- noi nu suntem urmasii romei -

MagazinDACIADACIA

Director Fondator: Dr. Napoleon Sãvescu Publicaþie lunarã editatã de DACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETY

Nr. 2, februarie-martie 2003

Pentru lichidarea unui popor seîncepe prin a-i altera, a-i ºtergememoria: îi distrugi cãrþile, cultura,religia, istoria ºi apoi altcineva îi vascrie alte cãrþi, îi va da altã religie,altã culturã, îi va inventa o altãistorie (de origine latinã ori slavicã,dupã momentul politic). Între timp,poporul începe sã uite ceea ce estesau ceea ce a fost, iar cei din jur voruita ºi mai repede; limba nu va maifi decât un simplu element de folclorcare, mai devreme sau mai târziu,va muri de moarte naturalã. Noileforme “istorice” vor aduce elementeºi simboluri noi de adoraþie care levor îndepãrta pe cele vechi. Dinvechiul start spiritual vor rãmâne,undeva la un etaj inferior alcunoaºterii, numai câteva cuvinte,expresii, tradiþii, impresii, fragmente,nume de localitãþi, munþi ºi ape, fãrãun înþeles aparent.Formele vechi care cândva, auocupat valenþa transcedentaluluivor fi deplasate de formele noi carevor dicta componenþa ºi funcþiile“noului popor”, aºa cums-a întâmplat cu noi!

Dr. Napoleon Sãvescu

Exagerata colonizarea Daciei

Cum a devenitstindardul cu capde lup ºi trupde ºarpesimbolul dacilor

Ei, Vlahii, au fost daciºi dacii suntem noi

Nu suntem o minoritate.Suntem români ºi vremsã rãmânem români

Atlanþii din Carpaþi

Dacii ºi televiziuneapag. 15

pag. 2

pag. 6

pag. 9

pag.20

pag. 2

SUMAR

Aurul dacilor între mitºi realitate,între îmbogãþire ºi blestem




Pag. 23

ADAMCLISImonumentul triumfalal regelui Burebista



DACII DE PE ARCULLUI CONSTANTIN

NOI NU SUNTEM URMAªII ROMEI

Pag. 12-13

Pag. 17Pag. 3

DACIA magazin - martie 2003 2

Secole de-a rândul s-aîncercat și s-a reușit să seacrediteze ideea că poporulnostru, locuitorii acestormeleaguri ar fi o povară anaţiunilor vechi sau noi, prezentepe continentul european. Nu

cred că există un act mainedrept decât acela de adenatura, pe toate căile, dea distruge, de a anulaoriginile și eforturile deveacuri ale propășirii unuineam. Am vieţuit, am luptatși ne-am păstrat integritateași conștiinţa naţională pe

aceste meleaguri de zeci de miide ani, și nu numai de douămilenii, așa cum s-a încercat săse prezinte deformat istorianeamului, a acestor plaiuri deistorie și tradiţie. Existădescoperiri istorice și arheologice

care arată o realitate pe care noio strigăm de mii de ani: peteritoriul ţării noastre s-a dezvoltatcea mai veche civilizaţie abătrânului continent, iar neamulcarpato-danubian este întâistătătorul acestor meleaguri șiîntemeietor (în acele timpuristrăvechi) al unei culturi, al uneispiritualităţi și al unei tehnologiiimpresionante.

Sunt convins că dumnea-voastră, toţi cei care, din dorinţă,din pasiune și din conștiinţă,încercaţi cu atâta dăruire sărestabiliţi realitatea istorică a

Toţi istoricii, pentru susţinereaformării poporului și limbii române,au pus accent deosebit pecoloniștii romani. Informatorii suntCassius Dio sprijinit de izvoarecontemporane evenimentelor șiEutropius care afirmă, exagerând,că Traian, după cucerirea Daciei,a adus o mulţime de oameni dintoată lumea romană (ex. toto orbeRomano).

Oricât de multă omenire arfi adus, admiţând exagerarealui Eutropius, și așa, faţă depopulaţia autohtonă, aceșticoloniști au construit o infimăminoritate. Dacă acestegrupuri de coloniști ar fi venitlent și încontinuu, alta, probabil,ar fi fost situaţia , darcolonizarea Daciei cu elementedin afară s-a făcut într-un timpscurt, oficial și organizat, adoua formă de colonizare a fostdistribuirea de pământ unorgrupuri de cetăţeni romani sauchiar grupuri de peregrini dindiferite localităţi ale provinciei,fără întemeierea de colonii sauorașe noi (“Istoria României”,vol.l, 1960 și D.Tudor, problemacolonistului în Dacia romană, în,,Studii și articole de istorie”, ll,1957). Întâlnim coloniști veniţi dindiferite provincii îndepărtate aleimperiului. Unii sunt din Asia Micăși anume Tavianii din orașul Tavia,provincia Galatia. Alţii sunt dinBitinia, alţii din Caria, alţii dinPaflagonia, unii tocmai dinCoelisiria, aducând cu dânșii și zeiirespectivi. Au venit coloniști și dinSiria și Africa, susţine C.C.Giurescu în “Istoria Românilor”,vol.l, 1942, p. 124. “CuraţiRomani!” ca să folosim expresialui Caragiale. Și pe aceștia i-amluat drept ,,Strămoșii” noștri. Tristăși crudă ironie!

Oare aceste grupuri de,,cetăţeni” romani, care nu se știe

în ce măsură cunoșteau limbaoficială romană, răzleţite pe întinsulDaciei, erau capabile să,,romanizeze” un popor numerosși viguros, cu o puternică culturămaterială și spirituală, încât să-șipiardă limba? E de la sine înţelescă aceste grupuri, de la început,au fost sortite unei grabniceasimilări în marea masă a Dacilor.S-a petrecut procesul de dacizare,

și nu de romanizare. Coloniștiiromani, de origini diferite, pealocuri, poate că au întemeiatorașe, au construit edificii publice,vile, au făcut lucrări edilitare,drumuri etc., dar toate acestea n-au contribuit cu nimic la înlocuireasau transformarea limbii dace. S-a mers până acolo, încât coloniștiiromani au înlocuit și cuvintelelegate de păstorit, albinărit,viticultură, pomicultură etc. Dacăe vorba de coloniști agricoli,aceștia au fost colonizaţi acolounde erau terenuri arabile, nu lamunte. Așadar, schimbareaterminologiei pastorale geto-daceîn terminologia romană nu s-a

putut înfăptui. Păstoritul în Carpaţis-a păstrat de mii de ani,neîntrerupt până azi, unde niciRomanii și nici alte neamuri n-aupătruns. Păstorii de pe culmileCarpaţilor nu aveau nici un con-tact cu orașul sau tabăra romană.Păstoritul din munţi, deosebit debine organizat, condus de ,,legeamunţilor” care a generat unimpresionant de bogat și variat

folclor, în frunte cu geniala“Mioriţa”, numărul nedeilor șitârgurilor păstorești cuobiceiurile lor ne dovedescmulţimea locuitorilor,neîntreruptă la munte, în timpulDacilor. Aceasta o recunoașteși istoricul roman AnnaeusFlorus, care afirmă că Daciinhaerent montibus adică:“Dacii se ţin lipiţi de munţi.”Chemarea ,,bâr oiţa” apăstorilor e milenară, cu,,origini preistorice”, scrieNicolae Iorga în “IstoriaRomânilor”, 1938, vol. L, p.34.

Al. Graur în articolul Unorganism viu, publicat în,,România literară” în martie1975, scrie: ,,O limbă a muritatunci când, printr-uncataclism, dispar toţi cei care

vorbeau și, de asemenea, atuncicând, printr-un motiv sau altul,este înlocuită cu una străină(oficială, dar nu cea particularăsau familială). La Daci n-a fostnici un fel de cataclism saucalamitate sau epidemie, sau altăcatastrofă ieșită din comun, caresă fi dus la dispariţia lor. Iar pentrufolosirea limbii oficiale latine nuerau forţaţi. O vorbeaufuncţionarii, armata - în ce măsură,nu se poate ști – și aceasta numaila orașe și în castrele romane.Imensa majoritate a păturii rurale,departe de influenţa orașului, îșivorbea nestingherită limbaautohtonă.

acestor meleaguri, a locuitoriloracestora, veţi reuși. Iar reușitaaceasta va fi un semnal luminoscare va deveni, prin intermediuldumneavoastră, un arc de cercstrălucitor în istoria timpului; unexcepţional mesaj trimis de lamândrii și nobilii noștri strămoșicătre generaţiile noi de astăzi.Viitoarele generaţii vor afla că nusunt urmașe ale unui neamoarecare și spiritualitatea nupoate fi oprită de nimeni,indiferent de sacrificiile pe caretrebuie să le facem. Toţi fiii acesteiţări trebuie să fie conștienţi și

Arc de cerc strălucitor în istoria timpului

Spiritualitatea neamului carpato-danubian,drept de mândrie al nostru, al viitoarelor generaţii

Dr. în Știinţe Economice George Constantin PĂUNESCUSponsor al congreselor internaţionale de dacologie

mândri de faptul că civilizaţia șicultura timpurilor străvechi aleneamului carpato-danubian aucontribuit din plin la dezvoltareade noi culturi și civilizaţii înevoluţia societăţii umane.

Copiii noștri și toţi urmașiifiinţei noastre trebuie să poartemai departe, în suflete, realitateaistorică a acestui trecut glorios.Avem dreptul să fim mândri căsuntem descendenţii locuitoriloracestor meleaguri de milenii. Săarătăm cine au fost predecesoriinoștri și să fim demni că suntemurmașii lor!

EXAGERATA COLONIZARE A DACIEI

- O DENATURARE ISTORICĂ -prof.Vasile Cărăbiș

Mare vâlvă au provocat printre unele cadre didactice de laFacultatea de Istorie București comunicările susţinute la congreseleinternaţionale de dacologie ţinute în capitala României.

Într-un interviu publicat în “Evenimentul Zilei”, numărul 2787din 2001, profesorul universitar Lucian Boia, consideră pe nedrept,ideile susţinute la aceste congrese ca fiind „fantasmagorie,construcţii fanteziste, interpretări forţate care nu se bazează penimic știinţific și că aceste idei servesc intereselor antioccidentale”.Ziaristul Ovidiu Nahoi, părtaș la discuţie, incriminează pe românulNapoleon Săvescu ca fiind ,,autorul unei cărţi în care susţine căDacii reprezintă prima și cea mai avansată civilizaţie europeană șichiar mondială, că prima scriere cu cinci mii de ani mai vechedecât cea sumeriană vine tot din Dacia”. Și aceasta fără să aducămăcar o sursă documentară care ar contrazice afirmaţiile doctoruluiîn istorie Napoleon Săvescu. Nici subsemnatul profesor AugustinDeac nu scapă de observaţii critice fiind considerat “stâlp alpolitizării istoriei în vremea regimului comunist” adaugă Lucian Boiapentru că “prin anii 70-80 a început să se ocupe nu de greve șiilegaliști, ci de originile poporului român. Acest domn Deac a intratîn legătură cu Josif Constantin Drăgan care susţinea teza conformcăreia dacii reprezentau cea mai mare civilizaţie a antichităţii. Dealtfel, tot domnul Deac a avut atunci ideea schimbării numelui ţăriidin România în Dacia”.

Da, este adevărat că politizăm istoria poporului român .În sensul arătat mai sus, adică în cercetarea și cunoașterea

trecutului nostru îndepărtat, multimilenar prin evidenţierea istorieiviteazului și fabulosului popor al antichităţii, care a fost poporulgeto-dac ai cărui descendenţi și continuatori direcţi suntem noi,românii în marele, întinsul spaţiu carpato-dunăreano-panono-balcanic și pontic, înţelegându-se aici și întinsele teritorii de la NordulMării Negre. În acest sens, numai în revista “Magazin Istoric” amscris, sub numele directorului de atunci al Institutului, un serialcuprinzând peste 30 de studii, intitulate “Pe urmele strămoșilor”.

Recomandarea profesorului universitar Lucian Boia: “Să nerupem de trecut și să ne canalizăm forţele spre modernizare” nueste singulară. Mai sunt și alţi politologi, adunaţi în așa zisele “grupurielitiste”, care în numele democraţiei, a libertăţii de exprimare,defăimează istoria noastră naţională, considerând ca “falsuri”, ori“mituri”, momente importante din această istorie zbuciumată apoporului român. Sunt atinse blasfemitor realităţi de necontestat,precum autohtonitatea și vechimea poporului român în marele spaţiustrămoșesc (începând cu Elveţia, Austria, Panonia, PeninsulaBalcanică, Marea Neagră și întinsele teritorii de la nordul MunţiilorCarpaţi și la nordul Mării Negre, până dincolo de fluviul Nipru),înfăptuirea statului dac centralizat și independent sub regeleBurebista și continuarea lui peste secole, afirmarea conștiinţeinaţionale la daco-romani din cele mai vechi timpuri, capacitatea dea se împotrivi tendinţelor cotropitoare ale marilor imperii și regatevecine, valenţe democrate, progresiste, tolerante, manifestate plenarde a lungul multimilenarei noastre istorii.

Să ne rupem de trecut(opinia „știinţificilor” de la Facultatea de istorie București)

de prof.dr.AUGUSTIN DEAC

POLEMIC

I

(continuare în pag. 22)

DACIA magazin - martie 20033

Daţi copiilor istorieadevărată

Cu ani de zile în urmă, pevremea când eram elev în cursulelementar, în cartea noastră deLimbă Română ne era spus și de“puţina” influenţă latină învocabularul român, alături de cea“copleșitoare” slavă. A fost poatepentru prima oară când am simţitcă... nu eram de acord cu ceea ceera “scris în carte”. Fusesemobligat, împreună cu toţi ceilalţielevi, încă din clasa a patraelementară să “studiez” limba rusă,iar din clasa a cincea, limba francezăși astfel am descoperit multecuvinte româno-franceze și niciunul româno-rus! Ghinionul“gânditorilor” de atunci era legat șide cântecele italiene carepătrundeau peste tot în România șiale căror cuvinte sunau atât deapropiat de ale noastre, încât teoria“slavonă” a originii noastre apărearidicolă chiar și pentru un copil dincursul elementar.

Cu trecerea anilor, procesul derusificare a românilor a mai scăzutîn intensitate, iar eu ajunsesem înultimii ani de liceu. De data aceasta,lucrurile se întorseseră cu 180 degrade și acum învăţam despreocuparea Daciei de către romani șicum ne trăgeam “noi” din “ei”, badintr-unii, ba dintr-alţii, ba chiar di-rect din cei “doi bărbaţi”: Decebalși așa-zisul nostru străbun Traian.Nu știu care este părea Dvs., dareu, personal, nu am încredere înacești “lingviști” și “istorici” gatasă transforme istoria noastră înfuncţie de interesele lor personaleori scopurile politice urmărite de“stăpânii” lor. Astăzi, în Moldovade peste Prut, Bucovina și ŢinutulHerţei populaţiei daco-române,încă majoritară ( chiar și dupădeportările masive spre Siberia,făcute de ruși după cel de al doilearăzboi mondial) i se spune, înpermanenţă, că vorbește o limbădiferită, “moldovenească”, deorigine slavă, teorie pe care mulţi... o și cred.

Dar să nu-i uităm pe prieteniinoștri grecii, care le spun fraţilornoștri aromânii că ei de fapt suntgreci, că Macedonia a fost, este șiva fi Grecia iar Alexandru Macedona fost... un grec! Părerea lor nu estecriticată, deschis, de nici un politi-cian sau istoric român. Surpriza amavut-o în luna mai 2002, când amfost invitat la cel de al 37-leaCongres de studii medievale de la

Kalamazoo, Michigan, S.U.A., undeam prezentat “A new Approach tothe Origin of the Romanian People”;am avut plăcerea să cunosc opiniaprof. John V.Fine, Jr. asupradacilor…”strămoșii rumânilor șivlahilor de azi”.

În perioada în care am fost stu-dent la medicină, am fost invitat să-mi petrec câteva săptămâni dinvacanţa de vară la Târgu-Mureș, lainvitaţia unui coleg și prieten ungur,în casa căruia am găsit o cartescrisă în limba română, singura dealtfel: Dacia preistorică a lui N.Densușianu, probabil cel maidocumentat scriitor al istoriei daco-românilor, ocazie cu care mi-amschimbat cu 180 de grade noţiunilede “istorie a românilor” acumulateîn școală.

Unde sunt cuvintele?Revenind la istoria și limba

română și la contradicţiile acestoracu logica... voi face uz de versurileunei poezii scrise de V. Băjenaru șicare mi-a parvenit prin curtoaziaunei persoane din New York:

“Ce limbă vorbeau dacii, azinimenea nu știe!.../ Căci pe atuncisăracii n-aveau creion, hârtie,/ Iarvorbele nescrise, precum se știe...zboară,/ Argumentând ne zise,cândva, o profesoară./ Lingviștiisocotiră, mai cu luare aminte,/ Șiîn final găsiră vreo 7-8 cuvinte/ Cepar a face parte, chiar din limbajultrac!/ Dar, deși-i scris în carte, cuasta nu mă-mpac./ Păi stai și iaaminte, de cumva e posibil,/ Cu

câteva cuvinte, să fii

inteligibil?...”

Întrebarea pe care ne-o punemastăzi este: ce limbă vorbeau geto-dacii (pelasgii = tracii)? Iarrăspunsurile nu pot fi decât două,dintre care avem de ales unul:vorbeau o limbă diferită de ce acuceritorilor și, în consecinţă, aufost nevoiţi să-și însușească latinadupă ocuparea a 14% din teritoriulDaciei de către legiunile împăratuluiTraian în 106 A.D., ori limbapopulaţiei autohtone a Daciei eraasemănătoare cu latina, astfel încâtnu a fost necesară învăţarea alteilimbi.

Revenind la poezia lui Băjenaru,oare să fie adevărat că tot ce ne-arămas de la străbunicii noștri geto-daci să fie numai 7-8 cuvinte?...Anii trec, lumea se schimbă, iarastăzi avem așa-zisa “ArheologieLigvistică” și descoperim călingvistica, istoria, nu au fost pânăacum nimic altceva decât defilee de

erori (vezi și Shakespeare cu a saComedia Erorilor). De 200 de ani,de când un oarecare W. Jones(1786) a intuit și afirmat provenienţasanscritei, elinei și latinei dintr-o“limbă mamă”, numeroase minţi“strălucite” au încercat săreconstruiască această limbă“matcă”, generând două teorii caresusţin două origini: limba indo-europeană, pe de o parte, și limbaariană, pe de altă parte, localizatăundeva în Europa Preistorică.

Vatra lumiiCercetătoarea americană Marija

Gimbutas, profesoară laUniversitatea din Los Angeles, Cali-fornia, spune: “România este vatraa ceea ce am numit “vecheaEuropă”, o entitate culturalăcuprinsă între 6500-3500 î.Hr.,axată pe o societate matriarhală,teocratică, pașnică, iubitoare șicreatoare de artă, care a precedatsocietăţile Indo-Europenizatepatriarhale, de luptători, din epocileBronzului și Fierului. A devenit, deasemenea, evident că aceastăstrăveche civilizaţie europeană pre-cede cu câteva milenii pe ceaSumeriană, făcând imposibilăipoteza conform căreia civilizaţiarăzboinică și violentă a sumerienilorar fi fost cea mai timpurie de peglob.”

Spaţiul Carpato-Dunărean esteuna din puţinele zone ale Europeicare nu a fost afectată direct nicide calota glaciară, nici de ceaalpină, rămânând, în cea mai mareparte, zona cu condiţii de vieţuireatât pentru om cât și pentruanimalele și plantele ce-i asigurautraiul, deși pe înălţimi s-au formatgheţari în câteva masive muntoase:Rodna, Călimani, Bucegi, Făgăraș,Cindrel, Parâng, Retezat. Astfel,cercetări fără reproș de laUniversitatea din Cambridge austabilit că singurul “spaţiu” carecorespunde condiţiilor din vechealiteratură Vedică este cel Carpaticși sub titulatura “Ancient Indian”,plasează faza primară a culturiiVedice la noi. După învăţaţii englezi(și nu români), cetatea Carpaticăface parte din “habitatul primitiv alarienilor”.

De la teoria dezvoltată deenglezi, să ne întoarcem la poezialui V. Băjenaru: “Istorici de-asemenila Roma au găsit/ Legenda acelorgemeni ce Roma a uimit:/ PeRomulus și Remus lupoaica i-acrescut;/ Din ei, spune legenda,românii s-au născut!...”

Povestea idilică a celor doigemeni găsiţi pe apa Tibrului deo “lupoaică”, sigur că ne-aimpresionat, în special când nise spune că și “noi” am fi unfel de urmași ai lor. Dar chiarsă fim mândri de aceasta? Săîncercăm să vedem aceastăistorioară cu alţi ochi: RheaSilvia, fiica lui “Numitorul”Rege de Alba Longa și,totodată, o vestală virginădin templul lui Marte (ZeulRăzboiului) a rămasgravidă “din senin” cuzeul Marte și a născutdoi gemeni pe care unchiul eiAmulius (care pare a nu fi crezutminunea cu zeul) i-a renegat dândordin servitorilor să-i arunce pebastarzi în Tibru. Coșul cu copii estegăsit de o lupoaică, termen folositpe atunci pentru femeile demoravuri ușoare. Așa că apare multmai plauzibil că o astfel de persoanăi-a salvat pe gemeni, iar ciobanulFaustulus i-a crescut. Fanteziile cuZeul Marte nu le-a crezut niciunchiul nefericitei, de ce ar trebuisă le credem noi? Credeţi că noiromânii ar trebui să ne căutăm oastfel de ... origine trivială?...

“Pe daci îi ocupară acei vitejiromani/ Și i-a-nvăţat latina în cam100 ani!/ Că dacii învăţară latina așaușor,/ Vezi, asta nu mă miră și zis-am: ‘Bravo lor!’/ Dar că-și uitarălimba, vocabular întreg/ Vezidomnule, eu asta nu pot s-oînţeleg!/ Că un popor își pierdetreptat din obiceiuri,/ Că își maischimbă portul, ar fi niscaitemeiuri.../ Dar că își uită limba,exemplu nu-i sub soare,/ Decât

acele cazuri, când un popor...

dispare!”

Legiunile armate romane auocupat numai 1/7 din teritoriulDaciei (14%) și pentru o perioadăistorică foarte scurtă, de exact 165de ani (106 A.D. - 271 A.D.). La eiacasă, în Peninsula Italică avem șiastăzi dialecte ca cel toscan,lombard, calabrian ori sardiniancare-i fac și azi pe italieni să nu seînţeleagă între ei. Mai mult, sutelede alte dialecte din Italia (seestimează că ar exista circa 1500)dovedesc că Peninsula Italică nu afost “romanizată” acasă la ea.Astfel, cum se explică“romanizarea” noastră de cătrecuceritori Daciei? Cum să ni-iînchipuim pe ţăranii daci, locuindprin văi și munţi, dealuri și păduri,repezindu-se să înveţe latina?... Șinu numai ei, cei din teritoriul ocupat

de romani, dar și dacii liberi, dinteritoriul de 86% al Dacieineocupată de romani. Cum văînchipuiţi că ţăranii daci care nuaveau nici texte, dicţionare,profesori, caiete sau creioane, auputut învăţa atât de bine latineșteîncât au realizat cea mai unitarălimbă latină cunoscută, pe carelatinii înșiși nu au fost în stare s-orealizeze nici măcar la ei acasă, înPeninsula Italică (până azi, când aula dispoziţie un regiment de cărţi degramatică și materiale audio-video)?

Istorie politizatăNu am dreptate să mă revolt

împotriva profesorilor care semulţumesc să se rezume la ceea ceau învăţat sau n-au învăţat întinereţea lor, împotriva celor care,din interese geo-politice, încearcăsă bage în capul generaţiilor acestuisecol că avem o altă limbă și o altăorigine decât cea evidentă și reală?De ce să acceptăm transmitereaneștiinţei prin știinţă?

O situaţie similară cu cea din“Italia-Mamă”, în privinţanumărului de dialecte populare, seîntâlnește și în alte ţări ale Europei:Franţa, Spania, Marea Britanie șiGermania, în care locuitoriicomunică între ei prin intermediullimbii literare învăţate în școală, ceavorbită acasă făcându-i de neînţelespentru conaţionalii lor situaţi în altecolţuri ale ţării. Numai în Româniasituaţia este fundamental diferită,toată populaţia ţării este capabilă săcomunice prin limba însușită de miccopil în familie. Totodată, limbadeprinsă acasă nu este diferită decea învăţată la școală...

Istoria neștiută a românilor

Noi nu suntem urmașii Romei

Înainte de toate, vreau să fiu onest, declarându-vă că o chezășie a tuturor ipotezelor pe carele voi desfășura în faţa dumneavoastră... nu există. Oricând o nouă descoperire, o nouăinterpretare poate infirma una sau alta dintre ele. Eu nu pot să afirm decât că în tot ceea ceurmează nu am introdus nici o ipoteză de care personal să nu fiu convins. Vă spun aceasta dinconvingerea că cititorul nu trebuie înșelat, nu trebuie lăsat să creadă că știu mai mult decât știuîn realitate. Cititorul nespecialist are dreptul să cunoască limitele actuale, reale ale cunoștinţelornoastre despre trecutul ţării în care ne-am născut și căreia îi vom aparţine întotdeauna, indiferentpe ce meleaguri ne-a călăuzit destinul. Astfel, puteţi să vă simţiţi invitaţi în a vă folosi de“prezumţia de nevinovăţie” referitor la acest articol conducând la o “estompare a necredinţei”alături de părerea dumneavoastră personală.

de dr. Napoleon Sãvescu

TAR

AB

OST

ES



Drumul pe care-l parcurgeun semn pentru a devenisimbol este foarte lung șisinuos. Pentru a înţelegeuriașa distanţă dintre unulși celălalt, este suficient săne gândim că și dacii auavut sute sau chiar mii desemne și că doar câteva zeciau devenit simboluri.Ne punem firesc întrebarea:ce i-a determinat pe daci ca,din mulţimea de reprezentăripe care le-au avut la unmoment dat, să aleagă cafiind cel mai reprezentativstindardul cu cap de lup șitrup de șarpe? Ce resorturiascunse au stat la bazaacestei identificări colectivecu un semn care a devenitreprezentativ pentru toţi?

Ca regulă generală, studiindprocesele simbolistice, putemspune că un simbol apare doaratunci când sunt create condiţiilesociale, religioase, politice șimilitare pentru ca o mare mulţimede oameni să se identifice cuanumit semn. În acel momentsemnul devine idee, adică simbol.

În cazul dacilor, pentru epocaîn care aceștia trăiau la nivelultriburilor sau a uniunilor de triburi,nu avem date foarte solide pentrua explica procesul de cristalizaresimbolică.

Prima mare mutaţie de ordingeneral în societatea dacică estelegată de opera de unificare pecare au întreprins-o Burebista șiDeceneus. Doar în acea epocă,sub o conducere unită, urmândaceleași scopuri, dacii s-au impusca o mare putere în această zonăgeografică. Așa cum știm, triburileunite ale dacilor și alte geţilor i-auspulberat pe celţi și au cuceritcetăţile grecești de pe parteavestică a Mării Negre. Dacii erauacum o serioasă ameninţaremilitară pentru romani. Armata decirca 200 000 de oameni pe caredacii o puteau mobiliza a produsteamă și panică în rândul tuturorvecinilor. Poate, cu sprijinul aces-tora, Burebista va fi asasinatprintr-un complot care de atunciva deveni un loc comun înprocesul eliminării elitelor

autohtone de către străini.În mod sigur, stindardul a

apărut ca un simbol al tuturordacilor în momentul în careputerea militară și politică aconfederaţiei era la apogeu.Armatele au avut nevoie de unsimbol care să le reprezinte înlupta cu dușmanii.

În stindard suntsimbolizate etapeleiniţierilor militare

și religioaseOrice stindard antic avea în

același timp o dublă semnificaţie:una militară și o alta religioasă.Pentru a ilustra semnificaţiamilitară, avem la dispoziţie omultitudine de episoade eroice

culese din mitologiile popoarelorantice care înfăţișează luptainiţiatică dintre un erou local și unmonstru ofidian care încearcă să-l înghită. De cele mai multe ori,eroul este înghiţit până la brâu. Cuexcepţia lui Ghilgameș, toţi eroiidin miturile popoarelor indo-europene, reușesc să învingămonstrul personificat sub formaunui titan și să devină nemuritori.Aceste episoade le găsim bineilustrate în mitologia germanică,greacă și orfică pentru a amintinumai popoarele vecine dacilor.

Și strămoșii noștri au avut cusiguranţă un asemenea mit.Urmele lui le găsim, de altfel, înBalada Milea și în BaladaȘarpelui, când eroul Mistriceaneste înghiţit de monstru până labrâu, iar apoi eroul reușește să-lrăpună cu sabia. Despărţirea deșarpe, la nivelul destinului indi-vidual, este identică cu distanţareade șarpele casei, cu care copilulare același destin. Intrarea în rîndullupilor însemna intrarea în faza

maturităţii războinice. Cel care seafla în slujba unui stindard cu capde lup și trup de șarpe deveneaun iniţiat, un războinic nemuritorpentru că, în urma ritualurilorreligioase și militare, reușea să-șiînvingă natura titanică muritoare(șarpele) și să devină nemuritor,intrând într-o nouă etapă ainiţierilor.

Poziţia în care era purtatstindardul în cadrul lupteloramintește de postura soluluiaruncat în suliţe pentru a ajungemesager la Zalmoxes. Din datelearheologice pe care le avem, știmcu certitudine că acest tip de ritualîncetează în secolul 3 î.Ch. În loculacestor soli, o dată cu apariţiacorpului preoţesc și a armatelormari, cei care se vor duce cu“mesaje” la zei vor fi chiar preoţiiși războinicii. În secolele 2 î.Ch.-1d.Ch. a muri în luptă răpus desuliţele dușmanului era un actechivalent cu cel din sec. 5 î.Ch.,când aruncarea se efectua printragere la sorţi. Datorită treceriide la riturile de autosacrificiuindividuale la cele colective, s-aajuns ca pentru sec 2 î.Ch., oîntreagă armată să poată renunţala viaţă și să moară în luptă pentrua dobândi adevărata nemurire.

Stindardul reuneasimbolurile zeilor daci

Al doilea tip de conotaţii simbo-lice pe care îl prezintă stindarduldacic ţine de natura animalelorreprezentate și este de facturăreligioasă. Capul stindardului esteacela al unui lup, animal de la caredacii au preluat numele întreguluilor neam (daos = lup).

Dacii se identificau nu numaiprin nume cu lupul, dar și princomportament, adoptând de laacesta ţinuta agresivă, războinică.Lupul, ca simbol, nu este altuldecât animalul preferat al zeuluirăzboiului Maris.

Pe de altă parte, din relatărilescriitorilor din antichitate, mai știmcă dacii se închinau întâi de toatelui Maris (Marte). Alţi scriitoriantici spun chiar mai mult, căMarte s-a născut în Dacia.

Cealaltă componentă astindardului, șarpele, este în toatemitologiile indo-europene animalulcare semnifică tărâmul subteranși este un simbol al zeului carestăpânește regiunile subpămân-tești. El asigură buna funcţionarea tuturor ciclurilor de creștere avegetaţiei, a ciclurilor de reînnoirea anotimpurilor, etc. Sintetizândcele spuse până acum, putemsusţine că în stindardul dacic suntredate două zeităţi principale aledacilor: zeul războiului (prinsimbolul lupului) și zeul pământului(prin simbolul șarpelui). Al treileazeu prezent în stindard, fără a fi

figurat, este zeul celest. Acestase poate deduce din poziţiastindardului în timpul luptelor. Elera purtat deasupra capetelorsoldaţilor. Impresia pe care o creaera aceea de zbor. Dacă zeulpământului și cel intermediar (întrepământ și cer) pot fi figuraţi pentrucă sunt uneori vizibili, zeul ceruluieste aproape întotdeauna invizibil.El se pierde în înălţimile cerului.În cele mai multe cazuri el estereprezentat sub forma unei păsări.

Acum, cele trei semnificaţiisurprinse în simbol sunt mult maiîn măsură să prezinte naturareligioasă a acestui stindard. Înlupte, căpeteniile dacice aducalături de soldaţi și pe cei trei zeiomnipotenţi, reuniţi, pentru a-iajuta în biruinţă. Prin drapelele lorde luptă, asemănătoare sau nu cucele dacice, armatele tuturorpopoarelor din antichitateprocedau într-un mod asemănător.

Numele stindarduluiera “Cel Mare”

Deși nu vom ști niciodată cuprecizie care era numele dacic alstindardului, totuși, pe bazametodei etimologice, putem afladestul de multe date despreposibila sa titulatură.

Limba albaneză păstreazăforma lingvistică de bolle, bullar,bolla, iar limbaaromână posedăchiar forma balaur.Toate popoareleindo-europene auprefixul bal pentru adenumi starea de afi puternic, mare,umflat. Din acestfond străvechi,comun albanezei șiaromânei, lingviștiiau stabilit că, laromâni, cuvântulbalaur provine dinmoștenirea dacică. De aceea estefoarte probabil ca și dacii să-și finumit stindardul cu același cuvânt.Ţinând cont de dimensiunile lui, defaptul că era purtat prin aer, căreunea cele trei simboluri divineși, în plus, că urla, șuera, cuadevărat dacii îl puteau numi “CelMare”.

Pe Columnă și laAdamclisi stindardul“flutură” de aproape

2000 de aniCele două monumente care

redau stindardul pentru perioadaregatului dacic sunt Columna șiMonumentul Triumfal de laAdamclisi (jud. Constanţa). PeColumnă, stindardul dacic estefigurat doar pe scenele careînfăţișează luptele din primul război

(101-102 d.Ch.). Lipsesc cudesăvârșire reprezentările balau-rului pentru cel de-al doilea război(105-106 d.Ch). Pe scenele dinprimul război balaurul apare deșaptesprezece ori. De nouă ori eleste redat în timpul luptelor, iar înscena victoriei de la sfârșitulrăzboiului, mai avem încă optbalauri, capturaţi de la armateledacice.

Prin urmare, în cel de-al doilearăzboi dacii nu mai aveau decâtun singur stindard pe caresculptorii Columnei nu-l maireprezintă. În aproape toatescenele balaurul apare purtat denobilii daci care luptau în toatecazurile împotriva unor trupe decavalerie. Mai întâi, avem scena24 ce înfăţișează bătălia de laTapae, apoi balaurul fluturădeasupra cetăţii de la Costești(scena 27). Mai apare în scena încare dacii atacă în sudul Dunării(scena 31), de asemenea, atuncicând dacii luptă în munţii din sudulSarmizegetusei împotrivacălăreţilor mauri (scena 64), maimulţi balauri sunt redaţi și în lupteledin munţi (scena 66) și în scenapăcii de la sfârșitul primului război(scena 77).

Din cele înfăţișate se poate de-

duce că stindardul era purtatnumai de trupele de cavalerie, deșipe Columnă împotriva oricărorevidenţe, dacii nu sunt redaţicălare. A doua constatare esteaceea că numai nobilii (tarabostes)puteau dota și întreţine asemeneatrupe de cavalerie. Aceste trupereprezentau corpurile de elită alearmatei dacice și erau conduse depersonaje cu rang foarte înalt lacurtea regelui (poate generali).

Al doilea set de reprezentăriale balaurului dacic este conţinutde Monumentul Triumfal de laAdamclisi. Pe acest monumentstindardul nu mai este înfăţișat întoiul luptelor și nici deasupraarmatei, ci este un simplu motivdecorativ așezat sub metopele pecare sunt sculptaţi prizonierii deorigine dacică.

Stindardul dacic

Cum a devenit stindardul cu cap de lupși trup de șarpe simbolul dacilor

de Dan Olteanu



Istoria înseamnă viaţăIstoria este cartea fundamen-

tală, cartea cărţilor, cartea sfântăa oricărei naţiuni. De aici,răspunderea sau meritul,deopotrivă uriașe, ale celorchemaţi să scrie această carte. Și,tot de aici, datoria celor care,simţindu-se fii ai unei naţiuni și aiunui pământ în care s-au plămădit,deopotrivă și ai lumii, sunt chemaţia o citi și a o reciti, cu înţelegere,neapărat cu înţelegere, în vremuride liniște și în vremuri decumpănă, pentru a afla răspunsurila întrebări chinuitoare, pentru aafla bunul cel bun în hăţișul unuiprezent derutant, pentru a zări firulde lumină spre un Orizont la careSoarele, parcă, întârzie să apară.

Istoria unei naţiuni și istoriaomenirii au însemnat și înseamnăînsăși viaţa lor, în curgereacontinuă către ceea ce s-ar puteanumi, simplu, mai binele uneinaţiuni și mai binele naţiunilorlumii. Iar istoria, ca știinţă, estechemată să deslușească și săcălăuzească oamenii pe căile șispre ţelurile benefice ale acesteivieţi, în toată complexitatea ei.Istoria, ca știinţă, este cea maiîncărcată de răspunderi pentru celcare, descoperindu-și vocaţia, s-aangajat să o slujească, dar și ceamai pasionantă dintre știinţe-tocmai pentru că istoria înseamnăVIAŢĂ, și nimic nu este mai com-plex și mai pasionant decâtVIAŢA !

A nu-ţi cunoaște istoriaînseamnă, cum s-a spus, a nu-ţicunoaște părinţii și strămoșii , aităi și ai neamului tău întreg, a nubeneficia sau a nu fi demn moralsă o valorifici ; înseamnă, pe unplan mai larg, a nu cunoaștebogăţia experienţei de viaţă alumii, cu valorile și aspiraţiile ei, anu putea și a nu fi demn să lepreţuiești și să le valorifici pentruneamul tău și pentru tine, ca șipentru apropierea firească dintreneamuri, pentru conlucrarea cuacestea spre binele comun.

Cel care știe și își înţelegeistoria este mai bogat cu veacurilede experienţă omenească,experienţă care-l ajută să ajungămai cu ușurinţă la ţel, să valorificeizbănzi și să nu repete greșeli,

repetarea acestora putând duce lamari drame ale omului, ale unuineam întreg, ale umanităţii.

Istoria unei naţiuni a fost șirămâne, înainte de toate, istorialuptei sale pentru existenţă, ca

entitate distinctă în rândul naţiunilorlumii, cu care, de pe aceastăpoziţie, cunoscută și recunoscută,să colaboreze în liniște și pace, loialși benefic, pentru cauza comunăa binelui.

Istoria naţiunilor lumii a fost șirămâne, înainte de toate, istoriasolidarităţii lor autentice împotrivahimerelor malefice ale forţelorrăului. N-a fost și nici nu poate fivorba despre un rău abstract,mitic, fantomatic, despre un ,,spirital răului”, ci concret, de aceleforţe care au hrănit continuu, petreptele istoriei, himera dominaţieiuniversale. Iar culmea nerușinăriia fost și a rămas aceea căîntotdeauna aceste forţe maleficeși-au drapat dorinţa și efortul dedominaţie planetară sub chemareafariseică la pace mondială, sprefericirea generală…

Datele istoriei ne arată – înpofida unor aparenţe și cu toatechinurile îndurate de naţiuniile lumii– că himera dominaţiei mondialea murit, de fiecare dată, pe anumitetrepte ale istoriei. E drept, până amurit, a făcut mult rău popoarelor.

Datele istoriei ne oferă temeicredinţei că și ultima himeră acelei mai cuprinzătoare dominaţiiplanetare – hrănite de forţe oculte,cu perseverenţă diabolică, înultimele două secole – va muri. Nuîncape îndoială! Dar până atunci,cum arată deja experienţa ultimuluisecol, ea a târât lumea înadevărate cataclisme și oameninţă cu un adevărat dezastru.

Împotriva lăcomieiputerilor

Este marea răspundere, estemarea raţiune de a fi, azi, până nuva fi prea târziu, a celor chemaţi

să slujească știinţa istoric, sădecodifice uneltirile forţelor oculteîn faţa naţiunilor lumii, pentru apreveni acest dezastru care poatedeveni realitate. Destul au tăcutistoricii sau au fost siliţi să tacă

până acum. Tăcere lașă, tăcerevinovată, tăcere complice!

Și dacă această răspunderetrebuie să și-o asume fiecareistoric în faţa naţiunii sale și în faţalumii deopotrivă, în chip special eatrebuie asumată în faţa tineretului,pentru viitorul tineretului, acestafiind viitorul lumii.

Iată de ce, azi și în perspectivă,mai mult ca oricând până acum,oamenii așteaptă să cunoască șitrebuie să cunoască istoria ceaadevărată. Cunoscând-o astfel,fiecare în parte, trebuie apoi să-șiasume întreaga răspundere în faţalui însuși, în faţa naţiunii sale și înfaţa lumii, căci și-o asumă în faţavieţii și împotriva morţii!

Istoria sacră a spaţiuluicarpatic

Și pentru că istoria unei naţiuniîncepe cu… începutul, iată de cenoi, românii, pornim “la drum” cuT R A C O - G E T O - D A C I I ,Naţiunea matcă din SpaţiulCarpato-Danubiano-Balcanic.Înainte de aceasta însă, se cuvinea așeza un scurt capitol – care armerita o dezvoltare specială –privitor la ceea ce am putea numiistoria mitologică sau istoria sacrăa Spaţiului carpatic, numită înizvoare și “epoca de aur”.Aceasta, nu numai din datoria pecare o avem de a cunoaște, ca șipentru a clarifica unele chestiuniștiinţifice și metodologice, ci și, purși simplu, pentru a pune problema“recuperării” unor mari valori șisimboluri sacre “împrumutate” dealte spaţii naţional-culturale șirămase în acele spaţii, fără a semai aminti, cel puţin, locul degeneză și pentru prima mani-festare cu sensul lor adecvat șideplin.

Ne obligă la această ofensivăplanetară a unor forţe maleficeîmpotriva istoriilor naţionale și aspecificului naţional, ofensivă acărei primă ţintă este “tăierearădăcinilor”, a începuturilor, iarprin aceasta, a dreptului istoriccare dă, în principal, legitimitatemoștenirii, transformarea spaţiilornaţionale într-un bun al tuturor șial nimănui, deschise lăcomieibolnavilor de avere, de putere, dedominaţie, într-un câmp imens fărăfrontiere și fără vreo “culoare”naţională pe care crainici haosului

– ce se vor ai unei“Noi OrdiniMondiale” - sătrâmbiţeze “drepturileomului” , ale unui omabstract, anaţional,apatrid, călăreţ pemeridianele șiparalelele planetei.

Ne ajută, în redes-coperirea străvechimiinoastre, reeditareaunei opere unicat aistoriografiei româ-nești – Daciapreistorică de Nico-laeDensușianu.

Trăim, cu întreaga umanitate,un moment de răscruce.

Istoria, noi și naţiunile lumii,trebuie să ne-o regândim și să ne-o rescriem, de la început, și apoi,pas cu pas, până către zilele pecare le trăim. Prea mulţi din afarădar și (din păcate!) înăuntru ne-au torsionat-o și ne-au falsificat-o, pentru a-și împlini anumiteinterese, în primul rând deexploatare și dominaţie. Sunt multede spus și toate, la vremea lor,trebuie spuse deschis.

Despre strămoșii traco-geto-daci, încă din antichitate s-austrăduit unii să ne convingă că eraubarbari, adică lipsiţi de civilizaţie,civilizaţie având numai oautoproclamată “lume bună” aaltor spaţii, la fel de barbară și desălbatică precum au fost toţi aceiacare au venit peste ei spre a lepretinde,cum spune poetul,“pământ și apă”. Cât despreconducătorii strămoșilor noștri, auspus-o mai apoi alţii, n-au putut fialtceva decât - acolo,și ei! - nișteșefi de “triburi” sau de “uniunitribale”. Aceasta, în pofida a ceeace depun mărturie oamenii care i-au cunoscut, mai de aproape saumai de departe, pe traco-geto-daci.Au mai trecut veacuri și au venitalţii să ne convingă că aceistrămoși ai noștri au dispărut dinistorie nimiciţi, intâi de așa-zișii”indoeuropeni” (sau popoare”Kurgan”, cum li s-a mai spus),apoi de legiunile romane sau, ul-terior, de valurile de seminţii aleAsiei, în veacurile IV-XIII,rostogolite un mileniu peste ceamai bogată, mai fertilă, maiarmonioasă, dar - nota bene! - șimai populată zonă, pe atunci, abătrînului continent, erau “uitate”aceste “amănunte”. Cu bucurie,teza a fost preluată și încă estepreluată de către aceia care nu ţinla demnitatea și moralitatea omuluide știinţă, servite fiind, chiar ca“autoritate academică”, unorpoliticieni lipsiţi de scrupule.

În ultimele patru decenii, prinpublicarea izvoarelor scrise, prinstudiul lor mai atent, dar mai ales,prin cercetările arheologice,situaţia s-a ameliorat substanţial.E drept, au fost și situaţii destulecând unii reparau pe o parte iar

alţii stricau pe alta sau pe altele.Au rămas însă izvoarele ca temeliea regândirii și a rescrierii istoriei.

Maculaturăpentru distrugerea

identităţii naţionaleCu “scenariștii”, și ,,regizorii”

lui decembrie 1989, și pestefireasca speranţă și datoritădeschiderii spre libertate a forţelornaţionale, s-au năpustit asupraistoriei noastre “caii troieni” șiracolaţii forţelor oculte, malefice,pe toate canalele de mediatizarepe care și le-au pus, cu grăbire,sub control. Și au început săpersifleze și să minimalizeze, să“demitizeze” momente și persona-lităţi cu adevărat reprezentative,să lovească puternic în altele, sămarginalizeze pe cei care mai aucurajul să spună lucrurilor penume.

“Reformând” instituţii de profilale Statului naţional, în anii cares-au scurs, au lipsit tineretul școlarde un bun manual de istorie și aumușamalizat scandalul manualeloralternative. Direct sau indirect, aumicșorat, în preuniversitar,numărul orelor de predare pentruistorie, acordînd, în schimb, lagimnaziu(!!!), ore pentru cursuriopţionale de istorie, la inspiraţiaprofesorului, ca la Universitate,au redus personalităţi și eveni-mente, în pagina de manual, lacîteva rânduri, “compensate” cu1-2 și chiar mai multe imagini. Aumenţinut viziunea stalinistă asupranaţiunii și asupra Statului naţionalși au alimentat în continuareblasfemia de acuzare a naţiona-lismului. Au încurajat și încura-jează tipărirea maculaturii în caresavanţi precoce găsesc deosebirifundamentale între Transilvania și“Ţările Române”, doar,doar vorreuși să dea o mână de ajutor ladezintegrarea ţării sau, cel puţin,la “cantonizarea” ei într-o etapă!Și-au înfiinţat “institute”, “centre”și reviste, în care-și publicăpanseurile știinţifico-politice princare vor să dea lecţii tuturor.

La naţiunea traco-geto-

dacă noi vom pune în evidenţă

înfiinţarea, în Epocă, a Statelor

Naţionale, ca expresie a voin-

ţei supreme a naţiunii, precum

și efortul de desăvârșire a

Istoria este călăuza vieţiide Gheorghe Iscru

“Istoria este cea dintâi carte a unei naţii. Într-însa își vede trecutul, prezentul și viitorul.O naţiefără istorie, este un popor încă barbar, și vai deacel popor care și-a pierdut religia suvenirurilor”

Nicolae Bălcescu, la mijlocul veacului XlX.

Istoria se caută la adevăratele ei temelii


Constatăm o puternică stilizarea simbolului, întrucât trupul deșarpe e redat sub forma unei tulpinide iederă sau de viţă de vie. Capullupului este însă prezentat în modreal, cu gura în poziţie de atac.Simbolismul așezării stindarduluisub scenele prizonierilor și poziţialui încolăcită este foarte clar. Înoptica arhitecţilor, înfrângereadacilor este sinonimă cudistrugerea stindardului.

Stindardul dacica supravieţuit

în credinţele ţăranilorromâni

Din fericire dacii și stindardullor nu au dispărut, chiar dacă elitelelor militare, politice și religioase aufost suprimate la sfârșitul și dupăcel de-al doilea război dacic. Dinrelatările scriitorilor antici,

îndeosebi cele ale lui Arian, știmcă armatele recrutate din rânduldacilor și mutate în diferite părţiale Imperiului roman și-au păstratstindardele cu cap de lup și trupde șarpe. După 170 d.Ch. bala-urul dacic începe să fiereprezentat pe unele din monedeleemise pe teritoriul Daciei, ceea ceînseamnă că și în cadrul provincieiromane, arma-tele dacice,împreună cu stindardul lor, auparticipat activ la luptele pur-tateîmpotriva seminţiilor migratoare.

Cam în aceeași perioadă stin-dardul dacic mai apare și pe plăcu-ţele din plumb și de marmură aleCavalerilor danubieni. Acest culteste o sinteză a religiei elaboratedin perioada regatului dacic. Defapt, stindardul dacic nu a dispărutniciodată din credinţele și practicilereligioase ale poporului român. Îl

întâlnim chiar și astăzi în mileniultrei la mulţi dintre ţăranii din S-VTransilvaniei, îndeosebi în ŢaraHaţegului, care cred că balauriicontrolaţi de solomonari pot aduceploaia atunci când este secetă saudimpotrivă, pot îndepărta furtunileprovocate de balaurii atmosfericiprin tragerea clopotelor de labiserică.

La un alt nivel, în procesul decreștinare, lupul dacic a fostseparat de șarpe și ambii au fostvalorizaţi potrivit viziunii desprelume a creștinismului.

Tot ceea ce creștinismul popu-lar a putut prelua și așeza subauspiciile sale a fost valorizatpozitiv. În acest fel, lupii au fosttrecuţi în custodia lui Sf. Petrucare, în varianta românească acreștinismului, ajunge patron allupilor. Lupii dacici nu numai căsunt în subordinea celui mai im-portant sfânt creștin, dar ei dominăși sărbătorile anului. Astfel lupii ausărbători la începutul anului(Boboteaza), când distrug dracii,la solsti-ţiul de vară (când au loccele mai puternice furtuniatmosferice) și la începutulsezonului rece (noiembrie). Pe dealtă parte, lupii care nu au putut fiînglobaţi sub haina creș-tină aufost trecuţi fără drept de apel înbestiarul românesc și transformaţiîn animale malefice: vampiri,strigoi, pricolici, vârcolaci, etc.

Un fenomen similar s-apetrecut și în cazul șarpelui.

Dacă șarpele casei, cel lângăcare crește copilul, rămâne în

continuare un animal benefic,norocos, toţi ceilalţi șerpi suntcondamnaţi și sunt puși în legăturăcu șarpele biblic, ispititor.

La Orăștie un stindarddacic s-a ridicat din

nou pe cerDeși dacii au crescut și au

luptat sub semnul stindardului cucap de lup și trup de șarpe, iarromânii l-au preluat ca pe unsimbol protector vreme de atâteasecole, totuși, în afara celor douămonumente arhitectonice, amonedelor și a tăbliţelor aparţi-nând cultului Cavalerilor danubieni,stindardul dacic nu s-a păstrat subforma lui autentică, reală.

A fost cazul ca noi, generaţiilede astăzi, să întrupăm din nou, înbronz, acest crez al străbunilor.Monumentul închinat stindarduluidacic a fost amplasat în cel mai

unităţii naţionale, în jurul unuia

sau altuia, care reușise să se

constituie într-o zonă sau alta

a Spaţiului carpato-danubiano-

balcanic.

Or, amintitele forţe oculte,în ultimele aproape șapte decenii,punându-și în funcţiune agenţiidirecţi sau racolaţi - fie că s-aunumit cândva comuniști, fie că i-au botezat apoi democraţi -, auţintit tocmai la anihilarea până ladesfiinţare a Statului naţional,pentru a pregăti o așa-zisă “nouăordine mondială”, o “Republicăuniversală”, condusă de o “elităpolitică” autoproclamată șipopulată cu o armată de sclavi mo-derni pe o planetă fără frontiere.

Într-o asemenea situaţie,lansăm apelul nostru tuturorspecialiștilor situaţi cu fermitate pepoziţia adevărului știinţific și aslujirii cauzei naţionale prin acestadevăr, a cauzei tuturor naţiunilorlumii, să se considere angajaţi cuprioritate în acţiunea de regândireși rescriere a istoriei naţio-nale,pornind de la ceea ce a fost binerealizat în deceniile anterioare șiîn cele dinaintea lor, iar nu pecenușa lor, cu convingerea că sevor găsi și mijloacele materiale depublicare a lucrărilor. Prin adevărștiinţific să-și slujească naţiunea șiStatul ei naţional, care au, în acestspaţiu,o vârstă multimilenară.

Prin urmare, lucrarea de faţăîși propune să pună în evidenţă, laun nivel larg accesibil, una dinmarile naţiuni ale antichităţii,TRACO-GETO-DACII, care auvieţuit, ei înșiși sau prin înaintașiilor din așa-zisa “Epocă de aur”,prin rezistenţă eroică, din timpuriimemoriale, în Spaţiul carpato-danubiano-balcanic, având dreptCentru politic și spiritual SpaţiulCarpatic, constituind, în conti-nuare, temelia naţiunii române,formată în Spaţiul Daciei Mari alui Burebista.

Pentru traco-geto-daci rămânde lămurit câteva chestiunimajore, la care istoricii au datrăspunsuri neconvingătoare sau,pur și simplu, n-au dat, continuândsă fie prizonierii unor teze maivechi sau mai noi. Le vom semnalape parcurs, iar opiniile mai noi levom rezuma într-o postfaţă.

Șansa de a renașteCitind și străduindu-se să-i

înţelegem pe traco-geto-daci întoată simplitatea și adîncimeamodului lor de viaţă, am fi doritsă ajungem, mai devreme decâta ajuns filosoful Anton Dimitriu(50/17-18), la concluzia că tot ceni s-a întâmplat în viaţă sau ni seva întâmpla, a avut și va avea locdin cauză că aparţinem acestuipămînt și acestui neam cu o

origine adânc ancorată în EvulTimpuriu și o civilizaţie care îșirevendică întâietatea, bogăţia,amploarea și profunzimeaexpresiei în Europa.

Că există pe lume șesuri,munţi, fluvii, rîuri și mări, dar“combinaţia, armonizarea munţi-lor, șesurilor și apelor în Spaţiulnostru este o particularitate” careși-a pus “pecetea” pe persona-litatea naţională și individuală aacestor locuri și acestor oameni.“Acești factori psiho-fizici –gândea filosoful la vârstaînţelepciunii - au determinatelementele antropologice șipsihice ale geto-dacilor,care aufost atât de puternice, încât elesunt prezente și astăzi ca niștevîrfuri rămase la suprafaţă, fărăca noi să fim conștienţi deadâncimea originii lor”.

O îndelungată și adâncăreflecţie l-a ajutat pe filosof sărăspundă la o întrebare ce l-aurmărit întreaga viaţă: aceastăţară este a lui sau el este al ţării?Și la capătul unei vieţi de realebucurii dar și de chinuri reale,trecând totul prin filtrul raţiunii -căci nu întîmplător, poate“Gînditorul” este primul simbol alistoriei ! - dar și stimulat de aceleelemente psiho-fizice despre carevorbea, filosoful ajungea, în sfârșit,la cel mai corect și deplin răspuns:

Renașterea, în care azi sperăm, are nevoieabsolută de o călăuză. Și ea nu poate fi un“model” sau altul de dezvoltare - așa cumindivizi propulsaţi pe scena Puterii, neștiutori,“sugestionati” sau la derută, au căutat și aulansat îndemnuri -, căci societăţile umane nupractică mimetismul. Deschiși la receptareavalorilor altora, care ni se potrivesc, călăuzanoastră trebuie să rămână Istoria naţională,atât de bogată și plină de învăţăminte.

Fără această călăuză, riscăm să nedezintegrăm ca oamenii, ca naţiune, ca vatrăancestrală de autohtonie și continuitate.

Suntem datori să rămânem încă într-ostare de veghe. Căci s-a declanșat și continuăofensiva celor interesaţi împotriva istoriei iaraceasta împotriva naţiunii însăși. Exemplele aufost și sunt sunt de domeniul evidenţei, dar îneconomia acestei lucrări nu putem stărui.

Cum a devenit stindardul cu cap de lup și trup de șarpe simbolul dacilor(continuare din pag. 5)

“Nu ţara era a mea, ci eu eram alţării. Eu aparţineam unui destin,unei istorii, care a determinat orbitape care a evoluat întreaga meaviaţă.

În fond - continua gânditorul -,destinul unui neam nu este decâtistoria lui implicită și istoria nu estedecât destinul implicit. Aparţinemacestei istorii, fiindcă istoriaacestui pămînt și a acestui neamne-a imprimat un destin, în caresuntem, fiecare din noi, un ele-

apropiat oraș de SarmizegetusaRegia: în Orăștie. Sculpturaaparţine unui artist al acestor locuri,e vorba de Nicolae Adam, careintenţionează să amplificecomplexul de artă ambientală șicu alte simboluri dacice.

Stindardul se ridică la înălţimeacelor opt metri, dominândintersecţia spre Costești-Sarmizegetusa Regia din DrumulEuropean 68. Lungimea capuluide lup este de 1,2 m, iar cea atrupului de șarpe de 5,5 m. Faţăde dimensiunile reale ale acestoranimale, în structura monumentuluitotul este amplificat de patru ori.

Este cazul ca și noi cei, deastăzi, să acordăm acestui simbol,care i-a însufleţit pe strămoșiinoștrii vreme de peste 2000 de ani,o preţuire mare și adevărată.

ment, anonim sau nu. Istorianeamului românesc determinădestinul oricărui român, destincare, ca și fluviul (anterior sereferise la Dunăre, n.n.), îl poartăca pe un val pe drumul prescrisde geografie și de timp” (s.n.).

Așa a simţit și Eminescu atuncicând a spus în versurile 8 dinscrisoarea a IV-a: “Căci a voastrevieţi cu toate sunt ca undele cecurg,/ Vecinic este numai râul: râuleste Demiurg.”(50/17-19,s.n.)


Dacia : ultima ţară dinEuropa cucerită de

romani și prima pe careau părăsit-o

Este dificil, azi, să facem ceeace trebuia să fie făcut de istoriciinoștri, respectiv să analizăm acestfenomen de supravieţuire apoporului nostru din afaragraniţelor arbitrar stabilite depoliticieni.

Deci, să începem cu felul încare fost populat spaţiul Carpato-Danubian-Pontic. Populaţia matcăa acestui spaţiu, carpato-dunărenii, o dată cu sosireatriburilor helenice : aheii, dorienii,eolienii și ionienii este numită deaceștia Pelasgi, oameni ai locului,băștinași. Triburile helenice sosescîn Europa între anii 1800-1400î.Hr. Ele vor popula, la început,partea sudică a PeninsuleiBalcanice, împingând spre nord pebăștinașii carpato-dunăreni-pontici. Treptat, aria de invazie atriburilor helenice se îndreaptăspre Asia Mică, reușind s-ocucerească de la noi( vezi războiulTroian).

Insulele Mării Tracice vor fi șiele treptat invadate de eleni, astfelcă în anul 500î.Hr. Temistocle semândrește că a reușit săcucerească și ultimul bastion in-sular al pelasgilor, Lemnos. De aiciși până la schimbarea numeluiMării Tracice în Marea Egee nua mai fost necesar nici un marepas. S-a făcut și gata. Apariţiaperșilor în spaţiul Carpato-Dunărean –Pontic, a unor armateuriașe, de 1.200.000-700.000 deostași, care trec peste greci, darsunt oprite, la nord de Dunăre, deceea ce a mai rămas din mareleimperiu Pelasg, de geto-daci, nuva schimba prea mult răspândireapopulaţiei locale.

În sfârșit, începe să secontureze apariţia unei noi puteriîn Europa preistorică, romanii.Aceștia se vor extinde treptat,reușind să cucerească mare partedin Europa și nu numai. Spaţiulsud-european este dominat depopoare de limbă “latină” rezultatenu din romanizare, ci din originealor comună pelasgă. Astfel,concluzia eminentului istoricAlexandru Badea ne vine în ajutor:”Între română și latină asemă-narea este un fenomen de conver-genţă și nu de filiaţie”(Începuturiromânești, p.174, Ed. Enciclo-pedică, Buc., 2000).

Ultima ţară în Europa cucerităde romani și prima pe care ei aufost forţaţi să o părăsească a fostDacia; teritoriu cucerit de ei : 14%pentru o perioadă istorică

nesemnificativă, 165 de ani. Totteritoriul Daciei, ocupat șineocupat de romani a învăţat însălimba latină, uitând complet limbadacă! Cel puţin, așa ne învaţăonorabilii noștri istorici.

Record mondial laînvăţarea latinei

Insula Malta a fost cucerită întotalitate, pentru 1.088 de ani (218î.Hr.-870 î.Hr), dar populaţialocală nu a fost “romanizată”!

Elada, Grecia, cucerită pentruo perioadă de 641 de ani( 146î.Hr.-395 î.Hr.) nu a fostromanizată nici ea! Să fie greciimai grei de cap decât noi ?

Egiptul a fost sub romani 425de ani ( 30 î.Hr.-395 d.Hr.), darnu s-a remarcat printr-o abilitatedeosebită în învăţarea limbilorstrăine, așa cum am dovedit-o noidacii.

Evreii, în cei 325 de ani ( 70d.Hr.-395 d.Hr.) cât i-au avut“musafiri” pe romani, nu au reușitsă le înveţe nici măcar limba.

Britanicii, în mai mult de 400de ani s-au dovedit la fel deincapabili în a învăţa o limbăstrăină.

Trebuie să recunoaștem că,din punctul acesta de vedere, noiam fost cei mai inteligenţi, celpuţin în antichitate ; în 165 de ani ,fără ca romanii să ocupe 86% dinteritoriul Daciei, toţi dacii auînvăţat latina la perfecţie,renunţând “cu demnitate” să-șimai folosească limba lor…barbară.

Așa am putut noi să devenim,demni urmași ai Romei. Acest“adevăr” îl învăţăm în școli, licee,universităţi.

Unde sunt românii?Culmea este că romanii, la ei

acasă, în Peninsula Italică, nu aureușit performanţele noastre, einereușind să creeze o limbăunitară, acolo existând și azi peste1.500 de dialecte.

Sosirea popoarelor slave, însecolul VI d.Hr., la sud deDunăre, ne vor separa, dispers-ându-ne în marea lor masă. Nevor numi Vlahi, Olahi etc. Rumânii,locuitori ai vechii provincii Daciaromana, care cuprindea Olteniade azi și o parte a Transilvaniei,nu se deosebesc cu nimic deceilalţi din teritoriile româneneocupate de romani.

Nu este nimic neobișnuit săvedem supravieţuind populaţiicare-și păstrează caractereleimprimate de niște cuceritori , darîn cazul nostru, este “special”faptul că acestea s-au răspânditși în zonele necălcate de soldaţii

romani (mă refer la limbă).Dacăvom considera că limba vorbită delocuitorii provinciei Dacia nu estede provenienţă romană, atunciface sens ca această limbă să fieaceeași în toată Dacia ocupată deromani ( 14 %) cât și neocupată(86%).

Pe de altă parte, aceeași limbăse vorbește și la sudul Dunării,cam în toată peninsula Balcanică,de către strămoșii noștri uitaţi șineglijaţi, abandonaţi și nedoriţi defraţii lor nord-dunăreni.

Noi știm că România de astăziare graniţele înconjurate de români,dar asta nu înseamnă nimic pentrucei ce ar trebui să se întrebe: ...de ce? În 1977, în plină epocăcomunistă, recensământul arătanumărul de români trăind înRomânia: 19.003.511, în Moldovaașa zisă sovietică: 2.525.687 iarîn Yugoslavia, Bulgaria și Ungaria: 1.200.000.

Fraţi rupţi de patriamamă

Astăzi, datorită manipulaţieicontinue a adevărului de cătrepoliticienii ţărilor respective,numărul românilor scadefulgerător în ţările sud-dunărene.Să fi dispărut ei peste noapte? Aumigrat , așa cu toţii, în…America? Și totuși, chiar dacă audispărut din statisticile oficiale,limba lor continuă să se vorbeascăîn sudul Dunării.

Întrebarea noastră este: cinesunt acești “noi” vorbitori, sud-dunăreni, de dialect rumân?

În Grecia, în special în MunţiiPindului, în Tesalia și Epir, ei suntfrecvent numiţi Macedo-Rumâni,dar care își spun Ar(u)mâni,Rumâni sau Râmân , iar Grecii îinumesc Kuţo-Vlahi, Vlahi șchiopi,sau simplu Vlahos/ Vloha; acestultim nume fiind folosit ca unadjectiv dispreţuitor, pentru opersoană de proastă calitate.Greciinici nu vor să audă de existenţalor ca minoritate. Școlile depredare în limba română au fostinterzise, bisericile ortodoxe delimbă română desfiinţate, vlahiisunt umiliţi și învăţaţi să le fierușine de originea vlahă pe care oau. Grecii îi pun imediat în închisoripe cei care îndrăznesc să seconsidere altceva decât greci. Nicigând de dreptul minorităţilor dincadrul Uniunii Europene.Strasbourgul nu are nici un cuvântde spus.

Totul merge pe același șablon:“ noi vrem egalitate, dar nu pentrucăţei”. Albanezii ne numescRemer sau Ciobani. În Bulgariasuntem cunoscuţi sub numele deBeli-Vlachs, Vlahi Albi. Sârbii ne

știu sub numele de Vlahi, pe ceice trăim de-alungul râului Timoc,sau drept Cinci, râzând dedificultatea noastră de a pronunţa“ci”.

Dintre grupurile menţionatepână acum, se pare că doarArumânii au și o limbă scrisă, dacănu luăm în consideraţie inelul cuinscripţii găsit în anul 1912 laEzerova-Bulgaria de azi-vechi de2.500-3.000 de ani sau tăbliţele cuinscripţii de la: StrachinaGradesniţa - Bulgaria și de laKosovska Nitrovita - Iugoslavia,vechi de peste 5.000 de ani.

Un alt grup, pe cale dedispariţie, de Vlaho-Rumâni, dinpeninsula Balcanică, este celMegleno-Rumanian. Acest numederivă de la Moglena, regiune aMacedoniei, unde acest grup devlahi trăiesc pe braţul drept alrâului Vardar. Ei se prezintă dreptVlași. Nu știm exact numărul lor,deoarece statisticile nici nu-imenţionează. O parte dintre ei autrecut la religia musulmană și dupăprimul război mondial mulţi autrebuit să “se mute” în Asia Mică,politica spunându-și din noucuvântul.

Un alt grup de Vlaho-Rumânisunt și Istro-rumânii. Ei trăiesc înpeninsula Istria din Croaţia de azi.Statisticile din 1846 estimaunumărul lor la circa 6.000 delocuitori. În 1971 suntînregistraţi doar 1.200. Eise numesc Vlaș. Înaintese numeau Rumeri sauRumări.

La nord de Zejania eipoartă numele de “Cici”iar croaţii și italienii îinumesc pe Istro-rumâni:”Ciribiri”. Azi aproape toţivorbesc limba croată, pro-pria lor limbă neavândlegalitate nici măcar înzona pe care o locuiesc.

Politic, “asimilaţia” loreste aproape completă.Au mai existat un grupvalah pe coasta Dalmaţiei,Dalmato-rumânii, dar ei audispărut în masa populaţieislave cuceritoare. În anul1066 Vlahii din Tesalia-Grecia de azi se răscoală,căutându-și independenţanaţională, avându-l înfrunte pe Niculușă, centrulmișcării fiind localitateaLarissa. În timpul celui deal II-lea război mondial,Hitler dorind să-icucerească pe greci, îșiaduce aminte de Arumâniși le promite independenţanaţională dacă-l ajută înluptă. Când ești disperat,când nimeni nu te aude, te

agăţi de orice.Problema Rumânilor-Vlahi

poate fi asemuită cu aceea aRomâno-Moldovenilor. Este unparalelism care ar trebui să ne facăsă simţim ce simt acești fraţi rupţide patria mamă. Nu am să înţelegniciodată de ce romanii nu au avutcurajul să schimbe numele sfântal Daciei dar au făcut-o alţii! Înmentalităţile vechi, staliniste, s-acăutat să se arate clar deosebiriledintre noi, românii “adevăraţi” șiceilalţi, ajungându-se până acoloîncât să se menţioneze chiardeosebiri de limbă între moldoveniși români…

Pe când, domnilor, vom aveași un dicţionar româno-moldovean?

Un popor care nuexistă, face istorie

Unii oameni, în necunoștinţă decauză, dar și mulţi în cunoștinţă decauză, consideră că vlahii suntorice, numai români nu. Ei uită căa existat o ţară a Vlahilor care senumea Vlahia. Locuitorii acesteia,în anul 1330, 10-13 noiembrie,avându-l domnitor pe Basarab celMare, fiul lui Tugomir (banulSeverinului) îi învingea, rău de tot,pe ungurii care îl aveau în fruntealor pe Carol Robert DeAnjou.

Ei, VLAHII, au fost daciȘi dacii suntem noi

de dr. Napoleon Sãvescu

(Continuare în pag. 10)


Timp de patru zile, de sâmbătăși până marţi, au căzut “bravii”cotropitori unguri; cădeau fărăalegere, tineri și bătrâni,principi șiînalţi demnitari ai statului ungar,sub braţele înarmate aleluptătorilor Vlahi.

A căzut episcopul Andrei,prepozitul episcopiei de Alba, vice-cancelarul regelui, prepozitulepiscopiei din Poșoga, Mihai, câtși prepozitul episcopiei din AlbaIulia, Nicolae. Li s-au bătut cuiede lemn în cap, de către vlahiiînvingători, lui Andrei, preotuluicatholic din Saroș, cât și lui Petru,călugăr din ordinul predicatorilor,ca să le intre bine în cap că peteritoriul valah catolicismul nu erabine venit. Regele Carol Robertabia a putut scăpa cu viaţă,pierzându-și și sigiliul.

Cum am fi putut să-i batempe unguri așa de rău dacă, dupăunii istorici, nu existam ca popor!

Istoria vlahilor - oistorie cu sânge

Ca lucrurile să se încurce șimai mult, câţiva ani mai târziu , în1369 Vlad I Basarab îl va învingechiar și mai rău pe Ludovic alUngariei, fiul lui Carol Robert,venit și el cu dorinţe de expansiuneși răzbunare. Același domn Valaha mai purtat războaie fericite con-tra turcilor și bulgarilor; în 1368,el a înaintat victorios pănă laTârnova, iar în anul 1369cucerește Vidinul, alungândgarnizoana ungurească de acolo(vezi Documente Hurmuzaki, p.154). În acele timpuri, teritoriuladministrativ al cetăţii Vidinuluicuprindea aproape jumătate dinBulgaria ( Dobrogea nefăcând,atunci, parte din Bulgaria). Fratelelui Vlad, Radu, era guvernatorulSeverinului.

Dorinţa lui Ludovic de Anjoude a extinde catolicismul de laMarea Sardiniei până la MareaNeagră și să domnească pesteItalia, Ungaria, Polonia,Litvania,Moldova, Ţara Vlahilor șiîntreaga Peninsulă Balcanică nus-a împlinit. El a primit ajutor dela Papa Clement VI-lea. Dar”războiul cel sfânt” asupraschismaticilor, necatolicilor,pregătit 13 ani de Ludovic, pentrucare făcuse și jurământ lamormântul regelui Ladislau celsfânt, îl va pierde în faţa vlahilor.

Dionisie Fotino, fost secretarla Vodă Caragea, a scris despre

această victorie în Istoria Daciei,publicată în anii 1818-1819.

Cu numai 7 ani înainte, în 1362,sultanul Aumrad I cucereștepartea cea mai mare din provincia“Romania”( din sudul Bulgariei),de la Helespont și până în Balcani,și mută reședinţa imperiuluiOtoman la Adrianopol. Degeabai-au adus regii unguri, Andrei alII-lea în 1211 pe Cavalerii Teutoniîn Ţara Bârsei; degeaba Bela alIV-lea i-a adus pe Cavalerii Ioaniţiîn 1247 în Banat. Nimic și nimeninu a putut și nu va putea să nealunge din ţara noastră.

Lui Vlad Basarab îi urmeazăla tronul Valahiei Dan al II-lea, decare se plângea Sigismund regeal Ungariei. Din puţinele cuvinteale regelui, cuprinse în aceastădiplomă(“A Szorenyi Bansag”,vol.III, p.10, anul 1390), și anumecă “armata lui Dan a fostputernică”, aflăm că domnitorulDan al II-lea, a pătruns cu armataîn Banat, a bătut trupele ungureștide aici și și-a reluat stăpânirea nunumai asupra Severinului, dar și adistrictului Mihadiei. Anii trec,dar…lumea nu se schimbă. Lanumai câţiva ani, la conducereaţării Vlahilor sosește Ion Mirceacel Mare (numit de unii celBătrân). Acesta, în 1392, îl învinge,la Pazata, pe regele Ungariei,Sigismund iar, 6 ani mai târziu, în1398 pe sultanul Baiazet, Fulgerul,la Rovine.

Nu am să înţeleg niciodată dece istoricilor noștri le este parcărușine să folosească numele deValahia, Ţara Vlahilor, domnitorulVlahilor, folosind însă incorecttermenul de Ţara Românească.Aceasta nu a existat atunci și nupoate fi găsită, menţionată astfel,în nici un document al vremurilorrespective. De ce să ne înșelămpe noi, de ce să-i înșelăm pe alţii?Pe atunci a existat o Românie, lasudul Bulgariei, așa cum ammenţionat mai sus și atât.

Dar să ne întoarcem la anul1392, anul când regele Ungariei,Sigismund, își propune să realizezeplanurile fantastice ale lui CarolRobert și Ludovic cel Mare,anume să cucerească ŢaraVlahilor. După ce a strâns oarmată puternică, atât din Ungariacât și din Germania, Sigismundpătrunde în Ţara Vlahilor. Daraceștia, folosind aceleași tactici deluptă învăţate de la geto-daci, îilasă să pătrundă pe teritoriulValahiei, să cutreiere și să

devasteze în lung și în lat tot cedoresc, în timp ce ei se retrag înmunţi. Sigismund, ajungând lafortăreaţa de la Turnu ( numită deei Nicopolul cel Mic), o cuceresc.Întorcându-se acasă, fericiţi că aurepurtat astfel de victorii, trecândprin munţii, numiţi de poporPazata, drumul le-a fost închis deo mulţime de arbori tăiaţi și au fostatacaţi de vlahi, care îl aveau înfruntea lor pe Ion Mircea celMare. Soarta lor nu s-a deosebitcu nimic de a armatei lui CarolRobert de Anjou. Acestea suntcele trei mari expediţii ale regatuluiUngariei îndreptate împotriva ŢăriiVlahilor. Rezultatul acestora: unmare dezastru… pentru unguri.

Spre aducere aminteDar să nu-l uităm pe sultanul

Baiazet, supranumit și Fulgerul.Acesta, după ce cucerise Bul-garia, Macedonia, România șiTesalia ( 1391-1393), după ce îlsilise pe împăratul Constantino-polului să-i plătească tribut, pleacăîn 1398 spre ţara codrilor, ŢaraVlahilor, în fruntea unei armateformidabile, ca să ne supună. El,nu cred că a studiat cu atenţieistoria acestui popor Carpato-Dunărean-Pontic.

Și, ca să vă aduc dumnea-voastră aminte de aceasta, vă voispune în căteva cuvinte acestepagini de istorie glorioasă a stră-moșilor noștri. Pe vremea cândRoma era o mică adunătură decâteva sătuleţe, strămoșii noștri,geto-dacii se luptau cu marile im-perii ale lumii și….le învingeau.

Iordanes ne vorbește de sosi-rea pe teritoriul nostru (în anul 529î.d.Hr.) lui Cyrus cel Mare, regepersan, stăpân al unui vastimperiu, întins de la MareaMediterana și până la Indus. Forţalui militară, adevărată mașină derăzboi, concepută pentru a zdrobiorice încercare de rezistenţă,cedează în faţa vechiului poporcarpato-dunărean-pontic, iarCyrus cel Mare moare într-o luptăcu messageţii. Cincisprezece animai târziu, în 514 î.d.Hr., vrând săspele rușinea suferită de înaintașulsău, în fruntea a 700.000 desoldaţi, construind un pod de vasedin Calcedon și până în Bizanţ,sosește regele persan Darius, fiullui Histaspe. El dorea să-i vadă,mai de aproape, pe acei geţi “carese credeau nemuritori” și… a avutocazia. La început, Darius a cerutîn căsătorie pe fiica lui Antirus,

regele geţilor. Dispreţuindînrudirea, geţii l-au refuzat.Înfuriat, Darius construiește un altpod, de astă dată peste Dunăre,pătrunzând pe teritoriul nostru,dar… norocul nu-i surâde. A fostînvins la Tapae și fuge, în grabămare, fără să se mai oprească înMoesia. Visul lui cel mare i-a fostspulberat de Regele get Antirus (vezi Iordanes, pag.24, FundaţiaGândirea, București, 2001).După moartea lui, fiul său,Xerxes, voind să răzbune insultatatălui său (ne spune acelașiIordanes, vezi pag.25), porneșteîmpotriva noastră cu o armată de1.000.000: 700.000 ostași, 300.000auxiliari, precum și cu 1.200 decorăbii rostrate și 3.000 de vasede transport.

Ce spuneţi domnilor cititori?...Asemenea forţă armată ridicatăîmpotriva unui popor neînsemnat,care a trebuit să-i aștepte încă 650de ani pe romani, ca aceștia sădevină și ei un imperiu, să necucerească, să ne “însămânţeze”,cum le place istoricilor noștri săspună.

Dar să vedem ce face “Fulge-rul” în Ţara Vlahilor, în acel an1398. După trecerea Dunării, peun pod de vase, armata turcăîncepe să devasteze tot ce îi ieșeaîn cale. Ion Mircea cel Mare îlurmărește prin codrii de stejari și,ori de câte ori avea ocazia, îl atacaprin surprindere. Nici gând deluptă în câmp deschis, așa cumvisase Baiazet. Sultanul hotăreștesă se întoarcă “acasă”. Cândajunge cu armata sa în locurilemlăștinoase numite Rovine (judeţul Ialomiţa de azi), vlahii îlatacă și îl obligă pe măreţul Baiazetsă facă ce au făcut și înaintașii luiunguri, adică să fugă lăsându-șioastea în voia lui Alah și a vlahilor.

Ion Mircea cel Mare continuăsă-i urmărească pe turci iar laDunăre începe o altă luptă, turcii

fugind peste aceasta, noaptea,fără nici un pod de vase.Urmărirea continuă și la sudulDunării, regatul Ţării Vlahilorîntinzându-se până la Adrianopolși nu numai.

Marea Ţară a VlahilorÎn timpul domniei lui Ion

Mircea cel Mare, Ţara Vlahilorcuprindea la apus întreg BanatulSeverinului până la Caransebeș(Timiș); la nord ducatul Almașuluiși al Făgărașului; la sud întreagaDunăre, teritoriul Dobrogei pânăla Varna, cetatea și districtulSilistrei, întreaga laturămeridională a Dunării până lahotarele turcești; la răsărit, parteade sud a Moldovei până la Bacăuși Bârlad, Basarabia meridională,iar dincolo de Nistru, toateţinuturile de lângă Marea Neagrăîmpreună cu peninsula Crimeeipână la strâmtoarea Mării deAzov.

Despre stăpânirea Goţiei,Crimei, de către vlahi aflăm dinCanale, III, p.346, când, în anul1474, sultanul turc Mahomed II atrimis o flotă sub comanda viziruluiAhmed, ca să bombardeze și săcucerească portul și cetatea Caffa(Theodosia) de lângă strâmtoareaMării de Azov.

În luptele date atunci, aflăm căîn cetate erau 300 de ostași vlahi,că s-au dat cinci bătălii fără a seputea cuceri cetatea.

De la Dimitrie Cantemir, dinChronicul său aflăm că nowezii(genovezii) împreună cu româniiși cu bastarnii (bugegenii-basarabenii) au ridicat cetăţileMangopul, Cherchel ( Bosforulvechi), Crâmul ( capitalaCrimului), Caffa, Ociacoful (lângă gurile râului Bug).

Pe una din monedele bătute pevremea lui Ion Mircea cel Mare,pe una din feţe, avem figuradomnitorului stând în picioare,

Monede din timpul lui Ion Mircea cel Mare


Vom încheia această dezbatereanalizând o a doua întrebarefundamentală, la care se vrea unrăspuns din partea oricărui așa-numit “istoric” și “lingvist” lipsitde credinţă sau bunăvoinţă înacceptarea Adevărului: cum văexplicaţi că romanii au reușit înaproximativ 100 de ani, aflaţi fiindla 1500 kilometri departe deRoma, performanţe pe care nu aufost în stare să le reproducă înpropria lor casă?... și asta fără capicior de roman să fi călcat pe maimult de 86% din teritoriul Daciei!

“Ardealu’a stat sub Unguriaproape ani o mie/ și asupriţiRomânii, așa precum se știe,/ Nuși-au uitat nici graiul, nici obicei,nici portul,/Cum de-n zecea parte

Dacii uitară totul?”

Apariţia și existenţa Ungariei s-au datorat convieţuirii hunilor cupopulaţia primitoare geto-dacăcare i-a învăţat agricultura,păstoritul și care, apoi, a fostasuprită și sfârtecată în numelecatolicismului. Mulţi aristocraţiromâni Transilvăneni, pentru a-șisalva viaţa și avutul, s-auconvertit la catolicism, s-aumaghiarizat, însă n-au uitat nicilimba, nici tradiţiile. De ce astăzinoi să credem că ce n-au pututface ungurii în o mie de ani auputut face romanii în o sută deani?... Cu alte cuvinte, cum putemcrede că aceștia i-au determinatnu numai pe dacii ocupaţi, dar șipe cei din 86% din teritoriul Dacieineocupate să înveţe “latina” și, înacelași timp, să-și uite proprialimbă?...

“Când sub Traian Romanii i-au biruit pe Daci,/ LaSarmisegetuza n-a trebuittălmaci!/ Afirmă Densușianu șiasta totul schimbă:/ Deci Dacii șiRomanii vorbeau aceeași limbă!/

Cum e posibil asta? Îndată văexplic,/ De n-aţi pierdut răbdareași m-ascultaţi un pic:/ ‘Naintea ereinoastre, cât? Nu prea știu precis/La Nord și Sud de Istru (deHerodot e scris)/ Trăia un poporharnic, pe plaiuri Carpatine/ Cecultiva pământul, vâna, creșteaalbine/ Și după zona-n care aceioameni trăiau,/ Ei Daci sau Geţisau Sciţi sau Iliri se numeau./ Uniţisub Burebista și-apoi sub Decebal/Ei stăvileau barbarii, ce veneau valde val.../ Dar secole’nainte când nuerau regat,/ O parte-acestor Tracispre vest au emigrat/ De-a lungulEuropei, pe-alocuri s-au oprit/ Și-aproape în tot Sudul, treptat s-austabilit/ Iar bunele-obiceiuri și limbao păstrară,/Deși cu alte neamuri, întimp se-ncrucișară/ Așa se-explicăfaptul de ce zisa Latină/ Au înţeles-o Dacii și nu li-era străină!/ Decinu cu Roma’ncepe al nost’bogattrecut,/ Ci mult mai înainte căutaţi

un început!”

În conformitate cu afirmaţiile luiNiculae Densușianu despre migraţiaspre vest a pelasgilor în Dacia

Preistorică și ale lui N. Iorga înIstoria Românilor, în mod special,în capitolul intitulat “Strămoșiiînainte de romani”, a existat o“Românie Apuseană” din care s-audesfăcut naţiile franceză, italiană,spaniolă, portugheză și o “RomânieRăsăriteană” unde urmele-i trăiescîncă...

Un aspect controversat cuprivire la limbă, care mi se pare căa fost ignorat, ar fi: dacă“Romanitatea Occientală” a evoluatdezvoltându-se în mai multe limbiromanice (italiana, latina, spaniola,provensala, portugheza, franceza),de ce în cadrul “RomânităţiiOrientale” nu s-a ajuns la formareaunei limbi noi, ci s-a rămas numaila stadiul de dialecte: istro-român

având în mâna dreaptă o lance iarîn stânga globul cu crucea; perevers avem un scut, cu însemneleUngariei (patru grinzi trans-versale) și ale Slavoniei (o stea cucinci raze), înclinat. Deasupra, uncoif militar pe care stă CorbulPelasgic, de pe emblema Valahiei.Vă puteţi întreba ce înţeles puteasă aibe acel scut răsturnat cumarca Ungariei și a Slavoniei peel. El reprezintă expresia figuratăa numelui de domnitor al Unguro-Valahiei.

Vlahii au existatși există

Din timpuri imemoriale (nespune Nicolaie Densușianu, înIstoria militară a poporuluiromân, p. 197, Ed. Vestala, Buc.,2002), partea de răsărit aSlavoniei, și îndeosebi comitatelePoșega și Sirmiu, purtau numelede Valahia Mică (“Die kleineWalachey”, Engel, Gesch. VonCroatien, Dalmatien undSalvonien, p. 256 ). Mai amintesccă Valahia Mare se mai numea și

Valahia Albă în timp ce Moldoveii se mai spunea Valahia Neagră.

Această parte a Slavoniei seaflă într-o continuitate geograficăcu Banatul Severinului și, prinacesta, cu Valahia Mare ( ŢaraMuntenească de mai târziu).

Papa Clement al VI-leaamintește în anul 1345 de Olachidin părţile Sirmiului sau ale ValahieiMici.

De la Hașdeu, din Istorialimbii române, p. 26., aflămdespre bizantinul Kekaumenoscare în a doua jumătate a secoluluiXI-lea a scris un tratat de artămilitară, Strategicon, în carespune: ”Să știţi de la mine că ei,vlahii, sunt așa numiţii daci și besi.De întâi, ei locuiseră învecinătatea Dunării și a râului Sau,numit astăzi Sava, unde locuiescacuma sârbii”. Strămutarea(făcută de către împăratulIustinian cel Mare - 527-565 d.Hr.)mai multor familii de Vlahi nord-dunăreni la Mânăstirea SfântaEcaterina din Sinai, a stârnitnumeroase întrebări șicontroversate discuţii.

Un lucru însă este cert, anumeexistenţa acestor vlahi și aurmașilor în această regiune.Această strămutare a vlahilor separe că nu a fost întâmplătoare,în Sinai existând o mulţime decălugări traci, slujba oficiindu-seîn limba “besică”. Această limbătracică, besica, a continuat să sevorbească și în secolul al VII-lead.Hr., fiind a patra limbă oficialăde cult alături de latină, greacă șisiriacă. Tot în limba besică seoficia slujba la MormântulDomnului din Ierusalim și însecolul al VII-lea d.Hr.( veziIeromonah I. Bălan, Vetre desihăstrie românească, p.372,Ed.I.B.M.B.O.R., Buc., 1982).

De o importanţă deosebităconsiderăm că este și descoperireafaimoaselor manuscrise de laMânăstirea Sfânta Ecaterina,1978, manuscrise datând dinsecolele IV-X d.Hr., caredemonstrează că limba besică eranu numai o limbă de cult, dar șiuna de creaţie literară. Din secolulal V-lea d.Hr., avem laConstantinopol biserica

Vlacherna, unde se pare că a fostînmormântat împăratul Leon I (Thrax), 18 ianuarie 474 d.Hr.Termenul Valcherne ( ne spuneA.Pele în “Vidul demografic șimatematica”, p.86, Ed.Abaddaba,Oradea, 1998) este compus dinVlach + elementul grecesc erne,având înţelesul de “urmași aivlahilor”.

Între coasta Dalmată, Dravași Morava au existat Morlacii sauMauro-Vlahii ( Valhii negri). Ei aufost înghiţiţi de marea masă amigratorilor slavi. Numele lorprovenea de la căciulile negre pecare le purtau pe cap.

Cuvântul BALCAN, esteconsiderat de același A.Pela(p.151) un derivat din temaBLAC (Blah sau Balh) + sufixul– an, Vlah.

Trebuie să arătăm clar căRomânia de azi s-a format dinunirea câtorva din provinciileDaciei: Transilvania cu Vlahia șiMoldova. Trebuie să se spunăvecinilor noștri că a existat o ţarăcare se numea Valahia, locuită devlahi. În special în timpul Evului

(pe teritoriul ocupat de iugoslavi),megleno-român (pe teritoriul ocupatde bulgari), aromân (pe teritoriulocupat de greci), daco-român(România de astăzi, plus teritoriulocupat de ruși, ucrainieni șiiugoslavi - Banatul sârbesc)?

Latina bătrână

Unitatea lingvistică a acestordialecte nu poate avea decât oexplicaţie: cuceritori romani auîntâlnit o populaţie de aceeași limbă.Dacă astăzi se consideră că 95%din cunoștinţele acumulate deomenire sunt obţinute în ultimii 50de ani... să vedem cum istoria sepoate de asemeni schimba. Când,nu demult, s-a publicat teoriaevoluţiei speciei umane în funcţiede vechimea cromozomală, s-aajuns la concluzia că “prima femeie”ar fi apărut în Sud-Estul Africii.Următorul pas uriaș ar fi fostNordul Egiptului, iar de aici, penin-sula balcanică, la... noi! Când ceide la Cambridge vorbeau de arieniidin zona Carpato-Dunăreană, teoriacromozomală nu apăruse încă. Șidin nou, de la noi, se desprind douămari grupuri, unul ce se va răspândispre Est, Indo-Asia, iar celălalt spreestul Europei.

Dacă cineva ar căuta în arhiveleromane ori cele de la Vatican, argăsi manuscrisul lui Criton,doctorul lui Traian, care ne descriape noi, geto-dacii, în lucrarea lui“Getica”. Când poetul romanOvidiu a fost deportat la Tomis(Constanţa de astăzi, pe ţărmulapusean al Mării Negre), a scris șipoeme în limba localnicilor geti,limba tracilor, dar în alfabet latin,limba pe care a putut să o înveţecu ușurinţă, datorită asemănănăriilimbii latine cu ea. Din păcate,poemul este pierdut pe undeva prin

arhivele Vaticanului și nimeni, pânăîn prezent, nu s-a lăsat “convins”în a-l găsi.

Despre limba Latină, aflăm dela Cesar Pruteanu 12 ca eradialectată, la fel ca orice limbăvorbită în zilele noastre în :

1.limba Latină cultă (sauclasică);

2.limba Latină vulgară (pe careo vorbea poporul );

3.limba latină prisca, (bătrâna)cum avem și noi limba din cronicilenoastre. Aceasta a fost limba dacilor,aceasta a fost și prima limba vorbităde carpato-dunărenii invadatori aipeninsulei Italice, rămase în cărţilesfinte numite Saliare, aceasta a fostlimba sanscrită-vedică.

Cum se face că o mulţime decuvinte din limba noastră suntaproape similare cu cele dinsanscrită-vedică, în timp ce ele nuexistă aproape în limba Latina ? Deexemplu: apa=apa ( aqua in Latina),gata=gata, gusa=ghosa, iata= yatha,maiu=mayu, mascara=mascara,pita=pita, pricina=pracina,pleava=plava, gramada=gramata,iasca=jaska, isma=isma,limba=lamba, mânie=manyu,muerea=muherea ( mulier-mulierisin Latina), pluta=pluta,poteca=path-ika.

Dar numărătoarea în sanscrită-vedică nu este mai apropiată delimba noastră decât Latina cultă ?Iată cum numărau ei : una, duya,treya, patra, pancia, sase, sapta,ashte, nava, dasha, shata=suta (centum în latina ). Mă întreb, prince minune limba noastră păstreazăaceste forme de sanscrită-vedică?Explicaţia este una singură: spaţiulcarpato-dunărean este locul deunde Europa a început să existe șisă se extindă. Iar noi, ne place saunu ne place, suntem părinţiipopoarelor europene și... nu numaiai lor.

Odată stabilită problemalimbii geto-dacilor, descoperim cumândrie că noi nu suntem urmașinici ai slavilor, nici ai romanilor, ciei sunt urmașii noștri.

După N. Iorga analizele chimiceau arătat că parte din aurulfaraonilor egipteni provine dinMunţii Apuseni și nimeni nu s-adecis de atunci să facă un studiu alacestei probleme pe măsurapotenţialului tehnic de astăzi. Știeoare cineva că Spartacus, acelgladiator care s-a autoeliberat și s-a pus în fruntea sutelor și miilor desclavi romani, creând o armată carea speriat Roma, era un trac de-alnostru, din munţii Rodopi?...

Mediu, locuitorilor vorbitori delimbi romanice li se spuneau vlahi,blachi, volohi, diferenţiindu-i astfelde vorbitorii de limbi germanicesau slave. Vecinii noștri ne-au spusașa, dar azi parcă au uitat acestlucru, așa că este bine să le re-împrospătăm memoria.

Unii din ei consideră că vlahiisunt orice, numai români nu.Trebuie să recunoaștem că dinpartea statului român lucrurile parcă se schimbă; se vorbeștedeschis uneori despre acești fraţiuitaţi, părăsiţi, lăsaţi în voia sorţiiși a vecinilor.

Auzim cam aceleași discuţii cadespre basarabeni: ”când de 200de ani ţi s-a tot spus că ești vlah,că ești altceva decât român; cândgeneraţii întregi nu au avut șansasă aibe o școală în limba maternă,să aibe o slujbă religioasă în limbamaternă, să aibe un cuvânt scris,tipărit sau o imagine în limbamaternă, înţelegi de ce nu le esteușor să recunoască că faptul de afi vlah sau român este acelașilucru.

Noi nu suntem urmașii Romei(urmare din pag. 3)

Zăpada ascunde, vremelnic o istorie de care trebuie să ne aducem aminte


Rezultatul cercetărilor a fostsurprinzător. În loc de asemănăriși similitudini cu alte monumenteromane contemporane, am con-statat deosebiri esenţiale, pe bazacărora am elaborat interpretări noi,ce par mai apropiate de adevăr,fiind sprijinite pe dovezi certe șievidente. Concluziile cercetărilornoastre arată că Monumentul dela Adamclisi nu este trofeul lui

Traian, că scenele de pe metopenu reprezintă luptele romanilor cudacii din iarna anului 101-102 dinDobrogea, ci luptele dacilor cu oarmată de invazie venită dinOrientul Apropiat, luptă ce a avutloc într-un sezon cald de vară.Descifrarea tainelor acestui monu-ment necesită cunoștinţe aprofun-date în domeniul culturii spiritualea popoarelor antice, deoarece peMonumentul de la Adamclisi seaflă simboluri ce reprezintă tainecerești, cunoscute în antichitatenumai de iniţiaţii marilor temple.

Pentru aceasta, considerstudiul de faţă ca o variantă nouăfaţă de tot ce s-a scris până acum,care vine să îmbogăţească fondulde cunoștinţe cu privire la acestmonument și să ofere o cale decunoaștere a adevărului istoric dinacea epocă.

Monumentul de laAdamclisi este el, înadevăr, trofeul lui

Traian?

Sunt multe dovezi contrareunei astfel de ipoteze. Iată câtevamai importante:

Luptele lui Traian cu dacii înDobrogea au avut loc în iarna

anului 101-102, cu alte cuvinte îndecembrie, ianuarie și februarie.

Sculpturile Monumentului nuarată nici o mărturie de iarnă, cidin contră, un sezon cald de vară.Sunt arătaţi luptători goi până labrâu, desculţi sau cu sandale,copaci înfrunziţi, stejari înfrunziţicu ghindă ajunsă la maturitate, ceindică cu precizie lunile iulie șiaugust ca data când a avut locbătălia. Din moment ce sculpturilede pe monument arată un sezon

de vară al luptelor, se poate spunecu toată certitudinea, că ele sereferă la o altă bătălie decât ceaa lui Traian cu dacii din iarna anului101-102. Izvoarele istorice spuncă dacii au fost ajutaţi în luptelecontra romanilor din Dobrogea deo formaţie de cavalerie sarmată.Sculpturile de pe metope nu aratănici un adversar călare, nici uncălăreţ sarmat, așa cum sunt eireprezentaţi de reliefurile de peColumna lui Traian, ce se referăla primul război cu dacii. Faptul căpe Columnă este reprezentatălupta cu cavaleria sarmată și căpe Monumentul de la Adamclisilipsește o astfel de reprezentare,deși Monumentul este clădittocmai în regiunea unde au avutloc acele lupte, constituie încă odovadă certă că metopele sereferă la o altă bătălie decât aceeaa lui Traian din Dobrogea. În acestcaz, rămâne de lămurit cine suntbeligeranţii și care este dataacestor lupte.

Călăreţii de pe metope,presupuși romani de Gr. Tocilescu,sunt îmbrăcaţi în cămăși de zaledin fier sau cu solzi din piele dură.Unii sunt cu capul descoperit(Metopele 1 și 2) iar alţii poartăcoif metalic pe cap. Toţi suntînarmaţi cu suliţă, sabie și scut(Metopele 3, 4, 5, 6 și 7). Dacăaceștia ar fi, în adevăr, călăreţiromani, ar trebui să fie la fel

îmbrăcaţi și să poarte aceleașiarme ca cei reprezentaţi pe relie-furile Columnei. Călăreţii romanide pe columnă au îmbrăcămintedin pânză de in, sau cânepă, și pedeasupra poartă o tunică confec-ţionată dintr-un material mai gros,ce pare a fi din piele suplă, termi-nată pe șolduri și la mâneci cu col-ţuri în formă de dinţi de fierăstrău.

Călăreţii romani de pe columnăse deosebesc în totul de cei de pemetope. Această deosebire spunede la sine că, luptătorii călăreţi depe metope nu sunt romani, nea-vând nimic asemănător cu călăreţiiromani de pe Columnă. O altă con-statare care surprinde este că lup-tătorii călăreţi de pe metope nuseamănă nici cu călăreţii dacireprezentaţi pe Columnă. Deose-birile constatate ne spun că meto-pele reprezintă călăreţi dintr-o altăarmată și, sigur, din alt timp.

Infanteriștii, consideraţi pânăacum soldaţi romani, reprezentaţipe metope, au o caracteristică co-mună, aproape toţi sunt îmbrăcaţiîn zale de fier și înarmaţi unii cusuliţă, sabie și scut, alţii cu pilum,sabie și scut, iar alţii numai cu sabieși scut. Infanteriștii, ziși romani, depe metope nu au nimic comun cuinfanteriștii reprezentaţi pe Colu-mnă, care sunt îmbrăcaţi în tunicăscurtă, de pânză sau de piele suplă,terminată pe șolduri și la mânecicu colţuri în formă de dinţi defierăstrău. Invadatorii înfăţișaţi pemetope ca și prizonierii de pemetope și cei legaţi cu mâinile laspate de câte un copac, au aspectoriental, cu barba lungă și ascuţită,unii cu barba lungă împletită înșuviţe subţiri după moda persanăși asiriană antică. Pe cap poartăbonetă împletită. Unii din ei poartăla bonetă, în partea dreaptă, unciucure. Acest ciucure a fost

confundat de cercetătorii care s-au ocupat de Monumentul de laAdamclisi, cu nodusul format dinpărul capului, purtat de uneletriburi germanice și a provocatmulte discuţii contradictorii șifanteziste. Între nodusul din păr șiciucure există o deosebire tipică.Nodusul este o legătură plată puţinproeminentă, pe când ciucureleare forma aproape sferică.Ciucurele pe metopele 17, 20 darmai cu seamă pe metopa 23, esteredat în relief pronunţat, ceea ceîl face de neconfundat cu nodusul.

La stabilirea tipului unei per-soane este necesar să se ia în con-siderare cât mai multe semnal-mente caracteristice. Germanii peColumnă sunt arătaţi ca aliaţi airomanilor, deci ei nu pot figura înacelași timp și ca adversari întabăra dacilor. Ei, pe Columnă,sunt reprezentaţi cu capul desco-

perit, barba tunsă scurt și cu pan-taloni din pânză netedă. Luptătoriiadversari de pe metope poartă pecap bonetă croșetată cu un ciucureîn partea dreaptă, barba lungă șiîmpletită în șuviţe subţiri, pantalonicroșetaţi cu dungi adânci, iar caprofil moral, total diferiţi de cel algermanilor de pe Columnă.

Toate aceste deosebiri respingideea că luptătorii ce poartă unciucure la bonetă de pe metopear fi de origine germană.

Dar nu numai între armateexistă deosebiri esenţiale, ci și înportul femeilor dace. Femeiledace, reprezentate pe metopele 48și 49, sunt îmbrăcate cu rochiilungi, ce lasă să se vadă numailaba piciorului desculţ, un fel decămașă dreaptă, cu mânecilescurte și încreţită la gât, ceamintesc de iile portului naţionalal româncelor. Peste mijloc sunt

Studiul de faţă, Adamclisi - Monumentul Triumfal alRegelui Burebista, are menirea să scoată la iveală unelegreșeli din trecut și să elaboreze interpretări noi, care săcontribuie, pe de o parte, la îndreptarea acelor greșeli, cedăinuie de mult timp și în al doilea rând, să pună înadevărata sa lumină cultura și vrednicia poporului dac,al cărui urmaș direct este poporul român.

ADAMCLISI MONUMENTUL

O cale de a cunoaște adevărul istoric...


TRIUMFAL AL REGELUI BUREBISTAîncinse cu un cordon răsucit în for-mă de frânghie. Au capul desco-perit și părul adunat și prins laceafă.

Femeile dace reprezentate peColumnă poartă haine mai evolu-ate și cu un rafinament superior.Rochiile sunt lungi și cad în pliuriample iar mânecile sunt lungi. Pedeasupra rochiei poartă un fel deșal prins în fașă sub sâni, printr-obroșă, care cade în falduri largipeste coapse în jos, către spate,până sub genunchi. Părul capuluieste legat cu o năframă la ceafă,în picioare poartă încălţăminteușoară.

Concluzia ce se poate formuladin deosebirile îmbrăcăminteifemeilor dace, este că Monumen-tul de la Adamclisi este mai vechidecât Columna, cu o epocă isto-rică, cu un număr de ani suficientde mare ca portul femeilor dacesă poată evolua de la formaAdamclisi la cea de pe Columnă.

Monumentul de laAdamclisi pare a fi de

origine dacică

Un studiu al compoziţiei Mo-numentului conduce la convinge-rea că el ar fi opera unui iniţiat.Scriitorii antici sunt unanimi în aspune că Marele Preot al dacilorcunoștea tainele Cerului și alePământului, cu alte cuvinte el eraun iniţiat în știinţele spirituale.Semnele geometrice de pe Monu-ment sunt simboluri, care în limbainiţiaţilor reprezintă forţe cereștiajutătoare omului. Pentru restuloamenilor aceste semne nu au niciun înţeles, pentru că nu știu cereprezintă ele. Acest fapt ne facesă credem că Marele Preot aldacilor ar fi fost singurul în staresă conceapă compoziţia Monu-mentului de la Adamclisi, pe motivcă nimeni altul nu era în stare deo asemenea concepţie,în spaţiul încare a fost construit.

Pe metopa 8 sunt reprezentate,în prim plan trei, oi care merg spredreapta, iar în planul doi, doi ţapi,stând pe picioarele dinapoi, carese înfruntă. Ce ne poate spuneacest tablou? În concepţia popoa-relor vechi, turma de oi simboli-

zează poporul, iar ţapii ce seînfruntă sunt forţele care caută săstăpânească poporul: “Eu suntpăstorul cel bun. Păstorul cel bunîși pune viaţa pentru oilesale.”(Ioan 10, 11). Acesta estecheia tălmăcirii acestei scene.

Cu alte cuvinte, Dacia și popo-rul dac erau ameninţate. În acestcaz, metopa 8 constituie o dovadăcertă că Monumentul este o con-strucţie dacică. În ipoteza contra-rie, că ar fi o construcţie romană,metopa 8 cu simbolul său n-ar maiavea nici un rost și ea ar fi trebuit,în mod logic, să lipsească din com-poziţia Monumentului.

Existenţa ei dovedește, așadar,cauzele bătăliei și motivează im-portanţa victoriei repurtată de daciasupra invadatorilor. Ea justificăconstruirea Monumentului de laAdamclisi, ca simbol al salvăriipoporului dac.

Semnele geometrice de peparapetul crenelat de pe plăcile depiatră care separă sculpturileprizonierilor, nu fac parte dintr-unalfabet vechi oriental necunoscut,după cum a spus C. W. Wutzer, șinici nu sunt simple elemente deornamentaţie, ci sunt simboluri,

Dacă vrem să cunoaștem evoluţia unei idei înartă, este necesar ca în toate cazurile să se ia catemen de referinţă tipul cel mai vechi. Pentruacest aspect specific, Monumentul de laAdamclisi ne interesează în primul rând ca docu-ment istoric și etnografic și numai în al doilearând ca operă de artă.

care după credinţa poporului dacreprezintă forţele cerului, care i-au ajutat pe daci să-i învingă pedușmani. Prezenţa acestor semnepe Monumentul de la Adamclisieste o dovadă certă în plus, căautorii Monumentului nu pot fidecât Marele preot Deceneu șiregele Burebista, care cunoșteautainele cerului, după cum atestăizvoarele istorice vechi. Frescacrenelurilor cu prizonieri, încadra-tă de semnele geometrice, s-arputea traduceîn vorbe astfel: Mica

armată dacică a învins marea

armată de invazie cu ajutorul

cerului, iar pe dușmani i-a dat

legaţi în mâinile dacilor.Scena de pe metopa 48 nu

reprezintă un barbar și o barbarădupă cum a văzut Gr. Tocilescu,ci este un invadator care a răpit ofemeie dacă, pe care o duce dupăsine, ţinând-o strâns de mână.Dacă privim mai atent figurafemeii dace, constatăm că ea areo atitudine protestatară, indicândsilirea voinţei ei.

Monumentul triumfalal regelui Burebista

Corelarea datelor istorice cuconstatările făcute asupra scul-pturilor Monumentului, ne-a călă-uzit să elaborăm o nouă interpre-tare și anume că Monumentul dela Adamclisi este statuia regeluiBurebista. În viziunea concluziilorstabilite în capitolele precedente,am ajuns la convingerea căMonumentul de la Adamclisi a fostconstruit din porunca regeluiBurebista,în urma victoriei

repurtată împotriva unei mariarmate de invazie venită din Ori-entul Apropiat.

Invadatorii se pare că au venitpe apă și ar fi debarcat în Dobro-gea în regiunea porturilor Callatisși Sardes, actualmente Mangalia-Neptun-Costinești.

De aici s-ar fi îndreptat cătrelocalitatea Sucidava, situată pemalul dobrogean al Dunării, capi-tala unei uniuni tribale locale,cunoscută ca reședinţă a regeluiRoles, ce domnea înainte de ocu-paţia romană.

Armata dacilor a întâmpinatarmata de invazie cam la douătreimi din drumul ce pornește dela Callatis spre Sucidava, la loculcare se numește astăzi Adamclisi.După toate probabilităţile, loculacesta a fost ales și impus de cătredaci ca teatru al bătăliei cuinvadatorii, fiindcă în acest loc seaflă apă de băut, colinele înveci-nate par să fi fost acoperite cupăduri de stejar, după cum se vedepe metopele 31 și 32 unde armatadacilor s-ar fi putut adăposti fărăa fi văzută de invadatori, iar loculdin vale, strâmtat de păduri, nupermitea armatei invadatoare nicio desfășurare a forţelor sale și nicimanevre tactice.

Comandanţii căzuţi prizonieri,legaţi cu mâinile la spate de câteun copac, împodobesc crenelurileMonumentului, iar pe conducătorulexpediţiei l-a așezat la picioarelestatuii regelui Burebista, de ase-menea legat cu mâinile la spate,împreună cu cele două femei care-lînsoţeau în expediţia din Dacia.Femeile n-au mâinile legate, ele aufost așezate pe soclul statuii cumâinile libere, lângă stăpânul lorcaptiv, dacii arătând și de data

aceasta marea înţelepciuneumană.

Capturarea întregii armate deinvazie, împreună cu conducătorulei, nu este ceva exagerat. Eaamintește de o altă întâmplaresimilară din sec. IVî.H., cândLisimah, regele Macedoniei, apornit în fruntea unei armate depeste 100.000 oameni săcucerească Dacia și, cum apătruns pe teritoriul Daciei, acăzut prizonier cu toată armata saîn mâinile dacilor.

După cultul morţilor la daci,trupurile celor căzuţi în bătălie,autohtoni și dușmani, au fostadunate și incinerate pe un marerug, anume făcut pe vârful uneicoline dominate din apropierealocului în care s-a desfășuratbătălia. Peste rugul cu cenușaluptătorilor s-a clădit mareleMonument ce amintește detumulurile preistorice pelasgo-tracice. Sculpturile conţinnumeroase detalii specificetimpului în care a fost construit.Fiecare detaliu conţine în sine unmodel determinat și caracteristic.Întreaga decoraţiune face partedintr-un plan bine definit și cuintenţia vădită de a transmiteposterităţii documente de mareînsemnătate din viaţa poporuluidac. Tipologia bazată pe puţineleelemente publicate nu se poateaplica la Monumentul de laAdamclisi, pe motiv că acesta esteun exemplar unic în lume. Elprezintă multe elemente originalenecunoscute și necuprinse înmaterialele publicate.

Virgiliu Oghină

...autori puteau fi doar cei ce cunoșteau tainele cerului


ADEZIUNE

Data: ............................

Numele: ................................................... Prenumele: .............................................. Adresa:........................................................................................ ............................................................................................. Tel./Fax: ..................................... E-Mail: .......................................

Născut(a) în: .......................................... la data: ..............................................

Profesia: ..................................................

Am luat cunoștinţă de prevederile statutului Societăţii șidoresc să devin membru al acesteia. Declar că nu voiangaja oficial Societatea din iniţiativă proprie.

Semnătura,............................

În zilele de 21-22 iunie 2003,la Sala Rondă a Hotelului Inter-continental din București, se vadesfășura cel de-al IV-leaCongres Internaţional deDacologie “Tărtăria - 2003”,consacrat în special primuluimesaj scris din istoria omenirii șinu numai.

La Congres sunt invitaţi toţicei interesaţi în preistoria spaţiuluiCarpato-Dunărean, istorici,arheologi, filologi, etnologi săparticipe cu lucrări inedite - bazatepe descoperiri arheologice șidocumentări istorice - , cercetăriși studii interdisciplinare, care săcontribuie la o mai bună înţelegerea originii și istoriei poporului daco-român.

Comunicările știinţifice seprimesc, până la data de 30 martie2003, numai în format electronic,

1.Denumire

DACIA REVIVAL INTER-NATIONAL SOCIETY, INC

2. Descriere

Organizaţie culturală cedesfășoară activităţi cu caractercultural știinţific, pe principiipluridisciplinare și nu este afiliatănici unui partid politic. Formeleprincipale de manifestare aleacestei organizaţii vor fi conferinţepublice și simpozioane, deschiseprofesioniștilor și neprofesio-niștilor și prin editarea paginii web:www.dr-savescu.com/dacia

3. Scop și obiective

Organizaţia își propune săiniţieze și să desfășoare, prinformele legale de comunicare alemass media, următoarele activităţipentru a readuce în drepturile eiadevărata istorie a poporuluidaco-român:

- activităţi de cercetare,ocrotire și promovare a limbii șiistoriei străbune în toate regiunileţării, precum și în comunităţile

daco-românești din afaragraniţelor, folosind izvoarereferitoare la Daci, Vlahi șiRomâni;

- activităţi de cinstire a marilorvalori din trecut, care au exprimatunitatea spirituală a Daciei antice,cu prioritate a marilorpersonalităţi uitate sau încăneintegrate la locul potrivit încartea de istorie și de limbă apoporului daco-român;

- activităţi de păstrare și deperpetuare a marilor comorimateriale și spirituale prezente învatra satului daco-român, ca:etica familiei ţărănești, obiceiuride viaţă, datin, credinţe, folclor,port, etc;

- activităţi de afirmare șisusţinere a realizărilor tehnico-știinţifice încă necunoscute saunerecunoscute, ale strămoșilornoștri daci, și neintroduse încircuitul universal, cum sunt:construcţii, metalurgie, medicină,astronomie, etc;

- activităţi de ocrotire avalorilor universale ca:monumente, toponomie,

embleme, simboluri din vatraCarpato-Pontico-Dunăreană,împotriva poluării, denigrării șifalsificării;

- acordarea de premii anualesub formă de diplome sau altemoduri de stimulare pentru ceiinteresaţi în readucerea dinnegurile timpului a adevărateinoastre istorii, a istoriei Daciei.

4.Sediul Central al

Societăţii se află la:

21-26BROADWAY,L.IC.NY11106, USATel.718 267-7965Fax.718 728-7635Email: [email protected]

5.Mijloacele financiare alesocietăţii vor fi obţinute prindonaţii și cotizaţii ale membrilor

6. Structura organizatorică

este formată din: un președinte șișase directori, șase consilieri,șase cofondatori.

Extras din STATUT

DACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETY, INC

Al IV-lea Congres

Internaţional de DacologieCONCURS

Societatea „DACIAREVIVAL”, împreună cupublicaţia „DACIAMAGAZIN” organizeazăun concurs destinatstudenţilor de lafacultăţile de istorie,arheologie, filologie.Participanţii vor trebui sătrimită un material scris(documentar, reportaj,analiză, eseu) având casubiect: DACII - istorie,limbă, continuitate,tradiţii.

Materialele vor fi trimisepe adresa redacţiei,purtând datele deidentificare ale autoruluiși posibilităţile de con-tact.

Cele mai bune lucrări vorfi premiate după cumurmează:- premiul I - 5 milioane lei- premiul II - 2 milioane lei- premiul III - 1 milion lei.

În plus, câștigătoriiconcursului vor primiinvitaţii la cel de-al IV-lea Congres de Dacologie„Tărtăria 2003”, ocaziecu care li se vor înmânapremiile în cadru festiv.

Orice persoană, din ţară sau străinătate, careîmpărtășește dorinţa Fundaţiei de așezare a

istoriei și civilizaţiei dacilor pe locul meritat șidorește să devină membru activ, este invitat să

completeze Adeziunea - în forma publicatăalături - și să o trimită pe adresa redacţiei:

Com. Orăștioara de Sus

sat.Gradiștea de Munte nr.147

sau în format electronic la adresa de [email protected]

Dr. NAPOLEON SAVESCUFondator, Președinte

Pr. THEODOR DAMIANDirector

Poet GELU DORIANDirector

Ing. MARIUS SPRÎNCEANĂDirector Tehnic

Dr. NICK STOIANDirector Relaţii Publice

Jud. TUDOR PANŢIRUFost Ambasador al Moldovei la UN

International Legal Counceler

Ing. ANDREI VARTICDirector, Fondator I.C.D., Chișinău

Gen. NICOLAE SPIROIUPrim Consilier

Dr. LUCIAN DAJDEACons., Relaţii Com. Daco-Românești

Lt. Cmnd. TIBERIU FRĂŢILĂConsilier, Relaţii Publice

PhD. MARIA MARINESCUSecretar General

Av. DAN DIMAConsilier Legal

Dr. VICTOR SUCIUConsilier Financiar

PATRONI-2002

Dr. DAN CIMPONERIUDr. ȘERBAN COCIOBADr. Șt. Ec. GEORGE PĂUNESCUDr. MIHAIL RUDEANUIng. LUMINIŢA SAVADr. NICK STOIANIng. ELIAS WEXLER

sub formă de CD/ dischetă (prefe-rabil) și dactilografiate la douărânduri, fără să depășească 8pagini, însoţite de un rezumat de opagină, pe adresa:- E-mail: [email protected]<mailto:[email protected]>- Prin poștă:Tiberiu Frăţilă, Str. TeiulDoam-nei nr. 17, Bl. 38,ap. 13, sector 2, cod 722461,București- Telefon de contact:

0722-229.829Informaţii suplimentare despre

acest Congres și lucrărileprezentate la precedentelecongrese pot fi găsite accesândpagina din internet:www.dacia.org

Comitetul de organizare a celui deal IV-lea Congres Internaţional deDacologie “Tartaria - 2003”Preș.: dr. Napoleon SăvescuSecretariat știinţific:Prof. dr. Augustin DeacConf. dr. Gheorghe IscruProf. Viorica Enachiuc


Această pagină, poate, nu are nimic în comun cu realitatea...

...dacă are, noi nu avem de ce să ne supărăm! Malus Dacus

POVEȘTIDESPRE BĂTRÎNUL

Iată că după primul număr, în care povesteam despre o sabiede aur care s-a făcut nevăzută, după ce a încăput pe mâinile unuipersonaj care era tartor al săpăturilor arheologice din munţiidacilor, neașteptat de mulţi oameni au contactat redacţia noastrăpentru a ne povesti alte întâmplări, mai mult sau mai puţinadevărate despre aceasta. Cei mai mulţi sunt în vârstă și au lucratsub atenta îndrumare a personajului care tinde să devină, post-mortem, prin mărturiile adunate peste ani, un militant de seamăal falsificării istoriei noastre.

Unora le este încă frică să rostească adevăruri peste timp.Teama de umbra bătrânului mai bântuie și astăzi prin minţileoamenilor care l-au slujit mai de voie, mai de nevoie. Alţii spun,însă, că el nu era un om rău și că “domnii hăi mari de la București“îl puneau să facă lucruri necurate. Nu vom rosti nici astăzi numeleacestuia pentru că alte și alte mărturii despre cum s-a scris și s-afăurit istoria noastră în perioada foarte roșie vor mai apărea înziarul nostru.

Cică un alt împătimit cercetător și dascăl din acea perioadă, acoperitși marginalizat de personalitatea orgolioasă a Bătrânului, făcuse odescoperire mai mult decît senzaţională la vremea respectivă. Undeva,prin imensitatea locurilor în care trăiseră dacii cu mii de ani înainte,cercetătorul nostru descoperi, într-o zi, o locuinţă a strămoșilor noștri.Dar locuinţa nu era una obișnuită, ca cele descoperite de înaintași. Nuera din lemn, așa, ca celelalte, ci zidită trainic, tencuită și, nu vă vină să

credeţi, era chiar vopsită. La faţa locului, dintr-o privire, Bătrânul hotărâcă nu este importantă descoperirea și îi puse pe soldaţi să dărîme și săîngroape zidul. Explicaţia sa a fost simplă, uluitoare și de tot rîsul.“Dacii nu erau destul de civilizaţi ca să aibe locuinţe zidite și vopsite.Ei erau niște oameni neîngrijiţi, murdari chiar, și nu ajunseseră decât lastadiul de vieţuire în case de lemn sau, mai rău, în bordeie.”

Cercetătorul cu pricina puse capul în pământ și răbdă cu stoicismexplicaţia la care nu putea avea o replică. Culmea este că unul dinurmașii Bătrânului în ale săpăturilor a moștenit părerile acestuia legatede civilizaţia dacilor și, atunci când este în apele lui, explică celor dispușisă-l asculte același lucru despre mizeria în care trăiseră dacii.

Despre tehnica Bătrânului de a distruge și a îngropa ce nu-iconvenea, mai poate fi dat un exemplu, cules tot de prin gura târgului.

Un alt cercetător îndrăznea să compare dansul în cerc al călușerilorcu sanctuarul de la Sarmisegetusa, de unde, presupunea el, plecausolii la Zamolxe. Și cum acest dans se termina cu uciderea și îngropareaturcăi (un fel de arătare cu coarne care dansează în mijloc), sacrificiulsolului putea da naștere la asemănări. Logic, el presupuse că la mijloculSanctuarului ar trebui să se afle urme ale sacrificării solilor. Dupăadînci și îndelungate săpături în chiar mijlocul sanctuarului, dădură într-adevăr de resturile unor urne funerare. La vederea lor, îngrozindu-secă o astfel de descoperire va dezlega misterul morţilor dacilor, Bătrânuldădu dispoziţie, conform obiceiului, ca acestea să fie îngropate și maiales uitate de cei care le-au văzut.

Acum, după ce am auzit astfel de grozăvii, ne tare mirăm și greune vine a crede, dar dacă acestea sunt adevărate, noi... nu avem nicio vină.

(Va urma)

În numărul trecut am publicatcîteva din perlele elevilor extrasedin teze și lucrări.

Întrebam atunci dacă acesteperle sunt de râs sau de plâns. Derâs ar fi dacă luăm parteaamuzantă a confuziei sau a unorcunoștinţe precare. De plâns ar fidacă gândim că elevii care astăzise exprimă în felul acesta vor ducemai departe ștafeta demnităţiilimbii noastre. Dincolo de râsu-plânsu, se naște întrebarea: cineeste vinovat, profesorul sau elevul?

De la Marius Chicoș Rostoganîncoace, vestitul pedagog deșcoala nouă al lui Caragiale,generaţiile de dascăli au mai

DACII ȘITELEVIZIUNEA

Un prost obicei s-aîmpămîntenit în presa noastrăpost-decembristă. Acela de aexagera și de a răsturna sensulunui eveniment sau al unei știrinumai de dragulsenzaţionalului, de dragul de a-llăsa pe român cu gura căscată.Lupta crâncenă pentrucâștigarea audienţei îi pune peproducătorii de știri în situaţiidin cele mai disperate, fiindnevoiţi să facă (vorbaromânului) din rahat bici și sămai și pocnească.Bunăoară, un post deteleviziune care s-a mairemarcat și în alte împrejurăriprin tâmpenii debitate la o orăde maximă audienţă, un postpentru care istoria neamuluireprezintă ceva mult mai prejosdecât violurile de octogenaresau crimele boschetarilor, vinedin nou și-și dă cu firma în cap.După cercetări atente și delungă durată, un grup de istoriciajunge la concluzia că dacii, cumult înaintea cuceririi romane,fabricau ștanţe de bătutmonede din aur și argint careimitau perfect monedeleromane ale timpului.Cu toate că istoricii nu sepronunţă asupra legalitaţiibaterii de monede romane lavremea respectivă, existândposibilitatea ca acestea să fifost bătute sub auspiciileimperiului, producătorii TVprind știrea și o răsucesc peplacul lor. Cică obiceiurilestrămoșilor noștrii daci de afalsifica și înșela s-auperpetuat în timp, ajungând capoporul nostru de astăzi să fiedemn urmaș al celui dac.Grosolana ironie cu caretelevizioniștii cu pricinapicantează această știre nuîncearcă să facă altceva decâtsă arate, pe dos, că suntem unneam de hoţi, de bandiţi și defalsificatori. Bravos naţiune!Bravos televiziune! Aceeașiteleviziune care, ca și altele, nus-a sfiit să arate printr-un clippublicitar făurit de minţileluminate ale unor derbedei cădacii erau un popor de beţivani,descoperind nu știu ce marcăde licoare euforică.Ăsta da respect faţă de istorianeamului, istorie care ar fitrebuit să fie considerată șisimţită drept cea dintâi carte aunei naţiuni. P.S.ALOOO, domnilor de la C.N.A.,v-aţi sesizat cumva?

scăpat printre rândurile lor șiuscături asemănătoare ilustruluiînaintaș. Eminenta școalăromânească, beneficiară și a uneiinteligenţe native, și-a croit undrum binemeritat printre marileșcoli ale lumii dar, din păcate,deriva în care se află întregulsistem de învăţământ lasă loc lafel și fel de situaţii și persoane carenu au nimic a face cu faimaînvăţământului românesc. Dascălifără dragostea meseriei pe care opractică, luând școala ca pe opovară, așteptând pensionarea,blazaţi sau nemotivaţi de un salariuca de vidanjor, își predau materiilecu hei-rup-ul, plictisiţi și contra-

cronometru. În aceste condiţii, cesă înţeleagă elevul? Cum să-liubească el pe Eminescu, sau peCreangă, sau cum să înţeleagăfaptul ca are datoria morală de avorbi o limbă curată, românească,poate una dintre cele maifrumoase și melodioase limbi alepământului.

Undeva, în nordul ţării, într-oșcoală de comună, o dăscăliţă, nicibătrină cât să aștepte pensia, nicitânără cît să fie nepricepută,încearcă să-și înveţe elevii a-lînţelege pe poetul nostrunepereche, Eminescu, lucruremarcabil și lăudabil, de altfel.Numai că atunci când barca

ajunge să se legene pe apacristalină, totul se năruie laexplicaţiile băbesco-filozofice alecelei de la catedră:

Mă, voi știţi ce-i aia apăcristalină? Îi o apă din aceeade vezi prin ea de curată ce-i,nu ca ceea cu gomoloază, pecare o băgaţi voi în bendiauă.

Și din nou vine întrebarea ceamare. Râdem sau plângem? Dacărâdem noi, plânge Eminescusăracul în groapă, iar dacăplângem și nu facem nimic, e taretrist pentru că vom mai citi mult șibine prin tezele elevilor că “Ţăraniilui Creangă vorbeau o limbă fărăgreșeli de ortografie” sau că “însecolul XV limba vorbită de poporera considerată vulgară și n-ovorbea nimeni”.

LA AȘA ELEVI, AȘA DASCĂLI!

Că nici Socrate, cât era de zmeu,N-a putut pune-ntâi pe ou ori pe găină,Nici supărare nu-i pe el. Nici nu e vină,Dar când mă mut, isteţ, în blocul meu,Am să-mi adun vecinii la luminăSă spună:-al meu neon e ou... ori e găină!?

REVOLTA UNEIMAIMUTE(creaţie sau evoluţie?!)

Odată, o maimuţă din neamulanecdotic,Venind la sfat pe-o creangă dearbore exotic,A zis: Atenţiune! Sunt foarteafectată!

Căci circulă prin lume-o vorbă,deloc adevărată,Că omul ar descinde din bunanoastră rasă.Și însăși ideea aceasta-mi pareodioasă!

Aţi pomenit vreodată divorţuriprintre noi?Copii lăsaţi pe drumuri sau strigătde război?Cine-a văzut în hoardă la noibolnavi mintali,

Drogaţi, lacomi de cărnuri sauhomosexuali,

Escroci, bandiţi, gherile sau vreotutungerie?În neamul nostru nobil nu vezi așaprostie!

Noi n-avem mafii crude în stirpeanoastră aleasă,Nici teroriști, nici dogme, niciluptele de clasă.Cât am bătut eu jungla.. Scuzaţi, n-am observat,

În obștea maimuţească vreuncocotier privat,Nici garduri și nici paznici, nicipui murind de foameSau omorâţi în taină de așa-zisemame.

Nu veţi vedea vreodată cât soareleși lunaO minte de maimuţă dospind în eaminciuna.Chiar dac-aș fi silită de vreunlaborator,

N-aș deveni port-bâtă și niciinformator.

Și iată, înc-un lucru din lumeamea de jos:La noi nu se întâmplă războireligios,

Nici sfinte inchiziţii, nici libertăţiîn lanţuriNici chefuri după care să neculcăm în șanţuri,Nici ordine mondială, nicinaţionalism,

Și nici vreo îndoială ce-aduceateism.E-adevărat că omul a coborât lanoi,Dar nu, fiţi rezonabili,

N-A COBORÂT DIN NOI!


La 25 iunie 315, aflându-se la

Roma, împăratul Constantin cel

Mare inaugura Arcul de Triumf,

care de atunci îi poartă numele.

O construcţie armonioasă bine

echilibrată, măsurând circa 25 de

metri în înălţime și tot atâta în

lungime, lăţimea fiind de 8 m,

străbătută de trei deschideri

boltite, folosite ca locuri de

trecere. Monumentul se distinge

însă, în chip deosebit, prin bogăţia

reliefurilor reprezentate, ca și prin

valoarea lor artistică. A fost

început în anul 312 e.n. pentru a

glorifica titlul de “eliberator al

Romei”, acordat lui Constantin în

urma victoriei dobândite la Podul

Milvius împotriva lui Maxentius,

unul dintre pretendenţii la tronul

Romei. Campania împotriva lui

Maxentius, începută la Milano și

continuată la Verona și Roma,

constituie, de altfel, subiectul

unora dintre sculpturile amplasate

pe diverse faţade ale Arcului

Ce este de remarcat la acest

monument al importantului

împărat roman este decorarea

arcului cu opt statui ale dacilor.

Și nu orice fel de statui, ci

deosebit de impunătoare. O

mulţime de controverse s-au

născut, legate de prezenţa

acestor statui și a altor scene în

basorelief în care dacii ocupă un

însemnat rol atât numeric cât și

ca mărime. Au fost unii istorici

care au atribuit prezenţa pe arc a

dacilor, faptului că înfrângerea lor

de către armatele romane la 106

ar fi reprezentat o mare victorie

a imperiului. Au fost alţii care au

pseudointitulat una dintre statuile

de pe arc drept dac înfrint.

Aceste interpretări au fost și vor

rămâne doar în ton cu orchestra

falsificatorilor de istorie.

O raţiune simplă vine însă să

contrazică aceste presupuneri

forţate. Constantin cel Mare era,

se știe, dac născut în satul Nis, la

sud de Dunăre. El a fost împăratul

care a mutat capitala la

Constantinopol, punând bazele

Imperiului Roman de Răsărit, iar

prin edictul de la Milano din 313

D.H., va face creștinismul

obligatoriu pe întreg teritoriul

imperiului.

El urmase la tron altor doi

împăraţi romani de origine dacă,

Galer cel Bătrân, care schimbase

numele Imperiului Roman în

Imperiul Dacic, stabilind capitala

la Salonic, și Galer cel Tânăr. Se

știe, de asemenea, că în armata

lui Constantin cel Mare cei mai

importanţi generali erau dacii, iar

luptătorii daci se distingeau prin

vitejie. Victoriile lui Constantin cel

Mare se pot atribui astfel tocmai

acestei vitejii a dacilor și de aici

prezenţa acestora pe arcul

triumfal.

Aceasta dovadă în plus a

consideraţiei și respectului faţă de

daci, prin așezarea pe arc, are și

un precedent prin existenţa

Arcului de Triumf al

predecesorului său Galeriu cel

Bătrân, ridicat la Tesalonic. Și

acolo, prezenţa comandanţilor

daci în ilustrarea victoriei asupra

perșilor este reprezentativă. Niels

Hannestad afirmă că acest monu-

ment este cel mai important dintre

monumentele tetrahice păstrate,

el consemnând pentru eternitate

triumful dacilor în întreaga lume

VIZIONAŢI!

PROGRAMUL DE TELEVIZIUNEPROGRAMUL DE TELEVIZIUNEPROGRAMUL DE TELEVIZIUNEPROGRAMUL DE TELEVIZIUNEPROGRAMUL DE TELEVIZIUNE

DACIA TV

PE CANALELE DE TELEVIZIUNE

QUEENS - CANALUL 57 QPTv LUNI

SEARA: 10.30 P.M. - 11.00 P.M. VINERI

SEARA: 7.30 P.M.- 8.00 P.M.

MANHATTAN - CANALUL 34 MNN VINERI

DIMINEAŢA 11.00 A.M.- 11.30 A.M.

Conţinutul acestui program este pe gustul

tuturor vârstelor și preferinţelor, muzică

ușoară, muzică populară, momente vesele,

informaţii politice și economice din ţară și

comunitatea româno - americană.

Informaţii la telefon: (718) 361- 6451

e-mail : [email protected] de televiziune “DACIA TV” stă la dispoziţia

publicului pentru filmări și editări de casete video, laevenimente deosebite cum ar fi nunţi, botezuri, aniversări.

antică orientală și occidentală.

Un alt element care infirmă

ipoteza dacilor umiliţi și înfrânţi

ţine mai degrabă de reprezentarea

artistică a basoreliefurilor și a

statuilor. Expresia blajină a feţelor

de daci, demnitatea cu care sunt

reprezentaţi și, nu în ultimul rând,

îmbrăcămintea deosebit de

îngrijită, lipsa unor elemente care

să exprime umilirea lor sunt tot

atâtea motive pentru a considera

Arcul de Triumf al lui Constantin

cel Mare o apreciere a naţiunii

dacice și o omagiere a propriei

sale origini.

DACII DE PE ARCULLUI CONSTANTINDACII DE PE ARCULLUI CONSTANTIN


supraponderali, fac excese dedulciuri, au infecţii repetate,alcoolicii și cei cu pancreatităcronic, persoane cu valori mini-mal anormale în trecut, femeilecare au născut copii cu greutatecrescută, pacienţii care iauanumite medicamente.

Odată pus diagnosticul dediabet, pacientul trebuie pus peo dietă adecvată și urmărit

frecvent. Dacă valoareazahărului în sânge nu e foartemare, în general sub 200 mg peml, se indică o dietă balansatăcu reducerea carbohidratelor(dulciuri, pâine, paste, cartofi),a grăsimilor animale și cărniiroșii și iniţierea unui programde exerciţiu fizic. Același regimse indică și pentru cei cucolesterol ridicat.

De cele mai multe ori,diabeticii au un dezechilibrumai amplu al metabolismului cucreșterea colesterolului și atrigliceridelor. Dacă acest regimnu scade zahărul în limiteledorite, adică cât mai aproapede normal, pentru a evitacomplicaţiile, se indicătratamentul cu medicamente.

Diabetul la tineri se trateazăde la început cu insulină pentrucă aceștia au nivelul deinsulină foarte scăzut sau nul.

Diabetul de maturitate setratează cu pastile care audiferite mecanisme de acţiune:stimularea insulinei din pan-

proteinelor în urină și, maitârziu, afectarea funcţiei renalepână la compromiterea totală șidializă;

- ateroscleroză exagerată,tulburări de coagulare și alepereţilor vasculari ducând lainfarcte miocardice și accidentevasculare cerebrale și paralizii;

- arterite complicate încazuri extreme de gangrene și

amputaţii;- tendinite și artrite,

sindroame de tunel carpal;- afectări nervoase ducând

la sindroame dureroase, delipsă a senzaţiilor, paraliziimotorii sau ale intestinelor cuconstipaţie sau diaree;

- variaţii ale tensiuniiarteriale.

Diabeticii sunt predispuși lainfecţii de tot felul.

În cazuri extreme, diabeticiipot intra în comă.

Factorii agravanţi sunt:deshidratarea, excesulalimentar, nerespectareatratamentului pentru diabet șianumite medicamente cum ar fidiureticele și cortizonul.Zahărul în sânge trebuie să fieverificat ca și colesterolul,anual, și chiar mai frecventdacă persoanele au un risccrescut sau au simptomesugestive.

Persoanele cu risc crescutsunt cele care au diabetici înfamilie, care sunt sedentari și

dr. Liviu Georgescu

Hipertensiunea arterială este oboală foarte frecventă, fiinddefinită ca valori ale tensiuniiarteriale peste 140, valoareasistolică și peste 90 cea diastolică,dacă aceste valori au fostînregistrate repetat, de câteva ori,în poziţia șezând, după un repausde cel puţin 5 minute.

Hipertensiunea arterială estede 2 feluri:

- esenţială, în care nici o cauzănu poate fi identificată și în carefactorii genetici joacă un rol im-portant;

- hipertensiunea arterialăsecundară, în care alte boli sauanomalii pot fi identificate.

Acestea sunt: boli renale și alevaselor renale, boli endocrine, cumar fi hipertiroidismul, boalaCushing, anumite tumorisecretoare de substanţe care cresctensiunea arterială.

Odată stabilit diagnosticul dehipertensiune arterială, pacientultrebuie să înceapă un program de

schimbare a stilului de viaţă.Factorii de risc și agravanţi trebuiesă fie identificaţi și corectaţi:fumatul, excesul de sare și alcool,creșterea colesterolului,sedentarismul, diabetul,obezitatea.

Este bine să recurgem la unprogram de exerciţii aerobice, iarstresul trebuie să fie eliminat.

Acolo unde se poate, vomelimina medicamentele care cresctensiunea arterială: multemedicamente de răceală și detuse, anticoncepţionalele,cortisonul, aspirina în doze mari șimedicamentele de tip advil.

Hipertensiunea arterială esteea însăși un factor de risc pentru:bolile cardiovasculare, anginapectorală, infarctul, accidentelevasculare cerebrale, afectareafuncţiei rinichiului, boli ale retineicu hemoragii și edeme, ducând laafectarea vederii. Inima suferădatorit faptului că trebuie săpompeze împotriva unei rezistenţe

crescute, mușchiul cardiac seîngroașă și se dilată, circulaţiainimii suferă și funcţia scaderezultând insuficienţă cardiacă.

Cu vârsta, arterele sesclerozează și pe pereţii lor sedepun plăci de colesterol carescad circulaţia către organe. Elese pot sparge, rezultândtrombozele sau cheaguri de sângeintraarteriale. Așa se producinfarcturile și accidentelevasculare cerebrale ischemice.Uneori, arterele se dilată și se potrupe, cu hemoragii intracranialesau în torace și abdomen.

Datorită acestor complicaţiigrave, hipertensiunea arterialătrebuie să fie identificată și tratatăpromt și corect.

Dacă valorile tensionale nusunt mari și pacientul nu arefactori de risc, schimbarea stiluluide viaţă poate fi suficientă.

Dacă după aceste măsuritensiunea arterială este încă mare,tratamentul cu medicamente

trebuie instituit în funcţie de nivelultensiunii arteriale și de bolileasociate.

Se începe cu un medicamentîn doze crescute până cândtensiunea este controlată, adică numai mult de 140 sistolica și 90diastolica.

Dacă un singur medicament nuţine tensiunea arterială la valoriledorite de mai sus, o combinaţie demedicamente este, de multe ori,necesară.

Dozele medicamenteloradăugate ulterior sunt crescute înaceeași manieră ca și primul me-dicament, până când tensiuneaajunge la valorile dorite. Odatăînceput, tratamentul trebuie luatzilnic și, în marea majoritate, pentrutoată viaţa, pentru a prevenicomplicaţiile deja menţionate.Uneori, când factorii agravanţi aufost înlăturaţi, tratamentul poate firedus și rareori, chiar oprit.

Este bine ca pacienţii să-șimăsoare tensiunea arterială

acasă, și, dacă au diabet, zahărulîn sânge.

La doctor, pacientul trebuie săaibă o electrocardiogramă, chiardacă nu are simptome cardiace,și analize de sânge și urinăperiodice pentru electroliţi, funcţiarenală, glucoză, colesterol, anemie,proteine și sânge în urină.

În dietă, sunt necesarereducerea carbohidratelor șigrăsimilor și suplimentul de potasiu,calciu și magneziu, uleiul de peșteși fibrele vegetale din fructe și le-gume. Fructele conţin zahăr șitrebuie folosite în cantităţi moder-ate, și mai reduse la cei cu diabet.

Cooperarea cu doctorul estefoarte importantă pentru un buncontrol al tensiunii arteriale șiprevenirea complicaţiilor.

Diabetul este o boalămetabolică în care zahărul dinsânge crește la valorianormale. Aceasta se întâmplădatorită unei lipse relative sauabsolute de insulină, hormonulprodus de pancreas.

În diabetul așa zis detinereţe, care apare la copii,adolescenţi și tineri, producţiade insulină a pancreasului ediminuată substanţial sauabsentă, datorită, în general,unui proces autoimun.Pacienţiisunt slabi și au nevoie detratament cu insulină

În diabetul de maturitate,pacienţii sunt de cele mai multeori supraponderali sau obezi,iar nivelul de insulină poate finormal sau ceva mai scăzut.Aici intervine rezistenţa celularăla insulină și factorul geneticjoacă un rol important. Laaceștia diabetul se instaleazăîncet iar simptomele care ridicăsuspiciunea de diabet sunt:senzaţia de foame și seteexagerate, volumul excesiv alurinii, transpiraţii anormale,infecţii repetate, furunculozăextinsă, mâncărime genitală,vindecarea defectuoasă arănilor, slăbiciune, ameţeală.

Diabetul este o boalăsistemică, deci poate afectaorice sistem și organ alcorpului. Afectarea se produceprin compromiterea circulaţieivaselor mici și mari.Complicaţiile cele mai de temutsunt:

- hemoragiile și edemeleoculare ducând la orbire;

- afectarea rinichiului, laînceput, prin eliminarea

creas, scăderea producţiei dezahăr la nivelul ţesuturilor, înspecial la nivelul ficatului,mușchilor și intestinelor, șiscăderea rezistenţei celulelor laacţiunea insulinei. Se începe, deobicei, cu un tip de medicamentși se crește până la dozamaximă, apoi se fac combinaţiide medicamente dacă primulsau al doilea în doze maxime nuau dat rezultatul dorit încombinaţie cu o dietă adecvatăși exerciţiu.

În final, se adaugă insulina,care trebuie să fie evitată pe câtse poate. Medicamentele carecresc glicemia trebuie să fieevitate sau prescrise cuprecauţie. Deshidratarea ladiabetici este periculoasă șitrebuie să fie evitată cu oricepreţ.

Pacienţii cu diabet au deobicei și alte boli cahipertensiune și hiperlipidemiecare necesită tratament adecvat.Pe lângă examenele generalefizice, de sânge și urină,pacienţii cu diabet trebuie săaibă un examen anual laoftalmolog și la podiatristpentru că tăieturile, mai ales lapicioare, se pot vindeca greu șise pot infecta.

Proteinele în urină severifică anual iar glucozalegată de hemoglobină,glicohemoglobină, o dată la treiluni.

Acestea ne indică un buncontrol al glicemiei și, prinurmare, absenţa sau întârziereaapariţiei complicaţiilor, uneorifoarte grave, ale diabetului.

SFATUL MEDICULUI

HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ

DIABETUL ZAHARAT

REMEDIISTRĂVECHI

BOABELEDE IENUPĂR

Ienupărul este folosit întratarea următoarelor afec-ţiuni: cardiace și circulatorii,gastro-intestinale, hepatice,prostată, astm bronșic,psihopatii, viroză respi-ratorie, urticarie, furun-culoză, psoriazis, cirozăhepatică, reumatism, cefa-lee, varice, gută, meno-pauză, obezitate, ș.a.

Cura durează 23 de zile.În prima zi se iau patruboabe de ienupăr, în a douazi cinci boabe, apoi se creșteprogresiv până în ziua adouăsprezecea când se iaucincisprezece boabe.

Din ziua a treisprezeceaîncepem să scădem câte oboabă zilnic, până la sfârșitulcurei. Pentru un tratamentcomplet este nevoie de 213boabe de ienupăr. Înainte dea fi înghiţite, este nevoie caboabele să fie mestecatefoarte bine.

Nu se recomandă boa-bele de ienupăr în afec-ţiunile renale inflamatorii.


Domnule Cândroveanu, esteevident că, în ultima vreme,despre aromâni se vorbește dince în ce mai puţin. Când sediscută despre “românii dinvecini”, atât autorităţile, cât șimedia românești manifestă unsoi de oboseală sau, mai rău,de plictiseală. Iată de ce credcă o discuţie despre aromâni, cudvs., ar fi utilă și interesantă.Pentru început, ar fi bine să nespuneţi câte ceva despreoriginea românilor de la sudulDunării. Așadar, de unde auapărut aromânii?

Vorbind despre aromâni,cineva spunea că singura diferenţădintre ei și români este un aprotetic: aromâni - români. Dar,cei mai numeroși dintre ei,farseroţii, nici măcar nu-și spunaromâni, ci rămâni. Deci, existăchiar conștiinţa populară că ei,aromânii, sunt români și nualtceva. Este limpede că este așa,pentru că aromânii sunt urmașiitracilor balcanici și, după cum seștie, geţii și dacii erau și ei traci,tracii din Dacia. Sigur că întregeto-daci și tracii din sud erauoarecare deosebiri dialectale, așacum există, și în prezent,deosebirea aceasta dialectală întredacoromani și aromâni. Se știe căaromânii nu vorbesc dialectuldacoroman - și nici nu era posibilașa ceva, ei fiind formaţi în sud -ci dialectul macedoroman, adicăcel din sudul Dunarii. Lingvistulgerman Gustav Weigand a fostprimul care i-a numit aromâni și,de atunci, s-a încetăţenit acesttermen.

Deci, repet și subliniez:aromânii sunt urmașii locali aitracilor. Aceasta este una dintreteoriile privind originea lor și mi separe cea mai plauzibilă.

Există și o altă teorie: căaromânii ar fi urmașii unei părţi dinpopulaţia romanizată a Daciei,care s-ar fi deplasat în sud, maiales că romanii erau crescători deoi, și care ar fi ajuns, cu turmelelor, până în Pind. Există oasemenea populaţie, dar ea estepuţin numeroasă și nu se poateexplica așa prezenţa masivă aaromânilor în Peninsula Balcanică.

Dacă vorbim despre numărullor, firește că statisticile actualesunt nerelevante. Totuși, câţiaromâni există în Balcani și undesunt amplasaţi?

Sigur, majoritatea covârșitoarea aromânilor se află în PeninsulaBalcanică. Cei mai mulţi dintre eisunt în Grecia, în jur de 700 000de suflete. Să nu vă mire asta,pentru că Dimitrie Bolintineanuspunea, într-o carte scrisă în 1856,după o călătorie în locurile nataleale tatălui său, ca, la începutul sec.al XIX-lea, conform unor statisticiturcești, aromânii erau cam1.250.000. Păi, pe atunci, spuneel, nici grecii nu erau mai mulţi,

nici bulgarii și nici sârbii. Prinurmare, dacă aromânii nu ar fifost asimilaţi continuu, astăzi ar fiputut să fie un popor cam câtgrecii sau cel puţin cât albanezii.

Lucrurile nu stau așa, pentru căei, de secole, sunt asimilaţi fărăîncetare. Și în Albania sunt destulde mulţi, mai ales în sud: în jur de400.000. În Macedonia, sunt cam200.000-250.000 de aromâni. Șichiar aici, în ţara românească,veniţi succesiv, începând din sec.al XVIII-lea, s-ar afla iarâși în jurde 200.000 de aromâni.

Se știe foarte puţin despreistoria aromânilor, mai ales despreînceputurile lor.

Istoria aromânilor a fost destulde furtunoasă, o istorie care nu le-a permis să se afirme. Și cândspun asta, mă gândesc la faptulcă ei nu și-au putut întemeia unstat statornic, cum s-a întâmplataici, la nordul Dunării, pentru cănumai într-un stat care aregraniţele lui și care-și apără acelteritoriu, un popor se poatedezvolta.

Așadar, istoria a fost maivitregă cu aromânii. Este adevăratcă, încă din sec. al X-lea, ei auînceput să-și întemeieze așa-numitele vlahii (Vlahia Mare, depildă, despre care a scris atât defrumos George Murnu), dar nu aureușit să menţină acesteformaţiuni statale, pentru că ei autrăit numai între neamuri străine.Doar în sec. al XII-lea au pututsă întemeieze ceea ce s-a numitimperiul romano-bulgar, alAsaneștilor.

O figură strălucită a acestuiimperiu a fost Ioniţă, cel care aintrat în contact cu papa Inocenţiual III-lea. În corespondenţa pecare au purtat-o, papa îi“deschidea ochii” lui Ioniţăspunându-i că este de sânge latinsi că ar trebui, prin urmare, sătreacă la catolicism.

Deși Inocenţiu i-a trimis un înaltprelat care să-l încoroneze, felulcum a fost tratat, cu mult subpretenţiile lui, l-a nemulţumit peIoniţă. Urmarea: el a refuzat sătreacă cu aromânii la catolicism,ceea ce a fost o eroare fatală.Asta v-o spun eu, un credinciosortodox. De ce a fost o eroare?Pentru că, dacă Ioniţă ar fi făcut-

o atunci, în sec. al XII-lea,aromânii n-ar mai fi fost asimilaţi.Dar n-a fost să fie așa și, pesteun secol, imperiul lui a devenitimperiu bulgar.

Există obiceiuri sau tradiţiicare să-i apropie pe aromâni deromâni și să-i deosebească depopoarele în mijlocul căroratrăiesc?

Bineînţeles că există așa ceva:obiceiurile de Crăciun, obiceiurilede Paști, cele de la nunţi, de labotezuri. Categoric, sunt aceleași.De altfel, și vocabularul spuneasta: bisearica, cruti (cruce),preftu (preot) sunt aceleași, deșiei se află la o depărtare de sutede kilometri de masa româneascăde peste Dunăre.

Marea asemănare a celor douădialecte, daco-roman și aromân,nu mai trebuie demonstrată. Osimpla frază, rostită în ambeledialecte, poate fi cel mai bun ar-gument.

Acest lucru a fost confirmat deînșiși cronicarii medievali bizantini,care au scris: “Vlahii de la noivorbesc o limba asemănătoare cucea a vlahilor de peste Dunăre”.Deci, opinia generală este căaromânii și românii sunt de acelașineam. Faptul că mai sunt unii,chiar printre noi, care neagă acestlucru, nu li se poate imputa lor, ciignoranţei în care au fost ţinuţi.Eugeniu Coșeriu, un mare filologcare trăiește la Tübingen, înGermania, mi-a spus odată, apropode acest fapt: “Dragul meu, sigurcă sunt asemenea români, în Al-bania sau în Grecia, care,neinformaţi, cred că numai eivorbesc această limbă. Dacă arști însă că și-n altă parte sevorbește la fel, în mod sigur și-arda seama că fac parte dintr-unansamblu, dintr-o comunitate multmai mare”.

De altfel, toţi marii istorici, toţimarii filologi au spus același lucru.Și nici nu e nevoie de prea multedemonstraţii. Iată, am să vă dauun exemplu care ilustrează faptulcă aromânii și românii vorbescaceeași limbă. Am fost în Alba-nia, cu mulţi ani în urmă.Călătorind spre Korcea, ne-amapropiat de Bithkuqi, un sat

aromânesc din zonă, pe care amvrut să-l vizităm. Până am ajunsnoi acolo, la marginea satului s-astrâns un grup de oameni.

După ce am coborât dinmașină, eu i-am salutat: “Bunădzua, oamini buni!” S-a lăsat otăcere de câteva clipe, de uimire,după care unul dintre ei a îndrăznitsă răspundă: “Di iu ești tini, di lanoi, di aua?” (De unde ești, de lanoi, de aici?) La care eu amrăspuns: “Nu, eu nu escu di aua,escu di Romania.” El a rămasuimit: “Ma cum? Ari ramâni și înRomânia?” (Dar cum? Suntromâni și în România?). Însimplitatea lui, mai ales că pevremea aceea erau ţinuţi deEnver Hodja într-o ignoranţătotală, nu știa că mai vorbesc șialţii limba română. Intelectualii saucei care au mai umblat prin lumen-au mai avut astfel de dileme.

E clasic cazul lui Averchie,călugărul de la Muntele Athos,care, venind în ţară cu treburi șiaflându-se pe câmpul Cotrocenilor,unde tocmai se desfășura o paradămilitară în prezenţa lui Cuza Vodă,auzind comenzile comandanţilor, asărit în sus și a exclamat: “Și euescu armân!” Această întâmplarenu trebuie să ne mire, pentru căaromânii au același fond principalde cuvinte ca și românii, ceea cespune de la sine că sunt chiarromâni. Pâini, apă, frate, soră,feata, ficior, folosite zi de zi, aratăcel mai bine lucrul acesta.

Care este situţtia actuală aaromânilor în Balcani? Cum suntconsideraţi ei în secolul 21?

Situaţia lor, astăzi, estecatastrofală. Probabil că nu vortrece multe decenii, 20-30 de ani,și în Balcani nu se va mai vorbiaromânește. Am informaţii că, deexemplu, în Pind, în satelearomânilor, nu mai auzi vorbindu-se acest dialect decât la oameniiîn vârstă. Chiar și așa, ceea ce sevorbește este foarte împestriţat,mai ales cu grecisme. Asta seîntâmplă și în Albania și înMacedonia, la Skopje, unde, deasemenea, am fost.

Dacă statul roman nu va faceceva, această populaţie va fi inte-gral asimilată. Aici e ceva deneînţeles: România mică a pututsă deschidă peste 125 de școli șide biserici, și România noastră deastăzi, chiar dacă nu mai esteRomânia mare, nu poate facechiar nimic? Sigur, nu mai pot fideschise vechile școli, pentru că

aromânii cred acum că sunt un altpopor și că vorbesc o altă limbă,ci altceva, mult mai inteligent. Să-i lase pe aromâni să înveţe în limbapopoarelor printre care trăiesc, darsă ceară ca în programa analitică,în zonele unde aromânii suntmajoritari, să se introducă ore delimba română și de dialect aromân.Măcar atâta lucru ar putea facestatul roman. Dar, dacă n-o vaface mai repede, peste zece-douazeci de ani n-o să mai aibăpentru cine. E mare păcat că seîntâmplă așa...

Există unele voci care susţincă ar fi poate mai avantajos, dinpunct de vedere material, caaromânii să se declare aici, înRomânia, minoritate naţionalăși să obţină, în felul acesta,niște stipendii de la guvern. Cumcomentaţi aceste afirmaţii?

Lucrul acesta mi s-ar părea unsacrilegiu.

Cândva, când era ministru alCulturii, dl. Andrei Pleșu mi-a spusașa: “Domnule Cândroveanu,acceptaţi că sunteţi o minoritateși veţi avea susţinere cum aualbanezii, de exemplu, care suntpuţini, câteva mii de oameni, saucelelalte minorităţi, și totul va fiOK.” Și eu i-am spus: “Domnuleministru, de-aș ști că vor pieriaromânii, și eu, cel puţin, personal,nu pot accepta așa ceva. Pentrucă noi nu suntem minoritate.Suntem români și vrem sărămânem români. Cum să accepteu să mă consider minoritar? Cânderam elev de liceu, tatăl meu mi-aspus: “Noi, românii, am avut douăgospodării, mai băiatule. Una aici,în nord, peste Dunăre, unde neaflăm acum, și alta acolo, în sud.Și aia de acolo a luat foc, cum sevede, pe aia n-o mai avem, așacă, uite, am venit aicea”. Păi, s-arîntoarce tatăl meu în mormânt,dacă eu, Cândroveanu, om care aînvaţat carte românească aici, șiscriitor, aș accepta ideea căaromânii sunt o minoritate. Înruptul capului, nu. Și toţi cărturariiaromâni adevăraţi sunt de acordcu mine că suntem români și cănu trebuie să acceptăm în nici uncaz să fim consideraţi o minoritate.

Hristu Cândroveanu:

”Nu suntem o minoritate. Suntem româniși vrem să rămânem români”

de Marius Dobrescu

Scriitor, ziarist si editor, Hristu Candroveanu estepresedintele Societatii de Cultura Macedoromana si unreputat specialist în problemele romanilor de la sudulDunarii. Este editorul a numeroase culegeri de folclormacedoroman, precum: “Antologie de lirica aromana”(1975), “Antologie de proza aromana” (1977), “Povesti dela miazazi” (1976), “Cinci balade aromane” (1996) etc.Editeaza revistele “Desteptarea” si “Dimandareaparinteasca”. Este autorul unui impresionant romaninspirat din viata romanilor sud-dunareni (“Mareaserenitatii”, 1996). Hristu Candroveanu este, într-uncuvant, omul cel mai potrivit pentru a vorbi desprechestiunea aromana.

REÎNVIEREA DACIEIDIN NOU LA RADIO ROMANIA ACTUALITĂŢIPostul naţional de radio «Romania Actualităţi » revine în atenţia

iubitorilor istoriei dacilor. În zilele de luni 3,10,17, 24 și 31 martiede la ora 0.15 în cadrul emisiunii “Noapte Albastra” și în zilele deduminică 23 și 30 martie orele 0.30 în cadrul emisiunii “Radio Ra-dios” veţi avea ocazia să fiţi alături de dr. Napoleon Săvescu șiinvitaţii săi într-o rubrică deja consacrată: REÎNVIEREA DACIEI.


Dacia MagazinPublicaţie lunară de istorie și cultură

Dr. NAPOLEON SĂVESCUdirector fondator

Vladimir Brilinskyredactor șef

Volodia Macoveisecretar general de redacţie

Bogdan Brilinskytehnoredactor

COLABORATORI

Prof. Mihaela Albu N.Y.Columbia University

Emilia Alexandrescu N.Y.Adrian Bucurescu

Prof. Augustin DeacProf.Gheorghe Iscru

Lucian Stanciu

FOTOREPORTER

Radu Brilinsky

CORECTOR

Ema Boldur

Publicaţie editată de fundaţia

DACIA REVIVAL

INTERNATIONAL

sub patronajul :

dr. DANIELCIMPONIERU

dr. LUCIAN DAJDEAdr. LIVIU GEORGESCUdr. MIRCEA GOLIMBU

dr. NAPOLEONSĂVESCU

dr. NICK STOIANREDACŢIA:

Com. Orăștioara de Sussat.Gradiștea de

Munte nr.147tel/fax 0040 254 223853

e-mail [email protected]

Tiparul executat la imprimeria

GraphoTipex Deva

ISSN 1583-5316

Imperiul Atlant m-a fascinatîncă din copilărie.Am știut de atunci că nudoar Strâmtoarea Gibraltarse numea in vechimeColoanele lui Herakles, ci șiStrâmtoarea Bosphor.

Apoi mi-am dat seama căMarea Neagră desparte douăcontinente, Europa și Asia, și căea este Marea Atlantă pomenităîn dialogurile lui Platon. Statuetelezise Gânditorul și Femeia lui,descoperite lângă orașul Cerna-vodă, ce-i reprezintă pe Poseidonși Kleitho, mi-au confirmat ipotezacă, Imperiul Atlant își avea centrulpe ţărmul apusean al Mării Negre.

Am copilărit nu numai în satulmeu natal, ci și la Copuzu, sat aflatla poalele cetăţii getice Helis, dela Piscul Grăsanilor, loc înconjuratde legende și taine. Am crescutcu patimă pentru geto-daci.

La 14 septembrie 1980, aflân-du-mă la pescuit pe malul de vestal Lacului Sărăţuica, am avut orevelaţie mistică, o vedenie a CelorDoi Zalmoxis, ce mi-a primenitdefinitiv destinul.

Sunt licenţiat în Litere, ceea cepresupune că nu sunt străin delingvistică, de mitologie și folclor,de literatura noastră arhaică șichiar de istorie. Vreme de 11 ani,am fost profesor de limba și lite-ratura română.

Am publicat, în ziare și reviste,câteva mii de articole privindistoria, religia, limba și literaturanoastră arhaică și chiar de istorie.Vreme de 11 ani am fost profesorde limba și literatura română.

În afara imensei bibliografii pecare am parcurs-o, am străbătutpământul românesc în cruciș și încurmeziș, cercetându-i cu luareaminte, vestigiile, în muzee, înorașe și sate, în ruine străvechi, în

munţi, dealuri și văi, în câmpii șipe ţărmul Mării Negre. Am ajunsla Balcic și la Varna, la Cernăuţiși în Maramureșul istoric, până laUjgorod.

Întru aceasta, am norocul cămenirea mea de jurnalist la De-partamentul Cultură al Cotidi-anului ,,România Liberă’’ este dea scrie despre muzee și monu-mente istorice.

La leatul 1997 am publicatvolumul, “Dacia Secretă”, la edi-tura Arhetip, urmat, în 1998, de,,Enigma Atlanţilor’’, la edituraAxa. În 1999, la editura Arhetip,am publicat volumul ,,Dacia Ma-gică’’. Mi-au mai apărut încă treicărţi, dar fără legătură cu istoria.

Mărturisesc, cu smerenia cu-venită, că volumele istorice auavut succes la publicul larg, iarprintre unii ,,specialiști’’ au stârnitnecaz.

Neavând argumente împotrivaunor noutăţi stiinţifice, adversariim-au atacat verbal și în scris, plouacu insulte. S-au aflat totuși oamenide cultură, inclusiv străini care săaprecieze cărţile.

Slavă cerului, nu sunt singur pedrumul iniţiatic! Dar se pare cănoi, Străjerii Sfântului Graal, sun-tem o specie pe cale de dispariţie.

Dacă-i așa măcar să pierim cufruntea sus!

,,Enigma Atlanţilor’’ este ocarte diferită de prezentul volum,dar duce la aceeași magnifică isto-rie a primului și a celui mai întinsimperiu din lume.

Am străbătut o parte din celde-al doilea regat atlant,Germania, Buerebuistas până lalacul Constanţa, adică până lahotarul apusean al Împărăţiei luiBuerebuistas. Am mers prin ceade-a treia ţară atlantă, Italia de laTrieste până în Insula Capri. Amsurvolat Iranul, Afganistanul,Pakistanul și India care, înstrăvechime, au făcut parte din alșaselea regat atlant. Am avutprivilegiul de a vedea Egiptul,spectaculosul continuator al celuide-al optulea regat atlant, cerce-tând piramidele și Sfinxul de laGizeh, templele de la Luxor șiKarnak, mormintele de pe ValeaRegilor și Valea Reginelor și

Volumul “Atlanţii din Carpaţi”, apărut la inspirata editură

OBIECTIV din Craiova, își are obârșia în tenacitatea aproape

obsesivă a unui autor care ne-a obișnuit cu lovituri de

teatru.”Dacia secretă”, “Dacia magică” și “Enigma

Atlanţilor” sunt puncte de referinţă în domeniul preistoriei

acestui spaţiu în care trăim.Convingerea lui Adrian

Bucurescu este că dacă vrem să ne cunoaștem adevărata

istorie, trebuie să pornim de la începuturi. Și aceasta pentru

că numai acolo pot fi descoperite Marile Secrete. Așa cum

afirma Eugen Delcea, editorul acestui volum de

excepţie, “Atlanţii din Carpaţi” dezvăluie și o serie de mari

secrete ale omenirii, pe care unii le-ar vrea îngropate pentru

totdeauna. Parcurgând doar introducerea acestei lucrări

trecem pe un tărâm plin de mistere la a căror dezlegare nu

am visat niciodată.

Vladimir Brilinsky

ATLANŢII DIN CARPAŢIecouri livrești sau realitate istorică

de ADRIAN BUCURESCU

muzeele. Am călăto-rit cu vaporul peapele Nilului și amstrăbătut pustiulegiptean. În fine, amfost în Tunisia, partedin a zecea ţarăatlantă, prin vechile eicetăţi, precum și însafari prin selenaraSahară. Am ajuns înChina, lămurindu-măasupra unei culturistrăine, celei atlante.

Așadar, volumul’’Atlanţii din Car-paţi’’ este înălţat, înbună parte, pe cerce-tări la faţa locului, nunumai pe străvechiecouri livrești sau folclorice.

Pe cei de bună credinţă îi salut.Pe detractorii Daciei, pe cei roșide prejudecăţi și de complexe deinferioritate, îi deplâng…

De fapt,mi-e

Dor de Zalmoxis

În globul de cristalm-am privit az-noapte:aveam păr de aramăși pielea de lapte.Parcă eram un principe get,Cu ochi mari și verzi-albăstrui,Cu mâna pe pumnalulnemilosKogaionul să-l suiȘi între zăpezi să-mi dau focIar cenușa să mi-o spulberevântulȘi sufletul în straie de paradăSă părăsească în triumfpâmântul

Să ne rupem de trecutPOLEM

ICI

Asistăm cu mâhnire la o...

recrudescenţă?...

Denaturând adevăratul sens al

“naţionalismului”, acest nobil sen-

timent, identificat de marele

nostru istoric Nicolae Iorga, ca și

de întreaga pleiadă de fruntași ai

intelectualităţii românești, în

autenticul, vigurosul și sănătosul

“patriotism”, care a mobilizat

generaţii și generaţii de luptători

în vederea împlinirii marilor

aspiraţii naţionale.

Noi credem că a sosit vremea,

iar timpurile sunt prielnice pentru

a scoate la iveală acest trecut

îndepărtat al poporului nostru, atât

de contestat și învăluit în ceaţa

vremurilor pentru a ne găsi

plămada etno-culturală

multimilenară, din care venim și

care ne-a marcat din capul locului

identitatea .

De aceea, se cuvine a începe

istoria poporului nostru cu

începutul, fapt remarcat și de mult

hulitul Nicolae Densușianu,

eminentul istoric care preciza:

“Istoria noastră nu începe cu

Herodot” (citit de la dreapta spre

stânga cum scriau geto-dacii).

Aflăm că urmașul dorienilor din

Carpaţi purta numele de Todore,

adică Tudor, iar ce afirma

părintele istoriei despre daco-traci,

se referea la o perioadă târzie a

istoriei noastre. Homer și războiul

troian erau un punct de reper, dar

înainte de homer (ionianul) și mai

înainte de greci, a existat o

civilizaţie anterioară celei elene a

cărui leagăn s-a aflat la Dunărea

de jos. Poporul român este de-

scendent direct prin străbunii săi

din locuitorii ancestrali ai

acestui pământ și

conservă tainice și

neștiute realităţi, pornind

de la pragul începutului de

lumi.

(continuare din pag. 2)


Oriunde și oricând a fostvorba despre aur, isteriaîmbogăţirii a dominatomenirea. Fabulaţii șilegende, care de care maiuimitoare, s-au prăvălit spreurechile celor avizi desenzaţionalmetamorfozându-se curapiditate, capătând noielemente inventate la gurasobei. Deosebit de incitante,povestirile despre aur ajungla cei dornici de îmbogăţirerapidă, provocând adevărateexoduri către locurile deorigine ale acestor legende.Cu toată circumspecţiaasupra acestor fabulaţii,trebuie recunoscut faptul cănici o legendă nu s-a născutfără un capăt de aţă care săfi fost înnodat la realitate.

Ultimii ani au readus înactualitate, poate mai furtunos caniciodată în decursul istoriei,comorile dacilor din MunţiiOrăștiei. După fabuloaselecantităţi de aur și argint care auluat drumul Romei când Traianși-a instalat talpa în Dacia, dupăzecile de mii de monededescoperite pe la 1500 în albiaStreiului de niște pescari, monedece valorau cât o sută de mii desoldaţi cu armuri și cai la un loc,după alte zeci de descopeririîntâmplătoare care au reușit săîmbogăţească generaţii întregi și,nu în ultimul rând, după aproapeun secol de săpături arheologiceștiinţifice care nu au scos lasuprafaţă aurul mult visat deaventurieri, se părea că poveștiledespre aurul dacilor s-au camterminat. Munţii Orăștiei aurămas, preţ de câteva decenii, înliniște. Pe timpul verilor doar,echipe de arheologi mai cotrobăiauprin cetăţile lui Decebal, făcândsăpături într-o acută lipsă detehnologie și de mijloacefinanciare.

Scriam “se părea” că poveștiles-au terminat și că liniștea s-aașternut peste ţinuturile de undeBurebista tuna acum mai bine dedouă mii de ani să se stârpeascăviile. Ţinuturile acestea blestematde frumoase n-au fost niciodată

părăsite. Mai cu frica în sân, maicu sabia în mână, mai cu voia luiZalmoxis, oamenii au rămasstatornici, păstrându-și tradiţiile,identitatea și, nu în ultimul rând,aurul moștenit din moși strămoși.Ei și-au ascuns aurul de lăcomiași rapacitatea celor care le călcaupământurile sau erau la putere.Rând pe rând, mai întâi de romani,apoi de hoardele migratoare, devoievozii avizi de aur, de grofilacomi și dornici de lux, dechiaburi, de comuniști, de tot felulde aventurieri care nu se dădeauîn lături de la nimic pentru un pumnde galbeni. Și l-au ascuns în celemai felurite locuri. În pământ, înzidurile caselor, prin poduri șicocini, pe sub cușca câinelui, feritde ochii și dorinţele amatorilor demetal galben.

Aurul juratMulţi din cei care ascundeau

aurul duceau cu ei pe cealaltălume și secretul locului pe care îlaleseseră pentru siguranţa averiilor. Treceau ani până când uneledin acele locuri erau decoperite,mai mult sau mai puţin întâmplător.Moștenitorii de câteva generaţiisau aventurieri în căutareaîmbogăţirii rapide îl descopereauși fie îl vindeau, fie îl ascundeau înlocuri numai de ei știute. Dacădescoperirea se făcea de maimulţi oameni urma împărţeala. Și,cum comercializarea aurului a fosttotdeauna anevoioasă, de cele maimulte ori, în așteptarea unormomente prielnice, descoperitoriiîl îngropau la rândul lor, urmândun ritual moștenit din cele maivechi timpuri.Toţi cei care aveauparte din acest aur jurau să nu seatingă de locul cu pricina decâtîmpreună. Dacă unul dintre eimurea, aurul rămânea pentrutotdeauna în acel loc, ceilalţitrebuind să renunţe la el de fricablestemului.

În tovărășiablestemului

Blestemul însă exista nu numaipentru cei ce juraseră. Aurulrămânea acolo purtând cu elblestemul peste sute și mii de ani,până când cineva se încumeta să-

l atingă. Speculaţii sau nu,evenimente reale s-au derulat de-a lungul timpului, relevând faptulcă legătura dintre aur și nenorocirinu este una tocmai întâmplătoare.

Marin V. din satul Ludești, la52 de ani, observă într-o noapte,în grădina sa, un foc nefiresc.Flacăra avea cam o jumătate demetru înălţime și pâlpâia încet deo culoare albăstruie și durând maipuţin de un minut. Marcând locul,merge în casă și îi povesteștenevestei. Cu tot avertismentul ei,dis de dimineată se apucă de săpatși descoperă o oala din lut plinăde galbeni. Bucuria lui era fără demargini, la fel cu îngrijorarea femeiicare se temea de blesteme. Dupăo dispută aprinsă, Marin se lasăînduplecat de rugăminţile femeii șiîngroapă aurul. Dar în alt loc,numai de el știut. În acea seară,nevasta își găsește bărbatulparalizat, în grajd. El trăiește șiacum, de peste șapte ani. Incapabilsă rostească ceva, incapabil să-șiamintească locul în care și-aascuns averea lui de o noapte.

Milan S. din Grădiștea deMunte, băștinaș al MunţilorOrăștiei, știa de la bunicul său căundeva, prin curtea vecinilor, înnoaptea Sânzienelor, prin treizeciși ceva se arătase foc mare.Mânat de sărăcie și lăcomie, Milancăuta nopţile pe bâjbâite prinograda alăturată fără ca vecinulsă prindă de veste. Acesta setrezea de dimineaţă găsindu-șicurtea scormonită și nu pricepeace se întâmplă. Cârtiţele nu făceaugropi așa de mari. Într-una din zile,vecinul observă o săpătură maimare ca de obicei. Puse mâna pelopată și începu să dea la o partepământul afânat din groapă. Pe lajumătate de metru, când pământuldevenise mai tare, găsi doi banide aur. Pe atunci, pe la Grădiștetot veneau arheologi care săpaula Cetate. Chemă pe doi, lepovesti păţania și le dădumonedele. Primi pentru fiecarecâte 30 de lei. După 37 de ani, lao nedeie în Costești, Milan, băut,se lăudă în crâșma satului, că areascuns atâta aur cât să cumperetot satul. Prietenii îl crezură și

puseră fel și fel de pariuri. Încinșide băutură, porniră prin beznăîmpreună cu Milan spre locul cupricina. Pe drum, acesta apucă săle spună că a găsit aurul în curteavecinului său. Când treceaupuntea de lemn peste râulGrădiștei, aceasta s-a rupt. Aucăzut cu toţi în apă. Nici unul nupăţi nimic, în afară de Milan. Într-o apă ce trecea puţin pestegenunchi îl găsiră abia dimineaţă,o sută de metri mai în jos, înecat.Locul unde își ascunsese baniiMilan îl mai caută și azi cei careau aflat de această întâmplare.

Sapta nebuna și peșteracomorii

Când cotrobăie prin memorialor încărcată de mituri, bătrâniilocului își mai amintesc depoveștile bunicilor despre Saptanebuna. Mergând la păscut cuvacile prin vârtoapele de la ValeaRea, femeia găsi într-o zi o ușămare de piatra care dădea într-ovăgăună. Fără teamă, ea intră șigăsi un adevărat tezaur. Doi câinimari de aur străjuiau o încăpereplină de obiecte de aur, care decare mai frumoase și mai mari.Deodată, ușa se închise în urmaei, dar strălucirea aurului era așade puternică încât înăuntru eralumină. Se așeză pe un jilţ marede aur și, privind minunăţiile dinjurul ei, adormi. Când se trezi,lângă ea era un animal nedeslușitcare bea apă dintr-o scurgere dinbolta încăperii. Fiindu-i sete, băuși ea. Când termină de băut, ușase deschise dintr-o dată și ea ieșila lumină. Plecă într-o fugă acasădar, spre surprinderea ei, nimeninu o mai cunoștea. Cu toateîncercările ei disperate de a-iconvinge că ea este Sapta care aplecat cu o zi în urmă cu vacile lapăscut, oamenii o priveau uimiţifără a da un semn că ar cunoaște-o. Pentru că era curată și îngrijită,o familie de mărgineni a luat-o cafată în casă. În fiecare zi ea îșidepăna povestea de nenumărateori celor care se încumetau să oasculte. După un timp unii aubănuit că ce povestește ea nu estedoar rodul unei minţi rătăcite și au

Aurul dacilor între mit și realitate, întreîmbogăţire și blestem

încuviinţat să o însoţească la loculcu pricina. Cu mic, cu mare, aupornit după Sapta care urma să learate marea grozăvie. După o ziîntreagă de căutări zadarnice, nugăsiră nimic. Ușa de piatră parcăintrase în pământ. Dezamăgiţi,sătenii au lovit-o cu pietre pe Saptași au alungat-o. Mulţi ani dupăaceea, cei care băteau cărărileMunţilor Orăștiei o întâlneau peSapta nebuna care, cu privirearătăcită și bolborosind mereu,căuta o ușă de piatră.

Poate că această ultimăîntâmplare ar fi trebuit catalogatăca o legendă pitorească a locurilor,perpetuată peste ani. Numai că,la sfârșitul acestui mileniu, oscrisoare anonimă anunţa odescoperire senzaţională făcută deniște studenti care, într-o drumeţie,au dat peste o peșteră plină de aur.Recompensa cerută era fabuloasăși cei care au primit scrisoarea auluat-o ca pe o glumă. Descrierilepeșterii si ale obiectelor de aursemănau însă izbitor cu ceea ceSapta nebuna le îndruga cu multtimp în urmă localnicilor.

Astfel de istorii șisimilitudini există cu zecileprin aceste zone. Odată cufebra aurului, s-a trezit laviaţă și izvorul legendelor șial vorbelor purtate cuiuţeala vântului. Atuncicând moartea vine peneașteptate, puţini suntlocalnicii care nubeneficiază la propriilepriveghiuri, alături detradiţionalele bocete, debârfe rostite în șoaptă și pefuriș. Atunci babele satuluisau, după caz, tinerii aducvorba despre cum mortulcăutase sau găsise aur, cumse îmbogăţise și nu avuseseparte de el, despre averilestrânse a celor care sunt înviaţă, despre jurămintelecălcate și, mai presus detoate, despre blestemulneiertător al aurului.

Vladimir Brilinsky

Vechi mărturii ale civilizaţiei dacilor

Munţii noștri aur poartă...


În contextul descoperirilor de referinţă ale arheologiei mondiale, această curbă a preistoriei spaţiului carpato-danubian își definește fărătăgadă locul pe care vechea civilizaţie a strămoșilor noștrii îl ocupă în istoria lumii.

Preţ: 10.000 lei - Pentru străinătate: 1.5 USD

- noi nu suntem urmasii romei -

Documents