tei care le acoperea par]ial. ~n lini[tea din jur se auzeau ]ipete, p\s\ri care pe fondul apei ce în [opot se rev\rsa peste p\str\vii lene[i alc\tuiau ca un fel de „simfonie a prim\verii” de Schumann, muzica divin\ ce încânta sufletele venite s\ soarb\ din eternul naturii.

130

Teo îi conduse pe lâng\ dou\ bazine apoi pe malul celui de al treilea, pe mu[chiul pâslos, gros de câ]iva centimetri, se aplec\ brusc ca pentru flot\ri [i apoi î[i lipi fa]a [i trupul într-un fel de îmbr\]i[are de mul]umire pentru paza mun]ilor, r\coarea ierbii, minunea vie]ii, de care se bucura împreun\ cu Elena care se a[ez\ [i ea t\cut\ al\turi, mângâind stratul r\coros, privind în oglinda lacului ni[te nori alburii care-i f\ceau semne. De sub m\tasea broa[tei r\s\rea la lumin\ în mare vitez\ câte un p\str\v mai m\ricel provocând cercuri imateriale [i distorsionând imaginea norilor. Elena r\mase pe gânduri în]elegând starea aparte a omului de lâng\ ea. Eugenia nu pricepea nimic, iar profesoara se f\cea c\ nu observ\. Se auzi glasul ziaristului: - Hai s\ pescuim p\str\vi! Ambi]ios, vrând s\-i ofere din nou fetei ceva ales [i unic, inginerul se ridic\ [i smulse câte-o palm\ de mu[chi pufos [i ]inând-o cu sine se îndrept\ spre c\su]a paznicului. Acesta nu era acas\, iar nevasta lui [i un fecior în clasa a III-a cam r\zgâiat [i obraznic nu se pierdur\ cu firea nici la rug\min]i nici la tenta]ia banilor. Pa[cu încerc\ s\ fac\ uz de legitima]ie dar nici asta nu merse. Cam f\r\ voia femeii, Teo [i apoi Elena întinser\ undi]a [i capturar\ vreo 5 p\str\vi pe care-i puser\ într-o c\ld\ru[\. Dar nici vorb\ s\ se poat\ în]elege s\-i [i frig\. Dup\ o ciorov\ial\ de o jum\tate de or\, nervos [i nec\jit omul abandon\, mai ales c\ fata se declar\ mul]umit\ fie [i numai c\ a admirat [i mângâiat pe[tii cu solzi verzi - alb\strui pe care trebuia s\-i lase femeii. Ajunser\ la izvorul care avea un fel de groap\ de unde ie[ea apa [i el se aplec\ s\ bea. Era rândul ei s\-l nec\jeasc\ [i de câte ori î[i apropia buzele de oglinda limpede a apei voia s\-i apese cre[tetul. Dup\ câteva încerc\ri neizbutite de care f\ceau mare haz, ea se aplec\ [i-i arunc\ ap\ în obraz cu amândoi pumnii [i îl ud\ bini[or [i pe haine. Pe c\ldura de afar\ apa era prea rece, dar aproape nu sim]eau nimic. Din nou erau doar ei doi. - Am s\ r\cesc, na, dar dac\ vrei tu... {i inginerul î[i afund\ deodat\ capul în apa rece de la munte.

131

Elena r\mase o clip\ descump\nit\. ~l v\zu schimbându-se la fa]\ datorit\ r\corii [i prins de un tremur puternic în urma contactului cu apa. F\r\ ca inginerul s\ aib\ timp s\ schi]eze vreun gest se aplec\ [i ea [i-[i înmuie pletele în limpezimea apei ca într-un frecu[ la baie. Apoi cu apa [iroind din p\r [i cu fa]a îmbujorat\ se uit\ la omul de lâng\ ea mândr\ [i independent\. - Nu, nu El.., c\ ai s\ r\ce[ti, nu... B\rbatul r\mase înlemnit abia articulând expresia cu o fric\ interioar\ amestecat\ de uimire, cu admira]ie imens\ pentru fiin]a aceasta atât de nea[teptat\. Dovada ei de ata[ament îl n\ucise complet. O privea ca pe o zei]\ din alt t\râm. „Nu, nu trebuia, tu Elena, ce m\ fac eu dac\ r\ce[ti” murmur\ [i brusc se hot\r`: î[i scoase maioul [i mai mult îmbr\]i[ând-o îi frec\ de zor p\rul [i pielea capului spre a-i activiza circula]ia. Din nou pielea mâinilor, apoi a fe]elor se atinse într-un fel de miraj pe care-l voiau prelungit. Ceilal]i îi p\r\siser\ de mult iar ei alc\tuiau un monument al iubirii, mi[c\tor, armonizat de priveli[tea minunat\ dimprejur. Au cules apoi izm\ bun\, pentru ceai... P\rul lung, ud, al fetei i s-a rev\rsat în inim\ ca un fluviu de aur, într-o vraj\ unic\ [i clocotitoare cu izbucniri p\tima[e. ~n serile nelini[tite ale urm\toarelor zile cu mâna ei atât de bine potrivit\ în mâna lui, colindau str\zile ora[elor pe deplin ame]i]i [i aerieni.

* * *

Focul de tab\r\ fusese preg\tit cu tot dichisul. Când ajunser\ acolo, într-un cazan mare, era preg\tit\ mâncarea ardeleneasc\ iute, cu cartofi [i sl\nin\ („pongraci”). Pentru profesori era rezervat\ câte o bere, pentru elevi câte un suc. Se împr\[tiar\ repede pe deta[amente. Fripser\ sl\nin\ la focurile rapid întemeiate, Teo le aduse de la masa comandan]ilor câte un p\str\v care schimba gustul sl\ninei

132

arse stins\ cu ceap\. Era înc\ lumin\ când Merianu [i Pa[cu hot\rât\ s\ culeag\ mure de pe malul Cri[ului Negru. Se îndep\rtaser\ vreo 50 de metri când din urma lor veni în picioarele goale [i cu p\rul despletit [i Elena. El, se opri cu fric\ s\ nu se în]epe ea. Au aruncat cu pietre în ap\, au f\cut un fel de dig din câteva mai mari, amintindu-[i de ciurda de bivoli care dormitau într-un prânz în ap\ (la Ro[ia), dup\ care s-au s\turat de mure, au cules [i pentru mai târziu. ~ntre timp începuse dansul dup\ un acordeon [i un taragot, era mare g\l\gie [i voie bun\. De la distan]a care se aflau totul era inedit [i interesant. Ea se sim]ea privit\ cu o oarecare suspiciune de Teo [i se întreba dac\ aflase de încercarea de s\rut a lui Ion. Salva aparen]ele cu mult tact. Când se în\l]\ rugul cel mare privir\ to]i vis\tori, tol\ni]i pe iarb\ bine dispu[i. Jerbele de scântei ce zburau din focul des sg\nciulit d\deau impresia de suprareal. - Hai s\ ne refugiem de aici, zise el strângându-i m=na pe furi[. - Nu. A[ vrea, dar am auzit câteva vorbe care nu mi-au pl\cut, mai bine st\m un pic mai departe [i atât. Inspirat\ idee pentru c\ atunci când comandan]ii au fost chema]i la ordine Teo n-a lipsit iar [u[otelile au încetat. Cu toate c\ au stat împreun\ toat\ seara [i s-au sim]it bine, ca întotdeauna, presim]eau adierea unor pericole imposibil de înl\turat. Desp\r]irea propriu-zis\ de tab\r\ a fost trist\. Se presim]ea sfâr[itul unei decade luminoase dar pân\ atunci drumul lung spre cas\ li s-au p\rut tare scurt. Pentru prima dat\ Elena v\zu capitala dar obosit\ re]inu destul de pu]in. ~n tren avu o criz\ de remu[c\ri pentru comportarea sa liber\ [i-l izgoni departe pe Teo. Se desp\r]ir\ cu zâmbete calde. Din jurnalul Elenei: „Nici frumuse]ea acestei toamne, nici ziua care va veni, nu va reu[i s\ m\ fac\ s\ uit castelul de iluzii [i de vise ce l-am creat într-o clip\ de încordare [i r\gaz din frumuse]ea sufletelor noastre. ~n el vom descoperi mai târziu amintirea serilor de var\ în care am topit

133

iubire, pe care numai noi îl vom putea `n]elege, iar peste timp nu vor r\mâne decât cuvintele, ele vor putea readuce pentru o clip\ vremile trecute. P\[ind pe c\r\rile singuratice ale muntelui, în imensa t\cere ce ne înconjoar\ - îmi aminteau de bucuriile t=rzii ale copil\riei - înfloresc din cuvinte l\sând s\-mi luceasc\ ochii mai vii decât oricare lumin\. ~n aceste locuri natura a pus un amestec de prea mult verde curat, dar mai ales mai mult suflet [i d\ruire. Str\jile ]uguiate ale brazilor, cascadele înalte, înm\rmurite într-o mi[care de cristal, cu lacrima pur\ a izvorului care-mi [optea neîncetat s\ pornesc spre o alt\ via]\, cu tine... Mi se pare c\ m-am trezit din mor]i. Dintr-o moarte lung\ sem\n=nd cu un vis, cu un basm, cu un joc. La `nceput parc\ am fost legat\ la ochi, cu bra]ele [i sufletul `nc\tu[ate de un lan] `n aparen]\ dar deosebit de trainic. B\tând spasmodic din aripi m-am pomenit dincolo, într-un climat deopotriv\ auster [i dulce. M\ aflam pe piscurile celor pu]ini, îndr\gostit\: - ~l iube[ti? M\ `ntreb\ cineva. - Da, r\spund vr\jit\ printr-un zâmbet în care se topesc toate bucuriile lumii. Mi-e tare drag... - Mai ai ochi? - Ba, da; dar îl v\d numai pe el. - {i î]i ajunge? - Da, îmi ajunge, bag de seam\ uimit\. - {i cu ce vezi cerul, copacii? - Cu ochii lui! - Cu ce sim]i z\pada, cum [tii cât de proasp\t\ e, [i de e rece? - Cu mâna lui! - {i când ]i-e sete, ce faci? - ~l s\rut! - {i când vrei s\-]i înmoi buzele în ap\ limpede, bun\? - Apa o simt pe buzele lui. - Nu-]i place s\ p\[e[ti singur\, s\ sim]i iarba sau asfaltul, viu, sub pa[ii t\i? - ~i simt um\rul al\turi [i lipit\ toat\ de el m\ simt leg\nat\...

134

- Dar oamenii de pe strad\? - Umbrele trec pe lâng\ noi! El nu [tie c\-l v\d numai pe el! - Dar, bine, de ce? - Fiindc\ mi-i drag. - De ce tocmai el? - A[a s-a întâmplat. ~ntr-o zi, nu [tiu cum, parc\ s-a r\spândit în fiin]a mea întreag\ o mireasm\ îmb\t\toare [i dulce cu numele lui care mi se plimba prin minte, pe buze, în suflet. Nu [tiu cum s-a întâmplat, poate c\ [tie el, el [tie tot. - {i tu ce zici? - ~l iubesc, îl a[tept... - {i când vine...? - M\ odihnesc în bra]ele lui, pentru c\ e istovitor s\ a[tep]i. - Atunci e[ti nefericit\? - Nu! Fiindc\ oricum vine... el strânge c\ldura soarelui, eu o culeg din zâmbetul lui, via]a mea o continu\ pe a lui cum el îmi completeaz\ pân\ [i lipsurile. Am adoptat culoarea cristinie [i tr\im cu frumosul tot mai ales c\ un suflet se contope[te cu cel\lalt. Suntem unul!...” „... da, culoarea cristinie e cea a fericirii, incon[tiente poate, dar a noastr\, acum, aici. Sper\m s\ nu fie a speran]elor de[arte cu toate c\ exist\ o lume care nu ne poate decât condamna. Pân\ acum timpul [i norocul au fost de partea noastr\. Dar când lumea va afla, când trebuie s\ iau o hot\râre mare? El spune c\ ar pleca oriunde cu mine, l\sând tot. Pot eu fi la fel de hot\rât\? Oare ce-o s\ se întâmple cu noi? M\ va l\sa s\ suf\r, îmi va p\sa de suferin]ele lui când cei din jur vor s\ri violenta]i de pasul nostru? Vom putea rezista? ~nfior\toare pr\pastie cum s\ te trec?...” Era înc\ sub impresia puternic\ a zilelor minunate când se aflase sub imperiul unor întâmpl\ri mereu nea[teptate [i mereu frumoase visând împreun\ cu Teo. Cu adev\rat încercase s\ nu se gândeasc\ la nici un fel de urm\ri pentru aceast\ d\ruire a sentimentelor. Dormea de câteva zile bine [i se hr\nea substan]ial sub obl\duirea dulce a bunic\i. P\rin]ii fiind pleca]i în sta]iune n-o înso]ea nici o grij\ a[a c\-[i putea permite s\-[i aranjeze ea timpul.

135

R\m\sese în]eleas\ cu el ca imediat ce poate s\-l sune la telefon [i s\ se întâlneasc\. Parc\ sim]ea ceva ales pentru el acum când observase câte eforturi, ce energie [i ce sume considerabile cheltuise pentru a-i asigura ei [i colegei sale un sejur cât mai pl\cut. N-o l\sa s\ cheltuiasc\ nici un ban, spunând c\ aceasta e pl\cerea lui. ~n sinea ei ar fi vrut s\-i fie recunosc\toare [i uneori îl s\ruta sincer pentru asta. Mai ales c\ el nu încercase niciodat\ s\ fie brutal sau senzual cu ea, ceva ce dovedea delicate]ea [i pentru protejarea sentimentelor frumoase. Fiind sâmb\t\ dup\ amiaz\ î[i puse mai întâi apa la înc\lzit pentru a-[i sp\la p\rul apoi încerc\ s\ citeasc\ ceva. Spre sear\, pe nea[teptate, ap\ru Dana care o invit\ la discotec\. La început refuz\, hot\rât\ s\ se gândeasc\ numai la Teo. ~i d\du chiar un telefon spunându-i ca s-o a[tepte duminic\ diminea]a. ~n vocea lui sim]ea vibra]ia aceea cunoscut\ ca în momentele de intimitate. N-avu timp s\ pun\ bine receptorul în furc\ [i reap\ru Dana înso]it\ de doi cons\teni. - Hai, tu, Elena, ce faci. Uite e aproape seara [i tu nu te îmbraci. Te pomene[ti c\... - Dana, nu vreau s\ ies nic\ieri, mai ales azi. M\ simt obosit\. - Te pomene[ti c\ te c\lug\re[ti! Las\ tu... Privirea Elenei c\zu pe unul dintre cei doi tineri, cel\lalt decât prietenul colegei sale. Cu p\rul lins [i dat într-o parte, cu o c\rare frumoas\, gâtul puternic, înalt, îi f\cu o impresie bun\. Aproape c\ nu-i re]inu tr\s\turile fe]ei. Dintr-odat\ se hot\r`: - Hai c\ merg, cine-i \sta? - Cum, tu nu-l cuno[ti pe Cornu]\, \la fotbalistul de la „Victoria” noastr\? ~n câteva minute ie[ir\ de man\ din cas\ [i parcurser\ aleea din fa]a ei. ~n strad\ se întâlnir\ cu cei doi [i cum nici unul nu spunea nimic, Elena se v\zu nevoit\ s\ zic\: - Bun\. Aproape pe nea[teptate se trezi al\turi de tân\rul care f\r\ prea multe fasoane întinse mâna [i-i cuprinse spatele. Dup\ o clip\, destul ca el s\ priceap\ c\ poate îndr\zni se îndep\rt\ u[or zâmbind

136

stingherit\ în întuneric. De[i era hot\rât\ s\ nu se mai lase atins\ de vreun b\iat nu-l apostrof\. I se adres\ fetei din fa]\: - Ce se mai aude pe aici, Dana? ~i r\spunse tân\rul, a c\rui voce abia cum o auzi, f\r\ s-o impresioneze spunându-i c\ nu-s prea multe nout\]i, c\ de ce a lipsit ea atâta. ~n sal\, dup\ ce el pl\ti biletul de intrare, v\zu numero[i ochi care o priveau cu insisten]\, mai ales ale fl\c\ilor dintre care unii se întorceau mereu spre ea. Cum nu mai primi alte invita]ii la dans aproape tot timpul fu partenera noului venit. Chiar începea s\-i plac\ cum [tie s-o apropie, figurile pe care le f\cea, mai ales cele de break-dance [i se sim]ea bine. Uitase de promisiunea de a se gândi la Teo. Era aproape ora 23:00 când dup\ câteva strângeri de mân\ în iure[ul dansului ie[ir\ împreun\, s\ ia aer. - Hai s\ facem câ]iva pa[i, [opti el. - Dar nu prea departe, accept\ ea. P\[ea încet, t\când, transpira]i de efort [i oarecum transporta]i de pl\cere. Din sal\ se auzi ritmul îndr\cit al unei melodii engleze[ti. Dup\ vreo 30 de metri, în dreptul unei alei cu arbu[ti ea vru s\ se întoarc\ înapoi dar el îi puse mâna pe umeri încercând s-o s\rute. Dându-[i seama c\ nu-i poate opune vreo rezisten]\ a[tept\ s\rutul dar în secundele urm\toare înghe]\ când se sim]i luat\ în bra]e iar apoi pumnul lui îi desf\cu lacom picioarele. Din sala de dans unde intraser\ to]i r\zb\teau sunete stridente. Con[tient\ c\ e pierdut\ aproape nu schi]\ nici un gest de împotrivire, slabele sunete de protest [i le în\bu[ea singur\ s\ nu fie auzit\ de cineva, paralizat\ de l\comia [i vigoarea b\rbatului tân\r.

* * *

Telefonul de duminic\ îl anun]\ pe Teo c\ s-a întâmplat „ceva grav, foarte grav” dar când se întâlnir\ la câteva zile, ea, înc\ cu cearc\ne la ochi p\rea a fi bolnav\.

137

- Ei, ce s-a întâmplat, spune-mi dragostea mea scump\, de ce e[ti a[a obosit\, ce-a fost a[a grav de n-ai putut s\-mi spui. - Am avut o criz\ de tetanie [i am dormit o noapte la dispensar... {i începu s\-i în[ire o poveste de adormit copiii, care culmea, se prinse. El deveni mai tandru [i mai preocupat de ea. O servi cu dulciuri apoi se urc\ în ma[in\ refugiindu-se într-un col] de p\dure. Era o vreme noroas\ din care r\zb\tea soarele [i în roua dimine]ii p\[eau de mân\ fiecare cu o alt\ stare de spirit, nepriceput\ îns\ de cel\lalt. El se purta exaltat. O purt\ în bra]e, o s\rut\ lacom, o mângâie, se minun\, se aplec\ s\-i s\rute genunchii. Se a[ez\ pe iarb\ dup\ ce el î[i a[ternu haina. Lini[te [i verdea]\, vedere înspre ora[ de rar\ m\re]ie. Privir\ câteva minute dup\ care el o înl\n]ui din nou s\rutând-o fierbinte. La un moment dat îi ridic\ pu]in fusta încercând s\ urce mai sus. - Stai cuminte, altfel plec. Am venit cu tine pentru ca s\ m\ simt bine. Ah, abia acum respir aerul de puritate. Din nou ascult\tor, Teo îi a[ez\ fusta, îndurerat în sinea lui c\ din nou e refuzat. Totu[i asprimea ei îi plant\ în inim\ un spin al îndoielii: dac\, de fapt tot un alt b\rbat a surprins-o, tocmai când el o a[tepta mai avid? {tia foarte bine c\ ar fi putut fi [i el „b\rbat tare” dar o iubea prea mult s\ poat\ trece peste dorin]ele ei, mai mult sau mai pu]in ghicite. ~[i aduce aminte de o vorb\ din copil\rie [i-[i zise c\ e [i el acum, tot un prost în zi de Pa[ti.

* * *

~l h\r]uia un dor imens. La ora devenit\ obi[nuit\ o visa mereu senin\, mirat\ [i întreb\toare, imagine cu care-[i mângâia sufletul din ce în ce mai chinuit. Apoi de diminea]\ pân\ seara dorea s-o vad\ aevea, î[i p\stra v\zul mereu treaz pentru a o descoperi în tumultul str\zii. Era în perioada de finalizare a unei inven]ii astfel c\ timpul îi era foarte serios dr\muit. Cu toate acestea î[i g\sea destule

138

momente când î[i l\sa slobode gândurile, c\zând într-un fel de reverie temporar\ din care se smulgea cu greu. De fapt existen]a sa devenea o permanent\ lupt\ cu umbrele. Umbrele diverselor gesturi [i înf\]i[\ri ale fetei pe care o urm\rea cu îndârjire, cu speran]\ [i cu o nesfâr[it\ decep]ie. Aceasta din urm\ [i-o atribuia sie[i, el care se credea un norocos chiar [i în aceste momente când f\r\ speran]e iubea cu disperarea din urm\. Pe m\sur\ ce zilele treceau sentimentele luminoase i se mototoleau în urma unei supreme for]e care-i destr\ma gândurile [i paraliza ac]iunile. Se gândea adesea c\ tocmai acum, avea nevoie ,cea mai mare nevoie de sine, deci de luciditate [i c\ eforturile intelectuale de pân\ acum trebuiau cât mai devreme concretizate. ~n birou r\mânea ore întregi în contemplarea unei hârtii în care descifra ochii mereu mira]i [i întreb\tori, aceia care-l opreau de fiecare dat\ mai mult decât orice gest. Imaginea ultim\ cu cearc\nele mari [i u[or vine]ii încadrate de o paloare neobi[nuit\, accentuând o fr\mântare interioar\ grav\ nu-i disp\rea din fa]\ multe minute. Ca în secven]e cinematografice î[i mângâia prezentul cu frânturi de vorbe sau cu gesturi dintre cele mai delicate în care descifra o existen]\ [i pentru sine a celei divinizate. Acesta ar fi fost termenul potrivit: o diviniza. Din cauza aceasta [i gesturile sale p\reau lipsite de feminitate exprimând dorin]a de ocrotire, de protejare a existen]ei celeilalte. O privise lung, lung, în timp ce ea stângace [i sfioas\ f\cuse câ]iva pa[i în fa]a sa, observând cu acea c\ldur\ intim\ p\rul ei castaniu, f\r\ artificii de mod\, bluza albastr\ ce-i c\dea cam larg\ pe talie, fusta încre]it\ ce ascundea trunchiul osos cu [oldurile ceva mai proeminente dar exprimând sfiiciunea vârstei [i a începutului de feminitate con[tient\ iar picioarele drepte, albe [i delicate aveau, parc\ imprimate, pe partea dind\r\t vene alb\strui care le d\dea aparen]\ de irealitate. „Ce p\cat c\ va face varice devreme, atât cât e ea de frumoas\ ar merita s\ tr\iasc\ a[a o sut\ de ani”. ~[i aminti din nou vorbele prietenului s\u, ziaristul: „nu-i prea frumoas\ feti[oara asta dar are pe vino-ncoace”. De fapt nu-[i punea nici un moment problema frumuse]ii exterioare, intuise marile ei disponibilit\]i suflete[ti [i tocmai în fa]a acestora se închina sim]indu-se când un

139

ales al soartei când un nedrept\]it al ei. Posibilitatea alegerii îi sc\pa [i el era un alerg\tor permanent între dou\ extreme. Perioada de timp, oricât de mic\, în care n-o vedea i se p\rea o lovitur\ în interior exprimând acele explozii din timpul erup]iei propriu-zise. Era ca într-o permanent\ leg\nare într-o realitate nou f\urit\, aurit\ pe din\untru, plumbuit\ pe dinafar\. {tia precis c\ vor urma lovituri dup\ lovituri dar eul s\u refuza s\ înl\ture fie [i pentru o clip\, acel alter-ego pe care îl reprezenta ea. - Tu chiar ]ii la mine? ~ndr\znesc, s\ îndr\znesc s\ cred c\ [i tu m\ iube[ti? O întrebase tremur\tor [i tremurând, cu ochii v\paie în ochii ei, pe care nu [i-i ascundea ca de obicei. ~n treac\t î[i zicea c\ orice îndr\gostit vrea s\ citeasc\ totul în ochii iubitei, dar apoi se dovede[te analfabet. ~n acele momente intuia tragismul situa]iei în care se zb\tea într-o speran]\ absolut irealizabil\. - Nu [tiu de ce m\ întrebi. Cea mai bun\ dovad\ e c\ sunt aici cu tine. De fapt, încerc s\ nu m\ gândesc („oricum nici eu nu reac]ionez destul”), am venit s\ te completez! - {i totu[i, nu-i bine s\ te joci cu dragostea care te poate face neom. Ploaia de s\rut\ri, îmbr\]i[\rile aproape s\lbatice dar mereu caste subliniau de fapt acelea[i sentimente. Be]ia sim]urilor pe care o sim]eau apropiindu-se unul de altul, nu ajungea îns\ pân\ la dezl\n]uire total\, iresponsabil\. I se p\rea c\ r\mâneau mereu cura]i atât în sinea lor cât [i în realitatea exterioar\. Amalgamul dorin]elor se limpezea totdeauna la por]ile albastre ale existen]ei senine. ~[i sim]ea sfâr[eala în m\dulare ca rezultat al stimulului provenit din dorin]a de via]\. Sfâr[eala asta se accentua cu cât timpul de la ultima întrevedere era mai lung [i se asocia cel mai des cu durerea de stomac. Ieri avuse convingerea cam nel\murit\ c\ e c\utat [i c\ o va întâlni de[i [tia c\ e departe de ora[. Dar nici o secund\, ca atunci pe munte nu l-a p\r\sit senza]ia prezen]ei ei. Toate încerc\rile de a o g\si la telefon au fost infructuoase. Era prea mult\ lume în jurul unei mari iubiri; [i cum aceasta este proverbial însingurat\ eforturile de a

140

o scoate în afara lumii r\mâneau doar ca atare. {i ieri ca [i ast\zi o surescitare deosebit\ puse st\pânire pe el. „Ast\zi trebuie s-o v\d! Trebuie! Trebuie!” Deodat\ lu\ o hot\râre nea[teptat\. Ie[i cam vijelios din birou, l\sând [i u[ile deschise iar în strad\ f\cu semn primului taxi. {oferul, care nu-l cuno[tea, îl cercet\ întreb\tor dintr-o deformare profesional\. - Tot înainte! Deviza pionierilor i se p\rea cea mai nimerit\. Apoi numai cu gesturi, f\r\ un cuvânt îl purt\ pre] de 10 minute pân\ prin dreptul casei ei. Avea la dispozi]ie, din goana ma[inii o secund\ s-o vad\. ~nainte de a ajunge înc\ aproape se uit\ la ceasul electronic: 10, 19’, 36”. Apoi tem\tor î[i roti încet capul spre stânga, pe m\sur\ ce autoturismul rula cu peste 60 km/h. O v\zu! ~n vântul din afar\, în acea secund\, î[i umplu ochii [i sufletul cu f\ptura ei scump\. Dintr-atâtea secunde ale zilei, dintr-atâtea posibilit\]i, iat-o pe cea mai fericit\. Din nou ea îi completa existen]a atunci când trebuia: se îndrepta dinspre buc\t\rie spre casa mare, scuturându-[i fruntea în vântul rece, prea rece pentru aceast\ perioad\, oarecum aplecat\ în fa]\, îmbr\cat\ în flanel de mohair bleu [i cu fa]a întoars\ spre ma[ina care asemeni multora trecea prin fa]a locuin]ei... „Ar fi interesant ce po]i gândi, acum, dragostea mea scump\, a[ vrea s\-]i spun din nou cât...” Taxiul î[i încetini viteza cedând trecerea unui camion greu iar [oferul întreb\ din nou din ochi. - La uzin\! Când, f\r\ s\ întrebe, [oferul primea banii pentru curs\ murmur\: - Ce tr\snit, s\ pl\teasc\ atât numai pentru o plimbare! Pentru Teo îns\ por]ia din acest elixir al existen]ei însemna mai mult decât orice valoare imediat\. Poate o pur\ întâmplare, poate o chemare tainic\ dintre cele dou\ suflete care se caut\, poate acel ceva care ar fi fost telepatie sau un fel de magnetism f\cuse ca din nou cei doi s\ se vad\ exact când fiec\ruia îi era mai dor de cel\lalt.

141

„Poate numai mie...” îngân\ inginerul a[ezându-se tot a[a de fr\mântat pe scaun ca [i atunci când ie[ise. Totul ar putea fi în ordine, dar teama nu-l p\r\sea: în ultimele zile îl torturase gândul c\ Elena era din nou bolnav\, avea oarecari semne în privin]a asta, iar el se sim]ea neputincios s-o ajute. Nici m\car nu [tia ce-i cu ea, n-avea cum s\ afle, zvâcnirea din interior spunea c\ e-n normal. Dar dispozi]ia sa de munc\ era cu totul alta. O secund\ fusese de ajuns s\-i modeleze profilul fetei v\zut\ acum ca un monument durabil al iubirii. A[ternu o „rug\ciune pentru sufletul meu” cam a[a: Iubirea noastr\ care ne e[ti pân\ la ceruri/ Sfin]easc\-se precum e de sfânt numele t\u/ Când ea î[i scald\ sufletul în cel al meu,/ Vie puterea ta, de a d\rui iluzii [i fericire între iubi]ii de pe tot p\mântul./ Fac\-se voia acelor nebuni vis\tori,/ A[a cum vreau [i eu cu dragul meu de suflet/ {i d\-ne nou\ împ\timi]ilor cu aspira]ii/ Precum pâinea cea de toate zilele, puterea de a o p\stra frumoas\./ {i izb\ve[te-ne de gânduri ce cutremur\/ M\car în anul de fericiri promise/ Amin! ~n genunchi m\ aplec în fa]a ta/ Icoan\-minune, otrav\ dulce [i bun\, Amin!” apoi compuse câteva versuri fredonând o melodie: M\ rog de tine frumos ca gândul, iubirea mea: Dac\ p\strezi ceva din ceea ce sim]eam cândva, S\ fii frumoas\ [i s\-l ier]i pe cel p\gân Ce sunt, cu toat\ dragostea al t\u… nebun! [i încheie în proz\: te mai rog s\ vezi la robul t\u de suflet nu ca la un obiect de experien]\. S\ nu-i mai cau]i petele din soare [i s\ [tergi cu un s\rut tot ce ar fi putut fi mai r\u. Te implor nu ucide ce-ai crescut sub impulsul minunii pe care o reprezin]i. {i multe te rog, dar dac\ sufletul t\u s-a golit, schimb\ sensul rugii. Cu dragoste/ T.

* * *

De dou\ zile furtuna s-a n\pustit furioas\ asupra copacilor, oamenilor, animalelor l\sând s\ cad\ stropii m\run]i ai unei ploi lungi de toamn\. Rafalele de vânt î[i g\sesc ecoul cel mai direct în

142

sufletele fiin]elor îndr\gostite, solare prin îns\[i apartenen]a lor. Nevoi]i ca [i p\s\rile lumii s\ se retrag\ înspre s\la[urile lor, vis\torii r\mân în perimetre cunoscute, cu gândurile aiurea, cu privirile inexpresive, cu urechea a]intit\ la telefon sau la fluierul po[ta[ului dornici s\ vad\ mai repede îmbun\t\]it\ vremea care li se pare nebun\. Oricum [i în orice stadiu-anotimp al vie]ii ar fi omul înr\ut\]irea previzibil\ dar mereu brusc\ a vremii la început de septembrie determin\ un moment de autoanaliz\ [i introspec]ie mai mult sau mai pu]in con[tient\. Este timpul, cel care-l oblig\ pe om s\ se gândeasc\ la ce urmeaz\, a[a cum de Anul Nou trebuie s\ existe momentul de bilan] dup\ o perioad\ a vie]ii. {i tot el dicteaz\ comanda c\m\rilor cu tot felul de borcane, ori r\spunsurile la întreb\rile legate de aprovizionarea casei [i animalelor. Cea mai presant\ întrebare pentru Elena era legat\ de apropiata deschidere a anului [colar pe care o a[tepta cu destul\ indiferen]\ dar care-i deschidea o alt\ perspectiv\ a planurilor. Nu era îndeajuns de atent\ nici în f\urirea acestora fiind confundat\ mai mult în lectur\ [i în micile mizerii ale gospod\riei complexe: solarul, ang\riile de curte, sp\latul rufelor, masa pentru ceilal]i. Se trezea înspre sear\ c\ a citit, destul de pu]in, c\ este foarte obosit\ dar c\ în urma ei nu se cunoa[te nimic, de[i a robotit toat\ ziua. „Hai c\ plâng puii!” o trezea tat\l, în care ar fi dat bucuroas\ cu perna pentru figura lui hâtr\. Nu avea cum s\ nu fie o bun\ gospodin\, dar asta îi r\pea prea mult din timpul necesar pentru preg\tirea corespunz\toare a admiterii la facultate. {i ar fi vrut s\ stea orele cele mai multe ale zilei în fa]a raftului de c\r]i, în preajma personajelor de-acum cunoscute. Din ce în ce mai mult pricepea din operele critice pe care le consulta. I se p\rea c\-l în]elege foarte bine pe G. C\linescu a c\rui „Istorie a literaturii române de la origini [i pân\ în prezent” o fascina prin dimensiuni [i prin excep]ionala capacitate de asociere. Dup\ fiecare pagin\ i se deschidea o alt\ viziune. ~i putea forma o alt\ p\rere. ~[i d\dea cu disperare seama c\ nu [tie atât de multe... „Când le mai prind eu pe toate? Cine m\ mai poate ajuta? Teo mi-a promis

143

tot ajutorul, dar cât poate [i el?! Ce bine-ar fi s\ am mai mult timp s\ r\mân cu mine mai mult. {i... cu el”. Fata î[i d\dea seama c\ în momentele cele mai pl\cute sim]ea prezen]a omului în tot ce înconjoar\ [i mai ales în înv\]\tura înainta[ilor pe care o sorbea cu nesa]. Se sim]ea încurajat\ în demersul ei [tiind c\ ceea ce nu pricepe pentru moment poate discuta pe îndelete dup\ aceea, dezvolta idei noi, variante, alte aspecte. Tot la masa de lucru avea senza]ia deplinei libert\]i f\r\ ca mintea ei s-o ia prea mult razna, se putea controla foarte bine, avea minute bune pe care le d\ruia celui departe acum, apoi se concentra [i r\mânea numai în lumea personajelor literare uitând de to]i. El mai revenea uneori, sco]ând-o parc\ dintre acestea, dar se estompa, disp\rând pentru un timp când revenea într-o postur\ autoritar\ îndemnând-o la „efort intelectual”. Avea astfel o lume în care se mi[ca bine, care-i între]inea moralul [i-i d\dea siguran]\ în tot ceea ce întreprindea. Acum în rafalele de vânt parc\-i sim]ea prezen]a mai puternic\. Singur\ [i tare, ar fi vrut s\ schimbe cel pu]in o vorb\ cu el. ~ncerc\ s\-i comunice prin telepatie ceva (credea c\ poate) dar [tia foarte bine c\ nu-l poate auzi a[a c\ încerc\ s\-[i a[tearn\ gândurile ca într-o convorbire în care doar inima s\ vorbeasc\. „O zi ploioas\ dar frumoas\. Cerul, ca o mare învolburat\ aplauda sonor timpul t\cut. Copacii se încovoiau gra]ios voind s\ s\rute p\mântul umed de frumuse]e. Câ]iva puie]i de salcâm se zb\teau într-un ritm alert încercând parc\ s\ se smulg\ din lume, din neîn]elesul ei. Fiecare pic\tur\ de ap\ î[i g\sea ecoul într-un suflet împov\rat de iubire, iar din distilarea gândurilor se ridicau lacrimile. Dac-ai fi aici! Mi-e dor de tine, de tine. M\ întreb dac\ tu m\ iube[ti, dac\ te gânde[ti la mine sau deja e[ti al\turi de altcineva. A[ vrea s\ nu m\ intereseze ultimul aspect al vie]ii tale dar tu nu e[ti altceva decât sufletul meu, ajuns la o etap\ superioar\. Ceea ce m\ consoleaz\ este îns\[i amintirea unor zile de adev\rat\ dragoste. M\car acestea s\ te fac\ s\ nu m\ pedepse[ti prea crud. Suntem departe [i totu[i prea aproape. Te simt, te respir... tr\iesc pentru tine. Numai o mân\ s\ întind [i am s\ g\sesc umbra ta care m-a urm\rit mereu. Simt c\ nu pot tr\i f\r\ tine. Ce vraj\ ai legat de sufletul meu

144

încât s\ nu pot f\r\ a m\ gândi neîncetat la noi. Nop]ile nu-mi sunt altceva decât minute de întâlniri, de [oapte... ~ncerc s\ m\ exilez din realitate, de revederi [i afl\ c\ nu mi-e u[or. Dac\ ne-am vedea în fiece zi a[ suferi mai mult. Poate ai s\ crezi c\ nu te mai vreau, de am refuzat ultima întâlnire dar... pe cuvânt c\ mi-e foarte greu...” Dintr-odat\ ap\ru fratele cel mic [i-i fur\ hârtia de sub stilou [i oricât se str\dui s-o recapete nu reu[i. Brusc se l\s\ s\ cad\ sl\bit\ [i f\r\ voin]\ pe patul de lâng\ fereastr\ indiferent\ la ce va urma. Asista la lectura mut\ a propriei scrisori, l\sând la voia întâmpl\rii tot ce poate urma. Era [i a[a sleit\ de atâta a[teptare [i atâta patim\. Adineaori ar fi fost în stare s\ alerge pân\ în strad\ s\-l a[tepte iar acum îi era totul indiferent. „~n definitiv de ce atâtea gânduri pentru el, când eu am de înv\]at, trebuie s\-mi f\uresc un viitor [i apoi s\ m\ îndr\gostesc! Ce, n-am timp?” Din suma unor astfel de gânduri nu rezulta nici un fel de importan]\ pentru scrisoarea pe care fratele mirat [i contrariat o citea. Nici n-a realizat prea bine c\ a disp\rut cu ea alergând la m\mica. Era în starea în care omul nu mai schi]eaz\ nimic în leg\tur\ cu propria sa ap\rare. Oboseal\, a[teptare, sl\biciune fizic\, incon[tien]\ a gândurilor, renun]are [i parc\ o dorin]\ de a disp\rea cu totul se amestecau într-o mole[eal\ greu de explicat; parc\ ni[te ochi invizibili au hipnotizat-o [i sim]urile ei nu mai puteau reac]iona în nici un fel. Un soi de somnolen]\ î[i f\cu sim]it\ prezen]a [i fata r\mase mirat\ de lipsa ei de voin]\ ca [i de absen]a impulsului vie]ii pe care-l a[tepta, pe care l-a sim]it întotdeauna. Era ca [i când luându-i-se scrisoarea l-a luat pe Teo. {i luându-i cineva pe acesta i-a r\pit dorin]a de via]\. Urm\ îns\ o adev\rat\ tragedie. Mai întâi sosi alarmat\ mama, fluturând nemul]umit\ foaia [i încercând s\ afle cui poate expedia ea o asemenea misiv\. - Dar tu, Elena, e[ti fat\ mare, cum po]i scrie cuiva a[a ceva! Chiar dac\ iube[ti pe cineva, ca fat\, nu trebuie nicicum s\ recuno[ti, dar s\ scrii asta! Nici o femeie nu trebuie s\...

145

A[tepta în stare de semicon[tien]\ s\ treac\ [i acest val. O enerva cumplit considera]ia c\ e mare [i înc\ naiv\, ea care de fiecare dat\ a f\cut cam ce-a vrut, pornind de la însu[irea responsabilit\]ilor sale. {tia c\ nu e destul de stabil\ în sentimente dar bruma ei de personalitate se revolta împotriva tutel\rii m\runte. Seara veni momentul cel mai greu. ~ncuno[tiin]at, tat\l, cu o min\ sever\ o lu\ la întreb\ri, promi]ându-i din priviri o b\taie zdrav\n\. „Hm, b\taie la 17 ani!” - Cui ai scris a[a frumos, fat\-h\i? A[teptat\ [i în acela[i timp nou\, întrebarea nu-i provoc\ nici o emo]ie în starea sa sufleteasc\ neintervenind nimic. Sim]ea c\ via]a trece a[a, f\r\ zgomot [i f\r\ importan]\ pe lâng\ ea, pe lâng\ ceilal]i [i ea privea cu indiferen]\. R\spunse cât se poate de natural, de[i to]i se a[teptau s\ tac\ precum în cazul confrunt\rii cu mama: - Nu [ti]i c\ eu scriu, c\ scriu o carte? N-a]i aflat de rezultatele mele de pân\ acum? Ce poate fi asta decât o încercare scurt\? Desigur r\spunsul nu fu socotit mul]umitor [i plouau amenin]\rile de tot felul. Avantajul a fost c\ s-a discutat calm [i f\r\ enerv\ri crescânde. Ea a ascultat f\r\ s\ scoat\ un cuvânt, gândindu-se cât de împr\[tiat\ este [i c\, de fapt, de peste un an se simte mereu fericit\ când gândul i se opre[te la o anumit\ persoan\. Nici p\rin]ii [i nici fratele nu-i sunt a[a de apropia]i ca cel care cu sau f\r\ voia lui i-a captat gândurile [i sentimentele. Via]a nu-i oferea îns\ numai flori. Trecur\ câteva s\pt\mâni, r\stimp în care-[i s\rb\tori fastuos ziua de na[tere, mai particip\ la câteva distrac]ii [i aproape, p\rea, s\ fi uitat de Teo ale c\rui gânduri o luaser\ prea mult razna. Cu toat\ interdic]ia într-o zi primi un telefon de la acesta, la care r\mase cam indiferent\. Veni ascult\toare la întâlnirea din parc. P\rea numai ceva mai îngândurat\, strângându-[i cu dreapta mapa primit\ cadou de la Teo cu cele câteva caiete de [coal\ iar cu mâna stâng\ balansând o pung\ galben\ din plastic, cu cele câteva nimicuri. Cine ar fi v\zut-o, în afar\ de paloarea ceva mai accentuat\ a fe]ei n-ar fi observat mai

146

nimic, p\rând doar mai adâncit\ în gânduri decât era. ~n uniforma-i de liceean\, cu demi-sacou bicolor (gri [i alb înflorat), p\rea mai zvelt\ decât rezulta în urma kilogramelor în plus din ultima perioad\ de timp. P\[ea atent\ pe asfaltul neted ca [i cum ar fi ocolit cu grij\ denivel\rile de pe un drum. Dormise ceva mai mult decât de obicei reu[ind s\ ajung\ la [coal\ abia cu pu]ine clipe înainte s\ intre profesorul. Colegii o priviser\ pu]in uimi]i dar faptul nu stârni nici un fel de comentarii. Zâmbise cam for]at sim]indu-se privit\ [i-[i scoase lini[tit\ caietul de noti]e. Apoi în cele trei ore notase mecanic de pe tabl\ sau interven]iile colegilor încercând s\-[i adune voin]a pentru a-[i respecta o conduit\ ce voia s\ [i-o impun\. ~n ultima vreme se sim]ea s\tul\ de iubire [i era într-o nehot\râre cumplit\. Ce s\ fac\ cu Teo de care avea atâta nevoie, cu care ar fi vrut s\ termine, acum dup\ ce Ilarie îi declarase dragostea lui atât de aprins\. Ce b\iat [i Ilarie \sta! Mai dr\gu] decât Darie [i mai de[tept decât Relu. Ce personalitate afi[a el! E drept c\ atunci când a invitat-o la discoteca satului n-a prea [tiut cum s\-i spun\ c\ o iube[te „Hai, fa, tu nu vezi c\ mor dup\ tine!?” iar apoi când a s\rutat-o a fost prea violent. Ce era s\ p\]easc\ pentru asta. La ai casei le-a spus c\ s-a lovit cu o creang\, dar ei au observat mai târziu. Mai greu a fost cu Teo care cum a v\zut-o i-a spus: - Vezi c\ \la te-a s\rutat prost! ~[i pip\ise ma[inal pata vân\t\ de la col]ul buzelor [i îng\imase c\ s-a lovit încercând s\ coboare ni[te vase de buc\t\rie. F\cuse [i o impruden]\ spunându-i apoi c\ „asistase” la o declara]ie de dragoste tare vulgar\. El sim]ise instinctiv despre ce este vorba [i t\cuse înnecat. Mult\ vreme nu scoase nici un cuvânt [i când ea voise s\ plece mai din timp din biroul cunoscut o conduse t\cut [i întunecat. A[a de întunecat c\ nu s-a îndurat s\-l lase astfel [i a renun]at la întâlnirea cu tipul. Discu]ia care a urmat s-a prelungit la aproape dou\ ore. El ca întotdeauna tandru [i atent î[i dezv\luia pasiunea arz\toare care o înduio[a. ~[i d\du seama cu un fel de regret de fr\mânt\rile mistuitoare ale omului pe care credea uneori c\-l iube[te [i de al c\rui

147

sentiment se sim]ea m\gulit\. Cine n-ar fi dorit s\ fie adorat\ de o mare personalitate. Dar... dac\ cel tân\r însemna altceva, decât experien]\!?! {i parc\ nu era nici prea gr\bit [i nici prea moale. ~i pl\cea. De fapt îi pl\cea pentru aerul s\u tineresc, pentru înfumurarea specific\ vârstei [i pentru c\ i se sim]ea superioar\. N-o interesa ce poate cu mintea, îi pl\cea animalul din el. Mai ales c\ [tiuse s\-i spun\ c\ i-a sim]it lipsa din discotec\ [i i-a împ\rt\[it toate zvonurile ce circulau pe seama ei. Cum Dana nu-i prea spusese multe acum îl credea pe el, cuvânt cu cuvânt, de[i multe, nu-i erau deloc pe plac. Lui Teo îi strecur\ c\ ar mai fi scris ceva [i chiar îi d\du s\ în]eleag\ c\ el ar fi ego-ul s\u într-o etap\ superioar\. Omul p\ruse a crede. Privindu-l înseninat mai apoi, gândi viclean\: „ce prost e omul îndr\gostit, crede ce vrei [i ce nu vrei”. ~n]elesese apoi, cu toat\ lipsa ei de experien]\ c\ ar putea face orice din omul acesta care din devotamentul iubirii ar fi ajuns [i la cel mai mare sacrificiu. {i era convins\ de asta. Se înfiora cel mai mult la gândul c\s\toriei cu el. Dar asta era acum dou\ s\pt\mâni. Acum, dup\ ce Ilarie îi a]inuse de atâtea ori calea cu cârlion]ii lui [i cu ]igara în col]ul gurii (gustase [i ea mai multe fumuri) parc\ nu-i p\sa prea mult de Teo. ~ntr-o convorbire chiar îi spuse voalat: - {tii, sunt îngrozitor de schimb\toare! El ar fi trebuit s\ priceap\, poate chiar a priceput deoarece iar\[i a vorbit mult\ vreme cu mult\ c\ldur\ [i revenise cu sufletul al\turi de el. Poate va reveni [i acum dac\ va avea r\bdare cu ea. Gândul c\ oricum n-o va p\r\si, de[i sim]ea o amenin]are cândva, era deosebit de statornic. C\ sim]ea o r\cire a sa fa]\ de el era clar. Poate mai contribuise la asta [i discu]ia cu Elvira care-o pusese în tem\ cu ni[te zvonuri c\ ar mai avea pe cineva, ori p\rerea Evei c\ cel mai bine ar fi s\-[i recupereze mai întâi manuscrisele de la Teo [i apoi s\-i dea cu piciorul. Nu se prea sim]ea în stare s\-i fac\ vânt dar se gândea c\ nu are ce face: deja i-au ie[it vorbe, puteau afla p\rin]ii. Apoi colegii [i colegele ei [tiau prea multe, se mai aflase [i pe la el la fabric\. Acum îi p\rea r\u c\ se l\udase fa]\ de mul]i dar nu mai avea ce face. Cel mai bine era s\ renun]e la el. {i a[a era nepotrivit pentru ea. Auzi s\ se îndr\gosteasc\ într-atât de ea! El, om matur!

148

Ce-i drept e tare pl\cut s\ auzi o declara]ie de dragoste f\cut\ de un om de[tept. {i cum se sim]ea bine dar atunci când îl auzea era minunat: „inima mea drag\, ]ie î]i pas\ cât pot eu s\ te iubesc? Ce farmec [i ging\[ie strecori în sufletul meu, minunea mea drag\?” {i-i sim]ea tremurul delicat al mâinilor [i al corpului. ~nv\]ase s\-i st\pâneasc\ pornirile [i-l sim]ea totdeauna ascult\tor [i atent. Chiar începuse s\ cread\ despre ea c\ are farmec [i pe deasupra puteri magice. De altfel nici nu se putea altfel devreme de atâ]ia se îngr\m\deau s\-i declare iubirea lor. Nu-[i punea problema c\ acestea ar fi fost mincinoase sau c\ faima sa nu este dintre cele mai bune. Când îi comunicase din zvonuri lui Teo acesta o lini[tise: - ~n jurul femeilor frumoase [i al b\rba]ilor de[tep]i se ]es tot felul de legende. Tu s\ fii atent\ ce ai de f\cut pentru a ajunge cineva [i pentru a te impune în societate. Mai r\m\sese o umbr\ u[oar\ care iat\, acum, a disp\rut. Tot el îi deschise ochii spunând c\ unei fete, pentru a ajunge „sus” îi trebuiesc îndeplinite trei condi]ii: s\ aib\ fa]\ comercial\, adic\ s\ fie dr\gu]\; s\ fie de[teapt\ - [i ea este - [i s\ aib\ pe cineva acolo sus care s-o ajute. „Ce ]i-i [i cu experien]a asta de via]\. Elvira spunea c\ se simte cople[it\ în prezen]a lui pentru c\ prea multe [tie. Uneori m\ agaseaz\ [i pe mine cu tot felul de sfaturi [i de previziuni care se tot adeveresc. Dar tot am s\ fac cum cred eu!” De fapt din dorin]a de a nu-i mai urma sfaturile hot\râse s\-i cear\ manuscrisele „[i dac\ vrea s\ le publice el?” de ce s\-i foloseasc\ rezultatul imagina]iei sale? Acum c\ i le luase [i cam sigur\ c\ nu mai are nici o copie se sim]ea mai plin\ de sine, mai matur\ [i-i cre[tea mai mare hot\rârea. Se ambi]iona s\-l fac\ s\ în]eleag\ cât mai repede de noua ei stare. Mai întâi îi va vorbi la persoana a doua plural cu pronumele de polite]e, apoi se va ]ine cât mai departe de el s\ n-o s\rute, nici mâinile nu i le va da s\ i le strâng\. Ca s\-[i prelungeasc\ pl\cerea îl va l\sa s\ vorbeasc\ dar va c\uta s\ tac\ ea cât mai mult, mai vede ea pân\ la urm\... ~l v\zu scriind ceva pe o banc\ de pe aleea opus\ [i se îndrept\ ma[inal înspre el care p\rea a n-o fi v\zut.

149

- S\rut mââna, Elena! Ce faci tu, fat\ frumoas\? M\ bucur prea mult c\ te v\d... Ea se pref\cu c\ nu-i vedea gestul de a-i s\ruta mâna [i ochii c\utau pe al\turi s\ nu fie v\zu]i de cineva. Prin apropiere treceau grupuri de elevi care se întorceau de la practic\. - |[tia-s de la tine? - Nu, nici din clas\ nici din liceu! O luar\ pe o alee mai retras\ spre a se dep\rta de privitori, acum nedori]i, el se oferi s\-i poarte mapa sau punga cu lucruri dar ea refuz\ înd\r\tnic\. - Mi-a fost atât de dor de tine încât mi se pare c\ a trecut un secol de când nu te-am v\zut. - Da’ de unde, au trecut, câte zile? La ad\postul teilor [i a unor tufi[uri el îi lu\ lacom mâna pe care o s\rut\ cu patim\. P\ru c\ [i ei îi face pl\cere de[i în primul moment [i-o retrase. - Ce-]i place ]ie s\-mi s\ru]i mâna!? - {tii de ce o fac? - {tiu, [tiu, nu-i nevoie s-o repe]i! Se îndreptau spre ie[irea mai t\inuit\ din parc [i la ad\postul unor ziduri el o s\rut\. Ea r\mase inert\, cu buzele strânse, mut\. Acum începea s\ [tie de ce se poart\ a[a [i nu-i p\rea r\u s\ fie rece ca alt\dat\, se mai gândea la alte întâlniri (nu cu el), se bucura c\ are voin]\ s\ reziste. De data asta valuri de c\ldur\ [i spaim\ se succedau în corpul lui Teo care începea s\ priceap\ la rându-i c\ fata asta pe care-o sim]ea ca p\rticic\ din el, e de ghea]\. ~[i zise c\ poate fi obosit\ sau preocupat\ de tema ei de sintez\. - Ei, cum ]i-a mers ast\zi? Haai, vorbe[te, tare vreau s\ te ascult! Elena în[ir\ f\r\ chef câteva banalit\]i [i o discu]ie sumar\ cu profesoara. Se plimbau pe o strad\ cu case particulare ar\toase. El observa îndurerat o indiferen]\ accentuat\ [i nu-[i putea explica în nici un fel cauza. C\ut\ s\ afle:

150

- }i-ai recuperat materialul dat la lectur\ ieri? Curios, nu m\ deranjeaz\ decât dac\ ar face-o Eva. }ine cont c\ anumite fragmente nu ar trebui s\ ajung\ în mâna ei. Elena d\du din cap c\ a recuperat p\strând o t\cere nesemnificativ\. - {tii, Elena, te simt a[a de aproape suflete[te încât uneori am senza]ia c\ doar trebuie s\ întind mâna s\ te ating. De exemplu ast\zi m-am trezit cu senza]ia c\ te cuprind cu stânga. Fata nu mai p\ru încântat\ de m\rturisire ca alt\dat\. De fapt se gândea dac\ mai e cazul s\ continue jocul acesta. Poate c\-[i d\dea tot mai mult seama c\ este un joc ce începea s-o plictiseasc\. A[a c\ atunci când el o trase c\tre sine la un col] de strad\ mai dosnic\ se îndep\rt\ ceva mai hot\rât\, dar tot f\r\ s\ spun\ nimic. Suport\ [i un s\rut. Mai discutar\ un timp despre probleme de [coal\, despre interesele ei imediate [i de viitor, despre disponibilit\]ile lui. ~ntre timp Elena se tot întreba ce motiv ar putea invoca s\ provoace o ceart\ ca pretext de desp\r]ire. Se încrâncena chiar când nu poate trece peste c\ldura cu care îi vorbea omul de lâng\ ea. Abia la desp\r]ire g\si un nod în papur\ când el zise în glum\: - La revedere, nas belit! S\rut mâna, Elena, te a[tept joi, dac\ nu vii tu, vin eu dup\ tine. - Ba, pentru c\ m-a]i f\cut a[a, nu mai vin deloc, am s\ v\ pedepsesc! - Dac\ [tiu c\ vii, te a[tept oricât, nu plec nic\ieri... Din nou prilejul de a sc\pa de obliga]ii: - Nu, mai bine face]i-v\ treaba, nu [tiu dac\ vin! Ca o nou\ implorare izbucni Teo care o v\zu iar\[i, ca alt\dat\ indiferent\, gr\bindu-se s\ plece, cu fa]a imobil\: - Te rog, nu amâna, vino, joi, te rrrooog! Ea f\cu un gest ca de adio [i coborî de-a lungul str\zii f\r\ s\ se uite nici o clip\ înapoi de[i o privea cu ochii înce]o[a]i de dragoste. Se gândea, strângând din din]i, c\ de data aceasta putea s\-[i plâng\ de mil\. Realiza triste]ea infinit\ ce-l cuprindea cu fiecare pas

151

al ei cu fiecare clip\ în care i se scurgeau ani de a[teptare [i speran]\ în izb\vire prin iubire. Gheara aceea nemiloas\ îi ap\rea din nou strângându-i ca într-un cle[te pieptul în care sim]i din nou t\ieturi ascu]ite. ~[i putea blestema soarta mai ales c\ nu reu[ea s\ se smulg\ din patima asta chinuitoare c\ este o biat\ frunz\ c\zut\ sub un destin cumva mai altfel dar tot atât de dur ca de când e lumea. Se sim]ea damnat pentru imposibilitatea prelungirii unei clipe de comuniune sufleteasc\ întrez\rit\ doar dou\ momente în aproape doi ani. Nu se sim]ea înc\ p\r\sit dar golul ce-[i f\cea loc în sufletul lui mai putea avea acoperire. Când valul de c\ldur\ îl str\b\tu din cap pân\ în picioare î[i strânse puternic pumnii [i din]ii ca o împotrivire la e[uarea din via]\. P\rul i se ridic\ parc\ spre ceruri când în]elese cu o spaim\ de moarte groz\via clipei pe care o tr\ia. O a[tepta, era con[tient c\ [i aceast\ clip\ va veni dar nu o voia nicicum a[a de repede. Parc\ de sus c\dea vertiginos o stânc\ de care nu se putea feri. Când pietroiul c\zu în stomac î[i pierdu pentru o clip\ echilibrul [i-[i d\du seama c\ trebuie s\ fac\ pa[i din col]ul str\zii unde r\m\sese nemi[cat [i cu ochii în z\ri. ~n câteva secunde îmb\trânise cu dou\zeci de ani. Dar nu revenise la vârsta sa, real\. Dragostea e ca pojarul: arde [i trece cu urme. Dar cu cât e mai târziu cu atât urmele sunt mai adânci. Premoni]iile i se adevereau [i începu s\ sufere în sine tot mai mult. Aproape la fiecare gând în leg\tur\ cu fata un fior îi s\geta tot corpul pornind din stomac. R\sucirile dureroase erau pe atât de dese pe cât timpul îi permitea s\ se gândeasc\ la ea. Se obi[nuise într-atâta cu imaginea Elenei, încât în orice împrejurare o lua ca martor, î[i închipuia atitudinea, mi[c\rile ei. Pur\ sugestie, dar omul se sim]ea fericit. ~[i zicea c\ toate energiile [i le punea în slujba fetei [i era cinstit cu sine [i cu ea, str\duindu-se pe toate c\ile s\-i fie de folos f\r\ ca ea s\ [tie. Era o chestiune de devotament [i se sim]ea bine având un scop precis al activit\]ii sale extraprofesionale. ~nv\]at s\ nu ]in\ cont de bârf\ nu-[i punea problema ce-ar spune colegele ei, camarazii lui. Cum s\ nu fie gata de orice sacrificiu pentru ea?

152

~ntr-una din zilele de practic\, ceva mai absent, neputându-[i cenzura atitudinea st\tu mai tot timpul cu ochii dup\ ea. Nu realiza prea bine dac\ [i colegele în special îi urm\resc mi[c\rile, dar la un moment dat i se atrase aten]ia de fa]\ cu to]i ceilal]i: - Dar unde v\ gândi]i a[a de sunte]i plecat!? Surprins o clip\, t\cu apoi frecându-[i sprânceana dreapt\ cu degetul: - Cum unde sunt! Sunt cu... voi!) De fapt, se sim]ea luat de ni[te ape tulburi în care trebuia s\ înoate spre a nu ajunge la fund. Era în acela[i timp un orizont închis din care nu putea evada: nu putea renun]a la obliga]iile familiale, ceilal]i aveau mare nevoie de el, unul avea admitere [i nu se prea preocupa de el (indirect fata influen]a destinul unui tân\r cu care n-avea nimic). Se condamna singur pentru c\ [i-a închis într-atât existen]a, la numai dou\ personaje, într-o iubire f\r\ perspective pentru c\ nici fata n-ar fi acceptat o altfel de aventur\, nici n-ar fi vrut s\-i limiteze zborul tineresc. ~i venea adesea s\-i spun\ cu toat\ durerea din suflet: „De[i te iubesc atât de mult, renun] la tine, s\ nu mai vii!”, dar se mul]umea s\-i aminteasc\ des c\ ea oricum face ce vrea. ~ntr-o discu]ie i-a spus c\ a[teapt\ ca pe [treang momentul când îl va p\r\si [i-[i închipuia c\ va r\mâne singur [i izolat tocmai el cel obi[nuit s\ mângâie patern obraze tinere. Ce cea]\! Din situa]ia aceasta desp\r]irea i se p\rea cea mai nepotrivit\. „La ce m-a[ a[tepta de fapt? Cu mine nu se poate m\rita oricum am socoti, ea este la vârsta nestatornic\, ce-i pot cere? {i cu toate acestea are atâta nevoie de mine! Cum s\ fac?” Nu-[i punea nici o secund\ problema de r\splat\, nici vorb\ de cea sexual\. Ar fi vrut s\ cad\ cu ajutorul acolo [i când era nevoie. ~l durea marea brum\ de neîncredere pe care i-o ar\ta fata [i se condamna destul pentru aceast\ prea mare apropiere. N\d\jduia absolutul, pentru c\, se spune, dragostea-i trec\toare. Iubirea absolut\ r\mâne o utopie a tuturor timpurilor. Mai gândea c\ dac\ în via]a politic\ [i social\ nu va putea ob]ine mai mult iar în profesie tindea s\ fie ruinat, salvarea din marasmul vie]ii provinciale r\mânea

153

dragostea cu incandescen]a ei, dar putea r\mâne un perpetuu îndr\gostit? Particip\ la câteva discu]ii în care sim]i acele colegilor: cineva b\tu apropo c\ prea se retrage cu o elev\ în cabinet [i-l întreab\ de ea, într-o zi directorul îl întreb\ de fat\ [i când el r\spunse c\ nu [tie, acesta formul\: „Dar cine [tie cel mai bine?”. Cu o sear\ mai înainte un bun prieten al s\u, ziarist, îl descump\nise cu o alt\ întrebare când l-a întâlnit în compania unor eleve: - Tot cu eleve umbla]i, nu s-au s\turat de Dvs.? A[adar în târg circulau zvonuri destule. Suferin]a poate continua în somn: verifica pe propria piele de o bun\ bucat\ de timp. ~n ultimele cinci luni, nu dormise zece nop]i întregi. F\cea eforturi disperate s\ scape de imaginea ei drag\ [i cu cât se încrâncena mai mult reu[ea mai pu]in: îi revedea expresia fe]ei, gesturi, îi reconstituia gânduri [i inten]ii [i de fiecare dat\ uita s\ se opreasc\ la pragul realit\]ii adev\rate ori din cauza aceasta himerele îl distrugeau. Era o ancorare f\r\ speran]\ [i o [tia mult prea bine, era platonic\ [i o considera normal\. Dar ea? Când dorin]ele devin mai aprige, exacerbate de apropierea altui sex evident c\ nu totul este normal [i oricât de refulate acestea izbucnesc tumultuos în anumite împrejur\ri. A[a se motivau bizareriile în prezen]a altora de[i suferea c\ nu poate ]ine la ei [i accepta s-o curteze, lipsa de experien]\ f\când-o s\ sufere fizic. Situa]ia lui Teo nu era dintre cele de invidiat. Obliga]iile familiale [i oficiale, preocup\rile în cercetare îi cereau unele convenien]e respectate [i un comportament pe m\sur\. Valurile pasiunii cereau alte m\suri îns\, iar el se l\sa moale în voia lor cu o voluptate rar\. Se îmb\tase într-atât visul marii iubiri c\ pe lâng\ orele petrecute în timpul zilei cu gândul la Elena, în timpul nop]ii, la ore mici, [i-l mai odihnea îndelung v\zând-o aevea. Dup\ atâtea nop]i se crease un fel de reflex condi]ionat [i a[a cum lucr\torii de la C.F.R. au anumite manevre la anumite ore (pe care le execut\ corect, somnolen]i fiind), dup\ un vis scurt, cu Elena eroin\ principal\, la ora 03:20 se trezea deplin, privind-o cu ochii deschi[i. ~ntotdeauna ceea ce visa înainte de plecarea la serviciu se adeverea apoi, astfel c\

154

chiar dac\ realul nu era chiar a[a, el p\stra mai durabil\ suprarealitatea din vis. Constata un fapt absolut autentic. Cât fata era îndr\gostit\ de el, tot ce se visa în leg\tur\ cu ea, se adeverea direct sau indirect. De exemplu sim]ea foarte clar când ea este la telefon de[i nu-l suna la ore exacte. A ie[it în ora[ în anumite momente, când, sim]ea c\ „nu se mai poate” [i c\ trebuie s-o revad\ [i se întâlneau neprogramat. Numai c\ minunea nu putea s\ ]in\ prea mult. Intervenea [i sugestia dar visurile nu mai aveau acoperire în fapte. Ceva ca în laboratoare: ceea ce reu[ea ,,`n vitro” nu era identic de viu. Se întreba adesea cu ce reu[ise fiin]a aceasta s\ clatine ni[te obi[nuin]e din r\stimpul anilor [i s\-l tulbure într-atât. C\uta s\-i descopere defecte [i s\-i minimalizeze calit\]ile [i-[i c\uta sie[i nenum\rate lipsuri, î[i f\cea cele mai amare imput\ri pentru c\ st\ prea mult în inima fetei care oricum trebuia s\-[i g\seasc\ pe altcineva. Voia s\-i dea sfaturi chiar [i în privin]a asta tocmai pentru a fi fericit\. Era deosebit de preocupat de destinul ei, dar de la un timp o sim]ea preocupat\, fr\mântat\, rece chiar. Cam de la acela[i timp se trezea doar cu durerea, aceea surd\ în piept [i-[i supraveghea valurile de fierbin]eli, ca adev\rate frisoane care-i determinau afluxul de sânge în creier [i din cauza aceasta de somn nici nu mai putea fi vorba. Câte o întrebare fugar\ îi direc]iona ra]ionamentele: „De ce, Elena? Cum ar fi bine aici?”, dar de fiecare dat\ totul se încheia într-o cea]\ imposibil de p\truns. La întreb\rile „pân\ când, pân\ unde?” nu reu[ea nicicum un r\spuns mul]umitor, a[a c\ r\mânea cu o speran]\ nel\murit\, chinuit\ de dor, în imposibilitate cel pu]in de a se dest\inui cuiva [i suferea cumplit de unul singur. Devenise col]os [i mereu nervos în rela]iile de serviciu ca [i în ambian]a casei. Era un altul, sim]ea asta, [i înc\ nu putea s\-[i revin\, de[i trebuia. Dar la 03:20 iar\[i se trezea eu acelea[i fr\mânt\ri. Din nou durere surd\ în tot corpul, r\suflarea grea, cu]ite în dreptul inimii. Omul livid care se mi[ca ma[inal într-o linie [erpuit\ încadrat\ de cele dou\ benzi ale trotuarului se sim]ea înfrânt f\r\ s\ recunoasc\ [i prin asta poate nu se pr\bu[ea. Valurile de sânge

155

fierbinte care-l luau de la picioare înspre cap din ce în ce mai des marcau înl\n]uirea tot mai aprig\ a unor gânduri pe care în alt\ situa]ie nici n-ar fi b\nuit c-ar putea s\ le aib\. El om serios [i activ încercat de gândul sinuciderii! El, care [i-ar fi b\tut joc de oricare al]ii ar fi vorbit de o asemenea prosteasc\ eventualitate... Omul sim]ea c\ moare pu]in câte pu]in, cu fiecare pas care-l îndep\rta de fiin]a drag\, pân\ mai ieri accesibil\ [i supus\, azi un sloi de ghea]\ în cre[tere. Nici n-ar fi putut b\nui vreodat\ c\ fata asta atât de cald\ [i mereu minunat\ poate fi de o re]inere atât de hot\rât\. Chiar când cu ultimele rezerve de energie, cu toat\ ardoarea sufletului îi ceruse un s\rut ea r\m\sese înd\r\tnic\ [i neclintit\ într-o hot\râre greu de în]eles. O privea cu o durere mut\ pe care nu voia s-o în]eleag\ când ea se str\duia s\-l îndep\rteze cât mai mult. Se p\stra rece [i distant\. El nu mai putea avea atâta energie s\ poat\ topi r\ceala ei. Sleit de orice energie moral\ încercase s\ ajung\ la inima ei. A fost absolut imposibil. Era prea departe, prea bine închis\, prea insensibil\, ferecat\ într-o prea mare hot\râre. Pricepea [i se sim]ea distrus pentru c\ nu g\sea o cale de a-[i comunica fr\mânt\rile, p\rerea de r\u, ca în fa]a unui zid impenetrabil, întâmpl\rile din ultimele zile i se înv\lm\[eau în minte f\r\ prea mult\ leg\tur\ între ele... ... Zi de toamn\ aurie spre sear\ descoperindu-[i frumuse]ea pe care doar suflete alese o pot percepe în m\re]ia ei. Dup\ bruma din seara precedent\ galbenul copacilor b\tea înspre maroniu. Se aude distinct trenul pe linie în camera tot mai obscur\ în care Teo a[tept\ ner\bd\tor ora stabilit\ de ea, parc\ îmbufnat\ c\ el nu a c\utat-o. Nu fusese vorba s\-[i telefoneze ast\zi dar îi a[teptase soneria astfel c\ atunci când Elena îi stabilise ora avu emo]ii ca în fa]a unui examen a[teptat cu încredere. Au luat-o cu ma[ina pe un drum de acces dintre tarlalele cu porumb în ideea de a urca pe o culme apropiat\ „vreau s\ avem senza]ia deplinei libert\]i, acolo, departe de lume, s\ r\mânem numai noi”. Dar tocmai în vârful dealului erau combine la lucru în jurul c\rora treb\luiau mul]i oameni. Cu toate acestea s-au oprit, riscând, evident s\ fie recunoscu]i sau întreba]i ce caut\ pe acolo, pentru c\

156

era un prea frumos apus pe care nu voiau s\-l piard\. S-au uitat unul la altul [i au oprit instantaneu. El o lu\ în bra]e, fermecat de reflexele bluzei de fâ[ ro[u pe fa]a alb\, senin\ [i destins\. Parc\ ghicea o anume re]inere, un anume gând care se zb\tea s\ ias\ la iveal\ „O fi vreo nou\ pasiune?” Era ca în timpul luptei crâncene în care nu [tia dac\ are arma înving\toare sau nu. ~ncerca s-o îmbr\]i[eze [i ea r\mânea moale, inert\ a[a c\ la un moment dat o întreb\ v\zând-o c\ tremur\ u[or: - Dac\ ]i-e frig hai în ma[in\! - ~nc\ nu, e prea frumos apusul acesta. - Uite [i culoarea cristinie, culoarea iubirii. ~i venise deodat\, s\ denumeasc\ a[a amestecul de culori ale unui splendid apus. ~n adev\r deasupra gr\mezii de dealuri se înf\]i[a o imagine superb\. Dac\ v\ile pe care le ghiceau se completau cu întuneric, peste dealuri st\ruia câte o und\ luminoas\ încert\ într-o schimbare greu sesizabil\. Norii aveau culorile cele mai diferite începând de la ro[u [i grena pân\ la cenu[iu din ce în ce mai închis cu cât brazdele se dep\rtau de soare. Pe o por]iune de câ]iva kilometri în dreptul locului unde disp\ruse astrul zilei se crease un cerc u[or vizibil ca un fel de curcubeu sau arc de triumf iar în golul dintre nori [i p\mânt se instala încet un covor cu nuan]e între verde [i portocaliu. Ro[ul aprins de sub arcada norilor impunea prin masivitate iar oranjul [i verdele erau diafane [i halucinante. Nu mai v\zuser\ un asemenea spectacol. Totdeauna dup\ asemenea apusuri frumoase urmeaz\ zile lungi cu frig [i ploaie, exclam\ el cu regret.

* * *

... ~i a[ternu o lung\ scrisoare izvorât\ dintr-un noian de fr\mânt\ri într-o curgere harnic\ a slovelor.

„Draga mea inim\ rece ~]i scriu la ora mea devenit\ de chin în loc de cea fericit\. Cuvintele ca [i via]a m\ p\r\sesc din ce mai mult, pe m\sura

157

epuiz\rii mele suflete[ti. Nu fac nici un fel de literatur\ când încerc s\-]i înf\]i[ez acest gol dureros, de care sigur n-ai avut, [i-]i doresc nici s\ nu ai parte. Am impresia c\ dorin]a [i for]a mea de via]\ trec prin momente de grea cump\n\. {i nu-]i pot imputa nimic, aproape nu pot face nimic, nu mai sunt nimic. Am avut norocul [i nefericirea s\ te cunosc, s\ te mângâi, s\ te s\rut, s\-]i p\trund câteva clipe în suflet [i pentru aceasta pl\tesc, m\ a[teptam s\ pl\tesc... dar e prea mult cum pl\tesc. Am plecat eu o]elul ochilor t\i în inima de atâtea zile într-un efort de a rezista. Pentru c\, [tii tu, nu prea sunt omul s\ închin steagul. M-am reîntors de câteva ori în speran]a îmblânzirii cu]itelor din privirile-]i [i am r\mas cu senza]ia amar\ a lipsei umanului din ele. Parc\ a[ fi devenit un dosar într-un raft la care te-ai uitat cu profesional\ r\ceal\. Neîndr\znind s\ mai deschid u[a am r\mas cu privirile pierdute în speran]a unei u[ur\toare flutur\ri a unei perdele de la geam. Am cugetat c\ mai aspr\ ca acum nu po]i fi, [i pentru tine, bine faci. Te-ar mai interesa ce e cu mine? ~]i a[tern din gândurile mele m\car s\-]i serveasc\ pentru colec]ia ta de cuceritori [i de sentimente. Colec]ie de sentimente, pentru c\ ]inând cont de experien]a ce o ai în aceast\ direc]ie îmi pot închipui c\-]i întocme[ti o asemenea colec]ie. Am întâlnit cândva o femeie frumoas\ - c\reia într-o sear\ frumoas\ i-am spus c\ i-a[ ar\ta c\m\rile inimii. Mi-a r\spuns zâmbind dar hot\rât\ c\ ar accepta cu pl\cere dar cu o condi]ie: s\-i dau o fotografie de a mea. Am r\mas mirat [i am întrebat-o la ce bun dac\-i vorba de o leg\tur\ pasager\. Mi-a r\spuns c\ are „nebuneala” ei: b\rbatul s\ fie frumos [i fotografia s\ r\mân\ obligatoriu în colec]ie. Hm! Colec]ia cu fotografiile aman]ilor! Am senza]ia c\ tu colec]ionezi sentimente iar în cazul meu ai prins în pioneze unul dintre cele mai durabile pe care î]i face mare pl\cere s\-1 vezi chinuit ca „r\splat\” c\ ]i-a mângâiat sufletul [i ca pedeaps\ pentru vreo neîndestulare. Ghilimelele sunt pentru nuan]a lor aparte pentru c\ trebuie s\-]i închipui [i sensul lor figurat al\turi de cel propriu, îmi împlinesc senza]ia amintit\ cu cea de „material de experien]\”. Nu, nu combini atâta fosfor cu atâta calciu sau alte

158

substan]e organice cu cele anorganice s\-]i rezulte carnea [i oasele: nu supui cobai, [obolani sau alte animale pentru verificarea unor teorii sau presupuneri, dar ai vrea s\ po]i spune c\ ai „prins” un animal înzestrat cu ra]iune (un celebru titlu) [i ai g\sit - înregistrat, consemnat - un îndr\gostit înzestrat cu capacitatea de a spune. C\ ceilal]i, ai observat cum [tiau s-o declare [i dup\ cât s\ treac\ la fapte (poate era prea pu]in sentiment [i mai mult\ chemare trupeasc\). ~n fa]a colii acesteia de hârtie se afl\ într-o zbatere, imposibil s-o vezi cât de cumplit\, acela[i care a crezut tot ce ]i-am spus, EL # EU care a crezut, crede în m\sura aleas\ a disponibilit\]ilor tale. Un EL care n\zuind la perfec]iune devine din ce în ce mai imperfect. Un EL care crezând în ve[nicia vie]ii devine din ce în ce mai efemer pe p\mânt ca [i în ochii t\i; un el care s-a crezut de dou\ ori „extraordinar” tocmai în momentele când decizia de a-l p\r\si î[i f\cea loc; unul care a crezut în puterea metaforei tale [i pl\te[te cu robia de aici înainte. Inutil s\ m\ gândesc la farmecul t\u, inutil s\ m\ întreb ce-ai f\cut cu sentimentele pe care le-ai scos diamantifere dintr-o mâloas\ existen]\ la apusul ei. Probabil ]i-ai împodobit un deget, c\ la inim\ par a nu fi ajuns, [i, mai îmbog\]it\ cu o via]\, vei pleca „în câmp râzând” abandonându-]i idealurile încetul cu încetul. Tot atât de probabil e c\ în loc s\-]i foloseasc\ drept spiritualitate va deveni „obiect” de compara]ie de care, din când în când [i din ce în ce mai rar î]i vei aduce aminte, ca [i de bolile copil\riei de care ui]i cu totul. Nu sunt în m\sur\ s\-]i dau sfaturi, nu vreau s\ te judec, m\ judec pe mine însumi [i-mi ajunge atât de bine încât m\sura suferin]elor este mult dep\[it\ de realitatea lor. Te-ai putea întreba ce-s alea în cazul meu; ce rost au [i poate, de ce? S\-]i r\spund c\ iubirea este ca [i poezia „nelogic\ la modul sublim”, cum spunea Macedonski. S\ completez c\ din punct de vedere fizic abandonul t\u înseamn\ ruinare (vizibil\) pentru mine (am început s\ înc\run]esc), c\ dac\ nu reu[esc s\ m\ smulg din vraja asta a parfumului t\u otr\vitor risc atacul de cord (f\r\ complica]ii, ar fi ultimul) c\ gesturile [i ac]iunile ferme, acum sunt stângace [i

159

nesigure, adesea absente?! {i mai r\u e c\ psihic, am toate [ansele s\ nu mai fiu eu, pentru c\ r\mân f\r\ tine...” Coco[ii se auzir\ a treia oar\ [i aproape simultan sunete indefinite pe strad\. De mult nu mai auzise concertul acesta nocturn cu mul]i soli[ti atât de diferi]i într-un efort prelungit de a-i îndemna pe oameni la via]\, la munc\. „Poate \[tia strig\ [i la mine s\ m\ trezesc, s-o smulg din mine pe fiin]a asta, s\ m\ eliberez, c\ci numai eu dac\ pot face asta. Dar cum? Sau, poate s-au reunit s\-i poarte triumful deplin asupra tuturor sim]urilor [i vie]ii mele. Pentru c\ prea s-a în\sprit în toate cele cinci sim]uri [i pe deasupra în gânduri. Tiranic\ fiin]\! Minunata mea fiin]\. Adorabila mea fiin]\.” C\zu din nou ca într-un fel de extaz cu gânduri la o clipit\ când ea îl s\ruta cu patim\, undeva, deasupra lumii. Nu avu nevoie s\ rememoreze nimic pentru c\ tr\ia în prezent [i prezentul durea prin cu]itele din inim\, prin înghe]ul ce-i p\trundea în oase, prin junghiurile la încheieturi [i prin valurile mereu mai repezi [i mai dureroase care-i asaltau cordul. Strânse din nou stra[nic din din]i într-un efort de a se aduna, de a g\si acele elemente care s\ permit\ desp\r]irea de eterica, telurica ei prezen]\. Tot acela[i lucru îl încercase [i asear\ când invitat la un gospodar se l\sase în valurile alcoolului. Neobi[nuit s\ bea, ar fi vrut, cum se spune, s\-[i înece amarul în vin. A constatat cu nespus\ uimire c\ dup\ o u[oar\ tulburare în urma câtorva pahare, devenea mai lucid [i cu un uria[ chef de vorb\. Dar nu cu ei, cei de lâng\ el, ci cu ea, cea din sufletul lui. {i reu[ea s\ aib\ din nou o existen]\ dubl\: participa cu însufle]ire la discu]ii în leg\tur\ cu via]a [colar\ a familiei Andronache la care se afla, povesti cu poft\ impresii de c\l\torie din Europa dar purta o h\r]uial\ permanent\ în plan mental cu Elena. ~i repro[a c\ de fapt comunicarea lor a fost unilateral\: el a vorbit, ea a ascultat, c\ nu face nimic pentru salvarea iubirii sale, c\ se dep\rteaz\ cu bun\ [tiin]\ dar f\r\ s\ [tie de ce. Ne]inând cont de complexitatea fiin]ei umane se dovedea din nou un naiv ca [i în cazul când o implora „d\-mi o mân\ de ajutor s\ te uit: câteva detalii despre tine, cum ai petrecut ziua de 5, cine te-a s\rutat atât de zdrav\n de ai purtat urma pe buze, cum îl cheam\ pe noul t\u iubit, ce gânde[ti despre mine de

160

m\ abandonezi...” Folosea impropriu cuvântul ultim pentru c\ nu se sim]ea astfel. Sim]ea c\-i neîmp\rt\[it\ iubirea sa, c\ se pierde pe sine, pierzând fata. Credea c\ e prea mult cât ]ine la ea [i în acela[i timp prea pu]in. Mai era naiv pentru c\ nu observa ceva clar: fata nu mai era în stare s\ dea nimic, nici sentiment, nici altceva. Ajuns\ la limita vârstei [i a posibilit\]ilor ei de cunoa[tere nu putea trece peste bariera „trancendent\”. Credea c\ o poate ajuta s\ treac\ dincoace dar o observase oprit\ în încordare ca un minunat cal care se cabreaz\ în fa]a obstacolului de s\rit [i-l arunc\ pe jocheu, f\r\ s\ fac\ ultimul efort. ~l surprinsese teribil faptul c\-l a[teptase într-o diminea]\, ca alt\dat\ când îi a]inea calea ca s\-l vad\. Adâncit în gândurile pentru ea, nu observa lumea, nu-l interesa nimic. Se îndrepta spre birou într-o stare sufleteasc\ mizerabil\, când se trezi strigat. Nu recep]ion\ [i atunci Elena îl strig\ din nou repezindu-se spre el. Surprins el observ\ în aceea[i clip\ ochii fetei, timizi [i reci dinspre dreapta iar din stânga o alta cu ochii mari [i str\lucitori, venind cu fa]a deschis\ spre el [i cu flori în mân\. Cum Elena era cam cu spatele gândi involuntar: „iat\ cine pleac\, uite cine vine!” {tiind p\rerile fiec\reia despre cealalt\ ar fi vrut s\ le despart\ cât mai repede. De fapt una reprezenta sentimentul iubirii tinere[ti, cealalt\ pe cea patern\, pentru c\ era prea copil, prea talentat\ [i nu se putea gândi la ea decât ca la copilul lui. {i asta era o barier\ psihologic\ greu de trecut. De[i d\dea impresia c\ vrea s\ comunice ceva grav [i imediat, Elena refuz\ discu]ia promi]ând revederea dup\ ora 11:00. {i a venit. P\[ea ca întotdeauna u[or [i elegant dar mai hot\rât\. Accept\ s\ ia loc precizând c\ poate sta o or\ doar (mereu o or\!) de[i nimic n-o obliga s\-[i limiteze timpul. El s-a bucurat ca un copil dar cu inima grea n-a reu[it s\ men]in\ convorbirea senin\. I-a explicat cum e cu desinen]ele verbale, a f\cut referiri la unii scriitori apoi au citit poezii din Minulescu [i Eminescu, la alegerea fiec\ruia. Dup\ ce el a rupt din inima însângerat\ „Atât de fraged\” pe care a citit-o exact cum îl reprezenta, ea a schi]at ironic b\tând din palme: - Bravo, sunte]i un bun actor!

161

O privi mereu cercet\tor cu ochii umezi]i de dragoste suportând junghiul din inim\, cu ochii mari [i cu sufletul larg deschis spre a re]ine cât mai mult din f\ptura ei, din ceea ce reprezenta ea. Monumentul iubirii devenea statuie rece. F\r\ a se putea concentra, neg\sind expresiile care s\ spun\ totul, se apropiase de ea [i dup\ ce-i mângâie mâinile cu degetele lungi, nu prea delicate, cu unghiile vinete, i le lu\ în mân\ [i i le s\rut\ mult pân\ sim]i c\ le-a înc\lzit. ~ncerc\ s-o s\rute dar fata se feri, î[i feri [i um\rul când vru s\-i ating\ cu buzele haina, îi suport\ inert\ un s\rut dup\ care el avu senza]ia de a fi atins cu buzele pielea fin\ de la intrarea din cortul sultanului. ~i vorbi o jum\tate de or\ cu ardoarea sufletului, ea plantând din când în când cu]itul îndoielilor, f\cându-l în acela[i timp mai hot\rât s\-i spun\ cât mai mult f\r\ s\ observe c\ ea îl suport\ greu. Parc\ avea mereu ceva s\-i spun\ [i nu se decidea. - Ai ceva s\-mi comunici, hai, spune! Era hot\rât s\ a[tepte chiar dac\ ea: - N-am nimic. T\cerea se prelungi mult, el f\cu câ]iva pa[i în înc\pere apoi o cuprinse hot\rât în bra]e f\r\ ca ea s\ se fereasc\, o s\rut\ cu toat\ patima de care era în stare [i care se rev\rs\ toren]ial pe buze, cu ochii pe frunte, pe p\r, într-o n\val\ gr\bit\. O ridic\ în bra]e [i-i ceru înnecat, duios: - Te rog, s\rut\-m\ [i tu o dat\! Retras\ în sine fata r\spunse moale, dar hot\rât, preocupat\ de o hot\râre mare: - Nu pot! Nu [tiu! Era o eviden]\ efortul ei de a se retrage dintr-o combina]ie, elegant, ca la [ah. - Elena, te rog ca pe sufletul meu, te implor în genunchi, strope[te floarea iubirii mele cu binef\c\toarea ploaie a s\rutului t\u. N-o l\sa s\ se ve[tejeasc\, te rrrog! Te rrrog! Te rog! Cu adev\rat î[i sim]ea plin\tatea sentimentului, gata s\ explodeze, dac\ focul n-ar fi fost potolit. Era într-o încordare sufleteasc\ pe care n-a mai sim]it-o niciodat\ la aceea[i intensitate.

162

A[tepta m\car un semn de bun\ voin]\, ca iertare, ca orice, dar fata s\ se înduplece fie [i o secund\ - sau s\-i crape venele gâtului, s\ cad\ din picioare, sau s\ cedeze creierul. Poate c\ ea l-a sim]it dar a r\mas inflexibil\. El se smulse de lâng\ otrava înc\ inactiv\, se aplec\ sub jetul de ap\ de la chiuvet\, î[i sp\l\ fa]a, mâinile, f\cu pa[i în camer\ [i pe hol, apoi dup\ câtva timp se adres\ acelui monument al t\cerii: - Vas\zic\ dac\ se pune problema existen]ei mele, tu n-ai face absolut nimic s\ m\ salvezi?!! Nemi[cat\, ea a[tept\ stoars\ pe din\untru de orice chemare omeneasc\. Ce-o fi fost în sufletul ei? Dup\ un alt timp de t\cere, când el î[i fr\mânta mâinile [i a[tepta o reac]ie din partea ei, ea trecu înspre bibliotec\ [i r\sfoi o carte la întâmplare. P\rea c\ nu [tie cum s\-[i alunge stinghereala, dar de fapt era insensibil\: ce-i pas\ scândurii de pat de c\ldura trupului? Hot\rât, apropiindu-se, Teo îi închise ferm cartea pe care o puse la loc, îi mângâie haina la um\r, î[i apropie degetele de fa]a ei pe care o sim]i din nou înfiorându-l, [i, rar: - Cât de pro[ti pot fi îndr\gosti]ii! Vezi, eu v\d în tine perfec]iunea. {i nici unul dintre noi nu e perfect. Tu ai f\cut din mine alt... - N-am f\cut nimic pentru tine! De un an [i jum\tate am crezut c\ pot fi ve[nic, am sim]it energii alese, am s\vâr[it acte curajoase în folosul t\u care ai devenit ra]iunea existen]ei mele. Mi-am propus s\ contribui la divina ta formare ca perfec]iune feminin\ cu fapta [i cu vorba. Mi te-am închipuit ca o crea]ie de excep]ie a naturii în care nuf\rul s\ schi]eze fruntea, numeroase flori de p\dure s\ alc\tuiasc\ ochii, trandafirii [i florile exotice, noi, ob]inute de mâna omului s\ întocmeasc\ gura [i buzele - cu cea sever\ sus, cu senzuala jos - cu zambilele, margaretele [i alte flori [i plante într-o conlucrare armonioas\ în trupul t\u. Am crezut [i cred în misiunea spiritului t\u. Dar v\d c\ sunt un dobitoc. - Nu fi atât de dur cu tine.

163

- Nu sunt: îmi stabilesc coordonatele existen]ei: un naiv [i un mare dobitoc... Rezulta din spusele lui o am\r\ciune [i o deziluzie cople[itoare. El continua s\ vorbeasc\ [i ea s\-l asculte. P\rea dispus\ s\ r\mân\ imobil\ oricât. El î[i lu\ seama [i se opri. - Mergem? întreb\ ea, f\când prima pasul spre u[\. O privi abulic, apoi, brusc speriat, ca de o stafie.

* * *

Epuizat. Starea de a[teptare poate fi cel mai teribil stres când învolburarea interioar\ nu are nici o posibilitate de exteriorizare, când incertitudinile î[i pun amprenta din nou în ac]iunile cuiva. Atunci chiar aspectele cele mai clare devin neguroase, ac]iunile cele mai obi[nuite se împletesc nefericit, mâinile devin tremur\toare iar picioarele se împleticesc. O suferin]\ nenumit\ invadeaz\ fiin]a adesea incapabil\ s\ se smulg\ din marasmul zilelor cenu[ii. Pentru Teo starea de epuizare fizic\ [i nervoas\ însemn\ inactivitate în ambele sensuri: somnolen]a [i lipsa de chef de munc\, mai ales dispari]ia acelui neastâmp\r spiritual care-i „deschidea” noile variante de îmbun\t\]iri tehnologice. Era con[tient de aceasta: „parc\ am citit undeva c\ dragostea înaripeaz\, c\ e proprie marilor crea]ii! Uite c\ eu nu mai pot nimic!” Uita de faptul c\ de când o cunoscuse pe Elena, via]a cu întors\turile ei îi dezv\luise destule fa]ete creatoare. Mai uita c\ în r\stimp reu[ise ceva deosebit, c\ sim]ea c\ are pentru cine se str\dui. Sleit de puteri încerca s\-[i închipuie unde [i ce-ar face fata în aceste clipe. Era un mod de a-[i „înc\rca bateriile” sentimentelor pân\ la urm\toarea întrevedere. Se gândea adesea la SPA}IUL LUI PENTRU IUBIRE. ... ~ntr-un spa]iu propriu, destinat lui pentru via]\, aceasta i-a rezervat roluri nea[teptate [i adesea interesante. Nu îns\ de prima scen\ ca s\-[i poat\ lega numele de un monument durabil, ba, se considera, nu f\r\ temeiuri, lupt\tor pentru cauze pierdute, multe [i

164

din vina sa. A[a cum avea acum impresia c\ de fapt el pierde fata [i nu fata pe el de[i el era cu sufletul pierdut. Era f\cut pentru tipul învinsului. Dar ce via]\ plin\ a avut! Toat\ copil\ria bogat între]inut\ cu lecturi a trebuit s\ fie ]\ran, elev [i navetist. ~n tinere]ea numai în parte învolburat\ ([i ca o[tean avea responsabilit\]i mult peste vârsta sa) a f\cut enorme eforturi s\-[i completeze golurile culturale [i student f\r\ bani a g\sit calea s\ asiste la spectacole ca membru al mai multor forma]ii [i grupuri de pe lâng\ institu]iile culturale, a fost un student bun - ales în diferite consilii - [i destul de repede a fost numit [ef al unei institu]ii apoi promovat la jude]. ~n tot acest timp a c\utat s\-[i demonstreze sie[i c\ nu este o nulitate spiritual\ [i a încercat s\ se dep\[easc\ mereu. A încercat o publicistic\, dar fire pu]in imaginativ\ prefera exactitatea observa]iei [i a interpret\rii astfel c\ la 30 de ani s-a fixat definitiv în sfera cercet\rii [tiin]ifice urm\rind un doctorat pe care n-avea vreun interes material s\-l sus]in\. ~[i râdea de el zicându-[i „doctorand perpetuu” cu o oarecare dezam\gire c\ las\ un tren pe care acum l-ar prinde foarte u[or. Totdeauna a dat un plus de energie pentru rezolvarea problemelor de serviciu ob]inând mari satisfac]ii dar nu [i pre]uirea altora. Un îndr\zne] în gândire a r\mas doar cu pu]ine studii publicate, f\r\ a realiza o carte de c\p\tâi care s\-l fixeze într-o ram\ distinct\. ~ntr-o via]\ atât de agitat\, problemele iubirii au trecut pe alte planuri, dar a avut norocul unei so]ii iubitoare [i lini[tite, muncitoare [i cu dragoste de copii. A[a c\ absen]ele lui vis-a-vis de timpul pentru lucr\ri n-au fost sim]ite de copii, care s-au ales foarte buni. Toat\ via]a fusese un îndr\gostit. Cum p\rin]ilor s\i lua]i pentru p\mânt cearta le era tovar\[\ zilnic\, de la 8-9 ani visa fiin]a cu care s\ se în]eleag\ perfect. Prin urmare o himer\. Totul a intrat într-un joc perpetuu în care problema sentimentelor nu se mai punea, teatrul vie]ii ]inându-l când în scen\, când în culise, f\r\ rolul care s\-l men]in\ în fa]\. Cuno[tin]ele pasagere sau durabile f\ceau parte din jocul de societate iar intimit\]ile evitate l-au scos încet-încet din marele spectacol. R\mas mereu cast, bârfa târgului nu i-a g\sit mult\ vreme puncte nevralgice. Pân\ când la sfâr[itul tinere]ii s-a ivit un

165

spa]iu pentru o iubire. O or\ repetat\ un timp. Era neobi[nuit acest melanj dintre sentimentul cel mai durabil pentru so]ie pe care o stima [i o pre]uia cel mai mult [i secreta lui dorin]\ de a tr\i „marea iubire”. Se dovedea din nou naiv crezând posibil\ aceast\ desf\[urare. Romantic prin forma]ia sa r\mânea astfel [i într-o via]\ absolut real\ unde interesele închid visele. Dedublat, omul g\sea c\ setea de absolut poate fi potolit\ prin dragoste. Adesea, în momentele de intimitate sufleteasc\ cu Elena credea în sfera purificatoare în care s-a refugiat, era o transcendere, putea s\ se întoarc\ lini[tit la uneltele sale de lucru: fi[ele de bibliotec\, problemele serviciului etc. Oftând se gânde[te c\, la fel cum toate lucrurile în lumea asta trebuie f\cute la vremea lor, dragostea nu trebuie dat\ nici pe mâna copiilor, nici pe cea a b\trânilor. Ce-i drept el mai avea pân\ acolo destul dar pasiunea pentru Elena oricum venea târziu [i nu avea nici un orizont liber. Timpul [i jocul cu dragostea însemnau suferin]e [i prejudicii, norii dar [i stelele, lumin\, frumos. ~n acest spa]iu pentru iubire troneaz\ inaccesibil\ o fiin]\ care a avut disponibiliatea [i imagina]ie s\ cread\ c\ modelul masculin poate fi un personaj pe cât de complex pe atât de sfâ[iat de contradic]ii. Spa]iul acesta nu era îns\ atât de cunoa[tere cât de tr\iri sublime, o via]\ în alt\ via]\. ... „ - {i tu, Elena, ce-ai f\cut, de fapt, din mine”. O prive[te mai mult cu ochii min]ii, f\r\ a putea percepe vreo reac]ie care s\-i arate trezirea. Fa]a ei frumoas\, cu o urm\ de hot\râre amestecat\ cu [ov\ieli, ochii nestatornici, incapabili s\ ascund\ vinov\]ia, cu linia buzelor voit sever\. Buza de jos pentru care Teo ar fi fost gata s\ sar\ de la etaj r\mâne îns\ dulce, drag\, uman\. Dac\ ochii devin inexpresivi aici se vede femeia de mâine din adolescenta de azi. El o prive[te cercet\tor g\sind c\ momentul comunic\rii în dublu sens nu mai trebuie amânat. Se simte luat de frisoane dar mai ales într-un mediu ireal, creat de o minte nepriceput\ dup\ un desen str\in. Simte momentul marii hot\râri. ~[i d\ seama c\ întâlnirea cu fata asta este întâmpl\toare de[i f\cuse eforturi substan]iale s\ se afle în apropierea locului de

166

întâlnire la ora fixat\. Ea se ar\ta foarte surprins\ c\-l întâlne[te [i recunoscuse franc: - Dar ce c\uta]i aici d-le inginer la ora asta? ca mai apoi: de când trebuia s\ v\ dau cheia de la birou. Pur [i simplu uitasem... ~n aerul însorit se adunau nori vine]i. ~n încercarea de a vedea realitatea ei interioar\ deveni extrem de atent. Observa c\ mereu încerca s\ scape pretextând c\ trebuie s\ mearg\ la o femeie. Ca de obicei î[i g\sea o scuz\ mincinoas\ c\ci ar fi vrut s\-l îndep\rteze pe Teo din curbura str\zii, din care cauz\ nu vedea prea bine dac\ din fa]\ vine sau nu vine cineva. La un moment dat îi propusese s\ o a[tepte pe o alt\ strad\ paralel\, dar el nu accept\. Ce mai, voia s\ „elibereze” strada pe care trebuia s\ vin\ noua ei achizi]ie. Sfertul de or\ când au schimbat câteva cuvinte din [uvoiul pe care le putea dezl\n]ui privi numai în direc]ia din care trebuia s\ apar\ Ilarie. - Am prea multe s\-]i spun ca s\ fie aici. Te pot înso]i câ]iva pa[i? - Nu, nu c\ nu mi-ar face pl\cere dar... (urmau platitudini). - M-ai min]it de atâtea ori înc\ una în plus... Ap\ru Ilarie cu p\rul s\u lung, cu fruntea înalt\, cu fa]a masculin\ [i ro[ie, la cei 35 de ani ai s\i ]inându-se bine. Când îl observ\ pe inginer î[i lu\ o min\ vis\toare privind caldarâmul, preocupat [i p\[ind alene. Obrajii fetei se colorar\ u[or de un fel de emo]ie amestecat\ cu sfial\ iar gesturile-i devenir\ oarecum nesigure. ~[i schimba pozi]ia corpului, cu greutatea de pe un picior pe altul, încercând s\ comunice cu ochii imposibilitatea de a sc\pa de intrus. Cu acuitate Teo sim]i asta [i o umbr\ de mânie `i metaliz\ glasul. T\cu pân\ „vis\torul” cu faima rea trecând pe lâng\ ei îi salut\ deferent. Omul ar fi vrut s\ treac\ neobservat dar fata f\cu câ]iva pa[i spre el: - Domnule Ilarie, mai e ast\zi [edin]a aceea? - Nu, nu mai e, poate s\pt\mâna urm\toare. - M\ anun]a]i [i pe mine, nu? El f\cu semn c\ da, neavând curajul s\ se opreasc\ în apropierea celor doi [i fata î[i schimb\ pozi]ia urm\rindu-l cu privirea, încercând s\ stabileasc\ o alt\ coordonat\ de conversa]ie.

167

Ca [i cum n-ar fi observat nimic Teo o privea pe fat\ cu înver[unare [i cu înfrigurare încercând s\ vad\ pân\ unde s-au întins rela]iile dintre cei doi. - Nu e ce v\ gândi]i Dvs., f\cu fata. El se gândi c\ acum, dac\ fata i-ar cere [i sacrificiul ultim, ar face cu pl\cere. Ar fi vrut ca orice minut când sunt împreun\ s\-l foloseasc\ în ajutorul fetei, îi a[eza inima la picioare iar ea îl terfelea astfel, pentru un om-promisiune la început dar niciodat\ realizat, situat printre netermina]i. Nu se putu ab]ine s\ nu-i expun\ p\rerea. Elena r\mase oarecum descump\nit\, fu impresia lui c\ tocmai recep]ionase semnalele celuilalt c-o a[tepta ceva mai încolo. Din cuvintele conven]ionale care au urmat a rezultat doar fixarea unei noi întâlniri a doua zi. Pretext\ c\ nu mai merge la femeia de treab\ [i î[i lu\ primul autobuz. Inginerul gândea c\ se poate repeta povestea din romanele lui Camil Petrescu, fiecare alearg\ dup\ altcineva, iar alt gând fugar, mai veninos ]inea s\ se fac\ cunoscut „ai r\bdare pân\-l jumule[ti pe cel care are norocul s\-]i cad\ în mreje”, dar nu sim]ea s\ aib\ dreptate. Dar gândul se continua: „cum de alegi totdeauna oameni totalmente lipsi]i de personalitate? ~n 5 luni... El e cel care ]i-a l\sat semnul pe buze?” Se desp\r]i de ea plângând în suflet, poate de aceea mai adânc [i mai sfâ[ietor...

* * *

... GOL. GOL IMENS, imposibil de acoperit cu toate eforturile extraordinare din timpul zilei. ~[i înregistra starea de prostra]ie într-o durere sufleteasc\ incredibil\. Vas\zic\ venise momentul pe care sperase s\-l tr\iasc\ mult mai târziu. Presim]irile care mereu i s-au adeverit au fost [i acum prevestitoare fidele. {i cât ar fi dorit ca nu acum, când cohorta de necazuri înc\ r\mânea deasupra capului s\ i se întâmple asta! Dar... vedea clar c\ oricât ar

168

încerca s\ mai „întind\” iubirea asta zdren]uit\ ea nu mai era cu putin]\. Se sim]ea zdrobit [i insipid. Ca întotdeauna î[i exprimase dorin]a de a o vedea [i Elena acceptase f\r\ [ov\ire ora întâlnirii din aceast\ zi, fatal\. Se vedea clar cu ochii min]ii c\ se preg\te[te de o „eliberare” pe care nici nu-[i propunea s-o împiedice. O întâlnire pe nea[teptate diminea]a [i cu toate c\-[i propunea s\ fie aspru i s-a înc\lzit brusc sufletul [i [i-a pus toat\ inima în ochi. Gr\bit\ s\ vad\ ce spectacol urmeaz\ nici n-a vrut s\ observe. A insistat doar s\ fie punctual la întâlnire [i el i-a promis precipitat. De fapt l-a a[teptat la ora 11:00 pentru c\ la fel ca întotdeauna s-a ]inut de cuvânt. O g\si la intrare [i-i f\cu semn s\ mearg\ pe o strad\ înconjur\toare [i mai lini[tit\. Dar n-a vrut cu nici un chip s\ ias\ din perimetrul parcului în care au intrat prin partea opus\ intr\rii principale. Se a[ez\ pe ultima banc\ a aleii care duce spre grupul sanitar public. Vremea era c\ldu]\ [i frumoas\, soarele se filtra printre ramurile copacilor tot mai golite de frunze într-o toamn\ înc\ binevoitoare. Teo se ar\t\ nelini[tit [i nu [tiu cum s\ procedeze spre a o antrena în discu]ie. Ar fi vrut s\-i citeasc\ din ceea ce a scris, ar fi vrut s\-i povesteasc\ din ce a v\zut [i auzit. Fu refuzat când o servi cu bomboane. ~i solicit\ s\ înceap\. - Eu trebuie mai întâi s\ fiu antrenat\, f\cu ea cu glasul gros. Sim]i nota de reavoin]\ [i t\cu. ~nc\ de ieri o rugase c\ dac\ vrea s\ mai p\streze din dragostea lor s\-[i preg\teasc\ toate acuzele [i argumentele împotriva lui pentru o ceart\ zdrav\n\. Curios, niciodat\ nu s-au certat, ea nu i-a repro[at nimic. U[oarele aluzii de ieri [i de azi nu se puteau sus]ine [i ea [tia asta. Dup\ câteva minute de fr\mântare, pentru c\-[i dorea s\ ajung\ la gramul ei de sim]ire o întreb\ hot\rât: - Ia spune, Elena, ce reprezint eu pentru tine? - Ceva nu cu mult mai pu]in decât reprezentai [i alt\dat\, r\spunse ea destul de repede, ca [i cum r\spunsul era preg\tit. El se gândi c\ alt\dat\ era totu[i personaj principal într-o pies\ care acum e jucat\ de al]ii. Ea nu se sfiise odinioar\, cu genele

169

plecate, s\-i spun\ c\,ar crede c\-l iube[te. Acum sim]ea c\ vrea s\ scape acoperit\ de cuvinte mari. Nu mai insist\. ~ncerc\ s\-i s\rute mâna sau m\car un deget pe care [i-l retrase mereu hot\rât\. ~l l\s\ totu[i s-o mângâie pe obraz. Via]a din el îns\ pierea pic\tur\ cu pic\tur\, sim]ea c\ trebuie s\ vorbeasc\, nu pentru a o re]ine ci pentru ca [i ea s\ [tie suferin]ele lui, în ardoarea pasiunii sale. Pomeni de nesomn, de arsurile [i junghiurile din inim\, de faptul c\ o striga pân\ [i în somn. ~i citi apoi dou\ pagini din ceea ce scrisese într-o noapte trecut\. Se opri brusc sim]ind c\ cite[te c\tre sticla de lamp\ afumat\. Ast\zi nu se putea ajunge cu nici un chip la cugetul ei mult prea hot\rât s\ termine odat\. Deschiser\ vorba despre Eva apoi el ceru s\ i se spun\ ce a gre[it. - Nu [tiu, dar tu te-ai schimbat. Cât ]i-am fost prin preajm\ mi-ai fost iubitor, dar în momente dificile, ]i-ai adus în ajutor [i pe-altcineva, alt înger, chiar doi... - {tii, Elena, eu mi te-am reprezentat pe tine ca pe un simbol, ca pe un monument. F\r\ mine tu n-ai fi fost nimic, eu însumi sunt altul... - A[a e, morm\i, m-ai înv\]at în primul rând s\ scriu... - E o senza]ie îngrozitoare. ~mi cau]i pricin\, m\ ucizi încetul cu încetul. {i m\car de m-ar strivi monumentul, dar a[a o mân\ nu prea dibace arunc\ cu sf\râm\turile lui direct în suflet. Cel pu]in, spune-mi, cu ce am gre[it, s\ comunic\m [i noi într-un dublu sens. Cine, ce, unde? De ce neap\rat s\ existe cineva când tu mi-ai umplut spa]iul acesta pentru [i prin iubire. Cum po]i fi atât de nedreapt\, când eu [tiu atât de bine ce e în sufletul meu!! Din nou t\cere hot\rât\, doar o privire fugar\. - Te-ai întrebat ce „câ[tig” am avut eu în perioada acesta? Trebuie s\ în]elegi c\ a[a nu se mai poate. Dac\ pentru tine o fi u[or - te ajut\ firea ta schimb\toare - pentru mine e iadul. Mai r\u nu [tiu dac\ se poate. Eu îmi propun s\ lucrez, pentru tine, pentru mine, dar în climatul acesta de neîncredere nu se poate. Nu se poate. Tu mi-ai dat un sens al existen]ei. Te-am descoperit ca pe o minune a lumii [i

170

m\ închin ]ie ca la o zei]\. Te-am numit adesea monumentul drag al iubirii mele [i... cu adev\rat, ce este r\ceala asta de monument...? Fata r\mase impasibil\ într-o mu]enie înd\r\tnic\. - {tii care sunt avantajele pasiunii care m\ arde [i dup\ cum vezi orbitoare, pentru tine? Iat\-le: Mi-am pierdut lini[tea sufleteasc\ [i de fapt m-am pierdut pe mine c\utându-te oriunde pe tine; am renun]at sau abandonat atâtea proiecte încât acum nu [tiu cum s\ le reiau; am în\lbit în modul cel mai propriu, mi-au ap\rut fire albe la tâmple poate numai pentru chinurile astea nesfâr[ite pe care încerc zadarnic s\ le alung; fiind gata s\ înfrunt o lume am r\mas insensibil la bârf\, dar am alimentat-o astfel; m\ trezesc pronun]ând numele t\u în atâtea împrejur\ri [i locuri încât eu m\ întreb ce e cu mine; îmi tremur\ mâinile [i sufletul de drag... Cu adev\rat îns\, tu, cu inima asta rece, schimb\toare ca vremea de prim\var\, c\ tu e[ti prim\vara mea drag\, ai f\cut din mine alt om, mai generos, mai bun, mai apropiat de lume. M-ai ajutat s\ descop\r alte disponibilit\]i [i iat\-m\ gata cu ceea ce vezi, oper\ în care ai rolul eroinei. Nu [tiu dac\ pozitiv\ sau negativ\. Apoi mi-ai dat un sens al eforturilor mele fizice [i spirituale. Dac\ în plan mental aproape m-ai desfiin]at, evident f\r\ s\ [tii, în plan spiritual a trebuit s\ m\ îmbog\]esc pentru tine. {i-]i mai spun ceva: dac\ m\ crezi, am avut momente, ce-i drept pu]ine, când am crezut în iubire absolut\. Atins rar, scurt, diafan, acest absolut în dragoste d\ un minunat sentiment al durabilit\]ii. Pe care-l cau]i mult dup\ aceea [i care, se vede, nu mai e de g\sit. Nu se putu ab]ine s\-i spun\ c\ s-a sim]it destul de des min]it [i în cazul lui Darie [i cu Relu [i cu cel de acum. Mereu i-a ascuns câte ceva, de[i nu era cazul. {i acum sim]ea c\ îi ascunde ceva. - Da, la desp\r]ire trebuie s\ tragi linie, s\ vezi câ[tigul. - Tu chiar vrei s\ renun]i la iubirea asta? Nu te mai intereseaz\ nimic, nimeni, adic\ eu în cazul acesta? {i de ce, cu ce ]i-am gre[it? Tocmai acum când totul în mine te cheam\, curgi prin fibrele existen]ei mele? - Curios, tocmai acum când ne iubim, nu mai avem nici o [ans\. Trebuie, trebuie, Teo, trebuie!

171

Desigur, realitatea ei sufleteasc\ era alta, hot\rârea ei era luat\ mai de demult, probabil din interes sau considera]ie nu putea fi prea dur\ a[a cum fusese sf\tuit\ sau ea îns\[i hot\rât\ [i min]ea din nou cu cuvinte mari. - Ei, culmea, iar îmi iei cu amândou\ mâinile ce-ai dat numai cu una. Spui c\ m\ iube[ti, de fapt, pe cine? C\ a[a cum te por]i nu eu sunt acela. {i vei fi tare nefericit\ în via]\ pentru c\ te-ai înv\]at s\ spui minciuni. Poate ai s\ ajungi departe pentru c\ ai r\bdare pân\-l jumule[ti bine pe cel care-l prinzi, care are norocul sau nenorocul s\-]i cad\ în mreje. Eu... eu, a[a cum cred în ceasornicar când pendula bate, a[a cred în dragoste când te v\d. De fapt sufletul t\u se poate m\sura cu ceva? Ce-ar fi s\-l m\sori cu al meu? - Nu pot, nu mai e ce-a fost. Eu fac încerc\ri de mult\ vreme s\ nu te mai iubesc: îmi închipuiam c\ silueta cutare este a ta [i treceam nep\s\toare pe lâng\ ea, [i a început s\ nu se mai întâmple nimic. De altfel, ]i-am spus c\ sunt schimb\toare... Vezi, nu-]i pot cere s\ r\mâi. Ca întotdeauna vei face ce vrei. Din punctul meu de vedere e foarte r\u mai ales acum, când îmi mai adaugi o nenorocire [i pe cea mai mare; pentru tine e, probabil, bine, de[i cred c\ n-ar fi momentul. - Ajut\-m\ s\ te uit... S\ nu vii dup\ mine, s\ nu-mi scrii, s\... s\... Teo recep]iona halucinant cerin]ele formulate rece [i inexpresiv a[a cum cite[ti un text de-abia ie[it de la ma[ina de scris, atent la nuan]e. Ea îi cerea lui s\ fac\ din nou imposibilul. Ce glum\ bun\ f\cea [i via]a asta! - Tocmai asta nu pot! Tu-]i dai seama ce la[i în urm\? S\ fie clar, dac\ golul pretins nu va fi acoperit de altul, dac\ nu faci din nou dest\inuiri complete Evei, nu se poate s\ nu cau]i sufletul pe care ]i l-am a[ternut total la picioare. Po]i s\-l calci, a[a cum faci, po]i s\-l terfele[ti... De fapt tu ar trebui s\ nu m\ vorbe[ti de r\u niciodat\, orice s-ar întâmpla, dar cine [tie... - Oricum am fost bun\ cu tine, nu foarte bun\, dar în]eleg\toare [i bun\ am fost.

172

Teo r\mase din nou interzis, i se t\iar\ picioarele, din pricina unor ligamente nesigure. ~ntre timp ie[iser\ din parc. „Iat-o [i bun\ dup\ atâta suferin]\, dup\ ceea ce face cu bun\ [tiin]\. Totu[i trebuie s\ recunosc bun\tatea ei c\ mi-a amânat acest adio de câteva ori”. - Am sim]it de când mi-ai telefonat c\ s-a întâmplat ceva deosebit, c\ ai luat o hot\râre mare: cine a fost cel cu care ai fost la discotec\? Apoi, când te-am v\zut, dup\ aniversarea ta „inteligent\” ai l\sat s\ vezi ce este de câ[tig apoi ai început opera]ia de îndep\rtare, cum îl cheam\ pe cel care ]i-a f\cut semnul pe buze cu s\rutul lui violent? Un pas gre[it în dragoste se repar\ greu, tu, când ai gre[it, atunci sau gre[e[ti acum? Ca s\ fii bun, trebuie s\ d\ruie[ti ceva, ce-ai d\ruit în afar\ de suferin]\? }i-ai respectat cuvântul? Când iube[ti pe cineva îi împ\rt\[e[ti din ale tale, necazuri [i bucurii, în afar\ de necazul cel mare din prim\var\, ce-ai comunicat? Oricât ai fi de schimb\toare cât umbli cu unul nu-i mai accep]i pe ceilal]i, tu câ]i ai acceptat, sau la tine a fost de la bun început cale ramificat\... obrazul feciorelnic, nu înseamn\ a fi fecioar\... - Vezi, nu mai e[ti tu, ai început s\-mi repro[ezi, parc\ te las\ nervii. {i cu toate astea a[ vrea s\ nu ai o p\rere urât\ despre mine, asta m\ fr\mânt\. O camionet\ acoperi cu huruitul ei strig\tul interior al b\rbatului care se sprijini de un gard [optind: „dac\ vrei a[teapt\-m\ câ]iva pa[i mai la vale”. O sfâr[eal\ imens\ [i un gol în creier îi împleticeau pa[ii [i-l împiedicau s\ gândeasc\. Era inutil s-o implore. Mai spera în sinea lui c\ hot\rârea ei nu e irevocabil\. {tia c\ f\r\ ea via]a nu mai are sens. {tia c\ nu se poate pune chestiunea unei credin]e în dragoste dar o iubea cu disperare. Disperare care se comunica printre frânturile de fraze, pe care fata nu se [tie dac\ le recep]iona. - Când ]i-a fost greu ]ie, nu te-am p\r\sit, acum mi-e greu, a[a de greu mie, vrei s\ m\ aju]i? Poate cu vreun „alo” din când în când sau l\sându-m\ s\ te ajut cât pot [i când... Ea f\cea numai semnul nega]iei îndep\rtându-se din ce în ce mai mult [i mai repede. O opri:

173

- ~mi faci o ultim\ favoare? Pot s\ te s\rut? {i la încruntarea ei sup\rat\ [i indignat\ „cum s\ ne vad\ lumea, asta ar mai lipsi” ad\ug\, cel pu]in o mân\ s\ ]i-o s\rut, cum o dai la oarecine de pe strad\, nu-]i cer prea mult... Nici vorb\. Fata î[i strânse mapa cu c\r]i cu stânga, iar pe dreapta o puse la sub]ioar\. O luar\ fiecare pe alt drum. Lumea de basm se sfâr[ea.

* * *

Au urmat zile terne în care mintea r\mânea inactiv\, memoria molatic\ [i sim]urile adormite. Valuri-valuri de sânge se azvârleau asupra inimii care sub n\vala lor [i a gândurilor ]ipa dureros, neauzit, nev\zut\. Nu exista nici o cale de exteriorizare de[i Teo s-a antrenat într-o serie de ac]iuni care de care mai obositoare [i mai riscante având în vedere semnele din piept. R\mânea ca un arc bine strunit dar aruncat într-un col] de o mân\ înv\]at\ cu alte arme. Dup\ desp\r]irea de Elena inginerul sim]ea c\ totul îi este împotriv\. Soarele care-i veghease de atâtea ori prezen]a în inima fetei devenise galben [i obositor, trimi]ând milioane de ace prin fiecare m\dular iar umbrele firave ale copacilor desfrunzi]i de omida p\roas\ a dudului deveneau locuri în care se sufoca. Purtând în mân\ fâ[ul, menit s\-l apere de ploaie, dar care acum îi ardea mâinile, împleticindu-se u[or, nevizibil [i având senza]ii tot mai dese de pierdere a echilibrului, p\[ea pe asfaltul înfierbântat târându-[i picioarele, neatent, cufundat într-o pâcloas\ tulburare mintal\. Nu mai vedea [i auzea pe nimeni de[i era salutat din când în când de cunoscu]i, elevi. Era, mai ales, absent cu sine însu[i. Dac\ mai gândea ceva, era în leg\tur\ cu faptul c\ anul acesta fusese tare nefast cu el. Avusese atâtea nepl\ceri în toate sferele activit\]ii sale, înregistrase atâtea insuccese în publicarea unor investiga]ii, în familie se iviser\ probleme suplimentare. Toate fuseser\ trecute mai greu sau mai u[or, mângâindu-[i sufletul cu icoana ce-o purta în suflet [i pe buze: Elena. Acum venise [i cea mai mare dintre

174

nenorociri, în fa]a c\reia era hot\rât s\ nu schi]eze nici un gest. Era îns\ distrus psihic, iar ceea ce putea vedea un trec\tor privindu-l, era un început, cel pu]in, de ruin\ fizic\. ~n câteva zeci de ore îmb\trânise cu un deceniu. Aproape nici nu voia s\-[i mai îndrepte spatele unde „vedea” c\ începe s\-i creasc\ o cocoa[\ dizgra]ioas\. Dezorientat [i strigându-[i în sine disperarea nici n-avea timp s\ se autocomp\timeasc\ [i nici s\ urasc\ pe cineva. Din nou nu-[i putea închipui c\ poate cineva suferi atât din dragoste [i era oarecum mirat c\ este capabil de aceasta. Alt\dat\ ar fi fost „[ir lung de suferin]i” dar acum credea c\ nu mai rezist\. P\[ea, p\[ea, printre ]\c\niturile blacheurilor strecurându-se câte un gând mereu mai neîndur\tor „Probabil c\ dragostea nu trebuie dat\ nici copiilor - cum se întâmpl\ prea des - nici b\trânilor, sau s\ le zicem celor de vârsta a doua. C\ unul sufer\ iubind iar cel\lalt iube[te suferind.” Dac\ alt\dat\ s-ar fi întrebat cât de mare poate fi intensitatea unei asemenea sim]iri, acum, f\r\ s-o fac\, înregistra indisciplina mu[chilor de sportiv, pietroiul rece din stomac, arsurile cu intensific\ri din dreptul inimii, insuficien]\ respiratorie cu o usc\ciune rar\ în gât, sl\birea acuit\]ii vizuale, mai mult o întoarcere a privirilor spre sine, în afar\ de zgomotul ma[inilor nemaipercepând nimic. Se mi[ca asemeni unui automat, mânat de dorin]a de a g\si locul unde s\ respire. ~l g\sise lâng\ Elena [i cum aceasta nu mai putea fi, nici locul nu mai era de g\sit. „De ce n-ai vrut tu s\ comunici cu mine, fat\? Ce ]i-am f\cut a[a de r\u?! Nu e prea mare pedeapsa?” Gândurile r\mâneau nebuloase iar vorbirea incoerent\ atunci când trebuia s\ schimbe o vorb\ cu cineva. Se bâlbâia [i când trebuia s\ r\spund\ la bun\ ziua. Privise lung la plecarea hot\rât\ a fetei, se întorsese brusc s\ plece pe o alt\ cale într-un fel hot\rât s\ reziste. Dup\ câteva ore se trezi ref\când calea pe care ea o parcurgea când venea la întâlniri. Atunci totul era minunat ca ochii ei, acum era urm\rit de lucirea sever\ a acestora f\r\ s\ vad\ nimic; atunci sufletul îi era plin cu poezie [i miros de flori, acum era greu, lipsit de consisten]\ [i ]epos. Nu se mai reg\sea în propriul s\u suflet! Se condamnase [i alt\dat\ dar acum autodesfiin]area lua propor]ii catastrofice. Nu mai era de

175

g\sit ca identitate nici în\untru nici în afar\. Totul murea încetul cu încetul, chiar mai mult i se p\rea o pl\cere deosebit\ s\ nimereasc\ sub ro]ile unei autobasculante ce sta s\ porneasc\ dintr-un loc în pant\. Dar s\ se poat\ supraveghea el însu[i s\-[i dea seama cum moare. Poate a[a ar pedepsi-o [i pe fat\... Era un început de dezaxare care putea s\ continue sau dimpotriv\ s\-l scoat\ din amor]ire. Privea absent, gândea f\r\ speran]\. Nu se putea desp\r]i de traseul nenorocirii sale ca pentru a sorbi toat\ cupa unei otr\vi lente. R\mase dintr-odat\ n\uc, ]intuit în cuie de foc, cu privirea îngrozit\ când se trezi fa]\ în fa]\ cu o pereche de îndr\gosti]i îmbr\]i[a]i în vagul serii pentru c\ între silueta Elenei [i a celei din fa]\ nu era nici o deosebire. Nu c\zu jos, dar tremurul u[or care-l sim]i atunci nu avea s\ mai dispar\ niciodat\: debuta... maladia Parkinson! Prea fusese festiv acest ADIO. A treia zi fu chemat la direc]ie [i în[tiin]at c\ trebuie s\ plece cu un grup undeva în jude] la cules de vie. Se bucur\. {i a[a era prea greu în ultima vreme, sim]ea c\ nu mai rezist\. Cerul se întuneca din ce în ce mai mult, de fapt în mintea sa lucrurile nu erau deloc limpezi, sim]ea un pericol iminent, se dezintegra de dorul fetei care-i hot\râse rece: - De azi încolo nu m\ mai cau]i [i în nici un caz acas\! {i a[a problemele de produc]ie nu-l mai absorbeau atât de mult ca alt\dat\ [i adesea se sim]ea anemic [i neputincios c\zând într-o stare de prostra]ie, cu gândurile aiurea. Omologarea inven]iei lâncezea iar problemelor familiale sim]ea c\ nu le mai poate face fa]\. Cel pu]in dificult\]ile financiare îi provocau o stare de încordare violent\, din care cauz\ era mereu irascibil [i uneori nepoliticos. Ai casei erau prea ocupa]i cu ale lor ca în pu]inul timp liber comun s\ se poat\ apleca asupra st\rii particulare a capului familiei. Doar obsevau c\ muncea pe rupte sl\bise [i dormea pu]in [i agitat. Ie[irea din mediul cunoscut echivala pe de o parte cu un surghiun, dac\ se gândea la Elena dar [i cu o trimitere în sta]iune, departe de problemele mai mult sau mai pu]in presante ale vie]ii cotidiene. N-a stat s\ analizeze avantaje [i nepl\ceri pentru c\ sarcina trebuia efectuat\ nu discutat\ [i el era un activist disciplinat.

176

Specificul produc]iei agricole nu-i aduse decât câteva b\t\turi în palme, dup\ ni[te b\[ici de toat\ frumuse]ea dar [i câteva idei care au mijit acolo [i care r\mâneau s\ fie transpuse tehnic imediat la întoarcere.

* * *

Din jurnalul Elenei: ,,- Du-te, du-te de la mine Elena. Du-te la înv\]\tur\...! A t\cut [i m-am sculat de pe genunchii lui. Eram amor]it\ toat\. - {tii, nu prea te-am în]eles... [i am luat alt loc lâng\ u[\. - M\ a[teptam s\ iei loc în alt\ parte. M-am sculat [i m-am dus pe genunchii lui. Am intuit în clipa aceea ce poate însemna ca un b\rbat s\ posede o femeie. Mi-a pus mâna pe picioare în timp ce îndrugam înm\rmurit\: - Ce-ai p\]it, ce s-a întâmplat? M\ strângea atât de tare în bra]ele lui, eram atât de cople[it\. S-a mul]umit numai s\-mi s\rute picioarele mai sus de genunchi. Era atâta supunere, atâta flac\r\, atâta umilin]\ în el îngenuncheat în fa]a mea încât nu-l puteam suporta: - Ridic\-te. Ridic\-te am spus! - Nu am nimic mai scump decât tine pe lumea asta, nu [tiu ce s\-]i mai fac de drag\.”... …,, - Nu e bine ce facem, Elena! - Nu fur\m nim\nui nimic, dar am gândit: „vrea s\ vad\ dac\ în urma insisten]elor lui îl p\r\sesc sau r\mân lâng\ el. E atât de complexat! Nu [tie c\ decizia mea de a r\mâne al\turi de el este luat\ de mult, voi înfrunta toate riscurile. Pu]in îmi pas\... sunt fericit\. Chiar dac\ mi-ar reda libertatea eu voi fi un om ratat. F\r\ singurul meu punct de sprijin m\ voi împiedica la fiecare pas, m\ voi vedea însingurat\ implorându-le ajutorul... Mi l-ar refuza oare? ~l iubesc mai mult decât pot crede eu, sau... m\ joc?!” …,, - S\ nu te prind c\-mi umbli cu vreun golan c\ te tai!

177

- Da, dar sunt [i care umbl\ cu c\s\tori]i [i... - A, vas\zic\ la asta ]i-e gândul, de aia nu înve]i tu cum se cuvine. Ei, las-c\-]i dau eu ]ie! - Bine, dar am 17 ani! - {i ce, ai salariu, munce[ti undeva, ]i-ai f\cut un viitor, cum s\ te gânde[ti la asta? ~ntâi baza material\, slujba [i apoi dragostea!” „Dragul meu,... sunt atât de singur\ f\r\ tine, sunt atâtea zile de chin, zile în care a trebuit s\-mi imaginez noua mea postur\. Plecarea nu m\ poate schimba, nici mizeria lumii pe care sunt nevoit\ s-o suport oriunde ar veni. Voi fi fidel\ totdeauna unui leg\mânt f\cut în t\cere. Nu pot s\ scriu mai mult, sunt foarte obosit\ [i ochii îmi sunt ro[ii de plâns. Te cheam\ pe tine. Iart\-m\ sunt foarte singur\ [i nenorocit\. E[ti departe...” „ ...M\ tortureaz\ doar un singur gând: s\ nu fiu p\r\sit\ de singurul, unicul om care m\ în]elege, care nu are p\rerea lumii despre mine, el pentru care a[ fi în stare s\ merg pân\ la cap\tul lumii. Ar fi cea mai mare lovitur\ pe care a[ putea-o primi din partea unui om care e altfel decât lumea. Ceilal]i nu conteaz\, numai el are valoare [i nu numai în ochii mei... Resturile de la o mas\ nu m\ intereseaz\. A[ fi mereu fericit\... Dac\ m\ p\r\se[te voi r\mâne absolut singur\ [i voi muri. Un om izolat complet asta mai poate spera. Dar nu sunt singur\, n-am s\ fiu. Pentru asta trebuie s\-mi mai domolesc reac]iile...” „ ...Nu [tiu dac\ o s\ m\ r\zbun pân\ la cer, prin cer sau, noi alc\tuim prin gândul nostru, cerul lumii. Adic\ zbur\m numai pentru noi...” „ ...Oda bucuriei de Beethoven a fost scris\ pentru îndr\gosti]i. Ea nu poate fi decât triumful iubirii, pentru c\ aceasta e o permanent\ lupt\ mai ales cu tine însu]i în încercarea de a te autodep\[i...” „ - Ce-am auzit eu despre tine, Elena. C\ ai pe cineva, un... prieten, doctor, sau cam a[a ceva, care-i realitatea? Spun unii c\ prea te plimbi înso]it\ prin ora[ de unul care-]i duce mapa, n-o fi cumva inginerul \la pe care-l cuno[ti de mai mult\ vreme? Ia vezi, termin\ cât mai repede, s\ nu mai aud ceva c\-i jale!

178

Am t\cut ru[inat\ dar tare a[ fi vrut s\ le spun c\ au avut [i ei anii mei. Dar au putut ei iubi atât? Nu [tiu ce s\ m\ fac [i El nu m\ ajut\... De ce tocmai de el, de ce eu? Da, trebuie...”

* * *

O senza]ie deosebit\ o st\pânea între hotarele sufletului unde, sentimentele î[i înfipseser\ adânc r\d\cinile. I se p\rea c\, în sfâr[it, poate s\ spun\ c\ este în pas cu natura. Copacii î[i lep\dau frunzele care c\deau leg\nat vrând parc\ s\ taie câte pu]in din cadrul muribund, [i p\s\rile p\reau mai agitate, mai preocupate. Parc\ rezemat\ de razele înfometate de c\ldur\, Elena sim]ea cum sufletul i se despoaie sub tensiunea gândurilor. Iar starea aceasta de medita]ie se ar\ta neobi[nuit de lung\. Se desp\r]ise de Teo! De aceea era toamn\ târzie în sufletul ei, de aceea se sim]ea ca un copil care ruineaz\ involuntar castelele de nisip construite un timp. Frunzele sufletului zburau ca gândurile ridicate de viforni]a remu[c\rilor. Din când în când mai ploua cu umbre de pa[i singuratici, cu sete de via]\, cu petale de lacrimi [i gânduri. Acum trebuia s\ tr\iasc\ numai din amintirile ce-i sfâ[iau acel zâmbet meschin, aruncat lumii b\nuitoare. „Nu [tiu dac\ va fi bine sau r\u de aici înainte. Are s\ m\ doar\ pu]in trecutul dar zarurile au fost aruncate. A fost... de pild\... prima zi de iu... Poate nu trebuie s\-i spun iubire c\ci acum cred c\ a fost cu totul altceva. Oricum, totul m-a fermecat... Pe la începutul prim\verii trecute, nu asta, cealalt\, domnul Teo se g\se[te s\-mi fac\ o critic\! Privi]i acest monument de lene! f\cuse c\tre întreaga clas\ iar eu îmi mu[cam din unghii. Am început s\ m\ preg\tesc mai cu sârg, voind s\ mi-l apropii [i mai ales încercând s\-i demonstrez c\ nu e chiar atât de r\u [i de insensibil. M\ apucasem de înv\]at bine [i-l cople[eam cu întreb\rile. Cum e cu

179

polimerii, de ce nu se înlocuie[te piesa aceea cu alta, care e randamentul [i, m\ rog, tot felul de chestii de astea numai s\ fiu în preajma lui, de[i eram mereu stingherit\ [i tot ro[eam. ~ntr-o zi ne nimerisem singuri într-un birou al unui coleg [i din gre[eal\ m\ atinge pe um\r dup\ care m-am sim]it topit\ de ru[ine. Parc\ îmi pierise graiul. A[ fi vrut s\ fug de acolo, s\ m\ las p\guba[\ dar deja îl iubeam nebune[te. Abia îi puteam r\spunde, o emo]ie nemaiîntâlnit\ m\ f\cea s\ tremur cumplit. {tiu c\ mi-a dat haina s\ nu-mi fie frig. Mi-a [i zâmbit. O nebunie a noastr\ care a durat pân\ aici! Hm! Cât l-am iubit! Dup\ asta au urmat atâtea: o via]\. Parc\ ne cuno[team de când lumea...” Dac\ ar fi urm\rit-o cineva pe fat\ ar fi v\zut-o când zâmbind, când încruntându-se mult\ vreme. Nu f\cea nici o mi[care dar era mult prea departe chiar de ea îns\[i. Oricum, în final, dou\ lacrimi a[teptau în pragul privirilor, clipirea fo[nind\ a genelor. Se uita în jur ca o str\in\ [i ar fi vrut s\ întâlneasc\ ceva ce-i legase, dar numai o floare nu de mult d\ruit\, p\rea o chemare proasp\t\. Ca la un izvor de via]\ se repezi de-i mângâie petalele apoi cu [oapte tremurânde îi vorbi sufletului ascuns: „A fost frumos! Prea pu]ini reu[esc o astfel de iubire. Ne sim]eam prea bine împreun\, ne c\utam mereu iar reg\si]i ne topeam din priviri. De ce i-oi fi spus adio? De ce? Cu ce mi-a gre[it? N-am gre[it eu? Bine, dar suntem amândoi în gre[eal\ de la bun început! O [tim. Cine ne vede ce-o fi gândind, c\ eu sunt o... iar el un crai b\trân sau un tân\r r\scopt. E drept c\ n-aveam timp de ei, dar mai po]i [ti ce gândesc? {i nici n-a încercat s\ ajungem la o anumit\ rela]ie. E a[a de vinovat ce sim]im noi? Dar de fapt eu mai simt ceva pentru el? Poate e mai bine a[a. Sim]eam cum obosise iar eu parc\ nu mai eram aceea de la început. Voiam altceva, pe altcineva. M\ plictisisem, îi vedeam numai viciile [i c\utam cu orice pre] s\-l îndep\rtez. Vezi, bârfa celor din jur a sporit dorin]a de desp\r]ire [i-mi închipuiam c\ am s\ m\ simt mai bine. Mi-a spus c\ dac\ l-am iubit vreodat\ am s\ m\ întorc la dânsul, iar dup\ înscenare voi r\mâne nep\s\toare. Au trecut deja [apte zile de când nu ne-am întâlnit [i am consumat tot felul de sfor]\ri. La început m-am min]it cu ideea c\ voi

180

reveni imediat, apoi c\ totul a fost un joc al meu, sau c\ a murit, n-a existat niciodat\, dar acum nu se mai poate. Ziua, printre oameni îl g\sesc pretutindeni, iar noaptea, singur\, îi simt lipsa [i m\ hot\r\sc s\-l caut a doua zi, când o ambi]ie prosteasc\ m\ opre[te. Ieri am trecut pe lâng\ banca pe care ne-am odihnit pentru ultima dat\ gândurile împreun\. Nu disp\ruser\ a]ele de la batista pe care am de[irat-o în timp ce el îmi cerea s\ nu-i alung dragostea. Erau ca ni[te semne de întrebare iar banca m\ certa t\cut. Cum s\ m\ întorc acum la el? S\-i spun c\ am fost nechibzuit\. C\ n-am [tiut ce fac? Mai bine r\mân singur\, singur\. Poate mor, poate renasc, poate altul e mai bun, mai potrivit ca el. Dar el, e el. E extraordinar. Extraordinar? Cuvântul acesta care mi se pare ca un prag peste alt\ lume. Când l-am cunoscut i-am spus c\ e extraordinar, iar înainte de desp\r]ire la fel, „- Extraordinar!” De fiecare dat\ când am fost impresionat\ de felul lui de a fi, am folosit acest cuvânt. Poate expresia spune mult, aici mi-am g\sit sc\parea. Ei, nu, c\ e culmea cu cuvântul \sta! Blestemul sau vestitorul unei alte lumi. L-a[ repeta numai s\ se întâmple repede ceva, a[a nici nu mor, nici nu tr\iesc... de fapt de ce s\ mor? Ah, nu m\ mul]umesc cu ecoul sentimentului. Poate sunt prea mofturoas\. M-a înv\]at o alintat\, o capricioas\. A fost prea bun cu mine [i acum îi simt lipsa. Prea mult chin! Prea mult!? Ast\zi l-am z\rit... nu, a fost visul de ieri noapte, îl visez mai mereu când îl întâlnesc m\ ro[esc nu de emo]ie, nu de ru[ine, nu de fric\... de senza]ie indefinit\! Fetele nu trebuie s\-[i divulge sentimentele, dar ce, b\ie]ii nu sunt tot oameni? Dar... b\ie]ii de azi... Ce po]i s\ spui când unul vorbe[te urât, batjocore[te o delicate]e de fat\, te treze[ti acostat\, înjurat\, violat\, [i... ce s\ mai vorbim! Mizeria lumii e mare. Pentru ace[tia a tr\i înseamn\ a fi neom, s\ jigne[ti, s\ furi, s\ ba]i, bine c\ nu sunt to]i la fel. Unii î]i s\rut\ delicat mâna, î]i vorbesc frumos! Oare, cine nu-[i dore[te o iubire curat\, o dragoste reciproc\? Oricine are nevoie de pu]in\ fericire. Teo? Cine [i cum e Teo? Greu de spus. E tipul cavalerului „antic” dotat cu delicate]e, stare poetic\ [i „n” calit\]i. Poate un

181

geniu, dar trebuie s\-l determini s\ fie a[a. Personalitatea st\ `n puterea de a [ti totul despre sine (însu[i). Nu-i destul s\-]i spui numele [i s\ însemni ceva, trebuie s\-]i g\se[ti un for unde s\-]i modelezi spiritul. Pentru unul e m\re] c\-l bate pe altul, pentru altcineva c\ face bine celor din jur. Care are valoare? El e, f\r\ îndoial\, o valoare. {i totu[i ne-am desp\r]it! Oare n-a fost un vis? Cursul vie]ii m\ îmboln\ve[te, m\ ruineaz\. Toate gândurile astea rezult\ din iluzia c\ [i el regret\. Altfel mi-ar veni mai u[or. A[a s\ fiu inuman\? Va trebui totu[i s\ m\ împac s\ nu-l fac s\ sufere atât!” L\s\ s\-i cad\ printre degete floarea acum mototolit\. ~[i a]inti privirile într-un loc anume [i-[i aminti de tic-tacul timpului care toca creierii. De fiecare dat\ ]\c\nitul ceasului o trezea la realitate. Privi din nou floarea apoi o c\lc\ în picioare, o tr\ire ciudat\ îi înveninase sufletul. Voi apoi s\-i culeag\ petalele strivite dar i se p\rur\ foarte grele. Pornirea o durea. Ar fi vrut s\ se sfâ[ie în buc\]i, s\ nu mai existe. Ce-i f\cuse ei floarea nevinovat\? Era de-a dreptul singur\. „Mâine îmi voi cump\ra multe, multe flori. Oricum aceea era altfel”. ~[i lipi de obraz o petal\ r\mas\ nev\t\mat\. Ei îi sim]i prospe]imea iar sie[i nelini[tea din adâncuri. Privi fugar luna. {i ea era altfel. Nu se putea uita la dânsa fiindc\ cealalt\ jum\tate de suflet deja o p\r\sise: pornise c\tre Teo... „{i iat\-l p\[e[te peste lun\, peste stele [i urmeaz\ aceast\ jum\tate”: „pe aici, las\, nu-i nimic, dac\ ]i-au sângerat t\lpile, bolovanii de stele sunt de vin\...” El alerga din ce în ce mai repede [i mai vesel uitând de r\ni dar ajuns aproape î[i scoase din piept inima [i i-o întinse: „ - Elena, prime[te-mi inima în sufletul t\u. O fac din sim]\mântul pe care-l cuno[ti [i, z\u, nu [tiu a cui e mai mult, a mea sau a ta. Dac\ ai s\ observi c\ nu se potrive[te acolo, arunc-o. O mai învelesc în aceast\ umbr\ de lun\. Te rog, numai dac\ vrei, ia-o!” Stângace primi darul dar... ajuns în mâna ei disp\ru. - Elena! E târziu, ce faci! r\zbi din buc\t\rie. Tres\ri. C\ut\ spre floare [i o z\ri strivit\ pe covor. „Deci e adev\rat?!” î[i privi palmele. „Unde e inima lui Teo?”. Deci nu e

182

adev\tat, off! Blestemul meu cel dulce! Cred c\ ast\zi am s\-l întâlnesc... Un tremur de ner\bdare o cuprinse. Se îmbr\c\ mai repede decât de obicei, î[i arunc\ ochii ca însetat\ pe noti]ele, pentru fiecare obiect, apoi înseninat\, repezit\ gust\ ceva. Sim]ea un val de energie [i gânduri mai senine [i mai proaspete. Era iar\[i prim\var\ !

* * *

~ntre benzile de nori cu intensit\]i diferite de gri [i negru, deasupra dealurilor uniform acoperite cu vii se ive[te soarele ca un cerc plin de ro[u, a c\rui lumin\ pare ireal\ în diminea]a de toamn\ rece, dup\ o burni]\ m\runt\ [i rece de vreo 18 ore. Se auzea într-o simetrie abracadabrant\ când cântatul unui coco[, când ]iuitul unui pi]igoi ori ciripitul unor vr\bii, chir\itul curcilor [i doar arareori un fluierat sau strig\t omenesc. Satul este asemenea unui stup în care albinele stau amor]ite [i t\cute într-o c\ldur\ ob]inut\ de mai înainte. Roua de dup\ ploaie, groas\ [i rece anun]\ brumele iminente ale toamnei iar noroiul care se aga]\ de înc\l]\minte, zloata ce va urma. Teo sare din visarea îndelungat\ a orelor de veghe ale nop]ii trebuind s\-[i fac\ sim]it\ prezen]a în mijlocul celorlal]i. Dup\ câteva minute de contemplare a spectacolului r\s\ritului de soare urm\rind cumva cum se desf\[oar\ roata acestuia tot mai biruitoare asupra norilor r\ma[i amenin]\tori, a dealurilor ce se dezmor]esc sub zumz\itul tractoarelor la discuit, a oamenilor care se întorc spre el tot mai mult cu fa]a s\-l admire [i s\-l omagieze. R\coarea îl strânge în spate, dar nu are timp s-o observe. Se simte reîntors la via]\, chiar dac\ aceasta e rece, pentru c\ ea trebuie tr\it\. Cine poate da cuiva o alt\ via]\? Chiar searb\d\, cum va fi f\r\ Elena, trebuie tr\it\ cât mai plin. Chiar f\r\ acel simbol f\urit într-un avânt n\valnic prelungit. Un pui de curc\ mai gola[ chir\ia dup\ restul suratelor ciupind firele de troscot înc\rcate cu boabe de rou\. De la soare, de la stele [i pân\ la iarba [i curcile g\l\gioase spa]iul este prea mare s\

183

nu-[i g\seasc\ un loc. Depinde cât este de aproape de lut, de noroiul care se lipe[te de inimile oamenilor. De fapt, „globul cel de tin\” care absoarbe atâtea existen]e, atâtea aspira]ii, fericiri [i nenorociri. Dar [i p\mântul speran]elor! Când plec\ spre ora[, avea comportamentul unui bolnav ce trece în convalescen]\. Speran]a î[i luase alt avânt.

* * *

O zi de-a dreptul mizerabil\. Aproape nimic n-a ie[it din tot ce a întreprins, nici m\car s\ m\nânce ca lumea. Era ca [oarecele în g\leata din care nu se putea ie[i decât cu ajutorul cuiva. Nu avea de cine s\ se prind\. Prea credea în sfâr[itul lumii acum dup\ plecarea fetei. ~ncercase mai întâi s\-[i fac\ curaj punându-i atitudinea pe seama capriciilor ei alintându-se „aplicând regulamentul” dar încet încet se convingea c\ neîn]elegrea e mult mai serioas\ decât p\rea [i în]elegea eforturile ei de a se deta[a. Ceva o determinase s\ fie astfel. Cu pu]in timp în urm\ era divin\, râdea [i ciripea ca apoi s\ fie total nesigur\: „Cine ]i-a dat voie s\ m\ îmbr\]i[ezi?” {i dup\ o t\cere rea: „Nu cred c\ o s\ mai ai ocazia!” Devenise mai închis, reflectând c\ oamenii se diferen]iaz\ între ei mai ales prin puterea sentimentelor lor. Acum, în loc s\ aud\ glasul plin al clopotului i se p\rea c\ r\spunsurile ei sun\ a tabl\ spart\. V\dit c\utase s\ nu se în]eleag\. „- Am fost r\u, ce am f\cut?” T\cuse [i iar t\cuse. Desp\r]irea era ca un decor de p\dure deas\ într-o întunecat\ noapte noroas\ cu doar o lumini]\ ghicit\. ~[i aminti de o scrisoare [i aceasta îi trezi interesul b\nuind c\ fata înv\]a s\-[i vând\ farmecul apelând la un joc de-a s\rutul spre a i-l smulge. „Hai spune, dup\ mine, c\ ai fost r\u !; - Tare? Nu, n-am fost! - Te rog spune dup\ mine c\ ai fost r\u f\r\ un sfert! - Nici! Doar pentru c\ m-am st\pânit, nu?”

184

V\dit preocupat\, n-o interesa starea în care îl l\sa. Era prea absorbit\ de ale ei, a[a c\ nu putu dormi toat\ noaptea. Nu mai putea nici s\ fac\ ceva concret: cum se ridica în capul oaselor somnul îi apleca genele, [i cum se întindea se trezea perfect con[tient c\-l pa[te nenorocirea c\ ea nu e...” ~[i blestemase zilele tocmai pentru otrava asta dulce c\reia îi zicea „blestemul meu drag” sim]ind cu adev\rat c\ a[a e. Se vedea mult mai îndr\gostit decât putea b\nui vreodat\. Rupt de lume de mai mult\ vreme î[i reînnoda existen]a comun\ prin Elena, adâncit în cercet\ri [i experimente gustase dintr-o felie dulce de via]\ tot prin Elena, întors mai mult c\tre sine î[i deschidea sufletul c\tre soare tot prin Elena. Devenea mai altfel tocmai prin ceea ce determina fata asta capricioas\ [i nestatornic\ de-l în\lbise nu alta, g\sea fericirea întreag\ când î[i odihnea gândul în preajma ei [i-[i l\sa ochii s\ soarb\ cât mai mult din chipu-i feciorelnic, privind-o însetat de ea. De un anume frumos pentru c\ ea putea fi luat\ lesne o frumuse]e comun\. ~[i d\dea seama clar c\ îi exagereaz\ calit\]ile ca [i frumuse]ea, dar ea devenise opiul existen]ei sale [i f\cea totul s\-l p\streze cu toate c\ era d\un\tor [i-i scurta din ea. Prefera s\ tr\iasc\ mai pu]in dar plin. De câteva ori îi spusese c\ datorit\ ei tr\ie[te de dou\ ori, dar de fapt tr\ia greu [i r\sufla [i mai greu pentru c\ f\r\ ea se considera pierdut. Con[tient pierdut. Se pierdea pe sine el însu[i, nu f\cea nimic s\ se desprind\ de ea. Acum suferea teribil la gândul gândurilor ei, de fat\ liber\ s\ aleag\ de tân\r\, capabil\ oricând s\ schimbe în]elepciunea pe un avânt romantic, gata s\-l înso]easc\ pe un Andonis f\r\ suflet. {tia c\ s-a reîntâlnit cu Relu, c\ acceptase invita]ii la cinematograf ale unui oarecare [i c\-[i împr\[tiase num\rul de telefon la al]i câ]iva. Ca [i cum ar fi pescuit, în a[teptarea pr\zii celei mari, ceea ce se nimerea. Cu]itele din inim\ i-o tocau milimetru cu milimetru parc\ zdrobind-o tot mai mult. Mai rezista, dar nici vorb\ s\ se poat\ debarasa. Pierdea deta[at. Tremurul mâinilor [i al vocii, fa]a livid\ [i r\suflarea nesigur\, mereu junghiuri [i t\ieturi în inim\, îl f\ceau nervos [i instabil. Luase medicamente pentru inim\ pentru c\ sim]ea c\ se pr\bu[e[te când trebuia s\ reziste. Se sim]ea din nou epuizat fizic [i

185

suflete[te, în incapacitate de a intreprinde ceva: „a[a nu se mai poate, trebuie s\ fac ceva”. Se sugestiona în obscuritatea od\ii. Cu cât se adâncea în gânduri cu atât cre[teau durerile din dreptul inimii. Era un cerc vicios: nu-[i putea îndep\rta gândul pentru fat\ [i viitorul ei, suferin]ele cre[teau „m\, fir-a[... ce n\zdr\van!” se autoflagela având mereu în fa]\ icoana Elenei care numai la el nu se gândea. {i totu[i... Soneria telefonului r\sun\ [i pentru el. Când îi auzi glasul de-abia îng\im\: - Dac-ai [ti... - Ei bine, [tiu! {tiu, pe mine... De la mine! Cum el r\mase buim\cit, ea, practic\ [i hot\rât\ îi comunic\ repede c\ vrea s\-l vad\ a doua zi [i stabilir\ locul. Când închise telefonul mai avea dureri în inima ce b\tea mult prea repede dar glasul i se schimbase. O sonerie simpl\ îl eliberase! Din jurnalul Elenei: „E atâta durere în mine când scriu rândurile astea deoarece m\ însp\imânt\ lumea asta atât de trufa[\ [i oribil\. Nu pentru c\ nu a[ în]elege ce înseamn\ pentru un om s\ se distreze, dar nici s\ duc\ toate astea pân\ la limit\. Exemple sunt pretutindeni. F\r\ omul de la atâ]ia kilometri distan]\ mi-e imposibil s\ fiu fericit\. Am ajuns s\ spun asta deoarece nu constituie numai o afirma]ie aruncat\ în vânt ci rezultatul a numeroase încerc\ri de a uita. Dar nu se poate... E atâta pasiune [i d\ruire în mine pentru un om care m-am convins c\ reprezint\ totul. Refuz orice de la alte persoane deoarece ar însemna s\ comit cea mai grav\ infrac]iune care f\r\ îndoial\ va fi pedepsit\. E atât de grea aceast\ desp\r]ire! ~n orice clip\ m\ g=ndesc la chipul cu care am ajuns s\ respir. Niciodat\ nu-[i va putea da seama cât de mult îl iubesc, cu cât\ ardoare [i patim\ a[tept s\-l v\d mai repede. Acum, a[ vrea s\ v\d ochii aceia care m\ r\scolesc [i m\ tulbur\, s\-l v\d surâzând blând... la cap\tul drumului am s\-1 g\sesc [i am s\-i spun tot ce n-am spus pân\ acum.” „Nu [tiu dac\ cineva [i-ar putea face o idee despre starea în care sunt eu când scriu rândurile astea. Suf\r cumplit, sunt bolnav\, frigul alterneaz\ cu c\ldura într-o succesiune pe care mi-e imposibil

186

s-o mai suport. Pur [i simplu sunt terminat\, pe fa]\ [iroiesc lacrimi de neputin]\. Trebuie s\-mi zugr\vesc durerea prin p\injeni[ul de lacrimi ce nu pot s\ le st\vilesc. A[ vrea s\ fiu cât mai departe de camera asta în care plute[te un aer închis, sunt o fiin]\ uscat\ de un dor fierbinte, mai fierbinte decât fruntea care arde, decât mintea care delireaz\. Unde este fiin]a din mine peste m\sur\ de vesel\? {i frigul izvor\[te din c\ldur\... o pas\re ce se zvârcole[te cu o s\geat\ în corpul firav. Cine m-ar crede cât de dor îmi este mie acum... nu mai pot. Sunt distrus\.” „ ...pr\bu[it\ într-o urn\ de cristal... de fapt într-o clepsidr\. {i, nisipul curge, curge... Am tr\it atât de mult zilele acestea din amintiri. De[i am mai vorbit [i cu al]ii, atât de mult mi-e dor de imaginea care persist\ în inima mea. Doar „briza” r\coroas\ a nop]ii mai mângâie obrajii înfierbânta]i [i imagina]ia care porne[te într-o adev\rat\ c\l\torie printre a[tri: „fiecare zi m\ apropie mai mult de tine [i atunci când te voi revedea voi fi altfel. Vei avea posibilitatea s\ vezi cât de mult m-am schimbat, o fa]\ br\zdat\ de suferin]e, ni[te ochi în care s-au întip\rit nelini[tea desp\r]irii [i dorul fierbinte. Vom s\rb\tori ziua noastr\. ~mi place s\ fiu altfel decât toat\ lumea pestri]\ ce m\ înconjoar\ ca un arc tot mai apropiat de mine, aproape rupându-m\. Cât de mult s-a adâncit în cutia de rezonan]\ a inimii mele, chipul t\u, numai din asta am tr\it zilele astea, numai din amintiri. Le iubesc deoarece sunt în m\sur\ s\ m\ ]in\ la suprafa]\. Ce for]e neb\nuite pân\ acum mi-a imprimat desp\r]irea asta, cât de multe am înv\]at. Sunt atât de multe de scris: se izbesc foarte multe st\ri suflete[ti contradictorii dar pân\ la urm\ am reu[it s\ câ[tig R\zboiul din mine”. Am s\ iubesc pân\ la sfâr[itul vie]ii un singur om, ceilal]i vor trece ca ni[te fantome prin via]a mea. {i nici n-a[ mai avea cum s\-i iubesc deoarece toat\ dragostea mea este în mâinile lui. Nu vreau s\ mai iubesc pe altcineva a[a ca acum, ar fi o groaznic\ infidelitate. A[ sc\dea în proprii mei ochi [i cel mai indicat lucru ar fi s\ mor plin\ de remu[c\ri. Cum a[ putea s\ spun unui alt om cuvinte frumoase, s\ uit bra]ele care m-au ocrotit [i s\ m\ simt bine în bra]ele altuia...? ~mi este atât de dor. Cine m-ar putea în]elege? „{tiu dar e[ti departe. Dou\ lacrimi mari [i s\rate s-au

187

prelins pe obrajii reci [i albi ca o bucat\ de marmor\. Vreau s\ fiu cât mai aproape de tine, am crezut c\ ceea ce a fost e o copil\rie [i acum îmi refuz orice [i prefer singur\tatea. Sunt o condamnat\ a destinului. M-am n\scut prea târziu [i trebuie s\ tr\iesc mai departe cu suferin]a acestui gând. Peste ani voi spune: cândva am fost atât de fericit\ dar n-am [tiut s\ pre]uiesc ce ni se d\dea cu atâtea visuri. Am cunoscut odat\ frumuse]ea unei prietenii adev\rate dar n-am [tiut c\ pân\ la urm\ s-a transformat într-o dragoste etern\. Singura pe care o voi lua pretutindeni.” A fost odat\ o fat\ care trecea prin lume asemenea unui vânt s\lbatic, care p\[ea ca un pelerin, o fat\ care iubea marea întunecat\, s\lb\ticia mun]ilor [i un om. Doar amintirea asta se va putea p\stra despre mine: o ran\ nemaiîntâlnit\ [i un suflet uria[... „ ... ast\zi a trecut pe lâng\ mine ca o vijelie, ca un cântec trist peste marea moart\. Sunt obosit\ de zâmbetele de ghea]\ [i îmbr\]i[\ri închipuite. Totu[i, îl iubesc... dragul meu drag... când îl întâlnesc... ce atrac]ie teribil\!...” O emo]ie ciudat\ îi scutur\ trupul, nesim]it\ astfel niciodat\. A[teptat\, întârziase pu]in dintr-un fel de cochet\rie dar pa[ii i se m\reau pe m\sura apropierii de „locul lor”. Când el se ridic\ pentru a-i s\ruta mâna p\ru c\ mai întâi vrea s\ refuze dar i se p\ru caraghios s-o mai fac\. ~l întreb\ numai: - Ce mai face]i? {i-[i acoperi obrajii înv\p\ia]i de emo]ie. - Sunt în c\utare de suflet! - Hm! Am [i eu o lucrare cu titlul \sta. - Dar eu caut un suflet anume, unul singur. Amândoi r\maser\ t\cu]i. De fapt atunci î[i vorbeau cel mai mult. Fiecare î[i supraveghea mâinile sau mi[c\rile, ca s\ îngaime ceva lipsit de importan]\ iar ochii [i sufletele s\ se contopeasc\.

* * *

Lume mult\ ca în orice gar\ mare, trenuri vin, pleac\, oameni gr\bi]i, nervo[i sau binevoitori. ~n sala de a[teptare clasa a II-a,

188

scaunele de lemn scrijelite [i neîngrijite g\zduiau ]\rani, oameni cu haine mai bune sau copii neastâmp\ra]i. - E ocupat? ~ntreb\ un b\trân cu p\rul alb pe domni[oara sprijinit\ de um\rul unui b\rbat. - Nicicum, lua]i loc! - Mul]\mesc. Era un obi[nuit de la ]ar\ cu o p\l\rie mare, neagr\, îndesat\ pân\ spre sprâncene care-i acoperea p\rul alb, z\rit doar spre tâmple. Ceea ce era pl\cut la figura-i zbârcit\ era musta]a, la fel de alb\, ondulat\ tinere[te pe obrajii cr\pa]i de timp. Avea un mers hârâit, chiar enervant [i i]arii, gro[i, din lân\, i se coborau dintr-un brâu lat [i bine legat într-o parte. A[a, cu privirile umede [i blajine sem\na cu un ]\ran de prin vremea lui 1907. - Da’ nu v\ fie cu sup\rare, unde c\l\tori]i? - La Cluj, mo[ule! - Aha! {î io tot acolo oi ajunge, cu voia celui de sus, f\cu b\trânul mai mult pentru sine. Afar\ era r\coare iar câteva ]ig\nci miorl\iau pe peron, care cu mâinile c\u[, care cu diferite m\rfuri de vânzare. ~ntr-un col] al s\lii mo[ul [i domni[oara vorbeau de una, de alta, f\r\ a invita b\rbatul de al\turi care asculta t\cut privind la Elena [i apropiind-o mereu. - Las\ c\ e bun\ toamna asta, domni]\, era mai bine secet\? - Ei, dar am zis c\-i rea? A[a-i omul nostru, când e cald spune c-ar vrea z\pad\, iar de-i ger a[teapt\ cu ner\bdare vara. Cine s\-l în]eleag\? - A[\i! D’ap\i cât o fi ora? - Teo, cât e ceasul, îl întreb\ ea pe domnul de lâng\ ea, a]ipind. - 11, adic\ 23. N-ai vrea s\ ie[im pu]in? Vai ce bine-mi pare, izbucni fata strângându-i mâna în palmele ei fragede. Se întoarse spre mo[neag: - Vre]i s\ ave]i pu]in grij\ de geanta noastr\? - Da’ se poate? merge]i s\n\to[i! dar în sinea lui „a frate nu ar\ta, sau poate o fi vreun unchi de-al fecioarei”.

189

- Mo[ule, îi cuno[ti pe cei care au plecat? - Nu! De ce m\ întrebi, domnule? - P\i, cum de ce, nu vezi cine sunt ei, ce diferen]\ între el [i ea? - Nu cumva dumnealui e episcopu’ \l mare? Ce ]i-e [i cu oamenii \[tia, mi se p\rea mie a fi cunoscut, înv\]at, dar... - Asta-i bun\! rânji vecinul. Cum î]i închipui c-o fi \la. Un episcop, nu se las\ mângâiat în v\zul lumii de tinerica aia. La început am crezut c\-i taic\-s\u, dar când i-am v\zut ce ochi dulci î[i fac, mi-am schimbat p\rerea. Ea-i frumoas\ nu zic, dar... ce s\ mai discut\m, fete din ziua de azi! - Mai demult se spunea p\ru’ lung [i mintea scurt\, dar amu’ s-a schimbat treaba: p\ru scurt [i mintea scurt\. Dar ne zbatem degeaba, eu cred c\-i de treab\ domni[oara c\ prea mult\ miere are pe buze. Vorbea tare frumos [i a[\zat. - Unde dai [i unde crap\! se sup\r\ necunoscutul. ~ntre timp cei doi inhalau cu putere aerul dintr-odat\ respirabil. - „Aici, pe p\mânt to]i oamenii plâng. Prieteniile lor, amorul lor. Eu visez la perechile care nu se despart niciodat\.” Recit\ Elena cu o gesticula]ie delicat\. - E a doua or\ când îmi spui versurile astea, î]i place Lamartine sau le g\se[ti potrivite sim]irii tale? - Se spune c\ poezia e forma cea mai ginga[\ de a convorbi cu cel de lâng\ tine. A te cufunda în semnifica]iile ei este ca [i cum te-ai recunoa[te pe tine însu]i. - Bravo! Te g\sesc o prearomantic\! - Cât\ flatare! se lingu[i Elena scuturându-i bra]ul. - Cât\ modestie zace în fiin]a-]i adorabil\! f\cu Teo s\rutându-i fruntea rece. ~n lumina neoanelor fluturii zburau ca a[chiile desprinse dintr-un trup de statuie imaculat\. Un ceferist discuta aprins cu un cet\]ean cam turmentat. - Hai s\ intr\m c\ ]i-o fi [i frig!

190

~n sal\, aceea[i atmosfer\ somnolent\. - V\ mul]umim, mo[ Achim! - N-ave]i a v\ osteni cu mul]umirile, c\ doar nu le-am ]inut în bra]e, locurile ʼmneavoastr\, zise mo[neagul hâtru. Iar dup\ un timp: - E tat\l mata, domni[oar\? - Da... nu... !! - ~i sunt unchi, interveni Teo înro[it peste putere. - Care vas\zic\ nu sunte]i... eu care... - Ba, da! r\spunse inginerul încremenit. }\ranul r\mase z\p\cit, iar Elena g\si un mijloc de a rupe t\cerea: - Dar de unde e[ti, mo[ Achime? - Din Mirce[ti, domni]\, de pe Valea R\ului! - De ce i se spune astfel? - P\i, legenda t\lm\ce[te cam a[a: un boier, înavu]it din munca ]\ranilor avea o fat\. {i fecioara asta se îndr\goste[te de un om mai în vârst\, dar muncitor. Taic\-su mirosi situa]ia [i puse s\-l omoare pe omul cu pricina. Am uitat s\ v\ spun c\ îl chema R\u. Fata s-a aruncat în fântân\. B\trânul, de ru[ine [i sup\rare a vândut mo[ia [i a plecat din ]ar\. O dat\ cu plecarea lui [i v\ile acelea [i-au schimbat numele dup\ feciorul lui R\u. - Frumoas\ poveste, mo[ule! - Ca [i locurile! Mo[neagul avea chef de vorb\ dar discu]ia fu întrerupt\ de u[a care scâr]âia de scotea din s\rite, l\sând s\ intre o ]ig\ncu[\ micu]\, s\ tot fi avut 5 ani[ori. Cu fusta aceea vaporoas\ [i multicolor\, cu basma ro[ie [i cizmuli]e micu]e, cu un surtuc ponosit, d\dea impresia uneia adunate de pe ap\. Cozile împletite cu cârpe [i bani, ie[eau de sub basma spânzurându-se de umerii zdren]ui]i. - D\-mi ]î mii un leu! D\-mi ]î mii un leu! O bab\ somnoroas\ scoase dintr-o saco[\ câteva bomboane [i l\s\ negriciosa s\ i se hr\neasc\ din palm\, ca o pas\re. Lua câte una, apoi privea în jur fixându-[i clien]ii. - Câ]i ani ai, o întreb\ b\trâna binevoitoare. - Cinci ani!

191

- Mergi la mine, î]i dau de toate încerc\ ea s-o ademeneasc\. - Nu. - Dac\ erai mai m\ri[oar\ te luam. Dar ia spune cine te-a trimis? - Nimini! Sim]ind c\ pierde timpul m\run]ica o zbughi la altul. - ~mi dai ]î mii un leu? - Cât vrei? - Cât m-ei da dumita! r\spunse con[tiincios ]ig\ncu[a dr\gu]\. - Dac\ spui când cre[ti tu mare î]i dau cinci lei. - Mare... mâni cresc, utea-atât de mare, pân\ la cer! ar\t\ ea ridicându-[i mânu]ele spre în\l]imi. - Bravo, ]ine cinci lei. - Bodaprosti! Ajunse lâng\ Elena [i Teo, care, ca to]i ceilal]i o chinuir\ cu întreb\rile: - {tii s\ ghice[ti, m\i ]ânco! - Da, nene! - Ei, atunci ghice[te-ne la to]i trei [i ]i-om da bani. - S\ v\ tr\iasc\ fata [i bunicu’ ʼmneavoastr\. Sunte]i om bun dar u[or la mânie. Ave]i [coal\ de seam\ [i [ti]i rostul vie]ii. O s\ ave]i o bucurie mare [i... îmi da]i banii? - Hai, treac\-mearg\ pe azi, dar nu prea [tii poezia. Le-ai cam încurcat, hohoti inginerul scotocindu-se dup\ bani! ~ntre timp Elena o descusu: - Cum te cheam\? - Floarea [i am cinci ani. Nu m-a trimis nimeni aici fiindc\ am venit singur\. - Bravo! Copila avea ochii c\prui [i frumo[i, poate de dragul lor Teo îi d\du zece lei. Mai departe Floarea întâmpin\ greut\]i [i mai mari pentru c\ un tân\r o puse s\-l s\rute pe obraz pentru un leu nec\jit. - Dac\ m\ pupi, î]i dau bani mul]i. - Da’ nu pot.

192

- Ei, nu. Cum po]i s\ ceri a[a, oi putea tu s\ m\ [i pupi, nu pe gur\ ci pe obraz. Fata se întinse pe vârful picioarelor [i cu un zgomot nepl\cut îl atinse apoi plec\ repede [i lini[tea amor]it\ deveni st\pân\. Pân\ la primul tren mai erau înc\ dou\ ore. To]i adormir\, numai Elena [i Teo [o[oteau [i hlincoteau ferici]i. ~ntr-un târziu au încercat s\ a]ipeasc\ dar fata nu reu[ea din cauza gândurilor, miile de gânduri care-i sc\ldau sufletul asemeni unei m\ri leg\nânde de adierile vie]ii. Ca s\-[i omoare timpul [i s\-[i limpezeasc\ mintea scoase cu grij\ un cap\t de creion [i un petic de hârtie notând: „Noaptea se las\ greu ademenit\ de gândurile mele ce se zbat în sângele vie]ii, când frumoas\ tân\r\, când urât\-b\trân\. A[teptarea este cel mai greu lucru. Poate exist\ [i altele dar nu cred. Mi-e sete de un apus de soare c\ci numai atunci îmi simt sufletul respirând liber. Când te vezi cu roadele în mân\ s\ nu ui]i c\ pân\ a le avea ai muncit din greu; apleac\ numai o creang\ din pomul fericirii, gust\-i fructul dar vezi s\ nu-i r\scole[ti cuibul necazurilor; iubirea te face fericit, frumos, trist, meditativ [i uneori agresiv. Cred c\ nu-mi este indiferent omul bogat în fericire cu valoarea ei. Cu ea po]i vinde sau cump\ra inimi?” Cu degetele tremur\toare din pricina repeziciunii cu care a scris, îi întinse hârtia lui Teo sim]ind c\ sufletu-i înc\pea într-un pahar de via]\ prin care soarele î[i filtra r\s\ritul [i apusul. R\maser\ mult timp pe gânduri apoi iar\[i ea: - {tii, a[ vrea s\ te întreb ceva. Nu [tiu cum s\ pun întrebarea... - Las\ asta, zi direct! - De at=tea ori tu nu ai sim]it c\ dac\ ai fi trecut peste acel „nu” verbal al meu, nu m-a[ fi sup\rat. {i tu ai [tiut asta. De ce totu[i ai suferit atât de mult lâng\ mine? - Ca femeie, în via]\ vei fi destul de umilit\, dac\ n-ai [i fost, de multe ori. Eu te iubesc mult prea mult s\ trec peste umbra ta de re]inere [i s\ nu vreau s\ fii con[tient\ ce faci. Se gândea c\ de prea multe ori în via]\ suntem lua]i de curentul ei. Dac\ observi o coad\ la un magazin, mai întâi „prinzi

193

rândul” [i dup\ aceea întrebi ce se d\ [i adesea cumperi [i ceva ce nu-]i trebuie. Alt\dat\, dintr-o pl\cere extraordinar\ mângâi corpul unei str\ine, numai pentru c\ e frumos [i mai plin de via]\. Totdeauna g\ina vecinului e mai gras\, dar dup\ unele gâsculi]e r\mâi [i bolnav... interrela]iile umane, în special cele dintre sexe opuse trebuie s\ se bazeze întâi [i întâi pe sentimentul dictat de creier [i inim\ nu pe cel impus de carne [i sânge. - Tu chiar m\ iube[ti într-atâta? - Vezi, tu, s-ar putea ca blestem s\ fie [i \sta: eu î]i spun numai adev\rul, f\r\ s\ exagerez sau s\-l diminuez [i tu nu-l crezi. Tu mi-ai oferit, prin existen]a ta [i f\r\ s\ [tii, ging\[ie, frumuse]e, c\ldur\ sufleteasc\, uneori dragoste dar [i destul chin [i suferin]\. Cu fiecare clip\ mi te reprezint mai frumoas\ - f\r\ s\ fii modelul universal - mai altfel, mai cald\. Cum a[ putea s\ nu te divinizez? - Nimeni nu e perfect. - Nici m\car în dragoste. Dar am descoperit c\ absolutul ar putea exista. Din p\cate numai pentru scurt\ vreme. Momentele cu tine au fost [i sunt cele de puritate când refugia]i în sfera impersonal\ am uitat de lume [i de noi, îmb\ta]i unul de prezen]a celuilalt. {i eu nu fac decât s\ constat. Cu alte cuvinte pot s\ dau glas la ceea ce simte, poate, fiecare îndr\gostit. E un mare noroc s\ [tii ce sim]i. Mi se pare c\ esen]ial în via]\ este s\ vrei ceea ce po]i [i atât cât po]i s\ vrei. - Dar cu mine? - Fata [i floarea nu vor s\ fie stricate, rupte, smulse, dar îl accept\ [i înfrumuse]eaz\ pe b\rbatul care îndr\zne[te. Eu, nu c\ n-am îndr\znit, am vrut s\ te p\strez floare. Am uitat îns\ c\ [i floarea se trece [i se pierde. - ~]i voi r\mâne recunosc\toare. - Vorbe goale. Aici, între sexe, recuno[tin]a este numai pentru clipa de pl\cere, chiar impus\, smuls\, fizic sim]it\. Regretul ivit se transform\ în desconsiderare. Nu cred c\ exist\ vreo femeie s\ spun\: ce b\rbat extraordinar, apreciindu-i numai calit\]ile intelectuale. Zice atunci c\-i de[tept, capabil, grozav, dar nu extraordinar.

194

- Eu am zis-o. - Când erai hot\rât\ s\ m\ p\r\se[ti, când înc\ nu [tii ce este extraordinarul, când mai crezi în TOAT| frumuse]ea vie]ii. Când vei constata c\ nici aceasta nu e niciodat\, ca [i fericirea, întreag\... - Dar, toat\ lumea, eu... - Tu e[ti cu adev\rat deosebit\ [i f\r\ s\ fii a[a nu m-a[ fi apropiat de tine! - M\ vezi tu a[a, dar cine [tie. - A[a cum cred în mine, în ziua de mâine, a[a sunt convins în viitorul t\u, [i, dac\ a[ [ti c\ nu vei ajunge ceea ce po]i, lesne, merit\ s\ m\ sinucid. - Hai, las\, nu mai vorbi a[a, mai degrab\ s\ dormim pu]in, vrei, c\ nu se [tie ce e în tren. Hai, ]ine mâna. Avuser\ o s\pt\mân\ cu fericirea de mân\. Se întâlniser\ în fiecare zi, uneori de câte dou\ ori [i nu mai reu[eau s\-[i comunice în cuvinte gândurile pline pentru cel\lalt. Ea ceva mai absent\ [i dispus\ s\ asculte, el mereu mai nea[teptat [i înfocat. Din nou sim]ea c\ timpul se opre[te când bucuria revederii se prelungea ceasuri întregi. Vremea nea[teptat de geroas\ pentru aceast\ perioad\ a anului nu-i l\sa s\ hoin\reasc\ pe unde ar fi vrut. Un interes presant al fetei i-a permis lui s-o înso]easc\ în ora[ul din nordul Moldovei. Era ca o încruntare pentru o perioad\ când au uitat cu totul de existen]a lor în cadrul unui grup social. Erau mult prea aerieni, dar nu necontrola]i, men]inându-se strict în sfera ideal\ [i pur\, ceea ce le d\dea t\rie [i siguran]\. Fiecare se sim]ea capabil de sacrificiu pentru cel\lalt, fiecare n\zuia ca nici o umbr\ s\ nu întunece cerul acesta numai al lor. Trecu o bun\ bucat\ de vreme în r\stimpul c\reia doar sfor\itul unui c\l\tor mai vârstnic tulbura mai mult. Teo p\rea preocupat de ceva. - Ei, zi, ce e? f\cu ea moale sim]indu-l. - Po]i avea idee ce suferin]\ este starea de nesiguran]\? Poate ai aflat c\ în timpul celui de al doilea r\zboi mondial pentru a-i face pe cei prin[i s\ vorbeasc\ se proceda astfel: nici nu adormea omul bine [i era trezit brutal, din nou l\sat s\ mo]\ie [i iar scuturat, [i tot

195

a[a zile [i nop]i pân\ împricinatul ajungea la cap\tul puterilor [i m\rturisea. Eu m\rturisesc ]ie c\ nu mai pot... - Da’ ce-ai p\]it mister inginer, de spui asta, cine nu te las\ s\ dormi? - Tu crezi c\ starea asta de nesiguran]\ a mea vis-a-vis de instabilitatea ta poate avea un sfâr[it bun? }i-am spus alalt\ieri c\ sunt în stare s\ te omor, adic\ s\ te înn\bu[ cu s\rut\ri [i îmbr\]i[\ri de drag\ ce-mi e[ti. Mai sunt în stare s\ M| omor pentru neputin]a de a m\ scutura de vraja ta. Dar dac\ eu sunt pân\ în vârful p\rului îndr\gostit de tine, tu vrei s\-]i împar]i sentimentele [i favorurile... - Vorbe[ti prostii, dragule!?! - Vezi, pân\ [i expresia ta nu e cea mai potrivit\. Vorbesc cu patim\, dar din inim\, nu din fiere. Bun\oar\ azi ai trimis pe Eugenia s\-mi declare ritos c\ nu mai vrea s\ [tie de mine. Am în]eles clar c\ alalt\ieri a]i stabilit împreun\ „ruptura” de mine. Ea [tia c\ tu vrei s-o faci mai de demult. Apoi dup\ superba înserare surprins\ de noi, eu obosit [i tracasat, tu mereu în c\utare, de motiv, ai stricat destul din ceea ce se putea sim]i. {i, [tii bine, c\ împreun\ am cules numai stele [i lumin\ numai roua cerului [i a p\mântului, într-un cuvânt senza]ii rare. Pe asta ai jertfit-o. - Cum adic\? Era neutr\, absent\. - Pentru ce comportamentul \sta bizar? Pentru c\ ai reluat leg\tura cu Relu sau pentru c\ un [ofer î]i trimite vorb\ c\ vrea s\ te cunoasc\. Ia s\ vezi dac\ nu cineva s-a r\spândit ideea c\ e[ti u[uratic\. Dar nu asta e problema. Eu, [i f\r\ [i cu voie te p\strez ca neîntinat\ la suflet. Vrei s\ m\ p\r\se[ti? Nu te re]in, dragoste cu sila nu se poate face, dar hot\r\[te-te odat\ [i mai opre[te-]i gândurile alea alandala. - Ce vrei s\ spui? - Spun c\ în general comunici prea pu]in cu mine. }i-am spus de o scrisoare pe care am primit-o. Zice atâtea despre tine cu date [i ore precise c\ mi se încre]e[te pielea. Trebuia s\ n-o citesc dar mi-am zis c\ orice-ar fi, tot în locul t\u r\mâi. A fost ca la o judecat\ feudal\

196

cu sentin]a dinainte cunoscut\. {i, e vai de mine, nu pentru ce spune acolo ci pentru c\ e[ti a[a nestatornic\. - Dac\ nu-]i convine... - Nu a[a trebuie s\ r\spunzi acum. Poate, pentru c\ dac\ vei continua a[a, eu, care nu sunt totu[i o m\nu[\ de schimb, desigur te voi p\r\si. {i, [tii ce-ai s\ ajungi? Ochii îi scânteiau [i pentru prima dat\ de când se cuno[teau avea tonul \sta, r\u. - Te intereseaz\? Dintr-odat\ b\rbatului se frânse. ~ntrebarea fetei, punea sub semnul întreb\rii tot ce întreprinsese pentru ea pân\ atunci. I se umezir\ ochii [i ad\ug\ calm, cald, rar: - Cum s\ nu m\ fr\mânte soarta celei mai scumpe fiin]e pe care o am acum? Te felicit c\ te po]i deta[a, dar eu nu pot. ~nc\. V\d c\ faci totul s\ m\ desprinzi tu. Dar, dac\ pot, plec eu. Pierdem amândoi din via]\. - {i cam ce-a[ putea pierde? Era st\pân\ pe ea, pu]in ironic\, dar întreba cu v\dit interes. - Simplu: poate ceva din suflet ales, te vei întoarce la spiritul de turm\, la admiratorii incul]i a[a de incul]i încât suferi [i când î]i aduci aminte de ei. Te-ai înv\]at umilit\ [i-i accep]i. Vei umbla când cu unul, când cu altul, pân\ î]i iese vorb\, ai s\ renun]i la ambi]ii [i din talentul t\u se va alege o func]ionar\ gras\ [i singur\. Poate c\ vor mai interveni al]ii s\ te oblige [i iar\[i ]i se poate schimba destinul. Vei pierde tot mai mult contactul cu via]a spiritual\ [i plafonarea e aproape. Apropo, de ce nu în]elegi tu c\ acum [i nu mai târziu î]i modelezi viitorul! Repet, acum! Cred c\ prin ce-am reu[it s\-]i ofer ai observat diferen]a. - Ei [i ce! - Nu [tiu cum se face c\ te cobori mereu, e[ti a[a de instabil\, nu te la[i mânat\ de instincte? - Crezi adic\, ce e în scrisoare? - Adic\ simt cu inima, mai mult decât crezi tu. Oare mai prinzi trenul acesta vreodat\? Uite ce; înc\ o dat\: p\r\se[te-m\ dac\ asta ]i-e voia. Nici nu vreau s\ te p\strez str\in\. Dar f\ ce-]i spun

197

pentru viitorul t\u. {i pentru ce po]i crea pentru al]ii. De ce pozi]ia comod\ [i necreativ\? Te trage a]a în jos? {i-a[ face destule m\rturisiri, dar cred c\ nu te mai intereseaz\. - Dac\ vrei, spune. - Eu totdeauna am vorbit cu pl\cere cu tine, absolut sincer [i din inim\. Când te-ai îndoit de ceva nici n-ai pomenit. Am v\zut cât po]i fi de nemiloas\ [i m\ îngrozesc. Ce-o fi cu tine? O fi el „eternul feminin” instabilitatea, dar tu nu trebuie s\ fii a[a tocmai pentru misiunea ta de viitor. Socote[te-m\ cum vrei, dar nu du[manul t\u, ascult\-m\ [i las\-m\ s\ te ajut acum cât ai nevoie, î]i garantez c\ f\r\ mine te pierzi. {i la ce-]i folose[te regretul dup\ ce nu vei mai putea îndrepta nimic? - Ajung eu, într-un fel! - S\-]i mai dest\inuiesc ceva. Eu n-am ajuns ceea ce trebuia, sau cât trebuia, pentru c\ mi-am pierdut atunci îndrum\toarea plecat\ din localitate. Pân\ aici, tu ai f\cut ceva f\r\ mine? - Nu [tiu, nu... [tiu. - {i a[a nu m-ai ascultat cândva... Cum s\-]i dovedesc devotamentul meu [i bunele inten]ii decât fiind în preajma ta. Crezi c\-mi vei putea întoarce vreodat\ ce fac eu pentru tine? Nici nu-]i cer. De fapt nu ]i-am cerut nimic, niciodat\, o [tii, da? - ~ntr-adev\r! - Dar tu ce-ai dat pân\ acum ca [i partenerul, adic\ eu, s\ ies în câ[tig? Spun eu, c\ nimic, dar prefer cu de[teptul la pagub\ decât cu prostul la câ[tig. ~n]elegi? M\ mai po]i, mai vrei s\ m\ în]elegi? Se opri moale din cauza unei senza]ii de pr\bu[ire în gol. ~n dreptul inimii se instal\ apoi un jar care n-a disp\rut o bun\, bun\ bucat\ de timp. Se sim]ea frânt de nesomn [i de adversitate. Mai putea suporta. Dup\ alt timp, într-o [oapt\ mai mult interioar\ filosof\ îndelung: „M\ întreb acum dac\ iubirea a fost „inventat\” de Dumnezeu sau de Satana. Asta pentru c\, dup\ cum se vede, dup\ clipa dumnezeiasc\ urmeaz\ clocotul iadului, dup\ clipa de aur când ]ii în bra]e cea mai scump\ fiin]\, gustul fierii revars\ dintr-un gând, la origine, nevinovat. Poate fi, probabil, esen]a vie]ii socotind c\ pe

198

acest p\mânt nu poate fi raiul. {i cu toate acestea numai dragostea î]i d\ iluzia raiului pe p\mânt. C\ci atunci când este spargi singura ceap\ din cas\ [i, cu ce se nimere[te, o înghi]i fericit, „ia, iubitule, c\ tare-i bun\!”, iar când nu e, po]i avea de toate: „ia [i crap\-n tine, lua-te-ar...”. {i nimic nu e mai trist. Dar te obi[nuie[ti [i cu asta numai s\ ai „cr\pelni]\”, ajungând un automat, o m\tur\. Firile alese sunt, neîndoios, mult mai complexate decât restul, dup\ cum simt mult mai adânc cu]itele geloziei, dup\ adâncimile controlate ale efuziunii sentimentale. Suferin]ele acestuia sunt mult mai adânci [i mai îndelungate, mutilante uneori, dar nev\zute [i din cauza asta mai grave, mai u[or de perceput, mai greu de în]eles de cei ce ne înconjoar\. Cât de u[or este s\-]i acopere cineva inima cu umbra lui [i ce greu e s\-]i închipui aceea[i fiin]\ ascuns\ într-un ochi str\in. De fapt otrava, (este) tocmai ceea ce se scurge (necontrolat) din suflatul fr\mântat de incertitudini, îl atac\ pe cel ce-o produce [i apoi trece la cel\lalt. Probabil, iar\[i, c\ puterea iubirii st\ în transformarea ei în esen]a fericirii adic\ acel „ceva” care face s\ ui]i de tine [i de lume când al\turi se afl\ numai „acea” fiin]\. Probabil ca [i senza]ia de fericire de simte cu adev\rat numai dup\ ce trece. Suferin]ele iubirii nu sunt, chiar ca ploile cu soare de[i e un mare adev\r al naturii. E un paradox c\ de aceste cele mai nobile suferin]e î[i bate joc lumea cea mai de jos, incapabil\ de în\l]imile [i abisurile ei, întocmai cum un savant poate fi p\lmuit de un derbedeu. A fi om de lume înseamn\ s\ simulezi. Sentimentul acesta cere îns\ dep\rtarea de lume, refugiul într-o alt\ sfer\, în doi, [i, numai a[a, iar nu se poate. Nici nu [tiu dac\ s-ar fi putut vreodat\ s\ tr\ie[ti bine, civilizat, undeva pe un alt t\râm. Iubirea des\vâr[it\, perfect\, exist\, trebuie s\ existe. Dar cum poate fi ea p\strat\ astfel când al\turi sunt prea mul]i cei care m\nânc\ [i dorm pe s\turate. Poate c\ de aici s\ c\ut\m cheia fericirii...”

*

* *

199

Vis [i suflet. Gândurile [i zbaterile lor acopereau glasul frunzelor galben de triste. Când luau forma copacilor încremeni]i de natur\, ochii aceia mari [i c\prui erau col]uro[i [i întortochia]i de caden]a destinului. Fo[netul timpului acoperea oful toamnei înve[mântat\ cu geam\tul frunzelor. O ninsoare tomnatic\, rar\, în care sufletul plângea cu lacrimi de frunze. Ningea cu soare, cu rugina secundei, cu culoarea pletelor brune, cu umbre de aripi migrânde, vibrând ascu]it, iar fiecare form\ c\z\toare vântura delicat din zvâcnirea luminii tainice. Ca un preludiu al corului nop]ii soarele cernea peste lume un cântec trist [i nep\truns [i tot atât de galben. Realitatea anotimpului î[i g\sea ecoul pe oglinda sufletului, c\ci gândurile p\reau frunze iar îns\[i fiin]a, mormântul ciudat pe fundalul c\ruia întunericul cocheta cu incertitudinile. Ziua p\rea din ce în ce mai lacom\, iar noaptea r\mânea de m\rimea unei metafore din care se ad\pau nelini[tile. Misterul nocturnului, acoperea forma dar deslu[ea mi[c\rile c\ci în lini[tea ce p\trundea pân\ în teluricul uman oamenii erau umbre iar zgomotul verbului „a tr\i” dizolva t\cerea. Sfâ[ietor de frumos era acel apus de soare în fa]a c\ruia sentimentele îngenuncheau supuse. Zâmbetul destr\mat al fostei luciri rotunde, s\lb\ticea ]inuturile, f\când din oameni oglinzi de culoare, din p\s\ri gânduri înalte, iar p\mântul mirosind a rod, lir\ multicolor\ a p\s\rilor. Gama de culori a[ezate cu grij\ de c\tre natur\ era ca arta de a visa cu ochii deschi[i, erau etapele vie]ii muritorului. Pe lâng\ statornicul ro[u aprins [i ale nuan]elor pictate de arhitectul natur\, st\ruia s\ se întrez\reasc\ un verde vital, un fragment din via]a timpului topit dincolo de noi. Ce putea fi acel verde decât culoarea fostului anotimp când cerul a dat de [tire c\ vara a ajuns la el [i drept r\splat\ ne rafineaz\ sim]urile! P\mântul trist [i ursuz î[i alinta bel[ugul iar uneori r\nit de cuvinte ]ipa sfâ[ietor.

200

Poate [i oamenii ascund în pupila lor acea duzin\ de culori, poate fiecare fo[net de priviri nu este altceva decât un soare mai mic, unul mai tân\r. {i acesta este mai altfel numai atunci când atinge vârsta de optsprezece metafore, când pe lâng\ lucirea-i demonic\ izvor\[te [i dragostea. Incendiat\ de apus, pe culmea dealului r\mâneau înl\n]ui]i de soart\ doi arbori prin coroana c\rora trecea lumina preluând din plânsetul frunzelor. Din loja-i m\rea]\ luna î[i ascundea arcul ucig\tor de frumos. Zorind parc\ apusul amenin]a oamenii c\-i va p\r\si, c\-i va l\sa pe îndr\gosti]i s\ orbec\iasc\ hilar printre stele. Ce mistere de nep\truns era arcul lunatic! S\ge]i de cocori treceau febril s\ fure din acea înserare, s\ ia amintirea unui apus de soare spre un alt r\s\rit. }ip\tul lor înfrico[\tor al\turi de vaierul toamnei, de plânsetul frunzelor, de lacrimile sufletului realizau o lume aparte în care realitatea se topea în toate sim]urile. De undeva, de dup\ cortina acestor scene, omul l\sa s\ i se desc\tu[eze lutul l\turalnic sim]ind în cele din urm\ o dorin]\ mobilizatoare de via]\ de ardere intens\. ...Noaptea adânc\. Luna, [ireat\, se ascundea printre norii negri [i grei. Traficul timpului reu[ea s\-[i men]in\ caden]a. Se sim]ea atât de încurcat\ suflete[te încât o încerca ideea de a scrie ceva frumos, de a-[i topi gândurile în cuvinte de nep\truns. Deschise caietul s\u secret, î[i privi mâinile tremurând de pl\cere [i ner\bdare apoi încerc\ s\-[i topeasc\ pu]in câte pu]in din negura sufletului. „Oare te-ai mai gândit vreodat\ la una din primele noastre zile, cea care a deschis drumul fericirilor [i necazurilor? Nu te întrista, nu era neap\rat\ nevoie. Eu parc\ simt [i acum umezeala acelei zile, cu ploaie p\trunz\toare, intermitent\. Poate ceea a fost îns\[i dragostea care a p\truns pic\tur\ cu pic\tur\ în suflet. Nu, dar nu ea m-a vr\jit, ci felul t\u de a fi, chipul t\u ce aducea a „detectiv” cu p\l\ria aceea neagr\ care î]i d\dea aerul [treng\resc, iar glasul [i ideile nest\pânite de emo]ie te transformau într-un adev\rat copil-b\rbat. Ai s\ râzi dar nu are importan]\. Dar m\ întreb de multe ori cum de m-ai cucerit? Re]in c\ mi-ai s\rutat mâna, m-ai întrebat ceva,

201

c\ apoi ne-am plimbat. A fost prea repede, dar de fapt m-ai f\cut s\-mi pierd min]ile înc\ de când te-am v\zut: ochii aceia ai t\i, numai ei mi-au dat curajul s\ sper, c\ci ei spuneau cel mai mult. De[i ne-am mai plimbat împreun\, îns\ a[a, întâmpl\tor [i f\r\ s\ vorbim, atunci mi se p\rea c\ toat\ lumea m\ prive[te, c\ to]i [tiu c\ tu mi-ai spus c\ m\ iube[ti ...Hm, î]i aminte[ti c\ uram timpul ce ne desparte, c\ m\ iube[ti pân\ în pânzele albe, c\... Totul a fost! acum îmi pare de când lumea, sau mai bine zis parc\ amândoi am fost de demult. Acum cresc al\turi de tine, iar prin verbul „a cre[te” s\ nu în]elegi decât a tr\i intens, a iubi. Nu cred c\ ]i-am zis vreodat\ despre chipul care ]i se contureaz\ în visurile mele, acel chip ce m\ îngroze[te cu gra]ia [i frumuse]ea lui. Uite, tu, în fanteziile mele r\mâi decât doi ochi s\pa]i în aerul atât de fluid, o frunte mai alb\ decât culoarea zâmbetului [i p\rul acela ale c\rui fire nu sunt altceva decât gânduri, cuvinte, iubire... Nu [tiu dac\ ]i-am dest\inuit un secret al meu: mi-e foarte greu f\r\ tine. Desp\r]irile mi se par lungi iar întâlnirile repezite, [i, singur\tatea ce nu-mi ofer\ decât chipul conturat mai sus, m\ face s\-]i [optesc faptul c\ nu exist\ via]\ f\r\ tine. Vei spune c\ sunt un copil care-mi place s\ te chinui cu vorbe, c\ nu-mi dau seama de maturitatea [i seriozitatea gândurilor, dar poate nu în]elegi c\ m\ chinuie mai mult acest sentiment al nostru. De mrejele lui sunt legat\ pân\ la suflet [i orice dorin]\ de a m\ desprinde îmi este zadarnic\. Dar timpul docil, ne va desp\r]i totu[i. O spun simplu, dar ideea aceasta, gândit\, îmi taie respira]ia, ca un vânt de neînfruntat. S\ ne desp\r]im? Vin cu tine oriunde, oricând... Ba, nu! dac\ a[a vrea soarta, eu nu pot s\ m\ opun puterii ei. Mi-e somn. Hai s\ dormim, dragul meu chip, hai s\ ne odihnim gândurile. Mâine ne vom bucura de alte necazuri, mâine vom porni spre o alt\ zi, spre alte nenorociri, bucurii: via]a [i dragostea. Noapte bun\, Teo!” ~nchise caietul cu grij\, l\sând ochii aceia mai întuneca]i decât noaptea s\-[i p\streze misterul mai neîn]eles. ... - Ai realizat vreodat\ ce înseamn\ 0 (zero) ca moment [i ca valoare? ~]i dai seama ce efecte negative incalculabile dar [i ce p\r]i

202

pozitive imense rezult\ din imposibilitatea existen]ei aceluia[i timp pentru comunitatea uman\? Ce-ar însemna ca to]i s\ ne na[tem odat\, s\ disp\rem la fel, s\ tr\im, eventual, la fel... - Probabil c\ ar fi împiedicat transferul de civiliza]ie [i fiecare genera]ie ar avea propriul fel de manifestare [i de via]\. Ar mai însemna o slab\ leg\tur\ afectiv\ între oameni, poate deloc. - {i, sigur, dispari]ia acelui sentiment al ve[niciei pe care ]i-l d\ gândul unor realiz\ri. - Dar cred c\ impresia aceasta o d\ numai dragostea! Numai atunci nu mai [tii nimic, nu mai exi[ti decât în raport cu cel\lalt... - Ai dreptate, Elena, dar con[tiin]a durabilit\]ii o ai [i când, în raport cu ceea ce po]i în plan spiritual, s\ gânde[ti: „am atâ]ia copii, i-am crescut [i i-am f\cut de[tep]i - oameni - n-am tr\it degeaba.” - E morala ]\r\neasc\, s\n\toas\. - Sau când, marcându-]i trecerea prin lume cu vreo carte, dou\, sau mai multe - scripta manent - po]i s\-l crezi pe latin: non omnis moriar. Oricum ar fi, s\ nu faci degeaba umbr\ p\mântului. - Dar cei, care iubesc cu adev\rat sunt doar umbrele p\mântului? - Nu [tiu dac\ a[a trebuie „v\zut”. Dar dac\ [i via]a-i fum, atunci iubirea ar p\rea [i mai pu]in în plan real. De[i nu se vede nimic în timpul ei, - eventual vreo pagin\ inspirat\ - de fapt efectul ei este cel mai puternic, cel mai vizibil: din iubire se nasc oameni - urma[ii. - Gre[e[ti, nu numai din dragoste. - Cred c\ ceea ce-i în afara iubirii e excep]ie sau iubire degradat\. A[a cum semin]ele de pe sol slab dau plante degradate. - Nici în regnul vegetal nu putem vorbi de momentul zero. - A[a e, veveri]o, nici într-un domeniu de fapt. De aceea e tare trist c\ ceea ce e mai frumos are [i via]a mai scurt\. La facerea lumii ar fi trebuit s\ se rezerve celor cu disponibilit\]i un spa]iu mai mare - a[a adesea sunt longevivi cei care doar vegeteaz\. Ce nedreapt\ e uneori via]a asta! - Sim]i tu asta?

203

- Am sim]it-o adeseori dar acum mai acut ca niciodat\. Vezi, tu, icoana mea scump\, timpul meu nu se m\soar\ cu al t\u. {i eu am descoperit ceea ce credeam c\ nu exist\: iubirea absolut\. Sau..., mi se pare!! Tu ce sim]i, oare? Oricum e mult mai intens [i mai durabil, mai exact, mai concret, cu suferin]e mai mari. - Nu mai spune asta, cu alta, î]i trece. - Hai s\-]i spun ce cred [i aici. ~]i spuneam c\ am o noutate. Zilele trecute mi-a spus cineva c\ a mai încercat s\ se sinucid\ [i c\ vrea s\ mai încerce. M-am sup\rat tare [i i-am r\spuns foarte aspru. M-am temut cu adev\rat s\ nu cumva s-o fac\ [i am r\suflat lini[tit când am rev\zut-o. Mi-a mai spus c\ mama a jignit-o de ziua ei iar tat\l este aerian de tot, c\ nu-l intereseaz\ nimic. De recunoscut c\ e o fat\ deosebit de sensibil\. - {i talentat\. - Ei, de atâtea ori a intrat în biroul meu, poate c-au ie[it [i vorbe, tu v\d c\ m\ b\nuie[ti. Dar cu toate acestea eu n-am discutat [i n-am v\zut manifest\ri de îndr\gostit\. Nici m\car dorin]a unui s\rut. Are nevoie doar de tutore în persoana mea. ~n dragoste ea e la momentul zero. Erup]ia depinde de cine o întâlne[te. {i a[a cum e foarte greu s\ prinzi din mers o ma[in\ plecat\ în vitez\, tot a[a nu cred în posibilitatea unui cuplu cu copila aceasta care e ca un cazan sub presiune dar nu m\ poate ajunge. {i nu e cazul s\ fiu eu, acela. - Totu[i, eu te-am ajuns. Tot a[a eram [i eu, când te-am ales. - Ceea ce simt eu pentru tine, numai o dat\ în via]\ poate fi. E drept c\ tu m-ai ales [i nu eu cum ar fi trebuit, dar am avut [ansa sufletului t\u ales, a bun\t\]ii [i frumuse]ii tale înnobilate de sim]ire aparte [i de talent. Dac\ nu erai o fiin]\ deosebit\ nu m\ apropiam de tine; sunt bucuros în acela[i timp c\ am reu[it s\-]i înlesnesc percep]ia unor frumuse]i [i adev\ruri ale vie]ii. A[ vrea s\ nu fie decât soare [i flori în via]a ta. Dac\ m\ întreb cum, practic... mai am probleme... - E[ti bun. - Mai degrab\ nebun, dar din cauza acestui sentiment care m\ face s\ ard ca un electrod sau, poate ca o lumânare din ce în ce mai groas\, mai luminoas\, mai intens arzând. E de a[teptat un sfâr[it

204

brusc în raport cu asemenea intensitate. {i înc\ ceva: simt, prin tine, c\ tr\iesc de dou\ ori în acela[i timp. Nu, c\ a[ avea o via]\ fals\, la vedere, cum s-ar putea explica [i alta ascuns\, în intimitate, cu tine. {tii, eu am tr\it foarte intens orice am f\cut în via]\, de orice m-am apucat am încercat s\ fie bine f\cut. {i a doua facultate [i doctoratul [i publicistica, totul a rezultat din disponibilit\]ile spirituale [i de voin]\. Nu îns\ atâta perseveren]\ cât ar fi trebuit. Dar via]\ mai plin\ decât atunci de când te cunosc nu cred s\ fi avut. A[a c\ tr\iesc cel pu]in cât doi în aceea[i unitate de timp. ~n planul crea]iei mi se pare c\ n-am realizat destul...

* * *

C\utat insistent de mai multe persoane, Teo se retrase într-un birou al\turat, într-un târziu observând c\ fata iese ceva mai tulburat\, salutându-l gr\bit\. Revenit g\si urm\toarea scrisoare:

„Draga mea inim\ Iart\-m\ c\-]i plagiez formul\rile de început dar m-am obi[nuit s\ te imit adeseori. Nu [tiu ce fel de semn ]i-am f\cut eu în visul t\u dar cred c\ este foarte grav c\ po]i crede în fanteziile nop]ii. Sau poate este genial faptul c\-]i comanzi diurnul din pricina fenomenelor nocturne?! ~ncrederea ta în tot ceea ce realizezi mi se pare o absurditate. Gânde[te-te la defectele mele, la „calit\]ile” mele proaste [i atunci ai s\ vezi ce u[or î]i vine s\ m\ p\r\se[ti. Neîncrederea [i îndoielile mele nu vin din partea unui El sau a unei Ea, ci din îns\[i „tehnologia” dragostei. Ceea ce-]i va aduce un permanent fiasco în problemele de ordin intim este tocmai principiul vân\torului fugind dup\ doi iepuri... Sunt convins\ c\ ai s\-mi ceri argumente dar, oare eu a[ putea s\ m\ desprind de un suflet ce iube[te precum sus]ii? Nu a[ vrea, iubitul meu, s\ m\ despart de tine, dar sunt o capricioas\ [i uneori pot agasa cu complexele mele [i nu uita c\ în primul rând sunt înainte de toate o fat\. Am 18 ani [i cunosc atât mizeria cât [i frumosul vie]ii.

205

Mi-ai fost în permanen]\ al\turi în ultimii trei ani, dar aminte[te-]i [i de chinurile dimpreun\. Ca orice fat\ nu pot l\sa ca iubitul meu s\ fac\ din zi colec]ie de peisaje, parcurse [i cu alte fete. S\ [tii c\ am fost foarte geloas\ [i cred c\ ]i-ai dat seama, de[i am încercat s\ disimulez. Dar pân\ când? Pân\ la nesfâr[it nu pot suferi felul t\u de a tr\i pe deplin, con[tient\ am fost de la bun început c\ dac\ m-ai iubit pe mine nu a fost o excep]ie ci o obi[nuin]\. ~]i scriu aceste vorbe, aici în biroul t\u, unde ai g\sit de cuviin]\ s\ m\ la[i s\-]i citesc scrisoarea, în cuvintele tale mi se pare c\ g\sesc idolatrizarea iubirii ideale. Poate tu î]i cau]i în toate idealul, dar nu [tiu cât ai s\ reu[e[ti. Sunt convins\ c\ citind aceste rânduri î]i vei argumenta c\ nu exist\, nu mai exist\ nici una în afar\ de mine. M\ concentrez dar tresar adeseori când vine cineva de încearc\ s\ te g\seasc\: sunt tinere muncitoare, uneori [i eleve care mi[cându-se febril dovedesc curajul [i siguran]a. Aflând c\ lipse[ti, trântesc nervos u[a p\[ind zgomotos pe culoar. ~ntreab\-m\ cum m\ simt eu în aceste situa]ii! Ca o nevinovat\ c\reia în sfâr[it i-a venit rândul s\ se bucure de preferin]ele tale erotice. ~n pauza de mas\ a venit cineva care nici nu m-a salutat, drept dovad\ de prietenie ]i-a l\sat lucrurile acelea despre care ai g\sit s\-mi spui c\ te-ar înc\rca suflete[te. P\i... cred [i eu! S\-]i spun de ce m-ai adus în a doua camer\ a atelierului t\u de iscusit inginer? Nu fiindc\ ar fi fost mai cald ci ca s\ m\ ascunzi de ele. Re]ine! Mi-ai adus argumente „elocvente” dar de aici nu pot vedea ce faci tu dincolo. {i asta se nume[te tot mizerie [i chin. Spui c\ m\ iube[ti, c\ sunt un suflet ales!? Atunci de ce cau]i s\ m\ distrugi, s\ m\ tratezi ca pe toate celelalte? M-a[ sim]i onorat\ dac\ mi-ai spune f\]i[ c\ nu po]i iubi cu adev\rat sau c\ nu po]i „iubi” numai una. Dar, te rog, înc\ nu am reu[it s\ te fac s\ m\ ur\[ti, îns\ va veni [i vremea aceea. Totu[i poate ne salv\m unul pe cel\lalt, g\sind [i aplicând alt\ variant\: hai s\ proced\m ca [i cum ne-am vedea pentru întâia oar\, s\ ne îndr\gostim unul de altul cu adev\rat, s\... {i totu[i cred c\ nu se poate. Dragostea nu are reluare. Vrei s\ încerc\m? Ori o alt\ variant\: s\ nu ne mai întâlnim deloc.

206

~n fine, m-am s\turat de sfaturi. Nu [tiu cum e mai potrivit s\ facem, doar s\ l\s\m timpul s\ hot\rasc\ totul!” Teo citi de mai multe ori aceste însemn\ri [i se cutremur\ de complexitatea tr\irilor fetei bucurându-se în sinea lui de fr\mânt\rile ei. R\mase toat\ seara pe gânduri, [i cu toat\ oboseala adormi foarte târziu pentru ca la „ora H” s\ fie perfect treaz a[ternând dintr-o r\suflare: „3:20. Ca de atâtea luni, ceasul meu interior î[i face datoria [i iat\-m\ la întâlnirea de suflet lacom s\ sorb din roua existen]ei tale. Mai este nevoie s\-]i spun ce or\ e? Nu [tiu dac\ a existat vreo perioad\ în via]a mea când sim]irea - ca relevant al umanului - s\ fie atât de invidiat\ de „mirozna” tare, dur\ uneori a gândului: când otr\vit, când dumnezeiesc de frumos, când ap\s\tor, când aerat ca pe mari în\l]imi muntoase. Constat c\ o existen]\ - a mea - poate fi înnobilat\ într-atât de o prezen]\ - a ta - încât uitarea de sine nu este nicicum o vorb\ gazet\reasc\. Dac\ obliga]iile din l\untrul zidului existen]ei individuale pot fi escamotate, resorturi intime ale iubirii impun o aten]ie atât de constant\ pe cât de puternic\. M\ gândesc la ce-mi impune destinul dintr-o joac\ a sa, într-o via]\ tr\it\ din plin, dar nu în direc]ia cuceririlor sentimentale. V\d c\ împlete[te mai întâi fâ[ii de suflet ca apoi s\ le înl\ture într-o benevol\ suferin]\ care face din via]\ mai curând altceva sem\nând a combina]ie dintre antinomii: disperare [i speran]\, fericire [i adânc\ nefericire... Mi-ai b\tut [i ast\zi la geam cu visul unei flori [i mi-ai întins fruntea s\-i simt adierea. Parfumul tare al rândurilor tale scoate din efemerele mele clipe sublimul chiar când zidurile devin mai reci [i mai amenin]\toare. Tov\r\[ia ta de visuri r\mâne absolut unic\ [i de aceea atât de greu de crezut [i de p\strat. Ascultam cu urechile din\untru r\p\itul ploii s\race de toamn\ rece alternând cu m\z\richea lapovi]ei [i o asemuiam ploii cu noroc în acest abis, incomensurabil, care este dorin]a de a te revedea, din lume exterioar\ ningând cu rece [i îngrijorare. M\ minunez iar\[i de minunea existen]ei tale de fiin]a extrem de complicat\, înzestrat\ cu harul la

207

care natura n-a fost prea zgârcit\. M\ extaziez cu imaginea-]i într-atâtea cadre posibile mereu noi, mereu cu nimbul divinit\]ii [i r\mân cu dou\ st\ri distincte: încântarea c\ e[ti, apriga dorin]\ de a te revedea cât mai repede [i cât mai mult. Ce dur\ e via]a!!! Ce alerg\tur\ disperat\ spre un tramvai care nu-i al nostru!?! Ce aleas\ iubire [i ce implica]ii are prezen]a ei! Incapabil s\ pot p\trunde în cutele suflete[ti exprimate de rândurile primite sunt [i acuma într-o stare de prostra]ie vecin\ cu inactivitatea, l\sându-mi gândurile legate de câte un cuvânt. Priponite astfel se reveleaz\ icoana de lumin\ care e[ti, st\pân\ [i pe cele mai fine fibre dintr-un corp devenit ascult\tor [i aerian, din care sufletul însetat î]i cere prezen]a. Disperarea c\ aici [i acum e[ti imposibil\ distruge clipa de lini[te mai ceva ca un ciocan cele mai scumpe por]elanuri. Din strig\tul meu interior împotriva sor]ii r\sar florile recuno[tin]ei [i deplinei iubiri pentru fiin]a ce-o întruchipezi cu o rar\ distinc]ie [i putere. }i-am privit iar\[i f\ptura de la o oarecare distan]\, pe care mi-ai impus-o cu discre]ie, c\utând iar\[i sufletul, cu o senza]ie stranie pe care nu mi-o pot „traduce”, înc\. Pic\turile de ploaie rece de afar\ erau transformate în pic\turi de suflet de c\tre privirile tale iar zâmbetul fugar f\cea cât soarele din iulie. CE BINE {I CE R|U E S| FII ÎNTR-ATÂT DE MINUNAT|! Chiar f\r\ s\-]i aud vreun cuvânt. Ce bine [i ce r\u e s\ tr\ie[ti o asemenea tragic\ iubire! OMENE{TE ESTE, DAR PESTE PUTERILE OMENE{TI..” Delega]ia primit\ pentru procurarea unor materiale în capital\ a însemnat în primul rând o perioad\ de desp\r]ire, r\stimp în care Elena primi rândurile de mai sus. A r\mas mirat\ c\ cei de acas\ nu i-au desf\cut plicul (sau poate nu au vrut s\ arate c\ [tiu) [i a r\mas în a[teptare un timp. Fr\mântat\ de „tainele iubirii” la un moment dat îi r\spunse pe patru pagini de caiet dictando pe care urm\rea s\ i le înmâneze la întoarcere: „~]i scriu, la o or\ a mea devenit\ suflet [i dragoste. ~]i scriu, a[a cum n-am mai scris nim\nui, iar omul din mine se zbate între fericire [i nefericire.

208

S\ nu întrebi cât de dor mi-a fost de tine, s\ nu-mi spui c\ te-ai gândit m\car o clip\ la noi doi ci las\-m\ s\-]i scriu ceva din ceea ce m\ nelini[te[te. Te-am sim]it departe [i tocmai de aceea gândul legat de existen]a ta îmi dezacorda mi[c\rile, îmi schimonosea orice zâmbet ce sem\na cu bucuria. Poate nu, aceasta e vina ta, ci aceea c\ e[ti a[a cum e[ti, iar a mea, c\ iubesc acest fel de a fi. Desp\r]it\ de tine, sim]eam o energie ce se dizolva în pasul gr\bit [i nervos. Mai mult alergam, decât mergeam, spre un loc lini[tit în care s\ pot plânge sau râde în voie. Nu a fost prima oar\ când absolut îmi era sil\ de mine, suportându-mi cu greu existen]a. ~mi st\tea pe retin\ chipul t\u am\rât [i cutat de neîncredere dar mai ales ochii aceia care îmi biciuiau gre[elile având remu[c\ri în leg\tur\ cu hot\rârile [i pl\cerile inimii. M\ topeam indiferent\ în puhoiul de lume care p\rea mult mai sigur\ decât mine, doream s\ fac ceva deosebit, ceva nemaif\cut [i nu m\ interesa dac\ efectul putea fi avantajos sau nu. Nu [tiam cum e mai bine s\ procedez. Mi se p\rea extraordinar\ mizeria dragostei sau mai bine zis reversul ei. M\ consolam cu ideea c\ dac\ într-adev\r po]i fi gelos atunci chiar ai dreptate în ceea ce spui. Dar dac\ felul delicat cu care m-ai dojenit nu era altceva decât problematica omului ce încearc\ s\ se reg\seasc\ pe sine în lumea de peste zidul vie]ii personale? Oare putea fi acea manifestare a ta, filozofia ce ]i-o imprim\ sensibilitatea-]i uman\? M\ zb\team continuu între adev\r [i nesiguran]\ [i m\ întrebam, de ce tocmai acum, când te iubesc „peste fire” crezi de cuviin]\ c\ sunt mai nimerite incertitudinile?! Fiecare minut îmi secera din elanul tr\irilor, fiecare or\ nu era decât un pas al t\u, ce c\uta s\ se îndep\rteze de mine. Voit sau nevoit te sim]eam din ce în ce mai departe, între noi curgeau întreb\rile [i gândurile ce fisurau ceva anume. Ceva anume... A[ fi voit s\ strig ceva, s\ m\ desc\tu[ez de starea comp\timitoare. Voiam s\ nu plâng. ~ncercam s\-mi aduc aminte de ceva vesel ca s\-mi pot alunga triste]ea. Lacrimile, ca ni[te valuri

209

p\trunz\toare a[teptau pe malul retinei, a[teptau cel mai încrâncenat gând. Revenii la realitate. Colegii m\ priveau b\nuitor. S\ fi râs în hohote ca s\-mi pot st\pâni plânsul? Nu! Pentru iubire nu voi plânge niciodat\! Amintirea ta îmi r\v\[ea gândurile când m-am a[ezat lâng\ colegul cu care am fost la film. Filmul acela blestemat. De ce blestemat? Noi suntem blestema]i de un cuvânt magic: DESTIN. M-ai decretat drept o necredincioas\ drept acum când, ]i-o repet, te iubeam cel mai mult. N-a[ putea spune c\ s-a schimbat situa]ia dar o ran\ deschis\ nu-[i mai g\se[te o îndreptare perfect\. Dup\ o or\ de la desp\r]ire mi se p\rea c\ din nou mi-e dor de tine. {i dorul acela îmi d\dea o nesfâr[it\ emo]ie. Totu[i reu[eam s\-mi re]in plânsetul, dar gândul împingea lacrimile spre tine, spre cel care sus]inea c\ e de]in\torul unei c\lduri ce-mi apar]ine sau mai bine, de care pot beneficia f\r\ nici un cost. ~mi oprea din când în când acea emo]ie aerul t\u batjocoritor, dar mai cu seam\ stâng\cia cu care m\ ap\ram de cuvintele tale. Imposibil de descris! Ajuns\ acas\ m\ sim]eam ca un om lipsit de zile, sau de ce s\ nu-]i spun drept, ca o femeie credincioas\ ce-[i a[teapt\ pe cel drag. Spun femeie tocmai pentru a-]i da seama de maturitatea [i seriozitatea senza]iilor. Apoi, ca o nebun\, mi-am adunat aproape toate darurile primite de la tine [i nu [tiam ce s\ fac cu ele, s\ le arunc sau s\ le respir. Atunci aveam cea mai mare nevoie de tine, iar tu erai vitreg. Totu[i trebuia s\ m\ lini[tesc. De undeva, din adâncul fiin]ei mele se instal\ o nesfâr[it\ indiferen]\: nu-mi p\sa de nimic, aproape te uitasem când a intervenit ceva trepidant. Un apel al telefonului, r\spund, de cealalt\ parte a firului nu se aude nimic, r\mân o clip\ pentru a-mi înc\rca sufletul cu acea t\cere apoi a[ez lini[tit\ receptorul în furc\. Cine s\ fi fost? Sigur nu [tiam, dar b\nuiam ispititorul autor al acestui act de revitalizare.

210

Afl\ c\ î]i scriu acum, în ultima zi ce ne desparte, c\ci numai acum te-am sim]it mai aproape. Nu am avut curajul s\-]i scriu mai devreme. Mi-a fost team\ de mine. Crede-m\. Cu deosebit\ credin]\, aceea[i...” Gândea c\ are [i ea dreptul la iubire. ~n lumea sufletului, sfâ[iat\ de zbaterile gândurilor, inima încerca asiduu s\ se desprind\ de lutul atât de fr\mântat. Luna acoperit\ cu manta-i rece cernea peste umerii îng\lbeni]i ai dealurilor o pelicul\ aurie din suprafa]a c\reia timpul sorbea lacom. Elena privea cu disperare cerul în sclipirea c\ruia erau umbrele unor îmbr\]i[\ri proiectate pe vagi amintiri. Sim]i acustica unor chem\ri prin ecouri zguduitoare. Fiecare petec de lumin\ p\rea apa vie]ii din care omul, întotdeauna trebuia s\ ias\ înving\tor. Se sim]ea atât de singur\, atât de str\in\ fa]\ de sine îns\[i încât senza]ia afund\rii într-o pr\pastie realizat\ între lut [i suflet îi t\ia r\suflarea. „Amintirile au devenit o necesitate. Oare e drept s\ te iubesc atât de mult, sau poate e înc\ pu]in!? ~mi simt corzile sufletului atât de sl\bite încât un alt sentiment ar însemna imposibil\ via]a. Cred c\ iubesc atât de... mai altfel tocmai fiindc\ am fugit necontenit de o judecat\ mai dreapt\, mai crud\. De fapt cine suntem noi? Cine ne-a dat dreptul ca dintr-o or\ de iubire s\ construim o lume numai a noastr\? O lume în care nu exist\ decât un EL [i o EA, o lume feeric\ tocmai prin curajul separ\rii de haosul din jur! Poate, sigur, numai dragostea, numai ea ne-a legat sufletul cu acea vraj\ a erosului st\pânitor. Niciodat\, nu m-am gândit la reversul medaliei, niciodat\ nu m-am întrebat de ce îl iubesc pe el, acest om care are în colec]ia vie]ii sale, mai multe capitole parcurse! Poate acesta a fost blestemul meu: s\ am o inoportun\ maturitate sufleteasc\! De ce mi se pare c\ via]a ar avea o fals\ valoare f\r\ Teo, de ce prin vine îmi curge dragostea fluid\, de ce buzele rostesc zilnic numele via]\, de ce timpul îmi decupeaz\ satanic mi[c\rile gândurilor, de ce...?

211

Uneori am senza]ia c\ nu-l iubesc deloc. Atunci, înseamn\ c\ sunt din ce în ce mai str\in\ de mine. M\ simt ca un obiect din care curg, una câte una întreb\rile naive. Inima mi se pare a fi un clocot de dorin]e, sufletul un izvor nestatornic iar ochii ferestre din necuprinsul c\rora se contureaz\ un cer c\prui luminat de speran]\. Am încercat s\ m\ gândesc la o eventual\ descoperire a lumii noa[tre, a mea [i a lui. Ce vor spune cei din jur? ~ngrozitor s\ m\ gândesc la o eventual\ întinare a dragostei. Nu [tiu cum ar proceda el, eu îns\ a[ opri din timp destr\marea acestei iubiri, închizându-mi ochii [i l\sând trupul s\ simt\ r\coarea mormântului. Am ajuns pân\ aici? Oare chiar m-a[ sinucide? Pentru el? Nu, nu pentru el, ci pentru dragoste, pentru defini]ia ei.” Obosise. L\s\ din mân\ stiloul înc\rcat cu lacrimile-cuvinte ca apoi s\ încerce un scâncet ce împânzi camera. Suferea, suferea intens. Deodat\ se auzi o u[\ deschizându-se [i tat\l Elenei intr\ în camer\ vrând s\ afle de ce lumina mai e aprins\. Febril\ fiica încerc\ s\-[i ascund\ caietul dar privirea aprig\ de vis-a-vis observ\ ac]iunea. - Ce ai acolo? - Nni-mic! Fata sim]ea inima gata s\ sar\ din piept, un le[in la stomac iar fa]a-i deveni palid\. ~i venea s\ intre în p\mânt. N-avu timp s\ se împotriveasc\. Dup\ ce cercet\ numai ultimul fragment, dl. {orea îi confisc\ totul. O insuficient\ por]ie de aer bloc\ privirile n\uce ale fetei, o mai mare dorin]\ de plecare ca pân\ atunci nu mai fusese sim]it\, dar era în joc onoarea lui Teo, nu numai a ei. O însufle]i brusc ideea sacrificiului pentru iubire care-i d\du o for]\ rar\. Ideea c\ a doua zi va fi aspru judecat\ iar îi spulber\ din curaj. „Totu[i, eu nu pot fi atât de la[\. Pentru acest sentiment îmi voi asuma toat\ r\spunderea [i riscul vie]ii. ~n numele dragostei voi suferi pân\ la sfâr[it!” Timpul zorea secunda inexorabil\. Noaptea p\rea mai împ\ciuitoare, luna mângâia sufletul chinuit de valuri reci, iar stelele î[i prelingeau lacrimile pân\ la ea.

212

Sosirea [efului casei a doua zi o g\si pietrificat\ în sine. - Cine e Teo? Numele lui, pronun]at de altcineva i se p\ru tare dezacordat. Numai ea îl putea pronun]a cu o autentic\ chemare. - Un „zbur\tor cu negre plete” încerc\ s\ disimuleze, cu team\ de nereu[it\. - Nu ]i-e ru[ine? Cum ai putut s\ scrii n\zdr\v\niile astea? Numai o... oo... poate s\ spun\ a[a ceva. Nu te gânde[ti la noi, la maic\-ta, care ne spetim s\ nu-]i lipseasc\ nimic... am crezut c\ e[ti de[teapt\, c\ po]i lupta cu mizeria vie]ii, dar ne-am în[elat... - Tat\, nu este nimic adev\rat, din singur\tate am scris totul... îng\im\, începând s\ plâng\, parc\ cu o sil\ imens\ pentru modul acesta ascuns de a tr\i. Ar fi fost în stare de o spovedanie complet\ dac\ b\rbatul ar fi fost calm [i ocrotitor. Dar mânia [i dispre]ul se manifestar\ la superlativ. - Cum s\ iube[ti tu pe acel om? ~]i mai trebuie al doilea tat\? Sau eu nu sunt destul de potrivit, r\spunde, cine e Teo? Pe obrazul drept palma lui î[i l\s\ o amprent\ gr\bit\. Nu era prima dar aceea duru cel mai tare. - Tat\! T\ticule! - S\ nu-mi mai spui a[a, spune-i lui. Ia, stai, stai, stai, nu cumva e faimosul inginer, nu \la care-[i f\cea de lucru pe aici? Ideea descoperirii o îngrozi [i încerc\ s\-l apere, chiar dac\ un tremur interminabil o cuprinse. - Cum po]i vorbi astfel? Totul e o închipuire... Cea de a doua palm\ o trânti la podea de unde nu f\cu nici un efort s\ se ridice. ~[i sim]ea sufletul prea greu [i via]a prea de[art\. Chiar când i se p\ru cert\ prezen]a lui Teo, nu mi[c\. Obrajii îi ardeau dogoritor iar drumul vie]ii i se p\rea pur [i simplu sleit. Nori întuneco[i ascundeau un soare acoperit, o ploaie m\runt\ de toamn\ f\cea de nestr\b\tut c\r\rile marelui drum. Fu un du[ rece care-i îmboln\vi sufletul. Z\cu, mereu cu frisoane, câteva zile, r\stimp în care nici la telefon nu r\spunse. Primi prin cineva un bile]el care-i amplific\ zbuciumul: „Eu cred c\ voi muri plângând

213

De teama asta: te voi pierde! Destin al meu, ce-i fi având De-mi tai c\rarea mea, cea verde? S\ facem dragoste dar nu cu trupurile. S\ fim noi în[ine prin visurile dar [i prin realit\]ile noastre, mereu uimi]i c\ ne putem completa într-atât. S\ culegem dintre stele atâtea câte ne ajut\ într-un zbor ce r\mâne absolut unic pentru fiecare. S\ renun]\m la chipul lunii numai pentru ale noastre, evitând suferin]ele lumii prin gândurile pline de cel\lalt. S\ ne avânt\m în vâltoarea vie]ii absolut convin[i c\ cel\lalt urmeaz\. Chiar dincolo de moarte. Simt c\-mi piere fiin]a nu de team\, urmeaz\ oricum neantul. Regretul c\ nu suntem eterni e inutil, dar dac\ suntem atât de mult\ vreme desp\r]i]i e justificat - devastator”. Citea oarecum absent\ zâmbind dureros [i o gean\-i plutea în lacrimi. ~n suflet i se a[ternea o lini[te nemaisim]it\ pân\ atunci iar mintea evita ra]ionamentele cele mai simple. I se p\rea în acela[i timp o nedreptate s\ nu fie în]eleas\ [i drept s\ sacrifice acum ceva scump pentru a se p\stra în vâltoarea vie]ii. Era ca [i cum se trezea dintr-un somn ca s\ nu se scufunde în altul f\r\ a [ti care e cel binef\c\tor. O cea]\ descurajant\ îi n\v\lea pretutindeni [i nu g\sea în sine t\ria s\ arunce valul de frig care o cuprindea. Era prea zdruncinat\ de b\taia crunt\ primit\ ca [i de vorbele ustur\toare ale tat\lui. Citise undeva c\ asemenea interven]ii au dus pe drumul cel bun destule fete ale c\ror gânduri o luaser\ razna dar nu g\sea c\ chiar a luat-o pe un astfel de drum devreme ce toat\ fiin]a ei cerea prezen]a unui singur om. N-o mai interesa ce fel de lume mai este împrejuru-i, dar trebuia s\-i asculte pe p\rin]i. Le era prea datoare. Dac\ Teo n-o mai iube[te? Tot la ai ei îi poate fi izb\virea. Ai ei, ai ei, dar ea unde era? Din noianul de fr\mânt\ri r\s\ri ideea jertfei pe altarul datoriei: de a-i face ferici]i pe ai ei poate [i pe Teo. Lu\ o hot\râre eroic\: s\ renun]e tocmai la el pentru a se pedepsi pentru prea mult\ iubire. C\tre diminea]\ îi a[ternu gâfâind [i, transpirând câteva rânduri: „Dragul meu, au intervenit atâtea... Cred c\ trebuie s\ ne desp\r]im. La ultima întâlnire sim]eam cum fiecare atingere a ta m\

214

arde. M\ sim]eam [i supravegheat\. S\-]i fie mai u[or î]i spun c\ mi-am g\sit alt prieten. Trebuie s\ ne desp\r]im, Trebuie! Atât/ E.” Scrisoarea de la aceea[i or\ neexpediat\: „Ast\zi am venit mai devreme la întâlnire. E una dintre ultimele întâlniri în aceast\ via]\. Ieri [i azi noapte am avut semne care-mi spun c\ ne vom desp\r]i. Nu te speria, nu eu te p\r\sesc [i, dac\ vrei, nu m\ abandonezi nici tu. Cred c\ va trebui, s\ plec DINCOLO. Cam prea, prea devreme dar Necunoscutul m\ „a[teapt\” cu coasa bine ascu]it\. „Nu de moarte m\ cutremur / Ci de ve[nicia ei”. Eu, r\sf\]atul de ieri [i din ultima perioad\, eu, care am o singur\ icoan\ [i aceea de lumin\ trebuie s\-]i înmânez toate cheile existen]ei tale individuale, a[a ca fericirea ta s\-]i fie deplin\. Un regret este c\ nu voi putea s\ te v\d, s\ te aud, s\-]i povestesc ce [i cum e Acolo, acolo de unde nu s-a întors nimeni oricât l-ar fi chemat alt\ inim\. N-am venit cu voia mea, mai devreme, s\ stau de vorb\ cu tine. M-au adus pesemne zvârcolirile unei fiin]e, a mea, dornic\ s\-]i poarte chipul cât mai mult, cât mai departe, cât mai frumos, peste existen]\. Oftez cu un alt fel de cui în inim\. Dac\ ieri mi se p\rea via]a goal\ pentru c\ te-am v\zut aspr\ [i cu o hot\râre rea (într-un ochi), acum în pragul zorilor devin con[tient (din nou, prea devreme) c\ atunci când î]i spuneam c\ devenirea ta este ]elul ultim al meu se adevere[te înc\ o dat\. ~ncepi s\ tr\ie[ti [i curând vei tr\i individual [i singur\. ~mi pare r\u c\ la zestrea de frumos ce-am reu[it s\-]i dau, voi ad\uga icoana mea întunecat\, care nu e din aceea[i sfer\. ~]i cer iertare pentru aceast\ [i alte neîmpliniri [i te conjur s\ nu-mi vii la catafalc. Acum privesc de la distan]\ spre centrul p\mântului dar când voi pleca într-acolo - foarte curând - trebuie s\ p\strezi zborul spre stele, spre minunea existen]ei tale. {i adev\rul iubirii! Dac\ observi [i scrisul îmi este mai ordonat pentru c\ îmi propun s\ încep s\ fac ordine. ~n cât\ via]\ mai am. {i, pe care, în planul sentimentului, pentru tine vreau s-o mai am. Spuneai c\ vrei s\ [tii ce va fi peste 20 de ani; s\ te vezi, s\ ne vedem... Probabil c\ vei fi definitiv eliberat\ de „tirania” iubirii. Trebuie s\ învingi în via]\ [i tu ai calit\]i care-]i permit s\ nu ajungi o femeie (era s\ zic, muiere) obi[nuit\. Doresc s\ fac tot ce pot, cu pl\cerea omeneasc\,

215

ultim\, unic\, s\ po]i cât vrei [i s\ vrei cât po]i, deviza noastr\. Dac\ mai am timp î]i voi scrie „decalogul” reu[itei. M\ repet: tu trebuie s\ ajungi cineva pentru talentul t\u, pentru ideea de iubire între oameni c\ci [tii s\ comunici firesc asta. {i tu însu]i e[ti o invita]ie la dragoste. Aten]ie c\ aproape to]i o vor urm\ri pe cea trupeasc\. Ce bine-ar fi pentru viitorul t\u s\ nu te la[i!!! Eu am avut talent dar n-am avut calitatea asta. De aceea î]i voi l\sa dac\ vrei, tot ce înseamn\ literatur\ scris\ de mine spre a o „cheltui” când vei putea. Ce r\u îmi pare c\ aceast\ colaborare a noastr\ se va încheia atât de curând! E atât de rar [i nea[teptat ca totul între reprezentan]ii a dou\ sexe s\ se men]in\ în planul spiritual [i iubirea s\ fie împ\rt\[it\! Desp\r]irea noastr\ trebuia s\ vin\, dar a[a cum vine te va marca toat\ via]a, c\ci î]i va r\mâne cel pu]in o strângere de inim\ oridecâteori vei auzi sau te vei gândi la marea iubire, iubirea absolut\. N-am ce-]i face! Cel mult pot s\-]i spun cu glas întunecat, uscat în cerul gurii, în gât ca [i în întreaga mea fiin]\ c\ te iubesc, a[a cum n-am crezut c\ se poate, c\ o voi face [i dup\ moarte, pân\ când fiin]a ta se va topi. Vezi, pân\ [i asta e o scrisoare de dragoste... Te iubesc... Ce lun\ frumoas\! Ca ea... deci rece... / Teo.”

* * *

Decembrie 1989. Marea majoritate a vasluienilor urm\resc lipi]i de televizoare evenimentele din 22. La radio se transmite pu]in [i laconic, lumea e debusolat\. De fapt Revolu]ia la Vaslui începea, un fel de a spune, dup\ ora 11:50 când actorul Ion Caramitru se adreseaz\ în curtea televiziunii na]ionale c\tre mul]ime: „fra]ilor, am învins...” Urmeaz\ Sergiu Nicolaescu. Este momentul în care din om în om se telefoneaz\ c\ se transmite în direct din Bucure[ti ceva important (de mult nu mai erau transmisii diminea]a!) [i se fac din ce în ce mai multe apeluri la ordine [i disciplin\. Fusese încercarea nereu[it\ a lui Ceau[escu de miting, o pauz\, [i acum transmisia din Doroban]i. Se succed anun]uri, persoane, [tiri contradictorii, transmisia în direct a fugii lui Ceau[escu, steagurile în balcon etc.

216

~n jurul orei 14:00 lâng\ statuia lui {tefan din Vaslui se strâng câteva zeci de cet\]eni, murmurând câte ceva la adresa dictatorului. ~n sediu, r\mâne la b\taie secretarul II c\ci primul fugise din jude]. Vin mereu informa]ii alarmante sau lini[titoare, dar e clar c\ Ceau[escu a c\zut. Grupul de cheflii din restaurantul Racova, trece grupat prin mul]ime [i popose[te în cabinetul primului secretar „decretând” preluarea f\r\ incidente a puterii. Unul dintre profesorii acuza]i c\ ar fi vândut copii în str\in\tate se înf\]i[eaz\, sus]inut de câ]iva privitori, la primar cerându-i [tampila [i cheile. Dup\ o scurt\ ezitare acesta pune pe mas\ [tampila, cheile [i ni[te dosare, [i iese în lini[te. Câ]iva, mai îndr\zne]i în frunte cu un maistru constructor merg g\l\gio[i în spatele Palatului administrativ la sediul Mili]iei jude]ene, unde era [i sediul securit\]ii acum p\r\sit\ de comandan]i. Le iese înainte col. Ion Mih\il\ care somat se depun\ armele r\spunde c\ are ordin s\ fie la dispozi]ia revolu]ionarilor, dar nu poate admite dezordinea [i jaful, mai ales c\ armamentul în mâna popula]iei neavizate ar fi greu de recuperat. „Revolu]ionarii” echipa]i în uniforma g\rzilor patriotice, cu pu[ti ZB în mâini, trec prin holurile mari unde domne[te lini[tea, î[i instaleaz\ reprezentan]i, de fapt figuri cu totul necunoscute [i incompetente, dar cu mare elan revolu]ionar. Este c\utat colonelul de securitate Pu[caciu dar nu este de g\sit, Mih\il\ este pus în continuare [ef. De[i în curte câ]iva subofi]eri se preg\tiser\ s\ se apere cu arme de foc, nu se trage un glon]. Nu se dau nici m\car pumni sau palme de[i grupul era destul de g\l\gios. Autoritatea lui I. Mih\il\, om de rar\ bun\tate sufleteasc\ a înl\turat orice r\zbunare. Circul începe în pia]a public\. S-a adus singura sta]ie de amplificare disponibil\ în ora[, instalat\ în balcon [i apoi se perind\ care mai de care pe la microfon. Dou\ surori care mai scriau pe la cenaclu pigmenteaz\ adunarea cu un mâ]âit „De[teapt\-te, române!” fiii unora dintre [efii jude]ului se dau mari revolu]ionari, un medic, bun ca medic, ajunge „primarul” jude]ului, grupul de cheflii se bag\ în fa]\ dup\ func]ii [i birouri.

217

Se lucreaz\ intens la „alc\tuirea” Comitetului revolu]ionar unde p\trunde [i o doctori]\, informatoare recunoscut\ a securit\]ii. Sunt rapid ale[i vicepre[edin]i [i ca pre[edinte un cunoscut jurist tân\r, nimerit pe acolo. ~n sediu se trag sforile puternic (cine pe cine propune, rudele pe unde sunt, cine e cu noi, listele cu suspec]i etc.), sub balcon se strâng peste 1000 de oameni care asist\ la spectacolul „revolu]ionar”, care de care mai patriot, mai iubitor de libertate. Printre oameni unul î[i face cruci mari [i s\rut\ p\mântul binecuvântând pe Dumnezeu c\ a ajuns aceast\ clip\. Ce mai, avânt revolu]ionar serios care dureaz\ pân\ în jurul orei 21:00 când simplii cet\]eni se retrag [i încep ordinele c\tre armat\, poli]ie, garda patriotic\. Chiar se organizeaz\ un grup de ac]iune care s\ plece la Bucure[ti în sprijinul revolu]iei [i unii pleac\ de capul lor (Unul e chiar lovit de un glonte la sta]ia de metrou de lâng\ televiziune [i se declar\ erou vasluian). ~n încle[tare au c\zut vasluieni prin alte locuri dar nu în jude]ul Vaslui. Se spunea c\ la Bârlad „revolu]ia” l-a prins pe un profesor de istorie redactând declara]ia de fidelitate pentru Ceau[e[ti, dar când au ap\rut oamenii a schimbat imediat calimera jucându-[i postul de senator cu mare art\. La Hu[i a fost lini[te, [i la Negre[ti [i în comunele jude]ului. Teo Merianu asist\ ca martor inactiv la tot ce s-a petrecut public în pia]a central\. Se întâlni cu prietenul s\u Ion Baban, profesor [i scriitor, apoi cu al]ii [i al]ii, comentând dez-z\g\zuirea mul]imii. Mai apoi intr\ în sediu [i chiar realiz\ câteva transmisiuni în direct la Radio Ia[i cu impresii la cald [i declara]ii ale noilor oficialit\]i, care în fapt nu aveau cu politica [i cu administra]ia nici în clin nici în mânec\. Curios; nu s-a furat mare lucru din sediul jude]ean, chiar dac\ a fost ceva dezordine, roiul de n\v\litori urm\rind liste, func]ii, numiri. Abia la câtva timp au venit cei care [tiau ce vor [i cum se organizeaz\ treaba. Cum se pune mâna pe putere. Urmeaz\ deceniul du[m\niei în Vaslui.

* * *

218

Târziu în noapte. „Licht, mehr licht! Ce lumin\ poate fi în capul meu întunecat în clipele astea? Cel mai greu e s\ fiu atent la mersul autoturismului, parc\ mi-e sufletul de plumb. Oare Goethe ce-o fi sim]it atunci dup\ o via]\ atât de lung\ [i onorurile ce le-a avut? Eu am ceva mai mult de jum\tate din cât a avut el [i mi-ajunge. Oare cum o fi o via]\ pierdut\? Eu pot [pune c\ mi-am pierdut-o dac\ în anii ace[tia am reu[it s\ ajung cine sunt dintr-un fiu de ]\ran s\rac, [i în plus, autor al câtorva inven]ii? Ce bine spunea latinul: non omnis moriar. Al]ii nu mor prin copiii lor, eu mor mai pu]in prin pu]inul pe care l-am reu[it, prin contribu]iile mele. Ce-mi veni, cum s\ mor! La anii \[tia!! De acum abia am de tr\it. Mai întoarce, doamne, roata! ~ntr-o permanent\ lupt\ cu mine [i cu al]ii. {i ce bine e s\-]i demonstrezi ]ie întâi [i întâi c\ nu e[ti un ]\r\noi, un prost (simplu) adic\ gol de idei. Hm! Eu, cele mai mari nepl\ceri le-am avut nu pentru c\ am t\cut ci pentru c\ am avut prea multe idei. {i poate pentru c\ n-am [tiut cum s\ le strecor la timpul potrivit [i nici în momentul cuvenit. De aici inamici]ii neacceptate...” Plecase spre Tecuci, cu treburi familiale, impresionat de ultimele evenimente decembriste. La Crasna un pasager f\cu semne disperate s\ opreasc\. Sub arcada plopilor îngem\na]i, în tunelul de crengi [i mister se z\rea din ce în ce mai aproape o siluet\ într-o c\ma[\ alb\ cu mâneci scurte. Opri aproape instinctiv, gândindu-se la vreo nenorocire pe aproape. O presim]ea. - M\ lua]i [i pe mine... ei... tu e[ti, Teo?!? - Dar tu ce faci pe aici, m\i fratele meu, ce-i cu tine, ditamai [oferul. Ia, [tii ce, ia treci chiar tu la volan, c\ mi-e cam r\u, n-ai b\ut, nu? Abia instalat la volan, noul venit r\sufl\ u[urat: - Credeam c\ nu m\ mai ia nimeni, [i vii tocmai tu! Ce noroc! - Ce nenorocire! dac\ nu taci. Ia fii atent cum mergi, mai ad\ug\ Teo tol\nindu-se vis\tor pe scaunul din spate.

219

Mai aveau de parcurs o bun\ distan]\ în continuare, dar voia s\ r\mân\ singur cu gândurile lui. Sim]ea ca o adev\rat\ be]ie pl\cerea mersului f\r\ vitez\ prea mare în tunelul de întuneric: „Eu nu strivesc corona de minuni a lumii...” Gândea c\ este omul cauzelor pierdute, de atâtea ori ap\rând oameni [i situa]ii de dinainte f\r\ [anse nu pentru a înfrunta lumea ci pur [i simplu pentru a descoperi adev\rul. „Oare s\ fi fost atât de obtuz încât s\ nu fi v\zut o cale normal\?” De fapt via]a lui însu[i fusese dintre cele mai normale: timpuriu promovat în diverse func]ii, apreciat pentru integritatea sa dar mereu handicapat de linia unor rela]ii suspuse care s\-l trag\ în sus. Chiar cu cel mai înalt titlu [tiin]ific din combinat nu se bucurase de aprecieri pentru c\ nu se aflase cineva s\-i pun\ în eviden]\ calit\]ile. Nu rareori fusese forfecat inclusiv de sexul feminin care-l pre]uia pentru polite]e [i loialitate [i de aici bârf\. „Nici nu [tiu dac\ am noroc. Am n\zuit o via]\ întreag\ c\tre fericire [i nu [tiu dac\ am avut-o. Cred c\ am descoperit-o acum... EA este întruchiparea ging\[iei, frumuse]ii, a des\vâr[irii prin care ceea ce gânde[te, se simte, e minunea existen]ei mele... Iubitul este un personaj menit s\-l stigmatizeze sau s\-l imortalizeze pe cel\lalt. Poate exista cineva care-]i dezv\luie propriile limite. ~ntre plus [i minus exist\ prea mult\ via]\ pe care s-o cuprind\ de unul singur. Nici doi nu prea pot. Alc\tuit\ de natur\, via]a poate fi perfect\ numai pentru suflete simple. Omul are întotdeauna [i altceva. De fapt, ce-o fi sufletul? Dar, materialmente, iubirea? Inima cu dor cu tot e doar un detaliu. Nu gre[im niciodat\,vis=nd; icoana zilelor fericite se estompeaz\,dar r\m=ne p=n\ la moarte.” Gândindu-se c\ nici m\car n-a avut-o pe iubita sa constata c\ iubirea unui mai vârstnic este întotdeauna în favoarea unuia mai tân\r. Cu to]ii avem un drum comun : via]a care e minunat\ doar `nso]it\ de iubire. Autoturismul despica cu u[urin]\ întunericul care accentua denivel\rile asfaltului în coridorul luminos de sub crengile copacilor de pe marginea [oselei Coste[ti. Albul de pe trunchiuri creea senza]ia de ireal, copacii defilând într-un ritm, mereu acela[i. I se p\rea c\ p\[e[te într-o lume de basm când frunzele fo[nitoare îi aduc aminte

220

de Alb\ ca Z\pada. „Alb\ ca z\pada, ca floarea de cire[, ar putea fi ca o adev\rat\ zân\ bun\ fata asta. Dar piticii... piticiiii!?... Biletul?...Bi...”

* * *

La locul accidentului era lume mult\ arcuit\ într-un anume fel. Unul dintre accidenta]i fusese transportat la spitalul din Vaslui. Elena observ\ c\ izbitura ultim\ fusese stra[nic\ dar pân\ acolo se observa bine c\ autoturismul lovise un plop [i apoi rico[ase spre centrul [oselei, azvârlindu-l afar\ pe [oferul r\mas cu piciorul pe accelera]ie pân\ în ultimul moment imprimându-i astfel ma[inii o vitez\ sporit\. Pesemene c\ primul [oc fusese atât de puternic încât craniul se desf\cuse [i, pe marginea [oselei din loc în loc, pe o por]iune de aproape 30 de metri se observau fragmente de creier împr\[tiate pe asfalt. „Materia care putea atâtea, gândea atâtea...” De la primul copac pân\ la cel de al doilea, urma cauciucului avea descris un arc de cerc cu o raz\ ceva mai mic\ decât distan]a dintre ei. Dacia, se proptise dup\ 100 km la or\, cu mijlocul într-un plop r\nit acum, dar neclintit în locul s\u, arcuindu-se în a[a fel, încât în mijloc, în dreptul stâlpului dreapta era un orificiu rotund ce împrejmuia arborele ca [i cum t\bl\ria l-ar fi îmbr\]i[at, iar ro]ile erau mult apropiate [i într-o înclina]ie suspect\. Ar fi fost de a[teptat ca abia acum corpul [oferului s\ fi fost proiectat în afar\, dar urmele de pe [osea ar\tau din nou o minune: mai întâi r\m\sese f\r\ creier apoi trupul fusese aruncat aproape de ma[ina care îl purtase ca [i cum l-ar fi depus lin pe iarb\. Corpul nu era desfigurat, nu purta urme de sânge. Poate, via]a, într-o ultim\ favoare îl scutise de alte pierderi în afar\ de materia cenu[ie. Elena închise ochii în]elegând c\ accidentul o va marca o via]\ întreag\. {i pentru ea era mult prea devreme! Când cordonul de lume se desf\cu, f\cându-i loc, ajuns\ ceva mai aproape, fata le[in\. Nici când deschise ochii, frecat\ insistent de o binevoitoare necunoscut\, [i-[i îndrept\ ochii spre cadavru nu-i veni s\ cread\: ma[ina era a lui, dar cel de jos nu era EL.

221

Un fel de EPILOG

Ca sentiment, Dragostea e universal\ [i f\r\ moarte, dar cu infinite forme deci particularit\]i atribuite fiec\rui cuplu. Aspira]ii, dorin]e, senza]ii carnale au un numitor comun indiferent de timp [i societate. Vârstnicul iube[te cu inima [i tân\rul câ[tig\ cu impetuozitatea instinctului. Ea r\mâne divinizat\ pân\ î[i desface picioarele. Urmeaz\ lini[tea casei întemeiate sau zdren]uiala sentimental\ a celui nimerit prost în via]\. For]a de crea]ie a celui în cauz\ scade sau pur [i simplu dispare când [i-a abandonat chemarea. Visul tinere]ii e perspectiva invers\ din care ajungi în porc\ria vie]ii. Semnul rat\rii este o imponderabil\ nefericit\: un drum, o sarcin\, un accident, un du[man feroce, o bârf\ „nevinovat\” sau pur [i simplu lipsa de voin]\ într-un moment cheie. {ansele vie]ii nu sunt ca tramvaiele din sta]ii din care s\ prinzi pe unul, ci pur [i simplu trebuie s\ te afli în cel înving\tor. Cu sacrificii, lacrimi, s\n\tate. {i dragoste. Noroc. Puterea s\ vrei [i s\ [tii cât po]i. Via]a pentru iubire se transform\ în iubirea vie]ii pe m\sura derul\rii [i dac\, dac\ procentual, sunt 5% ferici]i în dragoste, în absolutul ei, - restul e poveste. D\, Doamne, s\ [tim cât mai multe dar s\ nu trecem noi prin toate. ~n vâltoarea unui timp r\v\[it în c\utare de normalitate ora de iubire poate fi ca floarea de cire[ - încremenit\ într-un strat de z\pad\ înghe]at\ conservat\ doar cât mai exist\ energia vie]ii. Perspectivele reale nu pot fi previzibile: Sumbre: EA, gras\ [i zbârcit\ hr\nind ra]e [i curci sau poate locatara unei case lini[tite cu storuri mereu trase. EL: degradat, ascuns în b\utur\, minte înce]o[at\, o legum\ cu preten]ii. Familii diferite, copii, alte dorin]e, uitare [i indiferen]\. Uitare. Optimiste: Ea ajunge cu adev\rat „cineva” într-un domeniu. Experien]a vie]ii, inclusiv trupeasc\, nu-i poate decât hr\ni

222

singur\tatea interioar\. El: un fel de lup în disputa homo, homini lupus, într-o ierarhie social\ nou\, mereu contestatar\. ~nving\tor? ~n via]\: o întâmplare stupid\ îi desparte. Suferin]e indescriptibile pentru fiecare. Presiuni psihice de nem\surat. El nu mai creeaz\. Ea nu mai scrie. ~n rest bârf\, [iretenie, jigodism. {i cenu[iu. Or\ de iubire - z\pad\ pe flori de cire[ - lumineaz\ sau întunec\ via]a fiec\ruia. Cel pu]in doi oameni nu pot uita o istorie pentru c\ a fost adev\rat\. Ca sentiment, chin [i nepotrivire între vârste, între tineri de diferite vârste considerând [i pe cei b\trâni, tineri de mai mult\ vreme. Vârtejurile vie]ii r\mân la mâna întâmpl\rii: unul este omorât chiar în timpul unui act sexual de c\tre un p\durar h\mesit de sex; altul fuge cu fata prietenului, se c\s\tore[te cu ea chiar dac\ diferen]a e de 30 de ani; un tân\r de 21 de ani tr\ie[te cu o femeie de 45 de ani ([i se iubesc!); o elev\ fuge cu un sfrijit [i dup\ câteva nop]i în fânul de pe malurile Bârladului e recuperat\ de p\rin]i. To]i, dar to]i î[i tr\iesc doar clipa. Pentru c\ vin remu[c\rile, insatisfac]iile (cele sexuale în primul rând) vine târgul, sau familia, cu bârfa [i moare avântul sentimental. Cine a tr\it un moment plin în dragoste îl are ca pe o moned\ pururi str\lucitoare în lada de zestre pe care [i-o ciople[te `ntr-un singur trunchi, de la primul ]ip\t din via]\. ~ntre primul sunet [i ultimul oftat din via]\, ambele necontrolate de om, doar explozia simultan\ a dou\ suflete iubitoare poate fi cât de cât dirijat\. Sigur, când vârstele tinere]ii difer\ se na[te drama. De preferat deci s\ nu [tim ce s-a mai întâmplat cu eroii no[tri, men]inând experien]a c\r]ii ca pe o floare la butonier\. S\ ne aminteasc\ în timp.

223

EPILOG II: ... Dup\ 26 de ani !

R\stimp nu la `ndem=na oricui, dar la cei mai mul]i posibil,

a[a cum pentru unii s\rb\toarea celor 50 de ani de c\snicie e m\car

10% real\, ca s\ nu cumva s\ uit\m favoarea mare a vie]ii pentru cei

care ajung la 75 de ani c\sui]i `mpreun\. Durata existen]ei sale nu

depinde de personaj... nu numai... Existen]a iubirii... Da ! {i nimeni

nu poate uita prima dragoste, primul contact sexual sau vreo b\taie

p\rinteasc\.

Poate de aceea prima iubire pare a fi dep\[it\ repede sau se

destram\ u[or `n clocotul vie]ii.

TO}I OAMENII, absolut to]i `n lumea asta, `[i caut\ sufletul

`n care s\ se scalde!

(...) - Bunicule, bunicule, vreau s\-]i citesc din Legendele

Olimpului, insista {tef\nu] abia intrat `n cas\, nel\s=nd celorlal]i nici

timpul s\-l `mbr\]i[eze dup\ multe luni de desp\r]ire. Merianu st\ `n

admirare v\z=ndu-i pe to]i 4 a[a de activi, m\ri[ori, g\l\gio[i, ageri.

- Ei, haide]i de v\ dezechipa]i, dup\ care pofti]i la mas\,

v-ajunge at=ta drum...

- Dar de ce ai albit a[a? chestioneaz\ Anu]a. Parc\ te-ai prea

`ngr\[at, te mi[ti mai greu, pe unde ai mai umblat azi?

Teo ar fi vrut s\ le spun\ c\ a mai ad\ugat ceva la paginele

vie]ii, dar n-avea `ncredere c\ ni[te ]=nci de 6 ani ar putea ]ine minte

oric=t de sf\tos ar fi. Era bunicul a 8 vl\stare, se ]inea foarte bine,

muncea cu `nd=rjire [i chiar cu folos. Avea cu ce se m=ndri...

Pe la pr=nz, dup\ somn, `i scoase `n parcul Copou,

modernizat, la locul de joac\ pentru cei de v=rste mici, chiar `n

apropierea locului unde a fost antena postului na]ional de radio `n

timpul primului R\zboi Mondial. Dup\ ani, mai odihnea [i el pe o

banc\.

224

Liceeni vijelio[i f\r\ vreun respect, b\gau m=inile pe sub

fustele unor colege, vorbeau porc\rii, pu]inii trec\tori nu le spuneau

nimic. Se ridic\ s\ plece c=nd...:

- Pot s\ v\ salut... domnule?

St\tea fa]\ `n fa]\ cu Elena cea dintotdeauna. Mai voinic\, cu

„talpa g=[tei” vizibil\ la ochi, u[or `ncurcat\, nesigur\ ca va fi

acceptat\ la vorb\. I s-a p\rut la fel de frumoas\ ca `n g=ndurile sale.

Dup\ at=]ia ani f\r\ s\ se vad\, iat\ sufletul din piept gata s\ sar\.

- Desigur, sufletul meu drag!

- P\i, mai e, dup\ at=]ia ani?

- De ce n-ar mai fi? Nu po]i s\ iube[ti pe cineva f\r\ s\ tr\ie[ti

cu el? Sau, poate tocmai de aceea... n-am putut. M-ai `nso]it pe

oriunde am c\lcat [i `n orice am reu[it `n via]\. Tu m-ai uitat?

- Te-am pierdut, dar nu te-am putut scoate din inim\?! Am

avut dou\ c\snicii, destr\mate, am [i acum pe cineva, n-am copii, am

slujb\ interesant\ dup\ facultate, nu sunt mul]umit\ de via]\, nu [tiu

cum s-o fac mai frumoas\, m\ uit la televizor... Apropo, te-am vazut

la unele emisiuni, am auzit de c\r]ile tale, de reu[itele [tiin]ifice, de

pensionare... Ai fost prin diverse ]\ri, ai scris c\r]i, ai f\cut politic\,

ai ajuns om de seam\, ce, mai, e[ti cineva, pe c=nd euuu... Constat c\

[i dragostea `mb\tr=ne[te?! Cred c\ ei `s nepo]ii t\i!?

Era dep\[it de avalan[a verbal\ a ei, tem\toare s\ nu fie

`ntrerupt\, gata s\ tot comunice. Deodat\, `n acela[i moment,

am=ndoi:

- Oare, ce s-ar fi ales de noi, de dragoste, dac\ ne-am fi

c\s\torit?

225

Epilog III: 15 km s\rut !

Sear\ t=rzie, t=rzie, ger -15 grade, z\pad\ groas\ `mprejur [i-n dep\rtare, c=]iva pomi negri pe o culme de deal. ~n autoturismul sta]ionat pe c=mp ventilatorul de c\ldur\ sfor\ie ca un motan s\ `ntre]in\ c\ldura ,,`n apartament”, mai ales c\ dinspre nord trage sub]ire un v=ntule] mai s\ `nnece r\suflarea. ~n nacel\, cei doi sunt departe de lume, de familii, de griji, de ei... Tac, se s\rut\, se `ntreab\, tac, se `ntreab\, se s\rut\, se `mbr\]i[eaz\ mereu cu poft\; se s\rut\, se s\rut\. - Oare, to]i or fi a[a de pup\cio[i ca noi? - Poate, poate... s\rutul f\r\ oprire arat\ [i iubire f\r\ sf=r[it; poate c\ [i abandonul persoanei pentru clipa de `nalt\ sim]ire, de exaltare. - Oare, ce mi-ai f\cut tu mie, s\ te iubesc at=t? (ea, moale) - Dar tu cu ce m-ai fermecat s\ fiu peste orice `nchipuire prins de voluptatea sim]\m=ntului? Nu numai c=nd te v\d ci [i c=nd m\ g=ndesc la tine, uit de mine... (el cu ciud\). Dorin]ele fizice aproape disp\reau `n prezen]a perfectei comuniuni dintre cele dou\ min]i, dou\ trupuri [i dou\ aspira]ii devenite impersonale, unice, devoratoare. Era abandonul total `n bra]ele [i sim]irile celuilalt, f\r\ ochii de ghea]\ care erau afar\ [i nicidecum `n\untru. Ei nu mai erau... ceva, afar\ nici o mi[care sub cerul de sticl\, cu carul mare foarte vizibil. Ca timp... o ve[nicie, `ntrerupt\ `ns\, brusc de telefoanele care au sunat pentru fiecare, `n aceea[i secund\... la realitate! Dup\ un timp: - Mergem? (el) - Eu, nu vreau; mi-e at=t de bine [i... (`l cuprinde cu bra]ele fine `ncol\cite de g=t [i `l s\rut\ cu l\comie). P\rea topit\ `n s\rut, cu buzele calde, umede, catifelate, cu trupul ml\dios, sub]ire [i moale. - Nici eu nu vreau. Mai trece un timp f\r\ secunde, f\r\ minute. Un timp [i at=t! - Trebuie...

226

- Ea se lungi `n bra]ele lui, `ntre volan [i trup, `l ]inu de g=t, de corp, de inim\, de fiin]a lui `ns\[i, f\r\ s\ `nceteze a-l s\ruta, cu vitalitatea felinei care se aga]\ de prad\. Moale, primitoare, dr\g\stoas\. Teo porni motorul, introduse maneta `n prima treapt\ de vitez\, porni `ncet, `ncet, `nso]i]i de sc=r]=itul aspru al z\pezii b\t\torite. Pe [oseaua na]ional\ asfaltul liber, a[a c\ pe pustiul dimprejur nu-[i `ndep\rta nici trupul fetei, nici capul [i nici buzele ei mereu voluptuoase. Erau ca `ntr-un leag\n `ntre cer [i p\m=nt, `ntre realitate [i sublim, un zbor pe deasupra lumii. Nu se putea dezlipi de s\ruturile ei mereu mai dulci, mai calde, mai altfel. Era [i el transportat r\u, de[i con[tientiza c\ `ncalc\ grav regulile de circula]ie [i pericliteaz\ via]a la am=ndoi. Singura desprindere din sfera sentimentului era aten]ia `ncordat\ asupra [oselei pe care, la vitez\ mic\, nu p\rea a fi pericol. Din nou timpul `[i ascunde ,,secundele”, minutele, orele, chiar [i `nspre miezul de noapte c=nd cele dou\ - trei ma[ini care i-au dep\[it, nu `ntrerupeau [irul de s\ruturi mereu nes\]ioase [i ,,altfel”, p=ndite de pericolul imediat [i fatal. Kilometrii nu treceau repede ci doar eficient ca tr\ire, experien]\ unic\ de `mbinare a unui prezent r\t\cit `n legile lumii. Mai bine de 15 km aproape `ntr-un s\rut, `ntr-un moment de uitare a pericolelor [i... vie]ii. ... Z\pada... era aproape, al\turi, gerul de cr\pau pietrele `mprejurul ma[inii [i `n lume, dar c\ldura lor sufleteasc\ [i trupeasc\ se contopea `ntr-un rug a c\rui `n\l]ime nu se vedea [i arderea, temperatura, culoarea nu se puteau anticipa. Ei, erau... doar ei [i doar un s\rut! (…) Episod real, absolut adev\rat... dar, c=nd?

227

~n loc de postfa]\

Introducerea din 1999

Prof. dr. Dumitru V. Marin lanseaz\ o veritabil\ provocare pentru cititorii s\i, pentru speciali[ti, pentru publicul larg, scriind [i public=nd un roman pe care `l a[eaz\ sub un titlu lung-redundant [i metaforic `n stilul Ionel Teodoreanu: Z\pada pe flori de cire[ `n spa]iul pentru iubire. Dup\ mul]i ani de activitate profesional\, folcloristic\ [i publicistic\ - domenii `n care p\rea fixat definitiv de c\tre destin - nimic nu l\sa s\ se vad\ apeten]a lui pentru roman, a[adar, pentru un gen proteic, preten]ios, ce reclam\ voca]ia construc]iei epice [i capacitatea transfigur\rii fic]ionale. Op]iunea recent\ a autorului este cu at=t mai surprinz\toare cu c=t Dumitru V. Marin s-a mi[cat p=n\ acum `n spa]ii previzibile [i p\rea bine ancorat `n domenii familiare lui; mai mult, dup\ [tiin]a noastr\, nu a exersat `n genul scurt (nuvela, povestirea); or, se admite `ndeob[te c\ un scriitor de fic]iune face mai `nt=i exerci]ii de digita]ie, pentru ca, `ntr-un t=rziu, dup\ decant\ri [i preparative artistice, mai mult sau mai pu]in semnificative, s\ treac\ la desf\[ur\ri narative ample. Am detectat `n romanul contemporanului nostru Dumitru V. Marin c=teva ,,paliere” semantice, fie convergente, fie paralele, nu u[or de ,,decupat” din masa verbal\ cople[itor-aluvionar\ a textului. Componenta realist-biografic\ reune[te detalii revelatoare privind personalitatea carismatic\ a protagonistului, inginerul Teo Merianu, intelectual capabil, dotat [i ambi]ios, devenit profesor de liceu, invidiat de colegi mediocri [i filistini pentru reu[itele lui, admirat, contestat [i, dup\ toate semnele, pu]in `n]eles de cei din jur. Eroul tr\ie[te o dragoste devastatoare pentru o elev\ de-a sa, Elena {orea, trec=nd succesiv prin toat\ gama de st\ri suflete[ti, de la `n\l]area sublim\ la disperare, de la bucuria dureroas\ [i ,,negr\it de dulce” la exasperarea, abulia [i pr\bu[irea melancolic\. El este pe r=nd nelini[tit, precipitat, patetic,

228

romantic, poetic, debusolat, destins-deta[at, `nver[unat, lucid, dramatic, pr\p\stios, c\ut=ndu-[i cu obstina]ie echilibrul pierdut, clam=ndu-[i iubirea `n fierbin]i declara]ii erotice, scrut=ndu-[i partenera cu o cruzime de clinician, aci `nvinuind-o `n toate relele, aci suger=nd o venera]ie friz=nd misticul. Dup\ un puseu erotic adolescentin ini]ial, Elena se `ndep\rteaz\ inexplicabil de Teo Merianu, devine glaciar\, rezervat\, retractil\, f\r\ o explica]ie logic\ suficient de conving\toare - ced=nd, `n schimb, surprinz\tor de u[or unor tineri brutali [i tranzac]ionali, `n c=teva secven]e ce seam\n\ mai degrab\ cu un fel de semi-violuri, asortate cu expresii [i replici pe m\sur\ ale ocazionalilor ei parteneri. Cuplul se destram\ - ruptur\ pe care nici zbuciumul necurmat al eroului principal [i nici nota]iile de jurnal [i confesiunile fetei n-o justific\ pe deplin. Sunt de g\sit `n romanul lui Dumitru V. Marin o sf=[iere continu\, un sisific efort de urm\rit, o `nvolburare de tr\iri cu fir labirintic, `ntr-un melanj de m\rturisiri lirico-patetice deconcertante pentru cititor. Autorul a ]inut s\ ne ofere [i un roman ,,cu cheie”, recurg=nd la un procedeu faimos `n literatura lumii [i `n tradi]ia artistic\ na]ional\, de[i - din motive care ne scap\ - nu este aplicat consecvent. Unele personaje sunt ,,mascate” `n dosul, protector, al unor nume literare neutre, ceea ce, `n fond, intr\ `n conven]ia literar\ general admis\; altele sunt doar pe jum\tate ascunse (exemplu: Georgic\ A.), altele sunt aduse `n pagini f\r\ nici o precau]ie, cu numele autentic (Ioan Baban), f\c=nd ca nedumerirea cititorului s\ sporeasc\. Roman de fic]iune sau roman autobiografic? Este Teo Merianu un alter ego al autorului? P=n\ unde putem `mpinge eventualele analogii? Desigur, pe acest teren trebuie precau]ie [i circumspec]ie critic\. S-ar putea glosa `ndelung pe tema raportului dintre realitate [i fic]iune, dintre datul social-concret [i transfigurarea artistic\. Dozajul apar]ine ne`ndoielnic autorului, prin suverana decizie auctorial\. Esen]ial\ r\m=ne p=n\ la urm\ impresia de via]\ recreat\ `n spa]iul artei,

229

retr\it\ de personaje cu o cot\ relativ\ de plauzibil [i veridic. Sunt `n paginile c\r]ii cr=mpeie [i pasaje lirice sensibile, care dezv\luie o fine]e a nota]iilor [i un condei alert. Sunt `ns\ [i secven]e mai pu]in limpezi, inserturi livre[ti p=ndite de pre]iozitate, `nsemn\ri care sun\ a gol, considera]ii sentimentale insuficient decantate, derutante pentru cititorul neprevenit, precum [i truism, sau cli[ee f\r\ carat estetic. Un roman care, poate, doar la prima vedere apare ca programatic desuet, livresc, inegal `n organizare arhitectural\ [i scriitur\, construit din adi]ion\ri lirico-epice [i mai pu]in din structuri rom=ne[ti pregnante, autonome. Proba celei de-a doua tentative `n roman va fi - dup\ opinia noastr\ - decisiv\. Oricum, cartea tr\ie[te prin drama incomprehensiunii, a alien\rii ca revers trist al unei mari iubiri ce [i-a epuizat prea repede energiile. Roman al unei incompatibilit\]i afective [i al rat\rii `n plan erotic, Z\pada pe flori de cire[ `n spa]iul pentru iubire se define[te mai ales ca document sufletesc.

* * *

Un personaj discutat, chiar controversat `n urbea moldovean\, unde a activat mai `nt=i ca inspector pe linie cultural\ (1970 - 1974) apoi profesor la limba [i literatura rom=n\ la liceele 3, 2, 4 [i ,,Mihail Kog\lniceanu”. {ase ani a fost director la {coala M\c\re[ti - Ia[i (1968 - 1974). F\r\ a fi o figur\ pitoreasc\, mai `ntotdeauna a st=rnit controverse aprinse at=t `n leg\tur\ cu propriul comportament c=t mai ales prin ideile sale nonconformiste [i mereu incitante. Un profesor cu prea mult\ personalitate `ntr-un t=rg de unde mari valori au plecat c=t mai repede. N\scut la 28 aprilie 1941, `n Giurgioana, comuna Podu Turcului unde face [i primele 4 clase elementare din ]\ranii mijloca[i Vasile [i Tudora n\scut\ Popa, Tric\ a lui Vasile a

230

M\rioarei a avut o voin]\ ie[it\ din comun, parcurg=nd `n to]i anii gimnaziului [i liceului p=n\ la Podu Turcului cei 6 km dus [i al]i [ase la `ntors indiferent de vreme. Programul s\u de lucru `ncepea cu hr\nirea animalelor gospod\riei, drumul la [coal\ pe fug\rite, continua `n orele de clas\ ca apoi imediat s\ plece spre cas\ fie spre a pa[te din nou oile [i vi]eii, fie s\ participe la muncile c=mpului ca cel mai mare dintre cei trei copii ai familiei Marin. Examenul de bacalaureat `n condi]ii de mare severitate (1959) a fost primul test de valoare, ca [i serviciul militar care a urmat, unde oscila `ntre `n\l]area `n grad la excep]ional [i zile de arest pentru insubordonare. La Tg. Mure[ a revenit mai apoi dup\ 40 de ani dar pa[ii soldatului frunta[ au m\r[\luit [i prin Dej, Cluj [i alte localit\]i ardelene. Evenimentele din Cuba, gata s\ declan[eze al 3-lea r\zboi mondial l-au prins `n preg\tirea, participarea [i reu[ita la Facultatea de agronomie Timi[oara. Din anul universitar 1962 - 1963 a devenit student perpetuu p=n\ `n 1978 mai `nt=i la Ia[i cu Facultatea de filologie absolvit\ `n 1968 [i apoi la limbi str\ine - Bucure[ti - cu statut unic: [i student [i doctorand (f.f., din 1973); un doctorat luat t=rziu `n 1998, r\stimp `n care a desf\[urat o activitate recunoscut\ ca valoroas\ la catedrele liceale. A fost un publicist valoros [i `ndr\zne], un scriitor mereu nedescoperit (de[i romanul ,,Z\pada pe flori de cire[ `n spa]iul pentru iubire” nu e deloc f\r\ valoare), un animator de cercuri literare [i mai ales un cercet\tor asiduu al istoriei `nv\]\m=ntului local [i cu prioritate a istoriei folcloristicii [i etnografiei na]ionale cu o tez\ restauratoare de valori `n domeniu: Tudor Pamfile [i revista ION CREANG| din B=rlad. (Dar [i cu numeroase cercet\ri de teren). Cele aproximativ 60 de studii publicate `n ziare [i reviste, unele `n volume colective, r\mase [i `n extras sau nu, `l situeaz\ printre cercet\torii localnici cei mai valoro[i. ,,Despre evolu]ia

231

`nv\]\m=ntului vasluian p=n\ la 1859” publicat `n Anuarul Institutului de istorie ,,A.D. Xenopol” din Ia[i (1980) r\m=ne un exemplu de insisten]\ pentru descoperirea documentelor de arhiv\ revelatoare, chiar dac\ acestea sunt redactate `n alfabetul chirilic. O istorie a `nv\]\m=ntului local se afl\ sub tipar, Studiile consacrate obiceiurilor [i tradi]iilor moldovene, de Anul Nou `n primul r=nd, r\m=n modele de concizie [i acurate]e [tiin]ific\, apreciate ca atare `n presa vremii. Profesorul Dumitru V. Marin a fost dintre cei mai aprecia]i la catedr\ `n perioada 1974 - 1997 pentru orele cu `nalt con]inut [tiin]ific [i pentru metode moderne de predare. Numeroase ,,ore deschise”, referate, activit\]i `n cercurile elevilor, `ntregesc un profil de dasc\l care n-a fost nici docil [i nici conformist. Ba chiar a sfidat integrarea `n atmosfera cald\ de provincie f\r\ idealuri spirituale. Dintre elevii s\i s-au realizat numero[i profesori, ingineri, medici, oameni de afaceri etc. ,,~ndr\zni]i s\ zbura]i copii, c\ci f\r\ `ncerc\ri nu ave]i cum s\ reu[i]i” le spunea adesea elevilor afirm=nd c\ va fi bucuros s\ `nve]e de la cei pe care i-a `nv\]at [i el. Deschiz\tor de drumuri, prof. Dumitru V. Marin va r\m=ne `n istoria Vasluiului prin c=teva elemente notabile: - Redacteaz\ prima monografie a Liceului ,,Mihai Kog\lniceanu” cu ocazia centenarului acestuia. Ca organizator [i ca autor, `n noiembrie 1990, a reu[it s\ str=ng\ `n Vaslui mari personalit\]i ale lumii [tiin]ifice, culturale, medicale [i politice din toat\ ]ara. - ~nfiin]eaz\ primul post de televiziune la Vaslui [i din Moldova pe 5 decembrie 1990, cu un an `nainte de cel din Ia[i, al 4-lea post privat din ]ar\. - ~nfiin]eaz\ primele posturi de radio la Vaslui (14 iunie 1994) [i la B=rlad (noiembrie 1994), fiind un adev\rat creator de [coal\ `n ziaristic\, majoritatea lucr\torilor din presa scris\ local\

232

trec=nd [i pe la TV Vaslui sau Unison Radio Vaslui ale firmei S.C. CVINTET TE-RA S.R.L. (A tip\rit peste 20 de c\r]i, n. la data reedit\rii). A fost mereu sprijinit de cei trei fii ai s\i: av. Daniel - Cernat, ing. Sergius - Lucian, ing. Radu [i de so]ia sa, prof. Iulia Marin. A `ncercat `n mai multe r=nduri s\ realizeze o publica]ie local\ durabil\; Vl\starul, Teleradioeveniment, Meridian de Vaslui [i B=rlad (acum, la apari]ia prezentei, `mplineste 18 ani de la apari]ie). F\r\ s\ fie atras `n mod deosebit de politic\ prof. dr. Dumitru V. Marin este cel care a pus bazele ecologismului `n jude], dup\ ce s-a `nscris printre primii `n Mi[carea Ecologist\ din jude]ul Vaslui (azi, Federa]ia Ecologist\) din 6 ianuarie 1990 este principalul promotor al politicii ecologiste `n jude], [i unul dintre membrii Comitetului dirigent na]ional; vicepre[edinte al Federa]iei Ecologiste din Rom=nia. Omul de rar\ energie n-a fost scutit nici de nepl\ceri, nici de greut\]i, du[m\nii [i tot ce `nseamn\ stresul vie]ii zilnice `n provincie. Nici m\car ca arbitru de fotbal sau de radiotelegrafist de clasa I. Optimist p=n\ mai peste margini, prof. dr. Dumitru V. Marin r\m=ne o prezen]\ vie `n Cetate prin sutele de emisiuni, interviuri, articole, ac]iuni semnalate pe radio, TV sau presa scris\. Un om p\truns de condi]ia reu[itei: a [ti, a vrea, a putea, pentru care o munc\ de 14-17 ore zilnic nu pare prea mult. Fostul vicecampion na]ional la tr=nte lupt\ cu via]a: ,,cu dragoste de ea, cu dor”, pentru el, pentru ai lui, pentru noi. 19 aprilie 1999 Teodor Pracsiu

233

FRAGMENTARIUM

234

BIDRIGHIN

Animalul dezl\n]uit lovea at=t de puternic trupul copilului, `nc=t acesta se `ndoia mult [i arcuit la fiecare `mpintenare a patrupedului. Teo nu [tia atunci c\ era destul s\ se `ntind\ la p\m=nt ca berbecul `nv\]at cu n\rav s\ `mpung\, s\ nu mai atace. Surprins f\r\ b\]ul cu care s\ se apere c=t de c=t, puternic ame]it de la prima bu[itur\ a berbecului de ras\ cu coarnele foarte mari, declarat regele [esului de la Giurgioana, pentru c\-i `nvinsese pe to]i ceilal]i din miniturneele vecinilor, brum\riul cu botul `ncovoiat `l f\cea una cu p\m=ntul pe copilul de 8-9 ani care `ncerca mereu s\ se ridice. - Nea, boal\, nea, a, a, a... ~mbr\cat cu un c\me[oi de c=l]i, ca mul]i al]i copii din sat, Teo abia terminase c=teva fluiere din ramuri de salcie c=nd, dup\ ce aruncase cu b\]ul dup\ oile care voiau s\ se abat\ `n lanul cu fasole din dreapta, `l v\zu pe Bidrighin (ce nume-i pusese - dintr-o legend\ cu Han T\tar - fratele mai mare, Ghi]\?!) c\ se repede drept `n burta lui, apoi repezindu-se din nou de la 6-7 metri [i izbindu-l cu capul `ncornorat `n piept... ~ncerc=nd s\-[i apere capul [i stomacul, fu izbit de 15-16 ori `n alte p\r]i ale trupului, lucru vizibil prin v=n\t\ile de pe tot corpul. C=nd `l lovea sub bra], `l zg=r=ia [i cu copitele. Animalul pe care-l p\zea de c=teva luni, nu d\duse semn de agresor nici dup\ ce-l pusese s\ se bat\ cu al]i berbeci la umbra s\lciilor, `n dreptul stuf\ri[urilor. Se bucurase atunci pentru c\ `n urma n\praznicelor bu[ituri cu capul, tot al lui ie[ise `nving\tor. Se minuna chiar c\ berbecii nu-[i cr\pau capetele lovindu-se cu at=ta putere. Urcase o pant\ accentuat\ [i curbat\ pe st=nga, spre sat, trec=nd de f=nt=ni [i doar la vreo 100 de metri de sat berbecului i-a venit cheful s\ se n\pusteasc\ asupra lui. Cele mai dureroase lovituri erau cele primite `n [olduri, din lateral, cele primite `n pulpe sau la umeri p\reau suportabile. Fu str\b\tut de o durere violent\ `n toat\ coloana vertebral\, dup\ care c\zu la p\m=nt, `ntins.

235

Bidrighin se oprise parc\ surprins c\ b\iatul nu se mai ridic\ s\-l `nfrunte. Cu ultimele puteri micul p\stor se prinse cu m=inile de ambele coarne, `[i lipi obrazul de botul berbecului vorbind: dr\g\stos, disperat, sf=r[it. - De ce vrei s\ m\ omori, m=? Nu m\ omor` m=, Bidrighine, „nu m\ omor`, m=”, [optea el sim]indu-se cu totul sleit de puteri. Celelalte oi [i vacile intrau `n sat, fapt care atrase aten]ia unui vecin, Lic\ Dorin care-[i d\du seama despre ce-i vorba imediat [i, fuga `nspre locul unde Teo ]inea, `ns=ngerat pe fa]\, julit la urechi, frunte [i obraz dar [i pe m=ini [i picioare, incapabil s\ se mai mi[te, cu ultimele puteri, berbecul de coarne, s\ nu se mai repead\ `n el. Fl\c\ul strig\ [i arunc\ spre Bidrighin cu un ciomag [i `n timp ce animalul se `ndep\rta spre sat scutur=ndu-[i coada, `l lu\ pe b\iat `n bra]e p=n\ la prima cas\, `l culc\ pe o pomo[tin\ de c\ru]\ [i-i duse oile [i vacile, [i mai ales, berbecul acas\, `n deal, la Vasile Marin. ~i povesti gospodarului ce-i cu fiul s\u. Acesta `i trimise repede pe fratele vitreg Ghi]\, s\-l aduc\ `n spate pe copilul `nc\ ame]it, apoi le[inat, f\r=mat, de animal. C=nd Teo intr\ pe poarta mic\ z\brelit\, semicon[tient, primul lucru pe care-l v\zu fu berbecul fixat `ntr-un cui mare `n gard [i jupuit de un vecin. - Era s\-mi omoare copilul... C=teva s\pt\m=ni, p=n\ s\-[i oblojeasc\ r\nile, Teo sc\p\ de paza oilor [i vacilor, bun prilej s\ g\seasc\ prin podul bunicului c=teva c\r]i (printre care Povestea unei coroane de o]el [i R\zboiul de la 1877) pe care le-a citit cu maxim interes, cam greu de `n]eles, dar impresionante. ... Dup\ 60 de ani de la `nt=mplare Teo Merianu observa `nfiorat drumul care ducea la poarta ]\rnii, adic\ la marginea satului Giurgioana [i s-a `ntrebat pentru prima dat\ `n via]a lui cum de a sc\pat cu via]\ din confruntarea cu animalul dezl\n]uit, care l-a bu[it necontenit, amestec=ndu-l cu praful drumului, c=teva sute de metri. {i c=te, multe alte bu[ituri `n via]\, de la cei pe care i-a iubit... {i, c=t de mult ]inea el... la Bidrighin !...

236

EL [i EI

Apunea soarele. Petrecerea era `n plin\tatea zumzetului specific `n acea pauz\ destul de scurt\ pentru a li se usca rufele de pe ei, fiecare c\uta s\ se dea pe l=ng\ c\rucioarele unde se vindeau sucuri [i `nghe]at\. Mai avan, sub porumbarul de la poart\ unde era un furnicar de haine negre ale plec\re]ilor [i albe ale petrec\re]ilor. Drumul plin de oameni `n dute-vino l\sa impresia unei ]es\turi `n contrast mi[c\toare. Camionul Bucegi cu prelat\ venind de sus fu oprit l=ng\ porumbar [i din cauza oamenilor, cu toate c\ nici [oferul n-avea alt plan. ~n momentul urm\tor acesta era plecat spre locul unde gogoa[ele sf=r=iau `n uleiul care nu mai putea face fa]\ cerin]elor. Ticu se `ndrepta spre poala drumului c\ci se plictisise aproape, din lipsa celor dragi. Dup\ c=]iva metri, `ntorc=ndu-se f\r\ un motiv anume, v\zu c\ trei copii ajun[i `n cabin\ manevreaz\ butoanele [i manetele. Ma[ina porni repede la vale, claxon=nd de c=teva ori, printre care odat\ [i printre el, intr\ `n curb\, demar\ frumos [i disp\ru. Dac\ n-ar fi v\zut c\ altul era [oferul n-ar fi putut distinge dup\ mers, c\ la volan se afla altul, str\in. ,,|sta [tie s\ conduc\ bine”. Precum adierea unui v=nt de toamn\, fream\tul instantaneu al oamenilor. Nu auzise glasul [oferului dar `n]elese. - S-a furat ma[ina; auzi, tu, s-a furat camionul. Are `nc\rc\tur\ de un milion de lei... - Dup\ ei! - {i `n av=ntul general se repezi dup\ col] de unde mai z\ri prelata ma[inii dup\ un [ir de case care parc\ salutau ma[ina m=ndr\, flutur=ndu-[i aripile. - Sunt Ion Seghedin, Pavel Mardare [i alt copil. Semnal\ Ticu...

237

***

~[i aduse aminte de petrecere. ,,Bine c\ nu s-a `nt=mplat vreun accident. {i a[a cu o ma[in\ furat\ nu po]i ajunge prea departe. Mai ales c\ s-a aflat imediat. Derbedeul de Ion s-a apucat de furat la drumul mare. Nu-i mai ajunge buzun\reala. Mari criminali sunt alde Seghedin [i Mardare pentru c\ [i-au abandonat copiii [i nu se intereseaz\ c=t de c=t de ceea ce fac. {i azi sunt m\ri[ori, voinici, ar putea s\ munceasc\ bine, oriunde. |la mic...” Soarele pisa cre[tetul p\m=ntului nevr=nd parc\ s\ lase neatins nici m\car petecul de umbr\ al copacilor de l=ng\ drumul scobor=tor [i [erpuitor. Pe vale `nspre pod era nevoit s\ iu]easc\ pasul (iner]ia) nemai[terg=ndu-[i transpira]ia cu g=ndul la umbra deas\ a b\tr=nei s\lcii de l=ng\ pod sub care de at=tea ori, `n drumul de la [coal\ - acas\ convorbise cu colegii. Nu era obi[nuit nici s\ priveasc\ prea `nainte pe drumul dealtfel mascat de s\lcii [i nici s\ mearg\ spre t=rg pe o asemenea c\ldur\ toropitoare. ~ncepu s\ numere ultimii pa[i care `l mai desp\r]eau de umbra de pe pod. Dup\ curb\, aproape dintr-odat\ se lovi de un convoi de mili]ieni care `ncadrau la distan]e regulate trei tineri lega]i cu fr=nghie de m=inile puse cruci[. Primii doi erau flanca]i de patru mili]ieni `n timp ce ultimul, mai mic de statur\ era p\zit de unul singur. Doar ultimului `i arunc\ o privire `ntruc=t `[i zise c\ probabil `i duce la o reconstituire a unei crime sau jaf. Surprins, recunoscu pe ceilal]i doi din ma[ina furat\. O clip\, dou\ perechi de ochi se `nt=lnir\: una mirat\, stupefiat\ aproape, nevenindu-i s\ cread\ c\ pe un asemenea foc de soare se pot purta ni[te oameni lega]i, mai ales c\ recunoscu pe aresta]i; alt\ pereche chinuit\, febril\ aproape, cu mirare, dar [i cu repro[ `ndreptat\ spre cel oprit `ntr-o latur\ a benzii de praf. - Ne `nt=lnim noi, domnule! Nu sc\p\m noi? Nu r\spunse amenin]\rii pu[tiului. G=ndi c\ astfel se va ajunge la lichidarea unor fenomene antisociale, profund d\un\toare.

238

***

Diminea]\ de var\ `nsorit\. Ca de obicei spre [coal\ g=ndea cum va proceda `ntr-un anumit moment al lec]iei, ce reac]ie vor avea ceilal]i. Cineva `l salut\ dinspre spatele s\u, dar nu-l dep\[i. Un elev din clasa IX-a `l `ntreb\ c=t e ceasul. Dup\ acest `nceput de vorb\ f\cu ce f\cu [i-i suger\ c\ la pr=nz vor fi judeca]i autorii pierderii unui milion prin r\sturnarea ma[inii la vreo 80 km de comun\. ,,Bine”, [i-[i continu\ drumul. Dup\ ore, brusc se reg\si `ndrept=ndu-se spre judec\torie, `ntreb=ndu-se ce caut\ acolo. R\m=ne [i mai surprins c=nd `[i g\si [i consoarta, `ntr-una din primele b\nci. Probabil c\ to]i martorii depuseser\ pentru c\ din acuzare se preg\tea s\-[i `ncheie pledoaria. Lini[tea din sal\ contrasta cu pl=nsetul, strig\tele, blestemele, oftaturile de pe coridor, a[a c\ era aproape buimac. Urm\ri f\r\ prea mare aten]ie ce spunea procurorul, dar `n]elese c\ acesta `n loc s\ cear\ pedepsirea exemplar\ `ndemn\ la clemen]\. Ridic\ m=na cu palma `n unghi spre juriu: - Vreau s\ depun m\rturie! ~ntruc=t `ntre timp se st=rni rumoarea puternic\ dar sfioas\ a s\lii de judecat\ ca urmare a `ncheierii cuv=ntului acuz\rii se pare c\ nu fu auzit cu toate c\ pre[edintele completului de judecat\ `i arunc\ o privire semnificativ\. Tinerii acuza]i `ntorseser\ `n acela[i timp capul cu mirare amestecat\ cu n\dejde. So]ia `l calma cu un gest ,,las\ c\-i bine” `n timp ce pre[edinta: - Juriul se retrage pentru deliberare. Ie[i `mpreun\ cu ceilal]i pe coridor. La pronun]are se afla `n aceea[i stare de uitare de sine dar [i de fr\m=nt\ri interioare. - ...decide achitarea inculpa]ilor minori... - Ru[ine, ru[ine, ru[ine: strig\ p\tima[ T `ndrept=ndu-se spre pre[edinta completului. O asemenea decizie `ncurajeaz\ tinerii s\ atenteze nu numai la averea ci [i la via]a noastr\. Pe mine m-au amenin]at. Pre[edinta `l ascult\ cu aten]ie apoi ridic\ [edin]a.

239

***

Seara. Trecea pe l=ng\ magazia g\rii [i urca sc\rile spre sectorul mesagerie. Aflase c\ cel de al treilea copil nu provenea din familie dezorganizat\ [i c\ fusese luat de p\rin]i sub atent\ supraveghere dar i se p\ru de nea[teptat s\-i `nt=lneasc\ pe cei doi stivuind cherestea l=ng\ linii. La venirea sa cei doi precum [i paznicul se oprir\ ca [i cum ar fi f\cut o pauz\ de efect. - Am sc\pat tovar\[e profesor, exclam\ Pavel Mardare. Iat\ eu muncesc cu nenea Anton. - {i eu muncesc cinstit, ro[i Ion Seghedin a[ez=ndu-se obosit pe rampa magaziei. T privi la cei doi derbedei [i r\mase uimit de tinere]ea lor: 14-15 ani fiecare. Parc\ `l scormonea privirea `ndr\znea]\ [i trist-z=mbitoare a lui Ion care a[tepta cu gura `ntredeschis\ un r\spuns. Dantura regulat\ cu din]ii aproape rotunzi [i b\rbia ascu]it\ `i d\deau un aer de hot\r=re nemaiv\zut la cineva. Izbucni `n pl=ns. - Dar de ce sunte]i voi a[a r\i? ~n timp ce hohotea f\r\ s\ se ascund\ cu pieptul plin de dragoste pentru `ntreaga lume a copiilor `[i aduse aminte de copil\ria c=ineasc\ pe care a avut-o. ~n acest timp se apropie de el adolescentul pun=ndu-i m=na pe um\r. Profesorul era acum de m=ng=iat. - Eu `l iau s\-l `ngrijesc pe Mardare! exclam\ paznicul. ,,De fapt, sunt mari, se pot `ngriji [i singuri. Poate au nevoie de apropierea sufleteasc\. De altfel de ce-ar face astfel de tr\sn\i? Dac\ au risipit un million, nu noi ceilal]i suntem de vin\? M\car dac\ ar vrea s\ fie oameni”. - Ioane, tu ai s\ m\ ascul]i `ntotdeauna?

ianuarie 1971

240

CEL MAI FRUMOS PROFIL

Cu privirea scrut\toare [i... grea, cerceta chipurile celor vreo 30 de femei care se pref\ceau c\ ascult\ [i chiar `n]eleg semip\s\reasca acelor care se `ntreceau `n pre]iozit\]i obositoare prin num\r [i care provocau inhibi]ia creierului din imposibilitatea descifr\rii mesajului vorbitorilor [i o stare de somnolen]\. Conferen]iarii nu-[i puneau problema unui timp de consum [i se antrenau `ntr-un dialog mai mult interior [i nu cu asisten]a. Cei din scaune (mai bine... cele, pentru c\ nu erau dec=t c=]iva b\rba]i [i aceia v=rstnici), nemi[ca]i [i ]epo[i (dac\ nu [i ]epeni) p\reau a g=ndi la ale lor, p\r\sind „scena” prezidiului, unde se dezb\teau elemente de cultur\ ca de pe vremea egiptenilor, de[i subiectul era Eminescu. Prin fa]a lui Teo mai defilau din c=nd `n c=nd „organizatorii”, adic\ b\rba]i sau femei mai `n v=rst\ ce-aveau de t\iat p=inea sau salamul pentru „protocolul” de dup\ cuv=nt\rile g=lg=itoare. O `nv\]\toare de la Micle[ti cam trecut\ dar cald\ [i primitoare `i f\cu cinic [i amical cu ochiul. Deodat\ r\mase cu ochii a]inti]i spre u[\... ! ~n cadrul ei, dar `n sal\ descoperi, cu uimire mare c=t sufletul s\u `nsetat, cel mai frumos profil pe care l-a admirat vreodat\. O fiin]\ parc\ din alt\ lume, u[or z=mbitoare, misterioas\, cu o urm\ de z=mbet ne`ncrez\tor. P\rul scurt accentua o frunte ca o oglind\ a sufletului, cu ochii de nev\zut din cauza arcadelor spr=ncenelor [i cu pleoapele care l\sau privirile s\ se piard\, un nas echilibrat parc\ desenat de un pictor adev\rat [i sculptat de un mare me[ter... ~n profil, buzele p\reau divine, bine arcuite, ademenitoare, u[or c\rnoase, rotunjite [i umede. Z=mbetul nr. 600 (cred c\ putea z=mbi `n mai multe feluri... ) era podoaba unei fe]e `ncheiate cu o b\rbie ce se pierdea `n lumina din cadrul ferestrei. Era, f\r\ `ndoial\, m=na [i harul lui Dumnezeu, pogor=te asupra unei f\pturi sub]iratice, maiestoase [i... serafice. I se p\ru c\

241

vede, dac\ nu pe cea mai frumoas\ femeie din via]a lui, atunci sigur cel mai frumos [i minunat profil pe care l-a admirat vreodat\. Cupidon, zeul iubirii, love[te cu s\geata `n v=rful c\reia e floarea. Asta credeau anticii. Acum, era o fiin]\ obi[nuit\, comunic=nd ceva cu totul neobi[nuit, frumos, `nfior\tor de frumos, un fior ce nu putea fi explicat, un g=nd luminos care nu putea fi st\vilit. Acum se petrecea marea tain\ a vie]ii care d\dea la iveal\, ca `ntr-o vraj\ imposibil de descifrat, existen]a unui trup de vis, a unui profil demn de penelul pictorilor renascenti[ti, cu un z=mbet feciorelnic [i dumnezeiesc. Ca simbol, femeia din profil era ca o explozie ne-devastatoare dar menit\ s\ arunce patima cea mai ardent\ asupra unui suflet `nv\p\iat, de la prima vedere. Era, o alt\ fars\ a vie]ii? ~n noul val al momentului, se cobora din cer sau din alt\ parte, o alt\ patim\? C=nd au schimbat c=teva cuvinte, femeia i se p\ru [i mai frumoas\... „Numai tu po]i fi mai frumoas\ dec=t ziua de azi” `i [opti el duios [i `nfrigurat. Teo se sim]ea `ntre r\u [i bun, `ntre lumin\ [i obscur, `ntre frumos [i frumosul trecut, `ntre dou\ lumi. Pe care putea s\ apuce?

10 ianuarie 2011

242

NEPOTRIVIRI

- Sufletul meu drag, asta e[ti!

Ea `l privi ]int\ cu ochii inexpresivi dar cu un rictus al buzelor care ar\tau ne`ncredere. Nu scoase nici un sunet, p\r=nd a medita la ceva.

- Adic\, vreau s\ `n]elegi c\ sunt a[a de `ndr\gostit de tine, `nc=t, ce-i `n sufletul meu pot compara cu un imens p=rjol `n care chiar tu torni flac\r\ `n continuare. E destul s\ te ui]i pu]in la mine [i p\l\laia asta cre[te imens!

- Vorbe[ti frumos, dar de ce a[ avea `ncredere? „Am prins-o; [i dac\-mi r\spunde `nseamn\ c\ poate

reac]iona la ce-i spun [i mai ales la ce simt pentru ea.” - Vezi tu, poate tu e[ti la prima dragoste, poate, simplu, te

joci de-a „iubirea aproapelui” dar eu, absolut sigur, sunt la ultima posibilitate de a mai iubi. Tocmai din cauza aceasta sim]\mintele mele sunt extrem de puternice [i de ad=nci, imposibil de cuprins `n cuvinte. ~]i spun nu ca s\ te impresionez, ci pentru c\ exprim o realitate: te iubesc, te ador, adic\ mai mult dec=t at=t, te divinizez, cu tot sufletul, cu toate sim]urile mele.

- Dar, noi nu ne potrivim de loc. Eu abia am `mplinit 18 ani iar tu te apropii de 70. S\ zicem c\ te pot iubi pentru c\ v=rsta nu-i un impediment pentru mine. Dar, tu, dup\ at=tea experien]e sentimentale, cum po]i iubi pe cineva at=t de neexperimentat\?

- Vezi, tu dac\ ai putea s\ m\ iube[ti m\car 10% din c=t simt eu pentru tine, nu ne-am pune astfel de probleme. Oricum o astfel de `mp\rt\[ire a sim]\mintelor e absolut unic\.

- Poate vrei numai... pu]in... ~i sim]i umbra fricii din suflet. I se `nc\lzi inima apreciind c\

fata chiar ar putea s\-l iubeasc\ `n ciuda celor 50 de ani diferen]\. Bucuria decoperirii `l `mpinse la un gest nea[teptat. Se a[ez\ `n genunchi `n mijlocul trotuarului, `[i `mpreun\ m=inile [i exclam\.

- S\ nu crezi vreun moment c\ am nevoie de sexul t\u. ~mi e[ti ca o icoan\ `n sufletul \sta chinuit al meu [i m\ `nchin ]ie `n

243

numele unei iubiri a[a de puternice `nc=t sunt `n stare de orice pentru a te face s\-mi fii al\turi.

- Te-ai c\s\tori cu mine? R\mase perplex. Multe se puteau b\nui, dar c\, chiar

p\trunsese `n sim]irile fetei... p\rea de domeniul iluziilor cu totul exagerate. O privea cople[it cum st\ `nd\r\tnic\ [i cu privirea spre p\m=nt [i pentru moment n-avu r\spuns. ~[i analiz\ repede situa]ia de om c\s\torit, situa]ia social\, venituri, autoritate etc. etc. Ar fi dat totul pentru aceast\ rela]ie?

- Nu m-am g=ndit la asta, par\ el pentru moment. Dar dac\ tu sim]i la fel ca mine c\ prin iubire adev\rat\ putem dep\[i barierele sociale, cred c\ da. Eu pot `nfrunta lumea, dar pentru tine e cel mai greu. R\m=ne s\ mai discut\m pe chestia asta.

Abia o lu\ de m=n\ [i ea se str=nse la pieptul lui a[tept=nd s\ fie s\rutat\. Sau cel pu]in a[a percepea el.

Un claxon apropiat de autoturism `i trezi violent pe am=ndoi. Vraja se risipi brusc, realitatea n\v\li cu prozaismul ei. {i cu primele b=rfe... Teo se `ntunec\ [i se `nnegri de parc\ ar fi v\zut pe `nsu[i dracul cum sare din punga cu tutun...

244

SECUNDE ... deschise !

Zi `nsorit\ u[or v=ntoas\ de mai. Iarba verde - verde se mi[c\ `n valuri, cire[ii `nc\ plini de floare se apleac\ spre mica f=nt=n\ artezian\ cu ne[teptatele jocuri de ap\, l\starii [i mugurii butucilor de vie se `ntrec `n cre[tere, florile cele mai colorate [i suave se ofer\ privirilor. Teo parcurge repede aleea dintre flori, `n grab\ spre alt\ cl\dire s\ ia telefonul. Uit\ porti]a deschis\... doar c=teva zeci bune de secunde. Tabloul de `ntoarcere `l `nfioar\: un c=ine mare, negru, l\]os [i r\p\nos se t\v\lea `ntr-o adev\rat\ frenezie pe tot ce era mai frumos [i ginga[. Dar, mai ales calc\ peste l\starul de vi]\ aleas\, crescut cu at=ta dragoste, [i-l rupe. Distruge ceva la care ]inea cel mai mult din aceast\ gr\din\ a sufletului. Rupe zdrav\n [i din sufletul s\u... „Sufletul meu drag, nu numai iubita mea, ci visul meu de zi [i de noapte, s\ [tii c\ m\ `nso]e[ti oriunde m-a[ afla. Te v\d cu z=mbetu-]i a[a mai sus de frunte `ntr-o privire pierdut\ spre mine [i-mi vine mereu s\ te str=ng tare, tare `n bra]e. Acum cu imaginea ta scump\ peste lume m\ aflu `ntr-un decor natural de excep]ie, cu dealuri `nverzite [i `nflorite, `ntr-o u[oar\ b\taie de v=nt care leag\n\ florile spre mine, pierdut cu privirea `nspre o culme muntoas\ la baza c\reia e un lac mare. Dinspre poiana apropiat\ triluri de privighetori `mi `nc=nt\ auzul... Mi-e[ti at=t de drag\ [i at=t de aproape! Sunt, oare, un c=[tig\tor dac\ am r\s\dit tot sufletul [i toate g=ndurile mele posibile `n locul celui al t\u pe care-l port mereu ca pe o gr\din\ dumnezeiasc\ de flori [i miresme? Mereu `ncerc s\-]i spun c\ ]i-am dat absolut tot sufletul meu, toat\ sim]irea mea dulce pentru o fiin]\ [i cred c\ le port cu toat\ grija pe ambele care se zv=rcolesc la lumina soarelui [i se zbat alintat pe lumina lunii. Era

245

plin\ asear\, ca [i fiin]a, inima [i via]a mea. Te pot ruga s\ ai grij\ de sufletul meu?” Deplas\rile pe toate coclaurile, prin mari ora[e inclusiv dintre cele turistice, `nseamn\ pl\cerea sim]irii [i viselor comune, l\comia unui sentiment `nflorit destul de t=rziu care se transmite prin s\rut\rile ap\sate pe m=ini, pe cre[tet, uneori pe picioare, dar mai ales `n ob]inerea s\rutului „cel mai frumos din lume” `n care se simte c\ldura inimii, fierbin]eala buzelor, fream\tul vie]ii, teama de pericol [i o irezistibil\ dorin]\ de `mbr\]i[are, de dragoste aprins\, de atingere trupeasc\, nu sexual\, ci pentru sim]irea unei c=t mai mari suprafe]e din corpul celuilalt, cu senza]ia final\: uitare de lume, uitare de pericol, de foame, de sete... Dou\ trupuri care r\spund la comanda unor creiere `nfierb=ntate nu la instincte sexuale. Ea „at=t de fraged\... el cu jarul sufletului `ntr-o mare de flori, cu Ea pe piedestal”. O intensitate a iubirii, imposibil de exprimat `n cuvinte, incomplet sim]it\ prin s\rut\ri [i `mbr\]i[\ri, nes\tul\ [i neostoit\ prin priviri lungi ochi `n ochi, prin cuprinderi de minute [i ore care par secunde. O iubire tr\it\ cu imens\ bucurie de el, cu patima celor 18 ani de ea, ambii descoperind sfera impersonal\ a existen]ei, c=nd nimic nu mai exist\ `n jur dec=t afundul ochilor celuilalt, z=mbetul dr\g\stos [i `mbr\]i[area care contope[te. C=nd dragoste e, lume... nu e! „At=t de fraged\...”

***

{i totu[i care va fi c=inele care va t\v\li gr\dina cu flori `nmiresmate ale acestor r\t\ci]i `ntr-o lume `ndu[m\nit\? Ar fi nevoie, mare nevoie s\ nu se uite porti]a de la sufletul lor... deschis\. Nici m\car pre] de c=teva secunde! ... Oric=t de intens\, iubirea trebuie stra[nic p\zit\. De oricine [i oric=nd!

246

Ca pe sufletul lui...

Devenit rol al viselor `n care se tot plimba printre cl\diri vechi, construia altele sau r\t\cea pe str\zi pe care nu le-a v\zut niciodat\, lui Teo Merianu i se p\rea c\ z=mbetul fetei se estompeaz\ pe zi ce trece iar tr\surile cu cai pe care le mai vedea, `ntorceau mereu `n apropierea sa. Durerile din mu[chi i se ascu]eau, zeci de cu]ite `i spintecau fesele, bicep[ii, tricep[ii, orice parte a corpului din carne, iar oasele bazinului dureau, dureau. Fizic, sim]ea c\ trebuie s\ fac\ ceva; psihic era paralizat [i lipsit de ini]iativ\. Nu se g=ndea dec=t c\ o pierde, c\ vine vremea s\ pl\teasc\ cu sufletul bucata dintr-o fericire necuvenit\ dinspre amurgul vie]ii. Stelele min]ii p\reau `nghe]ate `ntr-un punct care nu permitea orientarea mai departe. Peste toate... `nt=mpl\rile fiec\rei zile, mereu mai multe [i mai aspre, `nv=rtindu-se `ntr-un evantai stresant cu reverbera]ii `n toate zonele suflete[ti. Nu mai r\m=nea nici cu el, dar’mi-te cu ea. Ea, sufletul lui.

8 martie 2011

247

Fest. Na]. al Umorului ,,C-tin T\nase" Aviz:

O carte despre un fel de institu]ie cultural\ periodic\ (la 2 ani) cu o afirmare rapid\ [i o autoritate de invidiat, dar [i un declin de speriat e o silab\ din curgerea timpului (40 de ani, totu[i) `ntr-un loc uitat de Dumnezeu ([i autorit\]i). ,,Mediul [i momentul” (H. Taine) au permis un efort social - cultural - artistic - pasional al unora `nzestra]i, sau nu, cu [tiin]a de a face, nu pentru oameni (asta e teorie) ci pentru ei [i pentru istoria locurilor. ~nzestrat cu harul de A FACE prin ac]iune direct\ sau reac]ie Dumitru V. Marin a contribuit decisiv la crearea Festivalului Umorului, dup\ ce director la {coala M\c\re[ti - Ia[i construise o [coal\. Apoi a mai realizat ,,stadion” [i c\min cultural ^ [coal\ la V\leni de Vaslui, a pus um\rul la Liceul de Construc]ii ,,Ion Mincu” (zidind la propriu), a organizat 3 edi]ii din Festivalul Fanfarelor, a scris Monografia Liceului ,,Mihail Kog\lniceanu” [i mai ales a creat de la zero Grupul de pres\: TVV (20 de ani!), Unison Radio, 17 ani, Ziarul Meridianul, 14 ani (din 1996), a fost [i un om politic, c=teva c\r]i... [i ac]iune! {i alc\tuirea de fa]\ e o realizare. Fie [i pentru c\ i-a r\scolit pe to]i cei `n via]\, arhivele cu tainele lor, comentarii, dragoste sau ur\ din partea contemporanilor care altfel vegetau... <<Prin pricepere-nepricepere-pasiune, i-am determinat pe mul]i - mul]i la ac]iune [i g=ndire. Ca [i G. Ibr\ileanu odinioar\: ,,pe mul]i i-am f\cut eu harnici”!>> A creat [i prin spirit competitiv, de `ntrecere prin simpatie sau aversiune a c=torva, drept care au `ndr\znit [i al]ii s\ demonstreze c=t pot [i ei. Zv=cnire intelectual\ consemnativ\ cartea de fa]\ poate fi o reconstituire, sau doar serie de m\rturii pentru o vreme, (de) o genera]ie (apus\), un moment cultural reprezentativ ilustrat prin ce

248

,,a fost” [i ce este `n jude]ul Vaslui, poate o r\d\cin\ pentru CURENTUL CULTURAL INFORMA}IONAL, de dup\ 1989. <<De-a lungul activit\]ii am avut ,,calitatea” de a st=rni multe du[m\nii [i controverse. M-au denigrat mul]i dintre cei pe care i-am f\cut oameni, m-au b\tut v=nturile vrajbei, neomeniei; omisiunea din presa concurent\ a fost permanent\, tocmai pentru c\ sunt liderul presei locale, de peste 2 decenii. N-am preten]ia dec=t c\ ,,am aruncat” denumirea festivalului, am trudit din greu la AFIRMAREA lui `n primele 3 edi]ii [i am sus]inut [i popularizat 20 de ani (cu toate mijloacele media) AUTORITATEA lui... `n total, 40 de ani. ,,Colajul” intelectual (observa]i ce frumoase contribu]ii au c=]iva intervenien]i) p\streaz\ opiniile care corespund cu ale mele. Am intervenit doar pentru alte comentarii ca ,,audiatur altera pars”>> dar n-am schimbat o virgul\ din textul lor. Ca umor negru: cartea de fa]\ este despre mor]i [i poate fi pentru mor]i dac\ nu cumva este n\scut\ moart\. A r=de pentru ce [i cum au r=s al]ii nu prea e posibil.

AVERTISMENT... ! ... E o carte serioas\ pentru o institu]ie... de r=s. ... Cartea nu e a mea, nu e a semnatarilor de m\rturii (ca documente), nu e chiar de c\p\t=i pentru Festivalul Umorului ,,Constantin T\nase”, dar e o posibilitate s\ `nv\]\m din cultura trecutului [i mai ales poate fi a urma[ilor no[tri [i urma[ilor lor pe unde s-or mai afla [i dac\ or mai apuca. ... N-am schimbat nimic din scrisa intervenien]ilor c\rora le exprim cu asupr\ de m\sur\ toat\ gratitudinea mea. ... Stitul, tehnica [i noutatea mi s-au p\rut ca utile, acestea... Se spune adesea c\ e treab\ foarte serioas\ pentru a-i face pe al]ii s\ r=d\. Volumul de fa]\ parcurge calea invers\, de la umor [i veselie la reconstituire istoric\ serioas\.

249

CEVA: Ceva despre organizarea materialului: - A[a longeviv\, aceast\ MANIFESTARE spiritual\ nu putea dec=t cu urcu[uri [i cobor=[uri, m\car 3 etape: ^; ^^, - (sper\m nu... †). - 30 de m\rturii pentru cele 20 de edi]ii, la 40 de ani au fost ,,plasate” unde c\dea greutatea informa]iei. Pu]ini n-au sim]it nevoia s\ concluzioneze [i oric=t ar fi de c=rcota[i festivali[tii (e umor...) bog\]ia informa]iei (riguros real\) nu se poate `n vreun fel contesta. - Am girat cu autoritatea mea pe to]i [i tot ce e publicat aici; ce nu [tiu nu `nseamn\ c\ nu exist\... - Paradoxal: concluziile `ncep cu primele r=nduri tip\rite [i nu se termin\ nicicum cu ultimele... - Pornit din nevoia de model, Festivalul Umorului ,,Constantin T\nase” se dovede[te mereu necesar [i actual, nu? - Partener media peste 2 decenii [i jum\tate, [i Grupul de pres\ ESTE `n FESTIVAL.

ADIC|: ~ntr-o lume unde moralitatea tradi]ional\ este `n disolu]ie accentuat\; Dragostea e afacere, sex s\lbatic sau bolnav, e manifestare omeneasc\, dar nu iubire; C=nd cea mai privit\ parte a corpului e fundul [i nu fa]a (nicicum mintea); C=nd s-a dezvoltat o industrie bazat\ pe cea mai veche meserie din lume; C=nd ho]ia, necinstea, rapacitatea sunt la rang de politic\ de stat, [i cu lehamite oamenii `[i ap\r\ greu avutul; Cum politicienii mint cu o neru[inare dus\ la extrem cump\r=ndu-[i pozi]iile sociale; Iar: celularul, calculatorul [i televizorul (ca mijloace de comunicare) distrug intimitatea, familia, dorin]a de crea]ie... Spunem hot\r=t:

250

ATUNCI E NEVOIE DE FESTIVALUL UMORULUI. De[i trebuie s\-[i redefineasc\ obiectul de activitate. Ave]i `n carte: 40 de ani de istorie cultural\ `n 30 de m\rturii pertinente pentru cele 20 de edi]ii ale FESTIVALULUI. A r\scoli istoria cultural\ a locului, `n ce a avut mai valoros timp de peste 4 decenii, ar putea fi meritul de c\petenie al volumului de fa]\.

PRELIMINARII Prin reforma administra]iei din 1968 s-a `nfiin]at [i jude]ul

Vaslui, urmare a interven]iei directe a lui Virgil Trofin, atunci apropiat al lui Ceau[escu, `n detrimentul B=rladului care avea o mult mai bogat\ tradi]ie cultural\ [i era de aproape 3 ori cu mai mult\ popula]ie. Argumentul: Vasluiul cu 17000 de locuitori era `n centrul jude]ului [i se putea

ajunge mai u[or, mai repede [i mai economic dec=t la B=rlad. T=rgul de case numit Vaslui n-avea niciun fel de baz\ logistic\, arhitectonic\ potrivit\, cl\diri pentru institu]ii [i nici m\car speciali[ti antrena]i `n comer] [i agricultur\.

Casa Mavrocordat

251

Marele istoric N. Iorga a scris `n notele sale de c\l\torie publicate `n 1904: ,,Trecutul e aici cu totul mort... prezentul n-are nicio `nsemn\tate vie [i nu `ndreapt\ spre nici un viitor. Cine ar putea preface acest `ntins sat vechi `ntr-un ora[ modern, c=nd lipse[te bog\]ia [i rostul de munc\ din care ea izvor\[te?” Vechea a[ezare moldovean\ a fost p=n\ aproape de anii no[tri t=rg ca oricare altul, important prin pozi]ia sa, prin pr\v\liile sale [i mai ales pentru [colile sale, evident, mai mult pentru popula]ia din apropiere. ~n perioada 1921-1944, ca unit\]i industriale mai importante sunt men]ionate: Fabrica de ceramic\, Topitoria de c=nep\, Fabrica de ulei ,,Moldoveanca”. La sf=r[itul anului 1944, existau 13 mici `ntreprinderi (de fapt ateliere me[te[ug\re[ti) cu 124 salaria]i, dar 67 c=rciumi [i restaurante. Peisajul industrial s-a `mbog\]it, `ncep=nd de prin 1967, c=nd au fost puse `n func]iune succesiv Intreprinderea de prelucrare a lemnului, urmate de alte obiective industriale, unit\]i economice [i ale coopera]iei me[te[ug\re[ti, `ntre care Intreprinderea Mecanica, Intreprinderea de materiale izolatoare, Intreprinderea de aparate de m\sur\ [i control, Fabrica de Confec]ii, Intreprinderea Textila, Combinatul de fire sintetice, Intreprinderea de industrializare a laptelui, Intreprinderea Avicola, Centrala termic\ urban\, Intreprinderea de industrializare a c\rnii, Intreprinderea de vinifica]ie [i produse spirtoase [i altele. Popula]ia Vasluiului a ajuns la peste 85000 de locuitori, `n 1990. La aceast\ dat\, re]eaua `nv\]\m=ntului cuprindea: 25 de gr\dini]e, 13 [coli primare [i gimnaziale, 2 [coli speciale, 5 licee. ~n domeniul culturii [i artei exista: o bibliotec\ jude]ean\ ([i biblioteci ale institu]iilor) cu totul aproape 500 mii de volume, un muzeu jude]ean, un centru de crea]ie [i cultur\, 2 cinematografe cu 1159 locuri, Casa Artelor, Casa C\r]ii [i alte 4 libr\rii, galeriile de art\, Clubul tineretului, Clubul elevilor (B=rlad, Vaslui, Hu[i). Re]eaua sanitar\ dispunea de 2 spitale, 2 policlinici, 5 dispensare urbane [i 5 dispensare pe l=ng\ intreprinderi, 3 farmacii -

asa Mavrocordat

252

cu 176 medici [i 635 cadre medii sanitare. (Fatalmente, trebuie s\ oprim enumerarea aici!). ,,Vremurile de glorie de odinioar\ se reactualizeaz\ mereu `n [coli prin pana m\iastr\ a lui Vasile Alecsandri - c\ruia ora[ul trebuie s\-i fie pururi recunosc\tor - care a impus aten]iei publice t=rgul [i oamenii de isprav\”. (D.V. Marin, LICEUL MIHAIL KOG|LNICEANU, Monografie, Vaslui 1990, p. 3) La 2 ani de la formarea jude]ului, Vaslui n-avea nici o tradi]ie [i nici manifest\ri de anvergur\ na]ional\.

* Maica Moldova cuprinde Vasluiul `n c\u[ul bra]elor sale de

ape: B=rladul, Vasluie]ul, Racova, Delea (mic\) iar ca deget mare Crasna dinspre Hu[i care ,,ar\ dealuri” din Podi[ul Moldovenesc. Dinspre nord, noul cartier Moara Grecilor cu vile noi [i somptuoase, urcu[ molcom dinspre Ia[i (la 70 km) printre urma[ii Muntenilor (de Sus),

dinspre sud al]i Munteni (de Jos) vestesc dealul bl=nd p\strat cu urmele vechii cet\]i a lui {tefan cel Mare [i cu biserica Sf. Ioan. Blocurile de 4-8 etaje str\juiesc o intrare str=mt\ p=n\ `n Crucea G\rii de unde se merge la Centru sau la Gar\ dar [i spre Vest, adic\ pe str. Traian spre {oseaua Bac\ului dup\ o barier\ spre Brodoc, Rediu [i B\lteni. Pe toat\ latura drumului spre Negre[ti, vile, vile [i sedii de[i circula]ia spre Negre[ti, Roman sau Ia[i e mai slab\ prin comuna {tefan cel Mare. Estul `nseamn\ ie[ire brusc\ din centrul civic cu statuia lui {tefan din fa]a Palatului administrativ domin=nd pia]a [i... c=mpul. C=teva sute de metri despart artera principal\ {tefan cel Mare de [esul pe care, recent, s-a instalat un mall [i se construie[te altul; la ,,r\d\cina” pantei fiind Stadionul, Sala Sporturilor, un teren de fotbal, Bazarul, un parc [i... blocuri. Dup\ variant\, adic\ str. Decebal... loturi [i b\l\rii.

Palatul administrativ

253

Imaginea din elicopter de acum dou\ decenii nu mai corespunde deloc, `ntruc=t suprafa]a urbei s-a cvadruplat, construc]iile moderne ca Tribunalul, BRD, chiar Prim\ria, BCR [i numeroase sedii de unit\]i economice r\s\rind `ntr-o ,,prim\var\ a dezvolt\rii ora[ului”. Casa de cultur\, Muzeul, Fosta Prim\rie (Judec\toria), Casa Mavrocordat, Monumentul lui Pene[ Curcanul, Parcul Copou (cu urme ale postului de radio din R\zboiul 1916-1918) [i doar alte pu]ine urme de vechime se mai p\streaz\. Printre acestea [i cl\direa din Str. Frunzelor 2, actuala redac]ie a Tv.V. - UNISON Radio - Meridianul, care, `ncep=nd cu 1881, a fost

Chestura poli]iei, mul]i ani. V=nturile slabe alint\ mul]imea pomilor, vegeta]ia [i oamenii lini[ti]i [i muncitori de pe aceste meleaguri. Prea lini[ti]i [i prea nec\ji]i (ca, mai `ntotdeauna) datorit\ lipsei de resurse naturale [i financiare: p\durile s-au dus, apele n-au

nici coad\ de pe[te, c=mpurile-s b\l\rii, iriga]ii, nu, viile - aproape nu mai sunt, industria - c=t a fost c=ndva, desfiin]at\ azi, doar c=teva fabrici de confec]ii mai rezist\ `n Lohn, serviciile `nc\ mai dau de m=ncare la oameni. Prin urmare c=[tiguri mici, patimi mari, ]igani destui, probleme sociale a[i[derea. S\ mai inser\m c\ ,,Primul ziar din jude]ul Vaslui a fost SEM|N|TORUL, foaie s\pt\mânal\ (`ntre 27 sept. 1870 - pân\ `n 1876), la Bârlad, cu o ,,trup\ regal\” prin redac]ie: I. C. Codrescu, {t. Neagoe, I. Pop Florantin, Ion Popescu [.a. [i cu un con]inut foarte variat, de invidiat [i ast\zi. Este meritul des\vâr[it al `ntâiet\]ii. Pe 30 august 1873, apare VOCEA HU{ULUI, publica]ie politic\ s\pt\mânal\ (pân\ la 13 decembrie 1873), iar la VASLUI, prima ,,publica]ie s\pt\mânal\” este ALBINA VASLUIULUI (iunie - decembrie 1875), urmat\ de Expunerea Situa]iunei Jude]ului Vaslui

Sediul din str. Frunzelor nr. 2

254

pe 1874-1875, num\r unic, iar `n mai, 1876, DE{TEPTAREA, gazet\ politic\. Indiferent de consisten]a lor acestea reprezint\ ~NCEPUTUL pentru fiecare dintre cele 3 jude]e care erau atunci Tutova, F\lciu-Hu[i, Vaslui [i prin aceasta, ca [i prin rolul jucat `n epoc\, ele sunt foarte importante. ~ncerc\m o succint\ enumerare a titlurilor de publica]ii pentru Vaslui pân\ la sfâr[itul secolului: Vocea Racovei (1878), Rezisten]a (1881), Hygiena (1882), Monitorul jude]ului Vaslui, foaia publica]iunilor administrative [i judiciare (1890), Vasluiul (31 martie - 23 iunie 1886), Trompeta Racovei (1888), Liga Cultural\ (1894) din nou, Vasluiul (3 s\pt\mâni, 1895) Muncitorul (2 numere, august 1900), Speran]a (1900). ~n prima jum\tate de secol au ap\rut sub diverse titluri tot felul de pulica]ii cu perioade [i influen]e variabile (Vezi, ,,Meridianul (Vaslui-B=rlad) Ax\ Cultural-Informa]ional\”. Singurul ziar din jude] `n perioada 1968-1989 a fost Vremea nou\, organ al partidului. Dup\ 1989 evantaiul publica]iilor s-a diversificat (Monitorul, Obiectiv, Vremea nou\, Meridianul) iar mass-media a fost reprezentat\ ani buni de Tv.V. [i Unison Radio apoi alte 2-3 studiouri locale. Elemente de cultur\ [i civiliza]ie r\zbat `ns\ ca florile de sub ghea]a acoperitoare [i... neprielnic\. ~nc\ !

Fragment din ,,Festivalul Na]ional al Umorului ,,Constantin T\nase” Vaslui (40) -

M\rturii, Documente, Foto-Album”, Ed. PIM, 2010, pp. 3 - 12

255

Confesiune [i via]\, `ntr-o zv@cnire

,,Suntem forma]i dintr-un morman mare de vise ca un v=rf de

munte” (pag. 283) ar fi o concluzie a eroinei dup\ ce-[i consum\ cea

mai mare parte din via]\, `ntr-o aventur\ p=n\ la urm\, trist\. Traseul

vie]ii Carlinei este marcat de nefericire `n c\s\torie, de b\t\lia

cr=ncen\ din ]ar\ [i afar\, pentru a-[i men]ine fondul sufletesc bun,

`mpins\ de nevoi pe t\r=muri neospitaliere care dup\ o experien]\

(trist\) de a-[i forma o familie tradi]ional\ `[i g\se[te lini[tea al\turi

de copilul s\u ajuns om de afaceri.

Cel mai u[or exerci]iu intelectual descoper\ latura uman-

confesiv\ a unei fiin]e cu largi disponibilit\]i intelectuale `ntr-o

`ncle[tare teribil\ cu societatea `nc\ neeuropean\ dar [i mai aprig\ cu

propriile aspira]ii. De[i ne`mplinit\ ca familist\ ne convinge prin

cumulul situa]iilor c\ ,,dragostea ne ocrote[te inima p=n\ la ad=nci

b\tr=ne]i” (pag. 85) a[a c\ ,,drumul r\t\cirii” este parcurs `ntr-un fel

de zbatere unic\ a unei femei sensibile, vis\toare, `nsetat\ de

dragoste dar care-[i urm\re[te scopul (p=n\ la urm\ s\-[i scoat\

familia la liman) cu amputarea unei p\r]i din noianul de vise.

Dragostea nu poate lipsi (nici m\car) din acest roman

rememorativ, motor al luptei sociale pentru c\: ,,a lumii-ntregul

s=mbur/ Dorin]a-i [i m\rirea” (M. Eminescu) `n timp ce pentru fiul

s\u, ambi]ia de a ajunge cineva `n ierarhia social\ (m\rirea) `l

`mpinge `n afaceri. P=n\ la urm\, vie]ile acestora ar deveni paralele

dac\ mama n-ar r\m=ne sprijin al\turi de fiu. Obsesiv este deci

cuv=ntul ,,Dragoste”, `n diferite nuan]e, a[a cum le simte autoarea,

personaj auctorial! Cititorul poate alege [i profunzimea unor tr\iri [i

manifest\ri organic-eruptive [i profunzimi neb\nuite, surprins de o

experien]\ bogat\ de via]\ `ntr-o desf\[urare liniar\.

256

,,Mirosul” ca un lait - motiv poate izvor` din cur\]enia

aspira]iilor spre lumina `nalt\, din realitatea unei vie]i impregnat\ cu

miasme. E [i un mijloc de caracterizare a personajelor.

Dincolo de `nt=mpl\rile ,,casnice” ori impuse de evadarea

`ntr-o alt\ lume, `nt=lnim `n carte normalul `n sens de zbaterea cerut\

de via]\ [i oric=t de aspr\ nu e niciodat\ totu[i, ultima zv=cnire, c\

`ncearc\ s\ guste ,,tot mai lacom\ din otrava vis\rii” (pag. 18), nu

`nseamn\ nicidecum decep]ie la Ica Grasu ci un nou salt spre viitor.

Sunt autori de mare talent care-[i descoper\ t=rziu acest dar.

Romanul de fa]\ ar fi doar o secven]\ din confesiunea unei femei

hipersensibile, ne`nfr=nt\ p=n\ la urm\, deci cu exemplific\ri utile

celui care vrea s\ vad\ [i s\ `n]eleag\ rostul vie]ii.

Observa]ia pertinent\, sufletul exprimat frumos, `ntre]eserea

`nt=mpl\rilor, limbajul accesibil sunt doar c=teva dintre calit\]ile

acestei apari]ii editoriale.

Ce ne-am face noi, to]i, f\r\ un munte de vise? E o carte a

cuvintelor potrivite pentru a relata un destin.

(Prefa]\ la romanul ,,Ultima zv=cnire”, ed. PIM Ia[i, 2012,

autor Ica Grasu - reprodus\ `n Meridianul)

257

La moartea mea (literar\)

Plec de azi din slujba muzei. Scumpul meu cavou de aur Sfetnice[te m\ prime[te cercet=nd str\vechiul plaur. V\d `nt=i pe post de pop\ un ,,talent” g=ndind la bani Jinduita lui ma[in\, o amant\ pe trei ani, Intr-un [ef cu p\l\rie arunc=nd priviri distinse S\ observe vreo bambin\, poet\, cu versuri scrise Trec berban]ii, fariseii, ascunz=nd g=ndul cu masc\ M\re]ia lor cea trist\ afi[=nd sufletul iasc\, Parazi]i de cei cu pile f\r\ g=nd de preg\tire Iau `n grij\ to]i nepo]ii s\ le-asigur numire Mai pe-aproape de vreun scaun mare [i capitonat F\r-a se uita mai bine dac\ n-are capul plat! Vin [i rude de departe, r\v\[i]i mo[tenitori; B=rfa-[i face loc cu cotul, p=n-ajunge la feciori. Cel mai bun la jur\minte, un prieten declarat L\crimat [i cu durere: ,,bine c-a mai r\posat” ~[i adulmec\ vecinul, prezent pentru vreun colac Sau r\mas de gur\ casc\ f\r\ scrieri f\r\ sac.

Rareori cuv=nt de bine, doar\ mortu-i vinovat ~ncep=nd cu lipsa min]ii, ideal, [i ce-i stricat. Calul, soarele, f=nt=na, toate-s azi lait-motiv Aduc=nd m=nuitorii de condei la grad cu tiv. A[adar `n urma lumii vie]uind pe-a ei spinare Stau prea mul]i burto[i de vorb\, tot cer=nd salar mai mare.

Sunt pu]ini `ndurera]ii, `ncerc=nd s\ se ab]in\ S\ nu fie distonan]\ `ntr-at=ta lume bun\ Doar un fiu ce nu-[i cunoa[te `nc\ rostu-n ast\ lume M\ `ntreab\-n g=nd cu jale ,,De ce-ai vrut s\ mori, tu, spune!” Dureros [i telepatic `i r\spund t=rziu profetic: - Nu-s eu mort, ci-acei din juru-]i, mor]i la minte ,nu la fizic! Voi, urma[ii mei, s\-i scoate]i. Cum `ngroap\ cataclismul R\ii, ho]ii [i lacheii, `i distruge… UMANISMUL.

258

ADDENDA

259

Curriculum Vitae Nume: MARIN Prenume: Dumitru, V. Data na[terii: 28 aprilie 1941, sat. Giurgioana, com. Podu Turcului, jud. Bac\u Studii superioare: Facultatea de Filologie, Ia[i (1965), Facultatea de Filologie (limbi str\ine), Bucure[ti (1974). o Doctorat `n filologie, 1998, cu teza „Importan]a revistei Ion Creang\ `n folcloristica rom=neasc\”, Univ. Bucure[ti (`ndrum\tor, Mihai Pop). Activitate didactic\: o profesor de limba [i literatura rom=n\ [i director la M\c\re[ti-Ia[i, la liceele 2, 3, 4 [i Mihail Kog\lniceanu, Vaslui, total, peste 40 de ani. o inspector la Comitetul de Cultur\ [i Art\ Vaslui - martie 1970 - februarie 1974. Activitate editorial\ [i de pres\: - editor: Tudor Pamfile, Basme, Ed. Junimea, 1976, 121 pag. - editor publica]ii: Vl\starul (1990), Teleradiodivertisment (1994), MERIDIANUL (1996 [i azi). - 60 de studii [tiin]ifice publicate `n ziare [i reviste, peste 750 de editoriale, mii de emisiuni [i interviuri, inclusiv cu 8 Pre[edin]i de Stat, 14 Prim-mini[tri, mini[tri, Regele Mihai, parlamentari europeni, etc. - Diferite extrase [i bro[uri, printre care <UNISON RADIO, continu\...>, 1999, O datin\ spectacol - Ursul (1980), [.a. - Evolu]ia `nv\]\m=ntului vasluian p=n\ `n 1859, Extras din Anuarul Inst. „A.D.Xenopol”, an XVII, 1980 [.a.

260

- Colaborator la Adev\rul, Albina, Anuarul Institutului de istorie „A. D. Xenopol”, Clepsidra, Clopotul, Cronica, Gazeta de est, Revista „Baaadul Literar”, „13 PLUS”, „Ecouri Literare” „Studii [i Cercet\ri de Istorie a Presei”, „Convorbiri Literare”. ~ndrum\torul cultural, Meridian Vaslui-B=rlad, Sc=nteia tineretului, Vl\starul, Vremea nou\, etc. Colabor\ri la numeroase unit\]i Mass-media, vicepre[edinte al UNIUNII ZIARI{TILOR PROFESIONI{TI din Rom=nia (din 2005).

„Liceul M. Kog\lniceanu, centenar”, monografie, Vaslui, 1990.

„TUDOR PAMFILE [i revista ION CREANG|”, (Ed. Cutia Pandorei, Vaslui, 1998, 294 pag.), „examineaz\ condi]iile formative ale revistei, contribu]ia ei ([i a lui Tudor Pamfile, n.n.) la realizarea unui corpus al folclorului rom=nesc... deschide o poart\ c\tre recuperarea integral\ a acestui pre]ios element de patrimoniu” (Iordan Datcu, Dic]ionarul etnologilor rom=ni, vol. II, Saeculum, Bucure[ti, 1998, p. 65). Lucrare de referin]\ `n domeniu.

„Z\pad\ pe flori de cire[”, primul roman din Vaslui, 1999, 274 p. [i Edi]ia a-II-a rev\zut\ [i ad\ugit\, Ed. PIM, Ia[i, 2014, 280 p.

„TV.V.-15... explozia...”, Ed. Tiparul, B=rlad, 2006, 556 pag., „...atestat de noble]e material\ [i spiritual\ a unui timp... `n explozia cultural-informa]ional\ din jude]ul Vaslui, la `nceputul mileniului...”

„Meridianul (Vaslui - B=rlad) - Ax\ cultural - informa]ional\” (Vaslui, Ed. Pim, Ia[i, 2009, 416 pag.) „o oper\ pentru un timp [i o ilustrare a unui mediu unic ...” (Emil Constantinescu, fost pre[edinte al Rom=niei), „…

VOLUME

261

carte dintr-o via]\ `n ac]iune ...” (Prof. dr. Marian Petcu - Bucure[ti).

„Festivalul Na]ional al Umorului „Constantin T\nase”, Vaslui - 40 (m\rturii, documente, foto -album)” (Ed. PIM, Ia[i, 2010, 216 pag.), „Un hronic modern” (Simion Bogd\nescu, Cronica, 2010).

TV.V - Vaslui - Rom=nia, Europa (Fil\ de istorie, pres\ [i cultur\), ed. PIM, Ia[i, 2011, 256 p. (O istorie cultural\).

MARIN 70 (70 de autori, 70 de m\rturii, 70 de autografe pentru 70 de ani), volum omagial, ed. PIM, Ia[i, 2011, 210 p. (volum `ngrijit de Val Andreescu).

GIURGIOANA - BAC|U, Sat - Biseric\ - Oameni, ed. PIM, Ia[i, 2011, 170 p. (Monografie).

Editoriale valabile din vremuri regretabile, ed. PIM, Ia[i, 2013, 258 p. (Carte aniversativ\ cu incursiuni `n realitate).

CU EMINESCU, DASC|L DE SUFLET, studii [i adnot\ri istorico-literare, ed. PIM, Ia[i, 2013, 172 p. (Unele dintre cele mai valoroase studii publicate).

MARIN D.V. OPERA ~N C+MPUL CRITIC {I VALORIC NA}IONAL (Th. Codreanu, C.D. Zeletin, N. Constantinescu etc.), ed. PIM, Ia[i, 2013, 202 p.

„SPIRALE” INTERNA}IONALE - Vasluieni pe spi]e din roata istoriei, Ed. PIM, Ia[i, 2013, 208 p.

Primarii, ca ni[te oameni acolo, [i ei, Ed. Pim, Ia[i, 2014, 338 p. CEAU{ESCU - … - B|SESCU, Mitterand - Snegur - Iliescu,

Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I (evoc\ri de reporter), Ed. PIM, Ia[i, 2014, 188 p.

PRIMA CLAS|.../ PERSONALIT|}I DE PE VALEA ZELETINULUI, Ed. PIM, Ia[i, 2014, 330 p.

MARIN D.V. CONTEMPORANUL NOSTRU (virtual, 2014).

262

Activit\]i sociale, politice, profesionale, culturale: a `nfiin]at primele posturi de radio [i TV din Vaslui, B=rlad

([i Moldova); candidat la Prim\rie, Parlament, Consilier jude]ean,

pre[edinte al ecologi[tilor din jude]ul Vaslui (F.E.R.), pre[edinte al Ac]iunii Populare, Vaslui (A.P.), delegat la `nt=lniri interna]ionale;

DIRECTOR GENERAL [i Proprietar al grupului de pres\ CVINTET TE-RA (televiziune, radio, ziar). Organizator [i conduc\tor de cercuri [i cenacluri literare;

a sus]inut moral [i material Festivalul Na]ional al Umorului „Constantin T\nase”, Vaslui - 40 de ani;

Onorat cu numeroase diplome, distinc]ii [i premii, Ordinul Ziari[tilor Clasa I;

Invitat la BBC, `n emisiuni speciale, `n Turcia (Istanbul [i Ankara) [i televiziunea Canadian\ din Montreal;

Singurul vasluian `n DIC}IONARUL ETNOLOGILOR ROM+NI din toate timpurile pentru c\ „deschide o poart\ c\tre recuperarea integral\ a acestui pre]ios element de patrimoniu” revista ION CREANG| [i activitatea lui Tudor Pamfile.

9 fi[e personalizate `n ,,ISTORIA JURNALISMULUI DIN ROM+NIA, ~N DATE”.

Colabor\ri recente, dintr-o list\ impresionant\: - DUMITRU V. MARIN - 15 KM S|RUT !, fragment din „Z\pada II” - „Ecouri Literare” (Asocia]ia Cultural\ „Poesis Moldaviae” Vaslui, nr. 6, 2010, ed. PIM, Ia[i, p. 16). - MARIN, DUMITRU - MERIDIANUL: FIL| DIN ISTORIA PRESEI VASLUIENE {I NA}IONALE - „Studii [i Cercet\ri de Istorie a Presei” (Universitatea

263

„Petre Andrei” din Ia[i, Asocia]ia Rom=n\ de Istorie a Presei, Volumul II, - 180 de ani de pres\ rom=neasc\ - An II, Ia[i, 2009, ed. Junimea, Ia[i, 2009, pp. 351 - 359) etc. - Ziarul Meridianul, editorialist, apari]ie `n fiecare num\r. - D.V.M. - „Noi [i Eminescu” - Ecouri Literare, I, 2009 [i articol program. - D.V.M. - „170 de ani de `nv\]\m=nt public la Vaslui”, Simpozion I - III, Meridianul (nr. 46, 47, 48 - 2011); - Curentul Cultural informa]ional Vasluian - serial (M); - OMAGIU C|R}II VASLUIENE, 25 octombrie 2013, Vaslui. - Zilele MERIDIANULUI, H=rl\u - Ia[i (23 ianuarie 2014), Pris\cani - Ia[i, 30 ianuarie 2014, simpozioane na]ionale.

DESPRE OM {I OPER|: 1. PERSONALIT|}I „Persoan\ cu numeroase calit\]i, probând pe deplin valoarea incontestabil\ a unui moldovean de elit\, erou de roman, sau de film, sau de povestioare vecine cu legenda, ecologist convins - dr. Dumitru V. Marin a vrut, a [tiut [i a putut s\ fie un om adev\rat. Mai mult: el este un model de ac]iune de-a lungul învolburatelor timpuri pe care na]iunea noastr\ le parcurge.”

Prof. Dr. Alexandru Ionescu, Laureat al Premiului Academiei „{ti]i ce-mi place cel mai mult ? Fostul meu coleg de facultate, la Ia[i, [i prietenul de idealuri, scrie, [i la propriu [i la figurat, istoria presei locale a Curentului cultural - informa]ional `n centrul c\ruia se afl\ [i iat\ a unui Festival Na]ional al Umorului unde are contribu]ii fundamentale.”

Prof. Univ. Dr. Mihai Miron, Pre[edinte UZP „O oper\ pentru un timp [i o ilustrare a unui mediu unic, via]a care pulseaz\ `n editoriale, `n c\r]ile sale [i `n filmul lui Porumboiu ... un `nving\tor prin munc\, merite na]ionale prin

264

activitatea politic\, autoritate moral\, recunoscut\. Afirm c\ a avut harul de A FACE !”

Prof. Univ. Dr. Emil Constantinescu, Pre[edintele Rom=niei, 1996 - 2000

„MERIDIANUL… coordonat\ geografic\, loc de munc\, opera unui lider de pres\ incontestabil, `n b\t\lia cu lumea ! …Document pentru Istoria culturii [i a presei rom=ne[ti!”

Prof. Univ. Dr. Mihai Miron, Pre[edinte UZP „Dintr-un material brut imens, Dumitru V. Marin scoate o carte, dintr-o via]\ `n ac]iune realizeaz\ o oper\ cultural\ vie [i, iat\, alert scris\. Lider `n presa local\, lider al Curentului cultural - informa]ional vasluian, `n b\t\lie cu timpurile pe aceste meleaguri … F\r\ egal, ca om de pres\.”

Conf. univ. Dr. Marian Petcu, Univ. Bucure[ti

2. DIC}IONARE {I LUCR|RI DE SINTEZ| - Iordan Datcu, „DIC}IONARUL ETNOLOGILOR ROM+NI” Ed. SAECULUM I.O., Bucure[ti, 1998: MARIN, Dumitru V., pp. 65 - 66. - Petru Necula, Mihai Ciobanu, „Dic]ionarul Personalit\]ilor Vasluiene”, ed. „Cutia Pandorei”, Vaslui - 2001: MARIN, Dumitru V., p. 87. - Ioan Baban, UNIVERS CULTURAL {I LITERAR VASLUIAN, Autori - Publica]ii - Societ\]i, DIC}IONAR, Ed. PIM, Ia[i, 2008, MARIN, Dumitru V., pp. 267 - 269. - Ion N. Oprea, B+RLAD, Istorie, cultur\, amintiri, Ia[i, ed. PIM, 2010: CARTEA LUI D.V. MARIN NA{TE AMINTIRI, pp. 184 - 189. - Vasile Ghica, „NASC {I LA TECUCI OAMENI”, mic dic]ionar enciclopedic, ed. PIM, Ia[i, 2008: Marin, Dumitru V., p. 162.

265

- Vasilica Grigora[, FRAGMENTE DE SPIRITUALITATE ROM+NEASC|, Bucure[ti, 2001. - Traian Nicola, VALORI SPIRITUALE TECUCENE, B=rlad, 2002, vol II, p. 85. - Enciclopedia Personalit\]ilor din Rom=nia, edi]ia a-V-a, 2010, Hubners Who is Who, p. 790. - Istoria Jurnalismului din Rom=nia `n date, Enciclopedie cronologic\, ed. Polirom, Volum coordonat de Marian Petcu (pag. 514, 655, 902, 910, 930, 936, 945, 965 [i 1002). - Cornel Galben, ,,Personalit\]i b\c\oane”, vol. VII; Dic]ionarul scriitorilor b\c\oani.

3. ~N DIVERSE VOLUME {I PUBLICA}II - Avram D. TUDOSIE [i colab.: COLEGIUL NA}IONAL AGRICOL „DIMITRIE CANTEMIR” DIN HU{I (fondat ca {coal\ de Viticultur\) tradi]ie - actualitate - n\zuin]e 1908 - 2008, Volumul II `ntregit [i `mbog\]it, ed. SFERA B+RLAD - 2009: Oameni cu adev\rat, Prof. dr. Dumitru V. Marin, pag. 119. - Simion Bogd\nescu, Revista CRONICA, revist\ de cultur\, serie nou\, ANUL XLIII, 1592, nr. 12, decembrie 2010, Ia[i: Un hronic … modern, pag.10. - Emilian Marcu, Revista CONVORBIRI LITERARE, Anul CXLIV, nov. 2010, nr. 11 (179), p. 193: Dumitru V. Marin, Meridianul (Vaslui-B=rlad) Ax\ cultural-informa]ional\, Editura PIM, Ia[i, 2009, 416 pag. - Valeriu Lupu, Valentina Lupu, Ziarul Meridianul, nr. 8 (877), joi, 23 februarie 2011: TVV - mesager al actului de cultur\, pag. 9. ([i altele). - Prof. Dr. Ing. Avram D. Tudosie, Meridianul, nr. 26 (804), joi, 3 septembrie 2009: Scrisoare/ cronic\ (de la cititorul) Avram D. Tudosie, pag. 8.

266

- Revista 13 PLUS, an XIII, nr. 1-2-3 (137), ian.-febr.-martie 2010, pp.19-23: {i la Vaslui tr\iesc Dalile (Dumitru V. Marin, Z\pad\ pe flori de cire[, `n spa]iul pentru iubire, Vaslui, 1999). - Gruia Novac, Ziarul Meridianul, nr. 31 (809), joi, 15 octombrie 2009: MERIDIANUL (Vaslui - B=rlad) Ax\ Cultural - Informa]ional\, O carte - document de istorie cultural\, s=mb\t\, 10 oct. 2009, B=rlad - „Biblioteca”, pag. 9. - Mihaela Z\rnescu (Apari]ie editorial\), Ziarul Monitorul de Vaslui, vineri, 21 august 2009, nr. 2020 (4001): „Un cr=mpei de monografie”, pag. 10. - Lucian Vasiliu, Ziarul Lumina, Ia[i, mar]i, 11 decembrie 2007: Lumina]i-v\ fa]a: Imagine, sunet, carte (TVV - 15). - Ion N. Oprea - Ia[i, LOHANUL, revist\ cultural-[tiin]ific\, 88 pag., fondator Vicu Merlan, an III, nr. 4 (10), noiembrie 2009, pp. 38-39: „TVV - 15 `n explozia cultural-informa]ional\ din jude]ul Vaslui”, Cartea - o permanen]\”. - Avram D. Tudosie, Ziarul Meridianul, nr. 4 (783), joi, 29 ianuarie 2009, pag. 10: Avram D. Tudosie, TVV - 15… explozia… O ENCICLOPEDIE. - George Stoian, Ziarul Meridianul, nr. 42 (861), joi, 21 octombrie 2010: Consemn\ri entuziaste - O CARTE PENTRU AZI {I PENTRU ISTORIE, pag. 8 (Festivalul Na]ional al Umorului „Constantin T\nase”, Vaslui - 40). - Ioan D\nil\, De[teptarea, Bac\u, TVV - 15, considera]ii, 28 mai 2010. - Ioan D\nil\, De[teptarea, Bac\u, Vorbe care r\m=n, nr. 6096, vineri-duminic\, 28 - 30 mai 2010, p. 3 - Ecomondia, an VII, ian. - iunie 2011, p. 4 - 6, Conferin]e, `nt=lniri, Vaslui (2011).

267

- Ecouri Literare, Oameni [i fapte, D.V. Marin, repere biografice, p. 65 (2009). - Silvia P\tr\[canu, Fiii satului s-au reunit la Giurgioana, De[teptarea, Bac\u, 7 nov. 2011, p. 4. - Cornel Galben, D.V. Marin, Giurgioana-Bac\u, Sat-Biseric\-Oameni, ATENEU, ian. 2012, subt. Autori [i c\r]i, p. 4. - C. D. Zeletin, Cuv=nt `nainte, GIURGIOANA-BAC|U, Sat-Biseric\-Oameni, ed. PIM, Ia[i, 2011, p.5. - C. D. Zeletin, Aflu…, MARIN 70 - 70 de autori, 70 de m\rturii, 70 de autografe, pentru 70 de ani, ed. PIM, Ia[i, 2011, p. 180. - Valeriu Lupu, Meridianul, an XV, nr. 25 (998), joi, 27 iunie 2013, pag. 12, La bra] prin istorie cu profesorul Marin. (Cu Eminescu, Dasc\l de suflet - Studii [i adnot\ri istorico-literare). - Ion N. Oprea - Ia[i, LOHANUL, Magazin cultural-[tiin]ific, 278 pag., fondator Vicu Merlan, an VII, nr. 3 (27), octombrie 2013, pp. 167-169: „Tablet\/ Marin D. V. - Un ambi]ios: ~ntre laude [i palme”. - Emilian Marcu, Revista CONVORBIRI LITERARE, Anul CXLVII, nr. 12 (216), decembrie 2013, ,,V.D. Marin, Opera în c=mpul critic [i valoric na]ional, Editura PIM, Ia[i, 2013, 202 p.”, - Daniel Dragomirescu, Meridianul, an XV, nr. 39 (1.012), joi, 03 octombrie 2013, pag. 9, ,,Dumitru V. Marin [i un pariu cultural”; publicat [i `n Revista Nord-literar, anul XI, nr. 10 (125), octombrie 2013, pag. 5. - Val Andreescu, Meridianul, an XV, nr. 43 (1.016), joi, 31 octombrie 2013, p.p. 6, 7, 9, 10, 12, ,,Omagiu C\r]ii Vasluiene - Edi]ia I”;

268

- Simpozion Na]ional, Vaslui ,,Omagiu C\r]ii Vasluiene - Edi]ia I”, 25 octombrie 2013, organizator;

- Gruia Novac, Meridianul, an XV, nr. 43 (1.016), joi, 31 octombrie 2013, pag. 12, D.V. MARIN - INTEN}IE DE ENCOMION.

- Simpozion Interjude]ean, joi, 23 ianuarie 2014 - H=rl\u, jud. Ia[i; joi, 30 ianuarie 2014 - Pris\cani, jud. Ia[i, mar]i, 25 februarie 2014 - Podu Turcului, jud. Bac\u, 29 mai 2014, Podu Turcului, }epu, jud. Gala]i, 26 octombrie 2014 [.a.

- Val Andreescu - Postfa]\ la volumul ,,PRIMARII, ca ni[te oameni acolo, [i ei” (2014).

- Ioan D\nil\, PLUMB, 2014, CU EMINESCU, DASC|L DE SUFLET, studii [i adnot\ri istorico-literare, ed. PIM, Ia[i, 2013, 172 p. - Diploma de excelen]\ a Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti (dec. 2011) pentru vol. MERIDIANUL - Ax\ Cultural - Informa]ional\, Vaslui, 2009. - Ordinul Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti, Clasa I, Aur.

- Uniunea Ziari[tilor Profesioni[ti - Dumitru V. Marin - Om, oper\, prezen]\ -, Ed. PIM, Ia[i, 2014, 72 pag.

* FILM: „A fost sau n-a fost” (filmul lui Corneliu Porumboiu, consacrat lui D.V.M., an 2006), premiat la Cannes [.a. [.a.

* Primul Cet\]ean de onoare al comunei Podu - Turcului, jude]ul

Bac\u (29 martie 2011). *

Cet\]ean de onoare al comunei Pris\cani, jude]ul Ia[i

(24 august 2014). *

Cet\]ean de onoare al comunei }epu, jude]ul Gala]i

(30 septembrie 2014).

269

CUPRINSUL

Volumul omagial ,,MARIN 70" - 70 de autori, 70

de m\rturii, 70 de autografe, pentru 70 de ani

Argument.........................................................................................................................3

1. P.S. Corneliu, episcop de Hu[i, dr. `n Teologie - „La popas aniversar”......................5

2. Traian B\sescu, pre[edintele Rom=niei - „MESAJ”......................................................6

3. Prof. dr. Emil Constantinescu, pre[. Rom=niei (1996 - 2000) - „Omul care sfin]e[te

locul”............................................................................................................................... 7

4. Pre[. de Onoare al P.S.D. Ion Iliescu, pre[. Rom=niei (1989 - 1996) - „Stimate domnule

Marin” ..............................................................................................................9

5. Mircea Snegur, primul pre[. al Rep. Moldova - „Prietenul meu de la Vaslui”......... 10

6. Ing. Dan Albescu, dir. `ntrep. construc]ii - „Loialitate [i..”.........................................13

7. Mihaela B\bu[anu - Amalanci, poet\, Bac\u - „T=n\r `n g=nd [i fapt\”.................15

8. Val Andreescu, redactor [ef ziarul „Meridianul”, poet - „7 decenii de tr\ire

incandescent\”...............................................................................................................17

9. Prof. Petru[ Andrei, poet, membru al U.S.R. - „Meritul nu cere r\splat\, cere ...”....21

10. Mihai Apostu, scriitor, pre[. As. Cult. „Poesis Moldaviae” Vaslui -„S\ nu uit\m...”23

11. Vasile Arhire, ziarist, director TVR Ia[i - „De la cuvinte la numere”....................... 25

12. Prof. Ionel Armeanu-{tef\nic\, director Prot. Copilului Vaslui - „D. V. M. - la 70 de

ani” ................................................................................................................................27

13. Gheorghe Balan, consilier local, Podu-Turcului, jud. Bac\u - „Din copil\rie...”.... 29

14. Timona Balmu[, jurnalist\, redactor [ef „Unison Radio” B=rlad - „A [ti pentru ce

tr\ie[ti”........................................................................................................................... 31

15. Ing. hortiviticol Emil B\l\jan, - „Respectul meu, al familiei [i al oamenilor”.......... 34

16. Prof. Simion Bogd\nescu, B=rlad, poet, prozator, critic literar - „C=nd floarea de

cire[...”........................................................................................................................... 35

17. Mona Bujor, primar com. Sole[ti, jud. Vaslui - „D. V. M. - O for]\ puternic\”........38

18. M\rioara Buraga, pensionar\, Vaslui - „R=nduri pentru ...”.......................................40

19. Vasile Chelaru, comisar [ef de poli]ie B=rlad - „La mul]i ani,... S\ tr\i]i !”.............. 42

20. Prof. Gheorghe C=rj\, director „L.M.K.” Vaslui - „Popasul la Kog\lniceanu”....... 44

21. Dr. Lauren]iu Chiriac, istoric, Vaslui - „{coal\ vasluian\ ”........................................47

22. Ing. Jan Ciupilan, primar mun. Hu[i - „Cet\]ean [i prieten... sau invers”.................. 50

23. Prof. Costin Clit, prozator, monografist - „Implicare [i atitudine”............................ 52

270

24. Prof. dr. Theodor Codreanu, eminescolog, critic literar, Hu[i - „Un infatigabil

c\ut\tor”........................................................................................................................ 56

25. Cercet\tor [tiin]ific Mircea Colo[enco, Bucure[ti - „Biruin]a e a ta”......................... 58

26. C. L. com. Podu-Turcului, jud. Bac\u -„Expunere de motive”, Diplom\ „Cet\]ean de

onoare al com. Podu-Turcului, Hot\r=re C. L. com. Podu - Turcului”..................... 59

27. Radu Corozel, comisar de poli]ie Vaslui - „Respectul elevilor”................................ 65

28. Calistrat Costin, critic literar, pre[edinte U.S.R. filiala Bac\u - „La mul]i ani, tinere

septuagenar”...................................................................................................................66

29. Adi Cristi, scriitor, publicist, dir. cotidianul „24 ore” Ia[i - „La mul]i ani, Don

Quijote”......................................................................................................................... 68

30. Dr. Cristian David, senator de Vaslui, fost ministru - „A]i fost [i politician”........... 71

31. Acad., prof. univ. dr. Ion Dediu - „Un `ndr\zne] unionist [i un mare patriot” ..........73

32. Ing. Petru Fr\sil\, jurnalist, director PRIMA TV Ia[i - „Primul om de televiziune din

Moldova”...................................................................................................................... 75

33. Adina Huiban, poet\, Vaslui - „Aveam unde s\ `nv\]\m”..........................................80

34. Dr. Gabriela Iacobescu, primar com. Podu Turcului, jud. Bac\u-„E de-al nostru”..82

35. Prof. univ. dr. Alexandru Ionescu, Bucure[ti - „Umbre pe pere]ii universului”........84

36. Prof. dr. Nicolae Ionescu, „L.M.K.” Vaslui - „Complexitatea preocup\rilor lui D. V.

Marin ...”........................................................................................................................90

37. Dr. Valeriu [i prof. Valentina Lupu, Vaslui - „Personalitate de larg\ cuprindere

intelectual\”....................................................................................................................92

38. Dr. `n medicin\ Valeriu Lupu, Vaslui - „Un om al cet\]ii”.........................................94

39. Av. Daniel Cernat - Marin - „Povestea unor g=nduri”................................................98

40. Ing. Radu D. Marin - „Tat\, dasc\l [i prieten”...........................................................104

41. Ing. Sergius - Lucian Marin - „Drag\ tat\”................................................................106

42. Prof. Victor Marin, pensionar, Ia[i - „E fratele meu”................................................108

43. Prof. dr. Vicu Merlan, dir. revista LOHANUL Hu[i - „La ceas aniversar”.............111

44. Ing.Vasile Mihalache, pre[. C.J. Vaslui - „Consilierul…”........................................114

45. Prof. univ. dr. Mihai Miron, pre[. U.Z.P., Bucure[ti - „Nevoia de GURU”.............116

46. Jurnalist Alexandru Mironov, fost ministru - „Laudatio”.........................................118

47. Ioan M`cnea, Vetri[oaia, poet, prozator - „Atingerea mitului”.................................119

48. Cercet\tor, Ion N. Oprea, Ia[i - „Tezaurator ...”.........................................................123

49. Ludovic Orban, senator, Bucure[ti - „Enervant ...”...................................................127

50. Ec. dr. Ioan Pav\l, dir. A.F.P. Vaslui - „Deschiz\tor ...”..........................................128

51. Prof. Sorin Popoiu - „Coleg excep]ional”..................................................................130

271

52. Prof. Theodor Pracsiu, critic literar, jurnalist, Vaslui - „Spectacolul unei

personalit\]i”................................................................................................................131

53. Prof. Hristache Pricope - „Voca]ie pentru limba rom=n\”........................................137

54. Ing. Vasile Puf, dir. A. C. A. Vaslui - „Apicultor [i activizator”............................. 139

55. Ticu Ro[ca, fost elev, St\nile[ti - „Domnul profesor ...”..........................................141

56. Col. Paul Sm=nt=n\, [eful Jandarmeriei jude]ului Vaslui - „Unui om adev\rat”.....145

57. Prof. Adrian Solomon, deputat - „Urare [i repro[”....................................................146

58. George Stoian, publicist, Slobozia - „D. V. M. - Marc\...”.......................................147

59. Ziarist, C\t\lin Striblea, redactor Realitatea TV - „Undeva, la `nceput”..................151

60. Dr. Levente Csaba Szekely, prefectul jud. Vaslui - „Ini]iatorul curentului ...”........154

61. Prof. {tefan {erban, Ia[i - „M\rturie pentru un om …”….........................................155

62. Prof. univ. dr. Lauren]iu {oitu, cercet\tor [tiin]ific, Univ. A.I. Cuza Ia[i - „O prezen]\

activ\ ...”........................................................................................................158

63. C\lin Popescu-T\riceanu - „Primul ministru are `ncredere”.....................................160

64. Acad. R\zvan Theodorescu - „~l recunosc”..............................................................162

65. Dr. ing. Avram D. Tudosie, cercet\tor, oenolog, Hu[i - „Prietenul meu de suflet D. V.

Marin” ....................................................................................................................163

66. Nicolae Viziteu, caricaturist, Vaslui - „ ...Omul”......................................................172

67. Jurist Marius Vladu, secretar adj. al PNL, Bucure[ti - „I-a pl\cut s\ construiasc\”.176

68. Ec. Varujan Vosganian, senator, scriitor, om politic - „Prietenul meu ...”...............178

69. Acad. Prof. dr. C.D. Zeletin, biofizician, poet - „Aflu…”........................................180

70. Prof. Corneliu Bichine], vicepre[. C. J. Vaslui - „C=nd po]i spune despre cineva

...”.................................................................................................................................182

D.V. Marin: CUV+NT … LA S|RB|TOARE !....................................................184

ADDENDA.................................................................................................................188

Foto - Documente........................................................................................................191

Date cronologice..........................................................................................................193

Curriculum Vitae.........................................................................................................195

REZUMAT..................................................................................................................203

CUPRINSUL...............................................................................................................205

272

FOTODOCUMENTE

273

274

Podul de flori, Vetrișoaia, 2001; de la stânga: Gelu Bichineț, Ion Baban, Dumitru Marin,

Corneliu Bichineț, Ion Manole, Mircea Dinescu... Dan Ravaru

Interviu cu primarul mun. Bârlad - Constantin Constantinescu (2006)

1992

275

Dumitru V. Marin și Primul ministru Nicolae Văcăroiu - 1992

2009, Interviu cu ministrul Economiei, Varujan Vosganian

29 iunie 2009, Interviu cu ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei

1992 - Cu Stela Popescu și Alexandru Arșinel

Andreea Răducan - invitata lui D. V. Marin la TV.V., 1998

D. V. Marin, Ambasadoarea Marii Britanii la București, reprezentanta B.B.C., Dan Marin, la inaugurarea

Unison Radio Cu primul ministru, Adrian Năstase în

Studioul TV Vaslui, 2004

2006, Cu Corneliu Porumboiu în studio

276

29 mai 2014, Podu - Turcului, jud. Bacău, Întâlnire Promoție 1959, 55

de ani de la absolvirea Liceului Stânga: Prof. Domnica Spulber,

Prof. dr. Dumitru V. Marin, Prof. dr. Mircea Varvara

martie 1992 - cu scriitorul Mircea Radu Iacoban

30 iulie 2009 - Interviu cu cântăreața Matilda Pascal Cojocărița

10 martie 1994 - Interviu cu poeta Ana Blandiana

martie 1991 - emisiune cu actrița Cristina Stamate și redactorul TVV, Alexandru Poamă

sept. 1993 - interviu cu Anghel Rugină, somitate internațională

Prof. dr. Dumitru V. Marin și Nicolae Popa - ,,Privighetorile Zeletinului” - 29 mai 2014

Huși, joi, 25 iunie 2009, cu P.S. Episcop Corneliu

9 iulie 2007, Todirești - Vaslui - interviu cu Mitropolitul Ardealului,

ÎPS Laurențiu Streza

277

OPERA (tablou sintetic)

1. a) Deschizător de drumuri în presa modernă: Televiziune - Licența 001/ TV, prima în țară, Unison Radio Vaslui (1993), Unison Radio Bârlad (1994 →), ziar Meridianul (1996 →); b) Interviuri cu 9 președinți de stat, 14 prim-miniștri, zeci de miniștri, deputați, senatori etc.; Unic în România ca jurnalist. c) Transmisiuni directe radio - Tv - ziar, din 32 de țări; d) Interviuri cu înalții ierarhi ai bisericii: Teoctist, Daniel, mitropoliți, episcopi. e) Vicepreședinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și președinte filiala Vaslui din 2006 și în prezent. A organizat multiple manifestări social - culturale în județele Iași, Vaslui, Bacău.

2. Romancier: Zăpada pe flori de cireș (1999 și 2014 - Ed. a-II-a revăzută și adăugită), și proze scurte în diferite reviste.

3. Monografist: - ,,Evoluția învățământului vasluian până la 1859” (1980), extras;

- Liceul ,,Mihail Kogălniceanu” (1990), monografie; - ,,Unison Radio Vaslui continuă...” (2000), prezentare; - MERIDIANUL - istorie a presei locale și a Curentului Cultural -

Informațional, 416 p. (2009); Premiată de UZPR. - Festivalul Național al Umorului ,,C-tin Tănase”, 218 p. (2010), monografie; - GIURGIOANA - Bacău, Sat, Biserică, Oameni, 170 p. (2011). 4. Contribuții științifice:

- Cu Eminescu, Dascăl de suflet - Studii și adnotări istorico - literare, 172 p. (2013). - ,,Meridianul: Filă din Istoria Presei locale și naționale” (2009), extras; - ,,170 de ani de învățământ public la Vaslui” (2011), extras. - PRIMA…CLASĂ/ Personalități de pe Valea Zeletinului, 330 p. (2014);

5. Istorie culturală: - TV.V. - 15… explozia, 556 p. (2006), istorie, cultură, roman picaresc; - Tv.V - Vaslui - România - Europa, 256 p. (2011), istorie, mijloace mass-media. 6. Etnografie și folclor: - Tudor Pamfile și Revista ,,Ion Creangă”, (etnofolcloristică) 294 p. (1998),

curentul arhivistic; - ,,Considerații privind cântecul popular” (1974), extras; - ,,Importanța Revistei ,,ION CREANGĂ” în folclorul românesc”, teză doctorat (1998); - ,,Curentul Cultural - Informațional” (serial 2011 - 2014 în ziarul Meridianul);

278

- Articole, reportaje, editoriale în principale ziare și reviste ale vremii. 7. Reportaje și memorii de călătorie: - Editoriale valabile din vremuri regretabile, 258 p. (2013), texte variate,

considerații socio - economice; Premiată de UZPR în 2014. - ,,Spirale” internaționale - Vasluieni pe spițe din roata istoriei, 208 p. (2013),

volutele muncii de jurnalist; - PRIMARII, ca niște oameni acolo, și ei, 338 p. (2014). - Ceaușescu -…- Băsescu - Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski -

Constantinescu - Regele Mihai I, - evocări de reporter -, 188 p. (2014) - PRIMA CLASĂ.../ Pers. de pe Valea Zeletinului, Ed. PIM, Iași, 2014, 330 pag. - Premiat de mai multe ori pentru opera sa.

8. Editor: - Tudor Pamfile - Basme (1976); - Ziarul Meridianul (1996 →) - Unison Radio Bârlad și www.tvv.ro (1990 →) 9. Important om politic în jud. Vaslui, 1989 - 2014: președintele Federației Ecologiste din

România, filiala Vaslui, 18 ani, a Partidului Verde în prezent, Consilier județean 5 mandate, Candidat la Senat, Camera Deputaților, Consiliul Județean, Consiliul local, vicepreședinte al F.E.R., propus de liberali candidat la Primăria Vaslui în alegerile din iunie 2008. Multiple prezențe naționale și internaționale.

10. Referințe: - MARIN 70 - Volum omagial, 210 p. (2011); - MARIN D. V. - Opera în câmpul critic și valoric, 202 p. (2013). - Dicționarul etnologilor români, Ed. SAECULUM I.O., București, 1998: MARIN,

Dumitru V., pp. 65 - 66; - Istoria Jurnalismului din România în date, Enciclopedie cronologică, ed.

Polirom, Volum coordonat de Marian Petcu (pag. 514, 655, 902, 910, 930, 936, 945, 965 și 1002).

- Enciclopedia Personalităților din România, ed. a-V-a, 2010, Hubners Who is Who, p. 790. - Alte dicționare ale personalităților în județele Vaslui, Galați, Bacău. - Biblioteca județeană Vaslui: Biobibliografie ,,DUMITRU V. MARIN la 70 de ani”

(2011); MARIN D.V. CONTEMPORANUL NOSTRU (virtual, 2014). - Primul Cetățean de onoare al comunei Podu - Turcului, județul Bacău (29 martie

2011); Cetățean de onoare al comunei Prisăcani, județul Iași (24 august 2014); Cetățean de onoare al comunei Țepu, județul Galați (30 septembrie 2014).

- Uniunea Ziariștilor Profesioniști - Dumitru V. Marin - Om, operă, prezență -, Ed. PIM, Iași, 2014, 72 pag.

279

REZUMAT

O reeditare care s-a impus datorit\ imposibilit\]ii de a mai fi g\sit\ pe pia]\ sau `n biblioteci, aceast\ istorie a unei iubiri cu totul neacceptat\ `ntr-o or=nduire totalitar\, p=n\ la urm\ rarisim\ [i ast\zi. Cuplu rar, psihologia acestuia greu de ilustrat literar, analiza unui mediu [i a unui moment - unice pentru c\ [i acele condi]ii au disp\rut. ~nfruntarea unor prejudec\]i, inclusiv auctoriale, `nseamn\ un neb\nuit curaj [i ast\zi. ,,Istoria” cu zv=rcolirile ei `nf\]i[eaz\ personaje cu idealuri `nfr=nte, greu de acceptat pentru v=rstele iubirii generatoarele dramei, analiza psihologic\ cu totul unic\, atmosfera sf=r[itului de veac remarcabil\. To]i, dar absolut to]i `n lumea asta `[i caut\ sufletul `n care s\ se scalde, pe drumul comun: VIA}A. Teo [i Elena pot fi simbolurile eternei nefericiri. P=n\ la urm\, nimeni nu gre[e[te niciodat\, vis=nd!

SUMMARY

A remake that won the impossibility of being found on the market or in libraries, this story of a love completely unaccepted in a totalitarian ordained, after all extremely rare today. Couple rare, hard to picture his psychology literature, analysis of a medium and a moment - unique because those conditions have disappeared. The clash of prejudice, including authorial means an unsuspected courage today. ,,History” with its tortures defeated ideals depict characters, difficult to accept for ages generators love drama, psychological analysis altogether unique, atmosphere remarkable end of the century. Everyone, absolutely everyone in this world is looking for a soul in which to bathe, on the common way: LIFE. Teo and Elena can be the symbols of eternal misery. After all, no one never wrongs, dreaming!

280

CUPRINS

{i la Vaslui tr\iesc Dalile - Petre Isachi..............................3 Z\pada pe flori de cire[ `n spa]iul pentru iubire................15 Un fel de Epilog..............................................................221 Epilog II: ... Dup\ 26 de ani............................................223 Epilog III: 15 km s\rut !......................................................225 ~n loc de postfa]\ - Introducerea din 1999......................227 Fragmentarium................................................................233 BIDRIGHIN....................................................................234 EL [i EI............................................................................236 CEL MAI FRUMOS PROFIL........................................240 NEPOTRIVIRI................................................................242 SECUNDE... deschise !..................................................244 Ca pe sufletul lui.............................................................246 Aviz: Fragment din ,,Fest. Na]. al Umorului ,,C-tin T\nase” (2010)..247 Confesiune [i via]\, `ntr-o zv=cnire.................................255 La moartea mea (literar\)................................................257 ADDENDA.....................................................................258 Curriculum Vitae.............................................................259 Cuprinsul ,,MARIN 70”..................................................269 FOTODOCUMENTE.....................................................272 OPERA (tablou sintetic).................................................277 REZUMAT.....................................................................279 CUPRINS........................................................................280

Tehnoredactare: Anca Moldoveanu Web site: www.tvv.ro E-mail: marintvv@gmail.com Tel./Fax: 0235/ 361.236

REPREZENTATIVITATE {I VALOARE

,,ACEST OM binemerită neuitarea nației românești pentru prima Monografie a Liceului ,,M. Kogălniceanu” din Vaslui, prima televiziune din România (1990, Licența 001/ TV/ 1993), primele posturi private de radio în județul Vaslui, primul roman din istoria culturală a Vasluiului pe care l-a reprezentat peste o jumătate de secol cu cinste și competență. O duzină de dicționare îl includ printre personalități...

Jurnalist redutabil, romancier, monografist, manager, profesor la catedră și politician, editorialist, mai ales întreprinzător de succes, prin operă și fapte, Dumitru V. Marin poate primi fără rețineri ATESTATUL DE REALĂ VALOARE UMANĂ... ... Reprezentativ pentru mediul românesc după momentul din 1989.”

Conf. univ. dr. Ioan Dănilă - Bacău Miercuri, 20 august 2014