expuse cu acest prilej de distinºi vorbitori care au avut privilegiul de a-i fi cunoscut, de a fi...

http://tara-barsei.ro / www.cimec.ro

CONSILIUL JUDEfiEAN BRAªOV MUZEUL „CASA MUREªENILOR” BRAªOV

fiARA BÂRSEIrevistã de culturã

BRAªOV 2011


fiARA BÂRSEI (fondatã în 1929)Revistã de culturã finan˛atã de Consiliul Jude˛ean Braºov ºi editatã de Muzeul „Casa Mureºenilor” BraºovPia˛a Sfatului nr. 25, cod 500025Tel./fax: 0268-477864e-mail: [email protected]://www.muzeulmuresenilor.ro

Colegiul de redac˛ie: Valer Rus – redactor responsabilCristina SeitzMarinela-Loredana BarnaOvidiu Savu

Tipãrit la:S.C. GRAPHICA PRINT S.R.L.Braºov, 500015 - str. Cerbului 26Tel.: 0744 300505, 0722 210146Tel./Fax: 0268 410146www.graphicaprint.ro

ISSN 1583-3119

Autorii îºi asumã responsabilitatea pentru afirma˛iile cuprinse în lucrãrile lor.


ªerban DRAGOMIRESCUMari cãrturari braºoveni în domeniul geoºtiin˛elor prof. univ. Laurian Someºan ºi prof.

univ. Nicolae M. Popp/Great geographers from Braºov prof. Laurian Someºan and prof. Nicolae M. Popp …………………………………………………………………………………

Valer RUSDespre geografii braºoveni la Casa Mureºenilor/About Brasov’s geographers at

Muresianu’s Family House Museum …………………………………………………………… Maria SOMEªAN Laurian Someºan, o schi˛ã biograficã/Laurian Someºan, a short biography ………………. ªerban DRAGOMIRESCU Nicolae M. Popp – Repere bio-bibliografice/Nicolae M. Popp – Repères bio-

bibliographiques ………………………………………………………………………………. Lucian BADEANicolae M. Popp, cercetãtor al reliefului subcarpatic/Nicolae M. Popp, chercheur du relief

subcarpatique …………………………………………………………………………………… Ioan IOSEPLaurian Someºan ºi Nicolae Popp – ctitori ai învã˛ãmântului geografic superior

sucevean/Laurian Someºan and Nicolae Popp – the Founders of the Geography Department atthe Suceava University …………………………………………………………………………

Mioara POPICA Mesajul Societã˛ii de Geografie din România – Filiala Braºov ……………………………. Participarea elevilor braºoveni la concursuri na˛ionale (2010) ……………………………

Thomas ªINDILARIUIluminism ºi francmasonerie la Braºov. Loja „La cele trei coloane”/Aufklärung und

Freimaurerei in Kronstadt. Die Loge „Zu den drei säulen”…………………………………….. Iosif-Marin BALOGSpa˛iul economic românesc în viziunea observatorilor germani de la mijlocul secolului al

XIX-lea/Romanian economic space in the View of German Observers from the mid-19th century, between Objective Realities and Stereotypes …………………………………………………….

Mirela POPA-ANDREIAspecte privind rela˛iile interconfesionale la românii transilvãneni în perioada

post-paºoptistã/Interfaith relations aspects of the Romanians in Transylvania after 1848 ……

C U P R I N S

Simpozion „Mari cãrturari braºoveni în domeniul geoºtiin˛elor –

prof. univ. Laurian Someºan ºi prof. univ. Nicolae M. Popp”

Sesiunea ºtiin˛ificã de comunicãri „fiara Bârsei” – 19-20 mai 2011 „Rela˛ii interculturale în secolele XIX-XX”

Istorie

7

9

10

16

21

24

31 32

34

39

46


Nicolae TEªCULÃFolcloristul Joseph Haltrich ºi un scurt tratat de etnologie a ˛iganilor din Transilvania în

secolul al XIX-lea/Volkskundler Joseph Haltrich und ein kleine Abhandlung über die Ethnologie der Zigeuner aus Siebenbürgen in dem neunzehnten Jahrhundert ………………………………

Mihaela NEVODARDatina Lolelor în Agnita/Der Urzelnbrauch in Agnetheln ………………………………….Marinela-Loredana BARNAModiºti reflecta˛i în publicitatea „Gazetei de Transilvania/Gazetei Transilvaniei” în

perioada 1838-1883/Milliners reflected in advertising in „The Gazette of Transylvania”newspaper during 1838-1883 …………………………………………………………………...

Ioana VASILESCU-COªEREANUInterculturalitate în contextul Junimii ºi al prelec˛iunilor Junimii/The intercultural context

of Junimea conferences …………………………………………………………………………Adrian MAJURUEvreii khazari. Istorie ºi etnografie româneascã/Khazar Jews Romanian History and

Ethnography …………………………………………………………………………………….Costin SCURTUComunitatea turco-tãtarã din Dobrogea în armatã/The Turkish-Tatar community from

Dobroudja in the army ………………………………………………………………………….Lucia BUNACIUEtnii ºi etnici/Sur les ethnies ……………………………………………………………….Ruxandra MOAªA-NAZARERela˛ii interculturale în biblioteca familiei Baiulescu în Braºovul secolelor

XIX-XX/Intercultural relations within the Baiulescus’ library (Brasov in the 19th-20th centuries) …Rozalinda POSEAO festivitate publicã controversatã, sãrbãtoarea Milleniului/Millennium celebration, a

controversial public ceremony ………………………………………………………………….Ciprian GLÃVANIpostaze ale rela˛iilor interetnice în Jimbolia pânã la Primul Rãzboi Mondial/Aspekte der

interethnischen Beziehungen aus Jimbolia bis zum ersten Weltkrieg ……………………………Dumitra BULEIElena Vãcãrescu – mesager al culturii ºi diploma˛iei române/Elena Vãcãrescu – messenger

of Romanian culture and diplomacy ……………………………………………………………Florentina-Manuela TÃBÃCILÃAspecte ale legãturilor culturale româno-franceze în secolul al XIX-lea ºi începutul

secolului al XX-lea oglindite în patrimoniului M.N.I.R./Aspects of Romanian-French culturalconnections in the 19th century and early 20th century reflected in M.N.I.R. heritage …………….

Carmina MAIORStuden˛i români la universitã˛i europene în prima jumãtate a secolului XX (file de jurnal)/

Romanian students at european Universities at the beginning of the 20th century.(Diary pages) ….Vasile CIOBANURela˛iile culturale dintre grupurile de germani din România în primul deceniu

interbelic/The relationships between the groups of Germans in Romania in the first interwardecade ……………………………………………………………………………………………

56

61

67

75

78

92

101

110

115

127

130

138

148

155


Gheorghe MUNTEANU, Ionu˛ TÃNASERela˛iile româno – maghiare din cele „ªapte Sate” reflectate în presa sãceleanã

interbelicã/ The relationship between the Romanian and the Hungarian living in the „SevenVillages”, as reflected in the Sãcele interwar media …………………………………………….

Cristina TÃNASEExpozi˛ia comitatului Braºov – un proiect multietnic/ The exhibition of the county of Braºov

– a multiethnical project …………………………………………………………………………Ovidiu BARONProvincie ºi patrie culturalã la Benjamin Fondane/Province et territoire culturel à

Benjamin Fondane ……………………………………………………………………………….Valer RUSVoca˛ia muzeelor pentru promovarea ºi valorificarea rela˛iilor interculturale. Studiu de

caz: Muzeul „Casa Mureºenilor” Braºov/The museums calling for promoting andcapitalization of the intercultural relations. Case study: „Mureºianu family House” Museumfrom Braºov ………………………………………………………………………………………

Daniela POPA, Simona TOMOZIINecesitatea educa˛iei interculturale în grupurile de studen˛i/The necesity of intercultural

education in students groups ……………………………………………………………………

Traian ICHIMLegãturi muzicale ale Principatelor Româneºti cu Austria din prima jumãtate a secolului al

XIX-lea/Musical connections of the Romanian Principalities with Austria in the first half of the19th century ………………………………………………………………………………………

Petre-Marcel VÂRLAN Multiculturalitatea în via˛a muzicalã a Braºovului în secolul al XIX-lea/Multiculturalism in

the musical life of Braºov in the 19th century……………………………………………………Steffen SCHLANDTRudolf Lassel – 150 de ani de la naºtere/Rudolf Lassel (1861-1918) – 150 jahre seit seiner

geburt ……………………………………………………………………………………………Constantin CATRINACorul mitropolitan din Iaºi în Transilvania ºi Banat (1890) mãrturii documentare/

Metropolitan Choir from Iaºi in Transylvania and Banat (1890) ………………………………..Maria-Cristina BOSTANInterferen˛e culturale în crea˛ia simfonicã a lui Paul Richter/Cultural interferences in the

symphonic creation of Paul Richter …………………………………………………………….Petru˛a-Maria COROIUGeorge Enescu ºi opera „Oedipe”: rela˛ionãri filozofico-muzicale interculturale/George

Enescu’s opera Oedipe – intercultural musical-philosophical relationship …………………….Liliana IACOBESCUAstrid Philippi-Niedermaier ……………………………………………………………….

Lista autorilor ………………………………………………………………………………

162

166

172

178

181

189

197

204

208

215

218

222

226

Muzicã


SIMPOZIONMARI CÃRTURARI BRAªOVENI ÎN DOMENIUL GEOªTIINfiELOR

PROF. UNIV. LAURIAN SOMEªAN ªI PROF. UNIV. NICOLAE M. POPP

Cadrul generos al Muzeului „Casa Mureºenilor” a gãzduit, în ziua de 29 octombrie 2010, edi˛ia a V-a a manifestãrii devenitã tradi˛ionalã, de cinstire a unor personalitã˛i din domeniul geoºtiin˛elorafirmate în spa˛iul geografic al fiãrii Bârsei, al Braºovului, oraºul din mijlocul neamului, dupã cum îlnumea prof. Nicolae M. Popp, unul dintre cei omagia˛i. Institu˛iei gazdã i s-au alãturat, ca de obicei,Inspectoratul ªcolar al Jude˛ului Braºov ºi Filiala localã a Societã˛ii de Geografie din România.

Reuniunea din acest an a fost dedicatã celor doi cãrturari, ale cãror destine prezintã similitudini,destine începute sub cele mai promi˛ãtoare auspicii în perioada interbelicã, pe când ºi-au desãvârºitpregãtirea ºtiin˛ificã ºi început afirmarea profesionalã. Amândoi au suferit apoi rigorile regimuluitotalitar comunist: au fost îndepãrta˛i din învã˛ãmântul superior, din Institutul de CercetãriGeografice al României, au cunoscut umilitoare suferin˛e, inclusiv regimul de deten˛ie, fãrã a ficondamna˛i. Treptat au putut sã-ºi punã în valoare cunoºtin˛ele ºi sã se integreze în acel domeniu,eufemistic numit atunci, geografia aplicatã, lucrând în institute de proiectãri. Destinele lor seîmpletesc din nou în anii ’60, când sunt chema˛i sã ctitoreascã învã˛ãmântul geografic superiorsucevean ºi au putin˛a sã-ºi continue cercetãrile.

În publicul numeros, avizat, ataºat de aceste manifestãri s-au aflat ºi membri ai familiilor celoromagia˛i, profesori ºi elevi.

În paginile ce urmeazã sunt redate comunicãrileexpuse cu acest prilej de distinºi vorbitori care au avutprivilegiul de a-i fi cunoscut, de a fi colaborat cu dânºii,de a le fi cãlcat pe urme. ªi la aceastã edi˛ie am beneficiatde sprijinul familiilor celor omagia˛i. Semnalãm, în modspecial, contribu˛ia extrem de pre˛ioasã, cu amãnunteinedite, a fiicei prof. L. Someºan, doamna dr. MariaSomeºan dar ºi pe cea a familiei prof. N. Popp, care adistribuit, cu prilejul manifestãrii, volumul sãuautobiografic Povestea unor genera˛ii – O sagabraºoveanã ºi alta brãileanã, pe urmele ascenden˛elorsale, volum apãrut postum (1997).

Prof. Laurian Someºan (1901-1986) s-a nãscut în˛inutul profund românesc al Bistri˛ei ardelene, pe valeaSomeºului Mare. Dupã studii temeinice la UniversitateaDaciei Superioare, încununate de sus˛inerea tezei dedoctorat sub îndrumarea acad. prof. George Vâlsan, estechemat sã predea la Academia de Înalte StudiiComerciale din oraºul de pe Someºul Mic, institu˛ie care,la cedarea brutalã a Ardealului în 1940, va fi transferatãla Braºov, oraº care-l adoptã pânã la sfârºitul vie˛ii. În acei ani tulburi este vremelnic ºi rector alinstitu˛iei. Dar în 1950 ºi aceasta se desfiin˛eazã.

Prof. Nicolae M. Popp (1908-1989) este legat de Braºov prin antecesori, pe linie paternã,bunicul sãu, Nicolau (Niculi˛ã) Pop (1840-1888), doctor în filosofie la Universitatea din Viena, fiind

7

fiara Bârsei


numit profesor cu specializare în istorie ºi geografie ºi lanevoie ºi de limba germanã. Pe parcurs a devenitconrector al gimnaziului român din GroaveriiBraºovului, viitorul Liceu „Andrei ªaguna”. Cu oasemenea moºtenire spiritualã, N.M. Popp parcurgepregãtirea universitarã la Bucureºti, sub îndrumareaacad. prof. Simion Mehedin˛i ºi prof. Vintilã Mihãilescu,care va tutela ºi sus˛inerea tezei sale de doctorat. Aicivine în contact cu prof. George Vâlsan, transferat de laCluj la Bucureºti, pe care îl va venera. Îºi va lua misiuneade a publica lucrãrile rãmase în manuscris ale acestuiilustru geograf, stins prematur din via˛ã. Urcã treptat înierarhia universitarã didacticã ºi desfãºoarã o intensãactivitate ºtiin˛ificã publicisticã.

Reuniunea a prevãzut ºi un intermezzo muzical,oferit de talenta˛i elevi ai Liceului de Muzicã „TudorCiortea” din Braºov.

La sfârºitul manifestãrii, potrivit tradi˛ieistatornicite, au fost rãsplãti˛i elevii din jude˛ul Braºovremarca˛i în anul 2010 la olimpiada de geografie ºi alte

concursuri na˛ionale de profil, precum ºi profesorii îndrumãtori.Pentru edi˛ia acestei manifestãri din anul 2011 a fost propusã omagierea prof. Paul Binder,

doctor în ºtiin˛e geografice la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaºi, prematur dispãrut (1935-1995),dupã o rodnicã activitate didacticã ºi ºtiin˛ificã.

ªerban DRAGOMIRESCU

8

ªerban Dragomirescu


Valer RUS

DESPRE GEOGRAFII BRAª OVENI LA CASA MUREª ENILOR

Muzeul „Casa Mureºenilor” Braºov ºi-a fãcut dintr-o datorie de onoare fa˛ã de marilepersonalitã˛i ale culturii o veritabilã misiune institu˛ionalã: suntem aici pentru a readuce în sistemulde valori al tinerei genera˛ii adevãratele modele, indiferent de domeniul de activitate al acestora,pentru a învã˛a cu to˛ii cã avem nevoie permanent de oameni care pot ºi ºtiu sã facã diferen˛a.

Dacã, în general, institu˛ia noastrã este perceputã ca una dedicatã personalitã˛ilor din lumeaistoriei, a literaturii sau a muzicii, ca urmare a ini˛iativei mai mult decât lãudabile a domnului ªerbanDragomirescu, am intrat într-o zonã în care institu˛iile publice braºovene sunt deficitare: ºtiin˛elepãmântului. Încã de la propunerea ini˛ialã am realizat oportunitatea deosebitã care se întrevedea, ºianume cea de a „ocupa” o zonã de niºã în spa˛iul vie˛ii culturale publice locale, vitregitã de soartã, dar nu uitatã.

Suntem în al cincelea an în care în luna octombrie ne adunãm sã evocãm mari personalitã˛i alegeografiei româneºti care s-au nãscut sau au activat la Braºov. Anul acesta este rândul domnilorLaurian Someºan (1901-1986) ºi Nicolae Popp (1908-1989) sã fie omagia˛i aºa cum se cuvine,pentru a ne demonstra nouã în primul rând, dar ºi celor din genera˛iile mai tinere, cã românii auînvã˛at din nou sã nu mai uite, ºi, eventual, sã urmeze aceste modele umane.

Ca în fiecare an ne bucurãm de colaborarea strânsã cu domnul ªerban Dragomirescu, acestveritabil spiritus rector a simpozioanelor „Mari geografi braºoveni”, secondat cu atâta dãruire ºipricepere de colegii din învã˛ãmântul preuniversitar braºovean, mai precis este vorba aici deSocietatea de Geografie din România, filiala Braºov (reprezentatã de doamna Mioara Popica),precum ºi de Inspectoratul ªcolar al Jude˛ului Braºov. Tuturor le mul˛umim pentru eforturile depuseîn vederea bunei organizãri a acestui eveniment, ºi, totodatã, ne exprimãm convingerea cã acestparteneriat de excelen˛ã va continua mul˛i ani de acum încolo, spre beneficiul întregii comunitã˛ibraºovene.

9

fiara Bârsei


Maria SOMEª AN

LAURIAN SOMEª AN – SCHIÞÃ BIOGRAFICÃ

Laurian Someºan s-a nãscut la 10 aprilie 1901 în Monor, comunãnãsãudeanã de veche tradiþie grãnicereascã, þinând de districtul celor 44sate militarizate ale Regimentului românesc de graniþã, înfiinþat în 1763de Maria Tereza.

Faptul cã odatã cu asumarea sarcinilor militare locuitoriidistrictului fuseserã scuti˛i de iobãgie ºi împroprietãri˛i conferisepopula˛iei o conºtiin˛ã de sine ºi o demnitate aparte, trãsãturi ale cãrorprelungiri se pot observa pânã în zilele noastre. Un rol important îndeterminarea acestui particularism al elementului uman din zonã l-aavut, fãrã îndoialã, faptul cã organizatorii regimentului românesc degrani˛ã au în˛eles sã asocieze militarizarea cu o bine gânditã ºi sus˛inutãac˛iune de ºcolarizare a popula˛iei. Autoritã˛ile militare austriece auînfiin˛at ºcoli primare comunale în fiecare sat grãniceresc, iar în treicentre mai mari – Monorul fiind unul dintre acestea – func˛ionau încãdin 1766 „ºcoli triviale”, care pregãteau subofiþeri ºi mici funcþionari

comunali. Învãþãmântul era gratuit ºi – pentru bãieþi – obligatoriu ºi respecta normele reformelorºcolare tereziane ºi iozefine. Aceste întemeieri ºcolare au avut darul de a imprima populaþiei dinregiune un respect pentru carte ºi învãþãturã, care nu era defel un loc comun în lumea satelorromâneºti din epocã.

Am subliniat aceste particularitã˛i pentru cã ele explicã întrucâtva cum se face cã o familie de˛ãrani foarte sãraci, cu nouã copii, dintre care cel mai mic era Laurian Someºan, a ˛inut – ºi a reuºit –sã-ºi trimitã trei dintre fii sã înve˛e mai departe dupã absolvirea ºcolii din sat. Laurian Someºan aajuns astfel la Bistri˛a, la gimnaziul „civil” (polgári), singura ºcoalã care, fiind gratuitã, îi eraaccesibilã. A urmat aici primele patru clase secundare, în condiþiile de mari lipsuri ºi greutãþimateriale ale Primului Rãzboi Mondial. S-a întreþinut în bunã mãsurã singur, dând meditaþii,executând lucrãri grafice (era un desenator talentat) ºi hrãnindu-se cu merindea adusã de acasã ºi dinsuplimentele pe care, conform unei vechi cutume, cantina regimentului din oraº le distribuia elevilornevoiaºi. A fost ajutat ºi de unii profesori ai sãi, care-i apreciau caracterul onest ºi disciplinat. Pânã lasfârºitul zilelor sale n-a preþuit nicio performanþã realizatã în viaþã mai mult decât faptul cã – deºi eraromân într-o ºcoalã ungureascã, în care intrase fãrã a cunoaºte limba maghiarã – în ultimul an degimnaziu ajunsese ºef de clasã.

Clasa a IV-a a terminat-o în 1918, în ultima varã a rãzboiului. În toamna care a urmat, a trãitintens evenimentele istorice care reconfigurau harta Europei. Împreunã cu doi ˛ãrani din sat ºi cufratele sãu mai mare, întors cu doar câteva zile înainte de pe frontul din Italia, a participat la 1Decembrie la istoricul act de la Alba Iulia. Într-o zi friguroasã de iarnã, cei patru monoreni au fãcut pe jos drumul pânã la Reghin (cam 30 km), iar de acolo, cu un mãrfar, pânã la Târgu Mureº. Au ajuns laAlba Iulia în noaptea de 30 noiembrie. Nu va uita niciodatã cât de impresionat fusese în acea noapte,petrecutã sub cerul liber, în atmosfera de entuziasm general care domnea în oraº. Ova˛ii ºi cântecefãrã încetare. Auzea pentru prima datã Deºteaptã-te Române ºi devenea conºtient de profunzimeasentimentului naþional. Cita adesea cuvintele rostite a doua zi de episcopul Iuliu Hossu la MareaAdunare: O viaþã întreagã veþi mãrturisi cu mândrie „ºi eu am fost la Alba Iulia!” Îºi amintea deasemenea drumul de întoarcere, întrucât în gara Târgu Mureº le-a fost dat sã vadã pentru prima datã

10

Maria Someºan


soldaþi ai Armatei române. Este un exerciþiu de imaginaþie sã ne reprezentãm astãzi sentimentele pecare trebuie sã le fi trezit atunci unor tineri români din Ardeal aceastã întâlnire.

Trebuie spus cã asemeni multor ardeleni din genera˛ia sa, dintre care unii au participat fizic, iaral˛ii doar cu gândul la marele act al Unirii de la 1 Decembrie 1918, Laurian Someºan a în˛eles sã-ºidesfãºoare activitatea ulterioarã în spiritul idealurilor care au condus la realizarea României Mari.Dar este locul sã înregistrãm ºi ironia Istoriei, care a fãcut ca o bunã parte a celor care ºi-au asumatatunci aceste idealuri sã fie acuza˛i peste nici trei decenii tocmai pentru acest fapt. Este bine sã neamintim cã aproape to˛i protagoniºtii actului Unirii de la 1 Decembrie 1918 ºi foarte mul˛i dintre aceiparticipan˛i la Marea Adunare care mai erau în via˛ã la sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondialºi-au sfârºit existen˛a în închisorile comuniste sau, dacã le-au supravie˛uit, au purtat pânã la moartetraumele deten˛iei.

În noile condi˛ii ale României Mari, Laurian Someºan ºi-a putut continua studiile într-o altãºcoalã care nu pretindea taxe ºi cheltuieli de între˛inere: liceul militar. Întâi la Iaºi, iar în continuare,mai aproape de casã, la Târgu Mureº. A urmat apoi ªcoala de ofi˛eri, pe care a pãrãsit-o însã în 1924,spre a se înscrie la Facultatea de ªtiin˛e a recent înfiin˛atei Universitã˛i române de la Cluj.

Remarcat de profesorul George Vâlsan, este numit în 1926 preparator la Institutul de Geografie.Dupã terminarea studiilor universitare, rãmâne ca asistent la catedra profesorului Vâlsan. Mediuluniversitar al Clujului interbelic îi oferã astfel posibilitatea de a-ºi închega o operã ºtiin˛ificã. Ea este,dintru început, destinatã într-o mãsurã covârºitoare analizãrii ºi expunerii temeiurilor geografice ºiistorice ale continuitã˛ii ºi unitã˛ii civiliza˛iei româneºti pe cei doi versan˛i ai Carpa˛ilor. Printreprimele lucrãri pe care le publicã sunt cele care se referã la Legãturile teritoriului Bistriþei cuMoldova ºi la Transhumanþa pãstorilor ardeleni în provinciile de dincolo de Carpaþi.

Universitatea din Cluj, 1927, seminarul de geografie al profesorului George Vâlsan alãturi de asistentul sãu Laurian Someºan

În 1930 se cãsãtoreºte cu Margareta Szakács-Mikes, pe atunci studentã, iar mai târziu profesoarã de istorie în învãþãmântul secundar din Braºov.

Titlul de doctor în ºtiin˛e îl ob˛ine în 1934 cu diserta˛ia Morfologia ºi viaþa umanã a MunþilorCãlimani. Fragmente ale lucrãrii sale de doctorat sunt publicate în Buletinul Societãþii RomâneRegale de Geografie ºi în Revue de Transylvanie. Capitolul referitor la Viaþa umanã în MunþiiCãlimani, care apare în 1936 la Cartea Româneascã din Cluj, se bucurã de o bunã primire în cercurilede specialitate; în revista lui D. Gusti, Sociologia româneascã (februarie-martie 1937), Ion Coneascrie:

11

fiara Bârsei


„Am citit cu atenþie studiul D-lui Someºan ºi mãrturisim cã este unul din cele mai interesantedin câte s-au scris asupra unui colþ de pãmânt românesc. E plin de fapte la toatã pagina – dacã nuchiar la tot rândul. Pornind de la mediul fizic, autorul urmãreºte aderenþa ºi adaptarea la acesta, întoate ipostazele, a vieþii rurale româneºti. Studiul dã ocol Cãlimanilor pe valea Bistriþei, pe hotarullor dinspre Câmpia Transilvaniei, pe valea Mureºului, pe culoarul depresiunilor intracarpatice dinEst (Bilbor-Drãgoiasa-Vatra Dornei) – urmãrind toate formele de viaþã prin care omul s-a þinut ºi se þine lipit de blocul ºi bordura Carpaþilor. (…) O concluzie se desprinde, clarã, din studiul acesta:vechimea ºi autohtonicitatea vieþii rurale româneºti din regiune.”

Chestiunea „vechimii ºi autohtonicitãþii vieþii rurale româneºti din regiune”, pe care omenþiona în recenzia sa Ion Conea, se punea cu pregnanþã în acei ani, întrucât putea interveni caargument al continuitãþii populaþiei româneºti din spaþiul intracarpatic, în controversele tot mai acutecare se purtau cu reprezentanþii revizionismului maghiar. În aceastã ordine de idei, în atmosfera totmai tensionatã premergãtoare Dictatului de la Viena, când hotarele României ºi integritatea þãrii eraupuse în discuþie, Laurian Someºan se angajeazã în eforturile de apãrare a intereselor româneºti,elaborând o serie de lucrãri de geopoliticã, în intenþia de-a demonstra cã Transilvania este o regiunegeograficã indivizibilã ºi o zonã de continuitate a poporului român. Aduce argumente în sprijinulcontinuitãþii elementului românesc din Transilvania ºi al caracterului organic al României Mari înarticole ca La frontière occidentale de l’État roumain, Une carte discutable (Réponse à M. PaulTeleki), Le passé de la Transylvanie et le facteur géographique etc.

Atunci când, în 1938, Institutul de Istorie Na˛ionalã din Cluj publicã sub auspiciile AcademieiRomâne ampla monografie La Transylvanie, la care colaboreazã Sextil Puºcariu, Ion Lupaº, SilviuDragomir, Sabin Manuilã, Ion Moga º.a., Laurian Someºan semneazã capitolul introductiv, LaStructure orographique de la Transylvanie et son influence sur la vie populaire. Lucrarea combateopiniile revizioniste, care considerã Carpaþii drept frontierã naturalã a populaþiei maghiare; ea cautãsã demonstreze cã munþii au constituit, de fapt, coloana vertebralã a spaþiului românesc, locul derefugiu în care s-a aºezat ºi s-a apãrat elementul românesc, în vremurile de restriºte ale migraþiuniipopoarelor. Iar dacã este de definit o graniþã naturalã a aºezãrilor româneºti, ea este Câmpia Tisei.Ideea este sugeratã de Laurian Someºan într-un articol – Die Rolle der physischen Faktoren bei dervolkischen Entwicklung der Theissebene – care apare la München, în publicaþia germanãSüdostdeutsche Forschungen (III, 4, 1939) ºi dezvoltatã în volumul Die Theissebene, eine natürliche Grenze zwischen Rumänen und Magyaren – Geografische und geopolitische Studie (Kraft u.Drotleff Vlg., Hermannstadt, 1939). Cele douã lucrãri au fost elaborate în cursul anului petrecut launiversitãþile din Berlin ºi din München (1938-1939), stagiu ºtiinþific pe care i l-a fãcut posibil bursaG.M. Vlasto, acordatã de Academia Românã.

Imperativele politice ale vremii i-au canalizat deci tot mai mult interesul pentru Geopoliticã.Dupã cum am mai amintit, tocmai aceastã activitate, desfãºuratã în interesul ˛ãrii ºi în luminaidealurilor care au creat România Mare, va deveni peste un deceniu cap de acuzare împotriva sa ºisursã a unui ºir de persecu˛ii politice. Ele au culminat prin deten˛ia politicã în anii de vârf aistalinismului, destin comun unei bune pãr˛i a celor care în˛eleseserã sã-ºi asume idealurile na˛ionale.

Dictatul de la Viena ºi refugiul din 1940 a provocat scindarea Universitã˛ii din Cluj: Facultateade ªtiin˛e – de care ˛inea Geografia – a fost mutatã la Timiºoara, în timp ce Medicina, Dreptul ºiFacultatea de Litere – cu Istoria ºi Filosofia – au fost deplasate la Sibiu. La acea datã, LaurianSomeºan preda Geografia pentru studen˛ii de la Istorie, aºa încât, în timp ce ceilal˛i geografi au ajunsla Timiºoara, locul sãu de refugiu a fost Sibiul. În realitate, în timpul rãzboiului era obligat sã facãnaveta sãptãmânalã Sibiu – Braºov, întrucât ̨ inea, prin cumul, cursuri ºi la Academia de Înalte StudiiComerciale ºi Industriale, care, odatã cu cedarea Ardealului de nord, fusese mutatã de la Cluj la

12

Maria Someºan


Braºov. Numirea sa ca profesor titular la catedra de Geografie economicã de la aceastã instituþie în1942 a fost salutatã de ziarul Tribuna, principalul organ de presã al refugiaþilor din Ardealul de Nord:

„Dl. Laurian Someºan a fost numit pe data de 1 martie a.c. profesor universitar la catedra degeografie economicã la Academia Comercialã din Braºov. Numirea d.-sale este rãsplata unei muncineobosite ºi continue depusã pe ogorul ºtiinþei româneºti ºi a orizonturilor noi deschise prin câtevaluminoase studii de specialitate, apãrute la Cluj înainte de refugiu ºi dupã. […] Este în acelaºi timpºi preþuirea unei lupte pe teren naþional, pentru cã profesorul Laurian Someºan, alãturi de alþi tineriintelectuali ardeleni, este dintre acei care au publicat studii în alte limbi asupra adevãrurilor istorice ardelene (…)”

O contribuþie primitã cu interes ºi tradusã atât în limba germanã, cât ºi în limba italianã a fostVechimea ºi evoluþia agriculturii româneºti din Transilvania (Ed. Astra, Braºov, 1941), lucrare caremenþiona, printre altele, prezenþa în munþii României, la mari înãlþimi (de 1200-1400 m) a unor vechiterase agricole, ºi afirma cã ele n-au putut fi croite decât de o populaþie agricolã sedentarã care nu s-adesprins nici în cele mai grele momente de pãmântul carpatic subliniind astfel – pentru prima datã înliteratura de specialitate – valoarea lor documentarã ca argument al continuitãþii vieþii agricoleromâneºti în regiunile carpatice.

În 1942 a devenit membru al Academiei de ªtiin˛e din România. În acelaºi timp a fost cooptat –alãturi de Simion Mehedin˛i, Vintilã Mihãilescu, Ion Lupaº, Zenobiu Pâcliºanu, Romulus Vuia,Tiberiu Morariu, Ion Moga, Constantin Daicoviciu, Scarlat Lambrino º.a. – în echipa de autori aivaloroasei monografii a Transilvaniei (Siebenbürgen, 1943), editatã de Institutul de Istorie Naþionalã din Bucureºti sub conducerea lui Constantin C. Giurescu.

La sfârºitul anului 1943 a renun˛at la cumulul de func˛ii ºi s-a mutat la Braºov, la AcademiaComercialã, în acea vreme institu˛ie de învã˛ãmânt superior de înaltã ˛inutã, în primul rând prindeosebita calitate profesionalã a corpului sãu didactic, care includea nume de prestigiu, ca PavelRoºca, Dumitru Voina, Victor Jinga, Alexandru Bãrbat, N.N. Condeescu, Ion Tanislau, AlexandruHerlea, Olimpiu Boitoº, Augustin Tãtaru º.a.

În condi˛iile materiale extrem de grele ale sfârºitului de rãzboi ºi în anii de mari încercãri ºiinstabilitate politicã ºi socialã care au urmat, activitatea sa s-a extins ºi în domeniul organizatoric ºiadministrativ. Apãruserã nenumãrate solicitãri noi, de la rezolvarea situa˛iei ºcolare a studen˛ilordemobiliza˛i ºi întorºi de pe front (pentru care se organizau sesiuni extraordinare de examene), pânãla cele, aproape insurmontabile, ale asigurãrii unor condi˛ii de via˛ã decente în cãminele ºi cantinelestuden˛eºti. Odatã cu sfârºitul rãzboiului, numãrul de studen˛i se dublase, crescând de la 560, câtfusese în anul academic 1944/45, la 1138 în 1945/46 ºi ajungând la 1750 în 1947, în timp cecapacitatea cãminului studenþesc (din str. Lungã nr. 5) nu depãºea 200 de locuri. Ca director alOficiului Academic, în a cãrui sarcinã cãdeau problemele legate de studenþime ºi ca preºedinte alComisiei Cãminelor studenþeºti, a depus deosebite eforturi pentru rezolvarea lor. Pãstrând vieamintirea dificultãþilor ºi lipsurilor propriei sale tinereþi, avea particular de multã înþelegere pentrutoate problemele studenþilor. Apropiat de tineri, binevoitor ºi comunicativ, a avut satisfacþia de aconstata în repetate ocazii cã ei îi rãspund cu cele mai bune sentimente, acordându-i nu numai respect, ci ºi încredere.

În 1947, Laurian Someºan a fost numit rector al Academiei Comerciale din Cluj-Braºov. Înaceastã calitate a reuºit, între altele, sã rezolve o problemã acutã cu care se lupta institu˛ia: lipsa despa˛iu. În primii doi ani ai refugiului cursurile se ˛ineau în câteva sãli, puse la dispozi˛ie de LiceulMeºotã, Biblioteca Astra ºi Camera de Comer˛, iar din 1942, în localul, modest ca suprafa˛ã, alfostului Liceu Comercial. Într-un singur an, noul rector a procurat fondurile necesare ridicãrii uneiaripi noi de clãdire, bazându-se nu doar pe sumele alocate de Minister, ci ºi pe sponsorizãrile ob˛inute

13

fiara Bârsei


de la foºti studen˛i ai Academiei, deveni˛i între timp industriaºi sau mari comercian˛i (na˛ionalizãrilenu avuseserã încã loc). Este aripa dinspre str. Postãvarului, în care din 1950 – dupã mutarea la Iaºi aAcademiei Comerciale – a func˛ionat Facultatea de Mecanicã a nou înfiin˛atei Politehnici din Braºov. Înal˛ii copaci care strãjuiesc azi clãdirea, Laurian Someºan i-a plantat! A fost însã cântecul de lebãdãal activitã˛ii sale universitare, care va fi întreruptã pentru foarte mul˛i ani de vicisitudinile epociistaliniste.

Cu ocazia marilor epurãri din 1949, Laurian Someºan este îndepãrtat din învã˛ãmântul superior,iar ulterior, în 1950, ºi din Institutul de Cercetãri Geografice, unde era director de sec˛ie începând din1946. Dupã o perioadã de ºomaj lucreazã (în august 1951) într-un colectiv geologic alDepartamentului Gospodãriei Locale, iar din ianuarie 1952, ca geolog-hidrolog în Institutul deProiectãri al Ministerului Industriei Uºoare.

În noaptea de 15 august 1952 este arestat. A fost o ac˛iune de amploare a Securitã˛ii, extinsã peîntreg teritoriul ̨ ãrii, cãreia i-au cãzut victimã un mare numãr de intelectuali. Erau, în general, oameni cunoscu˛i în comunitã˛ile lor, dar fãrã vreo activitate notorie în vechile partide, aºa încât nu fuseserãimplica˛i pînã la acea datã în suita marilor represiuni politice colective (bunãoarã, în 1947 caPNfi-iºti, în primãvara 1948 ca legionari etc.) Dupã o scurtã deten˛ie în închisoarea de la Cetã˛uie –timp în care familia îi este evacuatã din apartamentul din str. Bogner (astãzi Aninoasa) – este trimis,împreunã cu întregul lot de aresta˛i braºoveni, la celebrele lagãre de muncã for˛atã de la CanalulDunãre-Marea Neagrã. Ajunge în colonia care a intrat în istoria Gulagului românesc drept unul dincele mai sinistre locuri de deten˛ie, Midia, unde, chiar în ziua sosirii, sadicul comandant al coloniei îiinforma pe de˛inu˛i cã se gãsesc într-un lagãr de exterminare. Pentru mul˛i dintre ei, amenin˛area adevenit realitate. Laurian Someºan a scãpat cu via˛a – la limitã – ºi s-a întors dupã doi ani, cu onotificare cã a fost re˛inut pentru cercetãri (deºi în tot acest rãstimp nu fusese anchetat deloc) ºi cã nua avut nicio condamnare.

A încercat sã reintre în învã˛ãmânt, iar destinderea politicã care se fãcea sim˛itã în 1955 pãreasã-i fie favorabilã. În aceste condi˛ii reuºit sã ob˛inã numirea la Facultatea de Silviculturã din Braºov.Dupã 1956 (anul Revolu˛iei din Ungaria) însã, o nouã ac˛iune de epurare îi înlãturã din învã˛ãmântulsuperior pe cei politic indezirabili. Trece deci ca proiectant geotehnic la Direc˛ia de Sistematizare ºiProiectare a Construc˛iilor (DSAPC) din Braºov.

Abia ºapte ani mai târziu, dupã o nouã destindere politicã (în 1964), reuºeºte sã revinã înînvã˛ãmânt, ocupând prin concurs o catedrã la Institutul Pedagogic din Suceava. Este însã titularizatabia dupã 1967, când Comisia Superioarã de Diplome primeºte aprobarea sã reconfirme titlurile dedoctor în ºtiin˛e retrase în anii stalinismului.

În pofida evidentei marginalizãri – atât la propriu cât ºi la figurat – a pãstrat bune sentimentepentru Suceava. A iubit ºi oamenii, ºi peisajul, care îi aminteau locurile natale, situate nu preadeparte, peste mun˛ii pe care îi cunoºtea atât de bine. Cei din Institut îi erau, de asemenea, apropia˛i.Câ˛iva dintre ei se aflau acolo, ca ºi el, într-un fel de exil, determinat de ra˛iuni similare. A fost cazulcolegului de catedrã, profesorul Nicu Popp, pe care-l aprecia drept unul dintre cei mai talenta˛igeografi, precum ºi cel al colegului de apartament, filosoful Traian Chelaru.

Fiind considerat fost promotor al Geopoliticii – vãzutã multã vreme drept periculoasã„pseudoºtiinþã burghezã” – i se refuzã tacit timp de foarte mulþi ani, uneori chiar de cãtre foºti colegide breaslã ajunºi în posturi de rãspundere, dreptul de semnãturã în publicaþiile de specialitate. Esteadevãrat cã ºi el a refuzat cu perseverenþã orice concesie oportunistã ºi nu a fost dispus sã recurgã lasimulãri ideologice. Avea orgoliul de-a nu spune niciodatã ceea ce nu credea ºi învãþase destul degreu ºi de târziu sã nu spunã chiar tot ceea ce credea cã este drept ºi adevãrat.

14

Maria Someºan


Ultimii sãi ani de via˛ã au fost împãca˛i ºi senini. Octogenar, fãcea lungi plimbãri în pãdurile dinjurul Braºovului, picta cu plãcere acuarele dupã naturã. Spre deosebire de noi, cei mai tineri ºi multmai pu˛in încrezãtori în viitor decât el, era convins cã absurdul istoric pe care îl trãiam era o buclã care se va închide, iar „timpurile” vor reintra în fãgaºul lor firesc. Destinul nu i-a permis sã-ºi vadãîmplinite proiecþiile optimiste; a plecat dintr-o lume în care se simþea tot mai strãin, doar câþiva aniînainte de Revoluþie.

Existen˛a sa ilustreazã trista istorie comunã a unui mare numãr de intelectuali români cãroraregimul comunist le-a întrerupt brutal cariera ºtiin˛ificã.

Laurian Someºan, a short biography Abstract

The life and work of Professor Laurian Someºan is presented by his daughter, dr. MariaSomeºan. Laurian Someºan (1901-1986) was the youngest of the nine children of a very poortransylvanian peasant family. Entering the Faculty of Geography of the University of Cluj, hebecame assistant professor of geography at the chair of Professor George Vâlsan, under whosedirection he completed his Ph. D. on the geomorphology and human geography of the CãlimanMountains. After a rich scientific activity and a stage in the Universities of Berlin and München, helectured in the University of Cluj-Sibiu and in the Academy of High Commercial Studies in Braºov,where he was professor of Economic Geography, and dean of this Institution. Arrested in 1952 by the communist regime, he was forced to work in labour camps between 1952 and 1954. After regainingfreedom, his activity has been mainly directed towards geographic and geologic studies of publicutility. Finally, in 1967, he was appointed professor of Geography in the Pedagogical Institute ofSuceava.

15

fiara Bârsei


ª erban DRAGOMIRESCU

NICOLAE M. POPPREPERE BIO-BIBLIOGRAFICE

În iulie 2008 s-au împlinit 100 de ani de la naºterea prof.univ. dr. Nicolae Mihai Popp, eminent geograf din a douageneraþie formatã la ºcoala fondatorului geografiei moderne înRomânia, profesorul Simion Mehedinþi. Aniversarea a trecutneobservatã, dupã cum stingerea sa din viaþã, în octombrie1989, s-a petrecut discret, reþinând atenþia doar lui LucianBadea (1994) ºi Ioan Iosep (1995) prin publicarea unornecrologuri. Ulterior (2000), culegerea Geografi români deSorina Vlad, Radu Sãgeatã ºi Sorin Geacu, a oferit unele repere asupra vieþii ºi operei sale.

În atari condi˛ii, la trecerea a peste 20 de ani de ladispari˛ie, evocarea personalitã˛ii sale complexe, afirmatãîntr-o perioadã plinã de contradic˛ii, se impune. Ea îºi gãseºtelocul aici, la Braºov, cãci prof. Nicolae Popp, deºi nãscut laBucureºti, în 1908, are o semnificativã ascenden˛ã paternãbraºoveanã, mãrturisitã în volumul autobiografic Povesteaunor generaþii – O saga braºoveanã ºi alta brãileanã, publicat

postum (1997), dar redactat între 1981-1986. Bunicul sãu, Niculi˛ã (Nicolau/Nikolaus) Pop (1840-1888), originar din Ghimbav, cu licen˛ã în

istorie ºi geografie (1866) ºi un doctorat în filosofie la Universitatea din Viena (1868), fiind primultitrat universitar dintr-un sat cu popula˛ie majoritar sãseascã, devine din 1869 profesor deistorie-geografie ºi germanã, iar din 1878 pânã la sfârºitul sãu prematur „conrector” al gimnaziuluiromân din Groaverii Braºovului, Liceul „Andrei ª aguna” de mai târziu. La studii, la Viena, se aflauîn aceeaºi vreme ºi alþi braºoveni, viitori colegi ai sãi de profesorat (ª tefan Iosif, Ioan Meºotã, VasileGlodariu, Pantelimon Dima º.a.). Prof. dr. Niculiþã Pop se face cunoscut, la Braºov, ºi ca înzestratautor de manuale ºcolare de istorie ºi geografie, apãrute în perioada 1870-1878 în mai multe ediþii. Înpredarea acestor discipline, „Niculiþã Pop foloseºte metoda cu totul nouã în vremea aceea a ºcoliiactive, în locul metodei învechite mnemotehnice, atât de înrãdãcinatã în ºcoalã”1. Era aceea pentrucare lupta, în ºcoala româneascã, la rãscruce de veacuri ºi Simion Mehedinþi, înnoire pe care o vapromova, mai târziu ºi George Vâlsan, dupã o concepþie similarã. În scurta sa viaþã, profesorulNiculiþã Pop desfãºoarã ºi o intensã activitate cultural-artisticã în cadrul Casinei Române din Braºov.

La moartea sa prematurã, „Gazeta Transilvaniei” consacrã, într-un necrolog, meritele sale. Fiul lui Niculi˛ã Pop, tatãl celui evocat, inginerul Aurelian Pop (1874-1964), s-a nãscut la

Braºov, s-a ºcolit la Liceul „Andrei ªaguna” unde a fost coleg de clasã ºi de bancã cu ªt. O. Iosif,poetul de mai târziu, fiind fruntaºul promo˛iei sale, deci premiant. Orfan de la 14 ani ºi ca fiu deprofesor, a beneficiat de o bursã a Funda˛iei Gojdu. Amintirile sale, redactate la o vârstã înaintatã, la80 de ani, sunt reluate în volumul sus-amintit al fiului sãu, Nicolae M. Popp, cel astãzi evocat. Estereconstituitã aici atmosfera din jurul acestui liceu de elitã al Braºovului (profesori ºi elevi, tradi˛ii).Sunt evocate cu umor tandru excursiile de început de an ºi de sfârºit de an pânã în Poianã, ori înpãdurea de la Stejãriº. Studiile superioare de inginerie îl poartã la Stuttgart, în Germania. La

16

ª erban Dragomirescu

1 N. Popp, Povestea unor generaþii – O saga braºoveanã ºi alta brãileanã, Bucureºti, Editura A.P.P., 1977, p. 139.


încheierea lor îºi însuºise tehnica construc˛iilor de beton armat, pe care începe sã o aplice ºi înBucureºti, unde se stabileºte dupã dobândirea cetã˛eniei române. Clãdirea bãncii Chrissoveloni dinBucureºti, str. Lipscani nr. 55, dupã proiectul întocmit de inginerul Tiberiu Eremie (1875-1937,nãscut la Purcãreni, jud. Braºov), stã ºi azi mãrturie.

Profesia de inginer constructor îl leagã în anii urmãtori de capitalã, unde, la 14 iulie 1908, senaºte cel astãzi omagiat, Nicolae Mihai Popp. În Bucureºti, el absolvã Liceul „Gh. Lazãr”, liceu deelitã. Ca student la Sec˛ia de geografie a Universitã˛ii din Bucureºti (1926-1929) continuã valoroasatradi˛ie de dascãl geograf a bunicului sãu patern, având printre al˛ii, ca profesori pe SimionMehedin˛i, Nicolae Iorga ºi Vintilã Mihãilescu, opteazã pentru o pregãtire mai complexã, urmând înparalel cursuri de chimie, zoologie, botanicã, geologie ºi istorie, ceea ce se va reflecta favorabil înpaleta largã a preocupãrilor sale ºtiin˛ifice geografice. Încã din studen˛ie a fost un animator al vie˛iicultural-ºtiin˛ifice, fiind unul din fondatorii Societã˛ii Studen˛ilor în Geografie ºi al revistei acesteia,„Revista Geograficã Soveja”, pe care a condus-o ºi în care a publicat rezultatele primelor saleobservaþii. În iunie 1929 obþine licenþa în geografie cu menþiunea magna cum laude. Lucrarea, subtitlul Valea Prahovei între Predeal ºi Floreºti – Observaþii antropogeografice, este publicatã înBuletinul Societãþii Regale Române de Geografie din 1930, unde va publica frecvent din 1928, pânãla abandonarea acestui important ºi longeviv periodic ºtiinþific, în 1942.

Calificat astfel ca geograf, începe o apreciatã activitate didacticã la Liceul „Mihai Viteazul” dinBucureºti. Vremelnic, func˛ioneazã ºi la Liceul „Cantemir Vodã” din capitalã, suplinindu-l peprofesorul braºovean Nicolae Orghidan, devenit inspector general ºcolar în Ministerul Educa˛ieiNa˛ionale. Dedicat învã˛ãmântului, parcurge ºi absolvã cu distinc˛ie Seminarul pedagogic universitardin Bucureºti. Odatã cu strãmutarea profesorului George Vâlsan la Universitatea din Bucureºti(1929), Nicolae M. Popp devine (1930-1935) asistentul sãu, la început onorific, dar cu obliga˛iididactice sporite pe mãsura înrãutã˛irii stãrii sãnãtã˛ii profesorului. Sub îndrumarea acestuia, începesã lucreze la teza sa de doctorat, consacratã geomorfologiei unui sector subcarpatic de la curburã, înprelungirea preocupãrilor magistrului sãu consacrate Câmpiei Române. În aceastã continuã perioadãde formare beneficiazã ºi de stagii de specializare la Strasbourg la prof. H. Baulig (1931) ºi laTübingen, la profesorii C. Uhlig ºi G. Wagner (1936). Se bucurã ºi de îndrumãrile lui Emm. deMartonne, pe care l-a cunoscut la congresele interna˛ionale de geografie la care a participat activ, laParis (1931), Varºovia (1934), unde a fost ales membru al Comisiei pentru studiul teraselor plioceneºi pleistocene, ºi la cel de la Amsterdam (1938); cu prilejul ultimei sale vizite în ̨ ara noastrã, în 1937,marele geograf francez valideazã, într-o scurtã incursiune pe terenul tezei, rezultatele ob˛inute, înspiritul concep˛iei davisiene.

În iunie 1939 ob˛ine, la Universitatea din Bucureºti, titlul de doctor în ºtiin˛e, cu men˛iuneasumma cum laude, în faþa unei comisii formatã din profesorii Vintilã Mihãilescu, Ion Popescu-Voiteºtiºi Andrei Popovici-Bâznoºanu. Teza sa de doctorat, Subcarpaþii dintre Dâmboviþa ºi Prahova –Studiu geomorfologic, este publicatã de Societatea Regalã Românã de Geografie în volumul III alprestigioasei colecþii Studii ºi cercetãri, consacratã tezelor de doctorat. Despre ea, prof. RobertFicheux, discipolul profesorului Emm. de Martonne º i devotat prieten al geografilor românise pronunþã în termeni elogioºi: „Este una dintre cele mai importante teze de geografie fizicã apãruteîn România dupã cea a lui G. Vâlsan”2. Cariera universitarã i se deschide, este promovat în 1939 ºefde lucrãri al profesorului Vintilã Mihãilescu, iar în 1942 este chemat conferenþiar definitiv la nouînfiinþata conferinþã de geografie regionalã la Facultatea de ª tiinþe din Bucureºti, unde fusesestrãmutatã disciplina geografiei, de la Facultatea de Litere ºi Filosofie, dupã retragerea profesoruluiSimion Mehedinþi. În anii urmãtori dispariþiei premature a profesorului G. Vâlsan, în 1935, la numai

17

fiara Bârsei

2 Sorina Vlad, Radu Sãgeatã, Sorin Geacu, Geografi români, Bucureºti, Editura Semne, 2000, p. 296.


50 de ani, va reuºi cu perseverenþã sã publice lucrãrile acestuia, rãmase în manuscris dintr-o exigenþãexageratã. În aceºti ani întreprinde ºi cãlãtorii de studii în Albania (1930 ºi 1938), în Iugoslavia(1938), participã la o excursie geologicã în Italia (1938).

N.M. Popp alãturi de profesorii Simion Mehedinþi º i Vintilã Mihãilescu, în croaziera dunãreanã de la încheierea celui de-al XX-lea congres al profesorilor de geografie, Turnu Severin, 30 mai-1 iunie 1937.

Prin înfiin˛area curajoasã a Institutului de Cercetãri Geografice al României de cãtre profesorulV. Mihãilescu, sub ministeriatul profesorului Ion Petrovici, în plin rãzboi, în aprilie 1944, în calitatede membru fondator al Institutului este numit membru permanent ºi director de sec˛ie. Aicidesfãºoarã o rodnicã activitate ºtiin˛ificã. Contribuie cu un valoros studiu, Raporturi geografice între formã, rocã ºi structurã, publicat în volumul Cursuri (1947), adevãrat ghid de iniþiere a tinerilorcercetãtori geografi. Tot aici, pentru Departamentul de Gospodãrie Comunalã din MinisterulAfacerilor Interne, elaboreazã, în perioada de pionierat a organizãrii ºi planificãrii teritoriale,monografiile oraºelor Oradea, Sfântu Gheorghe ºi Vãlenii de Munte (1948), contribuie pentruComitetul de Stat pentru Construcþii, Arhitecturã ºi Sistematizare (CSCAS) la sistematizarearegionalã în judeþul Hunedoara (plasele Sarmizegetusa ºi Geoagiu) ºi în regiunea Dobrogea (plasaNegru Vodã), în vederea valorificãrii resurselor locale. Aceastã experienþã de geografie aplicatã, înspiritul concepþiei geografice integrative, îi va servi nemijlocit în activitatea viitoare. În aceeaºiperioadã postbelicã, în calitate de colaborator al Institutului Geologic al României, întocmeºtestudiul geomorfologic ºi hidrogeologic al Câmpiei Brãilei. În 1953, când Institutul de CercetãriGeografice se reorganizeazã, unele cadre ºtiinþifice de bazã au fost îndepãrtate abuziv din motivepolitico-ideologice. Anterior, în 1948, Nicolae Popp fusese exclus ºi din învãþãmântul superior, fiindprivat ºi de libertate, fãrã a se pronunþa vreo sentinþã. I se fixeazã temporar domiciliu obligatoriu înDelta Dunãrii, unde se începuse campania extensivã de valorificare a stufului, ca materie primãpentru industria celulozei º i hârtiei. Se raporta atunci, când Maliucul devenise capitala stuficulturiiromâneºti, cã peste 2/3 din suprafaþa Deltei era acoperitã de stufãriºuri, iar stufului propriu-zis îireveneau peste jumãtate din întindere3.

În 1956 este desemnat ºef de laborator la Institutul de Proiectare pentru Celulozã, Stuf, Hârtie(IPCSH). Este anul când se înfiin˛eazã la Maliuc Sta˛iunea Experimentalã Stuficolã Delta Dunãrii

18


3 Nicolae M. Popp, op. cit., p. 452.


(SESDD). Apoi, între 1959 ºi 1963, devine geolog principal la Institutul de Proiectare pentru Planuride Amenajare ºi Construc˛ii Hidrotehnice (IPACH), calitate în care a întocmit studiul geomorfologic, hidrogeologic, geo-, hidro- ºi pedochimic ºi al vegeta˛iei Deltei Dunãrii, necesare planului deamenajare ºi valorificare complexã a resurselor acestei unitã˛i naturale, ce nu cãpãtase încã statutulactual de Rezerva˛ie a Biosferei. Între 1964 ºi 1967 este numit geolog ºef la Institutul de Studii ºiProiectãri pentru Îmbunãtã˛iri Funciare (ISPIF), întocmind studii complexe ale cadrului natural laamenajãrile hidrotehnice executate în Balta Brãilei (denumitã acum factice Insula Mare a Brãilei),lunca Dunãrii, lunca Prutului inferior, vãile Târnavelor, Criºului Alb, Criºului Repede º.a. Dinaceastã perioadã au rezultat numeroase lucrãri ºtiin˛ifice, în special asupra Deltei Dunãrii (peste 30),figurând, de regulã, ca unic autor.

În 1967, odatã cu echivalarea doctoratului sus˛inut în 1939 (!), este chemat, alãturi de profesorulLaurian Someºan, ce cunoscuse aceleaºi umilitoare abuzuri, la constituirea unui nou centruuniversitar geografic, la Suceava, fiind confirmat în 1969 profesor titular. Urmeazã o perioadãfreneticã de activitate, didacticã ºi ºtiin˛ificã, ce-l poartã ºi la diferite manifestãri interne ºiinterna˛ionale, inclusiv congresele de profil din diferite domenii ale geoºtiin˛elor (geomorfologie,pedologie, turism, geologie, studiul Cuaternarului), la care prezen˛a sa este remarcatã princomunicãri din aria sa predilectã de preocupãri, prin interven˛ii avizate în discu˛ii. Cunoaºterea maimultor limbi strãine de circula˛ie i-a facilitat accesul în multe cercuri savante din strãinãtate, precumºi la literatura ºtiin˛ificã interna˛ionalã. Tematica multora din lucrãrile publicate în aceastã perioadãeste extrasã din realitatea „Þãrii de Sus”, ca de exemplu monografia (în colaborare), din colecþia„Judeþele Patriei” a Institutului de Geografie al Academiei Române, consacratã judeþului Suceava în noua configuraþie administrativ-teritorialã de dupã reforma din 1968.

Retragerea sa la pensie din învã˛ãmântul superior în 1973 nu a însemnat întreruperea activitã˛ii,care a continuat febril. Lunga sa listã de aproape 500 de titluri de lucrãri ce poartã numele sãu secompleteazã febril, în amurgul vie˛ii, cu o bogatã activitate publicisticã, în scopul lãrgirii sfereicunoaºterii geografice ºi a transmiterii cunoºtin˛elor dobândite într-o via˛ã trãitã intens. Acum vãdlumina tiparului o serie de ample volume de informare geograficã, dedicate ˛inuturilor vizitate deautor pe trei continente precum ºi volumul consistent de confesiuni sus-amintit, pe urmele obârºiilorfamiliei paterne legate de fiara Bârsei. Semnalãm, în special, volumele consacrate Europei(Orizonturi europene) (1980, 1981, 1986), Dunãrii (1985) ºi bazinului ei (1988).

În încheierea acestei scurte retrospective a vie˛ii ºi operei profesorului dr. Nicolae M. Popp nepermitem sã-l invitãm sã se autocaracterizeze, citând din textul unei succinte autobiografii, înmanuscris, datatã 18 iunie 1977, înso˛itã de o riguroasã listã a lucrãrilor sale, datatã 24 noiembrie1987. Este o frumoasã profesiune de credin˛ã, la care subscriem deplin, în perspectiva ºi a timpuluiscurs de la sãvârºirea sa din via˛ã: Preocupãrile de o viaþã au fost geografia, pe care am conceput-oca rost al existenþei, dar geografia nu ca ºtiinþã izolatã de celelalte fizice ºi sociale, ci interconexatãcu ele. În cadrul geografiei, specializarea a urmat direcþia geografiei fizice, cu atenþie deosebitãasupra geomorfologiei ºi geografiei regionale comparate, cu corolarul geografiei aplicate. Pentruslujirea geografiei, aceastã ºtiinþã atât de frumoasã, atât de utilã societãþii contemporane nu amºovãit o clipã, de la catedrã, pe teren sau ca practician de a-i dãrui totul, indiferent de efortul cerut,de orice naturã ar fi fost el.

19

fiara Bârsei


Nicolae M. Popp – RepPres bio-bibliographiquesRésumé

L’auteur évoque la personnalité complexe du professeur universitaire Nicolae M. Popp, éminent géographe de la deuxiPme génération formée B l’école du fondateur de la géographie moderne enRoumanie, le professeur Simion Mehedinþi. La disparition, en 1989, de ce disciple distingué dumaître, a passé presque inaperçu. De même, le centenaire de sa naissance en 2008. La parutionpostume, en 1997 mais redigé dans les années ´80 du volume autobiographique Povestea unorgeneraþii – O saga braºoveanã ºi una brãileanã (Le récit de plusieurs générations – Une saga deBraºov et une de Brãila) nous a permis de refaire lítinéraire de sa vie B travers une période pleine decontradictions qui lónt empeché B développer toute sa capacité professionnelle.

On l´Pvoque ici B Braºov, parce que son grand-pPre, Niculi˛ã (Nikolaus) Pop (1840-1888), né BGhimbav, dans les alentours de Braºov, B la suite de ses études universitaires et doctorales B Vienne,est devenu professeur d´histoire et de géographie et, finalement co-directeur, au lycée, aujourd´huiCollPge national, Andrei ªaguna de Braºov.

Láuteur retient les plus significatifs moments de la vie et de láctivité professionnelle duprofesseur Nicolae M. Popp (1908-1989). Il sést affirmé dPs ses années d´études B lÚniversité deBucarest, oj il fonda une société des étudiants géographes et sa revue (Revista geograficã Soveja), ojil publie ses premières observations de terrain. Il se dédia aux études analytiques de géomorphologieet notamment dans les Subcarpates de la Courbure, entre les riviPres Dâmboviþa et Prahova, qui ontfait le sujet de sa thPse de doctorat, soutenue et publiée en 1937 sous les soins de la Société RoyaleRoumaine de Géographie. Pendant la période prédoctorale il a bénéficié de stages de formation BStrasbourg, chez le professeur Henri Baulig et B Tübingen, prPs des professeurs C. Uhlig et G.Wagner. Les conclusions de ses recherches dans les Subcarpates ont été validées par le professeurEmm. de Martonne, lors dúne brPve incursion pendant sa derniPre visite en Roumanie, en 1937. Sapromotion universitaire et son activité scientifique furent brutalement interrompues aprPs 1948 par le nouveau régime totalitaire. AprPs lávoir privé de liberté, sans jugement et condamnation, on luiappliqua le régime de domicile obligatoire dans le delta du Danube. Il y fut un pionnier de lavalorisation des ressources naturelles locaux et notamment du roseau, matiPre premiPre dans laproduction de cellulose et de papier. Ainsi, il participa, avec dáutres géographes roumains, B lapromotion de la géographie appliquée. En 1967, il est appelé B reprendre ses activités dénseignant. Il a fondé alors B Suceava, avec le professeur Laurian Someþan, un département de géographied’enseignement supérieur. Il a repris fébrilement, une fois de plus, son activité et ses contactsscientifiques internes et internationales. A la suite de ses nombreux voyages d´études, il a élaboré etpublié, fébrilement, ces derniers vingt ans, maints travaux qui ont diversifié considérablement sescontributions au patrimoine de la géographie roumaine. Une fois de plus, il faut souligner sa capacitéremarquable dáborder une problématique interdisciplinaire. Dans l’histoire de la géographieroumaine au XX-Pme siPcle c’est un nom, une …uvre B retenir.

20



Lucian BADEA

NICOLAE M. POPP, CERCETÃTOR AL RELIEFULUI SUBCARPATIC

Nu am avut ºansa sã-l cunosc, direct, ca student, pe profesorul N.M. Popp pentru cã era în anii de dupã 1948, cel venit cu reforma pentru un învã˛ãmânt sub influen˛a modelului sovietic. Dar nureforma de con˛inut a fost cauza, ci aceea a epurãrilor. Era perioada expulzãrilor ºi înlocuirilor dinînvã˛ãmântul superior, când N.M. Popp era deja arestat. L-am cunoscut prin ceea ce a scris pentru cã,întâmplãtor, m-am apropiat de una dintre piesele geomorfologice care alcãtuiesc sistemul orograficcarpatic românesc – anume Subcarpa˛ii. Aceºtia reprezintã unitatea de relief pe care N.M. Popp aluat-o ca obiect de studiu ºi de care s-a ocupat spre a se afirma, în anii antebelici, ca unul dintregeomorfologii de primã mânã cercetãtori ai spa˛iului subcarpatic. Dupã câteva articole destinatecunoaºterii Subcarpa˛ilor Buzãului ºi Prahovei destul de consistente (fãrã îndoialã nu de manierafirimiturilor actuale ISI autopretinde ca în câteva pagini sã fie cuprinsã chintesen˛a ºtiin˛ei), carearticole sunt o prevestire a ceea ce avea sã urmeze în teza sa de doctorat, publicatã în 1939 sub titlulSubcarpa˛ii dintre Dâmbovi˛a ºi Prahova. Studiu geomorfologic. Dar în niciun caz orizontul sãu decercetare nu se limiteazã la Subcarpa˛ii dintre Dâmbovi˛a ºi Slãnicul Buzãului, sau la Subcarpa˛ii dela Curburã. Într-o notã infrapaginalã la studiul „Câteva cazuri de captare la rãsãrit de Teleajen”,publicat în Buletinul Societã˛ii Regale Române de Geografie LII, 1933, a fãcut o men˛iune carereflectã preocupãrile ºi inten˛iile de la începutul celui de-al patrulea deceniu al secolului trecut:„Lucrarea de fa˛ã face parte dintr-un studiu morfologic mai larg, asupra Subcarpa˛ilor româneºti,pe care îl prepar de mai mul˛i ani, sub conducerea d-lui Prof. G. Vâlsan”1.

Nu ºtim pânã unde a ajuns cu investigarea ºi concretizarea rezultatelor (exceptând cele publicate sub titlul Clasificãri geografice în Subcarpa˛ii româneºti, BSRRG, LIV, 1935), dar este de luat înseamã cã pentru a fi adâncitã cunoaºterea întregii unitã˛i subcarpatice, fa˛ã de complexitatea acesteiaºi a problemelor pe care le ridicã, ar fi fost mult prea complicat ºi ar fi necesitat un timp mult preaîndelungat. De aceea, este de bãnuit cã s-a concentrat asupra unei pãr˛i din Subcarpa˛ii Curburii, oparte cu morfologie foarte variatã ºi o complexitate pe mãsurã, cea care a fãcut obiectul tezei dedoctorat. Emit o astfel de presupunere, chiar cu convingere, întrucât, cu aproximativ un sfert de veacmai târziu, am fost pus în situa˛ia similarã de a-mi restrânge sectorul (de cercetat) din Subcarpa˛iiOlteniei, ca obiect de studiu pentru teza de doctorat.

Chiar dacã N.M. Popp nu a ajuns sã încheie ºi sã facã public acel studiu general asupraSubcarpa˛ilor anun˛at, prin preocupãrile de cercetãtor ºi prin ceea ce a publicat s-a afirmat ca unuldintre cei mai de seamã geomorfologi cu prioritate dedicat cercetãrii reliefului subcarpatic, cel cuvarietatea morfologicã mai evidentã decât în oricare altã unitate ºi cu dinamica cea mai accentuatã.

Format la ºcoala geomorfologicã sprijinitã pe principiile evolu˛iei reliefului ale concep˛ieidavisiene ºi sub influen˛a lucrãrilor lui Emm. de Martonne referitoare la relieful României ºi-aîndreptat aten˛ia spre analiza reliefului cu scopul punerii în eviden˛ã a etajãrii formelor rezultate dinsuccesiunea ciclurilor ºi fazelor de modelare, pentru ca în final sã ajungã la stabilirea fiecãrei regiunicu schimbãrile survenite în toate etapele condi˛ionate de sistemele de modelare.

ªi-a concentrat aten˛ia asupra influen˛ei sau rolului substratului (a constitu˛iei acestuia castructurã ºi naturã a rocilor) pentru definirea caracterelor formelor de relief ºi asupra dinamiciiacestora. Experien˛a sa în aceastã privin˛ã este pe deplin reflectatã în capitolul „Raporturi geografice între formã, rocã ºi structurã” din volumul intitulat Cursuri 1945-1946, pp. 5-56, publicat în 1947 de

21

fiara Bârsei

1 N.M. Popp, Câteva cazuri de captare la rãsãrit de Teleajãn, în „Buletinul Societã˛ii Regale Române de Geografie”, tomLII, 1933, p. 148.


Institutul de Cercetãri Geografice (cu contribu˛iile profesorilor V. Mihãilescu, N.Al. Rãdulescu, V.Tufescu, R. Cãlinescu). Sinteza sa reprezintã, înainte de orice, o precizare metodologicã ºiterminologicã întru totul indispensabilã adoptãrii unui mod corect de abordare a cercetãrii reliefului.Iar pregãtirea geologicã ºi experien˛a de teren (cu deosebire în regiunea subcarpaticã) l-au cãlãuzitspre ordonarea rezultatelor atât de variate ale eroziunii diferen˛iale, cea care se aflã la origineadiferen˛ierii formelor ºi a ansamblurilor morfologice regionale. Drept concluzie la considera˛iileteoretice ºi metodologice ºi, totodatã, ca o aplicare la realitatea morfologicã a Subcarpa˛ilor, a fãcut oaplicare la „pãmânturile rele buzoiene”, adicã o prezentare succintã dar foarte densã a raporturilordintre constitu˛ia geologicã a regiunii subcarpatice dintre Buzãu ºi Slãnicul Buzãului ºi formele derelief, inclusiv procesele de denudare care provoacã degradãri de propor˛ii.

Din cele câteva articole men˛ionate destinate Subcarpa˛ilor ºi în mod special din lucrareacuprinzãtoare asupra Subcarpa˛ilor dintre Dâmbovi˛a ºi Prahova rezultã mai mult ca orice inten˛ia sade cercetare detaliatã pentru punerea în eviden˛ã a urmelor sau dovezilor pentru demonstrareaevolu˛iei reliefului, determinatã de succesiunea ciclurilor de denudare în conformitate cu principiileconcep˛iei davisiene magistral aplicate (ºi practic verificate) de Emm. de Martonne în studiulCarpa˛ilor Meridionali la începutul secolului. Influen˛a lucrãrilor lui De Martonne a fost atât de mareîncât un subtitlu (sau un capitol) al articolului din 1934, referitor la captãrile din Subcarpa˛ii de la estde Teleajen, este formulat Urmele unui relief de maturitate în raport cu terasa superioarã aTeleajenului, pentru care autorul a dat o notã infrapaginalã suficient de concludentã: „Acesta estetitlul unui capitol din «Recharches sur l’évolution morphologique des Alpes de Transylvanie» a d-lui Emm. de Martonne ºi inten˛ionat a fost ales ca atare, întrucât observãrile din paginile ce urmeazãsunt rezultatul unor cercetãri, care au avut ca punct de plecare citatul capitol din operamen˛ionatã”.

În adevãr, N.M. Popp s-a înscris întru totul nu numai în spiritul geomorfologiei ca ºtiin˛ãmodernã nu prea demult afirmatã, dar a adoptat modelul de analizã a reliefului aplicat de DeMartonne pentru Carpa˛ii Meridionali, ale cãrui rezultate nu ºi-au pierdut valabilitatea chiar dupã unsecol. Existen˛a celor trei mari cicluri de denudare, în urma cãrora au rezultat cele trei complexe denivelare, acum resturi de suprafe˛e netezite (platforme) succedate etajat din partea centralã cãtremarginile grupelor de mun˛i, nu numai cã ulterior n-au fost infirmate, dar au fost completate cu datenoi spre a se dovedi pe deplin cã reprezintã una din trãsãturile morfologice principale ale sistemuluimuntos românesc.

Analiza geomorfologicã minu˛ioasã asupra dealurilor subcarpatice ale Prahovei, în ciuda primei impresii generale cã ar fi un ansamblu de „simple creste de intersec˛ie”2, aratã cã se gãsesc resturi desuprafe˛e nivelate. Iar acestea nu tocmai sporadic diseminate de-a lungul culmilor deluroase, ci chiaralcãtuind un ansamblu etajat de „forme ciclice” – pe care le-a înscris sub termenul de platforme3, cutoate cã ne aflãm în unitatea de relief cu cea mai accentuatã dinamicã a reliefului. Cele patru suprafe˛e nivelate – numite în ordinea vechimii Simila, Talea (cu douã trepte), Drãgãneasa ºi Cândeºti – s-ar fiformat începând din Romanian pânã în timpul primelor glacia˛ii cuaternare, în succesiune generalãde la contactul cu mun˛ii pânã la marginea sudicã a Subcarpa˛ilor.

Culmile netezite rezultate din intersec˛ia ºi coborârea versan˛ilor ºi suprafe˛ele locale denivelare, chiar asociate în trepte la altitudini mai coborâte cãtre marginea Subcarpa˛ilor sunt orealitate mult prea evidentã pentru a nu fi luate în seamã. Dar este cel pu˛in exagerat ca acestea sã fieidentificate ca suprafe˛e de nivelare generale rezultate în urma unui ciclu de denudare, asemeneacelor stabilite de Emm. de Martonne în spa˛iul muntos alãturat. Subcarpa˛ii au intrat în etapa de

22

Lucian Badea

2 N.M. Popp, Subcarpa˛ii dintre Dâmbovi˛a ºi Prahova – Studiu geomorfologic, III, „Studii ºi cercetãri de geografie”,Societatea Regalã Românã de Geografie, 1939, p. 61.

3 N.M. Popp, op. cit., p. 123.


modelare subaerianã spre sfârºitul Pliocenului (în anumite sectoare ceva mai timpuriu), tocmai atunci când Orogeneza Valahã i-a afectat puternic, determinând intensificarea denudãrii, ºi prin aceastaaccentuarea gradului de fragmentare ºi a energiei reliefului. Aceasta nu înseamnã cã nu au existatfaze de stagnare a miºcãrii ºi condi˛ii climatice favorabile pentru nivelarea reliefului când au fostcreate suprafe˛e nivelate, fie printr-un proces de pedimenta˛ie, fie prin eroziune lateralã. Dar acestesuprafe˛e nu sunt nici poligenetice (formate într-o perioadã lungã cu varia˛ii mari ale condi˛iilor dedenudare) ºi nici generale, adicã pe întreaga unitate subcarpaticã. Nivelãrile s-au produs diferen˛iatpe bazine hidrografice ºi compartimente tectonice (mai precis neotectonice) în cadrul cãrora naturarocilor a avut un rol major.

Cu alte cuvinte nu poate fi vorba de suprafe˛e de nivelare, cãrora li s-au spus platforme deeroziune, formate într-un ciclu de denudare pe durata unor perioade lungi aºa cum sunt cele dinCarpa˛i. Subcarpa˛ii, ca cel mai nou „val al orogenului carpatic”, se încadreazã în altã etapã deevolu˛ie în care, de fapt, s-au fragmentat ºi în mare parte distrus suprafe˛ele de nivelare formate înNeozoic în unitatea carpaticã. De la sfârºitul Pliocenului, Subcarpa˛ii s-au conturat ca o nouã unitatede relief aflatã în faza de dezgropare ºi de scoatere în relief a structurilor ºi nu de retezare ºi denivelare a acestora. Acest punct de vedere format în urma cercetãrilor din Subcarpa˛ii de la vest de Olt (în esen˛ã diferit de modul în care au fost considera˛i Subcarpa˛ii anterior) l-am expus în una dinºedin˛ele de comunicãri ale Institutului de Geografie din primii ani ai deceniului al ºaptelea, pe atunci organizate cu regularitate. În mod obiºnuit era o asisten˛ã numeroasã, iar N.M. Popp, dupã eliberare,de fiecare datã invitat, a participat de multe ori ºi nu formal. De regulã se aºeza în primele rânduri ºilua adesea cuvântul.

La acea ºedin˛ã, dintre cei prezen˛i era, cu certitudine, cel mai avizat în problemele degeomorfologie, mai ales ale evolu˛iei Subcarpa˛ilor. A luat cuvântul ºi dupã câteva sublinieri aîncheiat: „Consider punctul de vedere ºi concluziile interesante ºi drept o provocare, o aruncare demãnuºã. Sã încercãm s-o ridicãm.”

Am avut dupã aceea numeroase întâlniri ºi discu˛ii care au însemnat ºi o anumitã apropiere.Eventualele diferen˛e de pãreri nu au fost un impediment. Din contrã, mai ales atunci când recunoºtimeritele unui pionierat în descifrarea necunoscutelor unora din piesele care alcãtuiesc ansamblulunitar al pãmântului românesc.

Nicolae M. Popp, chercheur du relief subcarpatique Résumé

Son esprit pénétrant a été attiré, dés le commencement, par les Subcarpates, une des plusintéréssantes unités de relief du territoire de la Roumanie et notamment vers leur secteur le pluscompliqué, les Subcarpates de la Courbure. Aprés que les résultats de ses premiéres recherches furent publiés dans quelques articles, en 1939 apparu sa thPse de doctorat, sons le titre Les Subcarpatesentre Dâmbovi˛a et Prahova. Etude géomorphologique dans laquelle il a dévéloppé sa conceptionsur l’évolution et la dynamique récente du relief subcarpatique. D’autres contributions ont suivi,mais son intention de continuer et d’élaborer une étude générale sur les Subcarpates ne va pas seréaliser á cause des difficultés de la guerre et des années qui ont suivi.

23

fiara Bârsei


Ioan IOSEP

LAURIAN SOMEªAN ªI NICOLAE POPP– CTITORI AI ÎNVÃfiÃMÂNTULUI GEOGRAFIC SUPERIOR SUCEVEAN –

Cu aproape jumãtate de veac în urmã, prin H.C.M. nr. 680/septembrie 1963, vechea Cetate deScaun a Moldovei, oraºul Suceava, devenea centru universitar.

Evenimentul avea loc într-o perioadã în care, încet-încet, pe fondul dezghe˛ului destalinizãriideclanºat la Moscova, ºi în România începea sã se facã sim˛itã o oarecare destindere politicã, dublatãde o anume distan˛are fa˛ã de „marele frate” de la rãsãrit, a cãrui strânsã „îmbrã˛iºare” sufoca ˛aranoastrã de aproape douã decenii (M. Iacobescu, 2003).

Primele semne au coincis cu ob˛inerea, de cãtre România, a retragerii trupelor sovietice deocupa˛ie (1958). Doi ani mai târziu, în 1960, se formula public necesitatea recunoaºterii ºi respectãriiprincipiului egalitã˛ii în drepturi a ˛ãrilor socialiste, iar în anul 1961 ºi apoi în 1964 se respingeauhotãrât proiectul sau planul Hruºciov ºi respectiv mult mediatizatul plan Valev cu privire lanecesitatea „diviziunii socialiste” ºi modalitã˛ile de integrare economicã a ˛ãrilor socialiste membreale C.A.E.R.

Un adevãrat cutremur l-a declanºat cunoscuta Declara˛ie din 23 aprilie 1964, interpretatã ca odeclara˛ie de independen˛ã a României (M. Iacobescu, 2003).

Semnele schimbãrii se fãceau sim˛ite ºi în politica ºcolarã, fiind marcate de încercarea derevenire la tradi˛iile progresiste din învã˛ãmântul românesc, cu preluarea unor timide elemente deinspira˛ie vest-europeanã. Într-o primã etapã, s-a trecut la generalizarea învã˛ãmântului de 7 ani,extins aproape imediat la 8 ani.

Nu mai pu˛in simptomatice au fost desfiin˛area Institutului de limbã ºi literaturã rusã „MaximGorki” din Bucureºti ºi, în paralel, eliminarea limbii ruse dintre disciplinele obligatorii în învã˛ãmânt, sau schimbarea denumirilor ruseºti cu care fuseserã „botezate” unele oraºe sau institu˛ii româneºti întimpul ocupa˛iei sovietice, revenindu-se la vechile denumiri: cazul cel mai cunoscut este cel alOraºului Stalin, care îºi reia numele purtat anterior, Braºov.

Ieºirea de sub tutela Moscovei a însemnat reconsiderarea sau eliminarea manualelor ºcolare ºi acursurilor universitare de inspira˛ie sovieticã din domeniul ºtiin˛elor umaniste ºi, pe un alt plan,eliberarea majoritã˛ii de˛inu˛ilor politici care mai reuºiserã sã supravie˛uiascã în închisorilecomuniste. Dintre aceºtia, mul˛i erau cadre didactice, care, încet-încet, dupã demersuri atent ºiîndelung verificate de organele de partid ºi de securitate, au fost „reabilita˛i” ºi au putut sã revinã lacatedre.

În concordan˛ã cu deciziile de extindere a duratei studiilor gimnaziale obligatorii la 7 ºi apoi 8ani, a penuriei de cadre didactice calificate atât în mediul urban dar mai ales în cel rural ºi, probabil, în perspectiva luãrii mãsurilor de redresare a natalitã˛ii (care aveau sã se concretizeze într-adevãr princunoscutul decret nr. 770 din 1966 ºi aveau sã ducã, implicit, la creºterea popula˛iei ºcolare ºi anecesarului de cadre), în anii ’60 în România s-au înfiin˛at nu mai pu˛in de 14 institute pedagogice.

Unele erau localizate în centre cu îndelungatã tradi˛ie universitarã, precum Bucureºti, Iaºi ºiCluj, dar o parte – în alte oraºe mari, reºedin˛e regionale, cu mai pu˛ine sau chiar fãrã tradi˛iiuniversitare: Braºov, Timiºoara, Craiova, Constan˛a, Gala˛i, Baia Mare, Bacãu, Oradea, Piteºti,Târgu Mureº ºi, printre acestea, ºi Suceava.

În cazul special al Sucevei, se pare cã decizia a avut la bazã ºi un argument de ordin istoric ºigeopolitic: institutul propus ar fi trebuit sã fie un remember ºi oarecum o compensa˛ie la ireparabilapierdere, odatã cu întreg nordul Bucovinei, a vechii ºi importantei universitã˛i de la Cernãu˛i. De

24

Ioan Iosep


asemenea, nu putea fi uitat faptul cã în regiunea Suceava, la Câmpulung Moldovenesc, maifunc˛ionase, pe o perioadã scurtã, este adevãrat (1948-1953), o institu˛ie de învã˛ãmânt superior –Institutul de silviculturã ºi exploatare, prelucrare ºi transportul lemnului (cu douã facultã˛i),transferat ulterior la Braºov.

Prin urmare, dacã ne raportãm la întreg spa˛iul Bucovinei istorice, a fost vorba mai degrabã de oanume continuitate ºi tradi˛ie, ºi nu de deschiderea unui drum în totalitate nou.

Iatã contextul general în care, la câ˛iva ani dupã înfiin˛area Institutului (1963) ºi respectiv aSec˛iei de Istorie ºi Geografie (1964), valurile vie˛ii i-au adus la Suceava pe Laurian Someºan, în1965, ºi pe Nicolae Popp, doi ani mai târziu, în 1967.

Fãrã îndoialã, selectarea, angajarea ºi promovarea cadrelor didactice în etapa de început a tinerei institu˛ii universitare, ca premisã fundamentalã pentru reuºitã ºi continuitate durabilã, nu aveau sã fienici simple, nici facile. Ca urmare, s-a optat pentru formarea unui colectiv cât mai valoros ºi mai binestructurat, prin alãturarea unor cadre didactice cu experien˛ã ºi prestigiu în învã˛ãmântul universitarºi în cercetarea de specialitate, cu tineri proaspãt ieºi˛i din amfiteatrele unor universitã˛i de tradi˛ie, nu doar entuziaºti, ci recomanda˛i ºi de o foarte bunã pregãtire profesionalã în anii studen˛iei. Credita˛icu poten˛ial promi˛ãtor, se spera cã tinerii, sub îndrumarea atentã ºi cu sprijinul competent al celordintâi, aveau sã se formeze „din mers” ºi sã se perfec˛ioneze în cariera universitarã.

Solu˛ia de start a fost apelarea la doi renumi˛i profesori de la Universitatea „Al.I. Cuza”, IonSîrcu ºi Victor Sficlea, care, fãcând naveta de la Iaºi, au putut acoperi cursurile de bazã între anii 1964 ºi 1968, prin sistemul de platã cu ora. Dar în scurtã vreme, pe mãsurã ce seria anilor de studiu s-acompletat, s-a vãzut cã o parte din posturi nu mai puteau fi acoperite. În consecin˛ã, profitându-se de„unda verde” datã de la nivel central, conducerea institutului a deschis concursuri de titularizare ºi aacceptat înscrierea pe posturi de lector (disciplinele Geografie economicã generalã ºi respectivGeografie fizicã regionalã ºi Geomorfologie) a doi cunoscu˛i geografi, afirma˛i în perioadainterbelicã: Laurian Someºan ºi Nicolae Popp.

Via˛a ºi activitatea lor, la fel ca ºi cele ale altor personalitã˛i geografice (S. Mehedin˛i, V.Mihãilescu, V. Tufescu, N.Al. Rãdulescu, I. Conea, Gh. Nãstase, G. Nimigeanu) au fost marcate ºi au reflectat fidel vremurile tulburi ºi succesiunea schimbãrilor din societatea româneascã interbelicã ºipostbelicã. Arunca˛i în închisorile comuniste pentru motive politice inventate1, condamna˛i la anigrei de muncã silnicã pe ºantierul Canalului Dunãre-Marea Neagrã (dupã care lui N. Popp i s-a impus domiciliu for˛at în Delta Dunãrii), cei doi fuseserã elibera˛i de câ˛iva ani, dar, datoritã ostracizãrii ºistigmatizãrii nedrepte la care i-a supus regimul totalitar, doar cu mari eforturi au reuºit sã-ºi gãseascãlocuri de muncã, în domenii care n-aveau legãturã cu învã˛ãmântul2. Pare de domeniul absurdului,dar din C.V.-ul depus la concurs aflãm cã, dupã încheierea perioadei de domiciliu for˛at, fostulconferen˛iar dr. N. Popp a fost nevoit sã se încadreze un timp ca electrician, tot aºa cum o altãpersonalitate din lumea universitarã ºi culturalã interbelicã, cu studii de psihologie ºi filosofie la

25

fiara Bârsei

1 Într-o discu˛ie purtatã chiar în ziua în care avea loc ceremonia ocazionatã de pensionarea profesorului L. Someºan (1971),rectorul de atunci, prof. V.G. Ionescu, i-a mãrturisit asistentului M. Iacobescu cã nu cu mult timp în urmã Securitateanotificase conducerii institutului cã toate acuza˛iile ce îi fuseserã aduse lui L. Someºan s-au dovedit nefondate. Poate cãdecizia ca informa˛ia sã nu-i fie adusã la cunoºtin˛ã profesorului, pentru a nu-i provoca, la cei 70 de ani, un ºoc fatal, a fostcorectã.

2 Nouã, tinerilor lor colegi suceveni, cei doi profesori nu ni s-au confesat niciodatã cu privire la motivele, contextul ºidetaliile arestãrii ºi deten˛iei. ªi i-am în˛eles: nu voiau sã redeschidã rãnile ºi sã retrãiascã anii dureroºi care le-au zguduitvie˛ile, le-au frânt speran˛ele ºi carierele ºi le-au afectat familiile. Faptul este evident ºi în volumul autobiografic al lui N.Popp, Povestea unor genera˛ii, terminat, se pare, în 1986, dar publicat dupã revolu˛ie, postum (1997), unde firul povestiriise întrerupe brusc ºi tãcerea se aºterne întrebãtoare peste anii de dupã 1944.


Cernãu˛i ºi Roma ºi cu un strãlucit doctorat sus˛inut la Paris, a fost nevoit sã lucreze ca muncitor laServiciul de deratizare al capitalei3.

Abia în urma unor demersuri stãruitoare, L. Someºan ºi N. Popp au putut reveni la catedrã, înSuceava, iar dupã ce au ob˛inut ºi recunoaºterea doctoratelor (ambii în 1967), au putut sã revinã dinnou în ierarhia didacticã universitarã, la nivelul de profesor.

Acestor patru geografi prestigioºi, cunoscu˛i prin rezultatele lor în activitatea didacticãuniversitarã, în cercetare ºi prin publica˛iile de specialitate, li s-a adãugat, prin concursuri, un grup detineri asisten˛i stagiari, pentru conducerea seminariilor ºi lucrãrilor practice: Dionisie Morar (1964),Ioan Iosep (1967), Mioara Frânceanu (1969) ºi Rodica Ruginã (1969).

Tot în aceastã primã etapã au mai fost titulariza˛i (prin concurs), pe posturi de lector, DumitruTudose (1965), venit de la Combinatul Minier Gura Humorului, unde, deºi era absolvent degeografie, lucra ca geolog, Maria Lucaci (1966), venitã din învã˛ãmântul preuniversitar, cu o foartesolidã pregãtire metodicã, ºi, ceva mai târziu (1970), Ion Popescu-Argeºel – din cercetare.

Meritã sã mai fie amintitã, de asemenea, colaborarea didacticã, ºtiin˛ificã ºi metodicã (deºiepisodicã, din pãcate) cu doi foarte buni preuniversitari, Dragomir Paulencu ºi Ioan Stan, care lucraula Inspectoratul ºcolar ºi care au decis sã rãmânã cu norma de bazã în structura acestuia: amândoi erau recunoscu˛i pentru capacitatea de organizare a manifestãrilor ºtiin˛ifice, a concursurilor ºiolimpiadelor ºcolare, de coordonare a activitã˛ilor de perfec˛ionare a colegilor din învã˛ãmântulpreuniversitar ºi a aplica˛iilor de teren.

S-a constituit, astfel, un colectiv eterogen (în sensul bun al cuvântului), bine structurat subaspectul vârstei, pregãtirii, experien˛ei didactice ºi de cercetare ºi al profilãrii pe domenii. Îninteriorul Catedrei domina un climat fertil, stimulator, iar rela˛iile erau cu adevãrat colegiale.

Cei mai mul˛i dintre tineri au devenit în scurtã vreme doctoranzi, dar, din pãcate, datoritãinstalãrii unei atmosfere de incertitudine, instabilitate ºi chiar derutã cu privire la viitorul institutului,a nesiguran˛ei locului de muncã ºi insuficientei motiva˛ii profesionale, pu˛ini ºi-au finalizat ºisus˛inut tezele de doctorat (D. Tudose, I. Popescu-Argeºel, I. Iosep).

Acestea erau condi˛iile ºi resursele umane pe care cei doi magiºtri, L. Someºan ºi N. Popp,adopta˛i de comunitatea universitarã localã, erau chema˛i sã le valorifice.

Pentru a evalua în ce mãsurã ei au reuºit sã creeze o ºcoalã universitarã suceveanã, considerãmcã se impune sã explorãm ºi sã conturãm urmãtoarele repere: prestigiul lor ca dascãli ºi cercetãtorideja forma˛i ºi consacra˛i în geografia româneascã; activitatea didacticã ºi de cercetare din etapasuceveanã; mãsura în care au reuºit sã-ºi cultive discipoli, continuatori; capacitã˛ile organizatorice;modul în care au fost percepu˛i de colegi ºi studen˛i ca modele didactice ºi morale.

1. L. Someºan ºi N. Popp – modele deja consacrate în geografia româneascã Aºa cum au subliniat to˛i cei care au scris despre via˛a ºi opera lor ºtiin˛ificã (a se vedea studiile

ce compun volumul de fa˛ã ºi bibliografia citatã de cei care le semneazã), L. Someºan ºi N. Popp,ambii avându-l ca mentor pe G. Vâlsan, primul la Cluj, cel de-al doilea la Bucureºti, erau deja demultã vreme cunoscu˛i ºi recunoscu˛i ca personalitã˛i de primã mãrime ale geografiei româneºti, cudoctorate prestigioase ºi publica˛ii remarcabile, de largã circula˛ie, ale cãror valoare ºi valabilitaten-au fost afectate de trecerea timpului.

Laurian ªomeºan poate fi considerat, înainte de toate, un exponent reprezentativ al ºcoliiromâneºti de geografie umanã, nãscutã ºi evoluatã sub directa înrâurire a ºcolii franceze de geografieumanã ºi a ºcolii germane de antropogeografie. În toate lucrãrile sale, dintre care men˛ionãm înspecial Via˛a pastoralã în Mun˛ii Cãlimani (1934) ºi Via˛a umanã în regiunea Mun˛ilor Cãlimani

26

Ioan Iosep

3 Este vorba de Traian Chelariu, imortalizat de Marin Preda în romanul „Cel mai iubit dintre pãmânteni”. Printr-ociudã˛enie a sor˛ii, Traian Chelariu a ajuns ºi el mai târziu la Suceava (ca lector la Catedra de Psihologie-Pedagogie), unde,în apartamentul pus la dispozi˛ie de institut, a locuit împreunã cu L. Someºan.


(1938), L. Someºan s-a dovedit un fin observator ºi analist al raporturilor dintre om ºi mediul sãu devia˛ã.

Personal, de o excep˛ionalã profunzime, valoare ºi originalitate ni se pare lucrarea Vechimeaagriculturii româneºti în Transilvania (1941), unde argumentele geografice ºi etnografice sunt la felde precise ºi convingãtoare ca slovele documentelor istorice, vestigiile arheologice ori vecheatoponimie autohtonã.

Nicolae Popp era recomandat prin deja foarte cunoscutele rezultate din domeniul geografieifizice regionale, al geomorfologiei în special (Subcarpa˛ii Româneºti, Delta Dunãrii º.a.): listalucrãrilor publicate era impresionantã.

De aici rezultã un alt aspect important, în sensul cã, prin preocupãri, domenii ºi problematiciabordate ºi chiar prin modul distinct de a se manifesta, cei doi profesori nu se concurau, ci secompletau unul pe celãlalt (lãsãm la o parte unele mici „în˛epãturi”, venite întotdeauna dinspredomnul Someºan), ceea ce între˛inea un climat favorabil în catedrã, fãrã rela˛ii tensionate.

ªi N. Popp era un la fel de fin observator al rela˛iilor de interconexiune ºi cauzalitate din mediulgeografic. Dacã ni s-ar cere sã alegem o singurã lucrare care sã-l reprezinte, personal m-aº opri, cusubiectivismul de rigoare, la o lucrare cu profil teoretic: Raporturi geografice între formã, rocã ºistructurã (1947), în care abilitatea de mânuire a instrumentelor conexiunii, cauzalitã˛ii ºi compara˛iei este demonstratã la un nivel excep˛ional.

2. Trecând la cel de-al doilea aspect – realizãrile din etapa suceveanã, considerãm cã estecorect sã ne raportãm la durata extrem de redusã a acesteia, de numai câ˛iva ani – prea pu˛ini – (L.Someºan – între 1965 ºi 1971; N. Popp – între 1967 ºi 1973).

La o vârstã relativ înaintatã (64 de ani în momentul venirii laSuceava) ºi desigur datoritã urmelor lãsate de traumele suferite,L. Someºan a publicat pu˛in, rãmânând fidel concep˛iilor ºimetodologiei adoptate în anii de început. Relevante în acest senssunt studiile Aspecte geografice în cultura popularã carpaticã(1970) ºi Rela˛ii strãvechi între ,,fiara de Sus a Moldovei”,Maramureº ºi ˛inuturile de la poalele apusene ale Cãlimanilor,apãrut postum (2003), sub îngrijirea celui care semneazã acesterânduri.

Probabil, în conjuncturadatã, a considerat cã ar fi maiutil sã se concentreze peactivitatea didacticã. Cursurilesale de Geografie economicãgeneralã (I-II, 1968) ºiregionalã (partea I, Europa),elaborate în aceastã perioadã(de a cãror pregãtire pentrumultiplicare subsemnatul a fost rugat sã se ocupe, tot aºa cum, cumare plãcere, s-a ocupat ºi de cursurile profesorului N. Popp),citate în lucrãri de referin˛ã (de exemplu, I. Le˛ea ºi Al. Ungureanu – Geografie economicã mondialã, 1979; I. Velcea, Al. Ungureanu – Geografia economicã a lumii contemporane, 1993) erauînvã˛ate din plãcere. O eventualã sincopã, ,,sanc˛ionatã” deprofesor cu o blândã dojanã, era perceputã de studen˛i ca o mare

27

fiara Bârsei


ruºine. Delicat ºi de o polite˛e proverbialã, li se adresa întotdeauna, în plinã epocã de „tovãrãºie”, cuapelativele ,,domniºoarã studentã” ºi ,,domnule student”.

N. Popp – avea sã se vadã repede lucrul acesta – s-a impus ca un maestru al expunerilorsistematice, concentrate ºi riguros ºtiin˛ifice, dar foarte intuitive. Demn urmaº al magiºtrilor sãi, S.Mehedin˛i, G. Vâlsan ºi V. Mihãilescu ºi lucrând, pentru finalizarea tezei de doctorat, ºi cu Emm. deMartonne, avea o preferin˛ã specialã pentru compara˛ii ºi descifrarea cauzalitã˛ilor, iar sintezele ºiconcluziile erau întotdeauna atent elaborate. Un curs, o comunicare ºtiin˛ificã sau o conferin˛ã erauatât de firesc structurate, încât cei care le audiau, captiva˛i, le urmãreau uºor ºi nu ºi le-ar fi pututimagina altfel prezentate. Toate se distingeau printr-o înaltã ˛inutã. Nu ºtiai ce sã remarci mai întâi:rigoarea ºtiin˛ificã, elegan˛a deloc for˛atã a frazãrii ori mãiestria pedagogicã.

Fiind mereu – ca ºi înainte de a veni la Suceava, dar ºi dupã ce s-a pensionat ºi s-a retras laBucureºti – în miezul miºcãrii geografice româneºti ºi în permanentã deschidere spre evenimentelegeografice din Europa ºi din alte continente, a participat la numeroase congrese, simpozioane ºiaplica˛ii.

Cunoscãtor „la teren” al multor regiuni caracteristice, avea posibilitatea sã proiecteze, ºi lafigurat, ºi la propriu, peisaje ºi fenomene pe care el însuºi le studiase, punctând cu multã convingereobserva˛iile ºi opiniile personale. Multe dintre aceste note de cãlãtorie aveau sã stea la baza lucrãrilorºtiin˛ifice ºi de popularizare geograficã tipãrite ceva mai târziu, dupã pensionare: Orizonturinord-americane (1977), Orizonturi europene (1/1980, 2/1981), Orizonturi euroasiatice (1984),Fluviul Dunãrea (1985), Europa (1986), care îi întregesc opera.

Nu întâmplãtor, cursul de Geografie regionalã a lumii (3 volume), publicat în 1968, a fostpremiat de Ministerul Învã˛ãmântului.

La cei 59 de ani pe care îi avea în momentul venirii la Suceava, în plinã maturitate ºtiin˛ificã, N.Popp emana o energie impresionantã, consumatã în nenumãrate cercetãri de teren, prelucrarearezultatelor ºi fructificarea lor prin publicare. Naveta sãptãmânalã Bucureºti – Suceava – Bucureºtinu era deloc o povarã: compartimentul de tren îi era un al doilea birou de lucru.

De subliniat cã dintre cele aproape 30 de lucrãri publicate înetapa suceveanã, multe ilustreazã probleme de geografie localã:cadrul natural al jude˛ului Suceava, particularitã˛ile zonei decontact dintre Obcinele Bucovinei ºi Podiºul Sucevei, Dic˛ionarulgeografic al jude˛ului Suceava, monografia geograficã – fizicã,umanã ºi economicã – a jude˛ului (în colaborare) etc.

Spre deosebire de examenele pe care urmau sã le sus˛inã ladomnul profesor Someºan, la domnul profesor Popp, studen˛iisuceveni, dupã cum singuri mãrturiseau, mai învã˛au ºi de fricã,nu numai de plãcere. De altfel, exigen˛a sa fa˛ã de studen˛i, care nu era altceva decât proiec˛ia exterioarã a exigen˛ei fa˛ã de el însuºi,se conturase încã din tinere˛e. O sesizeazã ºi profesorul V.Mihãilescu în recomandarea pe care, ca ºef de catedrã, i-o facepentru titularizarea pe post de asistent la Universitatea dinBucureºti, în 1938: dupã ce subliniazã seriozitatea ºiconºtiinciozitatea în pregãtirea profesionalã, adaugã cã i s-arputea imputa cel mult „un oarece exces de severitate”4.

3. Poate cã L. Someºan ºi N. Popp n-au format, la Suceava, oºcoalã universitarã propriu-zisã, în sensul formãrii ºi modelãrii

28

Ioan Iosep

4 N. Popp, Povestea unor genera˛ii, Editura A.P.P., Bucureºti, 1997, p. 448.


mai multor discipoli. Într-o perioadã atât de scurtã, de doar 7-8 ani, fãrã sã fi avut dreptul de aconduce doctorate, cu fluctua˛ia nefastã a cadrelor tinere din colectivul ºi aºa redus numeric (la astase referã epitetul „anemicã” din dedica˛ia prof. L. Someºan, pe care o reproducem mai sus), n-aveaucum sã facã mai mult decât au fãcut.

Totuºi, cei care s-au aflat mai mult timp în preajma lor (D. Tudose, I. Popescu-Argeºel, I. Iosep)au putut sã vadã în ei exemple demne de urmat, sã descopere ºi sã beneficieze de multe dintre taineleprofesiei de geograf, atât sub aspectul teoriei, concep˛iilor ºi metodologiei de cercetare, cât ºi subaspectul practic al studierii terenului ºi interpretãrii rezultatelor. De aceea, aceste rânduri se vor ºi odatorie de suflet ºi o expresie a recunoºtin˛ei noastre pentru privilegiul de a se fi format profesionalsub îndrumarea celor doi – de neuitat – mentori.

4. Dupã cum singur recunoºtea, neavând calitã˛iorganizatorice speciale, L. Someºan, primul ºef al Catedrei deGeografie, îºi îndeplinea obliga˛iile administrative specificefãrã prea mult entuziasm. Ca urmare, dupã ce l-a sprijinit pe N.Popp sã vinã ºi el la Suceava, i-a propus ºi i-a cedat aceastãfunc˛ie (care între timp începuse sã fie plãtitã) fãrã sã stea multpe gânduri. Mult mai dinamic ºi mai implicat, noul ºef decatedrã s-a remarcat prin organizarea ºi conducerea impecabilãa aplica˛iilor practice ale studen˛ilor, colaborarea cuInspectoratul ªcolar ºi Casa Personalului Didactic în scopulorganizãrii unor simpozioane ºi aplica˛ii anuale comune cuprofesorii din învã˛ãmântul preuniversitar (a fost preºedinte alFilialei Suceava a S.ª.G.), publicarea a trei volume cu lucrãriºtiin˛ifice ale cadrelor didactice (antrenând ºi în acest cazcolegii din preuniversitar), prin dotarea bibliotecii ºi a catedreicu literaturã de specialitate, hãr˛i murale, topografice,geologice, pedologice, atlase (Atlasul climatologic alRomâniei, Atlasul cadastrului apelor din R.P.R., BritannicaWorld Atlas etc).

5. Dacã trecem în revistã câteva dintre gândurile aºternute pe hârtie de foºti studen˛i geografi din perioada 1965-1973, revin ca un leit-motiv câteva idei (M. Iacobescu, 2003, pp. 265-293): cã se simtdatori sã mul˛umeascã destinului, din profunzimea inimilor, pentru ºansa de a fi întâlnit ºi de a fiînvã˛at, la Suceava, cu doi reputa˛i magiºtri, doi OAMENI profunzi dar modeºti, oneºti, integri,adevãrate modele, care s-au dãruit discipolilor lor ºi care le-au plãmãdit ºi le-au luminat, ca niºtefãclii, destinele, L. Someºan ºi N. Popp, profesori care trãiau bucuria comunicãrii ºi apreciauini˛iativa, gândirea ºi ra˛ionamentul geografic; cã la Suceava se fãcea carte multã ºi bunã, cã semodelau dascãli ºi caractere capabile sã se dãruiascã, la rându-le, învã˛ãceilor lor; cã mai târziu, dupãabsolvirea institutului, n-au avut deloc complexul de a fi învã˛at la o institu˛ie universitarã micã, „deprovincie”, fiind aprecia˛i ºi ob˛inând rezultate bune atât la concursurile de ocupare a posturilor înînvã˛ãmânt, cât ºi la examenele de perfec˛ionare (definitivat, gradul II, gradul I) sau de continuare astudiilor (forma lungã), sus˛inute în marile centre universitare – Iaºi, Bucureºti, Cluj-Napoca.

*

Din toate cele de mai sus rezultã cât se poate de convingãtor cã perioada 1965-1973, deºi operioadã de start în via˛a geograficã universitarã suceveanã, s-a definit, gra˛ie contribu˛iilor

29

fiara Bârsei


profesorilor Laurian Someºan ºi Nicolae Popp, drept o etapã hotãrâtoare, bogatã în realizãri ºiacumulãri.

Ei au adus catedrei de geografie un prestigiu ºi o notorietate de care alte catedre similare, de laalte tinere institute pedagogice, nu s-au bucurat ori au beneficiat mai pu˛in.

Aceste începuturi profunde ºi temeinice au fost continuate de Ion Bojoi, Ion Popescu-Argeºel,Costicã Brânduº ºi Ioan Iosep, iar dupã 1989, într-un alt moment de rãscruce, când fostul institut setransformã în Universitatea ,,ªtefan cel Mare” ºi se reînfiin˛eazã învã˛ãmântul geografic superior,ºtafeta a fost preluatã de prestigioºi cercetãtori veni˛i de la Sta˛iunea de cercetãri Piatra Neam˛ (Mariaºi Nicolae Rãdoane, Liviu Apostol, Constantin Catana), din re˛eaua de cercetare a AcademieiRomâne (Gheorghe Romanescu), de la Universitatea de stat din Tiraspol – Republica Moldova(Vasile Efros) ºi de tineri absolven˛i de la Universitatea ,,Al. I. Cuza” din Iaºi, majoritatea dupã scurte stagii în învã˛ãmântul preuniversitar (Viorel Chiri˛ã, Liviu Popescu, Daniela Alexandra Popescu,Despina Saghin-Vasilcu, Adrian Grozavu, Cornel Ia˛u, Simona Dranca, Maria Magdalena Lupchian, Marcel Mândrescu, Vasile Budui º.a.).

Laurian Someºan and Nicolae Popp – The Founders of the Geography Department at the Suceava University –

Abstract

In the first part of the paper, the author presents the general background (political, social andcultural conditions) of the period when the pedagogical institutes were created. Among them was thepedagogical institute in Suceava (1963), inside which a year later (1964) appeared the History –Geography Department. The paper focuses on the main aspects that define the contributions of thefirst professors in older, Laurian Someºan and Nicolae Popp: their high reputation as geographersknown from the inter-war period; their activity at Suceava institute; to what extent they managed tohave disciples; their organizing abilities; the way in which they were perceived by their colleaguesand students as didactic and ethical examples.

30

Ioan Iosep


MESAJUL SOCIETÃÞII DE GEOGRAFIE DIN ROMÂNIA – FILIALA BRAª OV –

Suntem la a V-a edi˛ie a simpozionului nostru care doreºte sã-ºi aminteascã cu drag ºi mai ales cu respect de personalitã˛i din domeniul geografiei ºi geologiei care au dãruit o parte din via˛a lorBraºovului, având o contribu˛ie de seamã în cercetarea geograficã ºi, implicit, în învã˛ãmântulbraºovean.

Ne plecãm capetele încã odatã în fa˛a înaintaºilor noºtri dar ºi în fa˛a celor care îºi amintesc de eiîn semn de stimã ºi recunoºtin˛ã.

Respectul fa˛ã de cei care ne-au deschis drumuri, fa˛ã de opera lor care ne-a fost tot timpul bazade plecare în învã˛ãmântul geografic ºi nu numai, reprezintã de fapt respectul de sine.

Cea de a V-a edi˛ie a manifestãrii noastre, coordonatã ca de obicei de domnul prof. ªerbanDragomirescu, se desfãºoarã în strânsã colaborare cu Muzeul „Casa Mureºenilor” ºi este sus˛inutã deFiliala Braºov a Societã˛ii de Geografie din România ºi de Inspectoratul ªcolar al Jude˛ului Braºov.

Aceastã colaborare reprezintã dovada concretã a respectului fa˛ã de înaintaºii noºtri dar sus˛ineºi întãreºte în acelaºi timp, dorin˛a profesorilor de geografie de a duce mai departe cercetareageograficã chiar din pozi˛ia de dascãli, de a împãrtãºi elevilor lor tainele acestei frumoase disciplineatât la catedrã, cât ºi în numeroase alte activitã˛i.

Este modul nostru de a participa la educarea tinerei genera˛ii, un exemplu ºi un îndemn pentruelevii noºtri dar ºi un semnal pentru cei care, în iureºul problemelor de zi cu zi, uitã sã-ºi aminteascã,sã respecte, sã omagieze.

Din respect pentru munca geografilor braºoveni, pentru performan˛ã cât ºi pentru muncaelevilor, a devenit un obicei sã invitãm la simpozion elevii care au ob˛inut rezultate foarte bune lacompeti˛iile na˛ionale de geografie, împreunã cu profesorii lor.

Într-o perioadã în care timpul parcã aleargã cu vitezã din ce în ce mai mare, când preocupãriletuturor sunt multiple ºi diversificate, când ºcoala nu mai este prioritarã în via˛a multor tineri, iardomeniile de interes pentru ei se restrâng, astfel de ac˛iuni au meritul de a repune, mãcar periodic,valorile reale pe locul pe care îl meritã în pofida tuturor dificultã˛ilor existen˛ei noastre.

Prof. Mioara POPICAVicepreºedinte al S.S.G. – Filiala Braºov

31

fiara Bârsei


SESIUNEA ªTIINfiIFICÃ DE COMUNICÃRI „fiARA BÂRSEI” – 19-20 MAI 2011„RELAfiII INTERCULTURALE ÎN SECOLELE XIX-XX”

Thomas ªINDILARIU

ILUMINISM ªI FRANCMASONERIE LA BRAªOV.LOJA „LA CELE TREI COLOANE”1

Francmasoneria secolului al XVIII-lea nu poate fi în˛eleasã fãrã includerea influen˛eiiluminismului ºi a idealului umanitã˛ii asupra epocii. În ciuda importan˛ei pe care secolul alXVIII-lea l-a avut pentru revolu˛ionarea gândirii ºi dezvoltarea cunoºtin˛elor ºtiin˛ifice la scarãeuropeanã, societatea ºi via˛a cotidianã erau încã puternic ancorate în tradi˛ia medievalã. Stãrile încalitatea lor de corpora˛iuni sociale, politice, în Trasilvania nu în ultimul rând ºi etnice, divizausocietatea. Chiar ºi la nivelul elitelor stãrilor-na˛iune din Transilvania, grani˛ele existente întreacestea erau practic de nepãtruns pânã la mijlocul secolului al XVIII-lea.2

În aceste circumstan˛e francmasoneria dezvoltã un simbolism, un vocabular alegoric aliluminismului. Prin crearea unui spa˛iu secret – istoricul Reinhardt Koselleck îl numeºte „Arcanum”– oferã posibilitatea de dezvoltare a unei noi ordini sociale în cadrul lojelor, bazate pe idealul frã˛iei.În combina˛ie cu atitudinea elitistã a membrilor se contureazã un spa˛iu social important pentrucultivarea unor atitudini moderne, iluministe, ce treptat câºtigã influen˛ã în domeniul public.3

Încã moºtenitor de tron, Frederic al II-lea de Prusia a fost primit în 1738 la Braunschweig într-olojã francmasonã, la numai un an de la întemeierea primei loje în cadrul teritoriilor germane, anume alojei Absalom din Hamburg (1737). Intrarea lui Frederic în ordinul francmason a contribuit mult larãspândirea ideii francmasone în cadrul teritoriilor germane, fapt ce se remarcã ºi prin creºtereasubstan˛ialã a numãrului de loje, chiar ºi în teritoriile habsburgice. În acest context, lojei „Zu denDrei Weltkugeln” (Loja celor Trei Globuri) din Berlin, înfiin˛atã în 1740, îi revine o importan˛ãsupraregionalã.4

Perioada domniei Mariei Tereza (1740-1780) este marcatã de conflictul pruso-austriac. În acestcontext capãtã importan˛ã o posibilã concuren˛ã pentru Frederic în domeniul francmason reprezentatde Francisc Stefan de Lothringen, so˛ul Mariei Tereza. Acesta intrã în legãturã cu francmasoneriadeja în 1731. Prima lojã din Viena, „Aux trois Canon” (1742-1743) era conceputã ca mare lojãna˛ionalã însã a fost desfiin˛atã înainte ca Francisc Stefan sã ocupe postul de Mare Maestru rezervatlui. Acest eºec marcheazã sfârºitul unei atitudini protectoare a reprezentan˛ilor casei de Habsburgfa˛ã de francmasonerie. Comportamentul lor pânã la interzicerea tuturor asocia˛iilor secrete în 1796este unul pasiv, care acceptã în cele din urmã francmasoneria ca formã de socializare a eliteiiluministe cu condi˛ia întreruperii dependen˛elor externe impuse cu vehemen˛ã de Josif al II-lea în1782.5 Rãmâne de re˛inut faptul cã primii ardeleni francmasoni atesta˛i documentar fãceau parte din

34

Thomas ªindilariu

1 Aspect aprofundat din monografia: Thomas ªindilariu, Freimaurer in Siebenbürgen. 1749-1790. Die Loge „St. Andreaszu den drei Seeblättern” in Hermannstadt (1767-1790). Ihre Rolle in Gesellschaft, Kultur und Politik Siebenbürgens,Kronstadt, Heidelberg, 2011 (= Veröffentlichungen von Studium Transylvanicum vol. 7).

2 Thomas ªindilariu: O încercare de a depãºi segregarea pe stãri a societã˛ii ºi un impuls pentru istoriografia criticã aTransilvaniei. Loja francmasonicã „St. Andreas zu den drei Seeblättern” din Sibiu, în: Marius Eppel, Tudor Sãlãgean(coord.), „Masoneria în Transilvania. Repere istorice, edi˛ia a 2-a, amplificatã ºi revizuitã”, Cluj, 2009, pp. 32-46.

3 Reinhart Koselleck, Kritik und Krise. Ein Beitrag zur Pathogenese der bürgerlichen Welt, Freiburg, 1959, pp. 55ff.4 Helmut Reinalter, Die Freimaurer, München, 2000, p. 12f.5 Thomas ªindilariu, Freimaurer in Siebenbürgen, pp. 51-70.


numita lojã „Aux trois Canon” din Viena. Din lista numelor cunoscute se remarcã de exempluCancelarul Aulic Gabriel Bethlen sau Samuel von Brukenthal.6

Atestarea documentarã a primei loje francmasone în Braºov în anul 1749 relevã valabilitateacondi˛iilor cadru a istoriei francmasone a epocii: braºoveanul Martin Gottlieb Seuler von Seulen(1730-1772), sas ºi de confesiune evanghelicã devenise, în 1749, în timpul studiilor universitare laJena, membrul unei loje. În acelaºi an îl gãsim în rândurile lojei „Zu den Drei Weltkugeln” din Berlin, de unde ob˛ine permisiunea de a înfiin˛a o lojã simbolicã (Zu den Drei Säulen/La cele Trei Coloane)ºi una sco˛ianã (Zu den Vier Monden/La cele patru Luni). Conform informa˛iilor existente lojabraºoveanã a fost prima înfiin˛atã în Transilvania.7

Nu dispunem de dovezi documentare din care ar reieºi cã Martin Seuler, conform permisiuniiob˛inute la Berlin, a înfiin˛at cu certitudine o lojã în anul 1749 sau în urmãtorii ani. Cele maiconsistente informa˛ii legate de loja braºoveanã se gãsesc în volumul trei al istoriei francmasonerieidin Austro-Ungaria scrisã în cinci volume de Lajos Abafi/Ludwig Aigner – o lucrare foarte detaliatãdar nefinalizatã.8 Având în vedere schimbãrile uneori radicale în peisajul arhivistic sibian ºibraºovean dupã 23 august 19449, nu este de mirare cã din documentele de arhivã referitoare la lojabraºoveanã folosite de Abafi am putut identifica doar unul singur în cadrul numeroaselor documentereferitoare la loja din Sibiu, care fac parte din colec˛ia Brukenthal la Arhivele Na˛ionale din Sibiu.Totuºi, douã diplome emise de loja braºoveanã în 1782 pentru Samuel Joseph von Seulen,10 fiulîntemeietorului lojei, par sã nu fi stat la dispozi˛ie lui Abafi. Din convorbirile pe care le-am avut în2004 cu Alfred Prox, ultimul custode al Muzeului Sãsesc al fiãrii Bârsei, am re˛inut faptul cã muzeulde˛inea în jurul anului 1940 o ladã cu documente ºi obiecte provenite de la loja „Zu den drei Säulen”reînfiin˛atã în 1875.11 Nu de˛inem informa˛ii dacã aceastã ladã ºi mai ales con˛inutul ei fac parte dinpatrimoniul moºtenit de vechiul Muzeu Regional Braºov/Stalin.

Istoria lojei braºovene bazatã pe documente începe cu venirea lui Joseph Franz Sulzer la Braºov. Elve˛ian de origine ºi de religie catolicã Sulzer demisionase în 1773 din func˛ia de auditor ºi coloneldin Regimentul de Infanterie Lattermann.12 Cãsãtorit probabil din 1766 cu Johanna von Drauth, fiicasenatorului braºovean Joseph von Drauth,13 Sulzer este chemat în 1776 de cãtre domnitorulAlexandru Ipsilanti la Bucureºti, cu scopul de a întemeia o ºcoalã de Drept.14 Proiectul, ca ºi visul luiSulzer de a întemeia o universitate la Bucureºti, a fost abandonat din motive neclare. Un oarecare rolse pare cã a jucat ºi faptul cã so˛ia lui Sulzer o deranja pe so˛ia domnitorului.15 În ciuda eºecului,Sulzer publicã în 1781-1782 la Viena în trei volume, însumând 1.716 pagini, opera sa principalã:„Istoria Daciei transalpine, referitoare la fiara Româneascã, Moldova ºi Basarabia”.16 Existã un

35

fiara Bârsei

6 Thomas ªindilariu, Rolul francmasoneriei în începuturile carierei lui Samuel von Brukenthal. O necunoscutã în biografiasa, în: Daniel Nazare, Ruxandra Nazare, Bogdan Popovici (coord.), „In honorem Gernot Nussbächer”, Braºov, 2004, pp.309-312.

7 Thomas ªindilariu, Freimaurer in Siebenbürgen, pp. 100-105.8 Lajos Abafi, Geschichte der Freimaurerei in Österreich-Ungarn, 5 vol., Budapesta, 1890-1899, vol. 3, pp. 259-266, vol.

5, pp. 342-344.9 Thomas ªindilariu, Kriegsverluste, Wiederaufbau und Enteignung. Zur Archivgeschichte der Honterusgemeinde in

Kronstadt ab 1944, în „Zeitschrift für Siebenbürgische Landeskunde” 28 (2005), pp. 40-56.10 Arhivele Na˛ionale Sibiu: Colec˛ia Brukenthal A (6-8), nr. 81, din 1782.11 Nestorescu-Bãlceºti, Horia, Ordinul masonic român, Bucureºti, 1993, p. 10.12 Joseph Franz Trausch; Friedrich Schuller; Hermann A. Hienz (coord.), Schriftsteller-Lexikon der Siebenbürger

Deutschen, 9 vol., Kronstadt, Hermannstadt, Köln, Weimar, Wien, 1868-2004, vol. 3, p. 342.13 Ibidem.14 Lucian Predescu, Enciclopedia României. Cugetarea. Material românesc oameni ºi înfãptuiri. Edi˛ie anastaticã,

Bucureºti 1999, p. 825.15 Franz Joseph Sulzer, Geschichte des Transalpinischen Daciens, das ist: der Walachei, Moldau und Bessarabiens, 3 vol.

Wien 1781-1782, vol. 3, pp. 79-81.16 Ibidem.


manuscris needitat de 440 de pagini, referitor la ce istorie ini˛ial urma sã facã parte din volumelepublicate pânã în 1782.17

În 1777 îl gãsim pe Sulzer la Braºov preocupat de reorganizarea lojei „Zu den Drei Säulen”. În1778, dupã consolidarea lojei, Sulzer ocupând func˛ia de maistru de scaun începe tratative cu lojasibianã „St. Andreas zu den drei Seeblättern” pentru a intra în obedien˛a acesteia.18 Tratativele aufost încheiate în 24 iunie 1778.19 În ciuda renun˛ãrii la taxe regulare ºi periodice care le reveneausibienilor din superioritatea lor ca lojã fa˛ã de braºoveni, plata unicã a unei contribu˛ii a rãmasinevitabilã: 20 de duca˛i imperiali trebuiau sã fie achita˛i – o sumã substan˛ialã. Probabil concomitentcu primirea tânãrului Seuler în lojã aceasta ºi-a amintit de întâietatea ei fa˛ã de loja sibianã, înfiin˛atãabia în 1767. S-a aprins aici o disputã care a ̨ inut pânã în 1779 ºi a cãrei sfârºit nu este documentatã în mod satisfãcãtor, însã indiciile existente contureazã o în˛elegere pe cale amiabilã, ce însemna uncâºtig de prestigiu pentru loja braºoveanã. De altfel cele douã diplome emise în 1782 pentru Josephvon Seulen fac referire ºi la func˛ionarea lojei la Braºov încã din jurul anului 1750.

Loja din Braºov participã la ridicarea lojei provinciale transilvane în 1782, se unificã cu loja dinMiercurea Ciuc, respectiv Târgu Secuiesc în 1784 ºi se dizolvã în urma patentului represiv fa˛ã defrancmasonerie emis de Josif al II-lea în 1786.20

În baza mai multor surse am întocmit un tabel al membrilor lojei „Zu den Drei Säulen” cecuprinde un numãr total de 35-37 persoane.21 8-10 persoane pot fi identificate ca foºti membrii ai lojei din Târgu Secuiesc, care foarte probabil au participat mai rar la ºedin˛ele lojei din Braºov. În cepriveºte creºterea numãrului de membri, loja din Braºov poate fi comparatã doar pentru perioada1777-1779 cu cea din Sibiu. Func˛ia de capitalã administrativã a Transilvaniei,22 pe care Sibiul oîndeplinea în acea perioadã, ºi prin aceasta numãrul mult mai mare de func˛ionari publici ºi militaridar ºi de reprezentan˛i ai elitei nobile maghiare existen˛i la Sibiu, a accelerat începând din 1780 cumult creºterea numericã a lojei sibiene fa˛ã de cea din Braºov.23 La Sibiu se consemneazã pânã în1790 un numãr total de 278 de membri – fapt ce este consemnat de istoriografie pe bunã dreptate cacea mai puternicã manifestare numericã a curentului iluminist din Transilvania.24

Fãcând abstrac˛ie de membrii militari sta˛iona˛i în Secuime, încercãm o caracterizare socialã alojei. Din punct de vedere etnic predominã elementul german, chiar cel sãsesc. Spiritul toleran˛eispecific epocii se remarcã prin apartenen˛a a cinci preo˛i: doi evanghelici, unul ortodox, doi catolici.Ponderea militarilor este cu cinci persoane mai scãzutã fa˛ã de situa˛ia existentã la Sibiu. În schimbeste de remarcat domina˛ia reprezentan˛ilor din administra˛ia orãºeneascã, nouã persoane, din care nu mai pu˛in de ºapte senatori! Meritã consemnatã ºi apartenen˛a a doi simpli cetã˛eni, deoarece acestlucru nu este întâlnit la Sibiu. Prezen˛a a trei medici în rândurile lojei eviden˛iazã rãspândireaaccentuatã a francmasoneriei la reprezentan˛ii acestei meserii. Printre ei se numãrã doctorulbraºovean Joseph Benjamin Barbenius, medicul oficial din Trei Scaune, care a contribuit prinlucrãrile sale la descoperirea izvoarelor de apã mineralã din regiune pentru tratarea medicalã.25

De interes pentru istoriografia românã sunt urmãtoarele nume: Dimitrie Eustatievici ºiConstantin Ipsilanti. Eustatievici a fost unul dintre cei mai importan˛i intelectuali ai epocii nãscu˛i în

36

Thomas ªindilariu

17 Trausch, vol. 3, p. 343.18 Abafi, vol. 3, p. 261.19 Arhivele Na˛ionale Sibiu: Colec˛ia Brukenthal A (6-8), nr. 30, din 1778.20 Thomas ªindilariu, Freimaurer in Siebenbürgen, pp. 81-119.21 Ibidem, anexa IX.22 Angelika, Schaser, Reformele iosefine în Transilvania ºi urmãrile lor în via˛a socialã. Importan˛a edictului de

concivilitate pentru oraºul Sibiu, Sibiu, 2000, pp. 173-198.23 Thomas ªindilariu, Freimaurer in Siebenbürgen, pp. 159-179.24 Zsolt Trócsányi, Felvilágodás és ferenci reakció (1771-1830), în Béla Köpeczi (coord.), „Erdély története”, 3 vol.,

Budapesta, 1986, pp. 1039-1193, p. 1068.25 Arnold Huttmann, Medizin im alten Siebenbürgen. Beiträge zur Geschichte der Medizin in Siebenbürgen, Hermannstadt,

2000, p. 75.


Scheii Braºovului. Format la Kiev ºi la Halle intrã în contact cu ideile iluministe ce explicã ºiapartenen˛a sa la loja din Braºov. ªcoala de piatrã din incinta Bisericii Sf. Nicolae se construieºtedatoritã ini˛iativei sale pentru strângerea de fonduri. Ca secretar episcopal în perioada 1762-1786 ºidin 1788 ca inspector pentru ºcolile ortodoxe din Transilvania, Eustatievici se angajeazã timp de ovia˛ã pentru îmbunãtã˛irea educa˛iei ºcolare.26

Men˛iunea de beizade în cazul lui Ipsilanti îl identificã ca fiul domnitorului din fiaraRomâneascã, Alexandru Ipsilanti (1774-1782). Apartenen˛a la loja braºoveanã contribuie laexplicarea tendin˛elor iluministe din domniile lui Constatin Ipsilanti în Moldova ºi fiara Româneascãla începutul secolului al XIX-lea.27

În cetatea Braºovului exista în secolul al XVIII-lea o grani˛ã invizibilã, ce delimita tabereleaproape egale la numãr a catolicilor ºi a evanghelicilor.28 Recatolicizarea promovatã de Habsburgimai întâi cu for˛a, mai mult sau mai pu˛in ascunsã, ºi apoi cu metode mai rafinate, a schimbat CetateaBraºovului dintr-un bastion evanghelic într-o societate preponderent germanã divizatã însã din punct de vedere confesional.29 Impunerea propor˛iei geometrice, adicã a paritã˛ii confesionale înconducerea oraºului între catolici ºi acatolici (evanghelici) a sporit înclina˛ia la oportunismconfesional mai ales în rândul func˛ionarilor mai pu˛in califica˛i, fapt din care s-au nãscut numeroaseprobleme, dupã cum relateazã Herrman referitor la celebrul caz de corup˛ie a fra˛ilor converti˛i Cloosvon Cronenthal.30 Pentru stabilirea legãturii între lojã ºi sfera politicã a oraºului ar fi necesarcunoaºterea apartenen˛ei confesionale a func˛ionarilor, ce este mult prea rar men˛ionatã îndocumentele francmasone. Tentativa lui Sulzer, conducãtorul lojei, de a deveni în 1782 jude-primaral Braºovului ridicã întrebarea în ce mãsurã loja era un for al sus˛inerii reciproce a neobraºovenilorcatolici cu ambi˛ii de carierã. Consemnarea confesiunii evanghelice la trei senatori relativizeazãaceastã interpretare ºi eviden˛iazã totodatã necesitatea aprofundãrii cercetãrii.

Pentru istoria localã nu au fost atât de importante bãnuirea de conspira˛ionism afrancmasoneriei, nici ritualurile lor ample în parte ezoterice, ci faptul cã s-a reuºit înfiin˛area unui forde întâlnire a unor reprezentan˛i de vârf a tuturor etniilor regiunii. Baza acestui fenomen, iluminismul ºi idealul umanitã˛ii, era capabilã sã gãseascã valorile comune dincolo de segregarea societã˛ii în stãri politice, etnice ºi sociale. Totodatã experien˛a de autoorganizare cetã˛eneascã prin aplicarea metodeibirocratice într-un cadru privat dã naºtere mutatis mutandi la multitudinea de asocia˛iuni civile dinsecolul al XIX-lea – în cazul Sibiului am putut elucida rolul francmasoneriei în acest sens prinexemple concrete mai ales din domeniul societã˛ilor ºtiin˛ifice.31 Iar la Braºov aceste impulsuri suntconcretizate deja în 1789 de Societatea germanã de lecturã (Lese-Kabinett), ce la rândul ei reprezintãun fenomen tipic european al recep˛iei evenimentelor revolu˛ionare din Fran˛a. Societatea de lecturãa existat la Braºov pânã la 3 august 1798, când a fost interzisã în contextul reac˛iunii intensificate deadministra˛ia împãratului Francisc al II-lea.32

37

fiara Bârsei

26 Lucian Predescu, p. 311; Vasile ªelaru, Istoria literaturii din fiara Bârsei de la origini pânã în prezent, Braºov, 2010, pp.410-412.

27 Vlad Georgescu, Ideile politice ºi iluminismul în Principatele Române 1750-1831, Bucureºti, 1972, p. 74f., 104.28 Pentru 1839 existã date conform cãrora în Cetatea Braºovului locuiau 3.822 evanghelici ºi 2.337 catolici. Vezi: Harald

Roth, Kronstadt in Siebenbürgen. Eine kleine Stadtgeschichte, Köln, Weimar, Wien, 2010, p. 173.29 Silvia Popa, Sachsen und „Teutsche”. Kronstadt und seine „unsichtbare Grenze” im 18. Jahrhundert, în Bernhard Heigl;

Thomas ªindilariu (coord.): „Kronstadt und das Burzenland. Beiträge von Studium Transylvanicum zur Geschichte undKultur Siebenbürgens”, Kronstadt, Heidelberg, 2011, pp. 9-22.

30 Thomas ªindilariu, Einführung, în: Bernhard Heigl, Thomas ªindilariu (coord.): „George Michael Gottlieb von Herrmann, Das alte Kronstadt. Eine siebenbürgische Stadt- und Landesgeschichte bis 1800”, Köln, Weimar, Wien, 2010, pp.VII-VIII.

31 Thomas ªindilariu, Freimaurer in Siebenbürgen, pp. 132-144.32 Heinrich Polonyi, Das „Deutsche Kasino” in Kronstadt. Zur Geschichte des Kronstädter Lese- und Geselligkeitsvereins

kurz „Deutsches Kasino” genannt, în „Siebenbürgisch-sächsischer Hauskalender. Jahrbuch”, 16 (1971), pp. 97-110.


Aufklärung und Freimaurerei in Kronstadt. Die Loge „Zu den drei säulen”Zusammenfassung

Der Beitrag ordnet zunächst die Existenz einer Freimaurerloge in Kronstadt in zweierleiHinsicht ein: im Rahmen der freimaurerischen Entwicklungsgeschichte und der prägenden RolleFriedrich II. von Preußen darin, schließlich in gesellschaftlicher Hinsicht, wo dem „Arkanum” derLogen nicht nur die Rolle der Überwindung sozialer sondern auch ethnischer Verschiedenheit inSiebenbürgen zukam.

Martin Gottlieb Seuler von Seulen erhielt 1749 von der Berliner Loge „Zu den DreiWeltkugeln” die Erlaubnis, in Kronstadt eine Loge zu gründen. In welchem Maße dem Taten folgten, lässt sich bis 1777 quellenmäßig nicht nachvollziehen. Prägend für die Logengeschichte als Meistervom Stuhl ist ab 1777 der katholische Neukronstädter Schweizer Herkunft, Franz Joseph Sulzer, derals Historiker überregionale Bedeutung erreichte. Unter seiner Führung gelang es der KronstädterLoge auf Grund ihres Alters sich aus der Unterordnung der erst 1767 gegründeten Loge vonHermannstadt zu lösen und eine gleichrangige Position einzunehmen, ehe sie aufgrund kaiserlicherVerordnung 1786 ihre Tätigkeit einstellte.

Die Mitgliederstruktur weist eine feste Verankerung in der deutschen undsiebenbürgisch-sächsischen Führungselite der Stadt mit etwa gleicher Anzahl von evangelischen und Katholischen Vertretern auf. Darüber hinaus ist die Loge auch für den rumänischen Kontext wichtig,da ihr der orthodoxe bischöfliche Sekretär und spätere Schulinspektor Dimitrie Eustativici und derspätere Herrscher in der Moldau und der Walachei, Constantin Ipsilanti angehörten.

38

Thomas ªindilariu


Iosif-Marin BALOG

SPAfiIUL ECONOMIC ROMÂNESCÎN VIZIUNEA OBSERVATORILOR GERMANI DE LA MIJLOCUL SECOLULUI

AL XIX-LEA, ÎNTRE REALITÃfiI OBIECTIVE ªI STEREOTIPURI1

Considera˛ii preliminareCea de-a doua jumãtate a secolului al XIX-lea marcheazã pentru spa˛iul românesc de la sud ºi

rãsãrit de Carpa˛i continuarea unui proces început în deceniile anterioare, de orientare spre Occident.Schimbãrile devin evidente ºi capãtã consisten˛ã pe mãsurã ce institu˛iile de la noi se consolideazã ºisunt dotate cu o elitã de esen˛ã liberalã ºi de orientare europeanã.

Aceste transformãri pe care le înregistra societatea româneascã se oglindesc pe deplin ºi înmodul cum au fost ele receptate în cercurile politice ºi economice din spa˛iul vest-european, fie el deexpresie francezã, germanã sau britanicã.

Dacã în perioada anterioarã conturarea unei imagini despre spa˛iul sud-est european s-a realizatîn lumea occidentalã prin relatãrile mai mult sau mai pu˛in întâmplãtoare ale unor cãlãtori veni˛i înscopuri diplomatice sau din simplã curiozitate, în perioada de dupã revolu˛ia paºoptistã, relatãriledespre spa˛iul românesc devin expresia unor inten˛ii practice ºi pragmatice ale unor cercurieconomice ºi politice direct interesate de aceastã regiune.

Ceea ce se cuvine remarcat în acest context ºi care poate fi considerat un argument ilustrativpentru finalitatea acestor relatãri, este faptul cã ele nu mai prezintã simple impresii superficiale,informa˛ii disparate ale unor cãlãtori, ci descrieri ample cu certã valoare documentarã ºi finalitatepracticã. Cel mai adesea, dupã cum vom vedea, relatãrile despre Principatele Române cuprind analize referitoare la via˛a economicã ºi politicã, aspecte sociale, etnice, culturale ºi urbanistice.2

Numãrul ºi diversitatea relatãrilor creºte în mod constant în întreaga perioadã a celei de a douajumãtã˛i a secolului al XIX-lea; este vorba nu doar de descrieri de cãlãtorie, ci lucrãri publicatespecial în acest scop, de la cele politice ºi economice, cu caracter de actualitã˛i, pânã la descrieri cucaracter istorico-sociologic, cultural ºi chiar texte literare cu tematicã româneascã, memorii etc.Efectul cel mai concludent ºi palpabil azi, analizându-l din perspectivã istoricã este cã au conturat oanume imagine a spa˛iului românesc ºi a românilor ca popor în mediile socio-culturale vest-europeneunde au apãrut aceste lucrãri. Cel de-al doilea efect este cã acestea au influen˛at decizia politicã ºieconomicã a guvernelor vest-europene.

Inten˛ia noastrã este ca în cele ce urmeazã sã schi˛ãm modul cum s-a conturat imaginearomânilor ºi a spa˛iului românesc în cercurile politice ºi economice germane ºi sã analizãm modulcum aceste percep˛ii reciproce au influen˛at rela˛iile economice bilaterale în cea de-a doua jumãtate asecolului al XIX-lea. Nu dorim sã realizãm o lucrare de imagologie istoricã ºi nici sã prezentãm îndetaliu ºi fiecare în parte aceste descrieri realizate de autorii germani cu privire la spa˛iul românesc, ci sã integrãm aceste informa˛ii într-o încercare de reconstituire a rela˛iilor economice bilaterale într-operioadã când acestea cunosc o articulare sistematicã, pe baze moderne.

Subiectul abordat este nou în mãsura în care se axeazã pe componenta economicã a rela˛iilorromâno-germane din perioada lor timpurie, începând cu anii 1860 pânã spre 1890, mult mai pu˛inanalizate, în compara˛ie cu cele de dupã aceastã perioadã când aderarea României la Tripla Alian˛ã a

39

fiara Bârsei

1 Studiul de fa˛ã reprezintã rezultate par˛iale ale programului individual de cercetare III/7 Spa˛iul economic românesc înviziunea cercurilor diplomatice din România ºi Germania în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea (1866-1890), derulatîn cadrul Institutului de Istorie „George Bari˛iu” din Cluj-Napoca al Academiei Române.

2 Cãlãtori strãini despre fiãrile Române în secolul al XIX-lea, coordonator Daniela Buºã, serie nouã, vol. 4, Bucureºti, 2007, pp. 5-18.


determinat o intensificare fãrã precedent a acestora ºi, implicit, o mai stãruitoare aten˛ie din parteaistoriografiei.

Aspecte ale rela˛iilor economice româno-germane în a doua jumãtate a secolului alXIX-lea, reflectate în istoriografie

La nivel general, evolu˛ia abordãrilor istoriografice privind rela˛iile româno-germane a fostîncadratã în trei etape întinse pe o perioadã de mai bine de un secol.3

Prima etapã sau începuturile cercetãrilor se plaseazã spre sfârºitul veacului al XIX-lea cândrela˛iile politice ºi economice crescânde prilejuiesc o serie de preocupãri ºi o sporire a interesuluireciproc. Cele mai multe dintre abordãri aveau ºi menirea de a oferi o legitimare istoricã apropieriiromâno-germane realizatã cu prilejul aducerii pe tronul României a principelui Carol deHohenzollern.4 Tot la mijlocul secolului al XIX-lea, când în Principate se urmãrea constituirea unuisistem de credit, apare interesul capitalului ºi al bancherilor germani pentru aceastã regiune5, contextîn care apar analize consistente ºi serioase cu scopul de a accentua interesul economic în numeroasecazuri din partea germanilor pentru spa˛iul românesc.6

Practic, rãzboiul Crimeei a fost cel care a revelat pentru lumea germanã ºi vest europeanã îngeneral, poten˛ialul economic al Orientului ºi imensele posibilitã˛i economice de acolo, fapt sesizatde marii economiºti ºi teoreticieni economici ai vremii, între care Fr. List7, A. Rosher ºi al˛ii.

Referindu-ne doar la rela˛iile economice româno-germane, istoria acestora a fost abordatã chiarde la finele secolului al XIX-lea, sau de la începutul celui urmãtor ºi s-au axat în mod firesc pe istorialegãturilor comerciale dintre oraºul german Leipzig ºi spa˛iul românesc. Meritã men˛ionate în acestsens lucrãrile lui Netta Gheron care au rãmas pânã azi cele mai importante contribu˛ii dedicatesubiectului, una dintre lucrãri constituind o tezã de doctorat a autorului amintit, sus˛inutã laUniversitatea din Zürich.8 Analiza se axeazã asupra perioadei de la finele secolului al XVIII-lea ºiprimele decenii ale celui urmãtor, când ponderea tranzac˛iilor comerciale dintre oraºul germanorganizator al celor mai însemnate târguri bianuale de mãrfuri din spa˛iul german, a fost cea maimare. Analizele statistice fãcute de autor pe baza unor documente comerciale originale relevãponderea ºi evolu˛ia în timp a acestor rela˛ii comerciale. Concluzia sa este cã transformãrileeconomice ºi mai ales schimbarea rutelor comerciale petrecutã începând cu anii ’30 ai secolului alXIX-lea au modificat esen˛a ºi ponderea acestor rela˛ii comerciale, transformându-le într-un declinireversibil spre mijlocul secolului.

Pãstrând o oarecare ordine cronologicã în ilustrarea preocupãrilor istoriografice privind rela˛iileeconomice româno-germane, trebuie men˛ionat episodul încercãrilor de înfiin˛are în Moldova a unorinstitu˛ii de credit cu capital german în anii 1840-1850. Între abordãrile care se ocupã de acest aspect,amintim doar una care îi apar˛ine lui Constantin C. Angelescu în care încadreazã momentul înperspectiva eforturilor românilor de a-ºi crea propriile institu˛ii de credit într-o perioadã deosebit devitregã.9

Pe de altã parte, se poate remarca o abordare mai recentã a subiectului apar˛inând Stelei Mãrieºcare încearcã sã identifice interesele germane din spatele creãrii unor întreprinderi bancare în

40

Iosif-Marin Balog

3 Vezi Vasile Docea, Glose la o temã istoriograficã: rela˛iile româno-germane, în volumul „Itinerarii istoriografice.Profesorului Leonid Boicu la împlinirea vârstei de 65 de ani”, coordonator Gabriel Bãdãrãu, Iaºi, 1996, pp. 137-154.

4 Erdmann von Hahn, Deutschland, Rumänien und Fürst Karl von Hohenzollern, Prag, 1875, 30 pp.5 Stela Mãrieº, Proiecte privind rela˛iile economice dintre Prusia ºi Principate la mijlocul secolului al XIX-lea, în „Anuarul

Institului de Istorie A.D. Xenopol”, Iaºi XIX, pp. 403-411.6 G.A. von Kloden, Romania oder die Vereinigten Fürsten der Moldau und Walachei, în „Handbuch der Länder und

Staatenkunde von Europa”, 2. Auflage, Berlin, 1867.7 Ernst Jäckh, Friederich List als Orient Prophet, Berlin, 1909.8 Netta Gheron, Negustori orientali la Lipsca, Bucureºti, 1916; Idem, Die Handelsbeziehungen zwischen Leipzig und Ost-

und Südosteuropa bis zum Verfall der Warenmessen, Zürich, 1920.9 Constantin C. Angelescu, Creditul în Moldova de la 1848 la 1864, în „Dezvoltarea economiei în Moldova între anii

1848-1864”, Bucureºti, 1963, pp. 383-427.


Principate.10 Aceste ac˛iuni trebuie legate de promovarea interesului german fa˛ã de spa˛iul sud-esteuropean în general, în contextul acutizãrii chestiunii orientale sau în cel al evenimentelorrevolu˛ionare în 1848-1849. Nu trebuie omise nici eforturile sus˛inute ale paºoptiºtilor români de apleda cauza revolu˛iei româneºti în fa˛a Parlamentului revolu˛ionar din Frankfurt, ac˛iuni care, pelângã argumentul politic, au invocat în repetate rânduri poten˛ialul economic al regiunii Dunãrea deJos ºi calea comercialã pe care acest fluviu o oferea economiei germane.11

Dintre abordãrile privitoare la rela˛iile economice româno-germane în duratã mai lungã trebuieamintitã lucrarea lui Gheorghe Zane care analizeazã istoria rela˛iilor comerciale dintre Principateleromâne ºi statele germane în perioada 1774-1874. Deºi lipsesc date statistice ºi analize cantitativeconcludente, lucrarea are meritul de a fi schi˛at, în sintezã, cadrul juridic care reglementa aceste rela˛ii ºi efectele politicilor vamale de dinainte de 1870, adicã de reglementarea lor în sens modern ºi liberal, asupra legãturilor economice.12

Cele mai consistente analize privind istoria rela˛iilor economice româno-germane de laînceputul secolului al XIX-lea ºi pânã la Primul Rãzboi Mondial sunt cele elaborate în jurul anului1900, multe dintre ele nefiind depãºite nici azi. Ele apar˛in deopotrivã unor autori români ºi germani,ºi trebuie raportate la contextul politic al vremii, apropierea României de Puterile Centrale ºi interesul manifestat al Germaniei fa˛ã de economia româneascã.13 De asemenea, analizele asupra istorieirela˛iilor interna˛ionale, ºi cu precãdere asupra acelei pãr˛i care se referã la rela˛iile dintre România ºiTripla Alian˛ã, acordã o pondere însemnatã ºi rela˛iilor economice, care, mai ales în cazul Germanieiau fost indisolubil legate de cele politice.14 Firesc, aten˛ia asupra componentei economice cade peperioada de dupã 1890-1900, când, într-adevãr, schimburile economice ºi exportul de capital germanîn România capãtã o pondere însemnatã. Ele au fost însã precedate de decenii de tatonãri ºi încercãride consolidare, ac˛iuni care trebuie corelate cu politica lui Bismarck fa˛ã de Europa de sud-estdinainte ºi de dupã Congresul de la Berlin. Din pãcate acest segment cronologic al rela˛iiloreconomice româno-germane este mult mai pu˛in prezent în istoriografie15, fapt care ne-a ºideterminat sã-i acordãm o aten˛ie specialã prin lucrarea de fa˛ã.

Relatãrile de cãlãtorie sau informa˛iile reciproce vehiculate prin presa timpului au conturat unset de imagini pe care cele douã pãr˛i ºi le-au format una despre cealaltã, imagini care au fost analizate succint sau cu o mai insistentã aplecare, mai cu seamã de cãtre reprezentan˛ii istoriografiei mairecente.16

Mijloacele ºi cãile prin care s-a articulat imaginea despre români în lumea germanã s-audiversificat în cea de-a doua jumãtate a secolului al XIX-lea. Anterior acestei perioade principalele

41

fiara Bârsei

10 Stela Mãrieº, Proiecte privind rela˛iile economice dintre Prusia ºi Principatele Române la mijlocul secolului XIX, în„Anuarul Institutului de istorie A.D. Xenopol”, Iaºi, XXIV, pp. 403-411.

11 Deºi subiectul nu s-a bucurat de o analizã specialã, se cuvin men˛ionate în acest sens lucrãrile despre începuturilediploma˛iei româneºti moderne care ilustreazã eforturile emisarilor revolu˛ionari români de la Frankfurt. Dintre acesteamen˛ionãm lucrãrile lui Dan Berindei, Din începuturile diploma˛iei româneºti moderne, Bucureºti, 1965, p. 65 ºi urm.; N.Adãniloaie, Înfiin˛area reprezentan˛ei diplomatice a României la Berlin, în vol. „Reprezentan˛ele diplomatice aleRomâniei”, vol. I, Bucureºti, 1967, pp. 215-233; de asemenea, documentele care ilustreazã activitatea lui Ioan Maiorescula Parlamentul de la Frankfurt, în „Anul 1848 în fiãrile Române”, Bucureºti, 1904-1908, vol. 4, 5.

12 Gh. Zane, Die österriechischen und die deutschen Wirtschaftbeziehungen zu den rumänischen Füstenthümern,1774-1874, în „Weltwirtschaftliches Archiv”, Kiel, 1927, 26, 2, 39 pp.

13 Ludwig Metzler, Rumänien, seine Handelspolitik und sein Handel 1890 bis 1900. Mit besonderer Berücktsichtigung derdeutsch-rumänischen Handelsbeziehungen, Altenburg, 1902; Lar Iliescu, Die deutsch-rumänischen Handelsbeziehungen,1875-1900, Heidelberg, 1912, 64 pp.; Cornelius Antonescu, Die rumänische Handelspolitik, 1875- 1910, München, 1915; Constantin C. Bãicoianu, Geschichte der rumänischen Zollpolitik seit dem 14 Jahrhundert bis 1874, Stuttgart, 1896; IoanBarborescu, Aufsätze zur Geschichte, Politik und Volkwirtschaft Rumäniens, Berlin, 1896.

14 ªerban Rãdulescu Zonner, România ºi Tripla Alian˛ã, Bucureºti, 1978.15 Ulrich Haustein, Aspekte der deutsch-rumänischen Beziehungen zur Zeit Bismarks, în „Deutsche-rumänisches

Colloquium junger Historiker, Kultur Historiker und Zeitgeschichter”, München, 1974.16 Stela Mãrieº, Rumänien im 19. Jahrhundert aus der Sicht deutscher Reisender, în „Anuarul Institutului de Istorie A.D.

Xenopol”, Iaºi, XXII, 1985; Idem, Die Rumänischen Fürstenthümer aus der Sicht deutscher Reisenden und Diplomatender ersten Hälfte des 19. Jahrhunderts, în „Revue Roumaine d´Histoire”, XXII, nr. 3, pp. 213-223.


surse se rezumau la relatãrile de cãlãtorie, ºtirile vehiculate în presã, memorii ale unor personalitã˛idin lumea germanã care au ajuns pe aceste meleaguri cu diverse misiuni. În deceniile de la finelesecolului, spa˛iul românesc sub toate aspectele sale este mult mai prezent în lumea politicã ºi în opinia publicã din Germania. Practic, aducerea pe tronul României a principelui Carol a determinat o sporire a interesului politic ºi o nouã abordare a cercurilor economice din Germania cu privire la poten˛ialuleconomic al acestei regiuni.

Se poate afirma cã adevãratul interes al Germaniei pentru România s-a articulat coerent dupã1866. Dacã la începutul acestei perioade continua sã predomine o imagine idilicã despre Principatecare fãcea referire la bogã˛iile naturale, poten˛ialul agricol, ospitalitatea românilor, ulterior avem de-a face cu o imagine tot mai complexã, cu abordãri pragmatice în adunarea de informa˛ii despreRomânia ºi cu o certã finalitate economicã ºi politicã.

Interesele germane în privin˛a unor planuri economice ambi˛ioase în Europa de sud-est au fost opreocupare clar conturatã încã din timpul Revolu˛iei de la 1848. „Europa de 70 de milioane”promovatã cu entuziasm de unii politicieni austrieci ºi germani pãrea sã câºtige tot mai mul˛i adep˛icu prilejul efervescen˛ei revolu˛ionare din spa˛iul german, între˛inutã de dezbaterile din Parlamentulde la Frankfurt/Main. Friederich List, cel mai de seamã doctrinar al protec˛ionismului economic de lamijlocul veacului al XIX-lea preconiza crearea unui stat confederativ care sã constituie o unitateeconomicã ºi comercialã, înglobând o multitudine de na˛iuni, din Olanda, Danemarca ºi pânã laMarea Neagrã.17

În consecin˛ã, reprezentan˛ii din Parlamentul de la Frankfurt au fãcut o intensã propagandãpentru înlãturarea barierelor vamale dintre Ungaria ºi statele ereditare austriece ºi promovaunecesitatea aderãrii depline a Austriei la Zollverein. Se adãuga inten˛ia integrãrii Principatelor înacest vast spa˛iu economic, fapt ce ar fi însemnat pentru germani posibilitatea creãrii unor posibiledebuºee economice la Dunãrea de Jos ºi în întregul spa˛iu sud-est european unde concuren˛aeconomicã britanicã devenea tot mai acerbã. Pe de altã parte, pe plan politic, ambi˛iosul proiect aveamisiunea limitãrii influen˛ei pan-slavismului în lumea balcanicã.

Astfel de planuri au gãsit un vast ecou atât în opinia publicã germanã, cât ºi printre paºoptiºtiiromâni. Catolicii bavarezi ºi milioanele de protec˛ioniºti din sud, grupa˛i în jurul ziarului AllgemeineZeitung ºi Deutsche Vierteljahrschrift au fãcut o intensã propagandã în acest scop. La rândul lor,revolu˛ionarii munteni, reprezenta˛i la Frankfurt de Ioan Maiorescu, au promovat cu entuziasm ideeaincluderii inclusiv din punct de vedere economic, a Principatelor în ambi˛iosul proiect confederativcentral-european. Dovadã stau numeroasele contacte ale revolu˛ionarului sus amintit cu oameniipolitici germani ai momentului ºi, mai ales, cele douã memorii înaintate Parlamentului de laFrankfurt.18

Inutilitatea deciziilor luate în Parlamentul de la Frankfurt în condi˛iile nerecunoaºterii autoritã˛iiºi legitimitã˛ii sale ºi, mai ales, eºecurile revolu˛iilor din întreg spa˛iul european au atenuat discu˛iiledespre Mitteleuropa economicã în perioada imediat postrevolu˛ionarã.

Ele au reapãrut în contextul rãzboiului Crimeei ºi a Conferin˛ei de pace de la Paris din 1856, ceimai ferven˛i sus˛inãtori fiind ministrul austriac al comer˛ului Karl von Bruk ºi Lorenz von Stein,reprezentant al unor cercuri financiare din spa˛iul german. Cel din urmã a fost puternic pãtruns deideea reactivãrii planurilor economice privind Mitteleuropa ºi, mai ales, a misiunii civilizatoare aGermaniei în Orient.

Rãzboiul Crimeei a relevat poten˛ialul economic al Orientului ºi imensele posibilitã˛i pentruputerile europene de a pãtrunde acolo. Cu acest prilej, cercurile de interese germane ºi, mai ales, cele

42

Iosif-Marin Balog

17 Jaques Droz, L’Europe Centrale, evolution historique de l’idee de Mitteleuropa, Paris, 1960, p. 54 ºi urm.18 Textul celor douã memorii în, *** Anul 1848 în fiãrile Române, vol. 4, Bucureºti, 1904.


politice ºi economice au realizat ºi cât de pu˛in erau cunoscute aceste regiuni sub aspectulpoten˛ialului uman ºi material, multe din ideile vehiculate rãmânând doar la nivelul unor„abstrac˛iuni” fantastice.19

În acest context trebuie plasate eforturile pentru o mai îndeaproape cunoaºtere din parteagermanã a realitã˛ilor din aceastã parte a continentului. Aceste eforturi s-au materializat pe mai multeplanuri ºi prin diverse mijloace:– prin canalele politice oficiale, respectiv prin reprezentan˛i diplomatici germani deja temeinicstabili˛i în regiune, dacã avem în vedere cã la Gala˛i func˛iona încã din 1837 o reprezentan˛ãconsularã;– prin intermediul presei din spa˛iul german care face tot mai dese referiri la situa˛ia ºi realitã˛ile dinprincipate; – prin intermediul relatãrilor unor cãlãtori germani care au vizitat aceste regiuni, fie în scopuripersonale, fie cu o bine circumscrisã misiune în acest sens.

Paralel, asistãm în aceastã perioadã la articularea unei politici germane de exporturi de capital,politicã în care a fost inclusã ºi aria sud-est europeanã a continentului. Politica germanã a exportuluide capital a fost masiv influen˛atã de principiul „douã nevoi pentru fiecare marcã”. Kaiserul ºiministrul de externe au fost întotdeauna în contact privat ºi neoficial cu executivele marilor bãnci.Consultãrile luau întotdeauna în calcul semnifica˛iile politice ale împrumuturilor ºi investi˛iilor decapital. Acest fapt a avut o semnifica˛ie deosebitã pentru România, în condi˛iile în care, mai ales dupã Congresul de la Berlin, rela˛iile politice româno-germane cunosc o certã consolidare; exportul decapital cunoaºte ºi el o creºtere fãrã precedent, încât pânã la 1900 jumãtate din capitalul germanplasat în Balcani se afla în România.20

Descrieri de cãlãtorie ºi relatãri germane despre spa˛iul economic românesc (1850-1900). Primul dintre germanii de la mijlocul secolului al XIX-lea care a vizitat locurile de la Dunãrea de

Jos ºi care a adunat date economice pânã atunci necunoscute publicului occidental a fost WilhelmPressel.21

I-au urmat o serie de al˛i autori care au abordat sistematic situa˛ia economicã din Româniafurnizând date de o deosebitã importan˛ã pentru cercurile politice ale vremii.22

La mijlocul secolului al XIX-lea cel mai avizat cunoscãtor al realitã˛ilor din spa˛iul românesc afost fãrã îndoialã Ferdinand Neigebaur, consul la Iaºi între 1843-1845. Lucrãrile sale despre româniºi spa˛iul românesc au contribuit nu numai la informarea sub diverse aspecte a opiniei publicegermane asupra ̨ ãrilor române, ci ºi la influen˛area factorilor de decizie de la Berlin în adoptarea uneiatitudini favorabile fa˛ã de aspira˛iile românilor.23

Privitor la realitã˛ile economice româneºti autorul german remarcã starea de înapoieregeneralizatã a agriculturii, în ciuda fertilitã˛ii pãmântului, înapoiere care se datoreazã lipsei unei pie˛e interne, a sistemului primitiv de culturã ºi a uneltelor rudimentare. Cu toate acestea observatorulgerman remarcã poten˛ialul deosebit, inclusiv al celui uman, nevalorificat, pentru cã ̨ ãranii nu au fost

43

fiara Bârsei

19 Paul Dehn, Deutschland und Orient in ihren wirtschaftlichen Beziehungen, erster Theil: Nach dem Orient, München,1884, p. 89.

20 Hanry Cord Meyer, German Economic Relations with Southeastern Europe, 1870-1914, în „The American HistoricalReview”, New York, vol. XLVII, 1958, pp. 77-91.

21 Wilhelm Pressel, Reise nach Belgrad und Saloniki, Wien, 1861.22 W. Derblich, Land und Leute der Moldau und Walachei, Prag, 1863; vezi ºi G.A. von Klöden, Romania oder die

vereinigten Fürsten der Moldau und Walachei, în „Handbuch der Länder und Staatskunde von Europa”, 2. Aufl., Berlin,1867; Rudolf Henke, Rumänien. Land und Volk. In geographischer, historischer und etnographischer Beziehung, sowie in Reiseerrinerungen, Leipzig, 1877; Bernard Schwanz, Aus dem Osten. Reisebriefe aus Ungarn, Siebenbürgen und derWalachei, Freiburg, 1876; Adelheid Bandau, Bilder aus Rumänien, Berlin, 1882; Witt Otto, Reiseskizzen aus denSüdkarpaten, mit zwanzig Illustrationen, Berlin, 1889.

23 Despre Neigebaur a scris ºi N. Iorga, în „Istoria românilor prin cãlãtori”, Bucureºti, vol. IV, 1981, pp. 65-67.


niciodatã stimula˛i sã munceascã dupã tendin˛ele moderne ale timpului.24 Cu toate acestea Neigebaurse aratã optimist în privin˛a perspectivelor economice ale românilor pentru cã el vede în caracterulromânilor o bazã rezonabilã care, odatã canalizatã în direc˛iile potrivite, va aduce cu sine rezultate pemãsurã. De aceeaºi pãrere este ºi E.A. Quitzmann, un medic bavarez care cãlãtorind în 1846 prinfiãrile Române observa ºi el cã „românii nu au idee despre munca planificatã, se mul˛umesc cu pu˛in, însã dacã scãderile pe care o stãpânire strãinã i le-a inoculat de veacuri, vor fi treptat smulse dinrãdãcinã, atunci desigur poporului îi stã în fa˛ã un viitor frumos”25.

Nu mai pu˛in adevãrat este faptul cã observatorii germani au remarcat pozi˛ia strategicã aspa˛iului românesc, legat de Europa Occidentalã prin cursul Dunãrii, pe atunci cea mai importantãarterã ce lega lumea germanã de Orient nu numai din punct de vedere comercial, ci aceasta trebuiatransformatã în avantaj politic pentru germani prin sprijin acordat românilor împotriva preten˛iilorruseºti. Numai astfel poate afla recunoºtin˛ã din partea unui popor care are într-adevãr sprijininterna˛ional, sprijin pe care, considerau autorii germani, acest popor îl meritã din plin pentru cã deveacuri românii au avut de luptat pentru supravie˛uire.26 Nu to˛i observatorii germani erau însã la felde optimiºti. Wilhelm Hamm, chimist german ºi profesor de agriculturã la Lepzig, fãcea în anii 60 aisecolului al XIX-lea o cãlãtorie în sud-estul Europei, prilej cu care vizita ºi spa˛iul românesc.27 El este mult mai critic la adresa românilor; spune despre poporul român cã este ospitalier, supus ºi ascultãtor, dar toate însuºirile sale bune sunt îngropate în încetinealã ºi indolen˛ã. Pesimismul sãu este ºi maiaccentuat când considerã cã poporul român va avea încã nevoie de multã vreme pânã va fi pus pecalea cea bunã.28

Fãcând o apreciere asupra modului cum a fost receptat spa˛iul românesc din punct de vedereeconomic în opinia germanilor, putem afirma cã deja se constituise în imaginarul acestora câtevacliºee care vor domina întreaga perioadã de pânã la Primul Rãzboi Mondial, cliºee amendate ºinuan˛ate pe mãsurã ce informa˛iile despre români sporesc. Un prim cliºeu era reprezentat de existen˛a la gurile Dunãrii a unei regiuni cu o bogã˛ie a resurselor naturale ieºitã din comun, dar neutilizatã, unspa˛iu locuit de un popor înapoiat dar extrem de ospitalier ºi, în fine, imaginea unui spa˛iu în careorganizarea ºi geniul german ar avea toate posibilitã˛ile sã se afirme în economie ºi comer˛. Seconstata cã produsele germane sunt prea pu˛in promovate aici, ºi cã era nevoie de mai multã„agresivitate” din partea comercian˛ilor germani care nu ar trebui sã se mai plângã de concuren˛aproduselor engleze, ci sã facã ei înºiºi ceva pentru a putea pãtrunde pe pia˛a românescã. Deºi acestfapt nu a rãmas fãrã urmãri, se considera cã nu s-a fãcut îndeajuns pentru sporirea volumuluiproduselor germane pe pia˛a româneascã.

Venirea pe tronul României a principelui Carol a schimbat în bunã mãsurã percep˛ia germanãdespre spa˛iul românesc ºi a încurajat ini˛iativele economice. Imaginea de liniºte ºi stabilitateinstauratã dupã 1866 a sporit încrederea investitorilor. Aceastã încredere a fost alimentatã ºi delucrãrile ce au continuat sã aparã în Germania despre România ºi care, în general, pe lângã faptul cãau furnizat informa˛ii tot mai complexe, prezentau ºi o imagine optimistã asupra poten˛ialului sporirii legãturilor economice dintre cele douã ˛ãri.29 Atât Rudolf Henke, cât ºi Rudolf Bergner remarcauposibilitatea deschiderii unui câmp deosebit de favorabil pentru investi˛iile germane în România, celal cãilor ferate, domeniu care nu numai cã aducea prin sine profituri substan˛iale, ci, mai ales,deschidea calea surmontãrii unui handicap al schimburilor comerciale la Dunãrea de Jos, cel al

44

Iosif-Marin Balog

24 F. Neigebaur, Beschreibung der Moldau und Wallachei, Ed. II, Breslau, 1854, p. 11.25 Ernst Anton Quitzmann, Deutsche Briefe über den Orient, Stuttgart, 1848, p. 577.26 F. Neigebaur, op. cit., p. 13.27 W. Hamm, Südostliche Steppen und Städte nach eigener Anschaung geschidert, Frankfurt, 1862; Hamm înfiin˛a în 1851

cea mai veche fabricã de maºini agricole din Germania, iar din 1867 a activat ca func˛ionar în Ministerul Comer˛ului de laViena; date despre biografia sa în Hessische Biographien, (Hrsg), Hermann Haupt, Bd. 2, Darmstadt, 1920, pp. 360-389.

28 Ibidem, p. 112.29 Rudolf Henke, Rumänien, Land und Volk, Leipzig, 1877, pp. 211-212.


costurilor transporturilor. Bergner remarca, spre exemplu, acest grav neajuns care, spunea el, vacompromite definitiv posibilitã˛ile de concuren˛ã cu produsele engleze, atâta vreme cât pentru 100 de kg de marfã se plãteau de la Leipzig la Bucureºti 21 de lei, de la Viena 15 lei, pe când aceeaºi marfãadusã de la Manchester nu costa mai mult de 8 lei30. Sporirea descrierilor despre spa˛iul românesc sereflectã în diversificarea aspectelor abordate: geografie, organizare politicã ºi constitu˛ionalã,comer˛, transporturi, industrie, adevãrate ghiduri pentru investitori.31 Practic, din acest moment, celemai multe dintre lucrãrile care apar despre România capãtã un caracter pragmatic, ºi sunt investite cuun scop bine determinat, semn cã cel pu˛in în cercurile direct interesate de rela˛iile comerciale ºi deinvesti˛ii se depãºea faza romanticã, iar aceºtia pãºeau deja într-un teritoriu cunoscut. Dovadã stã ºideschiderea de consulate româneºti în Germania cu misiune economicã32 la decenii bune dupã degermanii fãcuserã ei primii paºi prin deschiderea reprezentan˛elor de la Gala˛i, Sulina ºi Brãila.

Romanian economic space in the View of German Observers from the mid-19th century, between Objective Realities and Stereotypes

Abstract

Analyzing the Romanian-German economic relations in the time range roughly between1850-1890, we find that this is the time when finally established the foundations of the modern typeand long lasting relationships. Up in the ’50s economic contacts were only sporadic and in generalterms unsystematic, and the prevailing forms of trade, specific to the eighteenth century, becameobsolete. After this time we are witnessing a radical restructuration of these relations.

Among the many factors that have led these changes can be included: increasing of theeconomic interest of German world in the Lower Danube, the inauguration of the young Romanianstate its own customs policy, expanding domestic consumer market and not least, in political circleswas shaped a clear economic policy about choices, customs and foreign affairs.

Although the mid-nineteenth century Romanian realities were little known in German media,this situation gradually changed, as occurred more extensive information about the Romanianterritory. There were travel stories of foreign travelers, but got consistency as they become trulyRomanian studies about this region’s economic potential and information had indeed taken intoaccount by business groups and decision in Germany.

45

fiara Bârsei

30 Rudolf Bergner, Rumänien, eine Darstellung des Landes und der Leute, Breslau, 1887, p. 395.31 Vezi în acest sens, Benger Gottlieb, Rumänien im Jahre 1900, Stuttgart, 1900.32 În 1885 func˛ionau patru consulate româneºti în Germania cu rol economic la: Berlin, Leipzig, Breslau ºi Hamburg, cf.

Arhivele MAE, Bucureºti, Fond Arhiva istoricã, Coresponden˛a cu Agen˛ia Diplomaticã din Berlin, dos. 397, f. 125.


Mirela POPA-ANDREI

ASPECTE PRIVIND RELAfiIILE INTERCONFESIONALELA ROMÂNII TRANSILVÃNENI ÎN PERIOADA POST-PAªOPTISTÃ

Într-un spa˛iu al pluriconfesionalismului ºi multietnicitã˛ii, cum a fost ºi este cel transilvan,cuvântul cheie care ar trebui sã caracterizeze raporturile dintre diferitele confesiuni, na˛ionalitã˛i ºiculturi ar fi acela de toleran˛ã. Cu toate acestea însã, rela˛iile dintre confesiunile ºi popula˛iile care auconvie˛uit de-a lungul secolelor în spa˛iul intracarpatic au cunoscut o evolu˛ie zbuciumatã, iar spiritul de toleran˛ã ºi bunã în˛elegere nu a func˛ionat de cele mai multe ori nici cel pu˛in în cadrele aceleiaºina˛iuni, cum a fost ºi cazul celei române divizatã dupã anul 1700 în douã rituri religioase.Segrega˛ionismul confesional în rândul românilor transilvãneni, dupã cum bine se cunoaºte, adebutat la cumpãna secolelor XVII-XVIII în condi˛iile intrãrii Transilvaniei sub stãpânireaImperiului habsburgic, când prin unirea religioasã a unei pãr˛i a ortodocºilor cu Biserica Romei, etnia româneascã s-a împãr˛it în douã biserici, fiecare cu organizare ºi ierarhie distinctã: biserica ortodoxãºi biserica greco-catolicã.

Transferul confesional dinspre ortodoxie înspre biserica catolicã a creat o breºã insurmontabilãîn unitatea na˛ionalã româneascã. Noua realitate istoricã, biconfesionalitatea religioasã a românilordin Transilvania a influen˛at pentru douã secole ºi jumãtate evolu˛ia raporturilor în interiorul na˛iuniiromâne, raporturi ce au trecut de la în˛elegere ºi colaborare la disensiuni ºi ostilitã˛i. Desigur, seimpune subliniat din capul locului cã diferitele tipuri de rela˛ii care s-au stabilit de-a lungul timpuluiîntre românii greco-catolici ºi cei ortodocºi au fost în mare mãsurã influen˛ate ºi de atitudinea ºipolitica promovatã de dinastia habsburgicã ºi cercurile imperiale vieneze. Este uºor de observatfaptul cã în rarele situa˛ii în care Casa de Habsburg i-a tratat în mod egalitar pe românii transilvãneni,în raporturile dintre membrii celor 2 confesiuni româneºti s-a instaurat un climat de încredere ºicolaborare (a se vedea episodul guvernãrii iosefine sau evenimentele de la 1848-1849).

Este evident cã momentele de colaborare, mergând pânã la ideea reunificãrii religioase aromânilor sub cupola unei singure biserici na˛ionale au avut loc în general, fie în momente în careguvernarea austriacã a dat dovadã de o mai mare deschidere, promovând o politicã luminatã, cum afost cazul reformismului iosefin1 sau „era liberalismului” politic ini˛iatã în 1860, fie în momente deefervescen˛ã social-politicã, de revigorare ºi manifestare plenarã a militantismului na˛ional, ca încazul revolu˛iei paºoptiste.

Evenimentele care au avut loc între anii 1848-1849 au prilejuit un excep˛ional ºi exemplarmoment de unitate na˛ionalã, au constituit ocazia pentru reafirmarea cu tãrie a idealului reunificãriireligioase. Mesagera reconcilierii confesionale a fost intelectualitatea laicã, atât ortodoxã, cât ºigreco-catolicã, categorie socialã din ce în ce mai numeroasã ºi mai viguroasã, care îºi afirmaseinten˛iile ºi dezideratele de implicare în miºcarea na˛ionalã imediat dupã anii 1830, cu precãdere îndeceniul prepaºoptist.2 Colaborarea s-a realizat cu relativã uºurin˛ã în contextul politic al vremii nudoar între intelectuali ci ºi între oamenii bisericii. De altfel, în lipsa unei elite moderne ºi în virtuteaunei tradi˛ii deja încetã˛enite, clerul a fost cel care ºi-a asumat ºi de aceastã datã rolul de conducãtor.

46

Mirela Popa-Andrei

1 A se vedea unitatea de ac˛iune a elitei româneºti în proiectul Supplex sau proiectul de reunire a bisericilor româneºti dinanul 1797. Ioan Lumperdean, Na˛iune ºi confesiune în secolul al XVIII-lea: Op˛iuni ºi preocupãri pentru reunificareaecleziasticã a românilor ardeleni, în vol. „Etnie ºi confesiune în Transilvania. Secolele XIII-XIX”, Oradea, EdituraFunda˛ia „Celor trei Criºuri”, 1994; Mirela Andrei, Biserica ortodoxã din Transilvania în epoca reformismului austriac, în vol. „În spiritul Europei moderne. Administra˛ia ºi confesiunile din Transilvania în perioada reformismului terezian ºiiosefin (1740-1790)”, [coord. Remus Câmpeanu, Anca Câmpian], Cluj-Napoca, Presa Universitarã Clujeanã, 2009.

2 Keith Hitchins, Conºtiin˛ã na˛ionalã ºi ac˛iune politicã la românii din Transilvania 1700-1868, Cluj-Napoca, EdituraDacia, 1987, vol. I, pp. 115-116, 123-131.


Unul dintre obiectivele fundamentale înscrise în Peti˛ia Na˛ionalã, documentul programatic alrevolu˛iei româneºti din Transilvania, a fost cel referitor la reunificarea religioasã a românilor ºiconstituirea unei biserici na˛ionale în spirit galican.3

Miºcarea na˛ionalã ºi ac˛iunea politicã a românilor din Transilvania istoricã a continuat cuentuziasm ºi în acelaºi spirit de solidaritate ºi în anii 1849-1850, îmbrãcând o formãpeti˛ional-revendicativã. Ac˛iunea politicã în aceºti ani s-a concretizat în activitatea celor douãdelega˛ii româneºti care au militat pentru egala îndreptã˛ire a na˛iunii române din Imperiu cu celelalte na˛ionalitã˛i. Prima delega˛ie (în fapt a doua)4 a activat în perioada februarie-iulie 1849 la Olmütz ºiViena cu scopul de a face cunoscute dezideratele fundamentale ale na˛iunii române, în perspectivaelaborãrii constitu˛iei din 4 martie ºi l-a avut ca principal purtãtor de cuvânt ºi conducãtor peepiscopul Andrei ªaguna.5

Respectul ºi încrederea de care ierarhul ortodox s-a bucurat din partea autoritã˛ilor ºi chiar aîmpãratului a cãutat sã le punã în slujba miºcãrii na˛ionale, în vederea realizãrii dezideratelorromâneºti. De încredere s-a bucurat ºi din partea intelectualitã˛ii româneºti, aºa cum reiese dincoresponden˛a pe care a purtat-o de la Olmütz cu A.T. Laurian aflat la Viena sau cu membriiComitetului Na˛ional. În numele acestuia îi scriau din Sibiu, pe 26 februarie 1849 Simion Bãrnu˛iu,Timotei Cipariu ºi Nicolae Bãlãºescu, cerându-i sã-ºi foloseascã în˛elepciunea ºi pruden˛a în scopulîmpãcãrii dezacordurilor ce existau între indivizii ce compuneau delega˛ia, pentru unirea tuturorcugetelor „ºi lucrãrile tuturor cãtrã unul ºi acelaºi scop al fericirii na˛ionale, dinaintea cãreiatrebue sã se ascundã toate pasiunile, toate interesele private ºi toatã diferen˛a opiniunilor”6.

Cel dintâi memoriu a fost înaintat împãratului de cãtre delega˛ia românã pe 25 februarie 1849.7El a reprezentat documentul fundamental al peti˛ionalismului românesc din aceastã etapã, meritul sãu constând în faptul cã a realizat unificarea programului politic na˛ional8, fiind considerat pe dreptcuvânt „capul de serie al tuturor peti˛iilor sau memoriilor româneºti cãtre Viena pânã în decembrie1851”9. Memoriul a reunit adeziunea reprezentan˛ilor români din Transilvania istoricã, Banat,Bucovina ºi teritoriile româneºti din Ungaria de constituire a unui corp na˛ional autonom al tuturorromânilor din monarhie sub forma unei ˛ãri de coroanã.10 Se poate afirma cã acest moment areprezentat apogeul solidaritã˛ii româneºti în epocã, memoriul reunind, peste deosebirileconfesionale sau regionale, liderii de marcã ai miºcãrii na˛ionale româneºti. O delega˛ie „epocalã”cum a numit-o Alecu Hurmuzachi, „de care sunt mândri to˛i cei care au la inimã soarta poporului

47

fiara Bârsei

3 Ibidem, pp. 132-133.4 Este consideratã a doua delega˛ie, întrucât prima delega˛ie a fost cea care în vara anului 1848 a prezentat împãratului, aflat

atunci la Innsbruck, Peti˛ia Na˛ionalã. Vezi Simion Retegan, Un epilog al revolu˛iei române paºoptiste: deputã˛ia de laViena din 1850, în vol. „Revolu˛ia de la 1848-1849 în Europa Centralã. Perspectivã istoricã ºi istoriograficã”, coordonatori Camil Mureºanu, Nicolae Bocºan, Ioan Bolovan, Cluj-Napoca, Editura Presa Universitarã Clujeanã, p. 284.

5 Nicolae Popea, Archiepiscopul ºi metropolitul Andrei baron de ªaguna, Sibiu, Tiparul Tipografiei Arhidiecesane, 1879, p. 223.

6 Idem, Memorialul Archiepiscopului ºi Metropolitului Andrei baron de ªaguna sau Luptele na˛ionale-politice aleromânilor. 1846-1873, tomul I, Sibiu, Institutul tipografic, 1889, pp. 254-256.

7 Idem, Memorialul…, pp. 247-250, text în limba germanã. Textul român la Cornelia Bodea, 1848 la români. O istorie îndate ºi mãrturii, vol. II, Bucureºti, Editura ªtiin˛ificã ºi Enciclopedicã, 1982, pp. 960-962.

8 Nicolae Bocºan, Revolu˛ia de la 1848, pp. 160-161. Preluând idei din Peti˛ia Na˛ionalã, memoriul revendica, printre altele,administra˛ie na˛ionalã independentã, politicã ºi bisericeascã; alegerea unui cap bisericesc de sine-stãtãtor.

9 Ibidem, p. 167.10 Delega˛ia ce a prezentat suveranului memoriul a fost alcãtuitã din 13 membri, reprezentând toate teritoriile din Imperiu

locuite de români, dupã cum urmeazã: din Transilvania – Andrei ªaguna, Ioan Stoica, August Treboniu Laurian, IoanPopasu, Iosif Pop de Macedonfi, Vasile Ciupe, Iacob Bologa; din Banat – Ioan Mocioni de Foen, Ioan Dobran, LucianMocioni de Foen; din Bucovina – dr. Eudoxiu Hurmuzachi, Mihail Botnar ºi din Ungaria, dr. Constantin Pomu˛. VeziNicolae Popea, Memorialul…, p. 250.


român”, care a reuºit sã dea glas „dorin˛ei pe care o nutreºte orice român adevãrat, dorin˛ei pentru o unire cât mai realizabilã”11.

Unul dintre dezideratele importante, reclamat cu stãruin˛ã de cãtre conducãtorii miºcãriina˛ionale în epocã a fost cel al reunificãrii religioase a românilor, care prezent ºi în memoriul din 25februarie, a demonstrat o datã în plus ataºamentul autorilor la principiile Peti˛iei Na˛ionale. Ideeareunificãrii, în forma înfiin˛ãrii unei mitropolii unice pentru românii de ambele confesiuni12, areprezentat, aºadar o idee for˛ã ºi în acest program românesc, fiind consideratã drept fundamentulsolidaritã˛ii, unitã˛ii ac˛iunii politice româneºti ºi, în egalã mãsurã, cheia ieºirii bisericilor române desub jurisdic˛iile strãine.

În aºteptarea unui rãspuns favorabil cauzei româneºti, delega˛ii români în frunte cu episcopulªaguna au elaborat ºi înaintat suveranului alte peti˛ii în 5, 12, 23 martie ºi în 15 aprilie 1849. Deasemenea, bãnã˛enii au aºternut la picioarele înaltului tron împãrãtesc o peti˛ie în cauza na˛ionalã pe26 iunie13 ºi din nou ardelenii, în frunte cu Simion Bãrnu˛iu, pe 18 iulie14. La loc de frunte înmemoriile din aceastã vreme s-a situat problema românilor de pe Pãmântul crãiesc, unde cu toate cãaceºtia formau majoritatea covârºitoare a popula˛iei nu au primit dreptul de a fi reprezenta˛i înUniversitatea sãseascã, situa˛ie ce a demonstrat o datã în plus cã pentru na˛iunea românã egalitatea îndrepturi cu na˛iunile conlocuitoare ale Transilvaniei a rãmas o iluzie deºartã ºi o promisiuneneonoratã.15

Fiecare dintre membrii delega˛iei a încercat sã sus˛inã cauza româneascã prin intermediulrela˛iilor personale pe care le avea în cercurile imperiale. ªi de aceastã datã episcopul ortodox, prinpozi˛ia socialã ºi prin influen˛a sa în înalta societate austriacã, s-a aflat în situa˛ia de a face mai multpentru na˛ia sa, decât ceilal˛i. Astfel, el a cerut sprijin în sensul sus˛inerii revendicãrilor româneºtiadresate monarhului, de la principele Windischgrätz, comandantul-suprem al armatei imperiale dinUngaria, baronul Puchner, colonelul, mai târziu generalul Urban, bancherul-baron Zenobiu C. Pop opersoanã influentã în cercurile vieneze.16 Unitatea de ac˛iune a elitei române în acea vreme a fostvizibilã ºi în legãturile pe care membrii delega˛iei le-au men˛inut în mod constant cu cei de acasã, deunde le veneau ºtiri de ultimã orã despre starea de lucruri din Principat, plângeri, solicitãri, dar ºiîncurajãri ºi ajutoare financiare.17

Ac˛iunea revendicativã româneascã a întâlnit însã în primãvara anului 1849 un context politicîncã destul de complicat ºi agitat, principalele preocupãri ale Cur˛ii vieneze rezumându-se la gãsireamijloacelor de a înfrânge rezisten˛a maghiarã ºi la cãile de reaºezare a ordinii în Imperiu. Nevoia dea-i men˛ine pe români ca alia˛i i-au determinat pe împãrat ºi pe miniºtrii sãi sã nu respingã categoricpropunerile delega˛iei na˛ionale, tergiversând cât mai mult posibil acordarea unei rezolu˛ii în acestsens.

De astfel de vagi încurajãri ºi-a legat speran˛a cea de-a treia delega˛ie na˛ionalã, care a activat înViena din ianuarie 1850 pânã în februarie 1851. Se impune men˛ionat faptul cã aceastã delega˛ie afost dominatã de laici, o dovadã clarã cã aceºtia au început sã de˛inã o pondere însemnatã înconducerea miºcãrii na˛ionale. Aceastã elitã laicã era însã conºtientã cã ac˛iunea sa revendicativã,

48

Mirela Popa-Andrei

11 Este vorba despre scrisoarea, datatã 6 martie 1849, pe care Alecu Hurmuzachi a trimis-o fratelui sãu Eudoxiu, aflat laViena, care a fãcut parte din delega˛ia na˛ionalã ce a înaintat împãratului memoriul din 25 februarie. Vezi Cornelia Bodea,op. cit., vol. II, pp. 966-967.

12 Ibidem, p. 961. Punctul 3c al memoriului solicita „alegerea unui cap bisericesc de sine-stãtãtoriu, care se va întãri deMaiestatea ta ºi supt care vor sta ceilal˛i episcopi na˛ionali”.

13 Nicolae Popea, Memorialul..., pp. 257-268.14 Nicolae Bocºan, Revolu˛ia de la 1848, p. 167. Lista peti˛iilor româneºti este publicatã de Cornelia Bodea, op. cit., vol. II,

pp. 1187-1188.15 Miºcarea na˛ionalã a românilor din Transilvania între 1849-1919. Documente, vol. I, editori Simion Retegan, Dumitru

Suciu, George Cipãianu, Funda˛ia Culturalã Românã, 1996, doc. 169, pp. 310-311.16 Ibidem, pp. 268-284.17 Simion Retegan, Un epilog al revolu˛iei române..., pp. 290-291.


pentru a primi o mai mare greutate, necesita implicarea episcopilor, care în viziunea autoritã˛ilorreprezentau în continuare singurii conducãtori recunoscu˛i ai românilor. Însã, cooptarea ierarhilor s-a fãcut cu dificultate, deoarece încã din aceastã vreme în rela˛iile dintre cei doi ierarhi apãruse o starede tensiune, care avea sã se agraveze spre sfârºitul anului 1850 ºi pe parcursul celui urmãtor. Cei doiepiscopi s-au aflat concomitent la Viena pentru prima datã abia la sfârºitul anului 1850, când auacceptat totuºi sã semneze alãturi de ceilal˛i membrii ai delega˛iei ultima serie de cinci memorii îndecembrie 1850-ianuarie 1851.18

Seria peti˛iilor din timpul activitã˛ii la Viena a celei de-a treia delega˛ii na˛ionale a fost deschisãcu actul din 1 septembrie 1849, care, înaintat ministrului învã˛ãmântului ºi cultelor, Leo Thun,solicita înfiin˛area unei facultã˛i juridice na˛ionale la Blaj, începând cu 1 octombrie acelaºi an,sus˛inutã din fondurile politice ale Transilvaniei sau din fondul statului.19 De asemenea, întrucât laBlaj func˛iona deja o facultate filosoficã ºi teologicã se propunea, în virtutea principiului egalitã˛iiºanselor pentru to˛i românii, indiferent de confesiune, ridicarea ºi a unei catedre pentru învã˛areareligiei greco-neunite.20 Solicitarea înfiin˛ãrii men˛ionatei facultã˛i avea sã fie reluatã în memoriul din 10 ianuarie ºi în peti˛ia din 29 decembrie 1850. Peti˛ia din 29 decembrie a purtat semnãturile celor doi episcopi: Andrei ªaguna ºi Al. Sterca-ªulu˛iu, precum ºi a altor personalitã˛i de marcã ale vremii,reiterând dorin˛a arzãtoare a na˛iunii române de a se ridica în folosul sãu facultateafilosofico-juridicã, cu sediul la Cluj.21

Ulterior, în contextul accelerãrii procesului de reorganizare administrativã în monarhie, în urmacãreia românii din toate provinciile Imperiului se vedeau net dezavantaja˛i, liderii fiecãrui teritoriuromânesc s-au vãzut puºi în situa˛ia de a aborda problematica politicã din perspectivã strict regionalã, elaborând peti˛ii sau memorii de protest. Au existat în acest interval de timp ºi memorii, pe care le-amputea numi regionale, fiind elaborate în numele uneia dintre provinciile sau jurisdic˛iile româneºti,însã care au rãmas consecvente spiritului de solidaritate na˛ionalã prin faptul cã fãceau referire laproblemele de ansamblu ale popula˛iei româneºti din Imperiu. Astfel, ºi acestea au mers pe liniasolicitãrii constituirii unei provincii româneºti autonome în cadrele unei monarhii multina˛ionaleorganizate pe principiul federalismului etnic.22 Trebuie remarcat, de asemenea cã una dintrerevendicãrile care se regãseºte în majoritatea memoriilor a fost cea referitoare la egala îndreptã˛ire aromânilor, precumpãnitor ortodocºi, de pe Pãmântul crãiesc cu popula˛ia sãseascã.23 Soarta ingratã aacestora s-a aflat mereu în aten˛ia liderilor români ai vremii, fie ei ortodocºi sau greco-catolici.

Men˛inerea solidaritã˛ii româneºti, în viziunea tinerei intelectualitã˛i de facturã laicã, eracondi˛ia esen˛ialã pentru înlãturarea „jugurilor” strãine, a celui unguresc cu precãdere, pe caresecole la rând le-a purtat acest popor, situa˛ie ce a fost posibilã tocmai intrigilor pe care duºmanii sãile-au stârnit între românii uni˛i ºi neuni˛i ºi care au semãnat urã ºi discordie între cei de acelaºi neam ºi

49

fiara Bârsei

18 Ibidem, p. 293.19 Miºcarea na˛ionalã..., vol. I, doc. 8, pp. 62-64.20 Ibidem, p. 63.21 Ibidem, doc. 282, pp. 487-488. Printre semnatari se numãrã ºi Timotei Cipariu, Petru Man, Paul Dunca, I. Bran de Lemeni,

Ioan Aldulian, Vasile Ciupe, A.T. Laurian, Avram Iancu, Simion Bãrnu˛iu.22 Ibidem, doc. 87, pp. 177-178 ºi doc. 152, pp. 277-282. Memoriul delega˛iei diecezei ortodoxe române a Aradului cãtre

împãrat care solicitã satisfacerea revendicãrilor cuprinse în memoriul din 25 februarie 1849. De asemenea, memoriulepiscopului greco-catolic de Oradea, Vasile Erdelyi, din 6 ianuarie 1850, care reia remarcându-se prin argumenta˛ie ºi printonul curajos în care prezintã nedreptã˛ile la care era supusã na˛iunea românã, în pofida principiului egalitã˛ii na˛iunilorenun˛at prin constitu˛ia din 4 martie, a loialitã˛ii ºi jertfelor aduse de aceasta pentru dinastie ºi Imperiu. El solicitã, reiterând ideea-for˛ã a memoriului din 25 februarie 1849 unirea tuturor teritoriilor româneºti din Imperiu într-un corp na˛ional caresã se numeascã fiara românilor, autonomia acestuia, guvernator ºi guvern propriu na˛ional, administra˛ie civilã proprie.

23 Ibidem, doc. 169, pp. Peti˛ia din 25 februarie 1850 a delega˛iei române de la Viena cãtre împãrat prin care se cereinvalidarea hotãrârilor luate de Universitatea sãseascã fãrã consultarea na˛iunii române. Doc. 283, pp. 489-492. Delega˛iana˛ionalã se adreseazã din nou împãratului pe 30 decembrie 1850, protestând împotriva formãrii unei fiãri sãseºti înTransilvania ºi cere o constitu˛ie pentru Principat întemeiatã pe principiul egalei îndreptã˛iri a na˛iunilor ºi o dietãreprezentativã.


au rupt coeziunea internã a na˛iunii. Iatã încã o dovadã a mentalitã˛ii moderne ce anima tinerimeastudioasã româneascã, care punea na˛iunea în fa˛a confesiunii ºi pentru care disensiunile religioasenu erau altceva decât cauza „ruinãrii totale a na˛iunii”. Ilustrativ, în sensul sus˛inerii unitã˛iina˛ionale a fost însãºi felul în care a fost întâmpinat Andrei ªaguna ca un conducãtor na˛ional de cãtre to˛i studen˛ii români ce se aflau la Viena, fie ei ortodocºi sau greco-catolici.24

Se impune men˛ionat faptul cã în primii doi ani post-paºoptiºti solidaritatea nu a func˛ionat doarla nivelul elitei, ci ºi pe verticalã, între elitã ºi popor. ªi la acest nivel s-a men˛inut vie colaborarea ºidupã înfrângerea revolu˛iei, vizibilã mai ales în sus˛inerea de care s-a bucurat activitateareprezentan˛ilor români la Viena din partea maselor largi. Acestea, în toamna anului 1849, pentru alegitima ac˛iunile delega˛iei na˛ionale au organizat, sub îndrumarea intelectualitã˛ii sãteºti, adunãri în cadrul cãrora s-au întocmit împuterniciri ce acordau deputa˛ilor români puteri depline în a lereprezenta interesele ºi dolean˛ele în fa˛a cercurilor politice vieneze ºi a împãratului. Rezultatulacestei intense miºcãri din lumea satului românesc a constat în întocmirea a 278 de împuterniciri, ceau purtat 2.464 de semnãturi.25

Dupã anul 1850, urmare a consolidãrii treptate a noului regim politic neoabsolutist, totalneprielnic miºcãrilor politico-na˛ionale, s-a renun˛at la sus˛inerea obiectivului realizãrii uneiautonomii româneºti depline în cadrul monarhiei. În locul acestuia s-au propus revendicãri politicelimitate la interesele uneia sau alteia dintre provinciile locuite de români, ale uneia sau alteia dintreconfesiunile româneºti, în speran˛a cã reducându-ºi preten˛iile, acestea aveau sã-ºi gãseascã mai uºorcãile de împlinire. Se impune, totodatã, subliniat faptul cã breºa care s-a produs în unitatea de ac˛iunepoliticã româneascã s-a datorat ºi dezacordurilor care au apãrut între liderii na˛ionali. Cu toateîndemnurile intelectualitã˛ii laice climatul de colaborare ºi bunã în˛elegere la nivelul eliteiecleziastice superioare româneºti a cunoscut începând cu acelaºi an 1850 un proces de deteriorare.

Lipsa de încredere a lui ªaguna fa˛ã de omologul sãu greco-catolic s-a instalat relativ devreme,chiar înainte ca acesta sã ajungã în scaunul episcopal al Blajului. Scrisoarea din 14 iulie 1850 a lui Al. Sterca-ªulu˛iu, încã vicar al ªimleului, adresatã lui ªaguna nu a fãcut decât sã ridice serioase semnede întrebare episcopului ortodox. Sterca-ªulu˛iu, adresându-i-se pe un ton misterios lãsa a se în˛elegecã doreºte sã-l întâlneascã pe ªaguna pentru a discuta lucruri care nu se pot scrie într-o scrisoare ºi„carii nu sã pot ºopti acum în urechile tuturor”, dar care aveau sã fie în folosul întregii na˛iuni,pentru un viitor înfloritor al acesteia ºi care aveau sã producã „nespuse emoluminte” pentru toatãmonarhia.26 Întrevederea cerutã de Sterca-ªulu˛iu a avut loc la Viena în decembrie 1850, iar acesta,având acordul miniºtrilor Alexander Bach ºi Leo Thun, a încercat sã-l atragã la unire pe episcopulªaguna propunându-i func˛ia de mitropolit al Bisericii greco-catolice.27 Ca un apãrãtor dârz alortodoxiei româneºti, Andrei ªaguna a fost indignat de o asemenea propunere, pe care a refuzat-ocategoric. Dupã acest episod episcopul ortodox l-a suspectat mereu mai apoi pe ªulu˛iu cã inten˛iona, sus˛inut de miniºtrii austrieci, sã-i atragã la unire pe to˛i românii ortodocºi. Andrei ªaguna nu s-aarãtat deloc dispus sã facã concesii în aceastã privin˛ã aºa cum procedase, silit de împrejurãri ºiconvins cã aceasta era singura cale de promovare a obiectivelor na˛ionale, predecesorul sãu, VasileMoga.28

Un alt eveniment care a contribuit la alterarea raporturilor dintre cele douã scaune episcopale afost acela al ridicãrii episcopiei greco-catolice de Fãgãraº la rangul de mitropolie. Acesta trebuie

50

Mirela Popa-Andrei

24 Ibidem, vol. I, doc. 262, pp. 459-461.25 Ibidem, Introducere, p. 7. 26 Ibidem, doc. 234, pp. 404-405.27 Arhiepiscopul ºi mitropolitul Andrei ªaguna. Memorii din anii 1846-1871, Sibiu, Tipografia Arhidiecezanã, 1923, p. 53.

Heith Kitchins, Conºtiin˛ã na˛ionalã..., vol. I, p. 176. La acea datã se cunoºteau deja inten˛iile Cur˛ii vieneze de a ridicaepiscopia de Alba-Iulia ºi Fãgãraº la rangul de mitropolie.

28 Ladislau Gyémánt, op. cit., pp. 177-180.


vãzut în lumina politicii promovate de oficialitã˛ile austriece de fortificare a catolicismului înImperiu.29 Leo Thun, ministrul învã˛ãmântului ºi al cultelor, un romano-catolic convins, era de pãrere cã prin consolidarea Bisericii romano-catolice avea sã fie atins mai repede obiectivul centralizãriiMonarhiei. Aºadar, el a promovat o adevãratã campanie de sus˛inere ºi favorizare a Bisericiigreco-catolice în detrimentul celei ortodoxe din Transilvania, cu speran˛a câºtigãrii a cât mai mul˛icredincioºi din rândul „schismaticilor”. În acest context Curtea vienezã a aprobat surprinzãtor derepede decretul imperial din 12 decembrie 1850 care viza ridicarea diecezei de Fãgãraº la rangmitropolitan ºi instituirea a douã noi episcopii greco-catolice, Gherla ºi Lugoj.30

Decizia l-a nemul˛umit profund pe Andrei ªaguna, nu doar pentru faptul cã guvernul austriac aales sã acorde în mod unilateral autonomia bisericeascã doar uni˛ilor, ci ºi datoritã formulãrii uzitatãîn epocã, aceea de „reactivare” a mitropoliei de Alba Iulia. El a afirmat cã dreptul de a revendicamitropolia de Alba Iulia le apar˛inea strict ortodocºilor, întrucât singura mitropolie româneascã care a func˛ionat în Transilvania pânã la 1700 a fost cea ortodoxã. Prin urmare ierarhul unit nu eraîndreptã˛it sã poarte titlul de mitropolit de Alba Iulia deoarece greco-catolicii nu au avut niciodatã oastfel de institu˛ie.31

La înrãutã˛irea rela˛iilor dintre românii ortodocºi ºi uni˛i, un rol însemnat l-a avut atitudineaepiscopului, apoi mitropolit, Sterca-ªulu˛iu care nu a pierdut nicio ocazie pentru a-ºi exprimainten˛iile de a lucra pe toate cãile ºi din toate puterile la proiectul extinderii unirii religioase la to˛iromânii din Ardeal. Aflat încã la Viena, în februarie 1851, în cadrul unei discu˛ii ce s-a purtat întremembrii delega˛iei na˛ionale, Sterca-ªulu˛iu a ̨ inut sã prezinte mai multe argumente care demonstrau cã „românii nu vor ferici˛i pânã nu se vor uni to˛i într-un trup ºi o bisericã”. În opinia sa, pe care i-amãrturisit-o de altfel ºi lui ªaguna în decembrie 1850, în statul austriac, eminamente catolic, numaicei uni˛i cu Roma, puteau spera la îmbunãtã˛irea situa˛iei lor, la atingerea fericirii na˛ionale.32

În ºirul „gafelor” fãcute de Al. Sterca-ªulu˛iu a urmat cuvântarea rostitã cu prilejul instalãriisale ca episcop în anul 1851, în care a fãcut aprecierea cã unitatea de credin˛ã era mai importantãdecât unitatea de neam ºi sânge.33 Starea de spirit ºi aºa încordatã dintre uni˛i ºi ortodocºi, a devenitexplozivã ca urmare a pastoralei din 12/24 aprilie 1852, în care ªulu˛iu pleda insidios pentruextinderea unirii religioase în sânul Bisericii ortodoxe.34 Pânã ºi intelectualii greco-catolici au rãmasconsterna˛i în fa˛a lipsei totale de diploma˛ie a ierarhului lor. Din perspectivã ortodoxã toate actele lui ªulu˛iu cu vãditã tentã prozelitã au fost aspru criticate ºi au constituit piedici insurmontabile în caleaconlucrãrii în viitor a celor doi ierarhi. La rândul sãu în calitate de ierarh greco-catolic, ªulu˛iu afirma cã „inten˛iunea ºi chemarea noastrã îi aceea ca sancta Unire spre binele ºi fericirea a toatãna˛iunea... sã o lã˛im ºi sã o înmul˛im”. În mod cert inten˛iile generale ale lui ªulu˛iu au fost sincere,urmãrind bunãstarea poporului român, însã felul în care a abordat problema, politica religioasã vãditprozelitã pe care a promovat-o, nu au fãcut decât sã înrãutã˛eascã ºi mai mult rela˛iile, ºi aºa destul defragile, dintre Sibiu ºi Blaj.35 Încercãrile de a extinde unirea religioasã pe seama ortodoxiei, amintindlucruri ce se petrecuserã cu un veac în urmã, au dus la adâncirea dezbinãrilor dintre ortodocºi ºi uni˛i.

51

fiara Bârsei

29 Keith Hitchins, Conºtiin˛ã na˛ionalã..., p. 172.30 Simion Retegan, Reconstruc˛ia politicã a Transilvaniei în anii 1861-1863, Cluj-Napoca, Editura Presa Universitarã

Clujeanã, 2004, p. 23.31 Miºcarea na˛ionalã a românilor din Transilvania între 1849-1918. Documente, vol. II, editori Simion Retegan

(coordonator), Dumitru Suciu, Mádly Loránd, Bucureºti, Editura Academiei Române, 2004, doc. 160, pp. 280-282.32 Miºcarea na˛ionalã..., vol. I, doc. 309, p. 534.33 Miºcarea na˛ionalã..., vol. II, doc. 17, pp. 30-31.34 Ibidem, doc. 46, p. 99.35 Referitor la raporturile dintre cei doi episcopi români vezi ºi Dumitru Suciu, Alexandru Sterca-ªulu˛iu ºi miºcarea

na˛ionalã româneascã, în „Studii privind miºcarea na˛ionalã a românilor din Transilvania în a doua jumãtate a secolului alXIX-lea”, Cluj-Napoca, Editura Tribuna, 2004, pp. 23-29; Ioana Mihaela Bonda, Mitropolia românã unitã în timpulpãstoririi lui Alexandru Sterca-ªulu˛iu (1853-1867), Cluj-Napoca, Editura Presa Universitarã Clujeanã, 2008, pp.311-318.


În primãvara anului 1852 Blajul a fãcut o încercare de împãcare în speran˛a reluãrii colaborãriicelor douã biserici româneºti pe tãrâm cultural. Astfel, Constantin Alutan, vicarul general alepiscopiei greco-catolice, având în vedere bunele rela˛ii pe care ªaguna le avea cu guvernatorulSchwarzenberg, dar ºi faima de care se bucura în cercurile vieneze, a considerat oportun sã-i propunãepiscopului ortodox reluarea demersurilor, începute încã din vremea revolu˛iei, pentru înfiin˛areaunei facultã˛i de drept în limba românã.36 Pe 22 martie, Consistoriul din Sibiu rãspundea celui dinBlaj, dându-i asigurãri cã va ac˛iona în continuare pentru dezvoltarea culturalã a na˛iunii, însã refuzacategoric colaborarea cu uni˛ii în vederea înfiin˛ãrii facultã˛ii juridice pe motiv cã aceºtia nuprezentau niciun fel de încredere.37 În sus˛inerea acestei decizii erau invocate experien˛a trecutã,precum ºi „o întâmplare proaspãtã”, respectiv cuvântarea lui Sterca-ªulu˛iu rostitã la instalarea sa în scaunul episcopal, în care, pe lângã accentele prozelite, a pus comunitatea cu Bisericaromano-catolicã mai presus decât comunitatea na˛ionalã cu Biserica ortodoxã.

Elita laicã la rându-i a mai fãcut încercãri în vederea reînnodãrii colaborãrii dintre greco-catoliciºi ortodocºi. Printre ultimele s-a numãrat aceea care a vizat pãstrarea solidaritã˛ii ºi ac˛iunii comune atuturor românilor cu ocazia vizitei împãratului în Transilvania. De la Viena, rând pe rând Maiorescu,Bãrnu˛iu38, s-au adresat fruntaºilor români de acasã, în special braºovenilor39, cerându-le sã lasedeoparte neîn˛elegerile, supãrãrile ºi criticile ºi sã foloseascã vizita imperialã ca un prilej pentru a-ºireînnoi cererile cãtre suveran. Ioan Maiorescu sus˛inea cã ceea ce se vorbea despre bunãvoin˛amonarhului fa˛ã de români nu era o vorbã în vânt, însã pentru a-ºi vedea împlinite dezideratele ºi a dadovadã de credibilitate era esen˛ial ca na˛iunea românã sã fie unitã ºi „reprezentatã cum se cade”40.Grupul de intelectuali români din Viena a lansat ideea constituirii la Braºov, cu concursulnegustorilor de acolo, a unui comitet al intelectualitã˛ii laice, care ulterior sã fie completat în Sibiu înscopul efectuãrii unei mari colecte bãneºti în vederea sus˛inerii din resurse proprii a proiectuluiînfiin˛ãrii unei Academii româneºti de drept. Din acest comitet episcopii erau excluºi, lor urmând a lefi încredin˛atã calitatea de patroni, posturã din care ar fi putut la nevoie apãra mai bine comitetul. Înplus, comitetul format doar din laici, avea rolul de a-i aduce la unire pe episcopi în cazul în care întreei ar putea apãrea dezacorduri.41 Putem vedea în toate acestea un început al laicizãrii miºcãriina˛ionale româneºti, determinat de necesitatea men˛inerii unitã˛ii de ac˛iune a românilor pestedeosebirile confesionale. De altfel, în acelaºi scop al unitã˛ii ºi menajãrii susceptibilitã˛ilor seconsidera cã nu era momentul pentru a lua în discu˛ie locul în care ar fi trebuit înfiin˛atã Academia dedrept. În pofida eforturilor fãcute de intelectualii laici afla˛i la Viena de a-i reconcilia pe românii decele douã confesiuni în vederea realizãrii unei primiri comune a împãratului de cãtre o delega˛ie unicã condusã de cei doi capi bisericeºti a eºuat. În anii ce au urmat neîn˛elegerile ºi disputele dintreortodocºi ºi greco-catolici au crescut în intensitate pentru a atinge apogeul în anul 1855.

Al. Sterca-ªulu˛iu anun˛a clerului ºi poporului român unit prin circulara din 21 aprilie 1855 denumirea sa de cãtre împãrat ca mitropolit ºi confirmarea papei Pius datã la 16 noiembrie 1854,pledând pentru unirea confesionalã a tuturor românilor în cadrele Bisericii greco-catolice.42

Episcopul ªaguna a protestat fa˛ã de con˛inutul acestei circulare, indignat fiind atât de caracterul eiprozelitist, cât ºi de faptul cã Biserica unitã ºi-a arogat moºtenirea vechii mitropolii ortodoxe de

52

Mirela Popa-Andrei

36 Miºcarea na˛ionalã..., vol. II, doc. 13, pp. 21-22. Scrisoarea a fost publicatã ºi în Andrei ªaguna. Coresponden˛ã, vol. I/1,edi˛ie, studiu introductiv ºi note de Nicolae Bocºan, Ioan-Vasile Leb, Gabriel Gârdan, Pavel Vesa, Bogdan Ivanov,Cluj-Napoca, Presa Universitarã Clujeanã, 2004, p. 56.

37 Miºcarea na˛ionalã..., vol. II, doc. 15, pp. 25-27.38 Ibidem, doc. 32, pp. 72-73; doc. 33, pp. 74-76.39 Ibidem, doc. 33, p. 75. „... care dupã toate împrejurãrile sunte˛i chema˛i a lua partea cea mai de frunte la aceastã

întreprinsã însemnãtoare”.40 Ibidem, doc. 32, p. 72.41 Ibidem, pp. 72-73.42 Ibidem, doc. 155, pp. 267-271.


Alba Iulia.43 Drept rãspuns la aceastã circularã, precum ºi la evenimentul instalãrii lui ªulu˛iu înscaunul mitropolitan care a avut loc pe 28 octombrie 1855, ªaguna a emis pe 5 decembrie o pastoralã, menitã a fi cititã în zilele de sãrbãtoare ale Crãciunului în toate bisericile ortodoxe din Transilvania,prin care fãcea cunoscutã anatemizarea „Gazetei Transilvaniei” ºi a „Cãlindariului pentru poporulromânesc” editate în Braºov, de Iacob Mureºianu, respectiv de George Bari˛iu.

Animozitã˛ile dintre cei doi ierarhi au fost amplificate ºi de disputele ce au survenit ulterior înacele zone de interferen˛ã a intereselor celor douã biserici: ºcolile ºi cãsãtoriile mixte, serviciilereligioase comune ale preo˛ilor ortodocºi cu cei uni˛i, trecerile religioase. Din nefericire rela˛iiletensionate dintre cei doi episcopi, în primul rând, s-au rãsfrânt asupra unitã˛ii ºi coeziunii întregiimiºcãri na˛ionale. Deteriorarea rela˛iilor dintre uni˛i ºi ortodocºi a devenit din ce în ce mai vizibilã nunumai la nivelul raporturilor dintre cei doi ierarhi, ci ºi în rela˛iile dintre ierarhi ºi unii intelectualilaici. Un exemplu în acest sens îl constituie modul în care au evoluat raporturile dintre Andrei ªaguna ºi George Bari˛iu de la cordialitate ºi colaborare44 la neîn˛elegere ºi urã, mai ales dupã înfiin˛area„Telegrafului român”45.

Pe de altã parte atitudinea episcopului ªaguna de respingere a oricãrei colaborãri cu uni˛ii, nunumai în plan politic, ci ºi în domeniul confesional, dar mai ales reprobarea proiectului ºcolilormixte, la care s-a adãugat men˛inerea independen˛ei Bisericii ortodoxe române în raport cuproblemele politice în deceniul neoabsolutist, interzicerea implicãrii mirenilor în chestiunilespirituale ºi ecleziastice au determinat rela˛ii tot mai tensionate între episcop ºi intelectualitatea laicã.Se impune totuºi men˛ionat faptul cã ªaguna nu i-a exclus întru totul pe laici de la guvernareabisericii, crezând sincer în necesitatea unei conduceri reprezentative în bisericã, fiind de altfel unsus˛inãtor al institu˛iei sinodale, conºtient cã tocmai prin intermediul laicilor prezen˛i în sinod puteapãtrunde în rândul masei largi a poporului.46

La rândul lor ºi uni˛ii au protestat în anumite situa˛ii la Guberniu pe motiv cã au fost nedreptã˛i˛iîn avantajul românilor ortodocºi. Spre exemplu, pe 9 noiembrie 1854, mitropolitul ªulu˛iu se adresaministrului justi˛iei arãtând cã în contextul noii organizãri a tribunalelor de justi˛ie din Ardeal,ortodocºii erau prefera˛i la acordarea func˛iilor publice.47 El aducea ca argument în acest sens faptulcã Guberniul a aplicat 8 ortodocºi în diferite func˛ii de la cea de preºedinte de tribunal local pânã lacea de consilier la Tribunalul suprem sau la tribunalele locale, în timp ce din rândul uni˛ilor s-auaplicat numai 6, niciunul în vreun post de preºedinte.48 Alexandru Sterca-ªulu˛iu considera cã prinaceasta a fost ºtirbitã „vaza” religiei greco-catolice, precum ºi principiul egalitã˛ii cu celelalteconfesiuni ºi na˛iuni din Transilvania.49

Pe data de 4 ianuarie 1856, mitropolitul unit se adresa ministrului cultelor ºi învã˛ãmântului,plângându-i-se pentru injusti˛ia ce s-a fãcut uni˛ilor, singura confesiune din Ardeal pentru care nu s-anumit un consilier pentru învã˛ãmânt, ºcolile lor fiind supuse inspec˛iei consistoriului ºcolarromano-catolic. El sublinia consecin˛ele nefaste ale acestei situa˛ii pentru unirea religioasã, cu atâtmai mult cu cât românii neuni˛i s-ar fi lãudat cã lor li s-a dat un consilier ºcolar în persoana lui PavelVasici în vreme ce uni˛ilor nu. Din afirma˛iile mitropolitului se poate în˛elege faptul cã se consideraîn competi˛ie pentru ob˛inerea de avantaje în primul rând cu ortodocºii ºi mai pu˛in cu celelalteconfesiuni ardelene. În finalul adresei solicita ministrului Leo Thun desemnarea unui

53

fiara Bârsei

43 Ibidem, doc. 160, pp. 280-282.44 Nicolae Popea, Memorialul..., pp. 347-349.45 Miºcarea na˛ionalã..., vol. I, doc. 193, pp. 350-351. Este vorba despre scrisoarea lui Aaron Florian, datatã 30 martie 1850,

adresatã lui Ioan Maiorescu. Miºcarea na˛ionalã..., vol. II, doc. 165, pp. 292-294.46 Keith Hitchins, Conºtiin˛ã na˛ionalã..., pp. 142-143.47 Miºcarea na˛ionalã..., vol. I, doc. 143, pp. 251-252.48 Ibidem.49 Ibidem, p. 253.


consilier-referent ºi pentru ºcolile greco-catolice, func˛ie pentru care îl propunea pe canoniculTimotei Cipariu.50

În deceniul ºase al secolului al XIX-lea existã totuºi un insolit act de solidaritate întrereprezentan˛ii clerului unit ºi ortodox, peti˛ia adresatã împãratului în anul 1857 prin care se solicitascutirea clerului de dãri, aºa cum se procedase în cazul celorlalte biserici din Monarhie.51 Totuºi,colaborarea dintre români nu s-a reluat cu toate cã regimul absolutist post-paºoptist a impusdomina˛ia aproape totalã a statului în toate domeniile vie˛ii publice, inclusiv în cel confesional52,situa˛ie fa˛ã de care ambele biserici au opus rezisten˛ã, însã fiecare pe cont propriu.

Dacã în vremea revolu˛iei ºi scurt timp dupã aceea unitatea româneascã a func˛ionat, iar ideeareunificãrii confesionale pãrea tangibilã, încã din anul 1850 ele ºi-au arãtat fragilitatea. În caleacolaborãrii ºi a reunificãrii celor douã biserici româneºti stãtea trecutul de neîn˛elegeri ce avea la bazã încercãrile prozelitiste ale ierarhiei greco-catolice din secolul al XVIII-lea, sus˛inute ºi încurajate destatul austriac ºi de Biserica romano-catolicã, inechitatea ce se instaurase între ele ca urmare afavoritismelor de care Biserica unitã s-a bucurat timp de un secol ºi jumãtate, toate aceste amintiritriste pãstrându-se vii în memoria colectivã ortodoxã în pofida ac˛iunilor comune din anii 1848-1849. Astfel, dupã un scurt moment de colaborare exemplarã, neoabsolutismul a reuºit sã compromitãîncercarea de apropiere dintre membrii celor douã confesiuni româneºti, rezultatul fiind o rupturãteribilã în unitatea de ac˛iune ºi de promovare a miºcãrii de emancipare na˛ionalã, ce pãrea a fi una delungã duratã. Tensiunile dintre ierarhii celor douã biserici româneºti care s-au întins pe parcursulunui întreg deceniu au afectat ºi raporturile dintre intelectualii laici, subminând profund coeziuneainternã a întregii miºcãri româneºti de emancipare na˛ionalã. În aceste condi˛ii „dezghe˛ul politic din1860”53 a surprins elita româneascã divizatã ºi neorganizatã, nepregãtitã sã se ridice la înãl˛imeaconjuncturii politice care se deschidea în Monarhie. Totuºi, gra˛ie experien˛ei din anii revolu˛iei,progreselor institu˛ionalizãrii din anii neoabsolutismului, existen˛ei unei elite laice mai puternice afost posibilã o organizare politicã rapidã în anii 1860-1861. Însã, programul politic românesc din aniiliberalismului a cunoscut un recul în chestiunea autonomiei na˛ionale. În spiritul realismului politic ºi a pragmatismului ºagunian, programul românesc s-a conformat posibilitã˛ilor pe care le oferea epocaºi concesiilor pe care dinastia pãrea dispusã sã le facã, reducându-ºi revendicãrile de la dezideratulrealizãrii unui corp politic al tuturor românilor din Imperiu la ob˛inerea autonomiei Transilvaniei,raliindu-se astfel principiului federalismului istoric.54

Interfaith relations aspects of the Romanians in Transylvania after 1848Abstract

The union of the Orthodox Romanians from Principality of Transylvania with the Church ofRome in 1700, determined an insurmontable gap in the Romanian national unity. The new historicalreality, in the sense of a double religious denomination of Romanians from Transylvania influencedfor two centuries and a half the evolution of their relationships inside the Romanian nation. These

54

Mirela Popa-Andrei

50 Ibidem, doc. 176, pp. 320-321. ªi de aceastã datã a recurs la o compara˛ie, care menitã a-l pune în eviden˛ã pe Cipariu loveadin nou în ortodocºi: „D. Cipariu, care în privin˛a lingvisticã ºi literarã îi mai cu late ºi mai bogate cunoºtin˛e înzestratdecât cum e d. Vasici”.

51 Keith Hitchins, Conºtiin˛ã na˛ionalã..., p. 180.52 Simion Retegan, Reconstruc˛ia politicã..., pp. 31-36. Aceastã domina˛ie s-a concretizat în ingerin˛ele statului în aspecte ce

vizau administrarea averilor ºi bunurilor bisericeºti, inspec˛ia ºcolilor confesionale, dreptul alegerii episcopului etc.53 Ibidem, p. 37.54 Nicolae Bocºan, Revolu˛ia de la 1848, pp. 179-182. Documente privind Miºcarea na˛ionalã a românilor din Transilvania

între 1849-1918. Documente, vol. III, editori Simion Retegan (coordonator), Dumitru Suciu, Loránd Mádly, MirelaAndrei, Bucureºti, Editura Academiei Române, 2006, doc. 184, pp. 336-338. Iatã ce afirma în acest sens Axente Sever unul dintre membrii delega˛iei române din 1860 într-o scrisoarea adresatã din Viena lui George Bari˛iu „... am luat de principiuca sã nu cerem de la împãratul numai aceea ce ne poate da...”.


relationships have moved from understanding and collaboration to dissension and ostility. Differenttypes of relationships that were established over time between the Greek-Catholics and the OrthodoxRomanians were largely influenced by the attitude and policy of the Habsburg dynasty and theimperial circles of Vienna. It is easy to see that in the rare situations when the House of Habsburgtreated the Transylvanian Romanians in an egalitarian way, in the relations between members of twoRomanian denominations have established a climate of trust and collaboration (See the period ofJoseph II government, the ’48 revolution or „the era of political liberalism” initiated in 1860). If inthe time of revolution, and shortly thereafter, the Romanian unity worked, and the idea of religiousreunification seemed tangible, since 1850 it has shown its fragility. In the way of cooperation andreunification between the two Romanian Churches have stood the past misunderstandings based onproselytizing attempts of the Greek Catholic hierarchy in the eighteenth century, supported andencouraged by the Austrian state and Roman Catholic Church, and the inequity between them due tothe favoritism that the United Church has enjoyed for a century and a half. All these sad memorieswere kept alive in the collective memory of Orthodox Romanians despite the common actions takenduring the years 1848-1849. So, after a brief moment of an exemplary collaboration theNeo-absolutism managed to compromise the two religions trying to approach each other. The resultwas a terrible rift in the unity of action and promotion of national emancipation movement, whichbefore it seemed to be a long lasting one. Tensions between the leaders of the two RomanianChurches, who have existed throughout the whole Neo-absolutist decade, have also affected therelations between the secular intellectuals. This fact profoundly undermined the internal cohesion ofthe Romanian national emancipation movement. In these conditions „political thaw in 1860” foundRomanian elite divided and unorganized, and poorly prepared to be able to rise to the height ofpolitical conjuncture which opened in Monarchy.

55

fiara Bârsei


Nicolae TEªCULÃ

FOLCLORISTUL JOSEPH HALTRICH ªI UN MIC TRATAT DE ETNOLOGIE A fiIGANILOR DIN TRANSILVANIA ÎN SECOLUL AL XIX-LEA

Dupã cum se ºtie Transilvania este un spa˛iu multicultural ºi multietnic care a permisna˛ionalitã˛ilor prezente aici sã-ºi manifeste plenar identitatea, obiceiurile ºi tradi˛iile, spa˛iulintracarpatic fiind supranumit de multe ori Elve˛ia Orientului. Totuºi, când vorbim despre acestspa˛iu ne gândim de cele mai multe ori la cele trei mari na˛iuni ardelene ºi anume, românii, maghiariiºi saºii, neglijând de cele mai multe ori alte grupuri etnice prezente în acest spa˛iu într-un numãr maimare sau mai mic. La o judecatã mai atentã observãm cã avem pe lângã o Transilvanie a românilor,maghiarilor ºi saºilor ºi o Transilvanie a armenilor, evreilor, grecilor etc.

Fiecare dintre na˛iunile ardelene a fost preocupatã de a cerceta trecutul, originea, momentulaºezãrii în Transilvania ºi rolul avut la dezvoltarea acestei provincii. Coroborat cu studiul istoric, însecolul al XIX-lea au apãrut preocupãri în domeniul cercetãrii etnologice a popoarelor ardelene. Decele mai mult ori au fost fãcute de reprezentan˛ii na˛iunii respective, însã au fost cercetãri ºi asupraaltor neamuri ardelene. Un loc important îl ocupã studiul ˛iganilor, credem în special din cauzaexotismului na˛iei ºi a lipsei de cercetãri asupra trecutului acestei etnii.

Se cunoaºte cã în secolul al XIX-lea cel mai cunoscut cercetãtor din Transilvania este HeinrichAdalbert von Wilislocki, socotit pionier al ˛iganologiei, lingvist, etnograf ºi traducãtor. Nãscut la 9iulie 1856 la Braºov, este fiul unui func˛ionar de etnie polonezã ºi al unei localnice sãsoaice. Studiilele face la Gimnaziul evanghelic din Braºov, dupã care studiazã germanistica, filosofia ºi sanscrita laCluj, luându-ºi doctoratul în filosofie în 1880. A avut o via˛ã marcatã de sãrãcie, boli ºi probleme cualcoolul. Între anii 1883-1890 se mutã la Sebeº, unde devine preocupat de folclor ºi de obiceiurile˛iganilor. Pentru ai cunoaºte mai bine petrece câteva luni ale verii anului 1883 într-o ºatrã de ˛iganinomazi, unde înva˛ã limba, se cãsãtoreºte cu o ˛igancã ºi adunã folclor ˛igãnesc. Între 1893-1896 semutã la Budapesta devenind colaborator al revistei Ethnologische Mitteilungen aus Ungarn. Cuprinsde o degradare fizicã ºi psihicã determinatã de alcolism ºi paralizie progresivã, este îngrijit de a douaso˛ie, o unguroaicã din Cloaºterf (azi jud. Mureº), unde func˛iona ca învã˛ãtoare. Moare la 19februarie 1907.

Opera sa va cuprinde peste 80 de publica˛ii dedicate ˛iganilor, dar ºi celorlalte popoaretransilvane. Dintre lucrãri amintim Die Sprache der transsilvanischen Zigeuner, Grammatik,Wörterbuch apãrutã la Leipzig în 1884, apoi Märchen und Sagen der transsilvanischen Zigeunergesammelt und aus unedirten Originaltexten übersetzt von H.V.W., Berlin, 1886 sau Vom wanderden Zigeunervolke, Bilder aus Leben der Siebenbürger Zigeuner. Geschichtliches. Etnologisches,Sprache und Poesie, Hamburg, 1890. Studiile sale au la bazã cercetãrile de teren efectuate în 1883.Ele reprezintã ºi azi pentru cercetãtorii ˛iganologiei un punct de plecare.1

Alãturi de von Wilislocki gãsim ºi alte preocupãri. Pentru studiul de fa˛ã ne vom opri asupra unei lucrãri a lingvistului, folcloristului, profesorului ºi preotului sighiºorean Joseph Haltrich. Este vorbade lucrarea Zur Charakteristik der Zigeuner, apãrutã în 1869.

Nãscut în 22 iulie 1822 în Reghin, dupã terminarea studiilor primare în oraºul natal, urmeazãcursurile Gimnaziului din Sighiºoara pe care le finalizeazã în 1845 ca ºef de promo˛ie. Beneficiind de o bursã a Consistoriului evanghelic din Sighiºoara ajunge la Universitatea din Leipzig unde urmeazãcursurile de teologie, filologie clasicã, germanã, istorie ºi filozofie. Cea mai mare influen˛ã asupra

56

Nicolae Teºculã

1 Ela Cosma, Figuri sãseºti ºi austriece din Transilvania (secolul XIX ºi Revolu˛ia de la 1848), Cluj-Napoca, EdituraArgonaut, 2008, pp. 149-152.


forma˛iei sale intelectuale o va avea vizita la Berlin, unde va audia cursurile lui Karl Ritter, Leopoldvon Ranke, Jacob Grimm. De ultimul îl va lega o lungã coresponden˛ã pe seama studiilor de folclordupã revenirea sa în ̨ arã. Se întoarce la Sighiºoara unde se angajeazã la ªcoala din Deal, a cãrui rector devine în 1859. Ultimii ani din via˛ã îi petrece ca preot în ªaeº. Moare în anul 1886.

Opera sa vastã este dedicatã studiilor de istorie a limbii ºi de folclor. Lucrarea sa de bazã, care îlînscrie definitiv în curentul romantic este: Deutsche Volksmärchien aus dem Sachsenlande inSiebenbürgen, apãrutã la Berlin prin mijlocirea fra˛ilor Grimm. Ca urmare a prestigioasei activitã˛iºtiin˛ifice este ales în 1859 în consiliul de cercetare al Muzeului german din Nürnberg, iar în 1860 înconsiliul de conducere al Verein für Siebenbürgische Landeskunde.

Preocupãrile sale dedicate folclorului sãsesc debuteazã imediat dupã terminarea studiilorsuperioare, când împreunã cu colegii sãi Friedrich Müller, Friedrich Wilhelm Schuster, Johann Mätzºi Johann Albert îºi împart cercetarea etnologicã a saºilor ardeleni. Astfel, Friedrich WilhelmSchuster preia studiul cântecelor ºi al ghicitorilor, Johann Mätz pe cel al tradi˛iilor, obiceiurilor,Friedrich Müller, legendele sãseºti, Haltrich basmele ºi Johann Albert celelalte contribu˛ii.2

În aceastã lungã cercetare asupra basmelor, Haltrich va gãsi timp ºi pentru studierea ˛iganilorardeleni. Studiul amintit mai sus, Zur Charakteristik der Zigeuner a apãrut în serial la rubricaAngerugen din numerele 7 ºi 8 ale lui Siebenbürgisch-Deutsches Wochenblatt din anul 1869.Presupunem cã publicarea acestui studiu în foaia bãtrânilor saºi a fost posibilã gra˛ie prezen˛ei luiMichael Albert, fost elev ºi discipol al lui Joseph Haltrich aflat în redac˛ia lui Wochenblatt, în calitatede responsabil cu rubrica literarã a ziarului.3

Studiul face pentru început o analizã asupra demografiei acestei etnii în monarhia dunãreanã,arãtându-se situa˛ia specialã în care se afla în contextul problemelor na˛ionale din Ungaria dupãdualism, dar mai bine sã lãsãm textul sã vorbeascã: „Se citeºte ºi se vorbeºte acum aºa de mult dena˛ionalitã˛iile asuprite din Cis-ºi Transleithania sau Austro-Ungaria, cã (...) vrem sã vedempãstratã doar o parte a <transversalei austro-ungare> (...). În ˛ãrile coroanei ungare numãrãmacum na˛ionalitã˛i privilegiate:1. Maghiarii care sunt prin compromisul cu Austria privilegia˛i primo loco (...)2. Croa˛ii vor putea sã se numere prin compromisul cu Ungaria ca ºi na˛ionalitate privilegiatã. Cu toate cã privilegiul lor ca sa aibã duratã, se poate învã˛a în primul rând din experien˛ã. 3. În fine auzim de o na˛ionalitate privilegiatã, ̨ iganii ºi chiar înalt privilegiatã, pentru cã nu doarîn afarã de dualism, ci ºi de Domnul Dumnezeul nostru sunt privilegia˛i prin starea lor naturalãnorocoasã.

Aici probabil doar israeli˛ii ºi armenii se pot denomina na˛iuni privilegiate. Însã nu esteadevãrat, pentru cã ambele ca na˛ionalitã˛i sunt strãvechi, aºadar au trãsãturile caracteristice alena˛ionalitã˛ii, o limbã specialã, pe care ambele o au, izraeli˛ii vorbesc nu doar ebraica, iar armenii,armeana, ci ºi aceste limbi sunt în func˛iune ca ºi limbi de culturã superioarã ...” Aºadar: „... ̨ iganiisunt ºi rãmân acum a treia ºi ultima na˛iune privilegiatã în ˛ãrile coroanei ungare.”4

Demersul cu privire la statutul de na˛iune privilegiatã îl continuã profesorul sighiºorean, arãtând cã deºi din punct de vedere demografic au un numãr respectabil de membri, respectiv 150.000 desuflete cine: „... a auzit de mari erudi˛i între ˛igani, de mari teologi, juriºti, medici, lingviºti, filosofi,de mari proprietari de pãmânt, oameni de stat?”5

57

fiara Bârsei

2 Ibidem, pp. 106-108; Profiluri mureºene, Tg. Mureº, 1971, vol. I, pp. 131-141; Schässburg. Bild ein SiebenbürgischenStadt (în continuare Schässburg...), Rautenberg Verlag, 1998, p. 404; Walter Roth, Josef Haltrich vor 180 Jahren geboren, în „Schässburger Nachrichten”, nr. 17, 9 Jahrgang, Heilbronn, den 30 Juni 2002, p. 22.

3 Nicolae Teºculã, Presa social-politicã sãseascã din Transilvania, 1850-1876, Presa Universitarã Clujeanã, 2010, pp.239-240.

4 Siebenbürgisch-Deutsches Wochenblatt, nr. 7, Hermannstadt, den 17. Februar 1869, pp. 104-105.5 Ibidem.


Ei au un caracter aparte, care îi face diferi˛i de restul na˛iunilor central europene. Acest lucru afãcut ca spiritul iscoditor al folcloristului Haltrich sã încerce sã prezinte ºi sã explice caracteristicileacestui popor nomad, de care pare fascinat: „Dacã ˛iganul are sã mãnânce ºi sã bea, el va fi viu ºi sepoate bucura dolce farniente, stând în soare ºi privind la cer; aºa se înal˛ã dorin˛a sa la ˛el: estedesãvârºit de norocos ºi mul˛umit. ªi nu a pretins sã aibã cerul gurii sale plin de poftã: pâineaneagrã, mãmãliga, slãnina râncedã (rintschesale6) ºi rachiul îi sunt suficiente”, iar alãturi de aceastã mâncare frugalã au ºi o îmbrãcãminte aparte, sãrãcãcioasã: „Îmbrãcãmintea ˛iganului, în special asãracului, cãrãmidarului este (compusã n.n.) din boarfe suficiente ca sã-i acopere nuditatea.Îmbrãcãmintea de varã a copiilor este Adam ºi Eva decãzu˛i din rai.” De asemenea pe cap: „... au unfes sau un fular la gât, sau decorat cu molozul unei vechi pãlãrii de paie ºi probabil singurul elementdecorativ este pipa ˛inutã cu mândrie în gurã.” Tot legat de îmbrãcãminte, ˛iganul în portul sãu areelementele generale prezente la îmbrãcãmintea românilor sau a maghiarilor ºi: „fiigãncile iubescroºul aprins ºi preiau culori bogate.”7

Este analizatã apoi atitudinea fa˛ã de muncã, de care, aratã foarte plastic cã: „Munca o iubeºte˛iganul ca ºi câinele lan˛ul”, dar cu toate acestea laudã o serie de ocupa˛ii specifice ˛iganilor, pe careaceºtia le practicã cu profesionism desãvârºit: „Sunt artiºti între ˛igani, muzican˛ii, care practicã cumare artã, vin apoi fierarii. Aceastã meserie este practicatã de cei mai mul˛i (...) în comunitã˛ile ̨ ãriipracticã, în special la familiile sãrace sãseºti, ajutor la muncile câmpului în varã (...) aºa numi˛ii˛igani nomazi sunt maeºtrii lucrãtori în lemn: linguri, fuioare, moriºti, jgheaburi, coºuri toate fiindlucrãri de înaltã calitate.” Alte meserii sunt: „... cojocar ºi cãlãu...” ºi continuã analizând o serie deocupa˛ii negative din rândul lor: „Divina˛ia în legãturã cu ºarlatania preocupã ˛igãncile învârstã...”, iar alãturi de acestea: „În furturile de cai, ˛iganii, se în˛elege de la sine exceleazã ca ºial˛ii.” Acest lucru nu întineazã asupra rela˛iilor interumane, deoarece la nivelul mediului ruralardelean: „... în recensãmântul sãsesc ºi valah sã fie arãta˛i drept <fratele vesel> sau <Hansnorocosul>.”8

Dincolo de aceste aspecte mai pu˛in laudative la adresa unor obiceiuri, nu tocmai ortodoxe ale˛iganilor, etnologul sighiºorean rãmâne fascinat de adaptabilitatea lor în a învã˛a limbile ˛ãrii:„fiiganii înva˛ã limbile ˛ãrii cu o mare uºurin˛ã: pe alocuri vorbesc dialectul sãsesc, apoi nem˛eºte,ungureºte, româneºte pe deplin...”, iar limba lor este apropiatã: „... de cele mai multe limbi europeneîn special de cele indogermanice; sunt unica ramurã indoasiaticã în Europa.” Este aºadar nevoie decercetarea ei: „Un fapt excep˛ional, trebuie folositã (studierea limbii lor n.n.) în Ungaria ºiTransilvania de cãtre erudi˛ii locuitori germani, ˛igãneasca este un fundament aici, un izvor destudiu...”9

Dupã aceastã scurtã introducere intrã în analiza etnograficã a etniei, men˛ionând pentru începutspa˛iul locuibil al rromilor din Ardeal. În acest demers face apel la culegerile sale de folclor, în caresaºii prin basmele ºi snoavele lor povesteau într-un mod umoristic despre obiceiurile ˛iganilor:„fiiganii aveau odatã un singur sat ºi o proprietate, lucrau pãmântul ºi cultivau porumb. Odatãholda verde a fost aplecatã de vânt (...). Aºadar merserã încolo ºi tãiarã fragedul porumb.Bineîn˛eles cã nu au putut sã culeagã nici ciulinii de pe ogorul lor. Mai mult decât atât au devenitnervoºi, merserã încolo ºi au vândut ogorul lor ºi aºa vine, cã din acel timp ˛igani au rãmas fãrãproprietate ºi pãmânt ºi cã s-au aºezat la marginea localitã˛ilor unde au fost îngãdui˛i (ed. Müller,Legenda nr. 232).” Tot în aceeaºi formulã este explicatã lipsa unei biserici specifice a lor: „ªi osingurã bisericã aveau în vechime ̨ iganii ºi chiar construitã din mortar, var ºi piatrã. Valahii aveau

58

Nicolae Teºculã

6 Este vorba de râncezealã.7 Ibidem.8 Ibidem.9 Ibidem, p. 106.


apoi o bisericã din brânzã, a cãrei uºi erau din bucã˛i de slãninã, grinzile din cârna˛i ºi acoperiºuldin clãtite (kleititen, plãcinta10). fiiganii jinduiau dupã aceastã bisericã ºi au fãcut cu valahii unschimb. Aceºtia au primit cu bucurie. În scurt timp au mâncat ˛iganii toatã biserica ºi de atunci numai este bisericã a ˛iganilor”. Însã nu au uitat schimbul cu românii, de care sunt lega˛i religios înmare parte, deoarece: „Merg uneori la bisericã, merg cu mai mare dragoste la cea valahã, pentru cãîn aceasta se gândesc la dreptul lor de proprietate. (ed. Müller, Legenda nr. 231).”11

Acest statut special îl fascineazã pe profesorul sighiºorean, care continuã cu prezentareamodului de organizare libertin al ˛iganilor care îi particularizeazã în rândul popoarelor ardelene: „Odatã a vizitat Transilvania un împãrat, un ˛igan s-a prezentat acestuia cu o mare cerere ºi a aºteptato jumãtate de zi de-a lungul strãzii, pe care venea împãratul. fiiganul îl vãzu venind pe acesta ºi ca omare izbândã a strigat zãpãcit în sãseºte: na buc! Äs nor wae onder mänsch, net toppeld adler!”12

Dacã societatea europeanã valoriza, ca ºi în zilele noastre, banul în evaluarea averii, studiul defa˛ã prezintã o altã fa˛etã a valorii. Acest element, pe care îl putem considera minor, îl fascineazã peeruditul cercetãtor sas, care vede în simplul ̨ igan un om nealterat de modernitate ºi de viciile acesteia. Astfel, dacã „<Copii sunt cea mai mare bogã˛ie> reprezintã la mul˛i oameni o valoare totalã...”˛iganul de rând mai valorizeazã un element considerat de noi banal, dar foarte apreciat în comunitatea rromilor, care „... cunosc încã un bun preaînalt: porcul sãu, de care cu o foarte mare aten˛ie ºidragoste îl apropie ca ºi pe copilul sãu.” Ajunge sã fie cel mai apreciat animal din ograda sa ºi înacelaºi timp considerãm cea mai scumpã avere: „Cunoscut este rãspunsul unui ˛igan la întrebarea,care pasãre îi place cel mai mult? <Porcul, dacã avea aripi>.”13

Viziunea idealizatã asupra ˛iganilor nu este totalã în culegerile de folclor ale profesoruluisighiºorean. În unele dintre povestiri gãsim o serie de cliºee cu privire la popula˛ia rromã dinTransilvania.

Unul dintre acestea, des întâlnit pânã în ziua de azi este frica proverbialã a ̨ iganilor. Acest lucruîl gãsim ºi în culegerile de basme ale lui Haltrich: „fiiganul este fricos de la naturã (…) Înaintea for˛ei ºi în pericol se eschiveazã ºi se umileºte, mai apoi se apãrã, face zgomot, duduie ºi amenin˛ã”14,element caracteristic acestei concep˛ii greºite aflate la nivelul conºtiin˛ei colective ardelene de ieri ºide azi.

În aceeaºi viziune putem include ºi urmãtoarea povestire din a cãrui moralã deducem o anumitãcomoditate ºi lene existentã în rândul acestei etnii: „Cerul îi apare ˛iganului ca un copac cu mere deaur. Când un copil de ̨ igan era odatã grav bolnav, vorbi aºa tatãlui sãu: <Tatã gãteºte-mi o stea depe cer, cã o mãnânc (...)><O, fiul meu> rãspunsese bãtrânul: <Pomul cerului este aºa de sus cã nupot sã-l apuc, dar roagã-te numai ºi Bunul Dumnezeu te va lãsa aºa de mult bolnav, pânã când cerulse va scurge ºi va cãdea ºi atunci î˛i voi coace douã (stele n.n.)”.15

Dincolo de prezen˛a acestor cliºee negative cu privire la modul de existen˛ã al ̨ iganilor gãsim înaceastã micã culegere un prim tratat de etnologie dintr-o perspectivã lingvisticã, pe baza povestirilorpopulare, Joseph Haltrich încearcã sã în˛eleagã acest grup etnic distinct din Ardeal din punctul devedere al popula˛iei sãseºti.

Avem de a face cu prezen˛a unei alteritã˛i la nivelul conºtiin˛ei colective a saºilor ardeleni afla˛iîncã într-o pozi˛ie privilegiatã în cadrul na˛iunilor ardelene, dar în vecinãtate cu celelalte na˛iuniasupra cãrora îºi clãdesc o concep˛ie cu privire la caracteristicile etnice ale acestora.

59

fiara Bârsei

10 În limba românã în original. Este vorba de clãtite ºi plãcinte.11 Idem, nr. 8, Hermannstadt, den 24. Februar 1869, p. 125.12 Legat de aceste cuvinte în textul original Joseph Haltrich arãta: „Cunoscutã este o altã declara˛ie, pe care nu doar ˛iganii

ci ºi <iobagii> în vremurile trecute în dialect ar fi spus-o: Când era întrebat: <Împãratul vine!> – ( rãspundea n.n.) <Acesta poate sã vinã numai szolgabiró (magistratul n.n.) sã nu vinã!> ºi rãmânea liniºtit la munca câmpului.”

13 Ibidem.14 Ibidem.15 Ibidem, p. 126.


Printre acestea, dupã cum am vãzut se opresc ºi asupra ˛iganilor, de altfel, foarte necesari înactivitã˛ile zilnice ale ̨ ãranului sas, fiind ajutoare de nãdejde la muncile câmpului. Deºi apar anumitenote comice în povestirile sãseºti, imaginea generalã este cã saºii ardeleni le în˛eleg filosofia destul de simplistã asupra vie˛ii.

Meritul lui Joseph Haltrich este acela de a aduna bancurile, snoavele, povestirile, basmele cuprivire la ˛iganii din Ardeal ºi de a le analiza ºi a le publica, oferindu-ne nouã pe de o parte o sursãprimarã a alteritã˛ii cu privire la rromi existentã în Ardeal, iar pe de altã parte o viziune asuprarela˛iilor interetnice ºi interculturale de la mijlocul secolului al XIX-lea.

Volkskundler Joseph Haltrich und seine kleine Abhandlung über die Ethnologie der Zigeuner aus Siebenbürgen in dem neunzehnten Jahrhundert

Zusammenfassung

Vorliegender Artikel untersucht das Wirken des Schäßburger Volkskundlers Joseph Haltrichbezüglich der Zigeuner aus Siebenbürgen. Seine Studie „Zur Charakteristik der Zigeuner” erschienin dem „Siebenbuergisch Deutschen Wochenblatt” als Feuilleton und stellt eine Analyse dieserVolksgruppe in Siebenbürgen im Hinblick auf ihrer ethnischen Überzeugungen und Bräuche, aberauch mit Bezugnahme auf die in den sächsischen Märchen über diese – erscheinenden Klischees dar.

60

Nicolae Teºculã


Mihaela NEVODAR

DATINA LOLELOR ÎN AGNITA

Agnita, oraºul situat în inima României, la intersec˛ia Vãii Târnavelor cu fiara Bârsei, esteliantul locuitorilor români ºi saºi.

Popula˛ia Vãii Hârtibaciului a fost ºi este multietnicã, formatã din români, germani, unguri ºirromi. Caracterul intercultural se datoreazã în primul rând convie˛uirii saºilor cu românii încã dinsecolul al XII-lea. Saºii au fost aduºi aici de cãtre regele Gheza al II-lea din regiunile Rinului de Jos ºiale râului Mosel pentru a coloniza regiunile expuse ºi mai slab populate din pãr˛ile sud-estice aleTransilvaniei. Ei sunt singurii care au fost coloniza˛i pe cale paºnicã, fãrã for˛a armelor. Deºi, înprimele documente apar sub nume diferite (flandrenses, teutonic, saxoni), cu timpul, ultimadenumire se generalizeazã asupra întregii popula˛ii germanice din Transilvania.

Transilvania a devenit pentru ei „adevãrata lor patrie” în care ºi-au pãstrat fiin˛a etnicã alãturide români. Dovezile permanen˛ei de culturã româneascã se regãsesc în documentele istorice ºi înbogatului material arheologic.1

Popula˛ia germanã a beneficiat de numeroase privilegii acordate de cãtre regii maghiari. Astfel,regele Andrei al II-lea, printr-o diplomã specialã (1224) le confirmã drepturile ºi obliga˛iile.

Coloniºtii saºi dispuneau de folosirea neîngrãditã a solului ºi a subsolului, erau scuti˛i de taxevamale. Mai târziu li se va da dreptul de a bate monedã proprie (pentru oraºul Sibiu), dreptul dedepozit pentru comer˛ul cu fiara Româneascã, precum ºi dreptul de organizare a meºteºugarilor înbresle (1376). Treptat se constituie „Scaunele Sãseºti”, ca organisme administrativ-teritoriale ºi dejudecatã.

Agnita îºi are actul de naºtere la 1280, printr-un document de hotãrnicie care disputa un terenaflat între localitã˛ile Agnita, Proºtea ºi Dealul Frumos.2 Simbolul oraºului Agnita, cetatea˛ãrãneascã, a fost atestat prin privilegiile acordate cetã˛ii de Matei Corvin în anul 1466.

Nucleul cetã˛ii constituie biserica-halã, în stil gotic, strãjuitã de cele patru turnuri de apãrareconstruite din piatrã de râu. Fiecare din aceste turnuri se aflau în îngrijirea ºi paza anumitor bresle,acestea dând ºi numele acestor minunate monumente. Astfel, au rãmas în istorie cu numele de TurnulDogarilor, Turnul Fãurarilor, Turnul Croitorilor ºi Turnul Cizmarilor.

În 1867 a început construirea fostei clãdiri a ºcolii cu predare în limba germanã de astãzi,construitã din ruinele vechilor ziduri de apãrare ale cetã˛ii. Bazele acestei ºcoli au fost puse de G.D.Teutsch (1817-1893), iar pia˛a unde e situatã cetatea îi poartã ºi azi numele.

În evul mediu este atestatã importan˛a târgului Agnita (Agnita primeºte dreptul de a ˛ine târganual din anul 1376). În anul 1448, Iancu de Hunedoara ia mãsuri de transformare a târgului într-unpunct strategic, prin construirea cetã˛ii (cu patru turnuri ºi trei centuri) cu misiunea de a avertiza prinfoc, apropierea turcilor.

Datina „lolelor” – vechi obicei sãsesc îºi are rãdãcina adânc înfiptã în trecutul de veacuri alacestor locuri. În 1689 este men˛ionat pentru prima datã ca ºi „Carnavalul breslelor” combinat cuobiceiul agrar. „Lolele” ca termen de specialitate a devenit în timp sinonim cu numele oraºuluiAgnita.

61

fiara Bârsei

1 Sabin Adrian Luca, Zeno Carl Pinter, Adrian Georgescu, Repertoriul arheologic al jud. Sibiu, Sibiu, Editura Economicã,2003, pp. 29-32, 34,35, 40,41, 50-52, 56, 64-68, 69, 72-76, 89,90, 92-98, 106, 114-120, 124-127, 137, 138, 140, 142, 143,147, 152, 179, 183, 218, 235.

2 Arhiva Muzeului de Istorie „Valea Hârtibaciului” Agnita – copie, nr. de inv. 1969. Originalul actului de naºtere (1280) afost depistat în anul 1979 la Arhivele Na˛ionale din Budapesta, conservat în lada/cista/1, fascicola 2, nr. 41.


Obiceiul este cunoscut de pe vremea când turcii nãvãleau în târgul Agnita. Legenda, pãstratã dintatã în fiu, apare într-un articol în „Tribuna Sibiului” din 09.02.1969 (Gerhard Eike). Se povesteºte cã locuitorii Agnitei, îngrozi˛i de venirea turcilor s-au refugiat în cetate (biserica fortificatã). Câ˛ivadintre bãrba˛ii care îºi pierduserã curajul, preferând jugul sclaviei s-au repezit sã deschidã duºmanilor por˛ile cetã˛ii. Dar, o fatã numitã Ursula, fiica unui blãnar, s-a îmbrãcat în zdren˛e, peste care atârnaublãnuri de iepure, vulpe sau jder. În spate avea prinsã o talangã, iar în mânã un bici lung, fa˛a îi eraacoperitã de o mascã demonicã, drãceascã. Ursula, plinã de curaj, a ieºit cu pocnete de bici ºi suneteasurzitoare de talangã, în fa˛a duºmanilor. Turcii îngrozi˛i, speria˛i, au crezut cã e „dracul” ºi astfelau pãrãsit Agnita. În amintirea acestei fapte de curaj de care a dat dovadã Ursula, se sãrbãtorea ziuaUrsulei, cunoscutã sub denumirea de „Urzelntag” (lole). Cuvântul „lole” provine din cuvântul„lallen” care înseamnã în limba germanã „a se bâlbâi” ºi se referã la felul de a vorbi de sub mascã.

Unicã în felul ei „Sãrbãtoarea lolelor” din Agnita a primit aten˛ia cercetãtorilor în etnografie(Erhard Andree – Agnita, Camelia ªtefan, C.N.M. „Astra” Sibiu), dar mai ales pasiunea localnicilorcare au reînviat acest obicei. Erhard Andree, fondatorul Muzeului de Istorie „Valea Hârtibaciului”din Agnita, a reînviat acest obicei dupã o pauzã de 28 de ani (1941), în anul 1969.

În anul 1969 s-au stabilit reguli de comportare ºi prescrip˛iuni de cãtre „Comitetul de ini˛iativãpentru reînvierea unei datini strãvechi”, practicate în oraºul nostru pânã la începutul PrimuluiRãzboi Mondial. Erhard Andree, muzeograf la Muzeul de Istorie „Valea Hârtibaciului” Agnita, afãcut parte din acest comitet ºi s-a implicat activ.

Etnografii nu iau în considerare legenda ºi sus˛in cã asemenea datini sunt ºi în alte pãr˛i aleRomâniei (Suceava) ºi în alte ̨ ãri europene (Germania, Italia, Austria). „Lolele”, mãºtile urâte, suntinterpretate a fi simbolul „rãului” care au fost izgonite de puterile „binelui” – transpuse ºi sub formavictoriei primãverii asupra iernii. Astfel, cei doi bãie˛i îmbrãca˛i în alb, care îl încadreazã în dreapta ºi în stânga pe „cãpitan” (cel ce poarta o bâtã împletitã cu benzi colorate ºi de care atârnau multe fundede diferite culori) simbolizeazã „binele”, respectiv, primãvara.

Concluziile etnografilor privitoare la datina „lolelor – Urzellaufen” spun cã aceasta ar constituimai multe datini compuse. Partea cea mai veche este de origine pãgânã, „lolele” propriu-zise, iarcelelalte, „jocul cercului” (dogari) ºi „jocul cãlu˛ului”(croitori), sunt adãugate ulterior.

Costumul „lolelor” este compus din „franjuri lã˛oase” negre, prinse pe hainã ºi pantaloni, omascã grotescã „drãceascã”, înrãmatã de-o blanã de vulpe sau iepure. „Lolele” sunt înarmate cu unbici „zângãnind ºi sunând din talangã”.

„Se prea poate, ca astfel de obiceiuri, cu costume ºi rechizite asemãnãtoare sã fi existat ºi în alte pãr˛i. Valea Hârtibaciului, cu centrul fizic ºi moral la Agnita, reprezintã în acest sens o enclavã pu˛in atinsã de transformãrile ulterioare… ar putea fi denumitã o rezerva˛ie a organiza˛iilormeºteºugãreºti, a datinilor legate de aceastã organizare în breaslã.” („Tribuna Sibiului” din09.02.1969, pag. a III-a)

Lãzile de breaslã erau purtate de la vechiul staroste la cel nou ºi erau pãzite de lole. Conducãtoriiceremoniei purtau steagurile, lãzile ºi semnele de încunoºtin˛are. Breslele erau formate numai dincetã˛eni saºi. Reprezentative pentru localitatea Agnita erau: breasla cizmarilor, a blãnarilor, acroitorilor, a fierarilor, a olarilor ºi a tâmplarilor.

În patrimoniul Muzeului de Istorie „Valea Hârtibaciului” Agnita se pãstreazã 20 de lãzi debreaslã, 16 semne de încunoºtin˛are, 11 sigilii, trei steaguri (al croitorilor – 1646, al blãnarilor – 1745ºi al cizmarilor), statut ºi regulamente ale breslelor, canã de cositor calfe cizmari – 1805, canã pentruvin cu emblemã, calfe dogari, canã pentru vin a meseriaºilor breslaºi fierari – 1868 ºi diverse produseale diferitelor bresle din Agnita. Toate sunt donate de cãtre ultimele genera˛ii ale breslelor, pe bazã de semnãturã (Act de Dona˛ie).

62

Mihaela Nevodar


La alai participau toate breslele, fiecare purtând vechile lor drapele, precum ºi tot felul deembleme ºi simboluri legate de vechile credin˛e ºi rituri de fertilitate (într-un trecut îndepãrtat) –Arhiva Muzeului de Istorie „Valea Hârtibaciului” Agnita, nr. inv. 12029.

Pânã în anul 1941 participau numai cei din breslele din Agnita. Din 1969, la alai participauinclusiv femeile ºi copiii saºi ai celor din bresle, foarte rar câte un român, prieten bun cu saºii.

În anul 1935 „Alaiul masca˛ilor” din Agnita a fost filmat, iar filmul se pãstreazã în ArhivaMuzeului Na˛ional Brukenthal din Sibiu.

„Lolele” aveau rolul de a alunga spiritele rele din lãzile de breaslã, acestea sã poatã aduna înnoul an meºteºugãresc câºtiguri cât mai mari, calitate, prosperitate. În acelaºi timp, calfele sperau canoul conducãtor sã fie „pãzit de spiritele rele” ºi sã nu înãspreascã exploatarea.

Obiceiul de înmânare a lãzii de breaslã a suferit modificãri ºi întreruperi condi˛ionate decontextul istoric ºi social cultural.

În anul 1911, pentru prima datã Asocia˛iile Meºteºugãreºti „Gewerbeverein” au reunit într-oparadã comunã membrii breslelor cizmarilor ºi croitorilor, cojocarilor ºi dogarilor. Parada a fostanun˛atã de un grup de copii, îmbrãca˛i în lole ce pocneau din „bice”. Fanfara comunitã˛ii înso˛eaalaiul lolelor.

Membrii breslelor, pe lângã purtarea simbolurile lor în acest convoi, a drapelelor cu embleme, alãzilor cu privilegii, executau cu aceastã ocazie ºi câte o demonstra˛ie artisticã, specificã.

Astfel, croitorii fac „jocul cãlu˛ului”, care diferã de jocul practicat de breslele croitorilor din alte oraºe. Omul ce mâna calul cu biciul reprezintã o reminiscen˛ã a renumitei herghelii a bresleicroitorilor între˛inutã în Agnita pe hotarul denumit „Fetea”. Aceasta herghelie avea renume pestehotare, furnizând caii sãi pânã ºi gãrzii princiare din Transilvania (Arhiva Muzeului de Istorie „ValeaHârtibaciului” Agnita, Anexa 1 – Melodia care petrece „jocul cãlu˛ului”, însemnat dupãreconstituire).

O altã reprezenta˛ie artisticã este „jocul cu cercul” practicat de un butnar ºi executat încostuma˛ie tradi˛ionalã. Datina se trage din timpul când ciuma cauza multe victime. Aceasta boalãmedievalã, rãspânditã în toatã Europa decima popula˛ia ºi ca sã fie înveselitã, calfele butnarilor seîmbrãcau în culori vii, practicând acest joc. (Anexa 2 – Reconstituirea melodiei de acompaniament la„jocul cercului” al butnarilor agniteni).

Cojocarii ce poartã „coroana blãnarilor” cu vulpi ºi jderi împãia˛i în acest alai, sunt înso˛i˛i deun om îmbrãcat într-o piele de urs, condus de un ursar.

„Lolele” din Agnita reprezintã îmbinarea a douã tradi˛ii: obiceiul agrar cu masca˛ii plesnind dinbici, care alungã spiritele rele ºi alaiul „parada breslelor”.

Datina oamenilor masca˛i, plesnind din bici, a supravie˛uit în mai multe localitã˛i din ValeaHârtibaciului ca Vãrd, Marpod, Iacobeni, Bãrcut, iar în Cincu este din nou combinat cu meºteºugul(desfãºurarea a suferit schimbãri fa˛ã de trecut).

La Agnita, principala zi de desfãºurare a sãrbãtorilor comune de breaslã a fost prima miercuri dedupã „Lunea juratã”3.

Obiceiul „lolelor” în Valea Hârtibaciului începea în Agnita, centrul geografic ºi economic alacestei vãi, apoi se desfãºura pe rând ºi în celelalte localitã˛i din zonã. Era o mândrie pentru to˛imembrii breslei, maiºtrii, calfe, ucenici, de a participa la manifestãri împreunã cu „steagul breslei”.

Steagul blãnarilor din Agnita – 1745 este în formã de flamurã, din damasc, de culoare albastruînchis. Pe avers apare simbolul breslei, un înger încadrat într-un ornament de frunze, sus˛inând obucatã de blanã. Îngerul este îmbrãcat într-o tunicã purpurie, ale cãrei mâneci ajung pânã la bra˛e.

63

fiara Bârsei

3 Fr. Roesler, Heilige Zeit, în ***Summa 1900. Aus der Vergangenheit und Gegenwart des koniglichen Marktes Agnethlen,Heilbronn, 2000, pp. 63-74.


Aripile sunt aurii, fruntea înaltã, ochii doar douã puncte negre, iar buzele de culoare roºie. Pãrul esteroºcat maroniu. În partea inferioarã se observã un postament vegetal. În pãr˛ile exterioare ale blãnii se observa cifrele 1, 7, 4 ºi 5 reprezentând anul confec˛ionãrii.

Ornamentul este împodobit cu douã ºnururi de culoare roºie, cu câte un ciucure auriu. Pemargini se gãsesc douã benzi continue argintii, albastre sau roºii în mijlocul cãrora se aflã ornamentegreco-italice cu direc˛ia în sus4. În partea inferioarã, sub emblemã, se vãd inscrip˛ionate numeleapar˛inând probabil celor doi staroºti, scrise pe douã rânduri cu majuscule albe „IOHANESTELLMAN/MICHAEL KIRCHNER.” (Dorin Ioan Rus). Reversul are câmpul central un leu auriu,orientat spre dreapta. Acesta are o coadã dublã, aurie având coamã de aceeaºi culoare, iar limba roºie. Leul este încadrat de un ornament vegetal, rotund în formã de frunze de acant, de culoare verde.Celelalte figuri sunt identice cu cele de pe avers cu deosebirea cã apar ºase stele, nu zece ca pe avers.(Arhiva Muzeului de Istorie „Valea Hârtibaciului” Agnita).

Festivitatea se încheia cu cântecul tradi˛ional „Siebenburgen Land des Segens” (Transilvaniabinecuvântatã) compus de scriitorul revolu˛ionar Moltke (Braºov), fost adjunct al generalului Bem în 1848/49. Se cânta de cãtre to˛i participan˛ii la alai.

Aceastã lucrare de cercetare îºi doreºte sã aducã la cunoºtin˛ã acest obicei sãsesc al „lolelor” ºisã îl promoveze. Are rãdãcini adânci în activitatea breslelor din Agnita ºi face parte din patrimoniulcultural al oraºului nostru. Ini˛iativa a fost motivatã de învã˛ãtorul Pãtru Bogdan (sec˛ia germanã) ºiclasa lui (a IV-a B) care au readus acest obicei pe strãzile Agnitei dupã douã decenii de la emigrareamasivã a saºilor din satele, comunele ºi oraºele Transilvaniei. Iar eleva Paula Kovacks a promovatacest obicei într-o lucrare de olimpiadã la Limba ºi Literatura Românã, ob˛inând locul al II-lea la fazape ˛arã.

Saºii agniteni, care au plecat înainte ºi dupã 1989, îºi prezintã obiceiul ºi în Germania înlocalitã˛i precum: Sachsenheim, Traunreut, Geretsried, Nürnberg, Weisendorf ºi Bonn.

Faptele de istorie modernã ºi contemporanã respectã dezvoltarea ºi schimbãrile succesive întoate planurile politic, social, cultural ºi economic, la nivelul întregii regiuni a Vãii Hârtibaciului, subaspect zonal ºi al României, sub aspect general.

Cetatea fortificatã (azi Biserica evanghelicã ºi ªcoala G.D. Teutsch)

64

Mihaela Nevodar

4 F.S. Meyer, Handbuch der Ornamentik, Leipzig, 1927, pl. 104/7, p. 183.


Imagini din „fuga lolelor” prin Agnita

65

fiara Bârsei


Der Urzelnbrauch in AgnethelnZusammenfassung

In den Artikel „Der Urzelnbrauch” habe ich einen sächsichen Brauch aus Siebenbürgendargestellt, noch genauer aus Agnetheln, die Stadt aus dem Herzen Rumäniens.

Dieser Brauch der Urzeln wurde zum ersten Mal 1689 unter den Namen „Mummenschanz derZunfte” („Mãºtile breslelor”) erwähnt, aber der Brauch ist schon aus der Zeit, als die TürkenAgnetheln stürmten bekannt.

Der Zweck der Urzeln war die Zunftladen zu beschützen (das Vermögen und die geheimenDokumente) die den neunen Beamten übergeben werden mussten. Im Volksglaube dachte man, daßdie Urzeln die bösen Geister den Winter vertreiben.

Der Brauch wurde in den Jahren 1941-1968 vergessen. Nach der massiven Auswanderung dersächsischen Bevölkerung ab 1990 wurde dieser Brauch erneut unterbrochen, bis in das Jahr 2006, alsder Lehrer Pãtru Bogdan zusammen mit der IV B Klasse aus der „G.D. Teutsch Schule” diesenBrauch wieder ins Leben gerufen hat. Weil dieser Brauch ein Wahrzeichen für die GeschichteAgnethelns ist, wurde er in das kulturelle Patrimonium der Stadt Agnetheln eingeschlossen.

66

Mihaela Nevodar

Lada calfelor de blãnari (1864)

Lada breslei croitorilor din Agnita (1852)Canã cositor cizmari (1805)


Marinela-Loredana BARNA

MODIªTI REFLECTAfiI ÎN PUBLICITATEA „GAZETEI DE TRANSILVANIA/GAZETEI TRANSILVANIEI”

ÎN PERIOADA 1838-1883

Comer˛ul braºovean s-a bazat pe rela˛ii interetnice. Deºi o statisticã aratã cã în anul 1845 laBraºov erau înregistrate 109 firme comerciale româneºti ºi doar 23 firme sãseºti1, spre sfârºitulsecolului al XIX-lea comer˛ul era dominat de saºi ºi maghiari.

La jumãtatea secolului al XIX-lea la Braºov activau: Compania comercialã greceascã, înfiin˛atãîn 1678, o societate a negustorilor saºi, Gremiul român de comer˛ levantin, înfiin˛at în 1826, ºi 150 decase comerciale româneºti.2

În Gazeta de Transilvania/Gazeta Transilvaniei în perioada 1838-1883 doar 10% dintrecomercian˛ii ce îºi fãceau reclamã depozitelor ºi produselor lor de îmbrãcãminte, încãl˛ãminte,accesorii, erau români. Majoritatea anun˛urilor publicitare apãreau în cadrul unor campaniipublicitare, fiecare anun˛ fiind numerotat în partea de jos (exemplu: 1/10). Gazetele men˛ionate înacest articol fac referire la primul anun˛ dintr-o astfel de serie.

Articolele de îmbrãcãminte în secolul al XIX-lea erau oferite de magazine cu „haine gata” sauerau fãcute la croitor.

Primii comercian˛i de articole de îmbrãcãminte ce apelau la publicitate în ziarul braºovean aufost fra˛ii Bogdan. În anul 1839 aceºtia îºi anun˛au sosirea la Braºov de la Viena. Deschideau unmagazin cu articole de cea mai nouã modã pentru bãrba˛i ºi pentru dame în Târgul Grâului, sub casacapelei româneºti.3

Barbenius anun˛a în anul 1845 o licita˛ie pentru toatã marfa din bolta sa: postavuri, mãtãsuri,˛esãturi de bumbac. Licita˛ia avea loc în ziua de 19 mai între orele 9 ºi 12 ºi între 15 ºi 18, iar marfa sevindea cu bucata sau cu cotul.4

O altã prãvãlie de lipscãnie (marfã adusã de la Lipsca/Leipzig), „La Silfida”, deschideau în anul1850 Laslo ºi Kindlep în Rândul Inului, în casa domnului Nicolaus.5

Carol Iacaubec, fabricant de pânzãrie din Boemia, se recomanda cu produse proprii: pânzã în˛esãturã ca Rumburga, pânzã olandã (˛esãturã deasã ºi finã de in), cârpe albe ºi colorate, ºervete,ºtergare, toate cu pre˛ de fabricã.6

În anul 1854 veneau la Braºov pentru prima datã M. Griunbaum ºi Vais, comercian˛i de laTimiºoara, cu un depozit de mãtase, a˛ã, lânã, nasturi, ace, parfumuri ºi sãpun, depozit aflat în casa lui ªtefan de Closius (astãzi, Muzeul Civiliza˛iei Urbane a Braºovului).7

În oraºul de la poalele Tâmpei veneau comercian˛i din Pesta cu depozitele lor de mãrfuri. PeL. ªtern cu depozitul de pânzãrie îl gãsim în Târgul Poamelor, la Coronã, numãrul 1.8 Tot acolo, FilipMorton avea localul sãu de vânzare a hainelor bãrbãteºti.9

Ioan Vaina de Pava fãcea publicitate în anul 1855 boltei sale de galanterie situatã în stradaSecuilor, numãrul 247.10

67

fiara Bârsei

1 Dan Pavalache, Cronicã de Braºov, Braºov, Editura Haco Interna˛ional, 2005, p. 310.2 Ibidem, p. 314.3 Gazeta de Transilvania, 49 din 3 decembrie 1839.4 Gazeta de Transilvania, 37 din 7 mai 1845.5 Gazeta Transilvaniei, 18 din 28 septembrie 1850.6 Gazeta Transilvaniei, 84 din 18 octombrie 1851.7 Gazeta Transilvaniei, 39 din 15 mai 1854.8 Gazeta Transilvaniei, 45 din 5 iunie 1854.9 Gazeta Transilvaniei, 41 din 25 mai 1855.10 Gazeta Transilvaniei, 100 din 17 decembrie 1855.


Una din firmele longevive din Braºov, conform anun˛urilor publicitare apãrute în Gazetã, a fost„A. Schwarze et Bartha”. Începând cu anul 1868 ºi pânã în 1881 cei doi proprietari îºi fac publicitateîn ziarul românesc. În primii ani, depozitul se afla în Pia˛a nr. 16 ºi asigura veºminte pentru cavaleri,surtuce, pantaloni ºi jiletce la cel mai moderat pre˛ (Gazeta Transilvaniei, 70 din 23/11 septembrie1868, Gazeta Transilvaniei, 22 din 4 aprilie/23 martie 1869, Gazeta Transilvaniei, 22 din 30/18martie 1870, Gazeta Transilvaniei, 38 din 23/13 mai 1872). În anul 1879 depozitul avea altã adresã:strada Vãmii, numãrul 12.11

J. Halmen, ce avea depozitul „Jungfrau von Orleans” în Târgul Inului, numãrul 21, îºi fãceapublicitate în anii 1868-1869. Aici se gãseau materiale de in, de bumbac, ºaluri, lânã, paltoane,halate, haine gata. (Gazeta Transilvaniei, 9 din 12 februarie/31 ianuarie 1868 ºi GazetaTransilvaniei, 9 din 16/4 februarie 1869)

În 1874, „Bányai Kristof & Comp.” anun˛a deschiderea de „nego˛ (lipscãnia) de postav ºimãrfuri curate ºi de modã”. Vindea postav, mãtase, pandia, încãl˛ãminte de dame ºi copii, mãnuºi dedame ºi cavaleri.12

„M. Beyer & Comp.” îºi fãcea publicitate în ziarul braºovean în anii 1874 ºi 1877. „Fabrica depandiaria ºi schimburi” din Viena, cu depozitul tot în capitala imperiului, îºi deschidea la Braºov undepozit pentru 30 de zile, situat în strada Secuilor, numãrul 487, în casa lui Décsi. Anun˛ul publicitarcon˛inea o listã detaliatã de pre˛uri pentru cãmãºi, pantaloni, fuste, corsete de noapte pentru femei,cãmãºi, izmene, gulere ºi manºete de bãrba˛i, rochii de mireasã.13 În anul 1877 depozitul s-a mutat înstrada Cãldãrarilor, numãrul 483, în casa domnului Vajna.14

H. Schwarze, împreunã cu I. Sãbãdeanu, de˛inea în 1870 un depozit de încãl˛ãminte ºi pãlãrii înstrada Vãmii, lângã ºcolile catolice.15 În anul 1874 pe H. Schwarze îl gãsim tot în strada Vãmii,numãrul 12 cu o boltã de veºminte în care vindea surtuce, pantaloni ºi jiletce.16

Magazinul de haine bãrbãteºti, femeieºti ºi de copii al lui Ioan Bidu îl gãsim în paginile Gazeteiîn anii 1877, 1878 ºi 1879 cu aceeaºi adresã, strada Scheilor, numãrul 143.17

Mãnuºi extra fine de piele (glacé), mãnuºi de postav, cãprioarã, cerb, mãnuºi cu blanã pentrufemei ºi pentru bãrba˛i, laibere ºi pantaloni de iarnã se gãseau la F.T. Wagner în Târgul Grâului,etajul I.18

George Petricu anun˛a în anul 1883 deschiderea unui depozit cu mãrfuri de lânã în casapãrinteascã, în Prund, numãrul 1390, în Schei.19

Croitorii din Braºov care îºi ofereau serviciile prin intermediul Gazetei erau: Carol Hellvit,croitor de veºminte civile ºi militare în uli˛a Poºtei, numãrul 150 (Gazeta Transilvaniei, 17 din 25septembrie 1850), Ioan Hertel în uli˛a ªcheilor (Gazeta Transilvaniei, 63 din 6 august 1851),Andrei ªuster în Târgul Vacilor, numãrul 250 (Gazeta Transilvaniei, 20 din 8 martie 1852),Georgiu Petroviq, croitor de uniforme militare ºi haine bãrbãteºti în Târgul Straielor, numãrul 408(Gazeta Transilvaniei, 89 din 15 noiembrie 1852), Ben˛el Novotni în uli˛a Cãldãrarilor, numãrul 549(Gazeta Transilvaniei, 54 din 12 iulie 1856), Franciscu Petraciciu în strada Scheilor, numãrul 136(Gazeta Transilvaniei, 75 din 23 septembrie 1861), madama Bidu în casele preotului Petricu,în Prund la 1874 (Gazeta Transilvaniei, 27 din 26/14 aprilie 1874) ºi în uli˛a Mare la 1875 (Gazeta

68

Marinela-Loredana Barna

11 Gazeta Transilvaniei, 68 din 26 august/7 septembrie 1879.12 Gazeta Transilvaniei, 69 din 1 octombrie/19 septembrie 1874.13 Gazeta Transilvaniei, 70 din 8 octombrie/26 septembrie 1874.14 Gazeta Transilvaniei, 78 din 18/6 octombrie 1877.15 Gazeta Transilvaniei, 7 din 5 februarie/24 ianuarie 1870.16 Gazeta Transilvaniei, 90 din 20/8 decembrie 1874.17 Gazeta Transilvaniei, 1 din 16/4 ianuarie 1877, Gazeta Transilvaniei, 21 din 16/28 martie 1878, Gazeta Transilvaniei, 19

din 20/8 martie 1879.18 Gazeta Transilvaniei, 90 din 11/23 noiembrie 1879.19 Gazeta Transilvaniei, 2 din 5/17 ianuarie 1883.


Transilvaniei, 47 din 11 iulie/29 iunie 1875), G. Kunkel – anun˛a preo˛ii români greco ortodocºicã primeºte comenzi de reverende (Gazeta Transilvaniei, 17 din 15/3 martie 1877), A. Indig,croitor de dame în Târgul Inului, numãrul 25 (Gazeta Transilvaniei, 126 din 6/18 noiembrie 1881)ºi Carol Stettin în Târgul Cailor, numãrul 35 (Gazeta Transilvaniei, 107 din 14/26 septembrie 1883).

Comercian˛i atât din Transilvania cât ºi din celelalte provincii româneºti îºi fãceau publicitateîn ziarul braºovean. Gãsim în anul 1854 un anun˛ al unui magazin de haine gata a lui Frideric Herfurtdin Bucureºti, situat pe podul Mogoºoaiei, în dreptul ºcolii militare.20

J.B. Misselbacher ºi fii, din Sibiu, aveau situat depozitul de ̨ esãturi de bumbac unde se vindeaen gros („cu ridicata”) ºi en detail în Pia˛a Mare, numãrul 327.21

J.D. Doge din Arad, pia˛a Capitala, numãrul 32, în casa contelui Nádasdy, vindea pânzeturi,lenjerie, albituri, postavuri ºi maºini de cusut.22

Fabrica de veºminte ºi recuzite bisericeºti de rit latin ºi grec, „Zambach ºi Gavora”, dinBudapesta, strada Vatiului, numãrul 17, publica aceeaºi machetã publicitarã în 12 anun˛uri în anul1880 ºi în 30 anun˛uri în anii 1881-1882. (Gazeta Transilvaniei, 99 din 11/23 decembrie 1880 –Gazeta Transilvaniei, 12 din 29 ianuarie/10 februarie 1881 ºi Gazeta Transilvaniei, 99 din 2/14septembrie 1881 – Gazeta Transilvaniei, 42 din 11/23 aprilie 1882).

În anul 1883 mai multe depozite de la Viena primeau comenzi prin poºtã. Ofertele erau foartebune, produsele erau la cele mai mici pre˛uri datoritã închiderii unor fabrici. „Einzige Filiale derTücher-Weberei”, în Kolowrat-Ring, numãrul 9, anun˛a vânzarea tuturor ºalurilor (6800 bucã˛i cu 95 cruceri/bucata) în urma închiderii unei fabrici mecanice de ˛esut în Gazeta Transilvaniei, 47 din 24aprilie/6 mai 1883. 5475 de ºaluri oferea ºi „Erste Wiener Damen-Tücher-Manufactur”, înChristinengasse, cu pre˛ul de 1 fl. în Gazeta Transilvaniei, 103 din 1/16 septembrie 1883. „Exportüberseeischer Produkte”, în Kolowrat-Ring, numãrul 9, anun˛a vânzarea de ciorapi de mãtaseenglezeascã Finish în Gazeta Transilvaniei, 62 din 29 mai/10 iunie 1883. „Einzige allgemeineTuch-Liquidation”, în Kolowrat-Ring, anun˛a vânzarea unui rând de haine cu doar 5 fl. în GazetaTransilvaniei, 103 din 4/16 septembrie 1883. În Christinengasse, „Lager von Seiden u.Consumwaaren” vindea 1450 de plãpumi de mãtase cu doar 3 fl. 75 cr. în Gazeta Transilvaniei, 33din 22 martie/1 aprilie 1883. „Erste Wiener Wäsche Fabrik”, în Donaustrasse, numãrul 88, vindeacãmãºi, izmene, manºete, corsete, pantaloni, batiste în Gazeta Transilvaniei, 125 din 26 octombrie/7noiembrie 1883. „Woll und Wirk waarendepot des A. Neubanner”, în Stefaniestrasse, numãrul 1,vindea marãmi mari de lânã, ciorapi de diferite feluri, pantaloni în Gazeta Transilvaniei, 126 din 28octombrie/9 noiembrie 1883.

Louis Modern din Viena, Tuchlauben, numãrul 11, publica lista de pre˛uri a depozitului depremenele de in pentru bãrba˛i, femei ºi copii în Gazeta Transilvaniei, 19 din 20/8 martie 1867.Comenzile din provincie se plãteau dupã ce sosea marfa la poºtã, informa˛ie specificatã în anun˛.

Cu ocazia Crãciunului din 1883, B.R. Müller din Viena publica o listã generoasã de produse lapre˛uri foarte avantajoase (ºaluri, mãrfuri de aur ºi argint, ceasuri, tacâmuri de argint de China, jucãrii pentru bãie˛i ºi feti˛e) în Gazeta Transilvaniei, 141 din 2/14 decembrie 1883.

O altã categorie de anun˛uri identificate în Gazetã sunt cele care anun˛au licita˛ii. În 1882 sevindeau veºminte gata pentru bãrba˛i în uli˛a Cãldãrarilor, numãrul 48623 ºi mãrfurile din masaconcursualã a lui I.B. Popp24.

69

fiara Bârsei

20 Gazeta Transilvaniei, 30 din 17 aprilie 1854.21 Gazeta Transilvaniei, 3 din 27/15 ianuarie 1867.22 Gazeta Transilvaniei, 83 din 4 noiembrie/23 octombrie 1877.23 Gazeta Transilvaniei, 111 din 24 septembrie/6 octombrie 1882.24 Gazeta Transilvaniei, 113 din 29 septembrie/11 octombrie 1882.


Vânzarea unei negustorii de manufacturi cu „mãrfuri curente ce nu sunt supuse modei” dinpia˛a Sibiului era anun˛atã în Gazeta Transilvaniei, 106 din 12/24 septembrie 1882. Pentru informa˛ii suplimentare era indicatã administra˛ia Telegrafului Român din Sibiu.

ªi doamnele fãceau comer˛ la Braºov. Amalia Bömches, în anul 1841, anun˛a revenirea laBraºov. „În târgul Grâului, în casa din unghiu” aºtepta sosirea unui transport de mare de podoabe de modã pentru dame.25 Carolina Schnell, ce locuia în casele „jude˛ului Iosif de Ven˛el” se recomandatot cu marfã nouã de la Viena.26 Katarina Müller, la 1847, spãla ºi vopsea mãtase ºi catifea în uli˛aCãldãrarilor, la mãsariul Kraiº.27 Julie Vogt, modistã, avea „depusul sãu de Ajustare de Dame” încasa parohialã, lângã biserica catolicilor. Dintre articolele sosite de la Viena amintea: pãlãrii ºi cãi˛ede teatru.28 Theresia Weiss, o altã modistã, curã˛a, vopsea ºi moderniza pãlãrii de paie, de mãtase,dupã jurnale pariziene ºi vieneze în Poarta Vãmii.29 Caroline Schlandt oferea în magazinul de pe uli˛aNouã a spitalului, numãrul 427, pãlãrii ºi cãi˛e aduse de la Viena.30 Katarina Adleff, reîntoarsã de laBucureºti, fasona „pãlãrii din filtru” în Braºovul vechi, numãrul 647, în spatele hotelului „La pomulverde”.31

În 1881 Eulampia imprima cele mai noi desene de broderie ºi broda tot felul de albituri în„strada Vãmii, numãrul 7, II scarã, II etaj, la dreapta”.32

Depozit de la Viena cu tot felul de mostre pentru cusãturi cu acul deschidea în anul 1852 Georgie Vever în strada Franciscanilor, numãrul 132-136.33

Încãl˛ãmintea se gãsea în magazine specializate. În anul 1867 Ioane Capacina (Cãpã˛înã),pantofar/ciubotar, îºi anun˛a muºterii ºi cona˛ionalii mutarea reºedin˛ei din Schei în casa numãrul315, vizavi de Redutã.34 În anul 1872 anun˛a deschiderea „primului magazin român” de încãl˛ãminte pentru domni, doamne ºi copii în Târgul Peºtelui, în casele doctorului Fabritius.35

Ioane Sitta, cu depozitul de pantofãrie din strada Secuilor, numãrul 545, îºi fãcea reclamã în anii1868 ºi 1869, cu deosebire pentru publicul românesc.36

H. Schwarze ºi I. Sãbãdeanu erau asocia˛i în anii 1870 ºi 1871. De˛ineau un depozit deîncãl˛ãminte ºi pãlãrii în strada Vãmii, lângã ºcolile catolice. Marfa o vindeau „în mare sau îndetaliu”.37 Doi ani mai târziu, I. Sãbãdeanu, fãrã asociat, avea stabilimentul în strada Scheilor,numãrul 142. În anun˛ul publicitar explica cum se ia corect mãsura pentru încãl˛ãmintea comandatãprin poºtã.38

În 1874, depozitul de încãl˛ãminte ºi pãlãrii a lui I. Sãbãdeanu se muta mai întâi în stradaScheilor, numãrul 142 (Gazeta Transilvaniei, 4 din 25/13 ianuarie 1874), apoi în strada Cãldãrarilor,numãrul 493 (Gazeta Transilvaniei, 48 din 12 iulie/30 iunie 1874). În perioada 1879-1880 IoanSãbãdeanu era în continuare pe pia˛ã cu magazinul din strada Cãldãrarilor, numãrul 493.39

I.H. Münz avea situat depozitul de încãl˛ãminte de Viena în strada Cãldãrarilor, numãrul 493,în casele domnului I. Sotiru în 1873.40

70


25 Gazeta de Transilvania, 11 din 16 martie 1841.26 Gazeta de Transilvania, 25 din 26 martie 1845.27 Gazeta de Transilvania, 102 din 22 decembrie 1847.28 Gazeta Transilvaniei, 5 din 16 ianuarie 1852.29 Gazeta Transilvaniei, 27 din 6 aprilie 1857.30 Gazeta Transilvaniei, 95 din 13/1 decembrie 1865.31 Gazeta Transilvaniei, 93 din 9 decembrie/27 noiembrie 1866.32 Gazeta Transilvaniei, 30 din 12/24 martie 1881.33 Gazeta Transilvaniei, 81 din 15 octombrie 1852.34 Gazeta Transilvaniei, 1 din 15/3 ianuarie 1867.35 Gazeta Transilvaniei, 54 din 24/12 iulie 1872.36 Gazeta Transilvaniei, 81 din 1 noiembrie/19 octombrie 1868 ºi Gazeta Transilvaniei, 43 din 19/7 iunie 1869.37 Gazeta Transilvaniei, 7 din 5 februarie/24 ianuarie 1870 ºi Gazeta Transilvaniei, 6 din 1 februarie/20 ianuarie 1871.38 Gazeta Transilvaniei, 93 din 18/6 decembrie 1873.39 Gazeta Transilvaniei, 8 din 28 ianuarie/9 februarie 1879 ºi Gazeta Transilvaniei, 1 din 3/15 ianuarie 1880.40 Gazeta Transilvaniei, 67 din 14/2 septembrie 1873.


În anul 1879 „La cisma roºia”, situat tot în strada Cãldãrarilor, numãrul 540, în casa domnuluiTrauschenfels, îi avea ca proprietari pe Orghidan ºi G. Farkas (care lucrase mul˛i ani în magazinul luiIoanu Sãbãdeanu). Cei doi asigurau comenzi externe prompt ºi ieftin.41

Lazãr Munteanu semna macheta publicitarã tipãritã în anul 1883 astfel: „cordonier maistruromân în Braºov”. În locuin˛a sa din uli˛a Bisericii Negre, casa numãrul 78, fãcea ghete ºi cisme.42

Fabrica de ghete ºi de cisme a lui Imre Temesvári din Budapesta, strada Kerepes, numãrul 11,publica în anul 1880 o listã detaliatã de produse ºi pre˛urile aferente. Vânzarea se fãcea „cu ridicata(toptanul) ºi cu mãruntul”. Comenzile erau onorate prin poºtã, iar marfa se putea schimba.43

Tot din Budapesta, Moritz Temesváry, premiat la expozi˛ia din Gratz, 1880, publica lista deproduse ºi pre˛uri a depozitului fabricei sale de încãl˛ãminte din Königsgasse, numãrul 1.44

În paginile Gazetei de Transilvania/Gazetei Transilvaniei, alãturi de articole de îmbrãcãminte ºiîncãl˛ãminte, se fãcea publicitate ºi accesoriilor: pãlãrii, ceasuri, ochelari, bijuterii.

Pãlãrierii din Braºov nu doar vindeau pãlãrii ci fãceau ºi repara˛ii. În paginile Gazetei îºi fãceaureclamã: Franz Sendi, maistru pãlãrier din Pesta în Târgul Cailor, numãrul 28/30 (GazetaTransilvaniei, 41 din 24 mai 1856), Iosifu Szendy, în strada Cãldãrarilor, numãrul 504 (GazetaTransilvaniei, 84 din 11 noiembrie/30 octombrie 1868), Alexandru Szendy, în strada Cãldãrarilor,numãrul 543 (Gazeta Transilvaniei, 23 din 7 aprilie/26 martie 1874).

C. Kron din Pesta recomanda depozitul sãu de pãlãrii bãrbãteºti, de mãtase ºi fil˛ situat pe uli˛aDorotea, hotelul „La regele din Ungaria” ºi asigura cele mai ieftine pre˛uri de fabricã.45

Un dar frecvent în epocã ºi cu valoare specialã este ceasul de buzunar. Ceasornicarii germanierau celebri în secolul al XIX-lea datoritã ceasul de perete, pendulul, cu mecanisme lucrate manual,pãstrate în cutii artistic sculptate.

Primii ceasornicari care îºi fãceau reclamã în Gazeta de Transilvania erau Honigberger ºiJekelius, ceasornicari în Târgul Grâului. În anul 1845 anun˛au sosirea unor „ceasornice mari cudesene, cu mecanicã ºi cu muzicã”.46

„Orãria” May ºi Stenner se afla pe uli˛a Vãmii, numãrul 9, peste drum de Coroanã. Se gãseautot felul de ceasornice ºi se fãceau ºi repara˛ii.47

La finalul anului 1853 ºi începutul anului 1854 Eduard Mai avea depozitul de ceasornice cu saufãrã muzicã ºi ceasornice Schwarzwälder Uhren în strada Vãmii, în casa fra˛ilor Bogdan.48 În anul1857, depozitul lui Eduard May de ceasornice mici de aur ºi argint ºi orologe Schwarzwälder se aflatot pe strada Vãmii, numãrul 13.49

Al˛i ceasornicari în Braºov erau: Iosif Biro (Gazeta Transilvaniei, 52 din 17/5 iulie 1867), Julius Gross în strada Vãmii, numãrul 561 (Gazeta Transilvaniei, 45 din 18/6 iunie 1872), Iosifu Jekelius înstrada Cãldãrarilor, numãrul 498 (Gazeta Transilvaniei, 90 din 30/18 noiembrie 1872), FridericSchullerus în strada Poºtei, numãrul 603 (vãduva ceasornicarului este semnatarul anun˛uluipublicitar în Gazeta Transilvaniei, 68 din 27/15 septembrie 1874), Iosef Both (Gazeta Transilvaniei,103 din 28 decembrie 1879), E. Mansberger, ceasornicar venit din Bucureºti ce avea depozitul înTârgul Cailor, numãrul 89 (Gazeta Transilvaniei, 84 din 21 octombrie/2 noiembrie 1879).

Ceasornicãria lui Eduard J. Dressnandt îºi avea sediul în strada Vãmii, numãrul 2, „în jos debiserica catolicã” între anii 1881 ºi 1883 (Gazeta Transilvaniei, 146 din 23 decembrie 1881, Gazeta

71

fiara Bârsei

41 Gazeta Transilvaniei, 65 din 16/28 august 1879.42 Gazeta Transilvaniei, 41 din 8/20 aprilie 1883.43 Gazeta Transilvaniei, 19 din 18/6 martie 1880.44 Gazeta Transilvaniei, 23 din 24 februarie/8 martie 1881.45 Gazeta Transilvaniei, 58 din 19 iulie 1851.46 Gazeta de Transilvania, 40 din 17 mai 1845.47 Gazeta Transilvaniei, 97 din 3 decembrie 1851.48 Gazeta Transilvaniei, 103 din 26 decembrie 1853 ºi Gazeta Transilvaniei, 2 din 6 ianuarie 1854.49 Gazeta Transilvaniei, 42 din 31 mai 1857.


Transilvaniei, 149 din 22 decembrie 1882, Gazeta Transilvaniei, 136 din 20 noiembrie/2 decembrie1883). Aici se gãseau orologe de buzunar elve˛iene de aur ºi argint, orologe de perete cu pendulã,lan˛uri de aur ºi argint pentru orologele de buzunar. Ceasornicarul asigura repara˛ii, dar ºi returnareabanilor celor cãrora nu le convenea marfa.

În Gazeta Transilvaniei, 56 din 16/28 mai 1882 apãrea un anun˛ care nu avea semnatar. Eraindicatã doar adresa, „târgul Grâului col˛ul de la uli˛a Cãldãrarilor” unde se gãsea o minune aindustriei, un lan˛ de ceasornic din cristor american veritabil cu 60 de cruceri. Pentru fiecarecumpãrãtor se oferea ºi un premiu, o cutie cu 7 obiecte: un degetar suflat cu argint, o pereche denasturi de manºete, o pereche de cercei, un etui pentru ace, un inel, un lan˛ de medalion, o cruciuli˛ãsau un medalion.

Un ceas cu muzicã cu 32 de melodii, din care 15 erau valsuri, cu pre˛ul de 1500 fl. m.a. se vindeade cãtre Susana Tacinicovici în anul 1861.50

Ceasornicarii din afara Braºovului primeau comenzi prin poºtã. Alexandru Rãºnoveanu,ceasornicar român din Zomboru (fost comitat Baciu), Ungaria, recomanda ceasurile saleastronomice, ceasuri cu pendulã, ceasuri cu turnuri pentru biserici, care trag o datã pe sãptãmânã ºioferea garan˛ie 5 ani.51

În anul 1859, acelaºi Alexandru Rãºnoveanu, ce se afla acum în Voivodina Ungariei, anun˛acititorii Gazetei cã pot gãsi ceasurile sale în Braºov, la ceasornicarul Iosif Jekelius.52

Datoritã închiderii fabricilor de ceasuri „Fromm” din Elve˛ia ºi „Hecht” din Viena se puteauachizi˛iona ceasuri la pre˛uri foarte avantajoase. În prima jumãtate a anului 1881 în GazetaTransilvaniei începea o campanie publicitarã (24 de anun˛uri din 6/18 ianuarie – GazetaTransilvaniei, 2, pânã în 7/19 iulie – Gazeta Transilvaniei, 76) a unui depozit din Viena al fabriceiFromm. În anun˛ apãrea o listã detaliatã de pre˛uri. În Gazeta Transilvaniei, 139 din 27 noiembrie/9decembrie 1883 se anun˛a o ofertã foarte bunã la achizi˛ionarea unei pendule (ornicu) cu clopo˛el,deºteptãtor, în ramã de lemn de abanos imitat, de nuc sau palisandru, având cadranul decorat cu cifreaurite ºi zugrãvite ce lumineazã noaptea, cu o garan˛ie de 10 ani. Comenzile se primeau la fabricaHecht, Viena, Christinengasse.

De la Viena puteai comanda diferite ceasuri la: Adolf Loewit, casa de import ºi export, în stradaKaiser Josef, numãrul 20 (Gazeta Transilvaniei, 133 din 14/26 noiembrie 1882), „Allgem.Vereinigtes Uhren-Depot” în Ringstrasse (Gazeta Transilvaniei, 9 din 23 ianuarie 1883), WilhelmHecht în Christinengasse (Gazeta Transilvaniei, 53 din 8/20 mai 1883), Hermann Fuchs înMariengasse (Gazeta Transilvaniei, 88 din 30 iulie/11 august 1883).

În Gazeta Transilvaniei, 67 din 12/24 iunie 1883 apãrea o ºtire senza˛ionalã din Hochstetten,lângã Pressburg (Bratislava), Ungaria. Maxim. Neubauer promitea în titlul anun˛ului publicitar unceas de buzunar „degeaba”. Citind însã anun˛ul aflai cã trebuia sã plãteºti reglarea ºi lan˛ul ataºat, oimita˛ie de aur.

Bijutierii îºi fãceau reclamã în ziarul braºovean. Ioan Paul/Pavel Iekel, maistru aurar sosit de laViena, vindea lan˛uri pentru dame ºi pentru ceasornice, cercei ºi inele. Anun˛urile sale apãreau înGazeta de Transilvania, 48 din 26 noiembrie 1839 ºi Gazeta de Transilvania, 38 din 13 mai 1843.

Amalia Bömches anun˛a în Gazeta de Transilvania, 11 din 16 martie 1841 sosirea unui transport mare de podoabe pentru doamne în Târgul Grâului, în casa de pe col˛.

M. Woititz, negustor de giuvaere din Pesta, îºi vindea marfa – briliante, cercei, inele, brã˛ãri deargint în casa domnului Giesel în anul 1846.53

72


50 Gazeta Transilvaniei, 37 din 6 mai 1861.51 Gazeta Transilvaniei, 49 din 22 iunie 1855.52 Gazeta Transilvaniei, 26 din 8 iunie 1859.53 Gazeta de Transilvania, 44 din 30 mai 1846.


În perioada 1846-1851 un alt bijutier îºi oferea serviciile, Carol Pest, „aurar ºi argintar”. ÎnGazeta de Transilvania, 27 din 1 aprilie 1846 anun˛a cã a primit diamante de la Viena. Din Gazeta deTransilvania, 87 din 30 octombrie 1847 aflãm adresa magazinului, strada Sãcuilor (mare), numãrul199. În Gazeta Transilvaniei, 36 din 3 mai 1851 anun˛a mutarea locuin˛ei în Uli˛a mare, în casanumitã a lui Römer, numãrul 189.

În martie 1852 avea loc o licita˛ie anun˛atã de Judecãtoria cetã˛ii în Gazeta Transilvaniei, 15 din20 februarie. Se vindeau amanetele lui Gipoiu/Ginoiu inele de aur, cercei, mãrgele, ibrice de argintpentru cafea, monedã anticã de aur.

Bijuterii de aur ºi argint se mai gãseau la: Henric Jekelius în Târgul Grâului, (GazetaTransilvaniei, 23 din 23 martie 1863), în casa domnului Albrichsfeld (Gazeta Transilvaniei, 23 din23 martie 1863) ºi Adolf Gust în strada Vãmii, vizavi de casa domnului Schneider (GazetaTransilvaniei, 76 din 14/2 octombrie 1871).

Un alt accesoriu cãruia i se fãcea publicitate în Gazetã erau ochelarii. Opticul Hacek, din Viena,venea la Braºov în anul 1852 ºi vindea lornete alãturi de telescoape, microscoape ºi termometre lahotelul Corona.54 Doi ani mai târziu revenea la Braºov, tot la Corona, ºi oferea ochelari din sticlã deflintã.55

Iosif Heinrich, optic din Cluj, se caza tot la Corona în anul 1861 ºi vindea instrumente optice defabrica˛ie francezã ºi englezã.56

Boscovits din Pesta vindea la Corona, lornete, ochelari în anul 1862.57 În strada Cãldãrarilor,numãrul 549 la A. Boscovitz se gãseau ochelari, ochianuri de teatru ºi de câmp.58

Max Hatschek din Budapesta anun˛a în Gazeta Transilvaniei, 38 din 31/19 mai 1877, vânzareamãrfii – ochelari, monoclu, lornete, ochianuri de operã ºi altele, în bolta din strada Cãldãrarilor,vizavi de „rothen Stern” pânã în 15 iunie. Într-un alt anun˛ din acelaºi an, Max Hatschek indica o altãloca˛ie pentru marfa sa, în pia˛ã, vizavi de bãcãnia lui I.B. Popoviciu.59

Depozitul din Viena, „Klingl & Baumann”, primea comenzi prin poºtã pentru ochiane, noiinstrumente optice, portabile, prin care „se poate vedea la distan˛e de 3-4 ore”.60

O inven˛ie importantã a secolului al XIX-lea a fost maºina de cusut. Aceasta apare ºi înmachetele publicitare din Gazeta de Transilvania/Gazeta Transilvaniei. Unul din cei mai ingenioºiinventatori de maºini de cusut a fost Allen B. Wilson. În anul 1850 Wilson a ob˛inut un brevet pentrumaºina lui inven˛ia fiind folositã ºi astãzi. La 29 de ani de la inventarea celui mai popular brand,Singer, în 1879, la Braºov se deschidea o filialã proprie a firmei „The Singer Manufacturing Co.” din New-York. Alte magazine erau la Pesta, Buda, Debreczin ºi Seghedin. Anun˛ul publicitar era semnatde G. Neidlinger, indicând adresa depozitului: strada Cãldãrarilor, numãrul 541.61

Maºinile Wheeler & Wilson, cele mai cunoscute în anii 1850 ºi 1860, fabricate tot la New-York,erau vândute la Braºov de cãtre unicul depozit a lui „Wheeler & Wilson Manufacturing Comp.”de˛inut de „Servatius & Craef”, în Târgul Grâului, numãrul 552.62 Câ˛iva ani mai devreme însã, înanii 1864-1865, E.F. Stenner vindea maºinile Wheeler & Wilson în depozitul din strada Neagrã,numãrul 341.63

73

fiara Bârsei

54 Gazeta Transilvaniei, 40 din 24 mai 1852.55 Gazeta Transilvaniei, 18 din 3 martie 1854.56 Gazeta Transilvaniei, 51 din 24 iunie 1861.57 Gazeta Transilvaniei, 92 din 21 noiembrie 1862.58 Gazeta Transilvaniei, 28 din 7/19 martie 1881.59 Gazeta Transilvaniei, 40 din 7 iunie/26 mai 1877.60 Gazeta Transilvaniei, 52 din 6/18 mai 1883.61 Gazeta Transilvaniei, 73 din 12/24 septembrie 1879.62 Gazeta Transilvaniei, 10 din 4/16 februarie 1880.63 Gazeta Transilvaniei, 34 din 11 mai/29 aprilie 1864 ºi Gazeta Transilvaniei, 1 din 11 ianuarie/2 ianuarie 1865.


Justinianu M. Grama, comisionar în Braºov, aducea în depozitul sãu alãturi de mãrfuri diverse ºimaºini de cusut în anul 1878.64 Trei ani mai târziu maºini de cusut Wheeler & Wilson, Singer ºi Howe erau vândute cu rate lunare de câte 5 fl.65

Acest articol doreºte sã facã o radiografiere a comer˛ului braºovean/transilvãnean, pe un micpalier, cel al articolelor de modã, realizatã prin intermediul publicitã˛ii din primul ziar românesc dinTransilvania, care reflectã caracterul multietnic al comunitã˛ii locale.

Milliners reflected in advertising in „The Gazette of Transylvania” newspaper during 1838-1883

Abstract

Braºov trade was based on ethnic relations, in this town activating Greek commercial company,a company of German merchants, Romanian association of Levant trade and 150 Romaniancommercial houses.

In the newspaper „The Gazette of Transylvania”, during 1838-1883, only 10% of the merchants that advertise their products and their deposits of clothing, shoes, accesories, were Romanians.

The article inventorize this level of trade merchants from Transylvania, from other Romanianprovinces, from Vienna and Budapest who appealed to advertising in the first Romanian politicalnewspaper in Transylvania.

74


I.H. MunzFra˛ii Bogdan

Julie Vogt

64 Gazeta Transilvaniei, 36 din 7/19 mai 1878.65 Gazeta Transilvaniei, 6 din 15/27 ianuarie 1881.


Ioana VASILESCU-COªEREANU

INTERCULTURALITATE ÎN CONTEXTUL JUNIMII ªI AL PRELECfiIUNILOR JUNIMII

Interculturalitatea ca mod de abordare este legatã pretutindeni, în toatã lumea de ideea demulticulturalism, pluriculturalism, aºadar de pluralitate etnicã ºi confesionalã probleme necesar a figestionate atât din perspectivã politicã, socialã cât ºi economicã. Problematica pe care o pune tema îndiscu˛ie are un istoric al sãu care teoretic îºi gãseºte, în contextul românesc, începutul pe la jumãtateasecolului al XIX-lea, dar care a devenit o problematicã specificã ordinii sociale moderne legatã înmod direct ºi evident de interac˛iunile sociale, ºi care definesc structura ºi func˛ionalitatea sistemuluisocial, aºadar ºi ordinea socialã, dar care s-a constituit ºi a devenit relevantã în func˛ie de un programarticulat abia dupã constituirea statului na˛ional unitar, odatã cu anul 1918. Se în˛elege cã în acestcontext cadrul teoretic a fost astfel definit de principiul na˛ionalitã˛ilor, care stã la baza reorganizãriisocio-politice ºi economice într-un stat de drept ceea ce ne duce la constituirea ideii de democra˛ie înstatul modern.

Astfel, elitele din România, o parte dintre intelectualii de la mijlocul secolului al XIX-lea, au fost de acord cã dezvoltarea societã˛ii româneºti presupune în mod imperios dezvoltarea tuturorstructurilor ei conform modelului occidental. Dezacordul dintre ei, care s-a conturat datoritã ritmuluiºi cãilor concrete de modernizare, a dat naºtere la douã grupãri în cultura din România, împãr˛indu-seîntre tradi˛ionaliºti ºi moderniºti. Primii considerau cã modernizarea ˛ãrii trebuie realizatã în ritmmoderat, adaptat la probleme reale româneºti pentru a nu se crea rupturi ireparabile la nivel de tradi˛ie autohtonã. Aºadar dacã ar fi, în limbaj contemporan, sã definim metoda tradi˛ionaliºtilor am spune cã direc˛ia lor era schimbarea în continuitate tocmai pentru a nu se produce o rupturã bruscã în structuratradi˛ionalã a societã˛ii româneºti cãci aceasta ar atrage dupã sine o pierdere a specificului na˛ional.Astfel ne este la îndemânã sã recunoaºtem cã, la mijlocul secolului al XIX-lea, adicã mai exact înjurul anului 1863 (anul de început al prelec˛iunilor populare), 1864 înfiin˛area Societã˛ii Junimea laIaºi, prin programul acesteia, prin politica de promovare culturalã ºi a valorilor na˛ionale sau nu, eraabordatã teoria formelor fãrã fond care înfiera imitarea formelor, a valorilor occidentale, preluatepripit, rapid, aºadar superficial de cãtre societatea româneascã. Tradi˛ionaliºtii sus˛ineau deasemenea cã ar fi important sã se descopere ºi sã se conserve valorile originare, nefalsificate,autentice ale poporului român acel sâmbure vital, esen˛a neamului românesc.

Moderniºtii dimpotrivã sus˛ineau cã modernizarea societã˛ii româneºti trebuie realizatã bruscprecum o interven˛ie chirurgicalã, fãrã sã se ̨ inã cont de tradi˛ii, iar trecutul nu trebuie sã stea în caleaideii de evolu˛ie. Xenopol, ºi el tot un junimist, sus˛inea aceastã teorie, care spune cã progresul fãrãsuferin˛ã, fãrã suferin˛a socialã desigur, este de neimaginat. Dintotdeauna orice societate, lumea îngeneral a fost traversatã de conflicte interetnice, de crize de identitate.

Este cunoscut faptul cã modernizarea realã a societã˛ii româneºti a avut loc dupã 1864 ºi s-apetrecut prin politic nu prin economic ca în celelalte state occidental-europene care mai apoi a impusschimbãrile economice, juridice, schimbãrile de structurã ale societã˛ii româneºti. Pentru acelmoment Societatea Junimea, ai cãrei membri erau adep˛ii unui liberalism moderat, prin programul ei,prin modalitatea ei de manifestare contureazã dialogul intercultural pe care-l va concretiza, prinacele Prelec˛iuni populare, prin întrunirile sãptãmânale, prin editarea de reviste sau jurnale, prinînfiin˛area de tipografii ºi de institu˛ii de învã˛ãmânt ºi care creeazã ceea ce poate fi definit printr-osintagmã modernã diversitate culturalã. Aceste întruniri aveau drept scop conturarea unor principii

75

fiara Bârsei


comune legate de culturã, de promovarea de valori. Dezbaterile abordau diverse subiecte, de esteticã, filozofie, istorie, filologie.

Societatea s-a strãduit sã câºtige adep˛i ºi dincolo de mun˛i, în Transilvania, dintre care maiimportan˛i ar fi I.G. Meºotã ºi G. Munteanu din Braºov, E. Brote ºi I. Bechnitz din Sibiu. Dupã maimulte dispute furtunoase societatea reuºeºte sã atragã majoritatea studen˛ilor români, membrii aisocietã˛ii studen˛eºti România Junã din Viena ºi pe unii redactori ai ziarului transilvan „Telegrafulromân”, iar Ion Slavici cât timp s-a aflat la „Tribuna” ºi-a asumat rolul de a rãspândi principiilejunimiste ºi în Transilvania. Junimea atât din perioada ieºeanã, cea de pânã în 1884, cât ºi din ceabucureºteanã a fost preocupatã de problemele culturii, cu un prim loc ocupat de literaturã, fãrã a aveaînsã o ideologie unitarã. Remarcabilã este totuºi coeziunea spiritualã a tuturor membrilor ei, precumºi aceea datoratã unor personalitã˛i distincte ale vremii care au acceptat suprema˛ia societã˛ii ºiputernica individualitate a lui Maiorescu, liantul întregii grupãri. Astfel prin lucrãrile teoreticesemnate de Maiorescu ºi Xenopol, prin filipicele lui Eminescu, Junimea a reuºit sã imprime culturiiromâne o orientare nouã, iar prin continuarea programului lansat de Mihail Kogãlniceanu la DaciaLiterarã, prin dezvoltarea ideilor lui Russo, Alecsandri, Odobescu sau Haºdeu, s-au opuslatinismului, au combãtut provincialismul, au reunit pe românii din toate provinciile ˛ãrii ºi astfel aupus bazele limbii române moderne prin impunerea normelor limbii literare.

Interculturalitatea, dialogul intercultural perceput ca formã de abordare ne determinã sãcaracterizãm Junimea ca pe o societate eclecticã în cadrul cãreia membrii erau înzestra˛i cu ample ºidiverse cunoºtin˛e, fiecare dupã studiile ºi gusturile sale, iubitori deopotrivã de literaturã ºi ºtiin˛e,atribute care au determinat evolu˛ia, îmbogã˛irea.

Interculturalitatea la aceastã scarã ºi în aceastã accep˛ie caracterizeazã demersurile ºi realizãrileSocietã˛ii Junimea, la care desigur putem alãtura ºi Prelec˛iunile împreunã cu tematicile lor diverse,incluzând expuneri publice ºtiin˛ifice despre esteticã, despre limbã, despre scriere, ºi spunea A.C.Cuza: despre multe obiecte ale gândirii omeneºti – de omnibus rebus et quibusdam aliis, – totdeaunalibere, adeseori îndrãzne˛e, de regulã vesele, niciodatã personale sau meschine, sau înveninate.

Întâlnirile din cadrul Junimii, Prelec˛iunile, de asemenea au fost reluate dupã 1972, în acelaºispirit riguros, ºi sub aceeaºi devizã, Intrã cine vrea, rãmâne cine poate, la Muzeul Literaturii din Iaºi,cu unele mici perioade de întreruperi ºi au înregistrat o revigorare semnificativã dupã 1989. Acumcând pare cã nu ideile bune conduc lumea, când modelele nu mai sunt ca altãdatã intelectualii,valoarea, elitele spiritului românesc ori universal, supraromânii, pentru a-l parafraza pe AdrianMarino ºi când faptele ºi locurile sfinte ale acestei na˛iuni sunt trecute în derizoriu prin uitare,indiferen˛ã, ignoran˛ã, îndrãznim sã ne amintim ce se întâmpla altãdatã la Junimea lui Pogor,Maiorescu, Xenopol ºi atâ˛ia al˛ii sau chiar la Junimea nouã cea de dupã 1989, când cenaclul ºiPrelec˛iunile ºi-au reluat activitatea. În ideea de a ilustra preocupãrile, diversitatea temelor,interculturalitatea, de a sugera atmosfera, citãm câteva titluri de conferin˛e, de datã ceva mai recentã,ºi de nume de prelectori: Alexandru Dima, „Personalitatea lui Titu Maiorescu”; ªtefan-MariusMilcu (medic, biolog ºi antropolog român), „Determinism ºi incertitudine în medicinã”; VasilePavelcu (eseist ºi psiholog), „Psihologie ºi literatura”; I.D. ªtefãnescu (istoric de artã, eseist), „Al.Vlahu˛ã, Paul Bujor ºi rolul lor în dezvoltarea culturii româneºti”; Emil Condurachi (istoric alantichitã˛ii ºi arheolog român), „Elemente specifice de civiliza˛ie româneascã intrate în patrimoniuluniversal”; Adrian Marino, „Via˛a ºi opiniile lui Zacharias Lichter”; Iorgu Iordan, „100 de ani deteatru românesc”; Dan Lauren˛iu, „Scriitorul ºi puterea”; Lauren˛iu Ulici, „Miticã ºi Hyperion”;Zigu Ornea, „Actualitatea operei lui Constantin Stere”; Livia Puia Rebreanu, „Liviu Rebreanu laIaºi”; Valentin Silvestru, „Dramaturgia româneascã – o necunoscutã de 200 de ani” ºi „Via˛a ºimoartea ideilor”; Ioan Alexandru, „Eminescu ºi spa˛iul românesc” ºi „Na˛iunea, ca expresie a

76

Ioana Vasilescu Coºereanu


iubirii întipãritã în istorie”; Eugen Coºeriu, „Limbaj ºi poezie” ori Gh. Ivãnescu, „Preocupãrifilologice în epoca Junimii”.

The intercultural context of Junimea conferencesAbstract

Interculturalism as a way of approach is linked everywhere, all over the world, to the idea ofmulticulturalism, ethnic and religious plurality, problems that need to be managed both in terms ofpolitical, social and economic perspectives.

The issue discussed has it’s own history that can be found at the beginning of the 19th century inthe Romanian context, but it has became an issue peculiar to the modern and social order relateddirectly and obviously to the social interaction which define the structure and the function of thesocial system.

So the cream of the Romanian intellectuals from the middle of the 19th century agreed that thedevelopment of the Romanian society requires the development of it’s own structures according tothe Western type.

This paper reveals the socio-cultural strategies through which the Romanian intellectuals from1864, members of the Junimea Society from Iasi, manage to outline an intercultural dialogue, toinfluence and to accomodate with the changes in structure of the Romanian society.

77

fiara Bârsei


Adrian MAJURU

EVREII KHAZARI. ISTORIE ªI ETNOGRAFIE ROMÂNEASCÃ

Motto: „Se ºtie cã atunci când e sã disparã un popor,întâi dispare înalta societate ºi o datã cu ea ºi literatura.”

Milorad Pavici, Dic˛ionarul khazar

Istoriografia datã recentã este deosebit de numeroasã, variatã ca tematici abordate ºi bogatã însubiecte de mare dificultate istoricã privind istoria khazarilor.1 Demersul meu acoperã un segmentrestrâns, atât spa˛ial cât ºi temporal. Teritoriul locuit de români, deºi s-a aflat în vecinãtateaImperiului medieval Khazar2, este destul de rar abordat în lucrãrile de specialitate ºi de aceea estedificil de argumentat o teorie sau alta3; rãmâne desigur arealul vast ºi dinamic al etnografiei care sehrãneºte cu numeroase elemente de civiliza˛ie, conservate foarte bine în eºafodajul sãu cultural.4

Am construit studiul de fa˛ã pe douã elemente principale: istoricã ºi etnograficã, elemente princare încerc sã prezint eventuale influen˛e de civiliza˛ie ale evreilor khazari, primite de români laînceputul evului mediu. Elementul istoric va fi grefat pe influen˛a maghiarã în Transilvania înveacurile IX-XI iar elementul etnografic, pe cercetãrile de teren realizate în ultimele douã decenii aleveacului XIX în Oltenia de filologul Lazãr ªãineanu.

Nu voi insista asupra elementelor constitutive de istorie khazarã, ele fiind în cuprinsul sutelor decãr˛i care au apãrut cel pu˛in de la 1900 încoace.5 Statul khazar s-a constituit la nord de mun˛iiCaucaz, între Marea Caspicã ºi Marea Neagrã, începând cu veacurile VI-VII. În veacurile VIII ºi IX,acesta s-a extins spre nord, est ºi vest, cucerind noi teritorii. Spre nord influen˛a lor a atins regiuneaVladimirului ºi a Moskovei, spre vest linia Nistrului iar spre est, mun˛ii Ural ºi lacul Aral, undelocuiau turcii oghuzi. La sud de Caucaz, influen˛a khazarã a fost opritã cu greu de califatele arabe

78

Adrian Majuru

1 Din vasta bibliografie pentru acest subiect amintesc selectiv: M.I. Artamonov, Khazar History, Leningrad, 1962; A.Bartha, A IX-X Századi Magyar Társadalom (Hungarian Society in the 9th-10th Centuries), Budapest, 1968; D.M. Dunlop,The History of the Jewish Khazars, Princeton, 1954; Sir James Frazer, The Killing of the Khazar Kings, Folklore, XXVIII,1917; H.H. Graetz, History of the Jews, Philadelphia, 1891-1898; P. Kokovtsov, The Hebrew-Khazar Correspondence inthe Tenth Century, Leningrad, 1932; Hugo Freiherr von Kutschera, Die Chasaren, Wien, 1910; Landau, The PresentPosition of the Khazar Problem, Zion, Jerusalem, 1942; A.N. Poliak, The Khazar Conversion to Judaism, Zion, Jerusalem, 1941 ºi Khazaria – The History of a Jewish Kingdom in Europe, Mossad Bialik, Tel Aviv, 1951; C. Roth, The WorldHistory of the Jewish People, vol. II: The Dark Ages, London, 1966; H. Shapiro, The Jewish People: A Biological History,UNESCO, Paris, 1953; Vetulani, The Jews in Medieval Poland, Jewish J. of Sociology, December, 1962; Zajackowski,The Khazar Culture and its Heirs, Breslau, 1946 ºi The Problem of the Language of the Khazars, Proc. Breslau Soc. OfSciences, 1946; M. Zborowski, and E. Herzog, Life Is With People – The Jewish Little-Town of Eastern Europe, NewYork, 1982.

2 În cursul secolului al X-lea, Imperiul Khazar a atins ca frontierã vesticã linia fluviului Nistru.3 Din cele câteva lucrãri apãrute în limba românã care abordeazã în subsidiar chestiunea khazarã amintesc: Victor Neumann,

Tenta˛ia lui Homo Europaeus, Geneza ideilor moderne în Europa centralã ºi de sud-est, Bucureºti, Editura All, 1997; V.Spinei, P. Diaconu ºi I. Ferenczi, Migratori la cumpãna dintre milenii: ungurii, pecenegii, uzii ºi cumanii apud IstoriaRomânilor, vol. III, Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 2001. Mult mai documentatã este lucrarea: Paul Lazãr Tonciulescu,Ardealul pãmânt ºi cuvânt românesc, Bucureºti, Editura Miracol, 2001. Între lucrãrile de fic˛iune amintesc aici pe MiloradPavici, Dic˛ionarul khazar, roman-lexic în 100.000 de cuvinte, exemplar feminin, Bucureºti, Editura Nemira, 1998.Milorad Pavici a publicat ºi exemplarul masculin al Dic˛ionarului khazar, dar acesta nu a fost tradus în limba românã.

4 Între cele mai importante lucrãri ale filologului Lazãr ªãineanu, amintesc selectiv: Elemente turceºti în limba românã,Bucureºti, 1885; Studiu dialectologic asupra graiului evreo-german, Bucureºti, 1889; Istoria filologiei române. Studiicritice, Bucureºti, 1892; Basmele române în compara˛iune cu legendele antice clasice ºi în legãturã cu basmelepopoarelor învecinate ºi ale tuturor popoarelor romanice. Studiu comparativ, Bucureºti, 1895; Studii folclorice.Cercetãri în domeniul literaturii populare, Bucureºti, 1896; Influen˛a orientalã asupra limbii ºi culturii române,Bucureºti, 1900.

5 Lucrarea care a impulsionat cercetarea evreilor khazari a fost aceea scrisã de Arthur Koestler, Al XIII-lea trib. Imperiulkhazarilor ºi moºtenirea sa. Pentru versiunea în limba românã (singura), vezi exemplarul publicat la Roma, EdituraNagard, 1987.


care stãpâneau Armenia ºi platoul Iranului. Cea mai importantã cucerire a imperiului khazar a rãmaspeninsula Crimeea, unde vor supravie˛ui comunitã˛i khazare pânã în perioada modernã. Acestimperiu controla spa˛iul carpatic, câmpia panonicã ºi linia Dunãrii mijlocii ºi de jos.6 Aceastã situa˛iea durat pânã cãtre secolele X-XI, când imperiul khazar cunoaºte un recul teritorial, pe fondulinvaziilor neamului rhus, originar din Scandinavia. Cu acest prilej sunt pierdute teritoriile aflate lanord de Marea Neagrã. Invazia mongolã din veacurile XII-XIII va distruge statul khazar caresupravie˛uia între Marea Caspicã ºi Marea Neagrã.7

Elementul istoric fundamental al khazarilor a fost trecerea la religia iudaicã în veacul al VIII-lea, iudaismul fiind singura religie care desfiin˛eazã etnia8, pe când celelalte religii le acceptã ca atare, deaici ºi extraordinara coeziune interna˛ionalã a sionismului. Dar, cea mai mare parte a poporuluikhazar (khazarii negri sau kara-khazarii) „au fost, desigur, tot timpul turci, tribali, analfabe˛i, pãgâni ºi cãlãre˛i nomezi (o excelentã sursã de solda˛i pentru o armatã de cãlãre˛i). Clasa înaltã, khazariialbi sau Aq-Khazarii, nobili (taidsi), nucleul de ridicare ºi formare a statului khazar, au fostpurtãtori ºi mediatori ai culturii elenistice. Ei au fost cultiva˛i, au avut puternice rela˛ii cu lumeaelenisticã ºi erau bine organiza˛i. Erau de asemenea evrei, în în˛elesul de urmaºi israeli˛i cu rela˛ii,cunoºtin˛e ºi tradi˛ii iudaice!”9.

Oficial, un khazar putea fi atât de origine turcã cât ºi de altã origine etnicã precum: grec, slav,rhus, arab, „goth”, maghiar, „roman” (posibil de origine romanicã n.a.); statul khazar era aºadarpluri-lingv ºi pluri-confesional.10 Khazaria era o ̨ arã „cosmopolitã, deschisã influen˛elor culturale ºi religioase de tot felul; era o ˛arã surprinzãtor de modernã în raport cu vecinii ei”11.

Începând cu secolul al IX-lea ºi îndeosebi în veacurile X ºi XI, numeroase comunitã˛i khazareemigreazã ºi se stabilesc în Polonia, Rhutenia, Ungaria, România ºi în Balcani, formând aºezãri

79

fiara Bârsei

6 „In the early Middle Ages a powerful state, inhabited by the Khazars, existed on the coast of the Black Sea.” (RaymondLeslie Buell, Polland: Key to Europe, New York, N.Y.: A.A. Knopf, 1939, p. 288) „The immigration (originallytransmigration) of fews to Poland started in the middle of the IX century. (…) Chazars was situated in the vicinity of Kievand extended to the Dniestr (Nistru n.a.), it ceased to exist in 1969.” (Michal M. Borwicz, A Thousand years of Jewish Lifein Poland, Paris, 1955, p. 18).

7 Vezi Khazaria (586-1083 A.D.), essay bassed on Dennis A. Leventhal’s article, Suggested Modifications to an MW ArmyList: The Khazars, Saga, no. 73, February 2000, pp. 31-35.

8 „(…) kaghanul se îndreptã spre trimisul evreilor întrebându-l ce avea de zis despre religia sa. Rabinul Isaac Sangari îirãspunse cã, de fapt, khazarii nici nu trebuiau sã treacã la o nouã credin˛ã. Sã se ̨ inã de cea veche. Cum to˛i pãreau mira˛ide gândirea lui, rabinul le explicã: Voi nu sunte˛i khazari. Sunte˛i niºte evrei care vã întoarce˛i acolo unde vã e locul: cãtre adevãratul Dumnezeu al strãbunilor voºtri.” (Milorad Pavici, op. cit., pp. 228-229) Rãspunsul teologului grec de launiversitatea din Constantinopol, a fost urmãtorul: „Noi grecii, dându-vã crucea, n-o sã vã luãm ºi cuvântul ca zãlog, aºacum ar face-o sarazinii ori evreii. Nici n-o sã vã cerem ca o datã cu crucea sã vã însuºi˛i ºi limba noastrã greacã.Dimpotrivã, ˛ine˛i-vã sãnãtoºi limba voastrã khazarã. Dar ave˛i grijã, dacã ve˛i trece la legea iudaicã ori la ceamahomedanã, n-o sã mai fie tot aºa. Cãci o datã cu credin˛a lor o sã trebuiascã sã le însuºi˛i ºi limba.” (Idem, p. 130.)

9 Vezi site-ul The Khazar Heritage, cap. The Jewish Kingdom of Khazaria. Despre teritoriul imperiului khazar, aflãm: „Thegeographical expansion did not decrease until the khazar empire covered an area from Hungary-Austria in the west to theAral sea in the east, Kiev-Upper in the North and the Black and Caspian seas and Caucasus in south. They installed counts(the so called Jewish princes) in Hungary-Austria, they taxated Goths in Crimeea and Greek-Byzantine towns andlandlords at the northern shores of the Black sea, they taxated Rhus merchands and raiders and all other trading throughtheir territory.”

10 „A khazar official could be of Turk, Slav, Greek, Rhus, Arab, Goth, Roman and Magyar ethnical origin, as well as aconfessional Christian, Jew, Muslim or maybe just pagan. They then just had to be multilingual and capable ofcommunicating with all these nationalities.” (Ibidem)

11 Arthur Koestler, op. cit., pp. 45-47. „(…) În capitala khazarã, dupã datinã, sunt ºapte judecãtori. Dintre aceºtia doi sîntpentru musulmani, doi pentru khazari – care judecã dupã Tora, doi pentru creºtini – care judecã dupã Evanghelie ºi unulpentru saqualiti, neamul rhus ºi al˛i pãgâni, care judecã dupã legea pãgâneascã. În oraºul lui (al kaganului, n.a.), suntmul˛i musulmani, negustori ºi meºteºugari care au venit în ̨ ara asta datoritã dreptã˛ii ºi adãpostului de primejdii pe carele asigurã.” (Ibidem, p. 52.) Khazaria era singurul refugiu, singura „formã de îndurare manifestatã în istorie fa˛ã de ceicare au luat calea surghiunului, sau au fost împinºi pe ea”. Khazaria devenise un adevãrat „cãmin na˛ional” pentru to˛ibejenarii din Bizan˛, din califatul arab sau de aiurea, imagine pe care a avut-o ºi continuã sã o aibe S.U.A, astãzi.


durabile; migrare petrecutã pe fondul retragerii teritoriale a statului khazar în spa˛iul de origine,dintre mãrile Caspicã ºi Neagrã.12

Evreii khazari ºi Transilvania. O disputã istoriograficã.Penetrarea unor mici comunitã˛i khazare în Transilvania prin vastul proces de transmigare prin

Europa Centralã ºi de Sud-Est a popula˛iei din fostul imperiu al Khazariei, este amintitã într-o seriede lucrãri.13 Punctul de plecare al acestui studiu a fost de fapt, o expresie preluatã de Arthur Koestlerdintr-o lucrare precedentã: „O legendã româneascã ne vorbeºte de o invazie – în aceastã ˛arã – aunor evrei înarma˛i la o datã necunoscutã.”14 Precedenta lucrare este de fapt o impresionantã operãîn patru volume, publicatã în 1957 la New York, A Social and Religious History of the Jews, semnatãBaron S.W. Cum aceastã carte îmi este inaccesibilã în România, nu au rãmas pentru identificareaacestei legende, decât pu˛inele repere istorice ºi etnografice publicate în limba românã.

O posibilã interpretare a acestei invazii a unei armate evreeºti în evul mediu timpuriu, armatã aevreilor khazari indubitabil, ar fi putut fi ancoratã în spa˛iul vestic al Transilvaniei unde, au penetratcândva în secolul al X-lea, tribul cabarilor de origine khazarã. Acest controversat ºi delicat subiect alistoriografiei româneºti contemporane, formeazã con˛inutul primei pãr˛i al studiului de fa˛ã.

Numeroºi istorici sunt de pãrere cã în 896, maghiarii „au fost conduºi în Panonia de un tribkhazar dizident, cunoscut sub numele de kabari care s-au aºezat împreunã cu ungurii în noua lorvatrã. Khazarii-cabari erau bine cunoscu˛i ca aurari ºi argintari iscusi˛i; maghiarii (ini˛ial maiprimitivi) au deprins aceste meºteºuguri abia în noua lor ˛arã”15. În cadrul imperiului Khazar,maghiarii erau folosi˛i ca „perceptori” iar în cursul veacurilor de existen˛ã comunã cu khazarii,maghiarii „primiserã – metaforic dar poate chiar ºi ad litteram, o transfuzie de sânge din parteakhazarilor” iar asta „i-a afectat în mai multe feluri”, cel pu˛in în privin˛a limbii.16

Faptul cã maghiarii au fost conduºi în Panonia de un trib de khazari, aceasta se datoreazã„cunoaºterii drumului pe care aceºtia îl mai parcurseserã anterior, cu ocazia primei lor intrãri în

80

Adrian Majuru

12 „After 900, in an attempt to escape Russia and keep their sovereignity, small detachments of Khazars with their families,especially from the splinted and distrupted army, fled westward to Crimeea, Roumania and Hungary. A northern group,penetrating Russia, went out of reach tu Prussia/Lithuania.” (The Khazar Heritage, The Jewish Kingdom of Khazaria, p. 1)

13 „The Khazar kings, nobility and many tribesmen converted to Judaism and the khazars became a sedentary nation.Together with their Judaic compatriots they advanced civilization throughout Russia and Transylvania. (…) The artthereafter spread with the advancing khazar Judaic influence up the Volga, Don, Danube, Dniester and Dniepr rivers intoTransylvania and Silesia.” (Samuel Kurinsky, The Jews and the Khazars) Victor Neumann aminteºte despre „prezen˛amai mult sau mai pu˛in întâmplãtoare a unor evrei în regiunea dintre Mureº ºi Dunãre, acolo unde se formaserã dejaprimele voievodate medievale. Informa˛iile ne parvin din însemnãrile lui Eustathies, Gerhardus de Sagredo, Benjamin deTudela ºi Petahija din Ratisbona. Documentele amintesc pentru secolele medievalitã˛ii timpurii rela˛iile evreilor cumaghiarii, românii, bulgarii, respectiv, cu ruºii, sârbii, grecii.” (Victor Neumann, op. cit., p. 82.)

14 „A Rumanian legend tells of an invasion – the date unknown – of armed Jews into that country.” (Arthur Koestler, op. cit.,p. 176, quoted by Baron, S.W., A Social and Religious History of the Jews, vol. IV, New York, 1957, p. 77.)

15 Ibidem, p. 50. „Maghiarii fuseserã alia˛ii khazarilor ºi aparent, vasalii lor, de bunã voie, încã de la ivirea ImperiuluiKhazar. Maghiarii, la origine nu erau înrudi˛i cu na˛iunile slave ºi turcice din stepe, în mijlocul cãrora au venit sãtrãiascã; aºadar o curiozitate etnicã ºi asta au rãmas pânã în zilele noastre. La o datã necunoscutã din primele secole aleerei creºtine, acest trib nomad a fost alungat de pe arealul sãu ini˛ial din Urali ºi a migrat spre sud prin stepe, într-untârziu stabilindu-se în regiunea dintre rîurile Don ºi Kuban. Astfel au ajuns vecini cu khazarii încã dinainte ca aceºtia dinurmã sã devinã importan˛i. O vreme au fãcut parte dintr-o federa˛ie de popula˛ii seminomade, onogurii (cele zece sãge˛isau zece triburi); se crede cã numele de ungar sau ungur reprezintã o versiune slavã a cuvântului respectiv, în timp cemaghiar este numele pe care ºi l-au dat ei înºiºi din vremuri strãvechi ºi l-au pãstrat pânã astãzi.” (Ibidem, p. 98.)

16 Mai mult, „khazarii le-au dat un rege care a întemeiat prima dinastie maghiarã; în al doilea rând, mai multe triburikhazare s-au unit cu maghiarii ºi le-au transformat fundamental caracterul etnic.” (Ibidem, p. 99 ºi 101.) „În timpul cât au suportat domina˛ia chaganatului chazar, ungurii au fost nevoi˛i sã se conformeze îndatoririlor militare ºi de altã naturãimpuse de acesta. Durata exactã a perioadei cât s-au aflat în subordinea chazarilor nu este cunoscutã.” (V. Spinei, P.Diaconu ºi I. Ferenczi, op. cit., p. 252.)


Pannonia alãturi de huni, drum prin care se ˛inea legãtura între Pannonia ºi centrul lor politic dinnordul Caucazului”17.

Arpad, primul conducãtor al maghiarilor a fost investit în func˛ie, „dupã datinile ºi obiceiurilekhazarilor, prin ridicarea pe scuturile luptãtorilor”18. Arpad era fiul lui Almus sau Almutzes,„turc-cabar de origine, conducãtor al celor trei triburi de turci-cabari ºi ºapte de unguri în drumullor din Atelkuz spre Pannonia; el a fost ucis în Erdeuelu (Ardeal, n.a.)”19. Aºadar, ungurii „au fostsupuºi de cabari, care fãceau parte din neamul mai mare al chazarilor de origine turcicã. Subconducerea celor trei triburi de cabari cãrora le erau supuºi ºi care aveau ca ºef pe cabarulAlmutzes, ungurii au fost dirija˛i spre Pannonia”20.

Numele conducãtorului lor era Kanda (în maghiarã Kende) ºi acesta este titlul regelui lor maimare, deºi rangul care îi conduce cu adevãrat este Jula (în maghiarã Gyula). ªi maghiarii fac tot ce leporunceºte acest Jula al lor.21 Astfel, Almutzes a fost Gyula, iar conducãtorul principal a fost Leved.Almutzes a predat puterea fiului sau Arpad.

Din aceastã strânsã comuniune cabaro-maghiarã, a rezultat o caracteristicã interesantã atânãrului stat maghiar; în cadrul sãu, „cel pu˛in pânã la 950 se vorbeau atât maghiara cât ºikhazara.” Astfel Bury, J.B. (A History of the Eastern Roman Empire, London, 1912) scria:„rezultatul acestei limbi duble îl constituie caracterul amestecat al maghiarei moderne, care afurnizat argumente false, dar atrãgãtoare pentru cele douã opinii opuse referitoare la afinitã˛ileetnice ale maghiarilor.” A. Toynbee, (Constantine Porphyrogenitus and his World, London, NewYork and Toronto, 1973) afirma: „ungurii au fost bilingvi la începuturile statului lor, dupã cumdovedesc cele 200 ºi mai bine de împrumuturi din vechiul dialect ciuvaº al limbii turce pe care-lvorbeau khazarii”22.

Istoricul maghiar Erik Molnar, în opera sa consacratã etnogenezei ungurilor, a atribuit o mareimportan˛ã influen˛ei khazare care ar fi durat timp de 200 de ani, opinie argumentatã înaintea sa ºi deGyula Moravcsin. Potrivit lor, triburile cabare „au jucat un rol important în compozi˛ia etnicã aungurilor”23.

Pe mãsurã ce statul maghiar se consolida, „câmpia Alfold a fost ocupatã de neamul nomad alkabarilor, adevãra˛i turci, crescãtori de vite, cãlãre˛i ºi luptãtori”; aceastã „semin˛ie a kabarilor îiprãda pe slavii ºi ruºii din stepã”24.

Aºezarea cabarilor în Alfold, corespunde de fapt cu un spa˛iu mai vast, al cãrui nucleu ar fi fostTisa mijlocie. De aici, spa˛iul locuit sau controlat de khazari s-ar fi întins pânã la Mun˛ii Apuseni, cu

81

fiara Bârsei

17 Paul Lazãr Tonciulescu, op. cit., pp. 304-305. „(…) ungurii au apar˛inut vreme mai îndelungatã imperiului khazar turanicdintre Volga mijlocie ºi cursul inferior al Dunãrii. (…) Tradi˛ia maghiarã mai târzie a trecut însã sub tãcere atât rela˛iilestrânse cu khazarii, a cãror pãturã conducãtoare s-a convertit în secolul al VIII-lea la iudaism, cât ºi motivele reale alemigra˛iei, care a condus triburile împreunã cu alia˛ii lor de origine khazarã sau turanicã pânã în coastele Carpa˛ilor.”(Paul Lendvai, Ungurii, Bucureºti, Editura Humanitas, 2001, pp. 21-22.)

18 Constantin Porfyrogenetul, 950, apud Arthur Koestler, op. cit., p. 100.19 Istvan Erdely, Teza de candidat în ºtiin˛e, Budapesta, 1959.20 Cronica notarului Anonymus, Faptele ungurilor, traducere: Paul Lazãr Tonciulescu, Bucureºti, Editura Miracol, 1996,

p. 16. „Almos a murit în timpul cãlãtoriei ºi, pe nesim˛ite, a dispãrut din istorie.” (Paul Lendvai, op. cit., p. 23.)21 Gardezi cit. Arthur Koestler, op. cit., p. 102. „Existã motive care îndeamnã sã credem cã primii Jula ai Ungariei erau

kabari.” Vezi ºi Gergely Andras, Istoria Ungariei, Odorheiu Secuiesc, 1993.22 Bury ºi Toynbee cit. Ibidem, p. 101. Iatã ºi o referire recentã: „Magyars and Khazars learned each others languages, such

that the khazar language was spoken in Hungary until at least the middle of the tenth century.” (Kevin Alan Brook, TheJews oh Khazaria, 1999, p. 208 – referring to the fact that Khazars living in Hungarz taught their language to theirHungarian neighbours.) N. Marczali în Histoire de la nation hongroise, Budapest, afirmã cã ungurii vorbeau o limbãmixtã.

23 Istvan Erdely, Les Relations Hungaro-Khazares, Studia Et Acta Orientalia, IV, Bucarest, 1962, pp. 40-43.24 Arthur Koestler, op. cit., p. 105. „Kabarii care erau mai vrednici la rãzboi ºi mai vârtoºi, au ajuns tribul conducãtor ºi au

adus gazdelor lor o infuzie de spirit de aventurã care avea sã-i prefacã foarte curând într-un flagel al Europei. (…) Ei i-auînvã˛at pe maghiari acele tactici cu totul deosebite ºi caracteristice, folosite din vremuri strãvechi de toate neamurileturcice, ºi de nimeni altcineva. (…) khazarii au jucat un rol important în înfiin˛area statului ungar.” (Macartney, C.A., The Magyars in the Ninth Century, 1930, Cambridge, citat în idem)


Dunãrea la sud ºi râul Someº la nord.25 În centrul acestui spa˛iu se aflã vechiul areal al Bihorului.Dealtfel, acest toponim este de origine khazarã iar derivatele sale sunt: Bihor, Biheros, Bihar,Virhor.26Istvan Erdely, afirma cã „triburile cabarilor s-au aºezat în nordul Ungariei, la poaleleCarpa˛ilor, pe cursul superior al Tisei”27. Este interesant, cãci Victor Neumann descrie oparticularitate a diasporei iudaice moderne în Maramureº: pãstoritul evreiesc. Stânile oierilor evreierau „o realitate economicã imposibil de neglijat”, atât în Maramureº cât ºi în Bucovina, „pânã laînceputul veacului XX”.28 Este posibil, ca una dintre principalele trãsãturi de civiliza˛ie cabarã,creºterea animalelor sã fi devenit preponderentã cu trecerea timpului, în detrimentul caracteruluimilitar. Autorul totuºi afirmã cã aceste comunitã˛i evreieºti rurale sunt colonii migrate din Gali˛iapolonezã în perioada modernã dar, marea majoritate a evreimii gali˛iene este de origine khazarã.Apoi, autorul men˛ioneazã acelaºi areal al Tisei mijlocii unde au locuit evrei ºi „unde se formaserãdeja primele voievodate medievale”29.Alãturi de toponimul Bihar se aflã un omonim considerat a fi ºi el de origine khazarã. Este vorbade Menumorut. Derivatele sale sunt: Menumarot, Menu Marot. El este fiul unui anume Morut sauMarot, ºi el de origine khazarã.30O altã ocupa˛ie a evreilor khazari era legatã de transportul sãrii pe Mureº, comunitã˛i caredispuneau de mijloace ºi depozite în Transilvania; situa˛ie care va rezista dincolo de secolul al XI-lea. Pe de altã parte, Khazarii „practicau o religie necunoscutã, venerau sarea, îºi ciopleau templele însaline ori în mun˛i de sare”31. Se ºtie cã singurele zone cu zãcãminte de sare din cadrul Khazariei, cuexcep˛ia Caucazului, se aflau în mun˛ii Carpa˛i.În afarã de asta, în prezent, sunt douã situri arheologice, aflate în vecinãtatea spa˛iului descrismai sus ºi atribuite evreilor khazari. Unul se aflã „în partea de sud a Ungariei”32, iar celãlalt înVoivodina-Banatul sârbesc, la Celarevo. Celarevo este un sit arheologic datat pentru veacurileVII-IX, „în apropierea Dunãrii, în Jugoslavia, adãpostind o necropolã medievalã. Nu s-a gãsit însãºi aºezarea care a hrãnit cimitirul. Nu se ºtie cu certitudine cine erau cei înhuma˛i la Celarevo, certeste însã cã s-au observat unele particularitã˛i cu ale avarilor, influen˛a perºilor asupra unor obiecte gãsite în morminte, menorele (reprezentarea unor sfeºnice ritualice iudaice cu ºapte bra˛e) ºi altesimboluri ori laconice însemnãri în ebraicã. Siturile arheologice de la Cherson, din Crimeea,adãpostesc de asemenea plãcu˛e de acelaºi tip de menore de la Celarevo. Aceasta i-a determinat pespecialiºti sã tragã concluzia cã în împrejurimile Novi Sadului (unde se aflã ºi Celarevo) existãvestigii arheologice care se diferen˛iazã de vestigiile avare, ceea ce poate sugera prezen˛a unui altsubstrat, aºadar a unui popor strãmutat în câmpia Panonicã înaintea venirii ungurilor. (Faptsubliniat ºi de Paul Lazãr Tonciulescu n.a.). În acest sens ar exista mãrturii scrise. Un scrib anonimal regelui Bela, Abdul Hamid de Andaluzia ºi Kinam socotesc cã acest ̨ inut dunãrean a fost locuit depopoare de origine turcã (ismaili˛i) care socoteau a fi urmaºii triburilor migratoare din Cherson.Faptul în sine ar putea dovedi cã necropola de la Celarevo apar˛ine, în parte, khazarilor iudaiza˛i.

82

Adrian Majuru

25 Paul Lazãr Tonciulescu, op. cit., p. 302. „(…) Aceastã zonã corespunde Tisei mijlocii, fiind identicã cu cea descrisã deGeograful Bavarez ca fiind locuitã de chazari la sfârºitul secolului al IX-lea (866-890), deci înainte de intrarea ungurilormigratori în Pannonia. De aici putem trage concluzia cã poporul chazar, sub forma mai multor triburi exista pe Tisamijlocie, deci între Dunãre ºi Mun˛ii Apuseni încã de la mijlocul secolului al IX-lea, formând ramura cea mai occidentalãa întinsului imperiu chazar.” (Ibidem, pp. 302-303.)26 Armenian version of the life of Saint Stephen of Sugdaia, citat în Gero, p. 22.27 Istvan Erdely, op. cit., p. 46.28 Victor Neumann, op. cit., p. 103.29 Ibidem, p. 82.30 Anonymus, citat în Douglas Dunlop, The Khazars in The Dark Ages: Jews in Christian Europe, 711-1096, 1966, p. 348.31 Milorad Pavici, op. cit., p. 237. Vezi ºi pp. 240-241: Sare ºi vis.32 „(…) In southern Hungary, archaeologists discovered a khazar ring engraved with Hebrew letters. These Khazars joinedthe pre-existing Jews of Hungary and formed communities in the main cities, including Buda.” (Eli Valley, The GreatJewish Cities of Central and Eastern Europe, Northvale, New York: Jason Aronson, 1999, p. 377.)


Doctorul Isajlo Suk, arheolog ºi arabist, originar din aceastã zonã, aflat printre primii la sãpãturilearheologice de la Celarevo, avea sã facã o însemnare gãsitã dupã moartea sa. Aceastã însemnare nu privea doar situl Celarevo, fiind mai degrabã o reflec˛ie personalã. Textul sunã astfel: Pe ceiîngropa˛i la Celarevo, ungurii îi voiau unguri sau avari, evreii îi voiau evrei, musulmanii îi voiaumongoli, dar nimeni nu-i voia khazari. Când de fapt ei asta erau… Cimitirul e plin de cioburileulcelelor cu menore încrustate. ªi cum la evrei o ulcicã spartã înseamnã un om decãzut, un ompierdut, tot aºa ºi acest cimitir este al celor decãzu˛i ºi pierdu˛i, aºa cum au fost khazarii pe acestemeleaguri în acele vremuri”33.

La Sânnicolaul Mare, localitate din jude˛ul Timiº, România-regiunea Banat, s-a descoperit în1799 un tezaur datat din secolul al X-lea. Pe unul din principalele vase ale tezaurului, apare „figuraprin˛ului victorios care târâie de pãr un prizonier”, iar „scenele mitologice de pe spatele vasului deaur con˛in afinitã˛i cu Sarkelul khazar”34.

Un al toponim de rezonan˛ã khazarã este Semender, reºedin˛a de varã a kaghanului khazar de pemalul mãrii Caspice; ori, pe malul sudic al Dunãrii, în aval de Belgrad, se aflã vechea cetatemedievalã a Semendriei.

Aceste descoperiri demonstreazã o prezen˛ã khazarã în spa˛iul delimitat de Dunãre, Someº,Mun˛ii Apuseni ºi Tisa. Deºi personajul reprezentat pe vasul de aur al tezaurului amintit „târâie depãr un prizonier”, se pare cã „nici la geograful bavarez ºi nici la Anonymus nu se consemneazãconflicte sau rãzboaie între chazari ºi popula˛ia daco-românã autohtonã. Este cert cã rela˛iile dintre cele douã popoare au fost paºnice, cãci altfel cronicarii timpului ar fi consemnat ceva dacã ar fiexistat conflicte, aºa cum au fãcut în situa˛ii asemãnãtoare.”35 Dacã este sã dãm curs reprezentãrilormitologice româneºti, lucrurile stau tocmai invers, dupã cum vom vedea mai jos.

Pe de altã parte, prezen˛a khazarã în regatul arpadian atât prin numele unor regi cu nume iudaiceprecum Aba Samuel „care, pentru propriul sãu respect, se numea Oba. Oba se referã la Aba Samuel, cãsãtorit cu sora regelui ªtefan cel Sfânt. El vine la conducerea regatului ungar între 1041-1044.Numele sãu confirmã cã era turc-chazar, deoarece în ebraicã aba înseamnã tatã”36. Apoi, regeleAndrei (1046-1060) a avut un fiu pe nume Solomon (1063-1074), în timpul cãruia „Biharvar a fostpractic a doua capitalã a Ungariei”37, deci centrul teritoriului dintre Tisa, Mureº ºi Apuseni locuit de triburile cabare.

Mai mult, în secolul al X-lea, conducãtorul ungar Taksony „a poftit un al doilea val de emigran˛i khazari sã se instaleze pe domeniile lui”38, fapt semnalat ºi de Anonymus.39 Douã secole mai târziude la invita˛ia conducãtorului Tacsony (947-970), Ioan Cinnamus, „cronicarul bizantin vorbeºte de

83

fiara Bârsei

33 Milorad Pavici, op. cit., pp. 59-60. „(…) Zac în morminte de familie risipite pe malul Dunãrii, iar în fiecare mormânt capul e orientat spre Ierusalim. Zac în morminte duble, dimpreunã cu caii, doar cã stau cu ochii închiºi ºi întorºi spre o altã lume decât aceea a dobitoacelor; zac sub femeile lor care stau ghemuite pe pântece, încât ei nu le mai vãd fa˛a ci sânii. Uneorisunt îngropa˛i în picioare ºi aratã îngrozitor de bãtrâni, cu o figurã descompusã cu atâta scrutare a cerului, având cu eicâte o plãcu˛ã de teracotã încrustatã cu numele lui Yehuda ori cu cuvântul shahor – negru. La col˛urile mormintelor ardfocuri, la picioare ˛in hrana, la cingãtoare pumnalele. Lângã ei zace ºi câte un animal, mereu altul, de la mormânt lamormânt: aici o oaie, un bou sau o caprã, acolo o gãinã, un porc sau un cerb, iar în mormintele de copii sunt depuse ouã.Alteori lângã ei dai de uneltele lor, securi sau tot soiuri de cleºti de aurar. Ochii, urechile ºi gurile le sunt astupate cucãpãcele din cioburi de teracotã încrustate cu sfeºnice evreieºti cu ºapte bra˛e, teracota fiind de provenien˛ã romanãdatând din secolul al III-lea sau al IV-lea. (…) Aceste cãpãcele cu încrusta˛ii pentru ochi, gurã ºi urechi îi apãrau dedemoni ºi ºedini, ca nu cumva sã li se furiºeze în morminte, doar cã cioburile erau risipite în tot cimitirul (…).” (Ibidem,pp. 109-110.)

34 Arthur Koestler, op. cit., p. 49.35 Paul Lazãr Tonciulescu, op. cit., p. 303.36 Cronica…, p. 63.37 History of Transylvania, General Editor Bela Kopeczi, Akademiai Kiado, Budapest, 1999, pp. 142.38 Arthur Koestler, op. cit., p. 146.39 „(…) din ̨ ara Bular au venit oarecari stãpâni foarte nobili cu o mul˛ime mare de ismaeli˛i al cãror nume fuseserã Billa (a

se vedea lan˛ul de magazine Billa n.a.) ºi Bocsun. Cãrora, ducele Toscun le-a dãruit pãmânturi în diferite locuri aleungurilor ºi pe deasupra le-a cedat pe veci o fortãrea˛ã care se numeºte Pest.” Cronica…, p. 109.


trupe care pãstrau legea mozaicã, dar luptau în cadrul armatei maghiare din Dalma˛ia în anul 1154. (…) nu încape îndoialã cã majoritatea evreimii moderne îºi are originea în valurile migratoare dekabari-khazari, care joacã un rol de amploare în istoria timpurie a Ungariei. Nu numai cã ˛ara erala început bilingvã dar ºi guvernarea ei se baza pe dualismul monarhic (regim acceptat de unguri ºiîn modernitate. Cu 1867 prin dualismul austro-ungar, împãratul Austriei (kende) era ºi Gyula alUngariei, adicã rege. Probabil cã nobilimea maghiarã de atunci a vãzut în acest nou regim ºi orevenire la tradi˛ie, adicã o variantã a sistemului khazar: regele de Jula sau Gyula (foarte popular ºiastãzi ca nume de botez unguresc). Sistemul a durat pânã la sfârºitul secolului X, când Sf. ªtefan aîmbrãcat credin˛a romano-catolicã ºi l-a învins pe un Gyula rãzvrãtit (care stãpânea voievodatulTransilvaniei n.a.) – dupã cum ne putem ºi aºtepta un khazar, «trufaº în credin˛a lui, care nu vroia înruptul capului sã se creºtineze.» Acest episod a pus capãt dualismului monarhiei, dar nu ºi influen˛eicomunitã˛ii khazaro-evreieºti în Ungaria.”40

O ipotezã amintitã de Istvan Erdely ºi sus˛inutã de Moór E., este legatã de o presupusã originecabarã a secuilor de astãzi, care ar fi venit în regiunea Bihor la invita˛ia ducelui Tacsony în cursulveacului al X-lea.41 Paul Lendvai presupune cã „în bazinul carpatic secuii au imigrat ini˛ial ca untrib bulgaro-turanic împreunã cu kabarii sau înaintea maghiarilor ºi cã deja luptele de dinainteadescãlecatului ei ar fi stat de partea ungurilor. Oricum ar fi, sigur este cã secuii au mai folosit laînceputul epocii moderne o variantã a scrierii turceºti”42.

O altã versiune afirmã cã secuii „ar putea fi identifica˛i cu un popor turc care a migrat în bazinul carpatic în preajma lui 670” însã „eviden˛a arheologicã nu a fost verificatã lingvistic”. La mijloculsecolului al X-lea erau „încã bilingvi, vorbeau ambele limbi materne: limba Turcã ºi limba ungarãfinno-ugricã. Numele lor în general a derivat din numele tribului Turco-bulgar Eskil, dealtfel, acestlucru este foarte disputat.” Constantin Porfyrogenetul afirma cã secuii „descind dintr-un trib numital cabarilor”. Oricum, originea secuilor „ar putea fi turcicã”, pãstrându-ºi organizarea turcicãtribalã pânã în vremurile moderne.43

În 1990, istoricul Kevin Alan Brook a vizitat ˛inutul secuiesc din Transilvania într-o expedi˛ieprivind evreii ardeleni. În acest spa˛iu, Alan Brook a primit confirmarea cã evreii transilvãneni, suntpotrivit tradi˛iei, de origine turcicã. Dar „aceasta nedovedind cã au fost khazari. Ei ar puteau fi

84

Adrian Majuru

40 Arthur Koestler, op. cit., pp. 146-147. Astfel, de pildã în veacul al XIII-lea, custodele veniturilor Cur˛ii Regale sub AndreiII (1205-1235) „era ºambelanul conte Teka, un evreu de origine khazarã, mare moºier, un geniu al finan˛elor ºidiploma˛iei”. Apoi, pânã cãtre 1222, „evreii erau fie ºefi de tarapane, perceptori (ceea ce fuseserã ºi ungurii la rândul lorîn Khazaria n.a.) sau controlori ai monopolului regal asupra sãrii” (idem) lucru confirmat ºi de Victor Neumann, op. cit.,p. 82. O altã sursã afirmã cã „(…) the last khazars who fled into Hungary in 1200-1300, where they received by theirformer vassals, the Magyar kings.” (Monroe Rosenthal and Isaac Mozeson, Wars of the Jews: A Military History fromBiblical to Modern Times, New York, N.Y.: Hippocrene Books, 1990, p. 224.)

41 E. Moór, L’etablissement des Hongrois d ela conquete arpadienne et l’origine des sicules, Szeged, 1944, A honfoglalómagyarság megtelepedése és a székelyek eredete vezi ºi Gy. Gyorffy, Du clan hongrois jusqu’an comitat, de la tribujusqu’au pays, IL Századok, 1958.

42 Paul Lendvai, op. cit., p. 31. Despre scrierea veche a secuilor, vezi articolul: Dr. Hosszu Gabor, The Bug Symbols in theSekler-Hungarian Rune Writing.

43 The Formation of the Szekely Settlements, in „History of Transylvania…”, pp. 178-179, „(…) regiunea Bihar a fostcomplet ocupatã de aºezãri ungureºti în cursul secolului X, ceea ce explicã de ce secuii s-au maghiarizat în veacul alXI-lea ºi vorbesc numai maghiara în timp ce s-au miºcat prin Transilvania, pãstrându-ºi totodatã ºi alfabetul lor runic.”


tãtari, cumani sau oghuzi. Dar, cel mult ei ar fi putut fi khazari, precum khazarii converti˛i laprincipiul Judaismului în numãr mai mare decât oricare al grup turcic”44.

În consecin˛ã, atât problema originii etnice a secuilor cât ºi chestiunea evreimii ardelene rãmânedeschisã. În ceea ce priveºte legenda româneascã amintitã de Koestler legatã de o invazie evreiascã,poate fi localizatã undeva în Transilvania de vest. Deºi Lazãr Tonciulescu afirmã cã surseledocumentare contemporane epocii nu amintesc conflicte între khazari ºi autohtoni, acelaºi autordiscutã pe larg scrisoarea regelui khazar Iosif adresatã rabinului Chasdai/Hasdai din Cordoba în anul960. Acolo regele khazar afirmã cã Dumnezeu i-ar fi spus: „Fii tare ºi puternic, pune-te în frunteavitejilor tãi ºi pleacã în ̨ ara Rudlas ºi în ̨ ara Ardial (Ardeal – dupã pãrerea lui Tonciulescu), cãci euam bãgat fricã ºi teamã de tine în inimile acelor locuitori ºi ̨ i-i voi preda pe mâna ta”45. ªi apoi avemºi tezaurul de la Sânnicolaul Mare cu cavalerul khazar trãgând de pãr un prizonier. Reperelearheologice ºi istorice îi aratã prezen˛i pe culoarul Tisei ºi mai la est de aceasta, între Someº, Mun˛iiApuseni ºi Dunãre. Reperele etnografice ºi mitologice au pãstrat prezen˛a evreilor khazari într-oregiune apropiatã Banatului ºi Transilvaniei, ºi legatã de acestea prin schimburile comerciale ºipendulãrile pastorale. Este vorba de Oltenia.

Lazãr ªãineanu ºi studiile sale de folclor. O controversã etnograficã. Lazãr ªãineanu a fost un foarte valoros lingvist, doar cã strãlucita sa carierã a fost opritã brusc ºi

violent cãtre 1900. Astfel, într-o broºurã publicatã în 1901, în Fran˛a, ºi adresatã propriei sale fiice, elpovesteºte „cum o comunicare fãcutã în cadrul lucrãrilor Academiei Române ºi un articol în revista«Romania», din Paris, în care autorul (el însuºi probabil de origine khazarã) încerca sã meargã peurmele primelor aºezãri khazare din Oltenia cu descrierea fizicã a acestor noi locuitori ºireconstituirea graiului lor, a stârnit o atât de îndârjitã opozi˛ie din partea academicienilor, încâtcercetãtorul a fost nevoit sã emigreze”46.

În broºura amintitã, ªãineanu spune cã „în anul 1887 am publicat în Convorbiri Literare unstudiu intitulat Jidovii sau Tãtarii sau Uriaºii, în care îmi propuneam sã elucidez aceastã bizarãasocia˛iune de nume etnice prin emiterea unei ipoteze istorice. Dupã ce grupez toate elementeledisponibile de naturã lingvisticã, arheologicã ºi topograficã, care constatã identificarea, întradi˛iunile poporului nostru, a Jidovilor cu Tãtarii ºi cu Uriaºii, îmi pun urmãtoarea întrebare:Fost-a în trecut vr’un popor despre care sã se poatã sus˛ine cu siguran˛ã, cã a fost tãtar ºi jidov înacelaºi timp?

La aceastã întrebare, rãspund cã un asmenea popor a existat ºi este cunoscut în istorie subnumele de Cazari, un neam tãtãresc care a ocupat mai toatã Rusia meridionalã ºi care adoptândJudaismul în secolul al VIII-lea, a subsistat ca stat judaic peste trei secole (1016). Dupã ce ºi-a întins domina˛iunea asupra Europei Orientale, aceºti Tãtari-Jidovi dispar deodatã de pe scena istoriei. Ces-a ales dintr’înºii?

85

fiara Bârsei

44 „(…) A relative of a Transilvanian Jew who has been in touch with we once told him We are not Semites – we are whiteTurks from far to the East, and our homes were destroyed by the Russians. These are the Jews of the town SfântulGheorghe in what is now Romania. Though their community had intermingled with some Hungarians and Romanians,they remained a cohesive community with knowledge of its Turkic origins for centuries. In the 1999 a genealogicalexpedition hired by my Transylvanian Jewish acquitance found confirmation of the tradition that these Jews are Turkic.That does not prove that they were khazars. They could have been Tatars or Kipchakes (Cumans) or Oghuzes. But mostlikely they were khazars, as the khazars converted to standard Judaism in larger numbers than any other Turkic group.”Kevin Alan Brook, Are Russian Jews Descended from the khazars? A Reassessment Based upon the Latest Historical,Archeological, Linguistic and Genetic Evidence.

45 Paul Lazãr Tonciulescu, op. cit., p. 189.46 Mioara Cremene, Dic˛ionar ini˛iatic al ordinelor cavalereºti, Bucureºti, Editura Universal Dalsi, 1998, p. 449.


Aceºti cazari, dupã stingerea puterii lor, se contopirã cu celelalte neamuri tãtare de pe lângãMarea Neagrã47, dar ecoul originii lor nu dispãru cu desãvârºire din memoria oamenilor. Parte dinaceºti cazari vor fi cãutat de timpuriu un adãpost în Ardel (Transilvania n.a.), de unde trecurã în˛ãrile dunãrene, în special în Muntenia, mai cu seamã în districtele Muscel ºi Romana˛i, unde pare ase fi concentrat amintirile tradi˛ionale privitoare la dânºii.48 Au ei vor fi sãvârºit acea clãdire cuaspect ciclopic-jidov despre care singur numele mai povesteºte despre acele timpuri depãrtate?

Aºezãmintele ºi locuin˛ele lor au lãsat urme însemnate, care luarã în închipuirea poporuluipropor˛iuni colosale.49 Oameni de o mãrime supranaturalã vor fi trãit – dupã gura veacului – într-ovreme strãveche, despre care cei mai bãtrâni abia îºi mai aduc aminte, ºi pe acei oameni uriaºi˛ãranul nostru îi numeºte Jidovi sau Tãtari.

Este foarte probabil cã acei Tãtari judaisa˛i sã-ºi fi pãstrat religiunea în mijlocul uneipopula˛iuni paºnice ºi îngrozite de puterea lor impunãtoare ºi cã în vinele pãturii primitive aEvreilor români sã curgã sânge cazar. (…) Iatã studiul absolut obiectiv care mi-a provocatcalomnia, cã aº fi scris în contra ˛ãrii mele.”50

În argumentele sale, ªãineanu aduce o serie de informa˛ii interesante, cercetate ºi culese pe terenºi cuprinse „în chestionarul arheologic al domnului Odobescu, azi în posesiunea Academiei”.Astfel, „˛ãranul român întrebuin˛eazã vorba Jidov în diferite accep˛iuni, care toate s’ar puteadeduce de la sensul fundamental de Uriaº.” În comuna Dragoslavele din fostul jude˛ Muscel (astãziArgeº) a persistat tradi˛ia potrivit cãreia „ar fi fost niºte jidovi în piatra Ghimbavului unde e o gaurã,în care curge lapte de piatrã; ºi cã un fiu al unui Jidov din piatra Galbenã, iubind pe fiica unui Jidovdin piatra Ghimbavului, ar fi plecat pe sub ascuns sã se ducã la ea. Tata-sãu, zãrindu-l pe vârfulmuntelui Prislop, aruncã dupã dânsul un bolovan, ca sã-l loveascã, dar se zice cã nu-l lovi. Acestbolovan se vede pânã astãzi în vârful muntelui Prislop ºi este de mãrime ca de 2000 oca”51.

Mai departe, ªãineanu argumenteazã „locu˛iunea tipicã: de când cu Jidovii sau cu Tãtarii saucu Uriaºii spre a desemna o vechime adâncã, ce ˛ãranii atribue zidurilor surpate, despre care nu-ºimai amintesc din ce vreme dateazã.” Autorul prezintã ºi douã exemple. Primul se referã la informa˛iiculese din comuna Radomir, plasa Ocolu din fostul jude˛ Romana˛i (astãzi Olt). Aici, „spre apus deaceastã comunã se mai cunosc ruine de cele bãtrâneºti, care spun bãtrânii cã au fost oraº vechiu decând cu Tãtarii ºi Jidovii.” Celãlalt exemplu se referã la comuna Peatra din plasa Oltul de sus, fostuljude˛ Romana˛i în preajma cãreia se afla comuna Emulºeºti. Aici, cu prilejul amenajãrii liniei de caleferatã a fost sec˛ionat un „cap de deal cu o adâncime de un stânjen” unde „s-au gãsit mai multe

86

Adrian Majuru

47 O realitate interesantã este amintitã de Larry Wolff despre „tãtarii cerchezi care locuiau la gurile fluviului Volga” ºianume, „bãrba˛ii erau circumciºi” dar „respectã ºi alte datini musulmane”. (Inventarea Europei de Est, Bucureºti,Editura Humanitas, 2000, pp. 256-257.)

48 „Jidovii este sinonimul Uriaºilor în mitofolclorul românesc, cuvântul fiind uzitat mai ales în Oltenia. Sunt puºi în legãturãcu zidirea unor construc˛ii ciclopice, cu mutãrile albiilor unor râuri ºi cu strãmutãrile de mun˛i. Numele acesta seîntâlneºte frecvent în toponimia româneascã având un substrat mitic: Jidova, Jidovin, Jidoºti˛a etc. Origineamitologemului, ca ºi numele uriaºilor, sunt greu de stabilit, mai ales când se cautã neapãrat niºte identificãri istorice.Dupã Lazãr ªãineanu, credin˛a în Uriaºi ar proveni de la kazari, o popula˛ie de origine asiaticã de rit mozaic care ºi-aîntemeiat un regat nu departe de Carpa˛ii Orientali. (…) Existã ºi o pãrere dupã care numele acestora ar fi ecoulcuceririlor romane, deoarece în armata lui Traian erau mul˛i militari, originari din Judeea, sau cã avem un mitologemexplicativ pentru construc˛iile megalitice din Europa prearianã” (V. Kernbach). Ivan Evseev, Dic˛ionar de magie,demonologie ºi mitologie româneascã, Timiºoara, Editura Amarcord, 1998, p. 205.

49 „(…) Martori oculari aveau sã consemneze cã umbrele caselor din capitala khazarã nu voiau sã se nãruie, deºi nici un zidnu mai era în picioare. Au mai dãinuit o vreme în bãtaia vântului ºi pe apa Volgãi.” (Milorad Pavici, op. cit., p. 11.)

50 Lazãr ªãineanu, O carierã filologicã (1885-1900). Istoricul unei împãmânteniri. Memoriu auto-biografic, Bucureºti,1901, pp. 17-18, vezi ºi Lazãr ªãineanu: Une carriere philologique en Roumanie (1885-1900). I: Les peripeties d’unenaturalisation. Memoire auto-biographique, Bucarest: Emile Storck ºi Paris, Larousse, 1901.

51 Lazãr ªãineanu, O paginã din istoria medievalã. Excursiune istorico-linguisticã. Jidovii sau Tãtarii sau Uriaºii,Convorbiri Literare, XXI, 1887, Bucureºti, p. 523, „(…) Pentru ˛ãran deci, Jidovii sau Tãtarii sunt oameni de o mãrimenefireascã, novaci puternici, încât unul singur poate lua în bra˛e douãzeci ºi patru boi deodatã: Uriaºii sunt sinonimi cuJidovii în limba poporului.” (Ibidem, p. 524.) ªi astãzi existã în nord-estul jude˛ului Gorj un orãºel cu numele Novaci.


ziduri de piatrã micã ºi cãrãmidã foarte mare precum ºi cioburi de oale foarte mari ºi groase ca dedouã degete. De aci se în˛elege cã acel loc a fost vreun aºezãmint strãmoºesc sau dupã vremile cândcu Uriaºii ori cu Jidovii.”52

Foarte interesant rãmâne toponimul Jidova (locul Jidovilor/Uriaºilor) sau Uriaºa de lângãCâmpulung. Aceastã localitate se afla în comuna Poenari, plasa Argeºel din fostul jude˛ Muscel(astãzi Argeº). Aici se aflau ruinele cetã˛ii Jidova, care „dupã spusa bãtrânilor noºtri e un zid foartevechiu”. Apoi, în comuna Schitu-Goleºti, plaiul Nucºoara din fostul jude˛ Muscel se afla cãtunulValea-Uncheaºului care „este o cetate foarte ruinatã de zid. Aceastã cetate numitã Jidova se zice cãeste construitã de Tãtari ºi Jidovi.”

Toponimul Jidova este întâlnit ºi în cazul unor forme de relief. Astfel, în comuna Ianca, plasaBalta din fostul jude˛ Romana˛i, „este o mãgurã, care se zice cã e scoasã de Jidovi din pãmânt, carese cheamã ºi mãgura Jidova, cãci locul sau groapa, de unde au scos-o se cunoaºte ºi astãzi, care estespre rãsãrit de dânsa.”

Apoi, în comuna Râureni, plasa Rîurile din jude˛ul Muscel, „se mai vede o movilã avândînãl˛ime de 8 stânjeni ºi jumãtate, ocolul ei de 30 de stânjeni, este rotundã cu vârful ˛uguiat, desprecare este vorba cã e fãcutã de Jidovi. ªi mai la vale, în aceeaºi comunã, se aflã în pãdure o poianã de50 de stânjeni lungime, acolo zice cã au fost odinioarã tabãra Tãtarilor.” O astfel de movilã cu acesttoponim exista ºi în comuna Cacale˛, plasa Ocolul din Romana˛i. Sub aceastã movilã „mare depãmânt, înãl˛ime de 5 stânjeni ºi ocolul de 27 stânjeni ºi vârful trunchiat, (…) se aflã oase deJidovi”53.

ªãineanu aduce ca argument ºi „metafora popularã muncã jidoveascã pentru a caracteriza omuncã foarte grea care trece peste puterile omului de rând, o muncã neobositã ºi îndãrãtnicã.” Eladuce exemple luate din basmele româneºti din regiunea sudicã a ̨ ãrii; astfel în basmul Pipelcu˛a sauCenuºãreasa aflãm: „fata învã˛atã de micã copilã cu nevoia, muncea ca Jidovii din zi pânã înnoapte ºi fãcea toate slujbele cele mai grele”54.

Autorul concluzioneazã afirmând despre cuvântul „jidov în sens de uriaº” cã este „un reflex vag de la primele invasiuni tãtare în aceste ˛ãri. El concentreazã în sine amintirea unui popor turanicjudaisat, dispãrut mai târziu ca na˛iune cu desãvârºire, care s-a strecurat asemenea prin valeaDunãrii ºi dintre care o parte va fi stãruit în aceste locuri, formând sâmburele etnografic aljudaismului din ˛ãrile dunãrene”55.

În continuarea argumentelor de mai sus care sus˛in prezen˛a unor comunitã˛i khazare în spa˛iuletnografic românesc vom aduce în discu˛ie un element de mitologie româneascã: Omul Roºu. Celegãturã poate avea acest personaj de basm malefic cu evreii khazari? Dacã Tãtarii-Jidovi sau Uriaºiicu puteri supranaturale puteau avea deplinã putere de via˛ã ºi de moarte asupra oamenilor, OmulRoºu din basmele româneºti concentreazã în sine toate for˛ele rãului.

Evreii khazari descriºi de contemporani, aveau ochi albaºtri ºi pãrul roºiatic; „aceastã culoaredeschisã a pãrului este inevitabil un procent preponderent la evreii Est-Europeni iar aceastã culoare deschisã a pãrului generalizatã ar putea fi o moºtenire a unei infuzii medievale cazare”56.

87

fiara Bârsei

52 Idem.53 Ibidem, pp. 525-526.54 Ibidem, p. 524.55 Ibidem, p. 528.56 „(…) one should remember that the khazars were described by several contemporary authors as having a pale

complexion, blue eyes and reddish hair. Red, as distinguished from blond, hair is found in a certain percentage of EastEuropean Jews, and this, as well as the more generalized light coloring, could be a heritage of the medieval khazarinfusion.” (Raphael Patai and Jennifer Patai, The Myth of the Jewish Race, Detroit, M.I.: Wayne State University Press,1989, p. 26.)


Potrivit lui Koestler, „culoarea tenului a evreilor cazari era albã, ochii lor erau albaºtri iarpãrul lor era predominant roºiatic, trupurile lor erau mari, puternice iar felul de a fi rece, distant.Aspectul lor general este sãlbatic”57. De aici asocia˛ia cu Uriaºii în mitologia româneascã.

În legendele populare evreieºti „nu se aminteºte de un regat khazar ci de un regat al evreilorroºii”58, roºul fiind culoarea pãrului ºi poate datoritã pigmenta˛iei mongoloide a multor kazari.59

Indubitabil, Omul-Roº ºi Împãratul-Roº din basmele româneºti poate fi identificat cu evreul khazar.În mitologia româneascã, însuºi Diavolul „se înfã˛iºeazã sub chipul unui om roºu ºi el locuieºte înDealul Roºu.” Omul roºu e considerat în popor „ca o piazã rea, ca o mare primejdie.” În basmulmoldovenesc Harap-Alb se spune: „fiine minte sfatul ce-˛i dau: în cãlãtoria ta o sã ai trebuin˛ã ºi derãi ºi de buni, dar sã te fereºti de omul roºu, iar mai ales de cel spân, cât ai putea sã nu ai de a face cudânºii.”60 Omul spân, poate fi asemuit cu tãtarul care adesea îºi rade pãrul de pe cap.

Alãturi de omul roºu avem un alt personaj malefic numit Împãratul roºu, adversar perpetuu alunui alt personaj, Împãratul Verde sau Împãratul Alb. Potrivit lui ªãineanu, „împãratul care poartãîn poveºti acest epitet e caracterizat ca cel mai crunt tiran al timpului sau, în opozi˛ie cu Alb-Împãrat, reprezentantul poporal al blânde˛ei ºi al dreptã˛ei. În timpul acestui împãrat se petrec lucruri afarãdin cale: zmeii furã soarele ºi luna. Ca ºi demonul, Roº-Împãrat afec˛ioneazã enigmele ºi amenin˛ãcu moarte pe potrivnicul sãu, de nu va fi în stare sã le dezlege. În slujba sa stau monºtri infernali, caJumãtate-de-Om, care moare ºi înviazã în acelaºi timp.” Apoi sã nu uitãm straniul personaj „fata cu urechea roºie, care moartã fiind, se ridicã la miezul nop˛ii din coºciug cu un rât de porc ºi amenin˛ãsã înghi˛ã pe paznicul ei.”61

Aceste personaje de basm acoperã toate zonele etnografice româneºti! Basme din Moldova sauTransilvania, din sudul ˛ãrii sau Bucovina, te sfãtuiesc cã omul roºu trebuie evitat.62

În basmul Bãrnuºca, cules de Simion Florea Marian: „Bãiatul auzise încã de mai înainte cãoamenii cei însemna˛i precum (…) ºi cei cu barba roºie ca para focului, iarã cu pãrul capului negruca pana corbului sunt foarte rãi la inimã ºi primejdioºi”63.

88

Adrian Majuru

57 Arthur Koestler, op. cit., vezi site-ul operei originale, cap. I.58 Ibidem, cap. IV.59 Baron citat în Idem „(…) popular imagination found here a particularly fertile filed. Just as the biblically minded slavonic

epics speak of Jews rather than khazars, so did western Jews long after spin romantic tales around those red Jews, so stiled perhaps because of the slight Mongolian pigmentation of many khazars.”

60 Lazãr ªãineanu, cap. Importan˛a antropologicã a basmelor, în „Basmele române”, Bucureºti, Editura Minerva, 1978, pp.24-25.

61 Idem. „(…) nu era gospodãrie în Valahia iertatã de moroi, de vârcolaci ori pricolici, cu care ºedeam frumos la masã, lemai dãdeam câte un ciur ca sã le numere gãurile, ca dupã aia sã le gãsim în spatele casei codoaiele nãpârlite.” (MiloradPavici, op. cit., p. 52.)

62 În povestea moldoveneascã Harap-Alb aflãm: „Unii spuneau cã Împãratul Roºu, având inimã hainã, nu se mai sãtura de a vãrsa sânge omenesc; altul spunea cã fata lui este o farmazoanã cumplitã ºi cã din pricina ei se fac atâtea jertfe.” (IonCreangã, Scrieri, vol. I, p. 32.) În basmul transilvãnean Nãzdrãvanul ºi Împãratul Verde, ºi Împãratul Roºu aflãm: „Iatã cãîntr-o zi se pomeneºte Verde-Împãrat cu un sol cu carte de la Roº-Împãrat, aducându-i o bâtã de o formã groasã de ambele capetele, cu poruncã ca în trei zile sã-i deie rãspuns (…) cã de nu, nu-i stã capul unde-i stã, ºi sã steie cu el gata de rãzboi.”Verde Împãrat scapã în urma unei ac˛iuni interesante ca trimitere simbolicã: „nãzdrãvanul” a sãgetat lingura împãratuluiînaintea primei îmbucãturi în ziua de Paºti. Acum care Paºti? Cel evreiesc sau cel creºtin? Rãmâne de identificat un obiceisimilar cu aceastã întâmplare. Concluzia basmului: „Ce ne-am fi fãcut, dacã nu era el (voinicul n.a.), sã ne mântuie pe noiºi-mpãrã˛ia de urgia lui Roº-Împãrat?” De subliniat cã respectivul „voinic” era ºi el un strãin „însemnat”, descoperitspontan în pãdure de Verde Împãrat ºi închis într-un zid de acesta doar pentru cã visase cã îºi va pierde împãrã˛ia în mâinilestrãinului. Dar, acest personaj fãrã de nume reuºeºte sã decodifice („Nu-i lucru mare, fatã de împãrat!”) toate mesajeleÎmpãratului Roºu ºi sã salveze de la distrugere Împãrã˛ia lui Verde-Împãrat. Probabil, este vorba de vechiul conflict dintrekhazarii negri (voinicul) ºi khazarii albi (Împãratul Roºu), care a ruinat Imperiul Khazar în ultima sa perioadã de existen˛ã.(volumul Poveºti din Transilvania, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1972, pp. 150-155).

63 S. Florea Marian apud. L. ªãineanu, op. cit., p. 25. Într-un alt basm ardelean, Nu-ºtiu-Împãrat, „un om bãtrân sfãtuieºte pefiul sãu în ceasul mor˛ii sã se fereascã a sluji la oameni cu pãrul roºu, cãci aceia sunt oameni rãi. ªi într-adevãr, erau zmeicu chipul de oameni.” (Idem.)


Aici trebuie sã punctãm descrierea lui Koestler care se asociazã basmului: Khazarii „au pãrulnegru ºi sânt de douã soiuri: unii numi˛i kara-khazari (khazarii negri) oacheºi la fa˛ã, aproapemãslinii de parcã ar fi indieni ºi ceilal˛i, albi (ak-khazarii) uluitor de chipeºi”64.

În povestea sãseascã Cei trei inºi cu barba roºie, „un om îmbrãcat într-o manta cenuºiesfãtuieºte pe cei trei feciori ai unui bãtrân sãrman sã se fereascã de oameni cu barba roºie, cã nu-ilucru curat. ªi într-adevãr, cei trei inºi cu barba roºie erau trei draci, iar omul cu mantaua cenuºieera însuºi Dumnezeu.” Apoi, o zicãtoare ungureascã spune „Cîine roºu, mânz roºu, om roºu, niciunul nu-i bun”65.

Mai mult, „într-o variantã a unui basm sud-slavic figureazã Vântul-Roºu”, care este „o fiin˛ãîngrozitoare, care mânca oameni ºi-i chinuia cumplit” iar în poveºtile maghiare, „˛iganul trãdãtor eporeclit Cavalerul-Roºu”66.

În mitologia româneascã, tãtarii sau jidovii asocia˛i cu uriaºii, fiin˛e ciclopice cu puterisupranaturale, sunt „mâncãtori de oameni”67. Potrivit lui ªãineanu, „principiul care se bazeazã peasemenea nomenclaturã e caracterul mai ales pãgân al popoarelor respective, la care se adaugãdepãrtarea în timp ºi spa˛iu. Astfel, la sârbi, uriaºii sunt asocia˛i cu iudeii, la cehi cu avarii, iar lagermani cu hunii”68.

Întotdeauna conflictul dintre Roºu Împãrat ºi Verde sau Alb Împãrat, finalizat în defavoareaprimului, are o rezolvare prin decodificarea visurilor. Visul „este un factor mitopeic de primaordine” în basmul românesc. Astfel, „în povestea bãnã˛eanã Roº-Împãrat ºi Alb-Împãrat,împãratul discutã cu învã˛a˛ii despre adâncimea viselor ºi fie-sa scapã în douã rânduri împãrã˛ia deprimejdie cu visele ei, care negreºit vin de la Dumnezeu. Visul nu-i în poveºti decât un antemergãtoral realitã˛ii viitoare.”69

La khazari exista secta vânãtorilor de vise, o sectã creºtinã de preo˛i khazari care „ºtiau sãciteascã visele altora, sã locuiascã în acestea ca în propria lor casã.” Deºi aceºtia „s-au dus demult”, totuºi, „li s-au pãstrat solomoniile”.70

În mitologia româneascã existã o serie de personaje stranii numite solomonari, cu „atributeºamanice, capabile sã încalece pe balauri, sã facã ascensiuni cereºti deasupra norilor”. De remarcat faptul cã „numele lor (solomonar ori ºolomonar) ºi puterile lor magice se explicã prin faptul cã suntsuccesorii în˛elepciunii ºi ai însuºirilor vrãjitoreºti ale regelui Solomon. (…) Ei sunt recruta˛i dintreoameni, aduc a uriaºi sãlbatici (versiunea ªãineanu, n.a.), au chica roºcovanã, ochii bulbuca˛i, truppãros cu coadã; îmbracã ˛undre albe sau umblã modest în haine numai petice (înfã˛iºare a cãru˛elor

89

fiara Bârsei

64 Arthur Koestler, op. cit., p. 18. „(…) Trebuie spus cã în neamul Brankovicilor moºtenirea se împãr˛ea pe culoarea bãrbii.To˛i moºtenitorii cu barba arãmie (pe care o moºteneau pe linie maternã pentru cã Brankovicii se însurau cu femeiroºcovane) pierdeau întâietatea în fa˛a bãrboºilor brune˛i, întrucât barba neagrã dovedea cã erau moºtenitori pe liniepaternã.” (Milorad Pavici, op. cit., p. 32.)

65 Haltrich; Jones ºi Kropf apud L. ªãineanu, op. cit., p. 25.66 Erstes Heft ºi Stier apud idem.67 „(…) Începând de la Huni, cãpeteniile tuturor semin˛iilor fino-tãtare numite în limba lor Cagan, care în cronicile

medievale derivã: Cappanus sau Cacanus ºi chiar Capcanus. Din Capcanus se fãcu româneºte Cãpcãn, devenit în urmãprin anologie popularã Capcãn adicã cap de câine. În˛elesul fundamental al cuvântului cãpcãn este deci monstru, barbarconsiderat ca popor sau ca individ. Este porecla caracteristicã neamurilor strãine, care au însemnat cu sânge trecerea lor pustiitoare prin aceste ˛ãri. (…) Cuvântul cãpcãun, este o veche amintire care zugrãveºte spaima lãsatã în urmã deprimele apari˛ii ale semin˛iilor asiatice; un martor elocvent care sigur a supravie˛uit acelor vremi cumplite, un ecouputernic din timpul lui Atila sau vreunui Cagan avar.” (L. ªãineanu, O paginã din istoria medievalã. Excursiuneistorico-lingvisticã. Cãp-cãn – Cãpcãun – Cãtcãun, Convorbiri literare, 5 august 1887, pp. 413-420.)

68 L. ªãineanu, Basmele…, cap. IX, Ciclul Uriaºilor ºi Piticilor, p. 527.69 Ibidem, pp. 20-22.70 Milorad Pavici, op. cit., p. 112 ºi p. 151. Vânãtorii de vise, „ajunseserã sã meargã pe urma acelor personaje care apãreau

în visele altora ºi pe care le hãituiau ca pe un vânat, de la un om la altul, chiar dacã se gãseau în visele animalelor ori aledemonilor.” Pe de altã parte, „khazarii vedeau în visele oamenilor litere în care îl cãutau pe omul primordial, pe veºniculAdam Kadmon, deopotrivã bãrbat ºi femeie. Ei credeau cã fiecãruia din noi îi revine câte o literã din alfabet, ºi cã fiecaredin aceste litere înseamnã o pãrticicã din trupul lui Adam Kadmon cel de pe pãmânt, iar cã în visele lor oamenii combinãliterele, însufle˛ind astfel trupul lui Adam.” (Ibidem, p. 205.)


de evrei orientali care emigrau prin ̨ ãrile române ºi descrise de contemporani, n.a.), poartã traiste cuunelte magice, printre care o toporiºcã de fier, frâu de mesteacãn, o carte de în˛elepciune(solomoniile de care vorbeºte Pavici, n.a.) (…)”. Privind originea credin˛ei în solomonari, esteamintitã ºi influen˛a figurii rabinului (kabbalistului, hasidicului) evreu, mitizat în folclor, deoareceprin Bucovina se spune cã „ºolomonarii ies numai dintre jidovi.”71

Prezen˛a unor personaje în mitologia româneascã precum uriaºii-jidovi sau solomonarii „cuchica roºcatã”, în principalele regiuni etnografice din spa˛iul românesc, poate demonstra faptul cãacest teritoriu s-a aflat sub controlul direct al imperiului khazar care probabil l-a avut în posesie fie oparte, fie în totalitate o perioadã limitatã de timp. Mai mult, tot în Oltenia, „Avraam este numele unuicolac preparat la înmormântare”72.

Doresc sã semnalez aici un alt element etnografic, care îi priveºte pe secui de aceastã datã. Secuii au un tip de monument funerar reprezentat dintr-un stâlp de lemn din esen˛ã tare (pentru a rezista câtmai mult timp), în care se sculptau prin variate simboluri, cele mai importante întâmplãri (reuºite saueºecuri) din via˛a defunctului; acest tip de mesaje nu pot fi decodificate decât în interiorul comunitã˛ii iar o bunã parte din în˛elesul lor s-a pierdut. La cimitirul secuiesc din Sf. Gheorghe am vãzut astfel demonumente impresionante, multe de datã recentã. Pare a fi o tradi˛ie turanicã, întrucât ºi khazarii „îºicrestau pe toiag evenimentele cruciale ale vie˛ii lor, iar acele însemnãri aveau forma unor animalecare semnificau stãri sufleteºti, nicidecum întâmplãri. Animalul care apãrea cel mai des pe bastondãdea apoi forma mormântului de˛inãtorului acelui baston”73.

Toate aceste simboluri mitologice sau culturale sunt desigur rãmãºi˛ele unei posibile influen˛edirecte khazare în spa˛iul românesc, fie printr-o perioadã de domina˛ie temporarã, fie printr-oconvie˛uire prelungitã, care a urmat perioadei de domina˛ie. Deºi nu face parte din tema demersuluide fa˛ã, amintim faptul cã în majoritatea opiniilor recente privind etnogeneza evreimii rãsãritene sesus˛ine rolul important al elementului khazar. De fapt, a fost vorba de un sincretism ºi un procesacultura˛ie de duratã care s-au petrecut pe o arie vastã din Europa Centralã. Potrivit autorului DavidKeys, „în veacurile 9-13, pe fondul dezintegrãrii statului Khazar ºi al invaziilor de mai târziu alhoardelor cumane ºi mongole, un mare numãr de refugia˛i khazari ºi grupuri influente khazare careprofesau iudaismul, au migrat în Estul Europei, unde s-au amestecat cu alte grupuri de evrei semitedin Est, din Germania ºi Italia de Nord”74.

Pe o pozi˛ie similarã se aflã ºi opinia lui Kevin Alan Brook75 ºi a istoricului Victor Neumann.76

Rãmâne în final problema nerezolvatã a identificãrii etnografice a legendei româneºti amintitede Baron ºi Koestler. Basmele ºi mitologia româneascã precum ºi o serie de toponime, amintesc

90

Adrian Majuru

71 Ivan Evseev, op. cit., pp. 430-432.72 Coordonator Ion Ghinoiu, Sãrbãtori ºi obiceiuri, vol. I, Oltenia, Bucureºti, Editura Enciclopedicã, 2001, vezi Glosar, p.

371. Tot aici, potrivit ultimelor date adunate de pe teren, din sate din Oltenia, Uriaºii sunt asocia˛i jidovilor în majoritatealocalitã˛ilor cercetate. Ca înfã˛iºare, uriaºii sunt „oameni mari ºi puternici; se zice cã s-ar fi gãsit mãsele de ale jidovilor;Existã o legendã a lui Novac, care este considerat uriaº”; sunt „fiin˛e neînchipuit de mari ºi de puternice.” Camanifestare, uriaºii-jidovi, „˛ineau oamenii în mâini ºi spuneau cã aceºtia vor moºteni pãmântul; îºi fãceau case foartemari; luau o poalã de pãmânt ºi fãceau morman cât casa; au fost mãguri formate de jidovi; Se zicea cã trãiau cândva pemun˛i.” (Ibidem, pp. 358-359.)

73 Milorad Pavici, op. cit., p. 138.74 David Keys, Catastrophe: An Investigation into the Origins of the Modern World, New York, N.Y.: Balantine Books,

2000, pp. 100-101.75 „(…) The Ashkenazic ethnogenesis, having been formed by migrations from the east (Khazaria), West (Germany, Austria,

Bohemia), and South (Greece, Mesopotamia, Khorasan), is more complex than previously envisioned.” (Kevin AlanBrook, The Jews of Khazaria, Northvale, New York: Jason Aronson, 1999, p. 15.)

76 „(…) Sigur este cã iudaismul nord-est european prosperase o datã cu khazarii, mãcar în sensul iradierii, dacã nu altfel,ceea ce i-a conferit un plus de rezisten˛ã în fa˛a unor popula˛ii migratoare sau, ºi mai aproape de adevãr, în fa˛a altorîncercãri de asimilare. Secolul al XI-lea va însemna întâlnirea Khazarilor cu evreii migra˛i dinspre Boemia ºi Germaniaspre Rusia Occidentalã.” (Victor Neumann, op. cit., p. 81.) „(…) o parte din khazari s-au contopit cu evreii din Europa deEst, o altã parte cu arabi, turci ºi greci, încât azi se ºtie despre acele mici oaze de suflete khazare cã au dãinuit fãrã limbãºi credin˛ã în comunitã˛i independente din Europa de Est ºi Europa Centralã, pânã în ajunul celui de-al doilea rãzboimondial (1939), când au dispãrut cu totul.” (Milorad Pavici, op. cit., p. 237.)


prezen˛a evreilor khazari în principalele regiuni etnografice româneºti. Invazia evreilor khazari s-apetrecut probabil prin penetrarea periodicã a Carpa˛ilor Orientali sau invers, prin culoarul Mureºului, dinspre Ungaria. Rãmâne desigur ºi varianta penetrãrii Carpa˛ilor Meridionali în direc˛ia Olteniei,unde persistã imaginea jidovilor uriaºi care locuiau din vechime în mun˛i.

Un alt culoar pe care armatele khazare angajau campanii militare pentru a-l controla, este liniaDunãrii de jos ºi a Dunãrii mijlocii, pânã spre Ungaria, strãvechi drum comercial. Aºadar, se pare cãîntreg spa˛iul românesc a fost afectat cumva de prezen˛a khazarã, iar legenda invaziei se referãprobabil la aceastã realitate. Acest scurt excurs istoric ºi etnografic poate fi completat cu cercetãri deteren, în toate regiunile etnografice româneºti întrucât, pe aceastã temã, nu s-a direc˛ionat o muncãlaborioasã, în afarã de cercetãrile de scurtã duratã al lui Lazãr ªãineanu.

Khazar Jews Romanian History and EthnographyAbstract

The recent historiography is especially abundent, varied in themes and rich in subjects of highlydegree, concerning the khazars’ history. My historiographical attempt aims at covering a restrainedsegment in space and time. In spite of its location in close vicinity of the Mediaeval Khazar Empire,the Romanian territory is rarely mentioned in the specialists works, therefore it is a difficult task tooffer arguments for one theory or another; the vast, dynamic area of ethnography is at hand, ofcourse, feeding itself with numerous elements of civilization well preserved within its culturaldowry.

91

fiara Bârsei


Costin SCURTU

COMUNITATEA TURCO-TÃTARÃ DIN DOBROGEA ÎN ARMATÃ

Dupã cucerirea Dobrogei, otomanii au transformat-o într-un sangeac al provinciei Rumelia,dupã care, în 1599, a fost înfiin˛at elayetul Silistra1, ce cuprindea Dobrogea (toatã), Bugeacul ºiEdisanul. În secolul al XVII-lea, acestui elayet i-au mai fost adãugate o mare parte din Bulgaria ºiTurcia europeanã de astãzi. În 1864 ce mai rãmãsese din elayetul Silistrei (pãr˛ile la nord de Dunãrefiind anexate de Imperiul Rus) a fost transformat în vilayetul Dunãrii. De la stabilirea popula˛ieiturco-tãtare pe teritoriul României, cu deosebire în Dobrogea, în urmã cu aproape 800 de ani,numeroºi cãlãtori români ºi strãini au observat ºi au scris despre aceastã minoritate.

Grupurile etnice sunt caracterizate de continuitatea în timp prin transmiterea, de-a lungulgenera˛iilor, limbii, institu˛iilor ºi tradi˛iilor proprii ºi de imitarea anumitor modele apar˛inândspa˛iului în care locuiesc. Un grup etnic este un grup de persoane ce se raporteazã unul la altul, pebaza unor elemente – rasiale, culturale, lingvistice, economice, religioase politice – ce îl deosebeºtede alte grupuri. În consecin˛ã rela˛iile interetnice pot fi definite drept totalitatea raporturilor ºischimburilor spirituale, sociale ºi economice stabilite de-a lungul timpului între grupurile etnice celocuiesc în acelaºi spa˛iu.2

De-a lungul celor patru secole de domina˛ie otomanã, islamul a avut prilejul sã se aºeze într-ostructurã coerentã, legatã intrinsec de administra˛ie ºi prezen˛a locuitorilor turci ºi tãtari. Activitateaspiritualã era coordonatã de preo˛ii cãrturari (ulema) ºi se desfãºura în geamii, mânãstiri (tekke) ºiºcoli, atestate în secolul al XVII-lea la Carasu, Silistra ºi Babadag.

Începând cu cãlãtorul turc Evlia Celebi sau arabii Ibn Batutta ºi Ibn Kaldun ºi continuând curevolu˛ionarul paºoptist, Ion Ionescu de la Brad, istoricii Nicolae Iorga, Alexandru Arbore sauînvã˛ãtorul Ion Dumitrescu Frasin de la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul secolului XX, to˛iaceºtia ne-au lãsat mãrturii în ceea ce priveºte originea turco-tãtarilor, limba, obiceiurile, modul devia˛ã, ocupa˛iile, caracteristicile exterioare ale locuin˛elor ºi aspectul lor interior, despre religia,portul ºi sãrbãtorile acestora. Oameni de na˛ionalitã˛i diferite ºi având profesii variate au poposit timp mai mult sau mai pu˛in îndelungat în zona de diversitate etnicã a Dobrogei.

Potrivit tradi˛iei pãstratã de locuitorii din Enisala ºi reprodusã de cãlãtorul turc Evlia Celebi(secolul al XVII-lea), prima aºezare a coloniei turceºti a purtat numele conducãtorului lor,Baba-Saltuk. Sultanul Baiazid al II-lea „Veli” (Sfântul), cu ocazia expedi˛iei sale împotriva Chiliei ºiCetã˛ii Albe în 1484, a poruncit sã se construiascã un mausoleu pentru Baba Sari Saltuk, care,ulterior, a fost vizitat de to˛i sultanii în expedi˛iile lor spre nord. Numele localitã˛ii avea sã fieschimbat dupã distrugerea mormântului acestuia de cãtre creºtini, în Babadag, adicã „Munteletatãlui” sau mai bine zis „Muntele strãmoºului”3.

Trecutul glorios al cetã˛ii Chilia este evocat de cãlãtorul Evlia Celebi. Bizantinã, apoi genovezã,cetatea Chilia, aºezatã la vãrsarea Dunãrii în Marea Neagrã, a fost stãpânitã de Mircea cel Bãtrân, lasfârºitul secolului al XV-lea, apoi de Alexandru cel Bun ºi de ªtefan cel Mare, acesta din urmãîntreprinzând aici importante lucrãri de construc˛ie. Oraºul Chilia, de formã pentagonalã, se

92

Costin Scurtu

1 Vilaiet-ul (limba arabã: wilâyah sau limba turcã: vilâyet, eyalet) – este un tip de unitate administrativã, echivalentul unei„provincii”. Numele vine de la cuvântul din limba arabã waliyah care înseamnã „a administra”. Provinciile ImperiuluiOtoman erau numite vilâyet-uri. În limba românã termenul a rãmas ca o descriere a fostelor provincii otomane de peactualul teritoriu al României. Au existat de-a lungul timpului Vilaieturi-le Silistra (Silistre, 1599), Timiºoara (Timiþvar,1552), Oradea (Varad 1661-1692). Limona Rãzvan, Popula˛ia Dobrogei în perioada interbelicã, Semãnãtorul,Editura-online, august, 2009, p. 152.

2 Limona Rãzvan, op. cit., p. 91.3 Cintian Bãrbuleanu, Monografia oraºului Babadag, 1998, pp. 86-88.


constituia din unsprezece mahalale, având douã mii de case simple ºi cu etaj, învelite cu ºindrilã ºi alecãror cur˛i erau îngrãdite cu scânduri. Raiaua era valahã ºi moldoveneascã. Referindu-se la cetateaChilia, Dimitrie Cantemir men˛iona cã aceasta nu este prea întinsã, dar din vestitul port comercial,cercetat de tot felul de corãbii – egiptene, vene˛iene, ragusane –, plecau mari cantitã˛i de cearã ºi pieicrude de bou. Locuitorii erau turci, evrei, creºtini, armeni ºi alte neamuri. În aceste cetã˛i aveau sã seorganizeze garnizoane otomane bine înzestrate ºi cu trupe pe mãsura importan˛ei cetã˛ilor unde seaflau.

Dupã ce Dobrogea a revenit la România, Alte˛a Regalã Carol scria despre prima vizitã înDobrogea, între 14/26-20 octombrie/1 noiembrie 1879, cã: „Am fost primit într-un mod foartecãlduros de cãtre turci ºi tãtari, ale cãror moschei de asemenea le-am vizitat ºi le-am dat bani pentrurestaurarea acestora. Am fost salutat ca Sultan Carol ceea ce m-a mãgulit mai pu˛in”4.

În martie 1880, Alte˛a Regalã Carol a sanc˛ionat Legea pentru organizarea Dobrogei. CapitolulVII con˛inea referiri la exercitarea serviciului militar. Locuitorii dobrogeni erau scuti˛i pentru 10 anide recrutarea în unitã˛i de linie, fiind admise recrutãrile cu caracter voluntar. Dobrogenii aveau însãposibilitatea sã formeze un corp de oºtire teritorialã, alcãtuit din cãlãraºi ºi doroban˛i, în serviu de osãptãmânã pe lunã, între˛inut de stat5. Comunitatea turco-tãtarã putea sã formeze companii ºiescadroane speciale, pãstrându-ºi fesul ºi turbanul în uniforma armatei române. Locuitorii litoraluluiºi regiunii riverane Dunãrii urmau sã-ºi satisfacã serviciul militar la marinã6.

Unirea cu România a condus la numirea ca muftii în 1880 a lui Hagi Mustafa ªerif la Constan˛aºi Enis – efendi la Tulcea „dintre persoanele mahomedane locuitori în Dobrogea, demne ºi oneste,cari sã aibã ºi cunoºtin˛ele teologice musulmane ºi de se va putea ºi cunoºtin˛e de carte de limbaromânã”7. Ziarul turc „Ikdam” men˛iona la 1909 peste 300 de moschei ºi douã tribunale religioase în subordinea cultului. Ele erau îngrijite de 319 imami ºi personal de cult ºi doi muftii, plãti˛i de statulromân cu sume cuprinse între 300 ºi 2500 de piaºtri.8

În Dobrogea se dezvolta un curent al integrãrii cetã˛enilor români de religie musulmanã îninstitu˛iile publice locale ºi centrale, precum ºi sã acceadã la gradele superioare în armatã.9 „TüricBirligi”, („Unitatea turcã”) avea urmãtorul motto: „fiara care î˛i este patrie î˛i garanteazãdrepturile ºi via˛a. Respectã legile ei ºi nu te teme de nimic!”. Într-un numãr din anul 1909, ziarul turc „Ikdam” enumera libertã˛ile de care se bucura comunitatea turco-tãtarã în Dobrogea, religioasã,educa˛ionalã10 ºi militarã în armata românã. „Existã turci ofi˛eri activi în armata românã ºi ministrulde Rãzboi, [Alexandru, n.a.] Averescu vrea sã alcãtuiascã o companie specialã din musulmani încadrul regimentului de cãlãraºi din Bucureºti”. Referindu-se la unele abuzuri ale func˛ionarilor,ziarul „Ikdam” informeazã cã guvernul român a amendat ºi chiar a destituit func˛ionari sau profesoricare au avut o atitudine necorespunzãtoare fa˛ã de elementul turc care trãieºte pe teritoriulRomâniei.11 Plecând de la faptul cã 80% dintre cetã˛enii români de etnie musulmanã dezerteazã ºiapoi emigreazã cu familiile lor Ali Kadîr l-a rugat pe rege ca tinerii musulmani sã-ºi satisfacã stagiul

93

fiara Bârsei

4 Sorin Cristescu, Coresponden˛a personalã a Regelui Carol I (1878–1912), Bucureºti, Editura Tritonic, p. 73.5 Adrian Rãdulescu, Ion Bitoleanu, Istoria Dobrogei, Constan˛a, Editura Ex Ponto, 1998, pp. 355-356.6 Vezi pe larg, Costin Scurtu, Turco-tãtarii din Dobrogea în armata românã (sfârºitul secolului al XIX-lea – începutul

secolului XX), în „Minoritã˛i etnice în România în secolul al XIX-lea”, coordonatori Venera Achim, Viorel Achim,Bucureºti, Editura Academiei Române, 2010, pp. 141-151.

7 Limona Rãzvan, op. cit., p. 91, Direc˛ia Jude˛eanã Constan˛a a Arhivelor Na˛ionale (DJCAN), fond Primãria oraºuluiConstan˛a, dosar nr. 7/1895, f. 1.

8 Mehmet Ali Ekrem, Din istoria turcilor dobrogeni, Bucureºti, Editura Kriterion, 1994, p. 89.9 „Türic Birligi”, („Unitatea turcã”) din 16 eylül (septembrie) 1934.10 Din ini˛iativa poetului tãtar Mehter Niyazi, la Medgidia, în 1914, a apãrut ziarul „Iºik” („Lumina”). Ziarul era imprimat în

prima tipografie cu caractere arabe din Medgidia, denumitã tot „Iºik”. Directorul ziarului era Cevdet Kemal, redactor-ºefMedmet Niyazi.

11 Arhivele Ministrului de Externe, (Arh. M.A.E.), fond 21, vol. 55, f. 248-252. Vezi, Mehmet Ali Ekrem, op. cit., pp. 87-89.


militar pe lângã vetrele lor ºi, cât se poate, în infanterie. Regele Carol I a spus cã va cãuta solu˛iile casã aducã pe to˛i musulmani din diverse regimente din ˛arã în Dobrogea ºi va forma 2-3 companii.12

La nivel oficial, imaginea etniilor de religie musulmanã este asociatã loialitã˛ii ºi cinstei de cãtreNicolae Martinial, subprefectul plasei Mãcin la 1907. În anul 1909, o delega˛ie jude˛eanã aConstan˛ei a prezentat regelui Carol I un memoriu privind nevoile imediate ale jude˛ului. Dupãîntâlnirea cu ministrul de Interne, Ion Brãtianu, care i-a asigurat cã vor avea reprezentan˛i înParlament, delega˛ia s-a întâlnit ºi cu regele, care a întãrit promisiunea primului ministru. Dindelega˛ie a fãcut parte ºi Ali Carîd, care i-a vorbit regelui despre emigrarea musulmanilor, pe care oconsidera justificatã în condi˛iile în care s-a dat dispozi˛ie ca tinerii musulmani sã fie repartiza˛i ladiferite regimente din ˛arã.

La 13 mai 1913, a avut loc inaugurarea Moscheii Melik (Regalã) în prezen˛a suveranilorRomâniei, regele Carol I ºi regina Elisabeta, a lui Take Ionescu, ministrul de Interne ºi ad-interim laCulte ºi Instruc˛iune Publicã ºi a oficialitã˛ilor locale.13

Cadrilaterul a intrat în componen˛a Regatului României dupã rãzboaiele balcanice din 1913,fiind luat Bulgariei. S-a realizat în acest fel unificarea provinciei Dobrogea, unitarã pânã la 1878. Însudul Dobrogei, în jude˛ele Durostor ºi Caliacra, bulgarii au procedat la colonizãri cu bulgari, dupã1878, astfel cã, în 1913, aproximativ 50% din popula˛ia Cadrilaterului era bulgãreascã, restul de 50 % fiind româneascã ºi turceascã.

Nicolae Iorga în prima sa cãlãtorie în Dobrogea, de la începutul secolului al XX-lea, avea sãnoteze despre cele gãsite în jude˛ul Tulcea. „Bravo, bãie˛ele, ºi, zi, ce eºti tu? Musulman, fireºte, dar,încolo, român. Bãiatul stã pe gânduri o clipã, apoi rãspunde blând, supus, dar hotãrât: Nu, turc”14.Întâmplarea este tulburãtoare ºi plinã de în˛elesuri. Bãie˛elul Mamut Abdula sau Cadâr Asan (numelenu sunt alese întâmplãtor ºi le vom mai întâlni întrupate în viitori ostaºi ai României) putea aveaatunci 9-10 ani. În 1916 când a fost încorporat în Rãzboiul de Reîntregire, avea 20-21 de ani ºi, dacãîn urmã cu un deceniu putea afirma cu mândrie cã este turc, dar nu ºtia ce înseamnã a fi ºi un bunromân (în în˛elesul dat de Iorga afirma˛iei sale), vrãjmaºii care i-au cotropit ˛ara au aflat-o cuprisosin˛ã la Turtucaia, Muncelu, Mãrãºeºti sau Oituz unde s-a distins prin vitejie.15

În timpul Rãzboiului de Reîntregire din anii 1916-1919, deºi Turcia a fãcut parte din tabãrainamicã, ofi˛erii turco-tãtari din armata românã au luptat exemplar, unii înscriindu-ºi numele printreeroii ce ºi-au jertfit via˛a pentru patria lor, România.16 Popula˛ia Dobrogei ºi-a manifestat sprijinulfa˛ã de cauza reîntregirii neamului prin manifestãri publice ºi contribu˛ii substan˛iale la înzestrareaarmatei. Înfrângerile militare ºi ocuparea Dobrogei sunt rezultatul dispropor˛iei raportului de for˛edintre cele douã tabere în conflict ºi defec˛iunilor din sistemul de comandã aliat.

În Primul Rãzboi Mondial, Armata a III-a românã, condusã de generalul Mihai Aslan, dublatã de corpul de armate rus al generalului Zaiancicovski ºi o unitate sârbã s-a vãzut depãºitã, pierzândbãtãlia de la Turtucaia ºi Silistra. Trupele inamice strãpung defensiva românã ºi ocupã provincia,împãr˛itã în ºase subprefecturi sub conducerea unui guvernator bulgar cu sediul la Constan˛a.Ulterior, s-a stabilit un condominium al Puterilor Centrale în paralel cu refugierea autoritã˛ilor,armatei ºi popula˛iei române la Chilia Veche.

94

Costin Scurtu

12 Reporter, Delega˛iunea jude˛eanã în Capitalã, în „Dobrogea Junã”, V, nr. 7, 5 mar. 1909, pp. 1-2.13 O lungã cuvântare a avut muftiul jude˛ului Constan˛a, Hafuz Rifat Abdul Gelil care îl asigura pe Suveran „de dragoste ºi

devotamentul supuºilor musulmani”. Vezi dr. Stoica Lascu, Prezen˛e ale turco-tãtarilor în via˛a spiritualã a Dobrogei(1913-1915) în „Tãtarii în istoria românilor”, sub egida UDTTMR ºi a Universitã˛ii „Ovidius”, Constan˛a, EdituraMuntenia, 2004. De remarcat cã aceastã moschee este prima construc˛ie din beton armat din România.

14 N. Iorga, România cum era pânã la 1918, vol. II, Bucureºti, Editura Minerva, 1972, pp. 301-303. Vezi Ioan Bitoleanu,Eroii musulmani de la Mãrãºeºti ºi Oituz, în Revista „Document”, Nr. 1(43)/2009, An XII, pp. 12-14.

15 Ioan Bitoleanu, op. cit., p. 13.16 Adrian Rãdulescu, Ion Bitoleanu, op. cit., p. 363.


Generalul Gheorghe P. Georgescu relateazã despre întâlnirea pe care a avut-o la malul Dunãriicu militarii musulmani. „Cu acestã ocazie, comandantul [companiei musulmane din Regimentul 34infanterie „Constan˛a”], cãpitanul Refik, pe a cãrui lealitate mã spijinisem ca sã creez acea unitatede turci, m-a asigurat, din nou, cã solda˛ii sãi coreligionari vor fi la înãl˛imea încrederii ce le-amarãtat, ºi cã se vor bate vitejeºte pentru mine, cã se vor bate bine”17.

Din eviden˛ele Societã˛ii Demobiliza˛ilor din Medgidia rezultã cã numãrul ostaºilor dinMedgidia participan˛i la Rãzboi de Reîntregire a neamului a fost de 242, din care 28 musulmani.18

Volumul I din Registrul-manuscris cuprinde 21 de nume, indicând unitatea militarã în care au fostîncorpora˛i, luptele la care au participat, decora˛iile primite, cât ºi alte detalii de interes pentrureconstituirea faptelor sãvârºite. Aceºtia sunt: Abdul Gani Idris; Abdul Gani Regep; Abdul MoiunGhengi Amet; Abdul Septar Mubin; Ali Osman; Benliºa Ilias; Cadâr Asan; Cadâr Faic; ElmambetIlias; Emin Mamut; Gafar Vabid Omer; Gelal Ibraim Asir; Gimadin Ismail19; Iusuf Ablai; Iusuf Gani; Mamut Abdula; Memedula Feizula; Omer Velila; ªefchi Isleam; Veli Abdul Azis.20

Erau oameni cu cele mai diverse profesiuni, aºa cum sunt men˛ionate în registru: plugari ºimuncitori, cultivatori de fructe, potcovari, cizmari ºi tãbãcari, precupe˛i ºi negustori, geambaºi ºicafegii. Ei au fost încorpora˛i sau mobiliza˛i în cele mai diferite unitã˛i: regimentele 34 ºi 74infanterie, regimentele 9 ºi 25 artilerie, Regimentul 9 Roºiori, Regimentul 9 Cãlãraºi, Regimentul 2Grãniceri, Batalionul 9 Pionieri. Din eviden˛ele ˛inute rezultã cã aceºti ostaºi, având gradul de lasoldat pânã la ofi˛er, au participat de la începutul pânã la sfârºitul rãzboiului la luptele din Dobrogea,de la Turtucaia, Tg. Ocna, Nãmoloasa, Muncelu, Mãrãºeºti ºi Oituz, unul dintre ei chiar la campaniadin vara anului 1919 din Ungaria. Doi dintre ei au fost rãni˛i, unul având statutul de invalid de rãzboi.Pentru faptele de arme sãvârºite, au fost recompensa˛i cu medaliile „Avântul fiãrii”, „CruceaComemorativã a Marelui Rãzboi” cu barete, „Victoria”, „Coroana României”, „SteauaRomâniei”, „Bãrbã˛ie ºi Credin˛ã”.

În rândul eroilor neamului românesc se aflã la loc de cinste sublocotenentul Kiazim Abdulakimdin Regimentul 9 Vânãtori, care a cãzut la datorie la Mãrãºeºti în vara anului 1917.

Sergentul Iusuf Ablai de pildã, din contingentul 1910, a primit medaliile „Avântul fiãrii”,„Crucea Comemorativã”, „Coroana României” ºi „Steaua României”. Cinci dintre ostaºii deorigine musulmanã au cãzut prizonieri în timpul înfruntãrii dramatice de la Turtucaia, fiind interna˛iîn lagãrele din Bulgaria ºi Turcia, state inamice componente ale Puterilor Centrale cu care Românias-a aflat în rãzboi. Este de în˛eles mânia nestãvilitã ºi indignarea autoritã˛ilor militare din aceste ˛ãrifa˛ã de ostaºii bulgari, turci ºi tãtari ai armatei române, lua˛i prizonieri, considera˛i trãdãtori ºi trata˛icu deosebitã asprime în timpul captivitã˛ii lor.

Soldatul Atmola Ablachim din comuna Valu lui Traian, jude˛ul Constan˛a, a fost luat încaptivitate, alãturi de al˛i ostaºi musulmani. Interna˛i într-un lagãr din partea europeanã a Turciei,ei au avut parte de un tratament sever, fiind hrãni˛i numai cu pâine ºi apã. Cum, însã, paza lãsa de dorit – unde puteau sã scape prinºii afla˛i în inima Imperiului otoman – soldatul Atmola a evadat, o lunã dela capturare, aºadar prin octombrie 1916. Stând ascuns, ziua, prin pãduri, râpe sau lãstãriºuri,mergând doar noaptea, cãlãuzindu-se prin mijloace empirice ºi hrãnindu-se numai cu ce-i ofereanatura, el a strãbãtut Bulgaria, ajungând din nou în patria sa, în sudul Dobrogei, dupã aproape douãluni de marº istovitor ºi presãrat cu felurite primejdii.

95

fiara Bârsei

17 General de divizie Gheorghe P. Georgescu, Cauzele dezastrului. Vina comandamentului. Ipoteza X. Rolul Corpului 5Armatã. Zilele cumplite de la Turtucaia, în „Document. Buletinul Arhivelor Militare”, An IX, nr. 1-4 (31-34)/2006, p. 11.

18 Ioan Bitoleanu, op. cit., p. 14. Vezi pe larg, Corneliu Marinescu, Medgidia, Studiu monografic, Editura Dobrogea, 2006, p.68.

19 Gimadin Ismail din Regimentul 9 Artilerie, cãzut prizonier în luptele de la Corabia, a fost distins cu medalia „Avântulfiãrii”.

20 Veli Abdul Azis din Regimentul 34 Infanterie, participant la luptele de la Panciu ºi Mãrãºeºti, a fost decorat cu medalia„Crucea comemorativã a rãzboiului 1916-1918” cu barete.


În timp ce o parte a popula˛iei civile, armata ºi autoritã˛ile române se retrag în Delta Dunãrii,oraºul Tulcea este pus sub comanda colonelului Nicholas N. Mihailoff ce foloseºte numeroase case ºi edificii publice drept cazãrmi. Clãdirea Tribunalului este transformatã în grajd, sediile Prefecturii,Administra˛iei Pescãriilor Statului, Primãriei, Penitenciarul sunt distruse ºi popula˛ia între 15 ºi 70 de ani este obligatã sã presteze muncã for˛atã la sãparea tranºeelor ºi sã plãteascã amenzi colective,ridicate la 1.500.000 lei doar în 1917.21

La 20 februarie/5 martie 1918, s-a semnat Tratatul preliminar de pace cu Puterile Centrale, carefixa condi˛ii grele României. S-a aflat de semnarea tratatului preliminar de pace între România ºiPuterile Centrale, care în afarã de faptul cã fãcea din ̨ ara noastrã o colonie germanã, obliga guvernulromân sã demobilizeze cât mai repede cea mai mare parte din armatã ºi sã scoatã din ˛arã pe to˛istrãinii care serviserã în misiunea francezã22.

În aceastã atmosferã au fost organizate douã congrese ale „popoarelor din Dobrogea” de laBabadag – din decembrie 1917 ºi iulie 1918, cu scopul de a se arãta dorin˛a locuitorilor din dreaptaDunãrii de a se uni cu statul bulgar.23 Prin vocea profesorului Mustafa Hagi Abduraman musulmanii,patrio˛i din Dobrogea au denun˛at aceastã înscenare.24

La Congresul de Pace de la Paris dupã rãzboiul mondial, a participat ºi o delega˛ie a turcilor ºitãtarilor dobrogeni, care s-a opus ca Dobrogea sã fie datã Bulgariei ºi care a apãrat drepturileRomâniei, în calitate de cetã˛eni români, devota˛i ˛ãrii.

Sfârºitul rãzboiului aducea cu sine dezastrul care era în localitã˛ile din Dobrogea, lipsite dealimente, monumente istorice ºi serviciile publice de bazã. La Tulcea „În oraº toatã strada portuluiºi cheiul Dunãrii erau ˛esute cu sârmã ghimpatã ºi brãzdate cu tranºee fãrã folos, numai ca sãdãrâme casele. Cercul Militar era ars ºi ruinat pânã la pãmânt. Pe frumoasele strãzi de odinioarã,Isaccei ºi Carol nu mai sunt nici zece clãdiri intacte... Va trebui timp de zece ani ºi cheltuialã demilioane spre a reface totul. Lucrul acesta nu se va întâmpla nici în douã decenii, dacã nu se va veniîn ajutorul nenoroci˛ilor locuitori, rãmaºi sãraci lipi˛i pãmântului”25.

Repara˛iile extensive ale clãdirilor particulare, administrative ºi religioase s-au întins pe operioadã scurtã de timp, impulsionate de reluarea activitã˛ii comerciale ºi eforturile locuitorilor cereuºesc sã depãºeascã mult mai devreme decât era prevãzut dificultã˛ile provocate de ocupa˛iastrãinã.

Eroi români de etnie tãtarã ºi turcã au fost înhuma˛i în cimitirele militare româneºti Grupurifunerare de eroi din Cimitirul Central din municipiul Constan˛a: Eroi musulmani (1916) – Cimitiruleroilor din Primul Rãzboi Mondial, Cimitirul Central. La Pecineaga este Monumentul închinattuturor eroilor comunei (români ºi tãtari musulmani), amplasat în fa˛a ºcolii, la ºosea lângã Primãrie.Monumentele din Cobadin, Mircea Vodã, Topraisar, Movila-Verde – jude˛ul Constan˛a, Brãila,Tulcea stau mãrturie faptelor de viteje ale lui Ali, Osman, Ibram ºi al˛ii). Al˛ii eroi turco-tãtari ausfârºit în lagãrele de deten˛ie a prizonierilor din strãinãtate. Numãrul ostaºilor români de etnie tãtarãºi turcã musulmanã care au murit în lagãrul Tuchola (Polonia) în Primul Rãzboi Mondial:29, din totalul de 2.460 prizonieri români, potrivit eviden˛elor realizate în 1920 de Societatea

96

Costin Scurtu

21 I. Colcer, V. Mãgureanu, File din istoria Dobrogei, Inspectoratul pentru Culturã al jude˛ului Tulcea, 1998, pp. 187-192; A. Rãdulescu, I. Bitoleanu, op. cit., pp. 384-387.

22 Istoria României în date, Bucureºti, Editura Enciclopedicã Românã, 1971, p. 308.23 I.N. Roman, Iridenta Bulgarã în Dobrogea, în „Analele Dobrogei”, VXI, 1935, p. 10.24 Adrian Rãdulescu, Ion Bitoleanu, op. cit., p. 390, Apud „Dobrogea junã”, nr. 3 din 30 noiembrie 1918.25 M.D. Ionescu, Invazia barbarã din 1916-1918 în jude˛ul Tulcea, în „Arhivele Dobrogei”, An II, 1919, p. 191.


„Cultul Eroilor”.26 Numãrul prizonierilor români de etnie tãtarã ºi turcã, mor˛i în lagãrul de la„Cultul Eroilor”.26 Numãrul prizonierilor români de etnie tãtarã ºi turcã, mor˛i în lagãrul de laOstffyasszonyfa (Ungaria), în Primul Rãzboi Mondial, în lunile aprilie-august 1917: 11, din totalulde 4.718 prizonieri români înregistra˛i. Amintim pe câ˛iva dintre solda˛ii din Regimentul 74infanterie cãzu˛i la datorie: Menam Aghivitz; Monahei Menahei Alip; Suit Lemel; Filip Mahomei;Radu Meca; Mahmet Salim.27Fiecare cult religios a avut în armata românã pe timpul rãzboiului reprezentantul sãu religios, fiemãcar cu titlul de rezervã. Pentru acomodarea preotului la mediul militar, acesta trebuia sã participela toate manevrele militare ale unitã˛ii28. În plus, ºi militarii trebuiau deprinºi a-l vedea pe preot înpreajma lor, mai mult, trebuiau sã în˛eleagã rolul acestuia în armatã. În cazul în care nu era muftiul29la companie ºi vreun soldat mahomedan sau evreu cerea sã fie spovedit ºi împãrtãºit, acest lucru nu se putea face decât numai cu condi˛ia convertirii lui la creºtinism.30 Potrivit imamului Osman Aziz31, credincioºii de religie musulmanã au avut un cimitir înBucureºti încã de pe vremea otomanilor.32 Cimitirul era situat pe strada Mecet (înseamnã bisericã înlimba turcã), în spatele Liceului „Mihai Viteazul” din Bucureºti. Apoi, în martie 1864, domnitorulAlexandru Ioan Cuza, a semnat actul de înfiin˛are a unui cimitir musulman. Însã în 1931, în timpulregelui Carol al II-lea, cimitirul musulman a fost vândut ambasadei Turciei. Azi este Cimitirul

Eroilor Turci din Ghencea.Imanul Aziz avea o via˛ã care se împletea cu cea a comunitã˛ii musulmane. Originar dinTechirghiol, imanul Aziz este nepotul unui orfan din Primul Rãzboi Mondial, un turc care ºi-a datvia˛a pentru România.33 Obiceiurile legate de înmormântare reflectã într-o mãsurã mult mai mare influen˛ele româneîntr-o serie de practici specifice turcilor dobrogeni. Su selasi este o ceremonie ºi un cântec religiosmusulman ce se desfãºoarã înaintea rugãciunii de înmormântare, dupã ce corpul mortului a fostspãlat ºi învelit în giulgiu ºi este urmatã de împãr˛irea unor batiste participan˛ilor. La capulmuribundului oamenii în vârstã citeau Coranul, iar în cazul celor bolnavi de moarte se fãcea spãlarearitualã ºi citirea sutrelor potrivite momentului. În timpul slujbei, hogea le spunea credincioºilor urmãtoarele cuvinte: „Ei, voi, musulmanilor,

atât i-a fost rânduit acestui om sã mãnânce ºi sã bea pe aceastã lume. Nu trebuie sã plânge˛i. Trebuie

doar, de acum, sã face˛i numai fapte bune”

34.Ritualul continua cu întrebarea dacã decedatul s-a comportat bine ºi meritã binefacerile lui Allah ºi la rãspunsul lor afirmativ, încheia cu fraza „Sã nu zacã în pãmânt, ci sã se odihneascã în luminã”.

97

fiara Bârsei

26 În lagãrul din Tuchola (Tuchel), regiunea Kujawsko-Pomorskie, Polonia (101 km S-V de Gdansk), au murit 2.460prizonieri români, potrivit eviden˛elor realizate, în 1920, de Societatea „Cultul Eroilor”. Cauzele au fost diverse (inani˛ie,frig, epidemii). Majoritatea eroilor români au fost înhuma˛i în gropi comune alãturi de solda˛i ruºi. Mormintele comuneerau marcate prin cruci din lemn, prevãzute cu o placã metalicã pe care erau inscrip˛ionate numele deceda˛ilor.Monumentul din Tuchola a fost ridicat din ini˛iativa celor care au fost interna˛i în lagãr. Primãria din Tuchola l-a restauratîn 1998. http://www.once.ro/cimitire/lagar_tuchola.php26 http://www.once.ro/ro/doc/ostffyaszonyfa.xls28 Muftii jude˛ului Constan˛a: Mehmet Ali (1914-1917), Ibram Cadir Muedin (1918-1926).29 Muftiu – Lider spiritual (echivalentul unui „ºef rabin” sau „arhiepiscop”), conducãtorul cultului musulman al uneicomunitã˛i locale.30 Arhivele Militare Române (A.M.R.), fond 4.991, dosar nr. 15, f. 289-292.31 Imam – Principalul slujitor al ceremoniilor religioase, echivalentul preotului creºtin.32 În privin˛a musulmanilor, autoritã˛ile române nu interveneau în problemele de ordin religios cum ar fi numirea clerului,între˛inerea ºi repararea lãcaºurilor de cult, salarizarea personalului: hatipi, imami, muezini, vaizi. În România s-au pãstratdin vremea Imperiului Otoman patru muftiate: Constan˛a, Tulcea, Silistra ºi Bazargic. Personalul acestora era retribuit dela bugetul de stat. Muftii erau numi˛i ºi demiºi de cãtre Ministerul Cultelor. Marele Muftiu era conducãtorul Cultuluiislamic, având ºi atribu˛ii judecãtoreºti pe lângã cele de ordin religios. Pe lângã acestea, alãturi de conducerea supremã aclerului musulman, se implicau în solu˛ionarea problemelor religioase ale comunitã˛ii turco-tãtare, colaborarea cuautoritã˛ile române, pentru promovarea intereselor credincioºilor musulmani.33 Antonie Ghelase, Românii din umbra Semilunii.http://www.qmagazine.ro/articole/1762/Romanii-din-umbra-Semilunii.html34 Limona Rãzvan, op. cit., p. 113. M.N. Önal, Din folclorul turcilor dobrogeni, Bucureºti, Editura Kriterion, 1992, p. 308.


Imediat mortul era pus pe scânduri cãrate de patru bãrba˛i ºi îngropat în aceiaºi zi, fiecare musulmanprezent luând un pumn de pãmânt ºi aruncându-l peste decedat.

Piatra funerarã era pânã în 1940 o scândurã pe care se scria numele mortului (Babadag). La˛iganii musulmanii corpul era ̨ inut douã sau trei zile în casã ºi la intervale fixe se pregãtea ºi împãr˛eamâncarea pentru pomenire, separat pentru bãrba˛i ºi femei.

Un alt fenomen a fost emigrarea turco-tãtarilor în Turcia. Pentru a emigra ei invocau: sãrãcia,lipsa de lucru, legea Dobrogei din 1921, biruri grele, reaua purtare a administra˛iei35, dar ºiobligativitatea serviciului militar în armata românã, contrar convingerilor lor. Aceastã stare cumulatã cu promisiunile cã în Turcia vor avea o via˛ã uºoarã ºi prosperã, oamenii simpli, naivi, mul˛i dintre eineºtiind unde se aflã Turcia Kemalistã, au vândut totul (pe un pre˛ mic), ºi s-au aventurat în pribegie.Victoria lui Mustafa Kemal Ataturk în fa˛a armatelor greceºti ºi proclamarea Republicii Turcia în1923 marcheazã începutul unei politici coerente în ceea ce priveºte sprijinirea emigrãriicona˛ionalilor din alte state. Etnicii turci din jude˛ul Caliacra acuzã reprezentarea lor scãzutã înorganele administrative locale ºi domina˛ia unei bune pãr˛i a institu˛iilor statului de cãtre bulgari,situa˛ie ce le readucea în memorie dificultã˛ile ºi persecu˛iile dintre 1878-1913.

În privin˛a tinerilor, pentru a putea pleca din ˛arã, aveau nevoie de un act administrativ, carelegal costa 20 lei, la negru ajungea pânã la 1.000 lei. Acest act era în fapt o scutire de serviciul militar,fãrã de care nu puteau pãrãsi ˛ara. În cotidianul „Curentul” la 17 mai, se semnala drama prin caretrece minoritatea turcã, rãmasã pe drumuri în iarna anului 1936/37. „La început au rãmas zile ºi nop˛i întregi în port, în frig, în ploaie, în vecinãtatea rigorilor mãrii. ªi nu numai fãrã adãpost, ci lipsi˛i ºide pâinea zilnicã. Au fost izgoni˛i de aici. Rãtãceau pe strãzile Constan˛ei, jerpeli˛i, rebegi˛i, cerºindpomanã. fii-era mai mare mila de ei”36.

Emigra˛ia lor este privitã drept pierderea unui aliat fidel împotriva iredentismului bulgar de cãtre M. Roman, ce întãrea simpatia generalã fa˛ã de o popula˛ie în care „copii turci spun cu mândrie cãsunt români, iar tinerii amâna˛i sau dispensa˛i de serviciul militar se roagã, plângând, sã nu li sefacã ruºinea de a fi socoti˛i nevolnici”37.

În privin˛a musulmanilor, autoritã˛ile române nu interveneau în problemele de ordin religioscum ar fi numirea clerului, între˛inerea ºi repararea lãcaºurilor de cult, salarizarea personalului:hatipi, imami, muezini, vaizi. În România s-au pãstrat din vremea Imperiului Otoman patru muftiate:Constan˛a, Tulcea, Silistra ºi Bazargic. Personalul acestora era retribuit de la bugetul de stat. Muftiierau numi˛i ºi demiºi de cãtre Ministerul Cultelor. Marele Muftiu era conducãtorul Cultului islamic,având ºi atribu˛ii judecãtoreºti pe lângã cele de ordin religios. Pe lângã acestea, alãturi de conducereasupremã a clerului musulman, se implicau în solu˛ionarea problemelor religioase ale comunitã˛iiturco-tãtare, colaborarea cu autoritã˛ile române pentru promovarea intereselor credincioºilormusulmani. Delega˛ia muftiilor dobrogeni sublinia în fa˛a Î.P.S.S. Califul Abdul Megid toleran˛a ºiprietenia românilor (1923).

Numãrul clãdirilor religioase creºte la 428 în 1930 ºi 454 la 1931, îngrijite de 205 persoaneapar˛inând ierarhiei religioase, a cãror între˛inere implica efortul comun al statului ºi comunitã˛ilor.În primul rând, comunitã˛ile se confruntã cu repara˛iile capitale ale geamiilor, activitate circumscrisãfolosirii resturilor de la construc˛iile în ruinã (Ceauºchioi), cererilor de ajutor cãtre prefecturã(Caraibil) sau colectelor financiare vizând popula˛ia islamicã ºi autoritã˛ile de stat (Mãcin).38 De

98

Costin Scurtu

35 „Curentul”, din 16 mai 1936.36 „Curentul”, din 17 mai 1936.37 M. Roman, Studiu asupra popula˛iei turceºti din Dobrogea ºi sudul Basarabiei, în „Analele Dobrogei”, An XVII, 1936, p.

104.38 Limona Rãzvan, op. cit., p. 92, Direc˛ia Jude˛eanã Tulcea a Arhivelor Na˛ionale (se va cita în continuare DJTAN), fond

Prefectura Tulcea, Serviciul Administrativ, dosarele nr. 388/1927, f. 4 ºi 576/1931, f. 58.


asemenea, clerul islamic cerea împroprietãrirea personalului religios ºi a moscheilor dupã modelulcreºtin ºi sprijinirea financiarã a seminarului musulman din Silistra.

Chiar dacã numirea în posturilor de muftiu ºi imam cãdea în sarcina Ministerului Cultelor ºiInstruc˛iunii Publice, liderii acestuia preferau sã consulte autoritatea localã, în spe˛ã prefectul, pentrua fi sigur cã ia decizia corectã. Grija este întâlnitã ºi la nivelul primãriilor ºi prefecturilor ce sprijinãfãrã ezitare solicitãrile de destituire a imamilor (Sulina) sau epitropilor (Babadag) considera˛inecorespunzãtori de cãtre comunitatea proprie.

Contribu˛ia comunitã˛ii turco-tãtare în armatã este tratatã în actele oficiale în legãturã directã cuscopurile finale ale administra˛iei româneºti. Participarea lor în armatã oferã cadrul implicãriicomunitã˛ilor etnice dobrogene fa˛ã de Statul român, prezentând într-o formã organizatã elementelecomune ºi diferen˛ele apãrute, dar fãrã a afecta actul militar. Ministerul Instruc˛iunii Publiceînfiin˛eazã la 1927 ºapte regiuni de propagandã culturalã ºi pune Dobrogea în grija profesorului ºiscriitorului bucureºtean Apostol Culea39.

Regiunile de propagandã aveau în subordine centre culturale rurale ce func˛ionau în jude˛ele defrontierã „unde pe lângã nevoia de întãrire sufleteascã a popula˛iei rurale, este nevoie ºi derãspândirea culturii române în masele popula˛iei eteroglote pentru a familiariza masele minoritarecu aceastã culturã ºi a le atrage cãtre ea”40.

În fruntea cercurilor culturale sunt numi˛i de obicei învã˛ãtori, cum ar fi N. Roziade (Mãcin), N.Bonjug (Regele Ferdinand), R. Demetrian (Sulina) sau V. Sarandi (Sf. Gheorghe), organizatori aiunor conferin˛e culturale, ºezãtori ºi serbãri menite a rãspândi cultura ºi legile României printrelocuitori.

Drept recunoºtin˛ã pentru eroismul ºi jertfa comunitã˛ii turco-tãtare în armata românã, la 9februarie 2010, în plenul Camarei Deputa˛ilor s-a aprobat cu 215 voturi „pentru”, douã „ab˛ineri” ºitrei voturi „împotrivã”, propunerea legislativã ini˛iatã de deputatul UDTTMR, Amet Aledin,ridicarea unui monument dedicat eroilor musulmani, care ºi-au dat via˛a pentru România, în celedouã rãzboaie mondiale. Camera Deputa˛ilor a fost, în acest caz, camera decizionalã. „[...] Pentruconstruirea monumentului comemorativ, Ministerul Culturii, Cultelor ºi Patrimoniului Na˛ionalalocã UDTTMR suma de 50.000 lei, cu încadrarea în sumele aprobate la bugetul de stat pe anul2010”, a declarat deputatul constãn˛ean.

Monumentul a fost înãl˛at în curtea Cimitirului Musulman din Constan˛a la 13 decembrie 2010.Data are o semnifica˛ie aparte pentru comunitatea tãtarã.41 La 13 decembrie 2006 se publica înMonitorul Oficial Legea nr. 453 din 6.12.2006 prin care ziua de 13 decembrie era declaratã deParlamentul României drept „Sãrbãtoare a etniei tãtare” din ˛ara noastrã. Evenimentul a debutat cuo slujbã oficiatã de muftiul Muurat Iusuf, ºeful Cultului Musulman din România.42

Prezentarea comunã, acolo unde este posibil, a tradi˛iilor ºi obiceiurilor, a faptelor de armã ºieroism oferã imaginea culturii lor spirituale ºi în˛elegerea spiritului de toleran˛ã prezent în Dobrogea.

99

fiara Bârsei

39 Limona Rãzvan, op. cit., p. 101.40 DJTAN, fond Prefectura Tulcea, Serviciul Administrativ, dosar nr. 388/1927, f. 8. Spre deosebire de celelalte provincii,

lipseºte o statisticã a ºtiin˛ei de carte pe etnii, rezultat al distrugerilor de arhive ºi tendin˛ei generalizatoare a administra˛ieilocale, interesate de ansamblu în detrimentul specificului.

41 La 13 decembrie 1917, Congresul tãtarilor crimeeni (Kurultay) a proclamat Republica (Popularã) Crimeea ºi a aprobatConstitu˛ia statului. Tãtarii care s-au stabilit în Dobrogea, cu mai bine de 800 de ani în urmã, sunt originari din Crimeea.

42 http://tatar-tatarman.blogspot.com/2010/02/monument-dedicat-eroilor-musulmani.html


The Turkish-Tatar community from Dobroudja in the armyAbstract

In March 1880, after Dobroudja became part of Romania again, a Law was voted concerning the organization of the Dobroudjan territory, which included references to the performance of themilitary service. However, the Dobroudjan people had the possibility to form a body of territorialarmy, maintained by the state, consisting of both horsemen and foot soldiers that served one week per month. The Turkish-Tatar community could form special companies and squadrons, keeping theirfez and turban as part of the Romanian army uniform. The residents of the coastline and of the regionbordering the Danube River were to perform their military service in the Navy. In Dobroudja, a newtrend was developing to integrate the Romanian citizens of Muslim religion in the local and centralpublic institutions, as well as to allow them to gain access to the higher ranks in the army. Themembers of the Turkish-Tatar minority occupy a prominent place among the heroes of the Romanianpeople.

100

Costin Scurtu


Lucia BUNACIU

ETNII ªI ETNICI

„Sã nu uitãm niciun moment, cã legile dupã care se dirig destinele popoarelor sunt pentru toate unele ºi aceleaºi ºi, vai de poporul care nu le în˛elege.”(din scrierile Dr. Aurel Mureºianu publicate în „Gazeta Transilvaniei”)

„Ura este o otravã a sufletului. Sã nu urâ˛i niciodatã”, ne-a spus mama atunci când, dupã cebunica ne-a povestit despre Mihai Viteazul, eu am sãrit ca arsã, strigând: „îl urãsc pe Basta!”.

Doamne, Dumnezeule, ce demult a fost, dar nu am uitat nici pânã astãzi sfatul de atunci, ºi chiarl-am urmat.

Amintirile mã duc departe, în timpul când locuiam la Cluj, într-o casã mare, a unui grof Bethlen,cu multe apartamente, pe care acesta le închiria – cred cã era baza veniturilor sale – iar într-unul dinaceste apartamente locuia chiar el, împreunã cu familia sa.

Fusese coleg de ºcoalã cu tatãl meu ºi presupun cã atunci când ne-am mutat de la Arad la Cluj,ne-a oferit posibilitatea de a locui în casa lui.

Dupã cum am spus, era o casã mare, cu mul˛i locatari, în centrul oraºului, pe o stradã ce se numea Petru Maior, iar înainte purtase numele lui Arany JBnos.

Curtea vastã era un minunat loc de joacã pentru numãrul mare de copii ai chiriaºilor. Exista lacapãtul care se mãrginea cu frumoasa Bibliotecã Universitarã ºi o grãdinã îngrijitã, cu fel de fel deflori minunate, dar aceasta apar˛inea exclusiv grofului Bethlen ºi acolo nu intram decât dacã erampofti˛i de el, destul de des dealtfel.

Grupul nostru de copii ºi tineri se compunea din toate etniile Clujului, români, unguri, ºvabi,uneori cehi sau slovaci. Vârstele erau între 4 ºi 18 ani ºi legãturile extrem de strânse, chiar ºi dacãdiferen˛a de ani era destul de mare, pentru cã de multe ori jocurile – ping-pong, tenis, de-a v-a˛iascunselea sau diverse probe de atletism, se potriveau tuturor vârstelor, ºi la fete ºi la bãie˛i. Iarna,portarul casei – Uvegesbaci – pe o parte a cur˛ii, amenaja un teren de patinaj (teren care vara era detenis), unde patinam cu to˛ii, având chiar ºi muzicã, de la un patefon de jucãrie, pe care fratele meu îlprimise la un Crãciun. Discurile erau de ebonitã ºi aveau înregistrate valsuri de Strauss, Winterhalter,Kálmán ºi frumoasa Dunãre Albastrã a lui Ioanovici. Ne opream des din patinat „à tour de rôle”pentru a rãsuci manivela patefonului ºi a schimba placa.

Pentru cã mi se pare potrivit, voi trece la descrierea imobilului. Ca acces avea douã por˛i mari din lemn sculptat spre stradã, la cele douã capete, care erau permanent închise – zãvorâte noaptea, deUvegesbaci – iar noi copiii nu aveam voie sã ieºim în stradã singuri, chiar ºcolari fiind. TotUvegesbaci avea grijã ca regula sã nu fie încãlcatã, iar dacã, rar, se întâmpla aºa ceva, pedepsele erauaspre.

Casa se compunea din parter ºi etaj. Deasupra era un pod spa˛ios. În partea dinspre curte avea ogalerie – balcon de-a lungul întregului etaj, despãr˛itã de uºi în dreptul fiecãrui apartament. Sprestradã, atât la parter cât ºi la etaj, erau numai ferestre. În fa˛a lor, dincolo de trotuar, era sta˛ia detrãsuri pentru transportul urban. Trãsurile aveau un singur cal, erau spa˛ioase, cu coviltir (cobãrã)care se ridica în caz de ploaie, iar pe capra lor stãtea câte un birjar, în general proprietarul atelajului.Acesta purta cizme permanent, cojoc ºi cãciulã iarna, ºi un gen de sacou închis cu nasturi pânã sus ºicu guler de catifea neagrã, vara. Biciul lung cu ciucuri colora˛i, era înfipt întotdeauna într-un suportlângã caprã. To˛i aceºti birjari erau prietenii noºtri, ne lãsau sã ne urcãm lângã ei pe caprã, sã

101

fiara Bârsei


mângâiem caii ºi sã le dãm zahãr cubic, din palma întinsã aºa cum ne învã˛ase tata, pentru ca sã fieluate de cai doar cu buzele nu cu din˛ii, care ar fi putut sã ne rãneascã.

Peste drum, la col˛, era o cârciumã vizitatã permanent de aceºti birjari, mai ales iarna când frigulîi îndemna la câte o bãuturã încãlzitoare. Acest local era vizitat ºi de cãtre tatãl meu, uneori, când seîntorcea de la Clinicã ºi ne lua ºi pe noi, care primeam câte un sirop. Aºa cã-l cunoºteam pe patron, unungur solid cu musta˛a rãsucitã, care ne întâmpina invariabil cu un salut în ungureºte, împingând sprenoi un castron de sticlã plin cu bezele ºi biscui˛i, de care clien˛ii sãi obiºnui˛i erau completdezinteresa˛i, ºi bãnuiesc cã-l pãstra doar pentru sporadicele noastre vizite. Dupã ce la scurt timp tatãl nostru nu a mai fost – a murit când eram mici – frecventam cârciuma foarte rar, când trecând prin fa˛aei cu mama sau bunica, cârciumarul din prag le poftea sã intre, mai mult ca sã ne trateze pe noi cusiropuri ºi dulciurile din borcan.

Sã mã întorc la descrierea casei. Sub acoperiºul de ̨ igle roºii era podul înalt, cel mai misterios loc al copilãriei mele. Apoi venea etajul, la capãtul cãruia începea apartamentul cel mai mare unde locuiafamilia Bethlen, compusã din grof ºi so˛ia lui – o persoanã tãcutã ºi insignifiantã – cei doi copii ai lorSandor ºi Ilona, ºi o nepoatã adolescentã, Stefi. Aveau mai mul˛i servitori. Galeria de care am maivorbit, era cea mai mare parte de-a lungul acestui apartament ºi se mãrginea la un capãt cu zidul caseiºi la celãlalt cu o uºã de metal vopsitã în roºu, ºi veºnic închisã. La etaj urca o scarã de piatrã porninddin spa˛iul de sub prima poartã dintre cele douã pe care le-am men˛ionat, ºi era folositã exclusiv de cei din acest apartament, ceilal˛i chiriaºi aveau accesul printr-o altã scarã, mai pu˛in majestoasã, dar totdin piatrã, care pornea de sub a doua poartã a imobilului ºi deservea restul galeriei.

În continuare primul apartament de la etaj, era cel locuit de familia Tokos, o familie de unguri.Domnul Tokos lucra la o bancã, iar doamna Tokos era casnicã, o fiin˛ã încântãtoare, cel pu˛in aºa arãmas în amintirea mea. Aveau o fatã ºi un bãiat, amândoi mai mari decât noi: Camila, studentã lalitere, urma franceza ºi româna ºi Tibi, elev în ultimul an la liceul maghiar. În continuare, dupã uºa lor era o garsonierã compusã dintr-o camerã ºi bucãtãrie, ocupatã de fosta guvernantã a grofului Bethlen. Era înaintatã în vârstã, sub˛ire, cu pãrul alb strâns într-un coc la spate, o voce deosebit de plãcutã,îmbrãcatã foarte îngrijit, cãtre care ne adresam cu „Rozakissaszony”. ªi ea era unguroaicã. Avea odeosebitã afec˛iune pentru noi. Ea avea o cheie de la uºa despãr˛itoare de pe galerie, ºi sãptãmânaltrecea sã-l viziteze pe cel pe care-l crescuse de mic.

Locuin˛a ei era deosebit de plãcutã, dominatã de culoarea roz, dupã numele ei. Se intra prinbucãtãria cu mobila vopsitã în roz, scaune de rãchitã, o sobã cu plita lustruitã ºi o mul˛ime decastroane, oale, ceºti ºi farfurii, aranjate într-o ordine desãvârºitã. Ne invita la ea, cãci dupã cum ammai spus, ̨ inea la noi în mod deosebit, probabil fiindcã o stima nespus pe mama. Ne servea cu cacao,prãjituri proaspete fãcute de ea ºi sirop de zmeurã, tot de fabrica˛ie proprie. De fapt noi doi eramsingurii dintre copiii cur˛ii, care ne bucuram de amabilitatea ei.

Dupã uºa domniºoarei Roza venea bolta înaltã a por˛ii, iar dincolo de ea locuia familia Knall aicãrei copii, Häensel ºi Gräetel, erau ceva mai mari ca noi. Erau o familie din Germania, nu saºi sauºvabi, ºi to˛i membrii ei cunoºteau limba românã, mai pu˛in maghiara. Domnul Knall era marevânãtor, dar se ocupa în special cu prinderea de animale sãlbatice – de obicei pui – pe care, dupã ce oscurtã perioadã se ocupa de ei, îi exporta la diverse grãdini zoologice din Germania. Se pare cã era oîndeletnicire destul de bãnoasã, cãci avea un automobil, copiii erau foarte bine îmbrãca˛i, aveaujucãrii scumpe ºi cãr˛i valoroase. Animalele capturate erau ˛inute, pânã la export, într-o magazie delemn din fundul cur˛ii, unde ni se permitea, înso˛i˛i bineîn˛eles de dl. Knall sã le vedem ºi chiar sã lemângâiem, când nu exista pericol sã fim muºca˛i, cãci noi iubeam de mici nespus toate animalele. Cea mai dragã amintire a acelor timpuri este a doi pui de urs brun, foarte mici ºi deloc agresivi, pe care-iluam cu noi în curte la joacã ºi care, imediat ce erau elibera˛i, se cã˛ãrau în copacii bãtrâni ºi înal˛i, iar

102

Lucia Bunaciu


noi trebuia sã ne urcãm sã-i dãm jos, ei neputând s-o facã, scâncind dupã ajutor. Încã nu mergeam laºcoalã când familia Knall a plecat în Germania, ºi în locul lor a venit familia dr. Bumbãcescu, care adeschis ºi un cabinet medical. Aveau un singur copil de 4 ani – Puiu˛u. Fiind atât de mic nu-ladmiteam în jocurile noastre, spre marea lui disperare. Pentru ca sã fie primit era dispus sã ne facãorice serviciu, pe mãsura puterilor lui – ºi noi, cruzi cum sunt copiii, îl foloseam în fel ºi chip, elsupunându-se fãrã sã crâcneascã, ºi fãrã sã se plângã vreodatã pãrin˛ilor sãi sau pãrin˛ilor noºtri,pentru cã-i ceream sã ne serveascã.

ªi acum sã trec la parter, unde locuiam ºi noi.Primul apartament era ocupat de domnul ºi doamna Székely, evrei fãrã copii, aveau însã un cã˛el

pe nume fiiganul, care a jucat un rol preponderent în copilãria noastrã, cu etniile ei atât de amestecate, dar fiigu, aºa cum îi spuneam noi, e o altã poveste. Cei doi Székely erau proprietarii unui magazinalimentar din apropiere, de unde se aprovizionau to˛i locatarii casei.

Imediat alãturi de familia Székely era o foarte cochetã garsonierã, ocupatã de o doamnã în vârstã(nouã ni se pãrea matusalemicã), Czicza neni (Ti˛a neni) era singurul nume pe care i l-am ºtiutvreodatã. Era singurã, nu ºtiu sã fi venit la ea vreo rudã sau prieteni, ºi avea o servitoare cocoºatã,aproape piticã, Erji. Ce ne impresiona pe noi era vestimenta˛ia ei de început de secol, de la pantofi ºipãlãrii, cãci nu ieºea niciodatã din casã cu capul descoperit. Vara, în fiecare diminea˛ã, servitoarea îiaducea în curte, la umbra copacilor, un fotoliu de rãchitã, cãptuºit cu perne colorate, unde se aºeza cuo carte, un ziar sau ceva de croºetat. Vorbeam cu ea ungureºte ºi, uneori, ne spunea câte o poveste cutotul diferitã de cele pe care le auzeam de la bunicile noastre. Ceilal˛i copii ai cur˛ii erau mai pu˛ininteresa˛i, aºa cã se apropiase mai mult de fratele meu, de vãrul meu ºi de mine, într-atât încât desãrbãtori – Crãciun sau Paºte – ne invita la ea în câte o dupã-amiazã, servindu-ne cu prãjituri ºibomboane. Aºa am putut cunoaºte ºi locuin˛a ei cu mobile vechi ºi o mul˛ime de broderii ºi lucruricroºetate, peste tot. Pe un perete era un raft cu cãr˛i, iar pe altul un tablou foarte frumos, de un pictorcunoscut mi-a spus mama, reprezentând „Cina cea de Tainã”.

Imediat, dupã aceste douã locuin˛e urma poarta cu bolta înaltã ºi pardoseala de faian˛ã galbenã,iar pânã la urmãtoarele apartamente erau câ˛iva metri. Primul în ordinea respectivã era cel al familieiGünther, compusã din bunicã, mamã ºi bãiat de 16 ani, Laci (La˛i). Doamna Günther cea bãtrânã avea o ˛inutã majestoasã, înaltã ºi solidã, îmbrãcatã totdeauna în gri, purta cercei ºi un ºirag lung de perle.ªi ea stãtea vara într-un fotoliu de rãchitã – în curte, în bra˛e cu cã˛eluºul ei minuscul, alb, cu botiºor ºi ochi negri, pe care-l chema „Pisi”. Deºi cei din familia Günther erau saºi – îi arãta ºi numele – eraucomplet maghiariza˛i, vorbeau numai ungureºte ºi între ei ºi cu noi, dar La˛i urma ºcoala germanã.Fiindcã apartamentul lor era mare, cele douã camere de lângã poartã le închiriau. Cel ce le ocupa eradomnul Cortanzzi, italian, directorul Uzinei Electrice din Cluj. Era un om destul de tânãr, cam devârsta tatãlui meu ºi vorbea o româneascã nemaipomenit de nostimã, împãnatã cu cuvinte italieneºti,ungureºti ºi germane. Avea o prietenã, artistã la Teatrul Maghiar cred, tânãrã ºi drãgu˛ã, Ilona, cãreiaîi spuneam pe nume, ºi care avea un bãiat Bandi, mai mare ca noi, tatãl era necunoscut. Nu ni s-a pãrut niciodatã ceva neobiºnuit, cãci dupã cum am spus, ºi tatãl nostru murise de curând. Cu Bandi am fostbuni prieteni, cãci era un bãiat nespus de liniºtit ºi plãcut, ascultându-ne în tot ceea ce-i ceream sãfacã. Urma ºcoala maghiarã, dar în mod ciudat, cu el vorbeam totdeauna româneºte.

În continuare, tot la parter, urma familia Strasser: tatãl sas, mama unguroaicã, aveau un fiu Rudi,cel mai bun prieten al nostru de-a lungul a zeci de ani, pânã la plecarea lui din aceastã lume. Cu elvorbeam româneºte, dar ºi ungureºte cãci aceasta era efectiv pentru el limba maternã. Curios, nuvorbea o boabã nem˛eascã, ºi domnul Strasser, care lucra la Fabrica de bere Czell, care avea sediul laBraºov ºi patroni saºi, vorbea nem˛eºte doar cu mama, în rest cu ai lui doar ungureºte. Prietenianoastrã, atât de strânsã ºi durabilã cu Rudi, s-a datorat ºi faptului cã noi eram vecini aºa de apropia˛i,

103

fiara Bârsei


uºile noastre de intrare fiind una lângã alta. Mai departe urma locuin˛a unei familii fãrã copii, unînvã˛ãtor ºi so˛ia sa casnicã, urmând arcada celei de a doua por˛i de intrare din stradã, cu bolta ei înaltã unde în col˛uri erau cuiburi de rândunele, ºi într-o parte scara care urca la etaj, similarã cu cea dincelãlalt capãt al casei. Venea apoi încã o locuin˛ã a unei doamne mai în vârstã, cu numele Hodor,româncã. Avea un nepot Pilu ai cãrui pãrin˛i erau divor˛a˛i, dar care în vacan˛e venea la bunica sa, aºacã fãcea parte din tovarãºii noºtri de joacã, fãrã a ne fi însã prea apropiat. Singura amintire despre eleste cã fiind destul de solid fa˛ã de noi era totdeauna gata sã sarã la bãtaie ieºind învingãtor, ceea ce ne fãcea sã ne sim˛im oarecum umili˛i. Diferendele se solu˛ionau doar între noi, pãrin˛ii nu interveneauniciodatã, ºtiam cã pâra e ceva inadmisibil, ºi nu am fi fost asculta˛i. Eram conduºi de un fel de spirital onoarei, cãci în afarã de cele ce ni se spuneau acasã nici eroii cãr˛ilor noastre favorite: muºchetarii,personajele lui Jules Verne, Fãt-Frumos sau János Vitéz nu pârau ºi-ºi rezolvau singuri problemele,oricât de grele ar fi fost. Pâra, ca ºi trãdarea, erau nedemne de noi.

Aºadar, acum cã am terminat cu prezentarea casei noastre, trebuie doar sã mai spun cã, pe olaturã a spa˛ioasei cur˛i se gãsea o clãdire joasã, lungã, care era locuin˛a portarului Uvegesbaci, pecare l-am mai pomenit. Exista ºi Uvegesneni, so˛ia lui, ºi o nepoatã Manci (Man˛i), servitoarea lor. Înafarã de locuin˛a propriu zisã, care avea în fa˛ã o grãdini˛ã cu flori minunate, tot din aceastã clãdirefãcea parte un atelier de vopsitorie ºi curã˛ãtorie chimicã a lui Uvegesbaci, cãci probabil salariul deportar ºi locuin˛a gratuitã din partea grofului Bethlen nu erau suficiente pentru a-i asigura traiul, aºacã aceastã micã industrie era un pre˛ios ajutor. Ne apropiam rar de locul respectiv, cãci acolo erauniºte cazane uriaºe, înfierbântate de focuri înfricoºãtoare, iar aburii deºi ºi mirositori ni se pãreau ointrare în iad.

Urma apoi încã un atelier, mult mai plãcut, chiar drag nouã, un atelier de tâmplãrie, al domnuluiBauer. Acesta era un meºter tâmplar iscusit ºi pentru mobilã dar mai ales pentru diferitele forme delemn destinate pentru construc˛ii, industriei sau comer˛ului. Era ºi el sas, dar numai mamei mele saudomnului Strasser li se adresa nem˛eºte, rar când se întâlneau. În general vorbea ungureºte – de altfelangaja˛ii sãi la atelier erau to˛i unguri –, iar cei doi bãie˛i ai sãi purtau nume ungureºti: Arpad ºiGheza, ºi erau elevi la liceul maghiar. Deºi cei doi locuiau în altã parte erau tovarãºii noºtri de joacã:de la liceu veneau zilnic la tatãl lor cu care plecau acasã, dupã închiderea atelierului. Arpad a muritcurând, dar cu Gheza m-am întâlnit peste mul˛i ani la Braºov, unde era inginer la o fabricã.

Am fãcut aceastã poate prea lungã descriere, cãci mi se pare edificatoare pentru componen˛aetnicã a Transilvaniei mele natale. Acest amestec etnic reprezentat de grupul de copii din curteanoastrã se gãsea peste tot, dar bineîn˛eles majoritatea covârºitoare erau români. Aºa se explicã luptade veacuri a acestora pentru drepturi, luptã în care a jucat un rol important ºi familia Mureºenilor.

Fiindcã am pomenit-o pe Man˛i, mã gândesc sã mã opresc pu˛in asupra destinului ei,caracteristic oarecum subiectului pe care-l tratez.

Familia Uveges, unchiul ºi mãtuºa ei, care au crescut-o de micã, fiind orfanã, au considerat-oîntotdeauna doar o gurã pe care o hrãneau ca sã munceascã pentru ei, ca o sclavã, încã din primii anide via˛ã. Nici prin gând nu le-a trecut sã o dea la ºcoalã ºi sã piardã astfel ore pre˛ioase când trebuia sãmunceascã, pentru ei. Era harnicã, blândã, supusã ºi avea niºte ochi fãrã nicio speran˛ã.

Cred cã avea vreo 14-15 ani când am început eu ºcoala primarã. Înspre finele anului ºcolar,primãvara, bunica mea a hotãrât sã fac lec˛iile în curte, la aer. A scos afarã o mãsu˛ã ºi un scaun, ºi sub supravegherea ei, zi de zi, învã˛am, scriam sau desenam. Trecusem de tãbli˛ã ºi stil, cu care am învã˛at sã scriu, aºa era pe atunci, la caiete dictando sau de aritmeticã, la cernealã, toc ºi peni˛ã ºi la creioanecolorate. Asta se întâmpla în toate zilele sãptãmânii. Duminica Man˛i avea voie sã meargã la bisericã,singurul ei timp liber acordat de familia Uveges.

104

Lucia Bunaciu


Într-o duminicã, Man˛i s-a îmbrãcat curat, ºi-a pus pantofi – în general umbla descul˛ã – a bãtutla uºa noastrã ºi a cerut sã vorbeascã cu mama. A fost ceva surprinzãtor pentru noi to˛i cei din casã.Mama a ascultat-o ºi iatã ce dorea Man˛i de la ea: „Sã mã ierta˛i ºi sã nu mã mai spune˛i de ce amîndrãznit sã fac, dar pentru cã Domniºoara – asta eram eu – înva˛ã sã scrie ºi sã citeascã, aº vrea sãmã înve˛e ºi pe mine”, ºi apoi a început sã plângã. Mama a rãmas cu gura cãscatã, ca ºi noi ceilal˛i, dari-a promis sã-i îndeplineascã dorin˛a ºi de atunci, în fiecare duminicã, Man˛i în loc sã meargã labisericã se furiºa la noi ºi, eu mai pu˛in, mai mult mama ºi bunica au învã˛at-o sã scrie, sã citeascã ºi sã socoteascã, desenul nu a fost socotit necesar ºi nici nu era timp pentru el.

Man˛i, datoritã vârstei ºi sârguin˛ei, a învã˛at totul mai repede ca mine ºi în anul urmãtor reuºeasã citeascã ziarul ºi chiar câte o carte de poveºti sau cartea de rugãciuni a mamei, toate în româneºtecãci învã˛ãtura primitã de ea era a ºcolii româneºti.

Man˛i s-a mãritat cu un român – cred cã era instalatorul nostru de apã – ºi au avut doi bãie˛i.Dupã foarte mul˛i ani, eram mãritatã ºi ocazional, nu mai ˛in minte cum, am întâlnit-o pe Man˛i laBucureºti. Mi-a spus cã dupã Diktat so˛ul ei nu a vrut sã rãmânã la Cluj ºi au plecat în capitalã. Unuldintre bãie˛i era medic, celãlalt nu mai ºtiu ce, to˛i erau români, vorbeau numai româneºte, nucunoºteau niciun singur cuvânt unguresc. Care a fost un caz tipic de pierdere sau de dobândire a uneietnii? ªi când mi-am pus aceastã întrebare, mi-au venit în minte versurile unui poet secui JozsefAttila, citite în anii ’60 în traducerea Veronicãi Porumbacu, ºi care sunau cam aºa: „... cumanã eramama, iar tatãl meu secui, un pic ºi-un pic român, sau pe de-a-ntregul poate”. Titlul poeziei era „LaDunãre”.

Pe la mijlocul lui 1935, groful Bethlen s-a mutat la Buda-Pesta ºi a vândut casa unui birou deavoca˛i. Aceºtia, oameni de afaceri, au decis renovarea imobilului, refacerea instala˛iilor învechite ºichiar eventuala supraetajare, mãrindu-i astfel valoarea. Chiriaºilor li s-a pus în vedere cã urmeazã sãelibereze spa˛iile de˛inute, într-un termen stabilit ºi aºa grupa noastrã de prieteni s-a rãspândit careîncotro. Singurul cu care am rãmas în legãturã, deºi locuind acum departe unii de al˛ii, a fost dupãcum am mai spus, Rudi.

Sã trec acum mai departe cu amintirile despre legãturile etnice ale acelor timpuri. La Cluj existau mai multe licee de fete ºi bãie˛i, atât româneºti cât ºi ale celorlalte na˛iuni existente în oraº. Eu amurmat Liceul „Regina Maria”, fiind cel mai apropiat de unde locuiam acum. În clasa mea, în afarã deromânce, erau evreice, unguroaice, sãsoaice ºi la un moment dat o turcoaicã, fata consulului Turciei.Propor˛ia era urmãtoare: din totalul de 32 de eleve ale clasei, 16 erau românce, 11 evreice, 2unguroaice ºi o turcoaicã. Aceste fete de diferite etnii urmau liceul românesc în dorin˛a de a face ofacultate – sau pãrin˛ii lor doreau asta – or, trãind în România era absolut necesarã o bunã cunoaºterea limbii, iar aceasta se învã˛a în liceul românesc.

Ajunsã aici trebuie sã mã opresc asupra unui fenomen, care totdeauna m-a uimit, în legãturã cuevreii. Aceºtia, rãspândi˛i în toatã lumea, au adoptat întotdeauna limba stãpânirii, considerând-o alor. Aºa ºi la noi: în Principate vorbeau româneºte, în Transilvania, care apar˛inuse Austro-Ungariei,ungureºte, în Basarabia ruseºte, în Bucovina nem˛eºte. Aºa a continuat ºi în vremea copilãriei mele.Limba neamului lor, cea mozaicã, era cunoscutã de un foarte mic numãr dintre ei, cel pu˛in colegelemele nu aveau nici habar de vreun cuvânt din ea. ªi cu toate acestea, indiferent unde se aflau, ºi cumvorbeau, religia era cea mozaicã, în sinagogile lor se fãcea aceeaºi slujbã, aceleaºi rugãciuni ºicântãri, cãci peste tot aveau bisericile lor. Curios, nu?

Profesoarele noastre erau în majoritate românce, în afarã de cele de limbi moderne, care eraudupã caz din Italia, Fran˛a, Anglia sau Germania. Se întâmpla însã, în unii ani, ca ºi aceste limbi sã fiepredate tot de profesoare românce, care studiaserã la noi sau în ̨ ara de origine a respectivei limbi. Îmiamintesc însã cã, în primele clase de liceu, am avut la limba românã o profesoarã – doamna Silber –

105

fiara Bârsei


evreicã, ºi mai apoi la limba latinã pe doamna Fischer, tot evreicã, o profesoarã excep˛ionalã, care nunumai ne-a învã˛at sã iubim latina ºi greaca veche, dar ne-a apropiat pentru totdeauna de culturaclasicã.

În 1940, zbuciumata istorie a Europei a dus ºi la Diktatul de la Viena. A trebuit sã plecãm dinCluj, odatã cu autoritã˛ile române ºi pentru cã ai mei aveau rãdãcini braºovene, Mureºenii, am venitîn acest oraº al fiãrii Bârsei. Cunoºteam oraºul din vacan˛ele de varã petrecute aici la unchiul meuAurel A. Mureºianu, dar e altceva o vilegiaturã ºi cu totul altceva un loc unde trebuie sã trãieºtipermanent, ducându-˛i via˛a de zi cu zi, ºi destul de diferit de Clujul pe care fusesem sili˛i sã-lpãrãsim, ºi-l iubeam cu tot ce reprezenta pentru noi: strãzi, institu˛ii, monumente, ºcoalã, prãvãlii ºinu în ultimul rând prieteni, colegi ºi profesori. Eram oarecum smulºi ºi chiar dacã transplanta˛i, loculera strãin, clima mult mai asprã, popula˛ia, deºi în afarã de majoritatea româneascã, avea ºi aici destuiunguri ºi evrei, era în mare parte compusã din saºi ºi limba germanã era cea pe care o auzeam pe strãzi ºi în magazine, cam peste tot. Dealtfel mãtuºa noastrã Tante Helen, so˛ia lui Aurel A. Mureºianu, eraºvãboaicã din Banat, ºi vorbea mai bine nem˛eºte decât româneºte.

Era anul când Fran˛a capitulase în fa˛a Germaniei naziste ºi trupele lui Hitler ajunseserã ºi la noica alia˛i, interesa˛i în primul rând de petrolul atât de necesar într-un rãzboi, aºa cã ºi la Braºov eraumulte trupe germane.

Nu mult dupã mutarea noastrã s-a instalat la conducerea ˛ãrii Partidul legionar sub conducerealui Horia Sima. De aceastã adevãratã ciumã verde, cum a fost numitã din cauza cãmãºilor verzi pecare le purtau, ºtiam ºi de la Cluj: era un partid care-ºi învingea duºmanii de idei, unii valoriincontestabile ale culturii noastre de ar fi doar sã pomenesc pe I.G. Duca, Nicolae Iorga, Madgearu –asasinându-i. Chiar înainte de Diktat îl împuºcaserã la Cluj pe rectorul Universitã˛ii, eminentulprofesor ªtefãnescu-Goangã, din fericire nu mortal. Aceasta a revoltat pe to˛i clujenii tineri saubãtrâni, români sau de alte etnii. Acasã nu am auzit decât cã trebuie sã ne ferim de tot ceea ce e înlegãturã cu acest partid extremist, atât de diferit ºi periculos, fa˛ã de tot ceea ce familia mea considerabun pentru ˛ara noastrã, ºi aºa într-o situa˛ie destul de nefericitã. La Braºov, Partidul legionar aveamul˛i adep˛i, nu doar printre muncitori – Braºovul era un oraº cu multe ºi mari industrii – ci ºi printreintelectuali. Mi-aduc aminte cã abia ne mutasem, nici nu începuse ºcoala ºi am vãzut în Pia˛a Sfatuluio mare de oameni în cãmãºi verzi – o mare verde – cãrora li se adresa, în rãcnete, Horia Sima, purtândºi el aceeaºi cãmaºã verde cu diagonalã de piele. A fost un spectacol terifiant prin ura care orãspândea. Am plecat cât am putut de repede, renun˛ând la cumpãrãturile pe care mã dusesem sã lefac la librãria „Cartea Româneascã” din acea pia˛ã.

La Braºov mi-am continuat studiile la singurul liceu teoretic de fete din oraº „Principesa Elena”,într-o clasã de asemenea cu colege de mai multe etnii, numai cã situa˛ia era oarecum diferitã de cea de la Cluj. Eram 27 de eleve, dintre care 17 românce, 2 unguroaice, 6 sãsoaice ºi 2 evreice.

Pentru cã mai sus am pomenit de Partidul legionar, ºi pentru cã în acest articol încerc sã prezintrela˛iile interetnice, voi pomeni aici o întâmplare, care cred cã aduce luminã în felul cum sedesfãºurau lucrurile în acele timpuri. Dupã cum am mai spus, mul˛i intelectuali braºoveni – spredeosebire de cei din Cluj – erau legionari. Printre ei ºi noii profesori ai ºcolilor de aici.

Abia începuse anul ºcolar ºi eram în clasã singura venitã din altã parte. Stãteam în banca întâi ºireuºisem sã o cunosc mai bine doar pe colega mea de bancã. Profesoarele nu le cunoºteam. A sunatclopo˛elul, ne-am aºezat la locurile noastre ºi profesoara a intrat îndreptându-se spre catedrã. Nicibine nu a ajuns, a trântit catalogul ºi cu o voce asprã a zis: „Kudich ºi Fisher lua˛i-vã lucrurile ºipleca˛i. Nu ave˛i ce cãuta la ºcoalã.” Cele douã fete, colegele mele, ºi-au strâns cãr˛ile ºi caietele ºiau plecat.

106

Lucia Bunaciu


În clasã nimeni nu a scos o vorbã. Eu, nespus de uimitã, am ridicat mâna cu degetele arãtãtor ºimijlociu întinse, aºa cum era regula când doreai sã spui ceva, ºi profesoara cu aceeaºi voce mi-a spus:„Ce doreºti?” Pu˛in speriatã, am spus la rândul meu: „Vã rog sã mã ierta˛i, dar ce au fãcut colegelemele? Sunt eliminate?” „Sunt evreice, mi-a rãspuns. Stai jos!”

În clasã era o liniºte de mormânt. Nu m-am aºezat ºi am continuat: „... eu vin de la un liceu dinCluj ºi în clasa mea erau jumãtate evreice, dacã le-ar fi dat afarã rãmânea clasa goalã.” A urmat unalt „Stai jos!” ºi de data asta nu am mai zis nimic. În recrea˛ie, colega mea de bancã, cea drãgu˛ã, caremi-a devenit mai apoi cea mai bunã prietenã ºi care din pãcate a murit doar dupã câ˛iva ani, mi-a spus: „Tu pe ce lume trãieºti?” ºi mi-a explicat cã profesoara era legionarã ºi cã evreii sunt da˛i afarã depeste tot, legionarii ca ºi naziºtii fiind antisemi˛i. ªi atunci mi-am dat seama cã lumea mea, lumea încare am trãit pânã atunci, nu mai este.

A venit rãzboiul, plecãrile pe front; pentru noi elevii însã activitatea ºi preocupãrile erau camaceleaºi ºi încetul cu încetul ne-am fãcut noi prieteni – cât am putut lua legãtura epistolar ºi cu ceivechi, dacã nu ºi altfel. Ne-am obiºnuit cu noul nostru oraº, unde se vorbea mult româneºte ºinem˛eºte, ºi mai pu˛in ungureºte, ceea ce nu ne-a deranjat. De fapt ungureºte vorbeam doar cuproprietarul casei în care locuiam, ºi care era evreu.

Dintre colegele mele de la Cluj, evreicele au rãmas acolo toate considerându-se unguroaice.Asta a fost spre nenorocirea lor, cãci afarã de douã sau trei, care aveau pãrin˛i boga˛i ºi au putut plecaîn apus – pe una am întâlnit-o peste zeci de ani la Paris – toate celelalte au fost deportate de unguri laAuschwitz, unde au pierit. În naivitatea lor evreii au avut o mai mare încredere în Statul Maghiardecât în cel român, cã-i va ocroti pentru cã vorbeau ungureºte. S-au înºelat cumplit.

Educatã cã orice neam trebuie respectat, ºi la Braºov am avut legãturi apropiate cu saºii atât denumeroºi aici, deºi aceºtia datoritã firii lor distante se împrieteneau greu, dar atât colegele de ºcoalãdin aceastã etnie, cât ºi al˛i cunoscu˛i, au fãcut sã ne apropiem unii de al˛ii, mai ales cã marea culturãgermanã – literaturã, artã plasticã, ºtiin˛ã sau muzicã, avea admira˛ia noastrã ne˛ãrmuritã. Fiindcã ampomenit muzica trebuie sã-l pomenesc pe compozitorul Béla Bartók, nãscut în ˛ara noastrã, care aiubit atât de mult folclorul românesc încât a colindat satele culegând ºi notând peste 4000 de melodiipopulare ºi a realizat minunatele sale compozi˛ii pe motive româneºti. Tocmai datoritã acestei pasiuni a avut o strânsã legãturã cu compozitorul Iacob Mureºianu, folclorist împãtimit ºi el, pentru a-lconsulta în domeniu ºi a verifica autenticitatea muncii sale.

Dar sã revin la Braºov unde am terminat liceul ºi apoi m-am înscris la facultate. Aici colegii meiau fost de asemenea din diferite neamuri, majoritatea fiind bineîn˛eles români din toate unghiurile˛ãrii. Unguri au fost cinci, saºi doi ºi un ceh, dar cum de-a lungul întregii mele vie˛i ºcolare, colegiimei au avut etnii diferite, totul mi se pãrea normal. Nazismul a înlãturat evreii, ceea ce am gãsitîntotdeauna revoltãtor ºi m-am silit sã ajut dupã puterile mele acest neam pedepsit pe nedrept, aºagândeam eu.

Rãzboiul s-a încheiat ºi a venit comunismul, cu toate grozãviile, mârºãviile ºi pericolele lui, carestãpânit de urã a dus la instaurarea unui regim criminal ºi distrugãtor, pentru to˛i cei care au ajuns substãpânirea lui, dar în special pentru noi românii. Urmãrile lui nefaste le sim˛im pânã astãzi, rãnilecelor aproape 50 de ani sunt greu de vindecat.

Deoarece am început pomenind de felul cum mama ne-a învã˛at sã nu urâm ºi am încheiat cudistrugãtoarea urã comunistã, sub care am trãit cea mai mare parte a vie˛ii mele, nu ºtiu dacã astãzi lavârsta mea atât de înaintatã pot sã spun cã sentimentul meu pentru comunism este altceva decât urã ºiduºmãnie, ceea ce mã face sã mã rog lui Dumnezeu sã mã ierte.

107

fiara Bârsei


Sur les ethniesRésumé

„Il ne faut pas oublier jamais que les lois qui conduisent le destin des peoples sont pour tous les memes et, hìlas, pour ceux qui ne le comprenent pas.”

Dr. Aurel Mureºianu – „Gazeta Transilvaniei” „La haine est le poison de l`âme, il ne faut jamais hair”, a dit ma mère et jài suivi toute ma vie

ce conseil.Mes souvenirs me portent très loin, depuis ma plus tender enfance à une partie de ma jeunesse à

Cluj, où jài habitée dans un immeuble entouré dùn grand jardin. Les locataires étaient de différentes ethnies: roumains, hongroises, allemands, juifs et dàutres. Nous, les enfants, étions tous de bonsamis et quelquesùns lònt restés tout au long de notre vie. A Cluj, les ethnies que jài nomméeavaient des écoles/élémentaires et des lycées en leur langue. Jài suivi les cours du lycée „ReginaMaria”/La Reine Marie/mais dans ma classe, en dehors de roumaines, jàvais des camarades juives,hongroises, allemandes et même une turque, la fille du consul de la Turquie à Cluj. La proportionétait la suivante: du total de 32 élèves de la classe 16 étaient roumaines, 11 juives, 2 allemandes, 2hongroises et 1 turque, comme jài déjà mentionné.

Ces jeunes filles, si différentes comme ethnies, fréquentaient le lycée roumain pour bien étudiernotre langue en envisageant de suivre les cours dùne faculté de spécialité où leurs parents endésiraient – car, vivant en Roumanie il était absolument nécessaire de connaître le roumain, pourpouvoir professer chez nous.

En arrivant à ce point, jàvais été toujours étonnée par le fait que les juives – si éparpilles danstout le monde – adoptent toujours la langue du pays régnante en la considérant comme leur. Avant lagrande guerre dans Roumanie, le roumain de Transylvanie, alors en Autriche-Hongrie, l`hongrois, en Bucovine, lÀllemand et en Bessarabie le russe. Cela a continué aussi pendant mon enfance et mêmeaujourd`hui, bien que maintenant toutes ces provinces forment La Roumanie. Leur langue, cellemosaïque, était connue par très peu dèntre eux et mes collègues de classe ne connaissent un seul mot. Et pourtant, ou se trouvaient et quelle langue parlaient leur religion était celle mosaïque, dans leurssynagogues on a pratiqué le même service, les mêmes prières et cantiques. Tout à fait curieux, nèstpas?

Au lycée, les professeures étaient en majorité roumaines, en dehors de celles pour les languesétrangères, qui venaient des pays respectives. Mais parmi elles il y avait aussi de roumaines. Je merappelle que dans les premières classes, ma professeure de langue roumaine était Madame Silber, une juive, et plus tard pour le latin Madame Fischer – juive aussi – une professeure exceptionnelle, qui aréussi non seulement a nous faire aimer le latin, et le grecque, mais nous a approché pour toujours duclassicisme et làntiquité.

En 1940, après le Dictat de Vienne, nous avons quitté Cluj en nous établissant à Braþov, où mafamille avait les racines/les Mureþianu. Nous connaissons la ville suite à nos visites chez notre oncle,Aurel A. Mureþianu, dans les vacances mais l`habiter, c’était autre chose. Cèst une place tout à faitétrangère comme habitants, école, camaradas, professeurs, rues, magasins, un climat plus dur etc. Endehors des roumains il y avait ici des hongrois, et des juifs, et un grand nombre dàllemands leurlangue dominant partout dans la ville. Même ma tante, l`épouse de Aurel A. Muresianu, était de cetteethnie et parlait mieux làllemande que le roumain.

C`était lànnée quand la France á capitulée devant lÀllemagne làrmée d`Hitler est arrivée cheznous comme allies, intéressée par le pétrole tellement nécessaire pour la guerre. Au pouvoir est

108

Lucia Bunaciu


accédé le „Parti Légionnaire”, un parti qui employait des méthodes extrémistes en assassinant leuradversaires politiques, des importants personnalités de notre pays: I.G. Duca, Virgil Madgearu,Nicolae Iorga et dàutres. Làntisémitisme était aussi un de leur combat majeur une ethnie chez nousa vécue toujours en paix.

A Braþov, ville industrielle, totalement différente de celle de Cluj – ville universitaire – il y avaitun grand nombre dòuvriers attirés par la nouvelle doctrine mais en même temps beaucoupd’intellectuels se sont ralliés fanatiquement.

Je me souviens que peu de temps que nous avons déménagés de Cluj, jài vu dans la grandeplace/Piaþa Sfatului/une foule habillée en bras de chemise verte, lùniforme des Légionnaires. Onsàdressait en hurlant leur chef Horia Sima, vêtu aussi de vert. Le spectacle était terrifiant par la hainedu discours. Jài abandonné aussi vite que jài pu la place, renonçant aux achats que jài désiré à faireà la librairie „Cartea Româneascã”, qui se situait là.

Au lycée de Braþov, ma classe était composée de la manière suivante: 27 élèves parmi les quelles 17 roumaines, 2 hongroises, 6 allemandes et 2 juives. Ces deux dernières ont été chassées de la classepar une de nos professeures, dans la première heure de latin.

Quand je me suis levée pour demander la cause, elle mà répondu très durement „elles sontjuives”. Etourdie par ce réponse, jài répliqué: „mais dans ma classe à Cluj presque demi de nousétaient des juives”; avec la même dureté on mà dit „prenez place!” Celle qui était assise en banqueavec moi – ma première amie a Braþov, a demandée si je vis sur cette terre et que la professeure faisait part du Parti Légionnaire, et naturellement antisémite. Alors jài réalisé que le monde ou jài vécujusquàlors nèxiste plus.

Instruite par les miennes que toute ethnie doit être respectée, à Braþov je me suis approchée denombreux allemands qui habitaient ici. Jàdmirais leur culture: littérature, peinture, musique, leurloyauté et leur sens pratique, en général leur qualités comme people.

Après la guerre, lÈst de lÈurope a été envahi par U.R.S.S. et son régime communiste, aves seshorreurs, ignommies, périls, haine criminelle et destructive. Nous sentons même aujourd`hui toutesces malheureuses conséquences, les blessures de presque 50 ans sont encore vives.

Jài commencé par le fait que ma mère a dit quìl ne faut jamais haïr et jài fini avec la terriblehaine communiste qui a régné pendant la plus grande parti de mai vie, je ne sais pas si à mon âgeavancé, je peux affirmer que mon sentiment pour le communisme est autre chose que haine ethostilité et pour ça je prie Le Bon Dieu de me pardonner.

109

fiara Bârsei


Ruxandra MOAªA-NAZARE

RELAfiII INTERCULTURALE ÎN BIBLIOTECA FAMILIEI BAIULESCU ÎN BRAªOVUL SECOLELOR XIX-XX

Membrii familiei Baiulescu au jucat un rol însemnat în istoria Braºovului ºi nu numai în secoleleXIX-XX.1 Despre biblioteca acestei familii, care avea rela˛ii strânse cu elita româneascã a oraºului ºidin afara lui, am scris în 1998, într-o revistã de specialitate.2 Atunci, studiul a pornit de la colec˛ia decãr˛i a Bisericii Adormirea Maicii Domnului, aflatã la Muzeul Primei ªcoli Româneºti din ªcheiiBraºovului, pe baza ex librisului ºi de la listele de cãr˛i din fondul Maria Baiulescu, Colec˛iiSpeciale3, Biblioteca Jude˛eanã „George Bari˛iu” Braºov. Azi, ne concentrãm pe un corpus de 56volume donate post 1935, anul mor˛ii lui George Baiulescu, de cãtre Maria Baiulescu biblioteciiAstra Braºov.

Statistic, studiul din 1998 a stabilit 122 titluri ºi 191 volume apar˛inând cert bibliotecii luiBartolomeu Baiulescu, pe care le posedãm ori le gãsim atestate, deºi biblioteca a numãrat mult maimulte volume. Cele 122 de lucrãri erau din varii genuri (religioase, didactice, literare, istorice,ºtiin˛ifice) în limbile românã, germanã, greacã, latinã, maghiarã ºi rusã.4 De altfel, Candid Muºlea,biograful lui Bartolomeu Baiulescu, scria despre biblioteca lui cã avea numeroase cãr˛i româneºti,germane ºi maghiare.5 ªtim, aºadar, despre plurilingvismul bibliotecii familiei Baiulescu, precum ºide o altã mãrturie a cunoaºterii aprofundate a literaturii universale. Fiica lui Bartolomeu Baiulescu,Maria, cunoºtea clasicii francezi, englezi ºi germani, traducea din francezã ºi englezã pentru revistaMeseriaºul Român editatã de tatãl ei ºi publica tãlmãciri din Schiller ºi Goethe. Cele 56 volume pecare le studiem acum se împart astfel pe domenii – istorie (3 volume), literaturã (9), drept (4), comer˛(4), ghiduri turistice (3), medicinã (16), balneologie (17, un titlu în edi˛ii diferite).

Pasiunea pentru istorie a lui Bartolomeu Baiulescu se reflectã ºi în cãr˛ile de istorie dinbiblioteca fiului sãu, George. Lucrarea despre eroii Greciei antice a specialistului german H.W. Stollimpresioneazã prin erudi˛ie, modul ales al expunerii informa˛iei ºi ilustra˛ia elegantã.6 Este o carte cuscop didactic ºi a apar˛inut mai multor lectori: are o însemnare în germanã din 1869 ºi a apar˛inut luiGeorge Baiulescu, aºa cum indicã ºtampila George Baiulescu student. Kronstadt 1873. Legãturaapar˛ine librarului H. Zeidner, potrivit timbrului aplicat. Faptul aratã cã acest volum din aria culturalã germanã a fost comandat pentru instruc˛ia elevului român, probabil prin intermediul libraruluibraºovean Zeidner. Interesul special pentru istorie, se pare, al lui B. Baiulescu este indicat de volumul lui K. Schober despre Viena în timpul lui Matia Corvin ºi al lucrãrii româneºti a lui N. Basilescu,aparte pentru studiile sociale publicate.7

Literatura este reprezentatã de scriitori ºi poe˛i clasici, din epoca Iluminismului þi autorimoderni, precum Pedro Calderon de la Barca, Molière, Heinrich von Kleist, Theodor Körner, August

110

Ruxandra Moaºa Nazare

1 Figuri contimporane din România. Dic˛ionar biografic ilustrat, Bucureºti, 1909-1911, p. 148-150; Cãrturari braºoveni –sec. XV-XX. Ghid biobibliografic, redactori Ilie Moruº, Grigore fiopan, Braºov, Biblioteca Jude˛eanã Braºov, 1972, pp.21-23.

2 Biblioteca protopopului Bartolomeu Baiulescu, în revista „Biblioteca”, serie nouã, anul IX, nr. 7, 1998, pp. 209-210, 212.3 Ruxandra Moaºa Nazare, Maria Baiulescu, Coresponden˛ã, Editura Ars Docendi, 2001, pp. 111-139.4 Ruxandra Nazare, art. cit., p. 209.5 Candid Muºlea, Protopopul Bartolomeu Baiulescu, Braºov, 1938, p. 45.6 H.W. Stoll, Die Helden Griechenlands im Krieg und Frieden. Geschichte der Griechen in biographisher Form, für

Schulen und die reisere Jugend, Leipzig, Verlag B.G. Teubner, 1866, 562 p. cu portrete.7 Die Eroberung Niederösterreichs durch Mathias Corvinus in den Jahren 1482-1490, Wien, Verlag des Vereins für

Landeskunde von Niederösterreichs, 1879, 223 p.; Nicolae Basilescu, Studii sociale (extrase din ziarul „Cronica”),Bucureºti, Tipografia ºi Fonderia de Litere Thoma Basilescu, 1903, 2 volume.


von Platen, Eugen Sue þi Jókai Mór8. To˛i autorii sunt în limba germanã, în opere complete sau operealese, provenind de la librãria J.G. Gottaische din Stuttgart, excep˛ie fac autorii moderni care suntprocura˛i din Leipzig. Remarcãm pe cartea lui J. Mór semnãtura în creion, din noiembrie 1922,delicatã ºi ordonatã, a lui Emil Baiulescu, fiul lui George Baiulescu, indiciu probabil al lecturiiautorului maghiar. Ataºãm literaturii ºi douã volume aparte, îndrumare morale ºi de comportare însocietate, gen care justificã mai degrabã apartenen˛a la cãr˛ile de în˛elepciune: F.P. Wilmsen, DerDeutsche Kinderfreund, ein Lesebuch für Volksschulen (Berlin, 1845) ºi Der Galanthomme oder derGesellschafter wie er sein soll. Ele se alãturã lucrãrilor de îndrumare ºi pedagogice cunoscuteanterior în biblioteca lui Bartolomeu Baiulescu.

Volumele de drept sunt prima datã întâlnite în acest corpus, excep˛ie cãr˛ile de drept canonic allui Andrei ªaguna din biblioteca anterioarã. Ele apar˛in lui Emil Baiulescu, jurist de profesie ºi facparte din biblioteca acestuia, de ini˛iere ºi aprofundare. Figureazã autori ºi profesori universitari deprestigiu în epocã precum Gustav Ludwig Theodor Marezoll cu al sãu Lehrbuch din 1857, o lucraredespre urbarialele domeniului Bran, apãrutã la editura Alexi din Braºov, în limba germanã, o altãlucrare de drept institu˛ional ºi un manual de drept civil.9 Pe ultimele douã aflãm semnãtura lui EmilBaiulescu, student la drept în Viena, între 1904-1905, dar ºi timbrul librarului ºi anticarului vienez deunde a fost procurat volumul.

Din nou deosebite sunt volumele despre comer˛, pentru cã biblioteca lui George Baiulescu ainclus ºi cãr˛ile socrului sãu, negustorul Diamandi Manole, ocazie de a afla ce volume se foloseau îninstruc˛ia ºcolarã ºi permanentã a negustorilor din epocã. Astfel, avem o aritmeticã din 1856 pentruciclul gimnazial inferior, scrisã de un matematician care a predat pentru ºcolile germane, ce aapar˛inut ºi lui ªt. Pascu, o coresponden˛ã comercialã în germanã ºi francezã, din 1885, cu ex librisullui Diamandi Manole, care a cumpãrat-o de la Paris, manualul de tehnologie din 1908 al unuimerceolog, fiu de negustor, ce a predat la Academia comercialã din Viena ºi Graz ºi un dic˛ionardespre Italia, alcãtuit dupã metoda Toussaint-Langenscheidt.10

Ghidurile turistice sunt cele mai interesante deoarece se situeazã în continuarea numeroaselorcãr˛i de cãlãtorie din biblioteca lui B. Baiulescu ºi dovedesc interesul pentru turism, viziteleefectuate, curiozitatea de cunoaºtere. De˛inem astfel un ghid al Parisului întocmit de Karl Baedeker,

111

fiara Bârsei

8 Pedro Calderon de la Barca, Ausgewählte Werte in drei Bänden, 1. und 2. Band, übersetzt von A.W. Schlegel und J.O.Gries, Stuttgart, J.G. Gotta-Gebrüder Kröner, Gottaische Buchhandlung, s.a., vol. I, 264 p., vol. II, 282 p.; Jean BaptisteMolière, Ausgewählte Werke, in 3 Bänden, übersetzt von F.S. Bierling, 2. Band: Der Arzt wider seinen Willen; Tartuffe;Amphitryo; Der Geizige, Stuttgart, J.G. Gotta-Gebrüder Kröner, s.a., 252 p.; Heinrich von Kleist, Sämtliche Werke, in vierBänden, 2. Band: Amphitryon; Penthesilea; Das Käthchen von Heilbronn, Stuttgart, J.G. Gotta-Gebrüder Kröner, s.a., 347p.; Theodor Körner, Sämtliche Werke, in vier Bänden, 2. und. 3. Band, Stuttgart, J.G. Gotta-Gebrüder Kröner, s.a., vol. 2,243 p., vol. 3, 327 p.; August von Platen, Sämtliche Werke, in 4 Bänden, 2. und 4. Band, Stuttgart, J.G. Gotta-GebrüderKröner, s.a., vol. 2, 344 p., vol. 4, 320 p.; Eugen Sue, Die Geheimnisse des Volkes oder Geschichte einer Proletarierfamilie im Laufe von Jahrhunderten, 1, 2, 3, 4, 5. Band, Leipzig, Verlag Otto Wigand, 1850, 98 p., 97 p., 115 p., 119 p., 141 p.;Jókai Mór, Die guten alten Táblabirós, Roman. Aus dem ungarischen von T. Kárffy, Leipzig, Verlag Philipp Reclamjunior, s.a., 456 p.

9 Theodor Marezoll, Lehrbuch der Institutionen des römischen Rechts, 6. umgearbeite Auflage, Leipzig, Verlag Joh. Ambr.Barth, 1857, XX + 574 p.; Rechtslage des ehemaligen Törzburger Dominiums, welches urbariales Eigenthum derköniglich freien Stadt Kronstadt bildet, zusammengestellt auf Grund der Gesetze, Urkunden, ferner anderergeschichtlicher und ämtlicher Daten, Kronstadt, Alexi, 1882; Ludwig Heinrich Schmidt, Repetitorium der Institutionem,Nach den neuesten Lehrbüchern bearbeitet 2. Auflage, von Hermann Reuss, Leipzig, Rossberg, 1897, 215 p.; C. Putz,Prüfungsfragen aus den Pandekten mit concisen Antworten, 1. Bändchen, Allgemeiner Teil, Civilprocess, Sachenrecht, 2.Auflage, Wien, Robert Friedlaender, 1902, VIII + 207 p.

10 Franz Mocnik, Lehrbuch der Arithmetic für die Unter-Gymnasien, 1. und 2. Abtheilungen, 7. und 5. vermehrte Auflage,Wien, Carl Gerold’s Sohn, 1855-1856, vol. 1, 175 p., vol. 2, 120 p.; Taschenbuch der Handelskorrespondenz in deutscherund französischer Sprache, in zwei Teilen, 13. Auflage erweitert von Chr. Vogel, 2. Teil: deutsch-französisch, Leipzig,Velag von G.A. Gloeckner, 1885, XII + 239 p.; Karl Hassack, Lehrbuch der Warenkunde und Abriss der mechanischenTechnologie für höhere kommerzielle Lehranstalten, 3. verbesserte Auflage, mit 225 Abbildungen, Wien, Verlag A.Pichler’s Witwe & Sohn, 1908, 382 p. cu ilustra˛ii; Land und Leute in Italien, zusammengestelt von G. Sacerdote, Berlin,Schönenberg, s. a., XX + 522 p., colec˛ia Langenscheidts Sachwörterbücher, seria Methode Toussaint-Langenscheidt.


publicistul ºi editorul german care a stabilit standarde pentru ghidurile turistice prin compania sa.Vene˛ia ºi Londra sunt alte douã oraºe vizitate, de unde avem superbe ghiduri11.

Cãr˛ile de medicinã ne introduc în biblioteca profesionalã a medicului George Baiulescu. Sedesprind volumele studentului medicinist la Universitatea din Viena, semnate de profesori saumedici austrieci la diferitele departamente ºi clinici universitare ori specialiºti strãini, traduºi pentrucontribu˛iile lor esen˛iale la diferite domenii medicale: oftalmologul ºi profesorul universitar austriac Karl Stellwag von Carion, neurologul ºi profesorul francez de anatomie patologicã Jean-MartinCharcot, fondatorului neurologiei moderne, anatomistul austriac Richard Heschl, neuropatologulaustriac Theodor Herman Meynert, austriacul Ignaz Josef Neudörfer, chirurg ºi medic militar,laringologul austriac Leopold von Schrötter.12 Urmãtoarele volume nu mai dateazã din anii studen˛iei petrecute la Viena, ci din anii maturitã˛ii ºi activitã˛ii sale medicale, desfãºurate în Braºov, indicândfaptul cã medicul a continuat sã achizi˛ioneze noutã˛i editoriale de specialitate ºi sã aprofundeze cudeosebire problemele bolilor de nervi, în care se specializase, diagnozã ºi tratamente (dietelenaturale, electrodiagnostic, electroterapie, importan˛a masajului în vindecarea acestor afec˛iuni).13 Îngeneral, este vorba, dupã pãrerea noastrã, de lucrãrile unor practicieni, medici care au aplicattratamentele ºi au expus experien˛a lor în volumele respective. Remarcãm prezen˛a unui volum dinpublica˛iile medicului braºovean Eduard Gusbeth.14

În mod deosebit subliniem importan˛a prezen˛ei ghidurilor medicale ºi descrierilor de tratamente balneare din diferite sta˛iuni medicale, 17 la numãr, care au fost consultate, au inspirat ºi influen˛atcercetãrile de hidroterapie ale lui George Baiulescu, autorul unui consistent volum Hidroterapiemedicalã (Bucureºti, 1904, edi˛ia a doua, 1914). Ele sunt atât lucrãri generale, descriindsimptomatologia bolilor, diagnoza ºi tratamentul, cât ºi lucrãri speciale despre metodele teraupeticeºi curative oferite de anumite sta˛iuni balneare. Aflãm lucrãri despre diverse sta˛iuni balneare ºistabilimente medicale de tratamente din spa˛iul german, austriac, inclusiv Viena, Ungaria, chiar ºi din Bazna. Impresioneazã interesul cu care s-a informat medicul braºovean, meticulozitatea cu care astrâns surse multiple, apelând la diferite cãi de procurare, precum ºi faptul cã a continuat preocupãrile

112


11 Karl Baedeker, Paris und seine Umgebungen nebst den Eisenbahn-Routen nach Paris. Handbuch für Reisende, 9.Auflage, Leipzig, Karl Baedeker, 1878, XXXV + 372 p. + h; Karl P. Geuter, O. von Balten, Venedig. Ein Geleit undGedenkbuch, 2. Auflage, Darmstadt, Karl P. Geuter, 1897, 104 p. cu ilustra˛ii ºi hãr˛i; K. Hahn, Plan und Wegweiser vonLondon und Umgebungen, 9. Auflage, mit 3 Kartenbeilagen, Berlin, Albert Goldschmidt, 1899, IV + 219 p. + h.

12 Karl Stellwag von Carion, Der intraoculare Druck und die Innervations-Verhältnisse der Iris, vom augenärzlichenStandpunkte aus betrachtet, Wien, Wilh. Bramüller, 1868, 100 p.; J.M. Charcot, Klinische Vorträge über Krankheiten desNervensystems, ins Deutsche übertragen von Dr. Berthold Fetzer, Stuttgart, J.B. Metzlerischen Buchhandlung, 1874, XIII+ 402 p. + 8 tabele; Richard Heschl, Die pathologische Anatomie als medizinische und akademische Doctrin, Wien,Wilhelm Braumüller, 1875, 25 p.; Th. Meynert, Skizzen über Umfang und wissenschaftliche Anordnung der klinischenPsychiatrie, Wien, Wilhelm Braumüller, 1876, 38 p.; Idem, Ueber Fortschritte im Verständniss der krankhaftenpsychischen Gehirnzustände, Wien, Wilh. Braumüller, 1878, 54 p.; Ignaz Neudörfer, Aus der chirurgischen Klinik fürMilitär-Arzte, Wien, Wilh. Braumüller, 1879, XX + 429 p. + tabele, ilustra˛ii; C. Binz, Grundzüge der Arzneimittellehre.Ein klinisches Lehrbuch, 6. Auflage, Berlin, Verlag von August Hirschwald, 1879, 285 p.; Leopold von Schrötter, Hygiene der Lunge im gesunden und kranken Zustande, mit 17 Illustrationen, Stuttgart, Ernst Heinrich Moritz, s.a., 132 p. cuilustra˛ii.

13 Friedrich Fuchs, Diagnostik der wichtigsten Nervenkrankheiten in mnemotechnischer Behandlung, Bonn, Verlag P.Hanstein, 1897, 100 p.; H. Lahmann, Die wichtigsten Kapitel der natürlichen (physikalisch-diätetisch) Heilweise, dritteAuflage der „Physiatrischen Blätter”, Stuttgart, A. Zimmer, 1897, 229 p.; Toby Cohn, Leitfaden der Electrodiagnostik und Electrotherapie für Praktiker und Studierende, Berlin, Verlag S. Karger, 1899, 139 p. + ilustra˛ii + tabele; P. Saget, Etudebotanique et chimique du Rumex crispus et de ses principes ferrugineux, These de doctorat en pharmacie, Evreux,Imprimerie Charles Hérissey, 1903, 36 p.; Ernst Hellmer, Leitfaden der Vibrations-Massage für den praktischen Arzt,Berlin, Verlag, „Vibrator” Gesellschaft für Massage-Apparate, 1906, 24 p. cu ilustra˛ii; J. Cemach,Differential-diagnostische Tabellen der inneren Krankheiten, München, J.F. Lehmann, 1910, 21 tabele; Julius Fessler,Nothilfe bei Verletzungen und Unglücksfällen, 3. Auflage, München, Berlin, R. Oldenbourg, 1912, 101 p., ilustra˛ii; JulianMarcuse, Kleine Gesundheitslehre, Berlin, Leipzig, Hermann Hillger Verlag, s.a., 92 p.

14 Das Sanitätswesen in Kronstadt im Jahre 1890, Siebenter Jahresbericht, Kronstadt, Adolf Albrecht, 1891, 157 p.


ºi dupã apari˛ia primei edi˛ii a lucrãrii sale.15 Chiar ºi o tezã de doctorat în limba francezã în farmacologie, un studiu de botanicã ºi chimie asupra ºteviei create (Rumex crispus) este procuratã.16 Totuºi, observãmcã una dintre lucrãri, cea mai veche, de Herman Frölich are filele netãiate, ceea ce înseamnã cãexemplarul nu a fost consultat.

O însemnare plinã de umor dezvãluie modalitatea ineditã de procurare a broºurilor despretratamentele balneare. Socrul lui George Baiulescu, negustorul Diamandi Manole, se afla laKarlsbad, de unde cumpãra broºura medicului Ed. Stephanides din 1883, pe care scria o dedica˛ieginerelui, ºtiind de interesul acestuia pentru balneologie: „Iubite doctore! Eu beau Mühlwasser ºiSprüdel. Ca sã fii în curent cu analiza apelor de aici, î˛i trimit aceastã broºurã. Carlsbad, 14/26septembrie 1884. Diamandi N. Manole”.

Cãr˛ile au uneori semnãtura doctorului George Baiulescu, dar au apar˛inut sau au fost folosite ºide alte persoane, lucrarea lui Th. Meynert, Skizzen über Umfang... purtând semnãtura lui Wachter pecopertã. Ele erau procurate prin librari braºoveni, deja men˛ionatul Zeidner, de la depozitul unorfarmaciºti vienezi ori prin intermediul unei edituri medicale specializate, care îºi rezerva exclusivdreptul de difuzare a cãr˛ilor, cum este cazul volumului lui J. Fessler.17 Dincolo de aceste remarci, elereflectã documentarea amplã întreprinsã de medicul George Baiulescu despre teoria ºi practicabalnearã ºi aratã sursele folosite în atelierul de crea˛ie ºi elaborare a tratatului sãu.18 O sarcinã deviitor ar putea fi compararea acestor scrieri cu edi˛iile Hidroterapiei medicale ºi identificareainfluen˛ei acestor lucrãri în economia operei lui G. Baiulescu. Iar biblioteca s-a dovedit principalasursã de informare, un adevãrat laborator de informa˛ii, inspira˛ie ºi îndrumare. Nu întâmplãtor, multtimp bibliotecile particulare au fost autosuficiente pentru crea˛ia intelectualã.

113

fiara Bârsei

15 Friedrich Kölbl, Die Gicht (Harnsaure Diathese). Ihre Ursache, Krankheitserscheinungen und ihre Behandlung, Wien,Stern & Steiner, s.a., 20 p.; Hermann Frölich, Herrenalb. Kaltwasser-Kurort bei Wildbad und seine Umgegend.historisch-topographisch beschrieben, Stuttgart, Adolf Schiller, 1863, 56 p. cu ilustra˛ii; Die Wasserheilanstalt Krenzenbei Grein an der Donau in der Sommersaison, Wien, Wilh. Braumüller, 1873, IV + 57 p.; H.K. Busch, Die GörbersdorferHeilanstalt des Dr. H. Brehmer. Eine Klinik für chronische Lungenkranke, 2. verbesserte Auflage, Berlin, Th. Chr. Fr.Enslin, 1876, 148 p.; Carl Anjel, Kurarzt an der Gräfenberger Wasserheilanstalt, Wien, Wilh. Braumüller, 1878, XII + 77p.; Albert Eulenburg, Die hydroelektrischen Bäder, Wien-Leipzig, Urban & Schwarzenberg, 1883, 102 p. + ilustra˛ii +tabele; Ed. Stephanides, Karlsbad, seine Thermen und übrigen Heilfactoren, deren Bedeutung Wirkung und Anwendungbei verschiedenen chronischen Krankheiten, Karlsbad, Bernh. Knauer, 1883, 173 p.; Arno Krüche, Lehrbuch derpraktischen Wasserheilkunde, München, Seitz & Schauer, 1892, 144 p.; Wasser-Heil-Anstalt des Prof. Dr. W. Winternitzin Kaltenleutgeben bei Wien, [Kaltenleutgeben], im Selbstverlage der Anstalt, 1896, 1899, 23 p. + ilustra˛ii + tabele;Coloman von Fodor, Schlammbad Pistyan (Pöstyén) in Ungarn mit besonderer Berücksichtigung derMassage-Heilmethode, 3. Auflage, Wien-Leipzig, Wilhelm Braumüller, 1898, 56 p.; F. Prager, Wie das Wasser heilt! EinRatgeber zur Anwendung aller Wasserkuren in gesunden und kranken Tagen, mit 65 Abbildungen, Leipzig, Th. Griehen’sVerlag, 1903, 140 p. cu ilustra˛ii; Ernst Tobias, Anwendungsformen und Wirkungsweise der Hydrotherapie bei denVerdannungs– und Stoffwechselkrankheiten, Halle, a.S., Carl Marhold, 1910, 54 p.; F. Krischke, Friedrich vonSachsenheim Soterius, Rudolf Eisenmenger, Illustrierter Führer durch Baasen. Altes Heilbad gegen Skrophulose,Englische Krankheit, Frauenleiden, Rheumatismus, Gicht Hautleiden, Blutarmut, Hermannstadt, W. Krafft, 1911, 41 p.cu ilustra˛ii ºi hãr˛i; Prospectul stabilimentului de hydroterapie de la bãile Eforiei ªcoalelor române din Braºov, mediculstabilimentului dr. G. Baiulescu, 20 p.; Adolph Bühler, Reichenhall und seine Umgebung, Reichenhall, H. Bühlen, s.a.,108 p.

16 P. Saget, Etude botanique et chimique du Rumex crispus et de ses principes ferrugineux, These de doctorat en pharmacie,Evreux, Imprimerie Charles Hérissey, 1903, 36 p.

17 C. Binz, Grundzüge der Arzneimittellehre are semnãtura dr. G. Baiulescu. Cartea lui Ernst Tobias a fost achizi˛ionatãgra˛ie serviciilor librãriei H. Zeidner din Braºov, volumul lui Fr. Kölbl a fost procurat prin Haupt-Depot Apotheker Rob.Paul Viena, iar lucrarea lui J. Fessler constituia Alleinige Auslieferung durch die Allgemeine Medizinische Verlagsanstalt. G.m.b.H. Berlin.

18 Pentru situarea hidroterapiei în contextul epocii ºi pentru activitatea medicalã a lui G. Baiulescu, vezi Rozalinda Posea,George Baiulescu – aspecte din activitatea de pedagog ºi de medic la Braºov, în revista „fiara Bârsei”, serie nouã, nr. 9,2010, pp. 109-110.


Intercultural relations within the Baiulescus’ library (Braºov in the 19th-20th centuries)

Abstract

This paper is based on the 56 books belonging to the library of the Baiulescu family fromBraºov, collection that becomes the possesion of the Public Library of Braºov starting with 1935thanks to a donation made by Maria Baiulescu. These volumes are structured on different kinds ofsubjects – History (3 books), Literature (9), Law (4), Trade (4), Tourist Guides (4), Medicine (33).The History domain is covered by books used in school, while the Literature is represented by classicworks, meaning the Enlightenment or modern writers such as Pedro Calderon de la Barca,Jean-Baptiste Poquelin Molière, Heinrich von Kleist, Theodor Körner, August von Platen, EugenSue and Jókai Mór. All the books are in German. The Law books belonged to Emil Baiulescu, whowas a lawyer, while the trade ones belonged to Diamandi Manole, Emil’s grandfather, who was amerchant. The guides are also very interesting because, along with plenty of other travel books, put in a mirror a real interest in traveling and exploring new countries and spaces. Among the guides, theParis Guide published by the famous German publisher, Karl Baedecker, is truly remarkable. Themost numerous volumes are the medical ones, being a real professional library, that has belonged tothe physician George Baiulescu, Emil’s father. They are divided into general and speciality writings.Their importance consists mostly in revealing scientific information and sources used by the doctorin his works, such as a large hydrotherapy treaty written in Romanian. A whole intelectual activitywas revealed by this library. In addition, another aspect must be remarked, that the books havebelonged to different members of the family, who used different kind of information channels inorder to found data or purchase the necessary books, especially from the bookshopers in Brasov orthe Austrian and German regions. The characteristic of this family library is its encyclopaedicdimension, which satisfied all the needs of its owners, providing them the opportunity to be alwayswell informed and updated.

114



Rozalinda POSEA

O FESTIVITATE PUBLICÃ CONTROVERSATÃ, SÃRBÃTOAREA MILLENIULUI

Trecerea celor o mie de ani de la descãlecatul ungurilor a creat o controversã ca datã chiar ºipentru unii istorici unguri. Istoricii consultaþi de ministrul învãþãmântului Trefort în 1882, nu s-aupus de acord nici asupra faptului cã descãlecatul s-ar fi încheiat cândva între anul 888 ºi 900, pânã laurmã s-a cãzut de acord asupra anului 895, deºi Parlamentul ungar s-a întrunit încã din anul 1894pentru a discuta pe tema sãrbãtoririi mileniului maghiar. La finalul consultãrilor festivitatea a fost cea mai importantã ºi a rãmas cea mai cunoscutã manifestare maghiarã, principalul rol al organizãrii uneiasemenea sãrbãtori a fost acela de promovare a ideologiei maghiare ºi de susþinere naþionalã aUngariei Mari.

În luna februarie a anului 1894, la Budapesta s-a ˛inut o conferin˛ã, la aceasta au luat parte maimul˛i deputa˛i dietali, scriitori, ziariºti maghiari, cu scopul consultãrii în privin˛a serbãrilormileniului. Conferin˛a s-a aflat sub prezidiul lui Rákosi Jenõ, punctul principal al consultãrilor l-aconstituit durata acestor serbãri. Din raportul deputatului Borovszky Samu, a reieºit cã în acel an seîmplineau 999 de ani de când maghiarii locuiau în ̨ ara lor; deci dacã mileniul s-ar fi organizat în anul1896 aºa cum se precizase, serbarea s-a ̨ inut cu întârziere de un an. Din propunerea aceluiaºi deputata reieºit cã conferin˛a are ºi rolul de a cere parlamentului maghiar ca anii 1896-1900 sã fie decreta˛iani jubiliari. O altã mãsurã luatã a constat într-o nouã cerere adresatã guvernului prin care acestatrebuia sã aloce o sumã de bani în vederea scrierii unei istorii privitoare la „cucerirea patriei º i laprimele adversitãþi prin care a trecut naþiunea maghiarã”. O altã propunere se referea la ridicareaunor statui comemorative în care sã fie prezentaþi Árpád ºi Sf. ª tefan. La prima propunere a luatcuvântul Thaly Kálmán care a precizat cã anul „cuceririi patriei” nu se poate constata exact, dupãpãrerea acestuia „cucerirea a durat zece ani ºi s-a terminat în anul 898”, acesta recomanda caserbãrile sã se extindã din anul 1896 pânã în 1898. Majoritatea participanþilor la conferinþã s-au pusde acord ca serbãrile sã se concentreze într-un singur an, respectiv în 1896. În ceea ce priveºte statuile s-a propus ºi aprobat ridicarea lor la: Munkács, Zobor, Pannonhalma, Pusztaszer, Dévény, Zimony ºiBraºov. Decizia unanimã a constituit-o cererea adresatã guvernului maghiar prin care în anumiteoraºe ºi comitate sã se ridice monumente pentru eternizarea aniversãrii. Ultimele hotãrâri aleconferinþei se refereau la decizia conform cãreia pânã la expoziþie sã fie maghiarizate nu numainumele proprii de munþi, regiuni ºi localitãþi, dar ºi nume proprii ale unor persoane.1

Expozi˛ia a fost dezbãtutã îndelung, se dorea ca manifestarea ei sã redea expresia ideii decontinuitate a na˛iunii maghiare, dorin˛ã nãscutã tocmai din frãmântãrile care marcau în aceaperioadã întreaga monarhie austro-ungarã, alian˛a sau pactul dualist era cutremurat deja de o lungãperioadã de timp din cauza na˛ionalitã˛ilor care nu mai ºovãiau acum sã-ºi arate nemul˛umirile.

În ultima noapte a anului 1895, la miezul nop˛ii, clopotele bisericilor din întreaga Ungarie aurãsunat. La ora cinci diminea˛a se anun˛a printr-o nouã bãtaie de clopot cã în ˛arã a început prima zidin a celui de-al doilea mileniu maghiar. Pregãtirile pentru acest eveniment fuseserã disputate deaproximativ cincisprezece ani în urmã de cãtre guvern, opozi˛ie, istorici, artiºti ºi arhitec˛i; to˛iaducându-ºi contribu˛ia la ceea ce avea sã însemne marea sãrbãtoare prin care ungurii îºi arãtau plinide falã vechimea ºi dorind sã îºi justifice actele de modernizare prin care trecuse ̨ ara ºi poporul în totacest timp.

115

fiara Bârsei

1 Gazeta Transilvaniei, nr. 30, 9 februarie, 1894.


Grandioasa expozi˛ie trebuia sã redea din identitatea Ungariei, sã reîntregeascã mândria statuluiungar, deoarece compromisul din anul 1867 oferise Ungariei autonomie ºi egalitate fa˛ã de Austria.Dar din punct de vedere politic capitala statului era Viena, împãratul apar˛inea unei dinastiiaustro-germane, iar din punct de vedere cultural limba oficialã era în continuare cea germanã. Ca oreac˛ie la aceastã situa˛ie, ungurii au sim˛it tot mai mult nevoia unei noi afirmãri, aceastã expozi˛ieeste cea care le-a furnizat motivul începerii acestei mobilizãri.

La Budapesta, odatã cu marea festivitate s-a început contruc˛ia mai multor edificii: clãdireaCastelului Vajdahunyad, realizatã de cãtre arhitectul Ignác Alpár, de fapt o copie fidelã dupã castelulCorvineºtilor de la Hunedoara2, ªcoala de Arte Aplicate, ridicatã sub îndrumarea lui Lechner Õdõn,clãdire construitã în stilul artei 1900 cu forme orientalizate prin acestea autorul dorea sã arateoriginile asiatice ale maghiarilor.3 Cea mai importantã operã de artã a fost cea a monumentuluimileniului, a cãrui construcþie a fost începutã în acel an, dar s-a finalizat abia în 1929. Nucleul centralera format din grupul de cãlãreþi ai celor ºapte ºefi de trib, aflaþi în curs de executare a actuluidescãlecãrii, Árpád situându-se în mijlocul lor. Monumentul se afla chiar la intrarea în expoziþianaþionalã, fiind o parte sau partea principalã a altor ºapte coloane situate în toatã Ungaria Mare, de laDévény, în Iugoslavia astãzi, pânã la Zimony4, în Slovacia, º i Braºov5. Odatã cu deschidereaexpoziþiei, a fost realizat ºi dat drumul primului metrou din Europa, dar ºi Galeriei de Belle Arte. Încursul aceluiaºi an au fost date în folosinþã Porþile de Fier de pe Dunãrea Inferioarã, câte un pod pesteDunãre la Budapesta ºi altul la Bratislava, dar ºi Palatul Curþii Supreme de Justiþie.

Guvernul a prezentat proiectul de lege pentru cheltuielile acestui „ospãþ” încã din anul 1895.Pentru un monument milenar în Pesta, s-au alocat 802.640 fl.; cele 7 monumente construite în 7colþuri ale þãrii au dispus de 359.000 fl., pentru muzeul de Belle Arte 3.200.000 fl., pentruîntemeierea altor 400 de ºcoli cu predare în limba maghiarã, 198.000 fl. Toatã suma alocatã s-a ridicat la valoarea de 4.850.000 fl.6 Expoziþia a fost amenajatã pe o suprafaþã de 4.850 de metri pãtraþi, pecare au fost amplasate aproximativ 14.000 de exponate puse la dispoziþie de 880 colecþionari, dintrecare 832 unguri ºi 48 de strãini. Aceasta a fost împãrþitã în douã pãrþi principale: una istoricã ºicealaltã modernã. Deºi cele mai multe evenimente au avut loc în Budapesta, întreaga þarã a fostmobilizatã; s-au organizat festivitãþi în multe oraºe ºi comune, unde au fost inaugurate 400 de ºcoliprimare, acestea au fost denumite „ºcoli milenare”, fiind înfiinþate în 159 de comune iar funcþionarea lor s-a inaugurat în luna septembrie. În afara instituþiilor ºcolare s-au dat în folosinþã monumente ºiplãci comemorative.7

La deschiderea expozi˛iei, pe 2 mai, a luat parte în calitate oficialã Franz Joseph ºi Elisabeta, darºi un mare numãr de arhiduci, arhiducese, mul˛i demnitari în frunte cu premierul, baronul MiklósBánffy. Vizita regelui a început la unsprezece ºi treizeci ºi cinci de minute, acesta petrecând în incinta expozi˛iei douã ore ºi un sfert. În apropierea pavilionului de istorie unde se aflau ºi colibe acoperitecu paie ºi imita˛ii de cur˛i ˛ãrãneºti, stãtea un tânãr ˛ãran, Franz Joseph s-a oprit ºi l-a întrebat dacãlocuieºte într-o astfel de colibã, rãspunsul ˛ãranului a fost „slavã Domnului, Maiestate, numai câtþine Mileniul, apoi pot în sfârºit sã mã duc acasã (…)”.

În decursul timpului petrecut de împãrat la Budapesta, respectiv din luna mai pânã în august1896, majestatea sa a luat parte la ºedin˛ele festive comune ale ambelor Camere. În noul palat alParlamentului s-a expus publicului coroana Sf. ªtefan. Dupã deschiderea oficialã monarhul a asistatla trecerea convoiului festiv ºi a paradei oficiale. De la Budapesta a cãlãtorit la Dévény pentru a asista

116

Rozalinda Posea

2 Ada ª tefãnuþ, Arta 1900 în România, Bucureºti, Editura Noi Media Print, 2008, p. 15.3 Ibidem, p. 16.4 Paul Lendvai, op. cit., p. 322.5 Este vorba de statuia mileniului ridicatã pe Tâmpa în acel an.6 Tribuna, nr. 57, 12-24 martie, 1896, p. 175.7 Ibidem.


la dezvelirea monumentului milenar ridicat acolo, plecând de acolo la Semlin unde s-au organizatfestivitã˛i pe locul în care a murit Ioan Hunyandi.8 Pe data de 21 septembrie 1896 a fost de fa˛ã ladezvelirea monumentului Mariei Terezia de la Pojun.9

Serbãrile au durat ºase luni, au început cu deschiderea expozi˛iei, pânã pe 10 mai ˛inându-seliturghii festive în toate bisericile din Ungaria. În 5 iunie s-au expus pe durata a trei zile coroana Sf.ªtefan ºi însemnele încoronãrii. Pe 8 iunie punctul central al serbãrilor a fost convoiul festiv dinBudapesta, pe care monarhul l-a privit din balconul palatului.

Între 25-28 iunie s-au ˛inut serbãri sociale ºi s-au pus diferite pietre de funda˛ie la noile edificiiculturale. În 11 septembrie a fost dezvelit monumentul Mariei Terezia de la Pojun, monumentulmilenar de la Dévény, ºi în 20 septembrie monumentul de la Semlin. Pe 27 septembrie s-a predat, înfa˛a monarhului, Poarta de Fier circula˛iei publice. La aceastã serbare au fost invitate Serbia ºiRomânia. La sfârºitul lunii octombrie s-a închis expozi˛ia millenarã.10

Ocazia, a însemnat deschiderea oficialã în întreaga þarã a multor baluri, recepþii ºi serbãri. În data de 9 mai, Curtea ºi toþi demnitarii au participat la un Te Deum solemn în biserica încoronãrii carefusese restauratã, ceremonia a fost susþinutã de arhiepiscopul de Esztergom, Kolos Vaszary. Temaacestei predici având la bazã principiile alianþei dintre monarh ºi unguri, constituind o retoricãaducere aminte a compromisului fãcut de ambele state spre bunãstarea imperiului. Comunitateaevreiascã din Budapesta a þinut sã sãrbãtoreascã ºi ea Milleniul printr-o slujbã religioasã organizatãîn cea mai mare sinagogã din lume, la slujba religioasã au fost prezenþi 8.000 de participanþi, toþiîmbrãcaþi în haine de ceremonial: bãrbaþii în frac iar femeile în toalete de bal.11 O nouã serie defestivitãþi au avut loc în 8 iunie, ziua în care se sãrbãtorea jubileul încoronãrii lui Franz Joseph,împãratul era îmbrãcat în uniforma albã a unui general ungur de husari. Familia regalã a privit paradace defila prin faþa lor: delegaþii erau formaþi din înalþi demnitari ai comitatelor ºi oraºelor maghiare.Participanþii au înºirat în pas de paradã steagurile þãrilor care odinioarã fuseserã vasale Ungariei:steagul Transilvaniei a fost purtat de contele Andrei Bethlen, al Bulgariei de Iosif Teleki, al Cumaniei era dus de contele Zénó Csáky, al Lodomeriei de cãtre contele Emeric Szechenyi, al Galiþiei s-a aflatîn mâna contelui Mihail Esterházy, al Bosniei în cea a contelui Géza Andrássy, al Slavoniei a fostþinut de prinþul Nicolau Pálffy, al Croaþiei de cãtre prinþul Teodor Pajacevich, al Dalmaþiei a fostpurtat de contele Francis Nádasdy iar steagul Ungariei s-a aflat în mâna baronului Vay Béla.12

Dupã paradã perechea regalã s-a deplasat cu ajutorul trãsurii încoronãrii, ce a apar˛inut MarieiTereza. S-a parcurs drumul de la Palatul Regal la Pesta ajungându-se la sediul noii clãdiri a PalatuluiParlamentului, unde a fost adusã Sfânta Coroanã a lui ªtefan ºi însemnele încoronãrii. Deºi un micincident legat de deschiderea greoaie ºi întârziatã a lacãtului lãzii unde se aflau însemnele puterii, aumbrit ºi a întârziat ceremonialul, totuºi dupã aproximativ o orã serbãrile au reintrat în normal.13

Tot pentru a atrage aten˛ia lumii asupra îngãduin˛ei statului Ungar, în aprilie 1896 s-a emis oordonan˛ã de cãtre Ministrul de Justi˛ie prin care s-a fãcut cunoscut tuturor procuraturilor din ˛arã cape data de 10 mai în toate închisorile sã se ̨ inã o liturghie la care sã participe to˛i aresta˛ii. În aceeaºi zi învã˛ãtorii închisorilor au ˛inut prelegeri despre însemnãtatea serbãrilor millenare. În ziua aleasã to˛iaresta˛ii au fost scuti˛i de pedeapsã, la prânz au primit carne cu o jumãtate de por˛ie în plus fa˛ã dera˛ia cuvenitã ºi o jumãtate de litru de vin în onoarea milleniului.14 Acest regim s-a instituit înainte ca

117

fiara Bârsei

8 Gazeta Transilvaniei, nr. 209, 21 septembrie (30 octombrie), 1895, p. 3.9 Monumentul Mariei Tereza a fost distrus în anul 1921 de socialiºtii cehi.10 Gazeta Transilvaniei, nr. 217, 1895, p. 3.11 Ibidem, p. 324.12 Gazeta Transilvaniei, nr. 117, 10 iunie, 1896.13 Paul Lendvai, op. cit., p. 325.14 Tribuna, nr. 77, 1896, p. 307.


autoritãþile ungare sã introducã legea amnistiilor, prin care au fost eliberaþi din închisori o bunã partea condamnaþilor politici.15

Serbãrile au generat discu˛ii ºi controverse, românii au încercat sã afiºeze o atitudine pasivã, deºi multe articole din presa vremii vorbesc prin titlurile sugestive despre adevãrata pãrere a acestora.Încã din 6 iunie 1893 se emite un document creat de Ministerul Instruc˛iunii; un alt document alDirectoratului ªcolar suprem din Cluj, prin care se comunicã institu˛iile care vor fi angrenate pentrupregãtirea serbãrilor. Se înfiin˛eazã o comisie care are scopul de a identifica antichitã˛i valoroaseexpuse în muzeele gimnaziilor superioare. Câteva luni mai târziu se insista pe necesitatea realizãrii de asocieri, întâlniri periodice pentru pregãtirea participãrii la jubileu.

Conducerea expoziþiei a hotãrât sã ia diferite mãsuri pentru a atrage atenþia strãinãtãþii asuprasãrbãtorii maghiare. Astfel, ziarele strãine au publicat din timp în timp diferite ºtiri. În oraºe mai mari, în bãi ºi la gãri s-au afiºat plancarde care fãceau reclamã evenimentului. Curþile strãine, parlamenteleºi oficiile oraºelor au fost special invitate. În capitalele europene s-au þinut prelegeri publice despresãrbãtoarea naþionalã maghiarã. Cea mai mare reclamã s-a fãcut astfel: începând din luna iunie aanului 1895, fiecare scrisoare care era trimisã în strãinãtate fiind prevãzutã din partea direcþiei poºtale cu o marcã de reclamã pe care ceremonialul de alegere lui Árpád ca principe ºi cuvintele scrise în treilimbi: germanã, francezã ºi englezã, acestea atrãgând atenþia asupra expoziþiei. Fiecare epistolã ce atrecut graniþele Ungariei a fost o reclamã zburãtoare pentru aceastã þarã. Chiar ºi pachetele au fostprevãzute cu vignete mari pe care era prezentatã un grup de edificii de pe teritoriul expoziþiei.16

La Braºov a luat naºtere, încã din anul 1895, o comisie care se ocupa cu organizareaevenimentului, comisia aflându-se sub conducerea viceprefectului care a comandat execu˛ia maimultor opere pentru a fi trimise la Budapesta. Cu aceastã ocazie s-au realizat câteva lucrãri artistice.Operele au fost comandate de cãtre Comitatul Braºov cu ocazia Mileniului la diferi˛i artiºti locali apoi trimise la Budapesta. Acestea sunt urmãtoarele: „Die Stadt Kronstadt und die Befestigungen im 17.Jahrhundert” (Oraºul Braºov ºi fortificaþiile în secolul al XVII-lea), o machetã realizatã de cãtreprofesorul de desen Friedrich Hermann la preþul de 800 fl.; „Die Rosenauer Burg” (Cetatea Râºnov), picturã realizatã de cãtre profesorul Alexander Riedl la un preþ de 150 fl.; „Das HonigbergerKirchenkastell” (Biserica cetate din Hãrman), picturã realizatã de Freidrich Mieß pentru suma de 200 fl.; trei planuri ale bisericii parohiale evanghelice din Braºov desenate de inginerul asistent JosefNekolny pentru suma de 150 fl.

Lucrarea lui Hermann a fost expusã din ianuarie 1897 în sala de sedin˛e a Comitatului17. Picturile lui Riedl au intrat în proprietatea comunitãþii Râºnov iar pictura realizatã de Mieß aparþinecomunitãþii Hãrman18. Desenele lui Nekony se aflã în posesia Comitatului întorcându-se de laexpoziþie în anul 1897 ºi fiind adãpostite în acel an într-un birou.19 Ca o completare la aceste planuri,fotograful Karl Muschalek a realizat trei imagini: partea exterioarã, altarul ºi o vedere interioarã aBisericii Negre.20

A fost trimis ºi un album istoric, acesta con˛inând 53 de fotografii ale clãdirilor istorice,fotografii realizate de Leopold Adler. Pre˛ul acestora, ca ºi al celorlalte a fost de 125 fl. Albumulagricol, realizat tot de Adler, prezenta gospodãrii ˛ãrãneºti, tipuri de animale, unelte, albumeleintrând din anul 1897, în proprietatea comitatului. În afarã de acestea au fost expuse fotografiirealizate de Karl Muschalek, care redau cultura sãrbãtorilor în Þara Bârsei.

118

Rozalinda Posea

15 Valeriu Braniºte, Amintiri din închisoare, Bucureºti, Editura Tritonic, 2002, p. 187.16 Gazeta Transilvaniei, nr. 119, 30 mai (11 iunie), 1895, p. 2.17 Actuala clãdire a Rectoratului Braºov.18 Dr. Eduard Gusbeth, Das Gesundheitswesen in Kronstadt in den Jahren 1894, 1895, 1896, Kronstadt, Tipografia

Schlandt, 1897, p. 40.19 Ibidem, p. 41.20 Ibidem.


Pentru coloana omagialã au fost trimiºi din partea Comitatului Braºov, ºase cavaleri, trei dintreei îmbrãcaþi în costume de galã vechi sãseºti, trei în costume maghiare. Costurile acestei coloaneomagiale s-au ridicat la suma de 1.705 fl.

Costumele sãseºti au intrat în proprietatea comitatului ºi au fost confec˛ionate pe baza studiiloramãnun˛ite întreprinse de vicecomitele Dr. Fr. Jekel. Vechiul steag al districtului a fost restaurat cuaceastã ocazie la ini˛iativa vicecomitelui, cheltuindu-se pentru el suma de 180 fl. Nemul˛umite numaicu aceste obiecte, autoritã˛ile comitatului au comandat construc˛ia unei case de ceangãi pentru a fiexpusã în satul de expozi˛ie. Costurile acesteia s-au ridicat la suma de 1.800 fl21.

Lucrarea realizatã de profesorul de desen Friedrich Hermann, a fost expusã mai târziu în Muzeul Sãsesc al fiãrii Bârsei care s-a deschis la Braºov din anul 1908. Astãzi lucrarea intitulatã „Die StadtKronstadt und die Befestigungen im 17. Jahrhundert” (Oraºul Braºov ºi fortificaþiile în secolul alXVII-lea) se aflã la Bastionul Þesãtorilor22. Macheta este realizatã la scara de 1/200, are lungimea de4,59 m ºi lãþimea de 3,84 m. Lucrarea este de fapt un simbol al realizãrilor culturale fãcute de saºiibraºoveni. Prezentarea fortificaþiilor nu respectã situaþia secolului al XVII-lea, este o redare artisticãdeoarece apar construcþii realizate mai târziu23 ºi totodatã nu sunt redate alte douã construcþii masiveprezente în spaþiul cetãþii încã din secolul al XIV-lea. Biserica franciscanã ºi cea dominicanã pe loculcãreia s-a ridicat biserica iezuitã ºi ºcoala. Pe locul bisericii franciscane se aflã astãzi biserica catolicãSf. Petru ºi Pavel.24

Cu ocazia împlinirii a 1000 de ani de existen˛ã a Ungariei trebuia ridicat un monument ºi peTâmpa, potrivit articolului de lege VIII, din 17 mai 1896. Locul a fost aprobat de cãtre consiliulprincipial din 3 iulie 1895, iar pe 30 septembrie s-a vizitat locul de amplasare al monumentului. Învara anului 1896 a fost construitã o linie telefericã între baza muntelui ºi creasta Tâmpei, pe platou,lângã intrarea în grota lui Bethlen a fost aºezatã o maºinãrie prin intermediul cãreia au fost ridicatenumeroasele pietre cu care s-a construit monumentul, de-a lungul mai multor luni. Din acest loc ºipânã în vârf mergea o a doua linie cu ajutorul cãreia pietrele erau duse spre locul destinatmonumentului, cu ajutorul bra˛elor oamenilor. Nu departe de vârful Tâmpei a fost creatã o carierã depiatrã, din care au fost luate materiale care au servit umpluturã pentru baza de 9,90 m amonumentului. Baza monumentului era construitã pe o funda˛ie de 1,50 m din aceste pietre ºi dinciment, într-un cerc ce avea 5 m diametru. Apa necesarã construc˛iei a fost adusã cu mare greutate dejos din vale. Pe soclu s-a ridicat coloana înaltã de 6,9 m, al cãrei vârf era încoronatã de un monument a lui Árpád, înalt de 3,50 m. Planul acestui monument a fost schi˛at de Julius Berczik. Statuia lui Árpáda fost realizatã de sculptorul Julius Jankovits. Coloana avea în totalitate o înãl˛ime de 20,30 m, a fostridicatã de întreprinzãtorul Anton Glasner pentru suma 20.835,39 fl.; adãugându-se ºi pre˛ul pentruÁrpád, de 1.750 fl., astfel ajungându-se ca pre˛ul pentru monumentul mileniului sã fie de 22.585,39fl. Pietrele necesare pentru coloanã au fost pregãtite din calcar de Cluj, ºi aduse astfel pe Tâmpa.25

119

fiara Bârsei

21 Ibidem.22 Obiectiv al Muzeului Judeþean de Istorie Braºov.23 Apar coloanele de sprijin situate la baza zidurilor din zona Bastionului Graft, cele trei coloane au fost construite în secolul

al XIX-lea când o mare inundaþie a mãcinat zidul situat Dupã Zidurile de Jos ºi a fost necesarã întãrirea acestuia princonstrucþia celor trei arce de susþinere.

24 Disputa privind plecarea modelului la Budapesta este una prezentã, într-o lucrare realizatã de istoricul Dorina Negulici;aceasta afirmã cã modelul nu a mai ajuns la Budapesta demonstrând acest lucru într-un mod irelevant. Autoarea redã unmanuscris netradus, adresat de profesorul de desen cãtre magistratul oraºului. Manuscrisul este irelevant pentrudemonstrarea traseului machetei, pentru cã în acesta Friedrich Hermann se adreseazã magistratului oraºului cu rugãminteade a nu i se demola atelierul în care a realizat modelul din ipsos motivând cã construcþia respectã normele edilitare alevremii ºi construcþia a fost realizatã pe cheltuiala profesorului, suma de 800 de fl. fiind necesarã doar pentru materialelefolosite. Manuscrisul este notat ca aparþinând unui colecþionar particular dar de fapt acesta se gãseºte în proprietateaMuzeului Judeþean de Istorie Braºov, în Arhiva Documentarã a instituþiei.

25 Dr. Eduard Gusbeth, op. cit., p. 25.


Înainte ca monumentul milenar sã fie aºezat pe Tâmpa, în luna august a anului 1896, statuiaaflatã în curtea morii cu vapori „Terezia” din Braºov a fost devastatã, fãptuitori necunoscuþisãvârºind un atentat asupra sa. Au fost rupte bucãþi de la umãrul drept, pieptul ºi coiful statuii. Paguba nu a fost mare ºi s-a putut restaura. Maghiarii au fost îngroziþi de ceea ce se poate întâmpla cumonumentul lui Árpád când va fi aºezat pe Tâmpa.26

În data de 18 octombrie a avut loc la Braºov festivitatea dezvelirii monumentului lui Árpád. Lafestivitate au participat: episcopul sãsesc Müller din Sibiu, episcopul unitar Ferencz Josef, episcopulevanghelic Zelenka ºi ministrul de Interne Perczel. Saºii verzi ºi românii s-au ab˛inut democratic dela participare. În cursul festivitã˛ilor s-a petrecut urmãtorul episod: când milenariºtii coborau de peTâmpa, pe la orele 14 d.a., s-au întâlnit cu o frumoasã grupare de 80 de Juni Albi ºi Curcani, aceºtiamergând cãlare la garã pentru întâmpinarea preotului nou ales, dr. Saftu; dupã ei urmând un lung ºirde trãsuri pline cu români.27

La sosire, episcopul a fost salutat la garã de primarul oraºului ºi de preo˛ime apoi a fost condus în oraº de un cortegiu. Pe strada Târgul Cailor ºi în zona Pie˛ei Honterus tinerimea ºcolarã sãseascã aformat un coridor de întâmpinare. Dupã sosire au urmat recep˛iile diferitelor corpora˛iuni,organizându-se în favoarea episcopului spre searã o serenadã împreunã cu retragerea cu tor˛e, apoi un prânz festiv în clãdirea Redutei.28

Tot înainte de darea în folosin˛ã a monumentului milenar, problema nou apãrutã a fost legatã deadministrarea acestuia de cãtre oraº sau de comitat. Controversele reieºite din aceastã dilemã rãzbatdin ºedin˛a întrunitã în acest scop. Senatorul Hinz, raportorul primãriei, a comunicat mai întâi cãdomnul filºpan a adresat magistratului o hârtie, datatã 7 septembrie, prin care se informareprezentan˛a comunalã asupra monumentului ºi se stãruia ca oraºul împreunã cu comitatul sãsuporte cheltuielile inaugurãrii monumentului milenar. În urma acestora magistratul a propus careprezentan˛a comunalã sã decidã ca primarul sã fie împuternicit pentru a lua în primire, în numele ºiîn proprietatea oraºului, monumentul lui Árpád, sã se voteze suma de 2.000 fl., precum ºi o sumã care urma sã fie fixatã de un comitet format din 25 de membri. Aceste cheltuieli urmau sã fie alocatepentru primirea ºi ospã˛ul festiv: dejun pe Tâmpa ºi banchet în oraº.

La cererea preºedintelui Camerei Comerciale, Carl Fabritius, s-a hotãrât ca punctele propuse demagistrat sã fie discutate separat. Întâi s-a discutat chestiunea luãrii în primire a monumentului decãtre oraº. Avocatul Iosif Puºcariu a atras aten˛ia cã luarea monumentului în proprietatea oraºuluiatrage de fapt sarcini ºi îndatoriri, propunând ca acesta sã nu primeascã îngrijirea monumentului depe Tâmpa. Dr. Carol Lurty a luat cuvântul argumentând cã oraºul, dupã ce a votat locul unde sã seaºeze monumentul, a cerut ºi desluºiri asupra acestuia. Ministrul însã, a trimis o adevãratã caricaturã,din aceasta neîn˛elegând ce avea sã prezinte, un animal sau un om. Carol Lurty a accentuat cã comisiapentru monument nu a vrut sã ˛inã seama de importan˛a saºilor ºi de munca lor culturalã,nereprezentând-o pe monument. Propunerea sa a fost ca oraºul sã nu ia în proprietatea samonumentul. Avocatul ºi deputatul Carl Schnell a sus˛inut propunerea magistratului, monumentul nu a fost aºezat în pia˛ã, unde zilnic ar fi fost expus vederii tuturor, ci în vârful Tâmpei. Deci contraacestui monument nu pot fi decât cei ce se bucurã de scandal.

De altfel, aºezarea acestuia s-a decis prin lege, iar aceasta trebuie respectatã. Membrul ArsenieVlaicu l-a combãtut pe Schnell ºi a sus˛inut propunerea lui Lutz.

Dr. Ferd. Otroban a argumentat cã nu vede de ce lucrarea culturalã a saºilor sã fie tãlmãcitã pemonumentul lui Árpád, cãci pe timpul lui Árpád nu erau saºii aici. El însuºi a fost la început de pãrereca monumentul sã nu fie aºezat aici, dar acum, dupã ce a fost construit, ar fi o micime sã se refuze

120

Rozalinda Posea

26 Tribuna, nr. 168, 31 iulie-12 august, 1896, p. 671.27 Tribuna, nr. 223, 9-21 octombrie, 1896, p. 891.28 Tribuna, nr. 220, 5-17 octombrie, 1896, p. 879.


primirea sub pretexte. Monumentele milenare au fost primite pretutindeni fãrã piedicã. Medicul Dr.Gusbeth a sprijinit propunerea lui Schnell fiind de acord cu ini˛iativa magistratului. Avocatul Adam a citit legea pentru mileniu ºi a spus cã, odatã aprobat locul pentru monument trebuiesc suportateconsecin˛ele. „Este lucru fãrã tact a aþâþa poporul contra serbãrii de inaugurare” cerând de laministru ca prin luarea în primire de cãtre oraº, acestuia sã nu i se aducã nicio îndatorire. Dupã orectificare a lui Schnell, a mai vorbit pielarul Schlandt, care a propus ca un recurs sã fie admis numaiextra-dominium. Profesorul Vlaicu a rãspuns lui Otroban ºi a combãtut aserþiunile avocatului Adam,accentuând din nou cã în legea milenarã pe care a citit-o nu este nicãieri vorba de o participare silitã aBraºovului la tãmbãlãu. Crede „cã nu este loc aici a se vorbi de valul uitãrii faþã de cele ce le-auîntâmpinat popoarele nemaghiare din partea celor ce au hotãrât a îmbogãþi acest oraº cumonumentul lui Árpád”. Dr. E. Lassel a avut o polemicã cu Dr. Otroban argumentând cã Þara Bârseia fost cultivatã mai întâi de germani ºi deci, un monument istoric ar trebui sã dea expresiune acestuifapt. A reamintit apoi de moartea martirului a lui ª tefan L. Roth, pe care numai sub masca gimnasticiiîl mai pot serba. A argumentat cã ideea ce este întrupatã în acest monument, este cea a lãþirii violente a maghiarismului ºi aici, s-a alãturat propunerii lui Lurtz, adãugând cã guvernul sã fie provocat cât maicurând pentru a înlãtura monumentul a cãrei existenþã înseamnã o continuã iritare a saºilor ºi aromânilor. Carl Fabritius a arãtat cã luarea în primire va costa mulþi bani iar oraºul suferã de lipsãmare de bani, astfel încât câteodatã acesta nu poate plãti nici salariile funcþionarilor. Propunerea sa afost ca comitatul, ºi nu oraºul, sã ia în primire monumentul. Raportorul Hintz a pledat din nou pentrupropunerea magistratului, urmând votarea. Pentru propunerea lui Lurtz au votat 29, contra ei 58 demembri, prin urmare a cãzut. Asemenea a picat ºi propunerea lui Fabritius. Amendamentul lui Lasselnu s-a admis la votare. În final s-a acceptat propunerea magistratului, ca monumentul lui Árpád sã fieluat în primire de oraºul Braºov. A urmat o discuþie destul de înfocatã referitoare la primirea ºiospãtarea ministrului care va asista la inaugurarea monumentului. Au vorbit d-nii Lurtz, Dr.Gusberth, avocatul Schnell, directorul V. Bologa, Dr. Otroban etc. Discuþia s-a sfârºit din nou cuacceptarea propunerii magistratului.29

Serbarea Mileniului s-a ̨ inut la Braºov ºi în alte moduri. Profesorul Christian Gusbeth a ̨ inut pe9 mai tinerilor elevi o frumoasã cuvântare în biserica din ªchei. Evenimentul a fost men˛ionat a douazi de cãtre preotul Franz Oberth în predica sa duminicalã. Pe 16 mai s-a ̨ inut o sedin˛ã a comitatului la care au sus˛inut cuvântãri comitele Michael von Maurer, vicecomitele dr. Friedrich Jekel, cuvântãrile au fost tipãrite în „Bericht über die Komitats-Generalversammlung din 16 mai 1896”. În aceeaºi zis-a þinut la hotelul Nr. 1 un banchet festiv.30

În ciuda ºtirilor legate de faptul cã comunitatea româneascã a oraºului, nu a participat lasãrbãtoare, totuºi o parte a acestora a avut un rol în ziua festivã, astfel unii preoþi români au abordatsteaguri millenare alãturi de preoþi de alte confesiuni. Protopopul din Trei Scaune, îmbrãcatbisericeºte, a sfinþit steagul milenar din Sângeorgiu alãturi de rabinul din Braºov.31

Frica maghiarilor legatã de modul în care a fost primit monumentul dupã dezvelirea festivã s-adovedit a fi adevãratã, aºa cum reiese ºi din rapoartele prefecturii Braºov, în scrisorile între˛inute cuministrul ungar, reprezentantul Comitatului Braºov cere pazã permanentã pentru monument de fricaunor noi atentate.32 Aceastã fricã se datoreazã unei scrisori anonime primite de cãtre cãpitanul suprem al Braºovului, în data de 14 noiembrie scrisã în limba germanã, datatã loco, având urmãtorul cuprins:„D-le cãpitan suprem! Te fac atent cã zilele acestea întreg Braºovul va cãdea jertfã flãcãrilor.

121

fiara Bârsei

29 Tribuna, nr. 197, 7-19 septembrie, 1896, p. 786.30 Dr. Eduard Gusbeth, op. cit., p. 25.31 Tribuna, nr. 115, 26 mai-6 iunie, 1896, p. 115.32 ANJBV, Fond Prefectura judeþului Braºov, Acte prezidiale, nr. crt. I 160, nr. fond 2, 8/131.


Suntem ºase ºi pânã acum am aºezat deja în 20 de locuri dinamitã. Dorim sã nimicim pe toþi Saºii,Ungurii ºi Jidanii. Termenul sãvârºirii planului nu-l putem statori încã”33.

Frica autoritã˛ilor s-a dovedit a fi întemeiatã 17 ani mai târziu, în 1913 la baza soclului fiind pusã dinamitã, care a dus la dãrâmarea par˛ialã a monumentului. Astãzi, din ceea ce priveau ungurii cuatâta mândrie, din simbolul care trebuia sã rãmânã peste veacuri ca semn al marii festivitã˛i, a rãmasdoar capul lui Árpád34. Sextil Puºcariu redã în lucrarea sa Braºovul de altãdatã, într-un fragment, ces-a întâmplat cu statuia ºi cine a fost cel care e rãspunzãtor de dãrâmarea ei. „Peste vreo douã deceniide la ridicarea statuii a fãcut explozie o bombã, aºezatã la picioarele ei de basarabeanul Cãtãrãu, ca un protest împotriva îngâmfãrii stãpânitorilor acestor þinuturi (…). Acelaºi Cãtãrãu a fost cel ce,dupã înfiinþarea episcopiei ungureºti greco-catolice de la Hajdúdorog, cu scop de a maghiariza peromânii de la miazãnoapte, a trimis noului episcop, cu poºta, un pachet în care era o bombã ce aexplodat când a fost desfãcut”.35

Maghiarii din Braºov au tratat evenimentul cu mare mândrie. A fost sãrbãtoarea lor la care aucontribuit mai ales prin participarea la festivitãþile organizate în oraº: liturghii, petreceri, reuniuniconduse de oficialitãþi.

Primul monument din cele ºapte ridicate în anul 1896, a fost dezvelit pe data de 27 iunie laÓpusztaszer36, cel de-al doilea a fost inaugurat pe 19 iulie la Munkács37, pe 26 august a fost dezvelitmonumental de la Pannonhalmá38, pe 30 august a fost vernisat monumental de la Zobor39, acesta aavut 18 metri înãlþime, fiind proiectat de Berczik Gyula, a fost demolat pe 9 februarie 1920 de cãtrenaþionaliºti cehi, astãzi se mai poate vedea doar fundaþia.

Un alt monument a fost dezvelit în data de 18 octombrie la Dévényi, acesta a avut 21 de metriînãl˛ime ºi a fost proiectat tot de Berczik Gyula, a fost demolat ºi el în anul 1920 de cãtre armata cehã.În acelaºi an, pe 18 octombrie 1896 a fost inaugurat ºi monumentul de la Braºov40. Ultimul din celeºapte monumente ale milleniului a fost inaugurat pe 2 septembrie la Zimony41. Celelalte edificiiridicate la Budapesta au rãmas în picioare pânã astãzi, o bunã parte din ele au fost finalizate maitârziu.

Expozi˛ia mileniului a fost un bun prilej pentru Ungaria de a-ºi face reclamã, atrãgând un marenumãr de vizitatori:

Numãrul participanþilor2 mai-31 august 2 mai-1 octombrie Lexiconul Révai

1.993.015 vizitatori 2.490.990 vizitatori 5.800.000 vizitatori

Cheltuielile prevãzute pentru expoziþie:

Cheltuieli totale Cheltuieli prevãzute5.286.000 florini 5.238.000 florini

122

Rozalinda Posea

33 Tribuna, nr. 245, 6-18 noiembrie, 1896, p. 978.34 Capul statuii se gãseºte astãzi în casa parohialã a bisericii evanghelice din Braºov.35 Pe numele real, basarabeanul se numea Ilie Calarov, adept al ideologiei socialiste, anarhist, s-a întors la Chiºinãu unde a

activat în perioada Primului Rãzboi Mondial.36 Oraº situat în partea de sud a Ungariei actuale, monumentul se gãseºte astãzi în muzeul deschis în aer liber, muzeu dedicat

marilor conducãtori ai statului ungar.37 Oraº situat astãzi în Ucraina, monumentul nu mai existã.38 Localitate situatã în vestul Ungariei, o parte a monumentului se gãseºte astãzi în parcul Abbey.39 Oraº situat în vestul Slovaciei actuale.40 Braºov, dãrâmat parþial în 1913.41 Astãzi Zemun oraº situat în Serbia, în apropiere de Belgrad.


Precum reiese din tabel suma a fost depãºitã cu 48.000 florini, din partea oraºului Braºov s-aucheluit în total 5.110 florini.42

Expozi˛ia ºi-a închis por˛ile pe 31 octombrie, dar pânã la aceea datã Ungaria a demonstrat cãpoate sã facã din turism o adevãratã ramurã a economiei ˛ãrii.

Având în vedere impactul pe care l-a avut, indiferent de cheltuielile prevãzute sau depãºite,expozi˛ia a fost una de rãsunet ale cãrei ecouri se pãstreazã pânã astãzi. O parte dintre obiecte au fostfolosite de oficialii unguri la reprezentarea pavilionarã a Ungariei în cadrul expozi˛iei de la Paris dinanul 1900.

123

fiara Bârsei

Fig. 2 Invitaþia trimisã oficialilor strãini la expoziþie

Fig. 1 Afiºul expoziþiei

Fig. 4 Macheta realizatã în 1896, de Friedrich Hermann

Fig. 3 Festivitãþile din iunie 1896

42 http://hu.wikipedia.org/wiki/1896-os_millenniumi_ünnepségek


124

Rozalinda Posea

Fig. 6 Scrisoarea adresatã magistratului oraºului Braºov de cãtre Friedrich Hermann

Fig. 5 Planul cu amplasarea pavilioanelor la expoziþia Milleniului


125

fiara Bârsei

Fig. 9 Capul statuii lui Árpád adãpostit astãzi în casa parohialã a bisericii evanghelice din Braºov

Fig. 8 Vedere cu ruina monumentuluiFig. 7 Vedere cu statuia lui Árpád


Millennium celebration, a controversial public ceremonyAbstract

The Millenium Exhibition organized in Budapest in 1896, ment a good reason for Hungaria toredefine its status which it had in Medieval times. For hungarians, the exhibition focused on their lostidentity and to recovered their role of civilizing empire between East and West Europe borders. Aftera long debates that take place for few years, the hungarian Parliament decided to open the exhibitionat 1th May 1896 and, also, a lot of manifestation between may and october 1896. Transylvaniaparticipated at these manifestations whith many objects from Braºov, realized by the local artists andartisans and then exposed. At the end, the exhibition achieved its purpose. In nowadays, the festivityremains in colective memory as the great hungarian Millenium exhibition.

126

Rozalinda Posea


Ciprian GLÃVAN

IPOSTAZE ALE RELAfiIILOR INTERETNICE ÎN JIMBOLIA PÂNÃ LA PRIMUL RÃZBOI MONDIALOdatã cu încheierea pãcii de la Passarowitz (1718), Banatul a intrat în componen˛a Imperiului

Habsburgic, fiind organizat sub forma unei provincii imperiale. Una dintre deciziile luate de noileautoritã˛i a fost aceea de a aduce coloniºti germani în Banat. Aceastã mãsurã urma sã contribuie ladezvoltarea provinciei în spirit mercantilist ºi la securizarea grani˛ei cu Imperiul Otoman. Imagineamultietnicã a Banatului în secolul al XVIII-lea a fost întregitã de coloniºtii slovaci, maghiari, bulgari,francezi, italieni sau spanioli, care s-au alãturat românilor ºi sârbilor, care constituiau popula˛iaautohtonã a Banatului în momentul cuceririi habsburgice.

Una dintre comunele fondate cu ocazia colonizãrii tereziene a fost Hatzfeld (Jimbolia).Localitatea a fost amintitã pentru oarã într-un document papal din anul 1332. În perioada stãpâniriiotomane a Banatului, aceastã aºezare a dispãrut, astfel cã în momentul colonizãrii tereziene zona eranelocuitã. Coloniºtii, proveni˛i îndeosebi din Trier, Mainz, Lotharingia sau Luxemburg, au fondat în1766 aºezãrile Landestreu ºi Hatzfeld. Doi ani mai târziu aceste aºezãri au fost unificate sub numelede Hatzfeld (Jimbolia). Datã fiind componen˛a etnicã omogenã a localitã˛ii, în perioada de întemeiere nu au apãrut niciun fel de tensiuni interetnice, precum în alte sate unde coloniºtii germani au fostaºeza˛i alãturi de popula˛ia bãºtinaºã.1

Dupã alipirea Banatului la Ungaria în 1778, domeniile camerale din Banat au fost scoase lalicita˛ie. În acest context, la 25 aprilie 1790, domeniul Hatzfeld a fost achizi˛ionat de cãtre Joseph von Csekonics, familia acestuia jucând un important rol în dezvoltarea ulterioarã a localitã˛ii.

Revolu˛ia de la 1848-1849 a marcat prima manifestare a unei conºtiin˛e na˛ionale a germanilordin Banat prin redactarea aºa numitei „peti˛ii a ºvabilor”, redactatã de preotul catolic Josef Nowakdin Bulgãruº ºi semnatã de reprezentan˛ii mai multor comune cu popula˛ie germanã din Banat.

Dupã Revolu˛ia de la 1848, Jimbolia a cunoscut o perioadã de dezvoltare economicã, care a dusla schimbãri în structura economicã, socialã, etnicã ºi urbanisticã a localitã˛ii. Unul dintre cei maiimportan˛i factori care au impulsionat aceastã dezvoltare a fost construc˛ia cãii ferate Timiºoara –Szeged, care urma sã constituie un tronson al planificatei „cãi ferate orientale” între Viena ºi Baziaº. La aceasta s-au adãugat ulterior ºi alte tronsoane de cale feratã (Jimbolia – Pardan, 1895; linia feratãcu ecartament îngust Jimbolia – Becicherecul Mare, 1899, ºi tronsonul Jimbolia – Lovrin, 1910), care au asigurat o conectare bunã a Jimboliei la circuitul economic al Banatului.2

Fondarea fabricii de ̨ iglã „Bohn M. & Co.”, ale cãrei baze au fost puse în 1864 de Stefan Bohn, a fost al doilea factor decisiv în dezvoltarea protoindustrialã ºi apoi industrialã a localitã˛ii. Ca urmare a inunda˛iei de la Szeged din 1879, cererea de ˛igle, cãrãmizi ºi materiale de construc˛ie a crescut, deaceastã evolu˛ie beneficiind ºi fabrica amintitã mai sus. În condi˛iile în care în Jimbolia nu existasuficientã for˛ã de muncã pentru a sus˛ine aceastã dezvoltare, au fost aduºi muncitori maghiari dinzona Szegedului ºi a Ungariei de Sud. La aceºtia s-au adãugat muncitori sezonieri români ºi slovaci.Pentru a gãzdui noii locuitori ai Jimboliei a fost amenajat un nou cartier numit Futok. Cea mai mareparte a locuitorilor noului cartier erau maghiari, lucru reflectat de altfel ºi în situa˛ia demograficã a

127

fiara Bârsei

1 Josef Wolf, Ethnische Konflikte im Zuge der Besiedlung des Banats im 18. Jahrhundert, în Mathias Beer, DittmarDahlmann (Hrsg.), Migration nach Ost- und Südosteuropa vom 18. bis zu Beginn des 19. Jahrhunderts. Ursachen –Formen – Verlauf – Ergebnis, Jan Thorbecke Verlag, Stuttgart, 1999; pp. 337- 366.

2 Anton Peter Petri, Heimatbuch des Heidestädtchens Hatzfeld im Banat, Th. Breit Druck und Verlag GmbH, Marquartstein, 1991; pp. 642-643.


aºezãrii la 1900. Conform acesteia, din cei 8.518 de locuitori, 6.934 erau germani, 1.532 maghiari ºi52 români.3

Astfel, introducerea cãii ferate ºi industrializarea nu marcheazã doar modernizarea aºezãrii, ci ºio diversificare a componen˛ei etnice ºi o înmul˛ire a contactelor între reprezentan˛ii diverselor etnii.Chiar dacã membrii diverselor grupuri etnice trãiau în conformitate cu valorile ºi tradi˛iile propriilorcomunitã˛i, situa˛iile de contact între aceºtia se multiplicã, unul dintre principalele spa˛ii de contactinteretnic constituindu-l chiar fabrica.

O altã formã de interac˛iune între reprezentan˛ii diferitelor etnii era aºa numitul „schimb decopii”, practicat ºi în alte pãr˛i ale monarhiei ºi care constituia una dintre cele mai importantemodalitã˛i extraºcolare de a învã˛a o limbã strãinã. Pornind de la condi˛iile specifice fiecãrei zone ºide la posibilitã˛ile financiare ale pãrin˛ilor, acesta îmbrãca diverse forme ºi avea o duratã variabilã.„Copiii de schimb” erau de obicei de vârstã ºcolarã ºi în timpul petrecut la familiile adoptive urmausã se ocupe de aceleaºi îndatoriri pe care le aveau ºi acasã. De regulã, pãrin˛ii copiilor se cunoºteausau aveau rela˛ii de naturã economicã.4 „Schimbul de copii” men˛ionat în zona Jimboliei5 se întindeadoar pe perioada iernii, deºi în alte pãr˛i ale imperiului acesta putea sã dureze pânã la 2-3 ani. Pe lângã faptul cã acest mod de interac˛iune îi permitea copilului sã îºi însuºeascã o limbã strãinã, el trebuia sãse adapteze noului mediu ºi regulilor care îl guvernau. Astfel se ajungea la o mai bunã în˛elegere amodului de gândire ºi ac˛iune a vecinului de altã etnie ºi era facilitatã adaptarea reciprocã ºiconvie˛uirea vecinilor de diverse etnii.

O altã situa˛ie de contact interetnic, care ilustreazã ºi urmãrile schimbãrilor de frontierãsurvenite în zona Jimboliei dupã Primul Rãzboi Mondial este aceea a „proprietarilor dubli”.

În condi˛iile unei conjuncturi economice favorabile, în primii ani ai secolului XX mai mul˛ijimbolieni au încercat sã îºi extindã proprietatea funciarã prin cumpãrarea unor aºa numite sãlaºuri(puste, hodje). În condi˛iile în care ˛ãranii din Jimbolia nu prea vindeau pãmânt, sãlaºurileachizi˛ionate de jimbolieni se aflau de obicei în hotarul unor comune sârbeºti sau croate învecinate,situate la o distan˛ã de maxim 35 km de Jimbolia. De gospodãrirea acestor proprietã˛i se ocupa fieproprietarul ºi familia sa, fie familia unui om de încredere al proprietarului, aceastã situa˛ieocazionând ºi alte contacte interetnice.6

La sfârºitul Primului Rãzboi Mondial Banatul a fost împãr˛it între România (2/3 din teritoriu),Regatul Sârbilor, Croa˛ilor ºi Slovenilor (1/3 din teritoriu) ºi Ungaria (câteva comune). Cu aceastãocazie Jimbolia a revenit Regatului Sârbilor, Croa˛ilor ºi Slovenilor. Ca urmare a tratatuluiromâno-iugoslav din 24 noiembrie 1923, Jimbolia ºi alte câteva comune au revenit României înschimbul Modoºului, Pardanului ºi al altor câteva comune. Dacã prima modificare de frontierã nu aafectat situa˛ia proprietarilor de sãlaºuri, dupã tratatul româno-iugoslav aceºtia se aflau într-o situa˛iemult mai delicatã, deoarece aveau cetã˛enie ºi domiciliu în România, dar o parte sau întreaga lorproprietate funciarã se afla pe teritoriul iugoslav. Aceastã situa˛ie marcatã de ºicanele autoritã˛ilor defrontierã cu ocazia efectuãrii lucrãrilor agricole a culminat cu expropierea totalã a acestor proprietã˛ide cãtre statul iugoslav în 1929.7

Schimbãrile de frontierã de dupã Primul Rãzboi Mondial au dus la o îngreunare a rela˛iiloreconomice ºi de rudenie între locuitorii Jimboliei ºi ai unor localitã˛i învecinate situate acum peste

128

Ciprian Glãvan

3 Idem, p. 637.4 Ingeborg Weber-Kellermann, Zur Interethnik. Donauschwaben, Siebenbürger Sachsen und ihre Nachbarn, Suhrkamp

Verlag, Frankfurt am Main,1978, p. 306.5 Anton Peter Petri, Heimatbuch des Heidestädtchens Hatzfeld im Banat, Th. Breit Druck und Verlag GmbH, Marquartstein,

1991, p. 396.6 Idem, p. 772.7 Idem, p. 775.


grani˛ã ºi la pierderea hinterlandului economic al localitã˛ii. Aceasta a înrãutã˛it temporar situa˛iaeconomicã a aºezãrii, pânã la integrarea acesteia în circuitul economic al României.

Rela˛iile interetnice dintre reprezentan˛ii diverselor etnii din zona Jimboliei s-au caracterizat încea mai mare parte a timpului printr-o convie˛uire cordialã ºi bogatã în schimburi reciproce, rareoriîntreruptã de tensiuni datorate consecin˛elor unor evenimente istorice de amploare europeanã saumondialã.

Aspekte der interethnischen Beziehungen aus Jimboliabis zum ersten Weltkrieg

Zusammenfassung

Die Gemeinde Hatzfeld wurde 1766 von den deutschen Siedlern, die von den kaiserlichenBehörden im Banat angesiedelt wurden, neu gegründet, nachdem die mittelalterliche Siedlungwährend der türkischen Herrschaft über das Banat verschwunden war. Die Familie Csekonics, die1790 die Domäne Hatzfeld gekauft hat, hatte einen positiven Einfluss auf der Entwicklung derOrtschaft, die insbesondere nach der Revolution von 1848-1849 durch die Einführung der Eisenbahn und die Gründung der Ziegelfabrik „Bohn M. & Co” einen bedeutenden wirtschaftlichenAufschwung kannte. Diese protoindustrielle und danach industrielle Entwicklung führte zuVeränderungen im Bereich der ethnischen Zusammensetzung des Ortes und auch im Bereich dertraditionellen Dorfgemeinschaft. In dem zweiten Teil der Abhandlung werden zwei Aspekte derinterethnischen Kontaktsituationen aus Hatzfeld behandelt: der Kinderaustausch und das Problemder Doppelbesitzer. Dabei werden auch die Folgen, die die Grenzveränderungen die nach dem erstenWeltkrieg stattfanden, für Hatzfeld und das Banat hatten, ersichtlich.

129

fiara Bârsei


Dumitra BULEI

ELENA VÃCÃRESCU – MESAGER AL CULTURII ª I DIPLOMAÞIEI ROMÂNE

Elena Vãcãrescu, nãscutã la 14 septembrie 1864, la Bucureºti, ca prim copil al familiei, Ion(Enãchiþã) ºi Eufrosina (nãscutã Fãlcoianu) Vãcãrescu, vlãstar al ilustrei „dinastii” dâmboviþene apoeþilor Vãcãreºti, ºi-a cucerit un dublu renume, de scriitoare ºi diplomatã. Ea a fost o mare româncã,„o ambasadoare – neostenitã ºi convingãtoare, întru preamãrirea României în lume”1. La 17februarie 1947 moare la Paris, în Rue de Chaillot ºi este depusã la Biserica Româneascã din Rue JeanBeauvais, iar mai târziu, la 5 martie 1959, rãmãºiþele pãmânteºti vor fi aduse la Bucureºti ºi aºezatealãturi de ceilalþi Vãcãreºti, în Cimitirul Bellu. O viaþã lungã, dar desãvârºitã prin împlinirile sale,recunoscute ca atare: membrã a Academiei Române, de douã ori laureatã a Academiei Franceze,decoratã cu Legiuirea de Onoare în 1927, ca fiind „cea mai celebrã dintre scriitorii strãini deexpresie francezã”. Gândindu-se la ea, Elena Vãcãrescu scria: „Ciudat destin… N-am avut noroc.Adicã n-am avut noroc, ºi totuºi, am avut noroc cu carul.”

Elena Vãcãrescu poate fi aºezatã între personalitãþile feminine cu vocaþie europeanã aleneamului românesc, precum Anna de Noailles sau Martha Bibescu, contemporane cu descendentaVãcãreºtilor.

Poetã românã de limbã francezã (întreaga sa operã va fi scrisã în francezã), Elencuþa Vãcãrescu,cum îi spuneau apropiaþii, prezenþã continuã pe scena intelectualã ºi fin mondenã a unei Europe avide de valori, cum era aceea din anii interbelici, a dus cu ea pretutindeni spiritul românesc, în tot ºi toatecâte a înfãptuit – ºi n-au fost puþine înfãptuirile ei. A fãcut cunoscutã creaþia popularã dinîmprejurimile care i-au bucurat anii copilãriei ºi de care va rãmâne ataºatã toatã viaþa. Pentruculegerea de cântece populare „Rapsodul Dâmboviþei”, apãrutã în versiune germanã, în traducereaReginei Elisabeta – poetesa Carmen Sylva, în 1889, iar în 1892, în francezã ºi englezã, dupãversiunea italianã din 1891, (anul în care, în mai se va logodi cu Prinþul Ferdinand, ca în iunie sã fienevoitã sã rupã logodna ºi sã se autoexileze, cãlãtorind pe rând, la Veneþia, Milano, Roma, Verona,Florenþa), va fi rãsplãtitã cu înalta distincþie a Academiei Franceze. Va fi – timp de douã decenii –delegatã permanentã a României la Societatea Naþiunilor2, activitatea ei, în diversele organisme aleLigii, fiind îndreptatã cãtre problemele culturale ºi social-umanitare. Pentru cã iubeºte din sufletRomânia, proiectatã în imaginaþia ei ca un steag, care avea în mijloc Roma înconjuratã de raze, dar ºipentru cã, lipsitã de bani, are nevoie de a-ºi manifesta personalitatea sa frustratã, ºi mai ales pentru cã, aºa cum îi plãcea sã creadã, cã poeþii „adorã politica ºi se pricep mai bine sã o cultive decâtpoliticienii de profesie”, devine o prezenþã vie a diplomaþiei culturale europene. Este ataºat de presã,consilier cultural pe lângã Legaþia României la Paris, secretar general al României la SocietateaNaþiunilor Unite, membru al Comisiei Internaþionale pentru Cooperare Intelectualã (C.I.C.I.), alComitetului Permanent al Literelor ºi Artelor, ca membru-adjunct3, în Subcomisia de Litere ºi Arte,pânã la încheierea sesiunilor acestuia4, reprezentant al statului român la Institutul Internaþional alCooperãrii Intelectuale (I.I.C.I.) de la Paris, de la înfiinþare ºi pânã la rãzboi ºi, chiar º i dupã rãzboi,

130

Dumitra Bulei

1 I.M. ª tefan, V. Firoiu, Sub semnul Minervei, femei din trecutul românesc, Bucureºti, Editura Politicã, 1975, p. 124.2 Constantin Turcu, Un messager de la culture et de la diplomatie roumaine: Hélène Vacaresco, în „Revue roumaine

d’histoire”, VII, nr. 2, 1968, p. 251.3 La Société des Nations et Cooperation intelectuelle, Section d’information, Secretariat de la Société des Nations, Genève,

1927, p. 11.4 Vezi ºi publicaþiile „L’anneé 1938. De la cooperation intelectuelle”.


pânã în septembrie 1945, când devine UNESCO5. Practicã o diplomaþie culturalã dupã regulidintotdeauna cunoscute, dar cu altfel de implicãri. Elena Vãcãrescu îºi afirmã descendenþa dincultura românã, cu naturaleþea apartenenþei la cultura europeanã. Se manifestã în mijlocul uneiculturi mai largi, care este ºi a românilor, impunând interesul pentru cultura românã din interiorulvalorilor acesteia, care sunt cele ale Europei. Aºa se explicã faptul cã este apreciatã, invitatã,aºteptatã, aplaudatã, curtatã.

Elena Vãcãrescu, într-un Raport întocmit pentru Ministerul de Externe, din 28 iulie 1937, scriaurmãtoarele: „A trecut multã vreme de când guvernul român mi-a încredinþat misiunea – în acelaºitimp frumoasã ºi dificilã – de a reprezenta, atât în Franþa, cât ºi în Geneva, idealul românesc de pace ºi colaborare între naþiuni. M-am achitat de aceastã misiune cu un entuziasm dictat nu numai dedatorie, ci ºi de convingerile mele cele mai intime. În acest fel aº vrea sã fie interpretatã activitateamea dintotdeauna”6. Prezenþã constantã în delegaþia României la Adunãrile Ligii Naþiunilor, demnãurmaºã a poeþilor Vãcãreºti, „a desfãºurat o bogatã activitate, atât în timpul sesiunilor, cât ºiocazional, cu prilejul comitetelor de experþi la care participa”7. Colaboratoare ºi prietenã devotatã amarelui nostru diplomat Nicolae Titulescu8, poeta se bucurã de preþuirea deosebitã a acestuia, dupãcum reiese, printre altele ºi din telegrama datatã 27 septembrie 1923: „Cel mai frumos discurspronunþat într-a IV-a Adunare, este cel de astãzi al Elenei Vãcãrescu în chestiunea cooperãriiintelectuale. Ea a fost cãlduros aplaudatã de Adunare”9.

Având încredere în capacitatea construirii unei lumi mai bune, printr-o mai intensã activitate amiºcãrii intelectuale, a militat pentru triumful solidaritã˛ii intelectuale. La al treilea Congres alConfedera˛iei Interna˛ionale a Muncitorilor Intelectuali, din 3 ianuarie 1925, de la Paris, a fãcut partedin delega˛ia ce a reprezentat România, împreunã cu Dragomir Hurmuzescu ºi Ion Atanasiu10, aºanumita miºcare a sindicalismului intelectual, între 1923 ºi 1926, care a antrenat un numãr mare departicipanþi din mai multe þãri din Europa, dupã aceastã datã însã, pierzându-ºi din aderenþi. La a optasesiune a Adunãrii Ligii, vorbind despre importanþa cooperãrii intelectuale sublinia dorinþa unanimã,care se adunã din toate colþurile lumii, spre unirea popoarelor între ele, iar ideea de pace seîmbogãþeºte zilnic cu noi valenþe, care vor prospera numai atunci când, fiind conºtienþi de spiritulfiecãrui popor, aceasta se va concretiza în forme din ce în ce mai numeroase, cu aspecte diferite.

Discursul susþinut în 22 septembrie 1927 i-a prilejuit prezentarea unui raport generos privitor laîmplinirile I.I.C.I., remarcat ºi de ziare precum: „Gazette de Lausanne” sau „Paix ”. Multe dintezele susþinute de intelectuala româncã sunt valabile ºi astãzi, dupã atâta vreme, subliniindimportanþa pe care o au apropierea ºi cunoaºterea dintre popoare, a cunoaºterii valorilor naþionale alefiecãrui popor, a capodoperelor artistice ºi literare, care înzestreazã ºi îmbogãþesc tezaurul universal.În continuarea aceleeaºi idei este relevat ºi faptul cã, prin arta popularã, mai ales, se poate înfãptuiacest deziderat, aceasta fiind „terenul prin excelenþã, pe care se poate produce apropiereapopoarelor, unde spiritele lor se ating, se contopesc º i se pãtrund în modul lor cel mai fierbinte”.11

131

fiara Bârsei

5 Ion Stãvãruº, Elena Vãcãrescu, Bucureºti, Editura Univers, 1974, p. 106; vezi ºi în „L’anneé 1938. De la cooperationintelectuelle” (I.I.C.I., 1939, p. 182), unde este menþionatã participarea Elenei Vãcãrescu la reuniunea de la Nisa din 27-29octombrie 1938.

6 C. Turcu, op. cit., p. 248.7 G. Oprescu, Cooperarea intelectualã internaþionalã, în „Revista românã de studii internaþionale”, nr. 2(6), 1969, p. 62.8 I. Igirosianu, Cum era Titulescu, în „Clepsidra amurgului”, (Evocãri marginale), Bucureºti, Editura Cartea Româneascã,

1976, pp. 150, 158, 161, 174.9 C. Turcu, op. cit., p. 252 (În amintita monografie a lui I. Stãvãruº, p. 75, este menþionatã ºtirea dintr-un ziar elveþian care

scria astfel, referindu-se la succesul oratoric al celebrei conferenþiare: „Când Elena Vãcãrescu vorbeºte în AdunareaGeneralã a Societãþii Naþiunilor, hotelurile se golesc ºi sala de conferinþe se umple”).

10 L’oeuvre de la C.I.T.I., Le Congres de 1925, Paris, 1925, p. 110.11 C. Turcu, Elena Vãcãrescu – diplomat, în „Lumea V”, nr. 7 (172), din 9 februarie 1967, p. 21; I. Stãvãruº, op. cit., p. 77;

informaþiile pot fi citite în Arhiva MAE, fond Geneva, vol. 42/1927 ºi în „Journal Officiel”, S.D.N., Genève, 1927(Comptes-rendus de la VIII-ème Session de l’Assemblé, L’ordre de jour, nr. 65).


În continuare a pledat pentru Oficiul Internaþional al Muzeelor, pentru popularizarea tezaurelorspirituale, prin expoziþii, dar ºi pentru editarea unor materiale adecvate.12

În ultima parte a discursului se va referi la rolul educativ al cinematografului comparându-l cu„a doua producþie mondialã, dupã aceea a grâului /.../ un esperanto mut, care întrece cuvântul ºi îldominã”, insistând în privinþa influenþei pe care aceastã artã o are asupra tineretului ºi propunând caSocietatea Naþiunilor sã se asocieze eforturilor depuse de Institutul Internaþional din Paris în privinþapromovãrii influenþei cinematografului, atunci când este bunã, ºi împiedicãrii acesteia, când estenocivã.13 Efectul avut în mediile intelectuale se va concretiza prin înfiinþarea, în anul urmãtor, dininiþiativa guvernului italian, a Institutului Internaþional al Cinematografului Educativ, cu sediul laRoma14. Animatã de acelaºi spirit, Elena Vãcãrescu, împreunã cu Nicolae Pillat, înfiinþeazã la Paris,Comitetul Internaþional pentru Difuzarea Artisticã ºi Literarã prin Cinematograf (C.I.D.A.L.C.),care-ºi propunea „sã patroneze orice film cu caracter ºtiinþific, social, economic, istoric, artistic,instructiv, literar sau documentar, permiþând prin difuzarea sa în diferite þãri, înþelegerea ºiapropierea între popoare”.15

Talentata conferenþiarã susþine, timp de aproape patru decenii, numeroase conferinþealãturându-se unor nume de prestigiu ale culturii franceze, cum ar fi: Anatole France, Pierre Loti,Paul Valerie, Jean Giraudoux, Andre Maurois, pentru ca „arta cuvântului sã nu disparã în societatea francezã”, aºa cum însãºi afirma Elena Vãcãrescu în „Romanul vieþii mele”. Este un orator înnãscut:o voce cu un timbru încântãtor, pronunþie impecabilã, sonoritate ce concordã pe deplin cu sensulcuvintelor, cu jocul silabelor, cu nuanþele sentimentului de comunicat, ritm, culoare, graþie, eleganþã.Nu ridicã niciodatã vocea. ª tie un lucru preþios pentru orator: sã nu alunece în banal. Aveaprospeþime, ceea ce fãcea ca audierea sã fie o plãcere.

De la tribuna Universitãþii Analelor, printre ai cãrei fondatori se numãrã ºi Elena Vãcãrescu16,ambasadoarea sufletului românesc, cum a numit-o cu egalã admiraþie, N. Iorga ºi Camil Petrescu17,va desfãºura o activitate extrem de laborioasã, îndeplinind „o misiune ce dureazã în tot cursul anului, în Franþa, precum ºi în toate punctele Europei unde este posibil sã mã deplasez, fãrã a precupeþivreun efort pentru a face ca România sã fie mereu prezentã ºi înfãþiºatã favorabil atenþieiuniversale”.18 Ca orator, s-a remarcat în cunoscutele ºi mult gustatele „Entretiens”, organizate deComitetul Permanent al Literelor ºi Artelor, între 1932-1938. A conferenþiat º i în alte oraºe dinBelgia, Olanda, Italia, Spania, Elveþia, Polonia, dar ºi din România. Astfel de „întreþineri” vor avealoc la Paris, Madrid, Veneþia, Frankfurt, Nisa, Budapesta, Buenos Aires, Varºovia, Luxemburg, darºi la Bucureºti.

La una din conferinþele þinute la Radio în 1934, vorbind despre Societatea Naþiunilor, ElenaVãcãrescu mãrturiseºte cu mândrie crezul ei: „þara noastrã se afla în stadiul înaintat de evoluþie încare participarea ei la miºcarea internaþionalã a ideilor ºi rãspândirea în medii strãine a creaþiilornaþionale au devenit o adevãratã ºi sfântã obligaþie”19.

Activitatea sa nu se rezumã doar la a ̨ ine conferin˛e, de altfel, extrem de documentate ºi având odiversitate de teme din cultura universalã. Mai mult decât atât, în 1913 înfiin˛eazã ºi patroneazã la

132

Dumitra Bulei

12 George Oprescu, op. cit., (Detalii despre activitatea O.I.M. ºi a Centrului internaþional al Institutelor de Arheologie ºiIstoria Artei ºi în publicaþiile „Museion”, „Bulletin C.I.I.A.H.A.” ºi în alte peste 30 de volume editate de I.I.C.I.).

13 C. Turcu, Un messager…, p. 258; I. Stãvãruº, op. cit., p. 78.14 „Journal Ofíciel”, IX, nr. 4/1928, p. 398. I.I.C.E. a funcþionat pânã la sfârºitul anului 1937.15 Statutul C.I.D.A.L.C. ºi articolul – program, redactat de Elena Vãcãrescu, sunt prezentate ºi comentate de E. Voiculescu,

(Elena Vãcãrescu ºi cinematograful, în „Studii ºi cercetãri de istoria artei, seria Teatru, muzicã, cinematografie”, tom. 13,nr. 2 /1966, pp. 165-166 ºi I. Stãvarus, op. cit., pp. 79-80).

16 Alexandrina Andronescu, Arta de orator a Elenei Vãcãrescu (I), în „Valachica, Studii ºi cercetãri de istorie ºi istoriaculturii”, nr. IX/1977, Târgoviºte, p. 347.

17 Elena Vãcãrescu, Memorii, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1989, p. 5.18 Ion Stãvãruº, Prefaþã la volumul Elena Vãcãrescu – Scrieri alese, Bucureºti, Editura Minerva, 1975, p. XI.19 Ibidem.


Bucureºti „Cercul Analelor”, Societate de Conferinþe în cadrul cãrora vor fi prezenþi, cu audienþe desucces, Nicolae Iorga, Dimitrie Gusti, Octavian Goga, Cincinat Pavelescu ºi alþii. În memoriile sale,în amintirile literare ale Elenei Vãcãrescu, legate de Victor Hugo, Mistral, Alecsandri ºi Caragiale, îiaminteºte pe Leconte de Lisle, Sully Proudhomme ºi Heredia, pe Marcel Proust, Blaga, Nicolae Iorga ºi Tagore, din partea cãrora s-a bucurat de prietenie ºi preþuire20. Elena Vãcãrescu întâlneºte multãlume, de la capete încoronate, la politicieni, diplomaþi, oameni de ºtiinþã, filosofi, scriitori, artiºti:regele Carol ºi regina Elisabeta, regina Maria, regina Victoria ºi regele Eduard al VII-lea, AristideBriand, mareºalul Philippe Pétain, Paul Morand, Jean Cocteau, Henri Bergson, Jean Louis Barthou,Nicolae Titulescu, Nietzsche, Paul Valéry, Édouard Herriot, Eleonora Duse, Anna de NoaillesBrâncoveanu ºi mulþi, mulþi alþii. Pe oamenii pe care-i cunoaºte, nu-i „creioneazã”, ci doar îisurprinde sau, mai bine spus, se surprinde în preajma lor, cu o specialã forþã evocatoare. Scrisul depoetã al Elenei Vãcãrescu nu e incisiv, precum cel al Marthei Bibescu, care prinde ºi timpul, nunumai atmosfera ºi oamenii întâlniþi, ci este paºnic, egal cu el însuºi: imaginaþie, poveste, descriere,cu farmecul lui aparte, al acelei epoci, cu personajele ei intelectuale feminine, cu vorbe ca niºte fluturi ce ating realitatea ce se aºeazã odatã cu aceastã atingere.

Îºi aminteºte, ºi ne aminteºte ºi nouã, despre distinsul muzician român Enescu. În conferinþa „La musique au pays roumain. Mes souvenirs de Georges Enesco”, publicatã în revista „Conferencia”,no. XIX/15 septembrie 1935, vorbeºte mai întâi despre copilul Enescu, format în peisajul munþilor ºivãilor din Moldova, unde lumina are o incorporabilã duioºie în cadrul natural, cu cãsuþe albe, turmemari, izvoare repezi, unde se aud clopotele mãnãstirilor. Conferinþa Elenei Vãcãrescu îl introduce peviitorul muzician în spaþiul mioritic, cu biserici pictate, icoane multicolore, morminte de un albstrãlucitor, însoþite de cântecele preoþilor º i de apãsarea produsã de acest exces de „culori º i desclipiri atât de caracteristice Orientului”21.

Pe Enescu, Elena Vãcãrescu îl va regãsi dupã izbucnirea rãzboiului, când se întoarce în ̨ arã, fa˛ãîn fa˛ã cu eroismul, cu moartea ºi via˛a ºi, ca în vremea copilãriei, aºezându-se în faþa clavirului care îi rãspunde cu fiecare notã, cu dragoste pentru pãmântul natal, pentru muzica româneascã. Opera luiEnescu respira bucuria cântecelor populare, pe care nu le vom simþi niciodatã exprimate în totalitateîn muzica sa, pentru cã întotdeauna va fi loc pentru un tril de privighetoare pus pe note. De altfel, prinaceasta transpunere, muzica popularã româneascã se ridicã pe culmi de sublim ºi perfecþiune.Desigur, este bine cunoscutã prietenia spiritualã a Elenei Vãcãrescu cu Regina Elisabeta a Românieiºi în relaþia ei cu George Enescu, o considera pe Carmen Silva: „muza, adevãrata muza despre caremediocrii nu vorbesc. Mulþumitã lui Dumnezeu nu au cunoscut-o niciodatã…”22

„Se poate spune – afirmã în continuare Elena Vãcãrescu –, pe bunã dreptate, cã Enescu ar fi fost fiul armonios ºi singura bucurie durabilã, singura afecþiune permisã, pe care soarta acestei regineîndrãzneºte sã ºi-o permitã”23.

„Enescu nu este un simplu muzician, el este muzica însãºi”. Aºa îºi începe, de fapt, ElenaVãcãrescu conferinþa24. Conferinþa Elenei Vãcãrescu despre muzicianul român, s-a încheiat cucâteva din compoziþiile de tinereþe interpretate la pian de însuºi George Enescu, apoi cu Sonatapentru pian ºi vioarã, o lucrare grandioasã, care ascunde atât de firesc, accentele muzicii þiganiloramestecate armonios cu ºoaptele naturii, ca într-un miracol.

Bucuria auditoriului, dar ºi a cititorului, în egalã mãsurã, este aceea de a fi sim˛it freamãtulinterior al Elenei Vãcãrescu, aten˛ia deosebitã pe care a acordat-o problemelor legate de ˛ara sa.

133

fiara Bârsei

20 Elena Vãcãrescu, op. cit., p. 5.21 Elena Vãcãrescu, La musique au pays Roumaine. Mes souvenirs sur Georges Enesco, Conferencia, Journal de

L’Université des Annales, 15 septembrie 1935, p. 370.22 Elena Vãcãrescu, op. cit., p. 374.23 Ibidem.24 Idem, p. 369.


Oriunde s-ar fi aflat, fie la Universitatea Analelor din Paris, la Cercul de studii mediteraneene de laNissa, Toulouse, Castres, în Fran˛a, Belgia sau Olanda, conferin˛ele Elenei Vãcãrescu, au fostîntâmpinate cu multã cãldurã ºi simpatie pentru România25.

Într-un raport prezentat la 1 septembrie 1933 lui Nicolae Titulescu, colaboratorul sãu apropiat,referitor la conferin˛ele sale ̨ inute în Belgia, Elena Vãcãrescu spunea: „De la Liège la Verviers, de laHuy la Louvière, în faþa unui auditoriu atent, atât de avizat de lucrurile care se întâmplã în þaranoastrã, în faþa celor curioºi sã le cunoascã mai bine, am putut sã constat prestigiul ºi simpatia decare se bucurã... România”26. Numai cunoscând-o pe Elena Vãcãrescu, ne lãsãm purtaþi uºor defrumuseþea ºi bogãþia conferinþelor sale, care sunt mai întotdeauna însoþite de muzicã sau de versuri.Când vine vorba despre spiritualitatea poporului român, bucuria este cu atât mai îndreptãþitã, bucuriade a fi avut în inima Franþei „o româncã din cel mai adevãrat sânge românesc, care a trãit numaipentru România”.

Între numeroasele merite ale Elenei Vãcãrescu, semnalate atât de personalitãþi ale vieþii publiceromâneºti, cât ºi din þara de adopþie – Franþa – sau de pe meleagurile pe unde au purtat-o misiunileîncredinþate de þara sa, se numãrã ºi un dar extrem de preþios, acela al unei ospitalitãþi de excepþie.Puþini români de marcã, cãlãtori sau studenþi în „oraºul luminii”, nu treceau pe la ilustra lorcompatrioatã, spre a-i prezenta simpatia ºi respectul ce i-l purtau ori spre a fi îndrumaþi – cu afecþiuneºi înþelegere, în planurile lor de viitor.

De cele mai multe ori erau recomanda˛i de personalitã˛i ale culturii, oameni de litere, care,profitând de plecarea unor tineri la studii în Fran˛a, îi trimiteau ca pe niºte emisari la Elena Vãcãrescu, rugând-o sã-i aibã în grijã º i sã le vegheze primii paºi într-o þarã strãinã lor. Toate acestea suntprezente în bogata corespondenþã a Elenei Vãcãrescu cu personalitãþi ale culturii române printre careamintim pe: Octavian Goga, Emanoil Bocuþa, Victor Eftimiu, Horia Petra Petrescu, Agepsina MacriEftimiu, Ion Al. Brãtescu-Voineºti, corespondenþã aflatã în Fondul „Elena Vãcãrescu”, din arhivaMinisterului de Externe al României.27

În colec˛iile literare ale muzeului târgoviºtean se aflã câteva scrisori în francezã adresate:domniºoarelor Heliade Rãdulescu, doamnei Hélène Bacaloglu, domnului Pohonþu, o carte poºtalã cuimaginea oraºului Nisa, adresatã Prinþului ºi Prinþesei Pierre Ghika, tot în francezã. Le vom anexatextului, fotocopiate, alãturându-se ºi altor documente prezente în vitrinele expoziþiei din saladedicatã poeþilor Vãcãreºti, parte a Muzeului Scriitorilor Dâmboviþeni, ca o invitaþie de a vã purtapaºii pe aceste meleaguri încãrcate de istorie ºi, în egalã mãsurã, de poezie. Elena Vãcãrescu, înscrierile sale („Memorial în mod minor”, Bucureºti, Editura Compania, 2001), numeºteVÃCÃREª TII, „þinut al poeziei, al miturilor ºi al tainelor… naturã veºnic rãzvrãtitã… þinut ce ºi-aiubit doar barzii… Aici, printre minunãþiile lui venea marele meu strãbun sã-ºi aline melancolianenumãratelor sale exiluri, pregãtindu-se pentru un nou exil… Pãmânt al «pãrintelui poezieiromâne», tu ai fost ºi pentru pãrintele meu izvor de inspiraþie. Pentru înaintaºii sãi, acest pãmânt era sfânt… Eu cred ca Vãcãreºtiul a fost predestinat… ºi va rãmâne un þinut al poeziei”. Prin testament,Elena Vãcãrescu, ultima fiicã a neamului sãu, va lãsa Academiei Române conacul ºi parcul de laVãcãreºti, precum ºi câteva hectare din aceastã moºie, „pentru ca numita Academie sã gãzduiascãaici poeþi, în fiecare varã”. Elena Vãcãrescu, hãrãzitã cu mãiestria scrierii, în care s-au plãmãditdaruri poetice ºi de elocinþã („poezia e un cântec, elocinþã, o forþã. Unirea lor într-un singur geniu eun dar de la Dumnezeu”, aºa cum spunea ºi Marcel Prevost), trãind departe de locurile copilãriei,

134

Dumitra Bulei

25 Constantin Turcu, Un messager de la culture et de la diplomatie roumaine: Hélène Vacaresco, în „Revue Roumained’histoire”, nr. 2/1968, Bucureºti, p. 249.

26 Idem, p. 250.27 Gloria Gabriela Radu, Dumitra Bulei, Personalitãþi ale culturii române în corespondenþa Elenei Vãcãrescu, în

„Valachica, Studii ºi cercetãri de istorie ºi istoria culturii”, 16/1998, Târgoviºte, pp. 113-119.


unde revenea de fiecare datã cu mare dragoste, locuri care au inspirat-o ºi pe care le-a evocat ºi cântatîn versurile sale, va fi mesagerul spiritului românesc peste tot în lume, pe unde au purtat-o misiunilesale diplomatice ºi culturale.

135

fiara Bârsei

Elena Vãcãrescu - Fotografie cu autograf, ianuarie 1936Elena Vãcãrescu - Conferencia, nr.7, 15 martie 1923

Elena Vãcãrescu - Verso Carte poºtalã adresatãPrinþului º i Prinþesei Pierre Ghica, Nisa

Elena Vãcãrescu - Faþa Carte poºtalã adresatã Prin˛ului ºi Prin˛esei Pierre Ghica, Nisa

Elena Vãcãrescu - Le Jardin passionne, carte cu autograf

Elena Vãcãrescu - Panou din Expoziþia de la Muzeul Scriitorilor Dâmboviþeni


136

Dumitra Bulei

Elena Vãcãrescu - Plic º i scrisoare 1, adresatã Domniºoarelor Heliade Rãdulescu

Elena Vãcãrescu - Rapsodul Dâmboviþei,volum premiat de Academia Francezã

Elena Vãcãrescu - Verso plic cu ºtampila Casei Regale,adresatã Domniºoarelor Heliade Rãdulescu

Elena Vãcãrescu - Scrisoare 1,adresatã Domniºoarelor Heliade Rãdulescu

Elena Vãcãrescu - Scrisoare 2, fila 2,adresatã Domniºoarelor Heliade Rãdulescu

Elena Vãcãrescu - Scrisoare 2, fila 1,adresatã Domniºoarelor Heliade Rãdulescu


Elena Vãcãrescu – messenger of Romanian culture and diplomacyAbstract

Descendant from the famous Vãcãreºti „dynasty” of poets, Elena Vãcãrescu – Romanian poet,French speaking – awarded two times by the French Academy with the title „the most famous French expression foreign writer”, a constant presence on the intellectual and fashionable Europe stage inthe interwar period, she occupies an important place among the female celebrities with Europeanvocation amongst the Romanian people, like Anna de Noailles or Martha Bibescu. She was a greatRomanian, a writer and diplomat, an accomplished orator, with the vocation of a perfect friendship,„a tireless and fully convincing ambassador glorifying Romania in the world”.

137

fiara Bârsei

Elena Vãcãrescu - Scrisoare cãtre Pohontu, fila 2Elena Vãcãrescu - Scrisoare cãtre Pohontu, fila 1

Elena Vãcãrescu - Testament olografElena Vãcãrescu - Scrisoare din Vãcãreºti cãtre Helene Bacaloglu, Bucureºti


Florentina-Manuela TÃBÃCILÃ

ASPECTE ALE LEGÃTURILOR CULTURALE ROMÂNO-FRANCEZE ÎN SECOLUL AL XIX-LEA ªI ÎNCEPUTUL SECOLULUI AL XX-LEA

OGLINDITE ÎN PATRIMONIULUI M.N.I.R.

Începând cu secolul al XVIII-lea ºi cu precãdere în cel urmãtor, influen˛a francezã în Europadevine tot mai pregnantã. De la Lisabona la Sankt Petersburg, de la Stockholm la Atena, institu˛iile,obiceiurile, gândirea, limba erau pretutindeni rãvãºite de pãtrunderea modelului francez. Dar,nicãieri în Europa influen˛a francezã nu a fost mai profundã ºi mai durabilã ca în teritoriul românesc.Pentru români, care abia depãºiserã obscurantismul impus de Imperiul otoman ºi nu numai de cãtreacesta, centrul luminilor a fost Fran˛a ºi mai ales Parisul. Fãrã sã exagerãm putem spune cã, timp depeste 100 de ani, de la începutul secolului al XIX-lea ºi pânã dupã Primul Rãzboi Mondial, româniiau fost literalmente „coloniza˛i” de cãtre Fran˛a, fãrã ca totuºi colonizatorul sã fie prezent.

A fost probabil cea mai splendidã reuºitã prin culturã pe care au înregistrat-o românii în istoriamodernã, în aºa mãsurã încât generalul Berthelot, ºeful misiunii militare franceze în România în aniiPrimului Rãzboi Mondial, îi scria în anul 1919, ministrului de Rãzboi al Fran˛ei urmãtoarele: „Dacãdãm românilor satisfac˛iile la care au dreptul ºi dacã ne respectãm angajamentele, vom avea înRomânia o adevãratã colonie francezã cu 15 milioane de locuitori… ºi unde ne vom sim˛i ca acasã”.

În prima jumãtate a veacului al XIX-lea, când Parisul a început sã devinã locul de studiu altinerilor din fiãrile Române, legãturile culturale ºi de prietenie între români ºi francezi se accentueazãºi cunosc o evolu˛ie ascendentã. La Paris, tinerii români au asistat la dezbateri, au cunoscutmijloacele de propagandã, aici s-au format ideile noi de orientare democraticã. Aceºtia au participatla conferin˛ele ºi întrunirile publice, dar mai ales la cursurile de la Collège de France, devenit oautenticã tribunã democraticã europeanã. De men˛ionat, legãturile de prietenie ºi apropiere pe careromânii le-au avut la Paris cu o serie de personalitã˛i marcante ale elitei franceze. Astfel, fra˛iiBrãtianu, fra˛ii Golescu, Eliade Rãdulescu ºi al˛ii au legat strânse amici˛ii cu Edgar Quinet, JulesMichelet, Paul Betaillard ºi al˛ii.

Dupã anul 1850, remarcãm apari˛ia unor articole în ziarele ºi revistele franceze, care au sus˛inutlupta pentru unire, dintre acestea men˛ionãm: „Le Siècle”, „La République”, „L`Illustrattion”, „LeConstitutionnel” ºi altele. Un loc important îl de˛in lucrãrile unor cunoscu˛i istorici ºi publiciºtifrancezi despre istoria poporului român, marcând marile momente ale luptei na˛ionale ale acestuia,subliniind cã unirea ˛ãrilor române constituie o necesitate istoricã. Remarcabile în contextul acestal-au avut studiile ºi memoriile unor personalitã˛i ca: Elias Regnault1, H.A. Ubicini, S.A. Vaillant,Paul Bataillard2 etc.

Un autentic amic sincer al românilor, care a pledat pentru drepturile lor a fost filozoful, istoriculºi omul politic francez Edgar Quinet (1803-1875) care a fost cãsãtorit cu fiica lui Gh. Asachi,Hermiona (1821-1900)3, care a urmat cursurile ̨ inute de viitorul ei so˛ la College de France, din anul1841 pânã în 1845. Edgar Quinet a publicat în periodicul „Revue des Deux Mondes” studiul „LesRoumains”, care constituia o pledoarie în fa˛a opiniei publice europene despre „un popor careîntruneºte toate condi˛iile necesare, atât prin originile lui, cât ºi prin limba, obiceiurile, istoria ºiaspira˛iile lui, pentru a forma un stat de sine stãtãtor, independent ºi liber”. Aceste idei se degajã ºi

138

Florentina-Manuela Tãbãcilã

1 Elias Regnault, Istoria politicã ºi socialã a Principatelor române, Iaºi, 1857, inventar M.N.I.R., C. 99.2 Paul Bataillard, Les principautés de Moldavie et de Valachie, Paris, 1859, inventar M.N.I.R., 29.671.3 Aurel Candrea, Gh. Adamescu, Dic˛ionarul Enciclopedic ilustrat „Cartea Româneascã”, Editura Cartea Româneascã,

1931, p. 1827.


din lucrarea „Românii Principatelor Dunãrene” apãrutã la Iaºi în anul 18564. Parlamentul român înanul 1867 a acordat titlul de cetã˛ean de onoare lui Edgar Quinet, cât ºi lui Jules Michelet.

De remarcat cã, imediat dupã 1848, în capitala Fran˛ei, la Paris, oamenii de culturã români ºifoºti participan˛i la revolu˛ia de la 1848, au publicat o serie de lucrãri importante care analizeazãsitua˛ia principatelor, unele dintre acestea gãsindu-se în patrimoniul muzeului nostru. Astfel, IonHeliade Rãdulescu publicã la Paris în anul 1851, lucrarea „Memories sur l`histoire de larègénération roumaine au sur les evéniments de 1848 accomplis en Valachie”5, Alexandru G.Golescu tipãreºte la Paris în anul 1856, volumul „De l`abolittion du servage dans les PrincipautesDanubiennes”6, iar Ion C. Brãtianu studiul „Memoriu asupra situa˛iei moldo-valahe dupã Tratatulde la Paris”7 apãrut în anul 1857.

Alexandru Ioan Cuza (1820-1873), primul domn al Principatelor Române Unite, a urmat primiiani de studiu la pensionul francezului Victor Cuénin din Iaºi, unde a avut colegi pe câ˛iva din viitoriisãi colaboratori, între care Mihail Kogãlniceanu ºi Vasile Alecsandri. ªi-a luat bacalaureatul în literela Paris, dupã care a urmat câ˛iva ani Facultatea de drept, devenind ºi membru al Societã˛iieconomiºtilor din Paris8. Fran˛a a sprijinit permanent unirea Moldovei cu fiara Româneascã, precumºi dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza – 5 ºi 24 ianuarie 1859 – elemente care au fost apreciate de cunoscutul om politic italian Camillo Cavour, ca „triumful politicii Fran˛ei ºi Sardiniei în Orient”.

Legãturile franco-române au fost întãrite ºi prin sosirea ºi stabilirea pe meleagurile noastre aunor cetã˛eni francezi ºi cãsãtoria acestora cu românce. Un exemplu în acest sens îl constituieprodigioasa activitate în diferite domenii desfãºuratã de medicul de origine francezã Carol Davila(1826-1884), naturalizat în anul 1868 ºi cãsãtorit cu Anica Racovi˛a, nepoata lui Dinicu Golescu.Dupã efectuarea studiilor medicale în Fran˛a, în anul 1853 s-a stabilit în fiara Româneascã fiindangajat pentru organizarea serviciului sanitar al oºtirii. Împreunã cu doctorul Nicolae Kretzulescu,Carol Davila a pus bazele învã˛ãmântului medical în România, înfiin˛ând, în 1857, ªcoala na˛ionalãde medicinã ºi farmacie, unde s-au format ºi pregãtit multe promo˛ii de medici, aceºtia dovedindu-ºiprofesionalismul în rãzboiul pentru cucerirea independen˛ei de stat a României (1877-1878)9.Remarcãm cã de numele lui Carol Davila se leagã înfiin˛area unor importante societã˛i ºtiin˛ifice sauobºteºti ca: „Societatea medicalã” – 1857, „Societatea de Cruce Roºie” – 1876, ca ºi a unor publica˛ii– „Monitorul medical” – 1862 ºi „Gazeta medicalã” – 186510. Cu prilejul reorganizãrii armateiromâne, în octombrie 1876, Davila preia conducerea Sec˛iei sanitare din cadrul Marelui CartierGeneral, iar apoi în func˛ia de inspector general al serviciului sanitar a desfãºurat o vastã activitatepentru organizarea, dotarea ºi buna func˛ionare a ambulan˛elor militare.

Obiºnuit sã trãiascã în condi˛ii modeste, C. Davila a împãrtãºit priva˛iunile campaniei din anii1877-1878 într-o manierã similarã cu a ostaºilor. A preferat sã locuiascã într-o cãsu˛ã lângãforma˛iunile Serviciului sanitar, refuzând condi˛iile confortabile ale unui cantonament la care aveadreptul. În luna decembrie 1877 îi mãrturisea fiicei sale Elena într-o scrisoare: „E o problemã de atrãi, alta de a nu muri de frig… N-am curajul sã vã descriu suferin˛ele solda˛ilor… Iatã douã paginide tânguiri de la bãtrânul «tata» înfometat, chinuit de soarta sãrmanilor solda˛i bolnavi ºi rãni˛i pecare îi cãuta prin cea˛a deasã”11.

139

fiara Bârsei

4 Inventar M.N.I.R., 75.484.5 Ibidem, 53.215.6 Ibidem, 29.625.7 Ibidem, C. 1589.8 Constantin C. Giurescu, Via˛a ºi opera lui Cuza Vodã, Bucureºti, 1970, p. 65.9 General maior dr. Constantin Olteanul, col. dr. Ilie Ceaºuºescu, colonel dr. Vasile Mocanu, colonel dr. Florin Tucã, colonel

Gheorghe Stoean, Cronica participãrii armatei române la Rãzboiul pentru independen˛ã¸ Bucureºti, Editura Militarã,1977, p. 28.

10 Ibidem.11 Elena Petricari-Davila, Din via˛a ºi coresponden˛a lui Carol Davila, edi˛ia a II-a, Bucureºti, 1945, p. 413.


La sfârºitul rãzboiului de independen˛ã activitatea Serviciului sanitar de sub conducerea luiCarol Davila a cunoscut urmãtorul bilan˛: peste 13.000 de militari bolnavi ºi rãni˛i beneficiaserã deîngrijiri ºi tratamente, iar dintre aceºtia 2.000 proveneau din rândul turcilor.12

Remarcabila activitate a medicului Carol Davila a inspirat crea˛ia unor cunoscu˛i artiºti plasticiromâni ca Nicolae Grigorescu, care i-a executat portretul în ulei în 1879, sculptorul Carol Storck arealizat în bronz binecunoscuta statuie din fa˛a Facultã˛ii de medicinã (1903), iar Constantin Brâncuºi a executat tot în anul 1903 un bust al medicului, aflat astãzi în curtea Spitalului militar din Bucureºti.

Personalitatea medicului Carol Davila, ini˛iatorul înfiin˛ãrii învã˛ãmântului medical superior,atât militar cât ºi civil, având contribu˛ii ºi la organizarea ocrotirii sãnãtã˛ii publice din România, esteilustratã în patrimoniul muzeului nostru prin câteva exponate din care men˛ionãm: chipiul de generalde divizie care a apar˛inut acestuia13, trusa medicalã con˛inând 18 piese pe care a folosit-o încampania militarã din anii 1877-187814, douã plachete cu efigia sa15 ºi o litografie care-i redãportretul16.

Prima consacrare interna˛ionalã a unui scriitor român, imediat dupã cucerirea independen˛ei ºiînaintea recunoaºterii interna˛ionale a acesteia, a revenit lui Vasile Alecsandri. În anul 1878, înFran˛a, la Montpellier, juriul interna˛ional prezidat de poetul francez Frederic Mistral (1830-1914)i-a atribuit premiul pentru poezia Cântecul gintei latine, care a constat într-o frumoasã cupã debronz17, care se pãstreazã în patrimoniul muzeului nostru.

În cadrul legãturilor culturale dintre România ºi Fran˛a, un capitol aparte îl putem formula: Treiromânce la Paris – Anna de Noailles, Elena Vãcãrescu ºi Martha Bibescu. Au fost trei maripersonalitã˛i ale literaturii, ale spiritului românesc, care ºi-au afirmat valoarea în lumea intelectualã a„Oraºului luminã”, nume pe care-l avea Parisul cãtre sfârºitul veacului al XIX-lea ºi începutulsecolului al XX-lea, când era apreciat ca fiind reºedin˛a promovãrii ideilor, artelor ºi culturii. Toatetrei au lãsat contemporanilor amintirea unor valoroase apari˛ii, iar posteritã˛ii o operã scriitoriceascãcu un con˛inut temeinic ºi cu o elevatã exprimare.

Anna de Noailles, poeta francezã de origine românã s-a nãscut la Paris în anul 1876 ca fiicã a luiGrigore Brâncoveanu, fiul fostului domnitor valah Gheorghe Bibescu. La vârsta de 21 ani, respectivîn anul 1897 s-a cãsãtorit cu contele francez Mathieu de Noailles.

Primul volum de versuri al Annei, contesã de Noailles, a apãrut în anul 1901, era scris în graiulculturii franceze ºi con˛inea sute de pagini. Intitulat „Le coeur innombrable” (Inimi nemãsurate) astârnit interes, chiar senza˛ie.18 Volumul a fost apreciat prin calitatea poeziilor, respectiv pentrucon˛inut, muzicalitate, orizont liric amplu, sinceritate ºi curajul autoarei de a-ºi mãrturisi deschisvisãrile neprihãnite.19 În continuare, Anna contesã de Noailles a publicat în limba francezã ºi altenumeroase volume de versuri fiind apreciatã în toate antologiile de referin˛ã apãrute în Fran˛a ºi nunumai aici, ca o poetã cãreia grãdinile ºi florile i-au fost muze, cântând natura, preamãrind iubirea ºiaducând laudã vie˛ii.20

Un aspect mai pu˛in cunoscut din activitatea Annei de Noailles o constituie rela˛iile sale destrânsã amici˛ie cu importan˛i oameni politici francezi ca, Jean Jaures (1959-1914), unul dinfondatorii Partidului Socialist Francez ºi printre întemeietorii ziarului „L`Humanité”, apoi cu Paul

140


12 Mircea Dumitriu, Generalul dr. Carol Davila în „Viteji ai Neamului 1877-1878”, Muzeul de Istorie al R.S.R. Bucureºti,1977, p. 281.

13 Inventar M.N.I.R., 75.514.14 Ibidem, 31.500.15 Ibidem, 37.541, 2183.16 Ibidem, 158.059.17 Ibidem, C. 1604.18 I.M. ªtefan, V. Firoiu, Sub semnul Minervei – femei de seamã din trecutul românesc, Bucureºti, Editura Politicã, 1975, p.

137.19 Ibidem.20 Ibidem, p. 139.


Painlevé (1863-1938), matematician de renume interna˛ional ºi prim ministru al Fran˛ei, precum ºi cu Edouard Herriot (1872-1957), preºedintele Partidului Radical Francez, în mai multe rânduri primministru ºi ministru de externe21. În aceste condi˛ii nu este o surprizã cã Anna de Noailles a fãcut parte în anul 1920 din delega˛ia Fran˛ei la Liga Na˛iunilor, fiind prima femeie din ˛ara lui Voltaire care aparticipat la o plenipoten˛ã, respectiv împuternicire deplinã de a trata cu un alt stat chestiuniprivitoare la statul francez.22

Apari˛ia unor personalitã˛i literare pregnante, ce fãcea onoare limbii franceze, a determinat caAcademia Francezã sã-i acorde un premiu, iar guvernul de la Paris a decorat-o pe Anna de Noaillescu cel mai important ordin „Legiunea de Onoare” în grad de comandor, pe care nicio altã femeie nuîl mai ob˛inuse în asemenea grad.23

Totodatã, în semn de recunoaºtere a meritelor sale literare, Anna contesã de Noailles a devenitmembrã de onoare a Academiei Belgiene – 1922 ºi a Academiei Române – 1925.

Patrimoniul muzeului nostru este sãrac în existen˛a unor exponate privind activitatea Annei deNoailles, singura mãrturie fiind existen˛a unei cãr˛i poºtale sepia, de epocã care o prezintã pe aceasta,achizi˛ionatã în cursul anului 1978.24

O altã personalitate care a activat în Fran˛a a fost Elena Vãcãrescu (1864-1947), poetã, dramaturgã ºi prozatoare de limbã francezã. S-a nãscut la Bucureºti ca fiicã a lui Ioan Vãcãrescu ºi a Eufrosineinãscutã Fãlcoianu, fiind varã cu alte douã scriitoare, Martha Bibescu ºi Anna de Noailles. Dupã o idilãcu principele moºtenitor al României, Ferdinand, rela˛ie ce nu putea fi toleratã din punct de vedereconstitu˛ional, cãci o eventualã cãsãtorie morganaticã l-ar fi îndepãrtat pe principe de la tron, ElenaVãcãrescu este for˛atã în anul 1893 sã plece la Paris unde s-a stabilit definitiv. A fost printre primii mariromâni exila˛i în Occident, unde a dovedit un ataºament permanent pentru sus˛inerea intereselorRomâniei, contribu˛ia sa pe plan european fiind în acest sens extrem de valoroasã.

În capitala Fran˛ei s-a consacrat crea˛iei literare, poeziei ºi dramaturgiei, opera sa fiind apreciatãde valori la nivel universal, ca Anatole France, Proudhomme, Leconte de Lisle, acesta întocmindreferate pentru prima premiere de cãtre Academia Francezã a uneia dintre lucrãrile sale.25

Subtila scriitoare de limbã francezã, Elena Vãcãrescu a fost o poetã valoroasã, ale cãrei crea˛ii au cunoscut ºi satisfac˛ia traducerilor în limbile italianã, englezã, danezã, olandezã ºi chiar chinezã,printre preocupãrile sale literare aflându-se ºi traduceri în limba francezã din opere unor poe˛i români ca Mihai Eminescu, Octavian Goga, Ion Minulescu, George Topârceanu, Lucian Blaga.26

În anii Primul Rãzboi Mondial, caporalul Ion Romanescu, fost student al Universitã˛ii dinBucureºti a plecat voluntar sã lupte pe cerul Fran˛ei alãturi de pilo˛ii acestei ˛ãri împotrivagermanilor. Ion Romanescu era rudã cu Elena Vãcãrescu, mamelor ambilor fiind nãscute Fãlcoianu,acesta fiind unul dintre elementele ce justificã implicarea scriitoarei în relatarea unui episod dramaticpetrecut în Primul Rãzboi Mondial în spa˛iul aerian al Fran˛ei. Eroul acestui episod dramatic esteaviatorul Ion Romanescu, care în ultima zi a Primului Rãzboi Mondial, 13 noiembrie 1918, cu unsfert de orã înainte ca în pãdurea Compiegne de lângã Paris sã se semneze capitularea Germaniei,respectiv armisti˛iul, este doborât de cãtre nem˛i. Astfel i-a fost dat unui român sã treacã în lumeaumbrelor în Fran˛a ca ultimul luptãtor pe cerul lumii în prima conflagra˛ie mondialã.

Pilotul Ion Romanescu intervenise într-o luptã aerianã pentru a-l salva pe un camarad francez, alcãrui avion era atacat de 6 aparate germane ºi numai atacul surprinzãtor ºi energic al zburãtoruluiromân a salvat via˛a celui ce purta pe aripi culorile roºu-alb-albastru, avioanele inamice fiind

141

fiara Bârsei

21 Ibidem, p. 140.22 Ibidem, p. 142.23 Ibidem, p. 141.24 Inventar M.N.I.R., 126.315.25 I.M. ªtefan, V. Firoiu, op. cit., p. 125.26 Ibidem, p. 127.


împrãºtiate ºi alungate.27 Dupã aceastã luptã aerianã, aparatul pilotat de Ion Romanescu,îndreptându-se spre aerodrom pentru a ateriza este atins de proiectilele artileriei germane, cade înflãcãri, gãsindu-ºi un sfârºit tragic. Aflând de fapta de arme a compatriotului sãu, Elena Vãcãrescu,impresionatã de curajul ºi de spiritul de sacrificiu al românului ºi rudei sale, vibrând de emo˛ie ºimândrie i-a dedicat o poezie ce a vãzut lumina tiparului în limba francezã, având menirea de a cinstifapta eroului de numai 23 de ani.28

Dupã sfârºitul Primului Rãzboi Mondial, Elena Vãcãrescu a continuat sã aducã serviciidiploma˛iei româneºti, însuºi Nicolae Titulescu recunoscându-i aportul ºi elogiind eforturile care auavut rezultate notabile pentru simpatiile pe care România le cucereºte la Paris ºi în lumea postbelicã aepocii. Elena Vãcãrescu a devenit membrã în cadrul Ligii Na˛iunilor, fiind acreditatã careprezentantã a României. Interven˛ia sa la tribuna unor dezbateri plenare sau în comisii, s-a bucuratde recunoaºteri ce au situat-o în primul plan, amintind cã la aceste lucrãri au participat personalitã˛iremarcabile în diferite domenii ale ºtiin˛ei ºi culturii ca Marie Curie, Thomas Mann, Albert Einstein,Paul Valery, care erau membrii în diferite comisii principale sau auxiliare din cadrul Ligii Na˛iunilor.

Activitatea Elenei Vãcãrescu la Liga Na˛iunilor nu a fost o simplã prezen˛ã, ea s-a bucurat deroade în folosul României, cu recunoaºteri care au cinstit contribu˛ia ei la rezolvarea unor problemeinterna˛ionale ale epocii. Logica sa profundã, argumentele demne, timbrul glasului ei plãcut,prestigiul personalitã˛ii sale, ce promovau întotdeauna o cauzã dreaptã, au avut contribu˛ii desubstan˛ã ºi pe tãrâmul apropierii rela˛iilor culturale franco-române.

Dintre lucrãrile Elenei Vãcãrescu, în patrimoniul M.N.I.R. se pãstreazã una din primele saleapari˛ii literare „Chante d`aurore”, apãrutã la Paris în anul 1886.

A treia româncã care a activat în Fran˛a având o presta˛ie fructuoasã pe plan cultural a fostMartha Bibescu (1886-1973), scriitoare de limbã francezã. Era fiica lui Ion Lahovary, om politic,ministru în mai multe guverne formate de Partidul Conservator, reprezentant diplomatic al Românieila Paris ºi a Emmei nãscutã Mavrocordat.

Martha Bibescu ºi-a petrecut copilãria ºi o bunã parte din tinere˛e în Fran˛a, la Paris, învã˛ând dinanii copilãriei sã vorbeascã ºi sã scrie perfect în francezã, englezã ºi germanã. În anul 1901 s-a logodit ºi apoi s-a cãsãtorit cu George Valentin Bibescu, un tânãr care îºi trãia via˛a din plin, pasionat de cãlãtoriiºi naturã, cel care în anul 1910 a ob˛inut în Fran˛a brevetul de pilot cu numãrul 20, deci al douãzeceleaaviator din lume. Ca un paradox, pasiunea lui George Valentin Bibescu pentru automobilism a lansat-ope Martha Bibescu în lumea literarã. În anul 1905, George Valentin Bibescu la volanul automobiluluisãu Mercedes a întreprins o cãlãtorie pe ruta Paris-Bucureºti-Bagdad-Ispahan (capitala istoricã aPersiei), înso˛it de tânãra sa so˛ie, Martha ºi de scriitorul francez Claude Aunet. Acest raidautomobilistic a stârnit un mare ecou în epocã, mai ales la Paris. Claude Aunet a descris acest raid încartea „Traversând Persia în automobil”, iar Martha Bibescu în volumul „Cele opt Paradisuri”, care a însemnat ºi debutul sãu literar.29 Cartea Marthei Bibescu a avut un mare succes la Paris, ilustrând oscriitoare cu mânã sigurã, cãreia i s-a anticipat o carierã strãlucitoare, fiind totodatã aplaudatã de Marcel Proust ºi premiatã în anul 1908 de Academia Francezã.

Dupã studii amãnun˛ite scrie „Alexandru Asiaticul” în anul 1910, care trateazã via˛a luiAlexandru cel Mare, apoi publicã lucrarea „O fiicã a lui Napoleon” în 1919, consacrându-sedefinitiv cu romanul „Catherine – Paris” apãrutã în 1926, ce a fost ecranizatã pentru prima datã înanul 1938, având în rolul principal pe celebra ºi frumoasa artistã francezã, Danielle Darieux.30

142


27 Ibidem.28 Ibidem, p. 128.29 Emanuel Bãdescu, George Valentin Bibescu prin˛ul aerului, în „Curierul Românesc”, anul XV, nr. 10/213, octombrie

2004.30 ªerban N. Ionescu, Dic˛ionarul panoramic al personalitã˛ilor din România secolul XX, Bucureºti, Editura Victor Frunzã,

2006, p. 49.


Sângele albastru, succesul literar, frumuse˛ea desãvârºitã ºi indiferen˛a din partea so˛ului i-aufãcut accesibile într-o succesiune incredibilã inimile unor bãrba˛i la fel de celebri sau de acelaºi rang.Martha Bibescu nu poate fi consideratã o frivolã, dar nevoia ei de a iubi i-au aprins imagina˛iaartisticã, dobândind multe succese gra˛ie cãrora va uita eºecul cãsniciei.

Martha Bibescu a între˛inut rela˛ii de prietenie cu mari personalitã˛i politice din Fran˛a ca LeonBlum – liderul socialiºtilor, Aristide Briand – fost prim ministru ºi ministru de externe sau cu liderimarcan˛i din protipendada britanicã ca Winston Churchil, Neville Chamberlain – foºti ºefi de guvern.

Un capitol aparte îl constituie legãtura ºi coresponden˛a tinerei Martha Bibescu cu AnatoleFrance – poet ºi romancier francez, laureat al premiului Nobel în 1921, rela˛ie plinã de accentepatetice, pe care le-a descris într-una din lucrãrile ei evocatoare.31

Martha Bibescu, cunoscutã ºi sub numele de Lucile Ducaux, pseudonim cu care a semnat maimulte biografii istorice, a scris aproape 40 de cãr˛i, a colaborat la un numãr însemnat de reviste, arãspuns la o serie de 17 emisiuni la „Ora culturii franceze”, a desfãºurat o bogatã activitate literarã,cucerind prin frumuse˛e, inteligen˛ã ºi talentul ei, unanime admira˛ii.32 A pãstrat în permanen˛ãnostalgia pentru locurile din România – palatele de la Mogoºoaia ºi Posada ocupând un loc aparte,precum ºi amintirea prieteniilor lãsate aici, neuitându-ºi ˛ara ºi ca o mãrturie cã a rãmas româncã îºiîntâmpina oaspe˛ii dragi în apartamentul sãu de la Paris purtând o superbã maramã cu motiveprahovene.

În patrimoniul Muzeului Na˛ional de Istorie a României se pãstreazã o micã parte dincoresponden˛a Marthei Bibescu, respectiv o scrisoare adresatã în anul 1936 avocatului ºi scriitoruluiConstantin Gane33 (1895-1962), precum ºi un lornion34 care este atribuit acesteia.

Un aspect interesant ºi mai pu˛in cunoscut care a marcat favorabil rela˛iile culturaleromâno-franceze, cu precãdere sub aspectul cunoaºterii reciproce, l-a constituit Expozi˛ia Generalãromânã inauguratã la Bucureºti, în parcul Filaret la 6 iunie 1906. Aceastã expozi˛ie a fost organizatãîn amintirea unor evenimente ce marcau momente de rãscruce în istoria românilor: 1800 de ani de lacucerirea Daciei de cãtre împãratul Traian – 106, 40 de ani de la venirea în ̨ arã a lui Carol I – 1866 ºi25 de ani de la proclamarea Regatului Român – 1881. Prin amploarea care i s-a dat, prin participarea a numeroºi români sosi˛i din teritoriile ocupate – Bucovina, Transilvania, Banat (basarabenii n-auprimit aprobarea puterii ˛ariste), expozi˛ia nu învia numai trecutul nostru istoric, ci prefigura ºiviitoarea Românie, transformându-se într-o repeti˛ie generalã a memorabilului an 1918. Aceastãexpozi˛ie a reuºit prin mijloace specifice sã puncteze stadiul dezvoltãrii economice, politice ºiculturale a statului român la acea datã, pe laturile cercului por˛ii de intrare fiind gravate cuvintele:credin˛ã, prevedere, muncã, economie, ºtiin˛ã, pricepere, voin˛ã, culturã.

Planul general al Expozi˛iei a fost întocmit de cãtre arhitectul peisagist francez Redont, care apus în valoare pânza de apã liniºtitã ºi limpede a lacului ºi dealul cu laturile sale dinspre strãzileªerban Vodã ºi Cu˛itul de argint35. Arhitec˛ii principali au fost ªtefan Burcuº ºi Victor ªtefãnescu(ambii cu studii de specialitate la Paris) care au transformat un loc pustiu ºi dezolant într-un orãºel cupalate (pavilioane), unde elegan˛a construc˛iilor alterna cu peisajul stilizat al naturii.36

Deºi cu caracter na˛ional, expozi˛ia a gãzduit ºi pavilioane a câteva influente puteri europene,printre care s-a aflat ºi cel a Fran˛ei. În dupã amiaza zilei de 11 iunie 1906, Regele Carol I, ReginaElisabeta, principele Ferdinand, principesa Maria, urma˛i de suite au vizitat ºi alte pavilioane, precum ºi al Fran˛ei. Oprindu-se la acest pavilion, suveranii României au fost întâmpina˛i de ºeful Lega˛iei

143

fiara Bârsei

31 I.M. ªtefan, V. Firoiu, op. cit., p. 150.32 Ibidem, p. 152.33 Inventar M.N.I.R., 29.842.34 Ibidem, 161.631.35 Ion Bulei, Via˛a în vremea lui Carol I, Bucureºti, Editura Tritonic, 2005, pp. 259-260.36 Ibidem, p. 260.


Fran˛ei la Bucureºti, Bourgarel ºi so˛ia sa, de comisarul spa˛iului expozi˛ional francez, Leo Claretie,ºi de arhitectul peisagist, Redont. În sala centralã a acestui pavilion erau expuse pe o estradã vaseturnate ºi smãl˛uite, un pian, o harpã, piese turnate pentru birou, toate realizate conform gustuluiartistic rafinat al francezilor. În diferite vitrine erau expuse diferite articole de îmbrãcãminte ale unorcunoscute case de modã din Paris ca Perdoux ºi Redfern. Pe diferite suporturi erau prezentate piesede mobilier de stil Louis XV ºi XVI, ce eviden˛iau perfec˛iunea execu˛iei, precum ºi diferite obiectefine ca: bronzuri, cristale de la renumitele case Opperman ºi Pantin, ca ºi marochinãria casei Leloir.Pe toatã durata vizitei, Regele Carol I ºi Regina Elisabeta ºi ceilal˛i oaspe˛i români au primit explica˛ii amãnun˛ite din partea gazdelor franceze între˛inându-se cordial cu aceºtia.

În patrimoniul muzeului nostru, referitor la Expozi˛ia Generalã România din anul 1906, segãsesc patru volume cu fotografii care redau pavilioanele construite37, un album ce con˛ine vederi din cadrul expozi˛iei38, precum ºi o planºã tipãritã – vedere panoramicã a Expozi˛iei.39

În cadrul legãturilor culturale româno-franceze, un rol important revine activitã˛ii lui GeorgeEnescu (1881-1955), compozitor, violonist ºi pianist, un geniu muzical care a impus ºcoala românãde compozi˛ie pe scena Parisului ºi pe plan interna˛ional. Între anii 1893-1899, George Enescustudiazã în capitala Fran˛ei compozi˛ia ºi vioara cu maeºtrii Jules Massenet, Gabriel Fauré ºicompune în stilul acestora, reprezentativ fiind Concertul pentru vioarã opus 840. Aici la Paris, tânãrulmuzician român a dirijat orchestrele Collone, Lamoureux ºi altele, sus˛inând cu succes ºi numeroaseconcerte în calitate de interpret. Dintre compozi˛iile sale scrise în aceastã perioadã se detaºeazãPoema românã (1897) ºi Sonata nr. 1 pentru vioarã ºi pian – de o mare valoare emo˛ionalã, ce a fostinterpretatã la vioarã de G. Enescu ºi la pian de maestrul francez A. Cortot41. Muzicianul român ascris ºi alte compozi˛ii, respectiv douã Rapsodii române (1905, 1902) de autenticã obârºie folcloricã,Suita nr. 2 pentru pian prezentatã în premierã în anul 1903 în sala Plyel din Paris, trei simfonii (1905,1913, 1919), precum ºi lieduri pe versurile lui Clément Marot, ºi altele.

Singura operã scrisã de George Enescu a fost Oedip, bazatã pe piesa lui Sofocle, pe un libretfrancez de Edmond Fleg, lucrare începutã în anul 1921, terminatã ºi prezentatã în premierã la Operadin Paris în anul 1936, fiind de o absolutã originalitate ºi de o mare putere dramaticã, o capodoperã ageniului liric.

Activitatea lui George Enescu, geniul muzical a cãrei crea˛ie compozisticã a abordat aproapetoate genurile, care a fost apreciatã elogios la Paris ºi Bucureºti, cât ºi alte capitale ale lumii, esteilustratã în patrimoniul muzeului nostru prin mai multe exponate din care men˛ionãm: vioarafabricatã în Fran˛a ce i-a apar˛inut42, programe ale unor concerte simfonice desfãºurate subconducerea lui între anii 1919-193043, bagheta de dirijor cu monograma sa din ebonitã ºi cu aplica˛iide sidef44, precum ºi mai multe fotografii redându-l pe ilustrul muzician român45.

Rela˛iile culturale româno-franceze sunt eviden˛iate nu numai în direc˛ia prezen˛ei unor româniîn hexagon, cu precãdere la Paris, dar ºi prin activitatea desfãºuratã pe pãmântul românesc a unorfrancezi, ca de exemplu, a diplomatului Victor Place (1818-1875). Acesta, de tânãr a activat înserviciul consular al Fran˛ei, fiind la Madrid, Neapole, Mossul, Calcuta, iar în perioada 1855-1863 afost agent diplomatic la Iaºi, fiind un pasionat sus˛inãtor al unirii principatelor. A avut legãturi deprietenie cu partizanii unirii pe care i-a încurajat în lupta lor, devenind apoi amic al domnitorului

144


37 Inventar M.N.I.R., 143.769-143.772.38 Ibidem, 158.038.39 Ibidem, 32.669.40 ªerban N. Ionescu, op. cit., p. 152.41 Ibidem.42 Inventar M.N.I.R., 70.547.43 Ibidem, 106.416-106.454.44 Ibidem, 70.546.45 Ibidem, 64.608, 87.859, 135.638.


Alexandru I. Cuza ºi colaborator al acestuia în ac˛iunea de organizare a statului. Dupã ce s-a retras din activitatea diplomaticã a revenit ca simplu particular în Moldova unde a decedat în anul 1875 fiindînmormântat la Iaºi.

În anul 1978, Consiliul Culturii ºi Educa˛iei Socialiste a cumpãrat de la un cetã˛ean român, unuldintre urmaºii lui Victor Place, un exponat extrem de valoros „Barilul de la Khorsabad, datând dinsecolul VIII î. Hr.”46, pe care l-a transferat muzeului nostru. Aceastã piesã unicã în patrimoniulexistent în România, provine din Palatul de la Kharsbad al regelui Sargon al II-lea ºi a fost descoperitde un grup de arheologi francezi în urma unor sãpãturi efectuate în anii 1842-1854, începute de P.R.Botta ºi terminate de Victor Place, ambii consuli ai Fran˛ei la Mossul. Scopul principal al acestorsãpãturi arheologice l-a constituit descoperirea oraºului Ninive.

Acest pre˛ios document, cu scriere cuneiformã, con˛ine date precise asupra domniei lui Sargonal II-lea ºi împreunã cu celelalte descoperiri de la Khorsabad constituie o pre˛ioasã contribu˛ie laistoria Asiriei, a oraºului Ninive, respectiv a civiliza˛iei vechiului Orient.

Influen˛a francezã în România cãtre sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutului secolului alXX-lea o regãsim în multiple domenii – civiliza˛ie, gândire, ºtiin˛ã, artã, mod de via˛ã ºi implicit înlimbã, aceasta deºi existase ºi anterior continua sã fie tot mai puternicã.

Nicolae Iorga men˛iona în „Sãmãnãtorul” în anul 1905, un articol al unui ziarist francez, AndréBellesard, apãrut în „Revue des Deux Mondes” care fãcuse o vizitã în România.

Acest ziarist a cãlãtorit cu trenul ºi a ajuns în Bucureºti prin Predeal, Azuga, Buºteni, Sinaia,Ploieºti, remarcând urmãtoarele: „Peste tot sta˛ii, ca oriunde în Europa, conductori «în uniformafrancezã», ofi˛eri ca la Paris…; în vagonul de clasa I, pe strãzile Capitalei, la cofetãrii, în parc, însaloane, peste tot auzeai limba francezã; cãr˛i fran˛uzeºti peste tot”47. Remarcãm cã aceastã realitateîmbracã ºi un alt aspect. „Faptul cã mul˛i români ºtiau o limbã strãinã, franceza, înainte de toate,faptul cã o vorbeau cu plãcere ori de câte ori aveau prilejul nu însemna neapãrat cã dispre˛uiaulimba proprie”48.

În cadrul rela˛iilor culturale dintre România ºi Fran˛a, cu formele sale specifice au existat ºimomente de mândrie na˛ionalã când oameni de culturã ºi ºtiin˛ã români au fost unanim aprecia˛i pemalurile Senei, ei având merite incontestabile la dezvoltarea patrimoniului cultural ºi ºtiin˛ificeuropean ºi chiar universal.

Legãturile culturale româno-francezeîn secolul al XIX-lea ºi începutulsecolului al XX-lea au îmbrãcat aspectemultiple, au contribuit la procesul demodernizare a ˛ãrii noastre, pregãtindmarele moment al anului 1918 când s-arealizat unitatea na˛ionalã, România Mare.

145

fiara Bârsei

Carte de Edgar QuinetRomânii Principatelor Dun ãrene (nr. inv. 75.484)

46 Ibidem, 131.545.47 Ion Bulei, op. cit., p. 253.48 Ibidem.


146


Trusa medicalã a lui Carol Davilla din campaniamilitarã 1877-1878 (nr. inv. 31.500)

Carte poºtalã (nr. inv. 126.315)Album cu imagini din cadrul Expozi˛iei Generale din1906 (nr. inv. 143.769)

Expozi˛ia Generalã a României 1906 (nr. inv. 32.669)

Vioara lui George Enescu (nr. inv. 70547)

Concert George Enescu la Paris (nr. inv. 135.638)


Aspects of Romanian-French cultural connections in the 19th century and early 20th century reflected in M.N.I.R. heritage

Abstract

Over a period of one hundred years, it laid weight on the French Romanian cultural contacts, thefriendship between the both sides knowing an ascending evolution. Nowhere in Europe the Frenchinfluence wasn’t so deep and everlasting like it was in the Romanian area, the Illumination centrebeing France, mainly Paris.

The Romanian-French cultural contacts on great scale had a great contribution to themodernization process of our country, preparing the important moment of the year 1918 when theRomanians accomplished the national unity, the Great Romania.

147

fiara Bârsei


Carmina MAIOR

STUDENfiI ROMÂNI LA UNIVERSITÃfiI EUROPENE ÎN PRIMA JUMÃTATE A SECOLULUI XX

(FILE DE JURNAL)

Transilvania sfârºitului de secol XIX ºi începutului de secol XX era un mozaic sub aspectdemografic-na˛ional, economic, social, cultural, confesional. Deºi problemele politice între na˛iunileconlocuitoare nu erau încã rezolvate mul˛umitor, rela˛iile interculturale erau o realitate evidentã, onecesitate ºi un model de via˛ã, o permanen˛ã de-a lungul istoriei. Au contribuit la aceasta factori deordin economic, politic, psihologic, care s-au întrepãtruns ducând spre o specificã mentalitateardeleanã a „ridicãrii prin învã˛ãturã”, care pentru români avea o importan˛ã vitalã, fiind calea spreemancipare. Însuºi sistemul educa˛ional impunea interculturalitatea, ºi dacã românii erau obliga˛i sãcunoascã limba maghiarã sau germanã pentru a frecventa ciclul gimnazial ºi liceal, deoarece ºcoliromâneºti de acest nivel erau pu˛ine, aveau prin aceasta un avantaj, pentru cã li se oferea posibilitateade a fi pregãti˛i pentru universitã˛ile europene, limba germanã fiind în epocã o limbã de largãcircula˛ie.

La începutul secolului XX, locuitorii satelor mãrginene aveau pu˛ine ºanse ca to˛i membriifamiliilor sã îºi facã un rost în localitatea natalã; pãmântul arabil era insuficient iar oieritul nu mai eradestul de rentabil. Deplasãrile frecvente, atât datoritã transhuman˛ei cât ºi comer˛ului, ocupa˛iipredilecte în zonã, le-au lãrgit orizontul fãcându-i receptivi la noile direc˛ii de dezvoltare economicã.Mereu în cãutarea unor solu˛ii potrivite pentru a le asigura tinerilor membri ai comunitã˛ilor o ºansãde realizare în via˛ã, devenise deja o tradi˛ie sã-ºi trimitã copiii sã înve˛e meserii, mai ales dacã aceºtia aveau ºi „aplecare spre carte”1.

Departe de casã, la ºcolile din oraº, aceºtia ˛ineau legãtura cu pãrin˛ii prin scrisori ºi uneori „îºifãceau un prieten” ̨ inând „memoire”, cum era moda, adicã modeste consemnãri zilnice de gânduri ºi fapte: jurnale. Coresponden˛a ca ºi jurnalele s-au pãstrat rar, deoarece via˛a lor a fost tulburatã demulte evenimente, sã nu uitãm cele douã rãzboaie mondiale, ºi poate pentru cã pu˛ini le-au datimportan˛ã. Un jurnal era de obicei un produs al singurãtã˛ii unui tânãr, era intim, nedestinat ochiloraltui cititor. La maturitate, prinºi în vârtejurile vie˛ii, pu˛ini sunt cei care-ºi pãstreazã amintiri de acestfel, unii le aruncã voind a uita momente neplãcute din adolescen˛ã, al˛ii le considerã neimportante,numai cei deveni˛i litera˛i ºi istorici le utilizeazã drept surse de inspira˛ie pentru opere maiconsistente. Când întâmplarea face sã se pãstreze un jurnal al unui om obiºnuit, acesta, dincolo delipsurile literare, este un document pre˛ios care relevã aspecte interesante din via˛a societã˛iitimpului, percepute fãrã cenzura specificã celui ce scrie pentru public.

Pe baza unor astfel de însemnãri ne propunem sã prezentãm câteva aspecte ale vie˛ii studen˛ilorromâni ardeleni la universitã˛i europene, în primele decenii ale secolului XX.2

„Memoirele”, cum se numeau în epocã, apar˛in unui român din Mãrginimea Sibiului, IonelFloaºiu nãscut în 1893 în Galeº, care, dupã absolvirea Liceului „Andrei ªaguna” din Braºov în 1913se decide, sus˛inut de o bursã Gojdu, sã urmeze Politehnica la Budapesta. Departe de casã, întrestrãini, deºi are mult de studiat, este interesat de via˛a culturalã ºi are prieteni, al˛i studen˛i români

148

Carmina Maior

1 Anuarele Liceului „Gheorghe Lazãr” din Sibiu (fostul liceu maghiar), mai ales nr. VI din 1924-1925 ºi cele aleGimnaziului gr. or. român din Braºov (actualul Colegiu Na˛ional „Andrei ªaguna”) cuprind multe date despre eleviiproveni˛i din Mãrginime, în cele din 1910-1913 regãsindu-se ºi autorul însemnãrilor.

2 Însemnãrile originale sunt din 1915, 1916, 1918-1921, completate cu unele autobiografii ulterioare. Originalele se aflã înfamilie, la urmaºi. Par˛ial au fost publicate, jurnalele din 1918-1920 ºi din 1939-1946 într-o colec˛ie Restituiri îngrijitã dePetre Pop, cu titlul Ionel Floaºiu, Mãrturii la Casa de editurã Paradigma, Cluj-Napoca, 2008.


foºti colegi de liceu, totuºi, simte nevoia acestei „prietenii cu jurnalul”. Pe carne˛ele îºi noteazãimpresiile, ac˛iunile, în propozi˛ii scurte, concise, un fel de „raport zilnic” pe care l-ar fi fãcut acasãfamiliei ce ºi-o dorea pãrtaºe la noile experien˛e de via˛ã.

Ca ardelean a trãit în interculturalitate, primul contact fiind atunci când, convinºi de învã˛ãtorulsatului, pãrin˛ii îl trimit la gimnaziul maghiar din Sibiu. Reuºeºte în câteva sãptãmâni sã înve˛esuficient de bine limba maghiarã ca sã fie admis ºi se perfec˛ioneazã pe parcurs încât ajunge printrecei mai buni elevi. Dacã pentru el învã˛area unei limbi este ºi calea spre cultura acesteia (îºi cumpãrãun frumos volum de poezii de S. Petöfi), ºi ºansa de acces spre alte culturi (pasionat de latinã cumpãrã edi˛ii bilingve juxtalineare, latino/maghiare din Caesar, Hora˛iu), nu înseamnã cã unii profesorigândesc la fel. ªi el ca ºi ceilal˛i elevii români vor sim˛i ades amarul gust al ºovinismului maghiar: vor suferi atitudini arogante ºi le vor fi predate evenimente din istoria românilor în interpretãritenden˛ioase jignitoare.

Liceul „Andrei ªaguna” din Braºov este o treaptã importantã. Profesori excelen˛i, limba românãde predare, lipsa aluziilor rãutãcioase, ºovine; orizontul cultural se lãrgeºte, iar rezultatele ºcolaresunt excelente. Profitã sã-ºi perfec˛ioneze ºi limba germanã ºi evident citeºte multã literaturã.Participã la excursia de trei sãptãmâni în Italia, organizatã de liceu în aprilie 1913. Contactul cuciviliza˛ia „Vechii Rome” este copleºitor. Chiar dacã dupã ani va mai vizita Italia, aceastã excursiesub îndrumarea unor profesori pasiona˛i a fost o adevãratã „plimbare în istorie”.

Se decide pentru studii politehnice ºi cel mai potrivit loc este la Budapesta. Cum fusese eleveminent, ob˛ine bursã de studii pe care ºi-o va completa cu medita˛ii ºi traduceri, pentru cã pãrin˛ii aufonduri modeste ºi el nu le cere sacrificii.

Ajuns în Budapesta urmeazã calea obiºnuitã a studen˛ilor români, adicã va cãuta cona˛ionaliicare îl pot ajuta. Descinde la „Societatea studen˛ilor români Petru Maior”, unde se înscrie camembru în cor ºi orchestrã, cânta biniºor la violinã3, „ca ºi al˛i studen˛i am fost gãzduit câteva zilepânã mi-am gãsit camerã”. Societatea conducea oarecum via˛a culturalã a românilor de aici ºipromova tinerele talente; avea ºi o echipã de fotbal.

Duce o via˛ã modestã, fãrã excese. Pre˛uieºte pachetele cu provizii de acasã, pe care le împartecu prietenii, mai serveºte cafea sau masa cu colegii, la mici localuri frecventate mai mult pentrumuzicã, conversa˛ie ºi citirea presei, viziteazã monumente, se plimbã în parcuri. Citeºte ºi multã

149

fiara Bârsei

Echipa de fotbal a Societãþii Petru Maior din Budapesta în 1913

3 O parte din însemnãri sunt ulterioare evenimentelor, pentru cã la solicitarea unor prieteni care lucrau în institu˛ii de culturã,a oferit informa˛ii sub forma unor mici articole dactilografiate (aflate în prezent în posesia familiei).


literaturã, clasici germani, francezi, englezi. Începe sã înve˛e limba francezã. Capãtã ºi gustul pentruautori nordici, atât în muzicã cât ºi în literaturã: Ibsen, Grieg, Sibelius. Învã˛area unei limbi strãineeste motivatã de posibilitatea de a avea plãcerea lecturii lucrãrilor originale dar, neavând talentefilologice deosebite, se orienteazã spre limbile de circula˛ie. Considerã cã este o datorie umanã ºiculturalã sã înve˛e, pe cât posibil, limbile strãine de circula˛ie care-i vor fi necesare ºi în studiile despecialitate.

Politehnica este tratatã cu seriozitate, înva˛ã, nu pierde examenele, consemnãrile sunt scurte, nuse plânge, este pasionat de învã˛ãturã. Un episod îl considerã demn de men˛ionat: examenul lamatematici cu profesorul Dr. Joszef Kurschah, pentru cã a fost nu numai o reuºitã personalã ci ºi unmoment de mândrie na˛ionalã „dupã ce am rezolvat bine ºi repede problemele m-a întrebat la celiceu am absolvit ºi la rãspunsul meu s-a adresat celorlal˛i studen˛i din amfiteatru: Domnilorstuden˛i trebuie sã spun cã dupã experien˛a mea cei mai buni studen˛i la matematicã ºi fizicã provinde la liceul român din Braºov. Acolo sunt doi profesori foarte buni Aurel Ciortea (ajuns dupã Unireprofesor universitar la Cluj) ºi Tit Liviu Blaga (fratele poetului). Aceºtia au scris un manual de fizicãºi matematicã pentru liceu, foarte bun ºi pentru politehnicã, pe care vi-l recomand pentru studiu.”Drept probã îi mai dã o problemã ºi încântat de modul cum a rezolvat-o repetã „Liceul român dinBraºov este cel mai bun din Ungaria ºi ne dã cei mai bine pregãti˛i studen˛i la fizicã ºi matematicã”.

Oraºul îi oferã o altã deschidere culturalã, ºi este apreciat ca atare. Tendin˛a întregului grup destuden˛i români este sã profite cât mai mult de toate aceste oportunitã˛i. Un moment deosebit amintitîn jurnal îl constituie reprezentarea operei Parsifal de R. Wagner în 1914; premierã conformdispozi˛iilor testamentare ale autorului, la care studen˛ii care reuºiserã sã gãseascã bilete, la galerie,evident, s-au dus bine aproviziona˛i cu mâncare, deoarece spectacolul dura pânã noaptea târziu. Peprogramul pãstrat îºi noteazã data.

Atmosfera este bunã, entuziasmul tinere˛ii face ca grupul de români sã nu sufere prea mult de dor de casã ºi sã încheie cu bine anul. Nu fac politicã, doar se ˛in la curent cu evenimentele, citind presa.Nu au loc incidente din motive de na˛ionalism ºovin, sau cel pu˛in nu le men˛ioneazã în jurnal,Budapesta este recep˛ionatã ca un oraº ce oferã posibilitã˛i culturale ºi profesionale pe care ei lefolosesc, conºtien˛i cã trebuie „sã fie pregãti˛i pentru via˛ã”.

Primul an se încheie cu bine dar reuºita nu le dã rãgaz de bucurie deoarece izbucneºte PrimulRãzboi Mondial, Ionel este încadrat kadett, dupã o pregãtire de câteva luni la Linz, în armataaustro-ungarã.

150

Carmina Maior

Carnete de student ale lui I. Floaº iu


Jurnalul devine acum cel mai necesar prieten; însemnãrile, deºi prudente, dezvãluie greutã˛ile,exasperarea cã acest conflict nu se mai terminã, îngrijorarea pentru cei de acasã. Un refugiu mental îlgãseºte în cãr˛ile citite în momente de rãgaz ºi în observarea naturii. Rãzboiul îl poartã prin Gali˛ia.Compãtimeºte popula˛ia polonezã ºi evreiascã dar nu are urã fa˛ã de inamicii ruºi, doar compãtimiremai ales când se aud în tranºee, vorbe româneºti ale basarabenilor.

În 1916 ajunge pe frontul din Italia. Este dureroasã aceastã revenire în ˛ara pe care, elev fiind, ovizitase în excursia din 19134. Atunci vizitaserã Roma privind-o ca leagãn al civiliza˛iei române,ruinele de la Pompei, unde în amfiteatru recitaserã din poe˛ii antici, Vene˛ia unde în Pia˛a San Marcol-au evocat pe Eminescu. Acum canonada tunurilor în locul can˛onetelor ºi gemetele rãni˛ilor în locde recital de versuri, distrugeri în loc de opere de artã. O altã loviturã, intrã România în rãzboi ºipierde contactul cu familia.

„28. August. Asearã la 9h ne-a declarat România rãzboiu”… 31. Aug. îmi ieu concediu 3 zile;când voi afla unde sunt pãrin˛ii îmi ieu 14 zile. Poate nici odatã cãci ºtiu cã au rãmas la români.Dupã rãzboi dacã mai trãim…”.

Lipsesc însemnãrile din 1917, pierdute, doar câteva crâmpeie din amintire, notate ulterior.Anul 1918 înseamnã Alba Iulia ºi Marea Unire de la 1 Decembrie, la Marea Adunare Na˛ionalã

participã în calitate de comandant al Gãrzii Na˛ionale din satul natal Galeº.5

Visul de aur al românilor s-a îndeplinit, s-au reunit teritoriile româneºti, s-a format RomâniaMare, noi perspective se deschid. Cei care au pierdut 5 ani pe front ºi nu ºi-au definit meseria, sunt îndilemã. Curajoºi, grupul de români de la Politehnica din Budapesta, supravie˛uitori, decid sã-ºicontinue studiile tot în capitala Ungariei. Îi aºteaptã noi ºi neaºteptate încercãri: revolu˛ia comunistãde tip sovietic a lui Bela Kun, cererea guvernului ungar de ajutor, care determinã Antanta sã deamandat de interven˛ie armatei române. Preocupa˛i de studii, dornici sã-ºi recupereze anii pierdu˛i pefront, studen˛ii români sunt prinºi în vârtejul evenimentelor politice, se adapteazã pe cât se poate,rezistând foametei ºi nesiguran˛ei.

151

fiara Bârsei

Floaºiu în uniforma militarã în 1918 Filã din jurnalui din 1918 cu descrierea participãrii laMarea Adunare din 1 Decembrie de la Alba Iulia

4 Anuarul XLIX al gimnaziului român din Brasso (Braºov); al ºcoalei reale ºi al ºcoalelor centrale primare, pe al 63-lea anºcolar 1912-1913, Braºov, 1913, pp. 111-119.

5 Carmina Maior, 1 Decembrie 1918 într-un sat din Mãrginime în „Sarge˛ia”, Deva, 2010.


„20-23 Iulie. Roºii lui Kun au început atacul la Tisa. Românii s-au retras vre-o 30-40 km. Nuºtim ce sã credem. To˛i ungurii râd ºi se bucurã. Ne întreabã de ºtim fugi”…„23-24 Iiulie. Roºii s-au pãcãlit amar. I-au bãtut straºnic armata românã ºi i-a aruncat peste Tisa.”

Asistã la intrarea armatei române în Budapesta. „4 August. Învã˛ toatã ziua. Dupã amiazã ies pe-afarã sã vãd românii cum vin. E ceva

nemaipomenit, armata românã a ocupat Budapesta. Tempora mutantur… to˛i suntem în extaz debucurie… am petrecut seara cu oficeri români pe cari i-am întâlnit pe bulevardul Andrássy, unde audefilat trupele române… suntem ºi nebuni de bucurie, salva˛i dupã suferin˛e de cinci luni”.

Cunoºtin˛ele lor de limbã ºi culturã îi ajutã sã poatã avea în aceste vremuri grele o micã sursã devenit, sã se între˛inã: armata îi angajeazã la biroul de cenzurã. O micã însemnare denotã cã totuºi via˛a lor ca români n-a fost uºoarã: „redactorii ziarelor maghiare ºoviniste care înainte ne ponegreau ºibatjocoreau, vin acum ºi se ploconesc sã le dãm aprobare de tipãrire”. Rãspunderea de cenzori ledeschide ºi por˛i, participã la spectacole, citesc ceea ce trebuie editat, muncesc din greu.

Cu toate lãudabilele lor eforturi, cursurile sunt mereu întrerupte. Îºi dau cum pot examenele, dar, o datã cu retragerea trupelor române, sunt în final nevoi˛i sã pãrãseascã Ungaria, devenitã în luminaevenimentelor, ostilã.

O nouã dilemã, noi greutã˛i pentru cei care doresc cu perseveren˛ã sã-ºi termine studiile. Praga,capitala statului prieten, Cehoslovacia, este cea mai potrivitã op˛iune, pentru cei mai modeºti maiales. Au fost colegi care ini˛ial au ales Torino dar s-au regãsit tot la Praga. Aici atmosfera este cu totulalta, românii sunt primi˛i cu bra˛ele deschise ºi asta datoritã a douã personalitã˛i care dominã via˛aculturalã: Jan Urban Jarník, profesor universitar, ºi abatele mânãstirii Strahov, Metod Zavoral.Amândoi mari filo-români.

Bibliografia despre Urban Iarník nu reflectã deplin întreaga mãre˛ie a acestui om care prinmunca ºi activitatea sa se aseamãnã umaniºtilor Renaºterii. Important, nu numai pentru ce a fãcut peplan cultural în general, pentru ̨ ara sa sau pentru români, trebuie privit ca un strãlucit exemplu demnde urmat, de om superior, modest, care a cãutat sã punã în practicã în cel mai bun mod conceptul deinterculturalitate. Pasionat de limba românã, cerceteazã România, pe români, literatura cultã ºifolclorul. Creeazã catedrã de limba românã la Universitatea din Praga ºi Societatea prietenieiCeho–Române în 1919, unde studen˛ii cehi ºi români, tot mai mul˛i veni˛i sã-ºi completeze studiile,pot sã inter-rela˛ioneze pe plan cultural ajungând sã-ºi cunoascã ºi sã-ºi pre˛uiascã valorile na˛ionale6.

Sunt emo˛ionante însemnãrile din jurnal care-l descriu aºa cum l-au perceput studen˛ii români,ca pe un tatã ºi un profesor preferat, care le-aredescoperit ºi reevaluat bogã˛ia lor na˛ionalã:„Ne spunea cã limba românã este cea maifrumoasã ºi o spunea el ca boem,... limbile slavesunt aspre, cele germane greoaie, iar celeromanice… italiana prea certãrea˛ã, francezanazalã, afectatã, spaniola ºi portughezaîmpiedicate, dar româna este armonioasã, areelegan˛a latinei ºi ˛ine calea de mijloc întrelimbile latine ºi slave.

Fotografia din acea perioadã, pãstratã, pespatele cãreia ºi-a notat numele colegilor esteimortalizarea unui moment de înscris în istoria

152

Carmina Maior

Studenþii români la Praga în 1920 cu profesorii Jan Urban Jarník, Gheorghe Staca

º i Jindra Huskova Flajshansova

6 A mãrturisit întotdeauna cã cele mai importante lec˛ii de via˛ã care l-au orientat în ac˛iunile de mai târziu au fost de la Jarník ºi Zavoral.


culturii; Jan Urban Jarník în mijlocul studen˛ilor români împreunã cu prof. G. Staca, macedo-românºi domniºoara Jindra Huskova Flajshansova care tocmai îºi luase doctoratul cu o lucrare din opera luiGeorge Coºbuc.

Simpatia pentru români ºi modul în care a învã˛at limba românã ca ºi întreaga personalitate aabatelui Zavoral are note de legendã: „ne povestea cã l-au impresionat solda˛ii români rãni˛i înrãzboi, pe care i-a îngrijit, cum citeau Visul Maicii Domnului, cât erau de credincioºi. Aºa cã acãutat sã înve˛e limba sã le citeascã… Conducea un institut de orbi care aveau o orchestrã ºi dãdeauconcerte…”.

Contactul cu civiliza˛ia ºi cultura capitalei cehoslovace aduce noi valori zestrei pe care studen˛iiromâni o acumulau. Deºi politehniºti, citesc literaturã europeanã, frecventeazã spectacole de calitate. Sunt men˛ionate reprezenta˛iile cu opera lui Smetana, Mireasa vândutã, concertele lui Dvoøák, la care asistã. Îºi cumpãrã un dic˛ionar7 încercând sã înve˛e ceha. La cercul prieteniei ceho-române, undefãrã a-i obliga, benevol, Jarník le preda ºi limba sa maternã, oferindu-le astfel celor interesa˛iposibilitatea de a o învã˛a. Recunoaºte însã cã nu are prea mult spor ºi renun˛ã ºi pentru cã n-oconsiderã limbã de circula˛ie preferând sã se orienteze spre englezã, mult mai necesarã unuipolitehnist.

În afara mai multor men˛iuni privind evenimentele culturale la care a participat, tânãrul studentconsemneazã impresia deosebitã fãcutã de vizita lui Take Ionescu, ministrul român venit sãperfecteze „Mica Antantã”: „L-am aºteptat la gara Wilson… am rãmas to˛i impresiona˛i de arta luioratoricã, citisem în ziare dar acum l-am auzit...”.

Imediat dupã ce a fost admis la politehnica germanã din Praga, în 1920, s-a cãsãtorit ºi ºi-a adusso˛ia care, pe parcursul celor doi ani petrecu˛i aici, s-a perfec˛ionat în cunoaºterea limbii germane ºi aînvã˛at franceza. Cãsnicia armonioasã cu o consãteanã care l-a urmat ºi sus˛inut i-a dat avânt sãacumuleze cât mai mult profesional ºi cultural, ºi sã-ºi încheie cu bine studiile, astfel cã poate revenicu fruntea sus în ̨ arã. Jurnalul propriu zis se încheie în 1920. „Acest prieten nu mai e necesar”, acumîºi trãieºte via˛a printre ai sãi, are familie. Va continua „sã ̨ inã jurnal” din când în când, doar când vafi departe pe anumite perioade de timp, de so˛ie sau familie, sau maitârziu, când insisten˛a unei nepoate, studentã la istorie, îl determinãsã-ºi noteze cele mai importante evenimente la care a asistat.

În 1922 are norocul de a fi angajat ca inginer la noua stea pefirmamentul industriei româneºti, Industria Sârmei din Câmpia Turzii.În 1927 cu ocazia unei cãlãtorii de studii, are prilejul sã revadã oraºulstuden˛iei sale, Praga, dar marele mentor J.U. Jarník se stinsese cucâ˛iva ani înainte, în 1923. Acum, matur, împlinit profesional, apreciacu ochi de specialist ºi progresele industriei cehoslovace, dar varãmâne, toatã via˛a, marcat de dragostea pentru culturã ºi mai alespentru cultura popularã, ºi el ca to˛i cei care au avut ºansa de a trãi înatmosfera de armonie ºi respect, de dragoste pentru om ºi culturã pecare cei doi, Jarník ºi Zavoral au promovat-o prin acea modestã ºientuziastã Societate de prietenie ceho-românã. În acest spirit va lucra ovia˛ã întreagã ºi în func˛iile pe care le va de˛ine, va deschide ºi pentrual˛ii cãi de progres cum a învã˛at în anii studen˛iei.8

153

fiara Bârsei

Fotografia de nuntã fãcutã la Praga în 1920:

Ionel Floaº iu ºi soþia Elena

7 Donat de familie bibliotecii Centrului de Informare ºi Documentare în Etnologie „C. Irimie” din cadrul ComplexuluiNa˛ional Muzeal Astra, Sibiu.

8 Am prezentat în medalion via˛a sa în articolul „… ªi alte figuri din Mãrginime”, în „fiara Bârsei”, nr. 9, Braºov, EdituraGraphica Print, 2010, pp. 168-173, deoarece s-a remarcat prin contribu˛ii meritorii pe plan economic ºi cultural în perioadainterbelicã.


Romanian students at european Universities at the beginning of the 20th century.Diary pages.

Abstract

Transylvania has always represented a space of intercultural relationships due to the existance of many nationalites.

The Romanians from Mãrginimea Sibiului understood better the necessity of raising throughculture as a way of national emancipation.

We present the student life of some Romanian youth who studied at the University of Budapest,survived the I W.W., Bela Kun’s Communist Revolution and continued their studies in Prague,where they met two pro-romanian personalities: profesor Jan Urban Jarník and the abbot MethodZavoral.

They enriched their horizon with European culture and science, and they come back to put allthese knowlege and experience into practice for their people.

One of them kept a diary, so we use it to present their life experience between 1913-1921.

154

Carmina Maior


Vasile CIOBANU

RELAfiIILE CULTURALE DINTRE GRUPURILE DE GERMANI DIN ROMÂNIA ÎN PRIMUL DECENIU INTERBELIC1

Germanii din România nu constituiau în 1918 o minoritate omogenã. Minoritatea germanã secompunea din câteva grupuri de germani proveni˛i din Vechiul Regat Român (cca 32.000), dinImperiul Austro-Ungar (saºii, 240.000, ºvabii bãnã˛eni, peste 275.000, ºvabii sãtmãreni, cca 30.000,˛ip˛erii din Maramureº, 5.000, germanii bucovineni, 75.000) ºi din Imperiul Rus (germanii dinBasarabia, 80.000 ºi cei din Dobrogea, 12.000).2 Elita lor conducãtoare a constatat cã aceste grupurinu se cunoºteau între ele ºi se aflau pe trepte diferite ale constituirii unei identitã˛i na˛ionale. Uneledintre aceste grupuri aproape îºi pierduserã identitatea, fiind asimilate, ca în cazul ºvabilor sãtmãreniºi al celor bãnã˛eni, pe cale de a fi complet maghiariza˛i. Aceºtia au fost salva˛i de la asimilare deUnirea Transilvaniei cu România. Nici germanii basarabeni nu ar fi avut altã soartã, fiind supuºirusificãrii. O conºtiin˛ã na˛ionalã puternicã aveau în 1918 saºii, datoritã vechimii lor în Transilvania,privilegiilor primite de la regalitatea maghiarã ºi luptei lor necontenite pentru a le pãstra, pentru a-ºiafirma identitatea na˛ionalã prin toate mijloacele (politice, culturale, economice).

Toate aceste probleme sunt cunoscute, existã studii ºi abordãri monografice despre trecutulacestor grupuri de germani ajunºi în 1918-1919 în România Întregitã. Dar ºi despre evolu˛ia vie˛ii loreconomice, sociale, culturale în România interbelicã s-a scris de cãtre cercetãtori români ºi germani.3Folosind aceste lucrãri, dar ºi fonduri arhivistice ºi presa bogatã editatã de germanii din Româniainterbelicã, ne-am propus sã insistãm asupra unui aspect mai pu˛in cercetat: rela˛iile culturale dintregrupurile de germani din România în primul deceniu interbelic, atunci când grupurile slãbite na˛ionalau avut mai mare nevoie de sprijin pentru a-ºi redescoperi germanitatea ºi au primit acest sprijin de lasaºi, de la germanii bucovineni ºi uneori de la ºvabii din Banat. Toate grupurile de germani amintiteau avut o culturã germanã, periclitatã în unele elemente ale sale de tendin˛ele de asimilare alemajoritarilor sau de slãbiciuni proprii. Avem în vedere, de exemplu, faptul cã pânã la 1918, ºvabiisãtmãreni ºi cei bãnã˛eni frecventau ºcoli în care nu mai învã˛au în germanã, cã în bisericile lorliturghia nu mai era oficiatã în limba germanã, cã germanii basarabeni, ºvabii sãtmãreni, germanii din Dobrogea nu aveau în 1918 nicio publica˛ie în germanã.

Prãbuºirea marilor imperii la sfârºitul Primului Rãzboi Mondial ºi impunerea dreptului laautodeterminare au dus la schimbãri radicale ºi pentru germanii din Sud-Estul Europei. Grupurilemai mari din teritoriile unite cu Vechiul Regat Român în 1918: saºii transilvãneni, ºvabii bãnã˛eni,germanii bucovineni ºi cei basarabeni ºi-au exercitat dreptul la autodeterminare în adunãrireprezentative care au avut loc la Mediaº, în 8 ianuarie 1919, la Tarutino (în sudul Basarabiei), în 19martie 1919, la Timiºoara, în 10 august 1919. De asemenea, reprezentan˛i ai germanilor bucovineni

155

fiara Bârsei

1 Aceastã lucrare a fost realizatã în cadrul proiectului „Valorificarea identitã˛ilor culturale în procesele globale”, cofinan˛atde Uniunea Europeanã ºi Guvernul României din Fondul Social European, prin Programul Opera˛ional SectorialDezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, contractul de finan˛are nr. POSDRU/89/1.5/S/59758.

2 Eduard Eisenburger ºi Michael Kroner (eds.), Sächsisch-schwäbische Chronik. Beiträge zur Geshichte der Heimat,Bukarest, Kriterion Verlag, 1976, pp. 21, 82-85, 94-104; Sorina Paula Bolovan, Ioan Bolovan, Germanii din România.Perspective istorice ºi demografice, Cluj-Napoca, Centrul de Studii Transilvane, 2000, pp. 15-17, 38-45, 55-57, 62.

3 Vezi, de exemplu, Konrad Gündisch, Siebenbürgen und die Siebenbürger Sachsen, München, Langen Müller, 1998; DasBanat und die Banater Schwaben, Bd. I-IV, München, 1981-1991; Rudolf Wagner, Die Bukowina und ihre Deutschen,Wien, 1978; Michael Kroner, Geschichte der Nordsiebenbürger Sachsen. Nösnerland und Reener Ländchen, Nürnberg,2009; Ute Schmidt, Die Deutschen aus Bessarabien. Eine Minderheit aus Südosteuropa (1814 bis heute), 3. unveränderteAuflage, Böhlau Verlag, Köln, Weimar, Wien, 2006; Ernst Hauler, Istoria nem˛ilor din regiunea Sãtmarului, Satu Mare,Editura Lamura, 1998; Vasile Ciobanu, Contribu˛ii la cunoaºterea istoriei saºilor transilvãneni 1918-1944, Sibiu, EdituraHora, 2001; Valentin Ciorbea (coord.), Germanii dobrogeni-istorie ºi civiliza˛ie, Constan˛a, Editura Muntenia, 2006 º.a.


s-au pronun˛at pentru unirea Bucovinei cu România în Congresul general al Bucovinei din 28noiembrie 1918.4

În rezolu˛iile adoptate de adunãrile germanilor erau formulate ºi dezideratele lor, aºteptãrile lorde la noul stat în care intrau; unii autori considerã chiar cã au fost condi˛ii pentru acceptarea Uniriiprovinciilor în care trãiau cu România.5 Delega˛ii aleºi au explicat cona˛ionalilor în declara˛ii ºiproclama˛ii motivele pentru care au luat aceste hotãrâri prin care acceptau trecerea sub stãpânireaaltui stat decât cel care îi colonizase în aceste teritorii ºi de care se sim˛eau lega˛i datoritã privilegiilorprimite ºi loialitã˛ii fa˛ã de Casa Regalã Maghiarã sau de Casa Imperialã Habsburgicã. În motivareaacceptãrii stãpânirii româneºti se men˛iona ºi faptul cã în viitoarea patrie, România, se vor reuni peste un milion de germani, care vor alcãtui o minoritate puternicã ce îºi va putea asigura drepturile ºirecunoaºterea lor de cãtre popula˛ia majoritarã.6 Evident, se avea în vedere sprijinul reciproc alacestor grupuri, sus˛inerea celor mai slabe numeric, economic ºi cultural de cãtre cele mai puternice.Acestea au fost premisele pentru un intens schimb intercultural între germanii din Româniainterbelicã, mai ales în primii 10 ani, când s-au format structuri politice unitare – Partidul German(Deutsche Partei), de fapt Frac˛iunea parlamentarã a germanilor (7-26 deputa˛i ºi senatori) ºi Uniunea Germanilor din România (Verband der Deutschen in Rumänien). Aceasta din urmã reuneacomunitã˛ile na˛ionale (Volksgemeinschaft) ale saºilor, ºvabilor bãnã˛eni, ºvabilor sãtmãreni,germanilor bucovineni, basarabeni, dobrogeni ºi a germanilor din Vechiul Regat. Dupã modelulsaºilor, comunitã˛ile erau conduse de consilii na˛ionale liber alese. Acestea ºi-au trimis reprezentan˛iîn Uniunea Germanilor din România – constituitã în 1919-1921, organiza˛ie care îºi propunea sãcoordoneze activitã˛ile na˛ional-politice, culturale ale germanilor din România. Uniunea îºi propunea expres sã vegheze la omogenizarea minoritã˛ii germane din România, dar lãsa independen˛ãconsiliilor na˛ionale. Tocmai de aceea, domeniul culturii a fost sectorul forte de activitate al UniuniiGermanilor din România. În acest scop s-a înfiin˛at în 1922, la Sibiu, Liga Culturalã a Germanilor din România (Kulturamt der Deutschen in Rumänien), condusã de Richard Csaki (tânãr profesor, filologprin forma˛ie), care a devenit apoi un veritabil politician al culturii (Kulturpolitiker) pentruminoritã˛ile germane din Europa Centralã ºi de Sud-Est. În fruntea Ligii Culturale el s-a remarcat prin realizãrile sale ºi a devenit cunoscut în rândurile acestor minoritã˛i ºi în Germania, încât, în 1934 afost numit la conducerea Institutului pentru Germanii din Strãinãtate (Deutsches AuslandsInstitut-DAI) de la Stuttgart.7 La Arhivele din Sibiu se pãstreazã un fond documentar al Ligii, carepermite, alãturi de presa vremii, reconstituirea schimburilor interculturale dintre grupurile degermani din România.8

Astfel aflãm cã Liga ºi-a propus prin statut „crearea cât mai multor institu˛ii de culturã care sãîntãreascã sentimentul apartenen˛ei comune a tuturor germanilor din România Mare ºi sã ducã la oegalizare culturalã”.9 Ca o garan˛ie, a fost creat un Comitet de lucru în 1923, format din 17 membri(personalitã˛i germane din Bisericã, politicã, presã). Majoritatea erau saºi, deoarece ei aveau cea maiîndelungatã experien˛ã politicã, iar sediul Ligii era la Sibiu. Erau prezen˛i în Comitet: RudolfBrandsch, deputat de Sibiu, preºedintele Uniunii Germanilor, Hans Otto Roth, deputat de Sighiºoara,

156

Vasile Ciobanu

4 Vasile Ciobanu, Monica Vlaicu, Germanii din România. Studiu ºi documente, în „Unirea din 1918 – împlinire ºi speran˛ã”,Sibiu, s.n., 1994, pp. 123-212.

5 Vezi discu˛ia în V. Ciobanu, op. cit., p. 52.6 V. Ciobanu, Monica Vlaicu, op. cit., pp. 136, 183, 196-197.7 Karl Kurt Klein, Ein Südostdeutscher Pionier der Volkswissenschaft: Richard Csaki. Persönliche Erinnerungen in

memoriam Richard Csaki, în „Südostdeutsche Vierteljahresblätter”, München, an 18, nr. 1, 1969, pp. 14-21;Schriftsteller-Lexikon der Siebenbürger Deutschen. Bio-bibliographisches Handbuch für Wissenschaft, Dichtung undPublizistik, Band V, A-C, von Herman A. Hienz, Böhlau Verlag, Köln, Weimar, Wien, 1995, pp. 411-419.

8 Probabil, existen˛a acestor grupuri face ca, uneori, sã se vorbeascã de „minoritã˛i germane” în România.9 Deutsches Kulturamt in Rumänien. Tätigkeitsbericht 1922-1927 erstattet vom Leiter des deutschen Kulturamtes Dr.

Richard Csaki, Hermannstadt, 1927, p. 1.


preºedintele Partidului German (din 1922), Karl Schnell, primarul Braºovului, Adolf Schullerus,senator, preºedintele Consiliului Na˛ional Sãsesc (lingvist, etnograf), Hermann Plattner, directorulziarului „Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt”, dar ºi directorii de bãnci Hans Bergleiter ºi FelixSchullerus. ªvabii din Banat erau reprezenta˛i de avocatul Kaspar Muth, deputat, preºedinteleConsiliului Na˛ional ªvãbesc ºi profesorul Franz Kräuter, deputat, germanii bucovineni deprofesorul Butz (Cernãu˛i), cei din Basarabia de pastorul Daniel Haase, deputat, preºedinteleConsiliului Na˛ional al Germanilor din Basarabia, Rudolf Honigberger, parohul evanghelic dinBucureºti etc.10 Din 17 membri doar 6 nu erau saºi. Trebuie spus cã acest Comitet n-a avut decât unrol secundar (era ºi greu de reunit) în activitatea intensã a Ligii. Sprijinul financiar primit din ˛arã ºidin Germania a fost insuficient ºi Liga a încercat sã se autofinan˛eze ºi sã întemeieze legãturileculturale dintre grupurile de germani din România. Prin Liga Culturalã grupurile de germani dinRomânia au ˛inut legãtura cu Germania; mai pu˛in cu Germania oficialã pentru cã aceasta era supusãrestric˛iilor Tratatului de la Versailles ºi mai mult cu societatea civilã: asocia˛ii, societã˛i, ligi pentrugermanii din strãinãtate ºi cu firme, institu˛ii legate de culturã: ºcoli, universitã˛i, edituri, ziare,reviste, librãrii etc. Toate acestea erau chemate în ajutor, li se cereau sprijin, sfaturi, dona˛ii. Prinintermediul Ligii, forurile din Germania aflau care era situa˛ia germanilor din România. Astfel, chiarconducãtorul Uniunii pentru Germanii din Strãinãtate (Verband für das Deutschtum imAusland-V.D.A.), recunoºtea cã în Republica de la Weimar pu˛ini ºtiau „cã germanii din Românianu formeazã o grupare unitarã, ci sunt reunite diferite grupuri”11, care sunt diferite prin modul încare au fost colonizate, confesiune, organizare, istorie, dar au comune limba germanã ºi conºtiin˛ana˛ionalã.

Om de culturã în sens larg, Csaki ºi-a pus amprenta asupra activitã˛ii Ligii, a schimburilorinterculturale din rândurile minoritã˛ilor germane din România anilor ’20. El nu a neglijat niciundomeniu în care se putea activa: învã˛ãmântul, presa, arta, teatrul, muzica, rãspândirea cãr˛ii,conferin˛e înso˛ite de diapozitive, cursuri postuniversitare.

Aceastã activitate corespundea nevoilor grupurilor de germani. Documentele relevã apeluri aleºvabilor, ale germanilor basarabeni, bucovineni, dobrogeni pentru sprijin din partea altor comunitã˛i,a Ligii, a forurilor din Germania, în cele mai diverse domenii.

De exemplu, tineri ºvabi bãnã˛eni, basarabeni au fãcut excursii, vizite pentru a-ºi cunoaºte fra˛iidin Transilvania, au vãzut aici sistemul lor de învã˛ãmânt, bisericile-cetã˛i, muzeele ºi celelalterealizãri sãseºti.12 La rândul lor, tineri saºi au vizitat Banatul, Basarabia, Bucovina, Vechiul Regat.Aceste vizite erau înso˛ite de obicei de prezentarea unor spectacole cu cântece ºi dansuri populare,piese de teatru, coruri, recitãri. Astfel, organiza˛ia localã Sânnicolau Mare a Cercului German de Fete din Banat scria în 1927 cã dorea sã facã o excursie de studii în ̨ inuturile sãseºti „pentru a le cunoaºtepe surorile sãsoaice, pentru a cunoaºte cultura înaltã a saºilor, pentru a ne întãri conºtiin˛a noastrãgermanã”.13 În mai 1927, un grup de 23 de tineri ºvabi (14 fete, 7 bãie˛i ºi 2 adul˛i) au realizat unadevãrat turneu prin principalele centre sãseºti. Ei au fost bine primi˛i ºi au prezentat dansuripopulare ºi cântece ºvãbeºti.14 În scopul mai bunei cunoaºteri reciproce dintre saºi ºi ºvabi, Csaki aproiectat pentru toamna anului 1924 cicluri de conferin˛e în principalele oraºe sãseºti ºi ºvãbeºti, pecare trebuiau sã le sus˛inã fruntaºi ai celor douã comunitã˛i.15 Pentru organizarea activitã˛ii culturaleîn Banat, conducãtorul Ligii Culturale a purtat discu˛ii cu principalii conducãtori ºvabi (Kaspar

157

fiara Bârsei

10 Ibidem.11 Direc˛ia Jude˛eanã Sibiu a Arhivelor Na˛ionale (în continuare DJSAN), Fond Liga Culturalã a Germanilor din România,

dos. 11, 1927, f. 64.12 Ibidem, f. 2, 141-143.13 Ibidem, f. 141.14 Ibidem, f. 2.15 Ibidem, dos. 4, 1924, f. 188, 583.


Muth, Karl von Möller, Josef Nischbach) în toamna anului 1925, stabilindu-se cã era imperiosnecesar un oficiu cultural pentru Banat, subordonat Uniunii Germanilor din România. Dintr-unraport adresat de Csaki Uniunii pentru Germanii din Strãinãtate aflãm cã situa˛ia culturii ºvabilor eranesatisfãcãtoare, cã se impunea o propagandã culturalã na˛ionalã intensã prin conferin˛e cudiapozitive, o strânsã legãturã cu Liga Culturalã de la Sibiu, care punea la dispozi˛ie materialele sale(proiectoare, diapozitive, biblioteca de împrumut). O problemã deosebitã era lipsa unor oameni cuexperien˛ã organizatoricã în domeniul culturii. Csaki îl propunea drept conducãtor al oficiuluiproiectat pe profesorul dr. Rudolf Spek, directorul Muzeului Brukenthal, care era dintr-o familie desaºi ºi ºvabi. Sediul noii organiza˛ii urma sã fie la „Banatia”, veritabila cetate ºcolarã aflatã înconstruc˛ie la Timiºoara.16 În 1926 s-a înfiin˛at la Timiºoara Asocia˛ia Germanã pentru Culturã dinBanat (Banater Deutscher Kulturverein), condusã de prof. Josef Gabriel, care a editat revista„Banater Deutsche Kulturhefte”.17 Aceasta a coordonat eforturile culturale ale ºvabilor bãnã˛eni înanii urmãtori. La rândul lor, ei au acordat ajutor ºvabilor sãtmãreni, germanilor basarabeni ºi celordobrogeni. De asemenea, Csaki a dorit sã angajeze în cadrul Ligii Culturale un german din Bucovina, pentru a ˛ine seama de specificul acestui grup de germani, dar întrucât Consiliul Na˛ional de laCernãu˛i nu a desemnat o persoanã, postul nu a mai fost ocupat.18 Pentru a constata personal situa˛iade la fa˛a locului, R. Csaki a efectuat repetate cãlãtorii de serviciu în Banat, Bucovina, Basarabia,stabilind contacte directe cu reprezentan˛ii elitelor germane locale, sus˛inând conferin˛e, dând sfaturiîn problemele culturale locale ºi stabilind prioritã˛ile în acordarea ajutoarelor.19

Domeniul privilegiat al schimburilor era învã˛ãmântul. Astfel în zona Satu Mare au fostreprezentan˛i ai saºilor (R. Spek), ai ºvabilor bãnã˛eni (prof. Josef Striegl), care au constatat cã cei30.000 de germani sãtmãreni aveau nevoie de ajutor grabnic pentru cã mul˛i nu mai vorbeaugermana. Ei au fost ajuta˛i cu cadre didactice, manuale, cãr˛i. Elevi din zonã au fost aduºi la ºcolilepedagogice din Sibiu, Sighiºoara, Timiºoara pentru a deveni educatori ºi învã˛ãtori în comunelelocuite de ºvabii sãtmãreni. În martie 1926, Csaki, care fusese el însuºi în decembrie 1925 în zonaSatu Mare, informa organiza˛ia din Landul Hessen a V.D.A. ce patrona organiza˛iile sãseºti, cã dr.Metter va ̨ ine un curs pentru învã˛area limbii germane la Carei, cerut de ºvabii de acolo care fuseserãdezna˛ionaliza˛i ºi va ˛ine conferin˛e, studiind totodatã nevoia de cãr˛i. Pentru aceastã misiune Csakisolicita V.D.A. un ajutor de 40.000 de lei ºi a primit 2000 de mãrci plus promisiunea trimiterii câtorva intelectuali din Germania pentru a-i ajuta pe ºvabii sãtmãreni sã redevinã germani.20 În 1926 seinteresa de soarta ºvabilor sãtmãreni ºi preotul Carl Molitoris de la Bistri˛a, care relata despre un grupde gimnaºti bistri˛eni afla˛i într-un turneu prin zona Satu Mare. La Sibiu, dr. Egon Gundhartînfiin˛ase un internat pentru elevii ºvabi sãtmãreni care frecventau ºcolile sãseºti din oraº.21

R. Csaki nu i-a uitat nici pe ̨ ip˛erii din Viºeu de Sus. În martie 1923 un grup de locuitori de aici,conºtien˛i cã erau germani, îi scriau cã existau cca 4000 de cona˛ionali, care se pierdeau fãrã culturãîn limba maternã. „Este timpul sã începem sã salvãm ce mai poate fi încã salvat din germanitateanoastrã”, scriau semnatarii apelului cãtre Csaki. El l-a trimis la fa˛a locului pe Herman Roth.22

Dintr-un raport din februarie 1924 reiese cã exista o asocia˛ie culturalã localã, care solicita LigiiCulturale cãr˛i ºi sfaturi privind raporturile cu autoritã˛ile. Germanii de la Viºeu primeau un ziar din

158

Vasile Ciobanu

16 Ibidem, dos. 5, 1925, literele A-K, f. 152, 887-889.17 Karl von Möller, Deutschbanater Kulturleben, în „Ostland”, Sibiu, I, nr. 4, aprilie 1926, p. 172; Mads Ole Balling, Von

Reval bis Bukarest. Statistisch-Biografisches Handbuch der Parlamentarier der deutschen Minderheiten in Ostmittel-undSüdosteuropa 1919-1945, Band II, Kopenhagen, Dokumentation Verlag, 1991, p. 641.

18 DJSAN, Fond Liga Culturalã a Germanilor din România, dos. 10, 1926, f. 794-797.19 Ibidem, f. 1319, dos. 3, 1924, f. 40; Deutsches Kulturamt in Rumänien. Tätigkeitsbericht 1922-1927, p. 11.20 DJSAN, Fond Liga Culturalã a Germanilor din România, dos. 7, 1926, f. 562-563.21 Ibidem, dos. 8, 1926, f. 1119.22 Ibidem, dos. 2, 1923, fascicula 2, f. 921-922.


Sibiu ºi altul din Timiºoara, dar oamenii nu cunoºteau literele gotice cu care erau scrise aceste gazeteºi doreau un curs sã le înve˛e. Csaki le-a promis ajutor ºi i-a încurajat în activitatea lor.23

Un mijloc folosit de la început de Liga Culturalã a fost organizarea de expozi˛ii itinerante.Astfel, în 6 august 1922 a fost vernisatã la Sibiu o expozi˛ie a ºvabilor bãnã˛eni ºi apoi, în noiembrie,la Timiºoara. În septembrie 1925 a fost organizatã, cu ocazia cursului de varã, o expozi˛ie de picturã,sub genericul „Un secol de picturã sãseascã”. Cea mai însemnatã a fost însã expozi˛iatransilvãneanã organizatã la Berlin, în 1927, în care erau prezentate portul, obiceiurile, artagermanilor de aici, dar ºi cele ale vecinilor români ºi maghiari.24

Aceeaºi ac˛iune de ajutorare de care s-au bucurat ºvabii i-a vizat ºi pe germanii din Basarabia ºiDobrogea. Dupã aprecierea lui Wolfgang Miege ºi germanii basarabeni ºi-au dezvoltat o conºtiin˛ãde sine proprie abia dupã 1918.25 Drept urmare ºi ei aveau nevoie imperioasã de ajutor. DinBasarabia, Dobrogea, din Banat ºi din alte zone au venit în oraºele sãseºti ucenici care au deprins omeserie de la meºterii ºi comercian˛ii saºi, cunoscu˛i pentru profesionalismul lor, dar au putut cãpãtaºi o educa˛ie na˛ionalã germanã, i-au cunoscut pe cona˛ionalii saºi.26 Pentru a se ocupa de aceastãproblemã, la Liga Culturalã s-a înfiin˛at un oficiu special pentru orientarea profesionalã.

ªcolile din Basarabia, Dobrogea, Vechiul Regat erau aprovizionate cu material didactic,manuale de Liga Culturalã care aducea contra cost aceste materiale din Germania.27 Ca ºi în Banat afost încurajatã ºi aici, de la Sibiu, constituirea unui muzeu al germanilor basarabeni. Preºedinteleasocia˛iei care îºi propusese organizarea muzeului, Immanuel Wagner, scria în 1926, cã ei urmãreauridicarea culturalã ºi na˛ionalã prin conferin˛e cu diapozitive, foarte apreciate în epocã, prin care sãfie cunoscute celelalte regiuni de colonizare germanã din România.28 Aparatele de proiec˛ie puteau fiîmprumutate de Liga Culturalã, dar aceasta se oferea sã le ºi achizi˛ioneze din Germania pentru a lerevinde apoi asocia˛iilor interesate, deºi pre˛ul era destul de ridicat.29 Liga Culturalã încuraja însã ºiexcursiile prin Basarabia ale unor tineri saºi pentru a-ºi cunoaºte noua patrie ºi îndeosebi pecona˛ionalii din provinciile unite în 1918. Astfel, în vara anului 1925, Csaki recomanda asocia˛iilorculturale germane un grup de 10 studen˛i saºi care efectuau o cãlãtorie de studii prin Basarabia.30

Germanii dobrogeni nu au avut un ziar propriu. „Bukarester Tageblatt” avea ºi ºtiri dinDobrogea, pentru furnizarea cãrora voia sã-l convingã în 1927, pe preotul Josef Scheiner dinConstan˛a sã colaboreze la ziar.31 „Deutsche Zeitung Bessarabiens”, care apãrea la Tarutino, apublicat, de asemenea, materiale despre cona˛ionalii de la sudul Dunãrii, dar ºi despre celelaltegrupuri de germani din România.32

Pentru a facilita mai buna cunoaºtere ºi apropiere între ele a grupelor de germani din România,un mijloc folosit de Liga Culturalã a fost ºi rãspândirea de cãr˛i de literaturã germanã, de agriculturã,pedagogie etc. sub forma unor biblioteci de o sutã pânã la 300 de exemplare, tipãrite la editurigermane din România dar mai ales din Germania, pe care le-a distribuit mai ales în Banat, Basarabia,Bucovina. Se trimiteau asemenea „biblioteci” comunitã˛ilor germane (de obicei la biserici),

159

fiara Bârsei

23 Ibidem, dos. 3, 1924, f. 58-60.24 Deutsches Kulturamt in Rumänien. Tätigkeitsbericht 1922-1927, pp. 11-13; Monica Vlaicu, Die siebenbürgische

Volkskunstausstelung in Berlin 1927, în „Forschungen zur Volks-und Landeskunde”, Bucureºti, 1987, vol. 30, nr. 2, pp.79-84.

25 Wolfgang Miege, Das Dritte Reich und die Volksgruppe in Rumänien 1933-1938. Ein Beitrag zur nationalsozialistischeVolkstumspolitik, Bern, Frankfurt a.M., 1972, p. 48.

26 DJSAN, Fond Liga Culturalã a Germanilor din România, dos. 2, 1923, f. 1679, dos. 8, 1926, f. 39-43, dos. 9, 1926, f.477-478.

27 Ibidem, dos. 8, 1926, f. 109-110, 127-128; Deutsches Kulturamt in Rumänien. Tätigkeitsbericht 1922-1927, pp. 10-11.28 DJSAN, Fond Liga Culturalã a Germanilor din România, dos. 8, 1926, f. 1202, 1205.29 Ibidem, dos. 6, 1925, f. 917, dos. 7, 1926, f. 155-158.30 Ibidem, dos. 5, 1925, f. 652.31 Ibidem, Colec˛ia Brukenthal, LL 1-29, nr. 236, f. 287-288.32 Lumini˛a Fassel, Banat im Blickpunkt (I-III), în „Banater Zeitung”, Timiºoara, an III, nr. 71, 72, 73, 15 martie 1995, 22

martie 1995, 29 martie 1995.


asocia˛iilor, contra cost.33 Pânã în martie 1927 fuseserã distribuite 150.000 de exemplare de cãr˛i ºibroºuri.34 De asemenea, Liga a împrumutat cãr˛i, texte dramatice ºi note muzicale pentru a sus˛ineactivitã˛ile culturale din toate zonele cu germani din România. Acest sistem era foarte apreciat deintelectualii din diaspora, preo˛i, profesori ºi învã˛ãtori din sate ºi oraºe cu un numãr mai mic degermani, mai ales din Vechiul Regat, Basarabia, Bucovina, Maramureº, Satu Mare.35 Biblioteca deîmprumut dispunea în 1927 de 3.000 de volume, trimise prin poºtã, contra unei taxe, celorinteresa˛i.36

Aceste activitã˛i (sus˛inerea ºcolilor, conferin˛ele, cãr˛ile) vizau popularizarea unor valoriculturale, dar Csaki s-a gândit ºi la intelectualii de elitã, care trebuiau sã se perfec˛ioneze, sã facãschimburi de idei cu specialiºti din ̨ ara-mamã (Germania) dar ºi între ei. Drept urmare, a organizat înfiecare an, începând din 1920, cursurile superioare de la Sibiu, în vacan˛a de varã, la care participaupânã la 7-800 de cursan˛i – învã˛ãtori, profesori, preo˛i, juriºti, medici, func˛ionari germani din toate˛inuturile României. Ei ascultau timp de douã sãptãmâni prelegeri universitare prezentate despecialiºti renumi˛i din Germania. În fiecare varã era abordatã o anumitã tematicã: etnografie,minoritã˛i, artã, problemele femeilor etc. ªi N. Iorga a ˛inut prelegeri în Biserica Sf. Ioan din Sibiu.Cursurile erau deosebite ºi prin ocazia oferitã elitei grupurilor de germani de a se întâlni ºi a faceschimburi de idei ºi experien˛ã.37 Csaki urmãrea sã constituie o comunitate spiritualã a eliteiconducãtoare, deoarece era mult mai dificilã uniformizarea masei popula˛iei de etnie germanã.Cursurile erau înso˛ite de expozi˛ii, concerte, spectacole teatrale.

În domeniul muzicii, Liga a organizat adevãrate turnee ale unor coruri sãseºti, ºvãbeºti încelelalte ˛inuturi, ale unor interpre˛i vocali ºi instrumentiºti, dar ºi ale unor mici orchestre, prinTransilvania, Banat, la Bucureºti.38

ªi alte domenii ale vie˛ii culturale au cunoscut schimburi intense între „˛inuturile decolonizare”.

În concluzie, în primul deceniu interbelic grupele de germani din România au avut între elerela˛ii culturale strânse, s-au transformat într-o minoritate germanã omogenã sub aspect cultural (ºimai pu˛in politic, pentru cã în acest domeniu apare – la sfârºitul anilor ’20 – nazismul caredezorganizeazã, dezbinã pe germani, le otrãveºte cultura).

Cultura minoritã˛ii germane din România a fost un adevãrat model ºi pentru ceilal˛i concetã˛eni:români, maghiari, evrei. Pe de altã parte, de aceastã culturã au beneficiat ºi aceºtia. Conferin˛e,spectacole de teatru, concerte etc. erau deseori urmãrite de elita intelectualã a unui oraº întreg – laSibiu, Cernãu˛i, Braºov, Timiºoara, Lugoj, Bistri˛a, Mediaº, Sighiºoara, Reºi˛a etc.

Cultura a unit grupurile de germani din România, a fost coloana vertebralã, axul întregii loridentitã˛i na˛ionale care s-a putut afirma pe deplin în anii ’20, chiar dacã au existat ºi neîn˛elegeri cuautoritã˛ile statului român ºi în acest domeniu (învã˛ãmânt, aprobãri pentru unele turnee,zdruncinarea bazei materiale a culturii în urma reformei agrare din 1919-1921 etc.).

Rela˛iile culturale dintre „˛inuturile de colonizare” din primul deceniu interbelic au continuat înanii urmãtori pe aceleaºi direc˛ii, dar Liga Culturalã a Germanilor din România ºi-a încetat activitatea în anul 1931, din cauza crizei economice, activitã˛ile sale numeroase nemaiputând fi sus˛inutefinanciar.

160

Vasile Ciobanu

33 DJSAN, Fond Liga Culturalã a Germanilor din România, dos. 11, 1927, f. 782-783.34 Deutsches Kulturamt in Rumänien. Tätigkeitsbericht 1922-1927, p. 6.35 DJSAN, Fond Liga Culturalã a Germanilor din România, dos. 11, 1927, f. 418, 432-434, 453-455, 571-572.36 Deutsches Kulturamt in Rumänien. Tätigkeitsbericht 1922-1927, pp. 6-7.37 Ibidem, pp. 13-21; DJSAN, Fond Liga Culturalã a Germanilor din România, dos. 11, 1927, f. 122-124, 146-150 º.a.38 Deutsches Kulturamt in Rumänien. Tätigkeitsbericht 1922-1927, pp. 15-21; DJSAN, Fond Liga Culturalã a Germanilor

din România, dos. 11, 1927, f. 255-256.


Cultural relations between Germans groups from Romania in the first interwar decade

Abstract

The German minority from Romania after 1918 consisted in more groups of Germans that havelived until then in the Old Kingdom of Romania (32.000), in the Austro-Hungarian Empire (500.000) and in the Russian Empire (90.000). These groups did not know each other and some were on theverge of losing their identity (the Swabians from the Satu Mare land). The Transylvanian Saxons hadthe most powerful national consciousness. Their elite supported the other groups to maintain andstrengthen their national identity. Politically, representatives of the Saxons, the Swabians fromBanat, the Swabians from Satu Mare, the Germans from Bessarabia, Bukovina, Dobrudja and the Old Kingdom founded the Union of Germans in Romania. To coordinate the cultural activity of thegroups of Germans, the Cultural League of Germans was founded in 1922, in Sibiu, led by RichardCsaki. From the documents of this League, kept in the Archives of Sibiu, we learn how all groups ofGermans were supported. The League organized postuniversitary summer courses, sent books,teaching material, lecturers and movies in the settlements inhabited by the Germans from Romania, itorganized tours of theatre companies and of some performers from Germany and Austria, organizedexhibitions, maintained close ties with Germany and with German minorities from other countries.The young Saxons made trips in Banat, Bukovina, Satu Mare, and the German students from theseregions visited Transylvania and studied in Saxon school. The Germans from Satu Mare and fromBessarabia were helped to publish their own newspapers.

Until 1927, the Cultural League distributed 150.000 books and brochures in the cities andvillages inhabited by Germans.

All these cultural events determined the strengthening of the national identity of these groups ofGermans, who became a minority with an authentic German culture. At some shows, exhibitions andconcerts habitants belonging to other ethnic groups from cities and villages where Germans livedalso participated.

161

fiara Bârsei


Gheorghe MUNTEANU, Ionu˛ TÃNASE

RELAfiIILE ROMÂNO-MAGHIARE DIN CELE „ªAPTE SATE” REFLECTATE ÎN PRESA SÃCELEANÃ INTERBELICÃ

În prezentul studiu ne-am propus sã realizãm o radiografiere a presei sãcelene interbeliceaducând în aten˛ie rela˛iile româno-maghiare aºa cum au fost ele reflectate în aceste periodice.

Vechea aºezare, situatã în centrul ˛ãrii, a fost atestatã în anul 1366, într-un document prin careregele Ungariei, Ludovic de Anjou, doneazã contelui român din Maramureº – Stanislav1 – acestteritoriu de grani˛ã. Zona era cunoscutã sub denumirea de „ªapte Sate” ºi includea Baciu, Turcheº,Cernatu, Satulung, Tãrlungeni, Zizin ºi Purcãreni.

Primele manifestãri ale presei scrise au apãrut în „Satulungul” Sãcelelor, în deceniul al treilea alsecolului XX. Astfel, la 1 ianuarie 1930 iese de sub tipar revista „Via˛a Sãceleanã”, care apare lunarfiind, la început, o revistã literar-culturalã, apoi cultural-informativã, iar mai târziu, pânã la dispari˛iela 31 mai 1932, „revistã de culturã ºi relatãri regionale”. Aceasta a fost sus˛inutã financiar decontribuabili sãceleni, iar din anul 1932 de cãtre Despãr˛ãmântul „ASTRA – Sãcele”.2 Printresemnatarii revistei se numãrã nume cu rezonan˛ã precum Aurel A. Mureºianu, I.Al. Bran-Lemeny,I. Ghelase, Victor Jinga, Gheorghe Dragoº, V. Tudoran. (foto 1)

Dupã o întrerupere de un an ºi jumãtate a „Vie˛ii sãcelene” îºi face apari˛ia o altã revistã, ce sedoreºte a fi continuatoarea de drept a primului periodic, numitã „Plaiuri sãcelene”, ºi fondatã deVictor Tudoran (foto 2). Aceasta a apãrut fãrã întrerupere în intervalul ianuarie 1934 – iulie 1940,însumând 49 de apari˛ii, însã unele numere comasau douã sau trei luni. Revista a fost tipãritã laBraºov, sub îngrijirea lui Victor Tudoran ºi Ion Crisbãºan, iar sediul redac˛iei se afla în comunaSatulung, la domiciliul primului redactor men˛ionat mai sus.

Formatul revistei, în primii ani ai apari˛iei, a fost liliputan (30/12 cm), asemãnãtor „Biletelor depapagal” ale lui Tudor Arghezi (foto 3). Cele douã reviste au fost considerate ca fiind primelepublica˛ii tipãrite în mediul rural românesc.3

Atât în „Plaiuri Sãcelene” cât ºi în „Via˛a sãceleanã” rela˛iile dintre români, ceangãi ºi secuisunt prezentate încã de la primele momente de convie˛uire ale acestor trei neamuri pe meleagurilecelor ªapte Sate. De la mijlocul secolului al XIV-lea ºi pânã la 1 Decembrie 1918 a existat o situa˛ieîn general bunã, dar cu anumite momente tensionate între românii ºi maghiarii sãceleni, care însã nuau generat o stare conflictualã intensã. Dupã Marea Unire presa sãceleanã interbelicã oferãnumeroase argumente convingãtoare care semnaleazã o bunã convie˛uire, ºi totodatã un real progresîn ceea ce priveºte rela˛iile interculturale. Toate aceste aspecte vor fi prezentate prin prisma a patrucomponente: politicã, socialã, economicã ºi culturalã.

„Via˛a sãceleanã” face referire la politica de maghiarizare în ºcoli începând din anul 1870, când un comitet secuiesc, condus de cãtre preotul Victor Molnar inaugureazã o ºcoalã de bãie˛i. Din anul1897, când la conducerea gimnaziului ajunge Sandor Veres ºi apoi în timpul mandatului lui EndreKilleny, bancheri ºi alte persoane cu dare de mânã de la Budapesta, prin ac˛iuni de mecenat,contribuie la construirea internatelor ºi dotarea cu manuale ºcolare. În aceeaºi perioadã institu˛ia deînvã˛ãmânt va beneficia de subven˛ii, cu sprijinul fiului preotului Victor Molnar, ajuns subsecretar laMinisterul Cultelor.4 „Înlesnirile de cari se bucurau elevii acestei ºcoli, a fãcut ca pe lângã tinerii

162

Gheorghe Munteanu, Ionu˛ Tãnase

1 Florin Salvan, Florea Costea, Civiliza˛ie ºi continuitate româneascã în fiara Bârsei, Braºov, Editura Orientul latin, 1999,pp. 92-93.

2 Liviu Dârjan, Publicistica la Sãcele, Editura Disz Tipo, Sãcele, 2002, p. 17.3 I. Hangiu, Dic˛ionar al presei literare româneºti (1790-1982), Bucureºti, Editura ªtiin˛ificã ºi Enciclopedicã, 1987, p. 240.4 Ionel Despan, Gimnaziul de bãe˛i din Satulung. (Braºov), în „Via˛a Sãceleanã”, nr. I, 1931, pp. 10-14.


Unguri, sã fie atraºi chiar o mul˛ime de Români din Sãcele”.5 La 7 iunie 1919 ºcoala a fost preluatãoficial de cãtre statul român ºi sfin˛itã de cãtre to˛i preo˛ii români din localitate (câteva luni maitârziu), la slujba religioasã participând deopotrivã români ºi maghiari.6

Într-o recenzie apãrutã în „Plaiuri Sãcelene”, se face referire la volumul semnat de Aurel A.Mureºianu ºi intitulat „Originea Ciangãilor din Sãcelele Braºovului” în care prezen˛a românilor dincele ªapte Sate este men˛ionatã încã de la mijlocul secolului al XIV-lea. Descendentul familieiMureºenilor combate, folosind date concrete, afirma˛iile sus˛inute de cãtre istoriografia maghiarãcum cã românii „s-au aºezat aici numai prin secolul al XVIII-lea”7. Aurel A. Mureºianu publicã în„Via˛a sãceleanã” un articol în care descrie persecu˛iile regelui Ungariei, Vladislav I, asuprapopula˛iei româneºti din Sãcele, aºezare amintitã sub numele de septem villae vallachicales.Semnatarul articolului aminteºte de recolonizarea Sãcelelor, care a avut loc în prima jumãtate asecolului al XVIII-lea cu refugia˛i români din teritoriile aflate sub stãpânire turceascã.8

În „Plaiuri Sãcelene” apar o serie de articole intitulate „De când locuiesc ciangãii în Sãcele” încare sunt dezbãtute probleme privind venirea ungurilor pe aceste meleaguri9, prezen˛a românilor înraport cu aºezarea ordinului cavalerilor teutoni în acest teritoriu10 ºi date privind numãrul maghiarilor ºi românilor, eviden˛iate într-un studiu al scriitorului ºi preotului sas din Ghimbav, Lucas JosephMarienburg.11

Via˛a economicã a comunitã˛ii sãcelene demonstreazã cã românii ºi maghiarii au trecutîmpreunã prin perioade de crizã ºi de prosperitate. Astfel, Victor Jinga face observa˛ii asupra crizeieconomice declanºate în urma izbucnirii rãzboiului vamal (1886-1892), perioadã soldatã cupauperizarea popula˛iei româno-maghiare deopotrivã.12 Ciangãii, localiza˛i în zona de ºes, suntdescriºi ca formând pãtura sãracã, ce trãia în cocioabe ºi se îndeletnicea cu „tãiatul pãdurilor,agriculturã restrânsã ºi rudimentarã ºi slujeau la Români”13. Mocanii sunt prezenta˛i dreptimportan˛i crescãtori de animale, care îºi vând produsele atât pe pia˛a braºoveanã, cât ºi în VechiulRegat.14 În acelaºi numãr al revistei, profesorul D. Lepedeanu subliniazã dezvoltarea economicã ºisocialã a Sãcelelor datoratã unei bune colaborãri între români ºi maghiari.15

Via˛a socialã a comunitã˛ii sãcelene este eviden˛iatã printr-o serie de articole oferite de presa lacare facem referire. În „Via˛a sãceleanã” este amintit ceasornicarul maghiar Janos Foris16 care, înanul 1835, contribuie financiar ºi participã, prin prisma meseriei sale, la construc˛ia ceasului bisericii„Sfânta Adormire” din Satulung. Aceeaºi revistã consemneazã participarea maghiarilor lainaugurarea monumentului eroilor români sãceleni, cãzu˛i în Primul Rãzboi Mondial, situat în Pia˛aCernatu ºi a Casei de Cetire din Turcheº.17 În lucrarea „Participarea Sãcelelor la ac˛iunea depregãtire a unirii Transilvaniei cu România”, profesorul Gh. Dragoº, organizatorul ºi conducãtorulGãrzilor Na˛ionale de la Sãcele, din anul 1918, sus˛ine cã, la 20 decembrie 1918, 12 membri dinGarda Maghiarã s-au alãturat Gãrzii Na˛ionale Române din Satulung18 pentru a restabili ºi a men˛ineordinea în localitate ºi în afara acesteia.

163

fiara Bârsei

5 Ibidem, p. 12.6 Ibidem, p. 13.7 Presa despre volumul „Originea Ciangãilor din Sãcelele Braºovului”, de Aurel A. Mureºianu în „Plaiuri Sãcelene”, nr.

12, 1937, p. 215.8 Aurel A. Mureºianu, Noua descãlecare româneascã a Sãcelelor la începutul veacului al XVIII-lea ºi fiârculeºtii, în „Via˛a

Sãceleanã”, nr. 9-12, 1931, pp. 1-8.9 Idem, De când locuiesc ciangãii în Sãcele, în „Plaiuri Sãcelene”, nr. 6, 1937, pp. 97-100.10 Ibidem, nr. 8, 1937, pp. 122-125.11 Ibidem, nr. 4-5, 1937, pp. 67-73.12 Victor Jinga, Sãcelele în trecutul apropiat, astãzi ºi în viitor, în „Via˛a Sãceleanã”, nr. 3, 1931, p. 6.13 Ibidem, p. 5.14 Ibidem, pp. 6-8.15 D. Lepedeanu, Tendin˛e de evolu˛ie social-economicã a Sãcelelor, în „Via˛a Sãceleanã”, nr. 3, 1931, pp. 13-15.16 Al. Stroe Militaru, Însemnãri vechi dela Biserica Sf. Adormiri din Satulung, în „Via˛a Sãceleanã”, nr. 1-3, 1932, pp. 19-22.17 Ecouri, în „Via˛a Sãceleanã”, nr. 2, 1931, p. 29.18 Manuscris, Arhiva Primei ªcoli Româneºti, Fond Gheorghe Dragoº, Doc. 329, fila 3.


Profesorul Ion I. Ghelase este semnatarul unui articol în care spune cã odinioarã mocaniisãceleni se cãsãtoreau doar în interiorul comunitã˛ii19 cãreia apar˛ineau ºi cã în rândul acestorcomunitã˛i divor˛ul era inexistent, pentru ca, începând din secolul XX, în rândul mocanilor sã aparãcãsãtoriile în afara comunitã˛ii ºi chiar mariaje între români ºi ceangãi. Privitor la anumite elementecomune mocanilor ºi ceangãilor, Ludovic Kolumban publicã în anul 1903 lucrarea „Ciangãii dincele ºapte sate sãcelene în trecut ºi prezent” sus˛inând cã atât ciangãii cât ºi românii aveauîmbrãcãmintea asemãnãtoare, chiar identicã pe alocuri, constatând de asemenea influen˛e ale limbiiromâne asupra dialectului ciangãesc.

Componenta culturalã aduce argumente în ceea ce priveºte modelul unei convie˛uiri paºniceîntre români, ceangãi ºi secui. Astfel‚ „Via˛a sãceleanã” publicã articolul „Cercul cultural alînvã˛ãtorilor din Sãcele”, care eviden˛iazã buna pregãtire profesionalã a învã˛ãtoarei A. Török, dinBaciu, precum ºi buna colaborare cu învã˛ãtoarea S. Lepedeanu. Acelaºi articol men˛ioneazãalternarea la conducerea celor douã ºcoli complementare a unui director român, A. Boldur, ºi a unuiade etnie maghiarã, B. Götz. Aceste fapte denotã interesul comunitã˛ii pentru profesionalism, îndomeniul educa˛iei, ne˛inându-se cont de apartenen˛a la o etnie anume. Deºi în mare parte cele douãreviste au fost sus˛inute de români, printre contribuabili au existat ºi maghiari (ex. Köpe Andrei dinCernatu).

În aceeaºi notã, revista „Plaiuri sãcelene” publicã o recenzie a studiului cu caracter geografic,numit „Piatra Mare”20 ºi apãrut, în limba maghiarã, la Braºov, în anul 1936, de cãtre Székely Géza.Pe lângã acest studiu lucrarea cuprinde douã articole despre fauna ºi flora zonei, semnate de dr. IuliuFischer ºi Ladislau Kalman.

Privind în ansamblu, ambele periodice publicã în paginile lor articole care privesc legãturiledintre cele trei etnii (români, ceangãi, secui) ºi care vizeazã elemente de via˛ã economicã, socialã,politicã ºi culturalã ale fiecãreia în parte. Majoritatea articolelor sunt ample, unele fiind prezentate caepisoade în mai multe numere la rând, altele, sub forma recenziilor sau a relatãrilor unor evenimentedin trecut sau de actualitate ºi articole cu caracter strict informativ.

Deºi revistele au apãrut doar în perioada interbelicã, articolele vizeazã probleme care s-auderulat începând din secolul al XIV-lea ºi continuând cu aspecte ale convie˛uirii românilor,ceangãilor ºi secuilor pânã în anii treizeci ai secolului XX. Pe baza analizei efectuate asuprainforma˛iilor furnizate de cele douã periodice putem conchide asupra faptului cã la Sãcele a existat un model de convie˛uire paºnicã între etnii.

164

Gheorghe Munteanu, Ionu˛ Tãnase

Foto 2. Coperta revistei „Plaiuri Sãcelene”Foto 1. Coperta revistei „Viaþa Sãceleanã”19 Ion I. Ghelase, Ceva din trecutul obiceiurilor mocanilor sãceleni, în „Via˛a sãceleanã”, nr. 7, 1931, pp. 15-17.20 Piatra Mare, în „Plaiuri Sãcelene”, nr. 12, 1937, p. 81.


The relationship between the Romanian and the Hungarian living in the „Seven Villages” as reflected in the Sãcele interwar media

Abstract

This article shows our preoccupation with the way that the relationships between the Romanians and the Hungarians were reflected in the written media of Sãcele, between the two World Wars. Thetwo magazines, „Via˛a Sãceleanã”, which was monthly issued during the January 1930 and May1932 period, and „Plaiuri sãcelene”, also a monthly magazine that was issued without anyinterruption between January 1934 and July 1940, were considered to be among the first periodicalsprinted and published in the rural areas of Romania.

Aspects related to the three ethnic groups (the Romanian shepherds = mocanii, the Csango andthe Szekler) living in the Seven Villages of Sãcele have been presented according to four criteria:economic, social, political and cultural. There are references to the policy that tried to introduceHungarian in schools, to the financial support given to public schools, to the origin and the presenceof the Romanians and Csangos in the region, to the economy of the time, the intercultural relationsand the religious life, to some reviews of certain Hungarian studies refering to Sãcele area.

For each of the four criteria, we managed to find solid arguments that confirm the relationshipsbetween the Romanians and the Hungarians, as they were presented by the authors of the twoperiodicals mentioned above.

Most of the articles are complex, some of them split into episodes that were published insequential issues of the magazines, others were reviews or event reports refering to past or recentevents, some others were only informative articles. Although the two magazines were published only between the World Wars, the articles refer to events that had taken place in the 14th century as well asto issues regarding the the life of the three groups – the Romanians, the Csangos and the Szeklers –until the 1930s. Analysing the information available in the two monthly magazines, the conclusion isthat all three ethnic groups in Sãcele lived peacefully.

165

fiara Bârsei

Foto 4. Redacþia revistei „Plaiuri Sãcelene”Foto 3. Coperta revistei „Plaiuri Sãcelene” (format mic)


Cristina TÃNASE

EXPOZIÞIA COMITATULUI BRAª OV – UN PROIECT MULTIETNIC

În studiul de faþã ne-am propus reconstituirea unor aspecte privitoare la relaþiile economice ºiculturale dintre cele trei naþiuni conlocuitoare din Transilvania, români, maghiari ºi saºi, prinintermediul expoziþiei regnicolare de vite, eveniment care a avut loc în anul 1912, la nivelulcomitatului Braºov. Pentru realizarea acestui demers considerãm importantã refacerea contextuluiistoric þinând cont de anumite aspecte de ordin economic, social, politic ºi cultural.

În primul deceniu al secolului XX, Transilvania a cunoscut perioade de avânt economic ºi derecesiune1, cauzate de situaþia economico-socialã ºi politicã internã ºi internaþionalã. Printre factoriideclanºatori ai momentelor de crizã se numãrã rãzboiul vamal dintre România ºi Austro-Ungaria, cuconsecinþe grave2 asupra sud-estului Transilvaniei, emigraþia, care s-a desfãºurat pe douã direcþii,spre România ºi spre Europa Occidentalã ºi continentul american3 ºi politica de maghiarizare aguvernului de la Budapesta. Relansarea economicã a comitatului Braºov se baza pe dezvoltareaindustrialã4, pãtrunderea masivã a capitalului austro-ungar ºi german, acþiunile de sprijinireeconomicã ºi culturalã ale bãncii „Albina”5, activitatea Camerei de Comerþ ºi Industrie6,manifestãrile expoziþionale numeroase7, relansarea relaþiilor comerciale cu România ºi politicaadoptatã de noul guvern de la Budapesta în raport cu naþionalitãþile din regat.

Evenimentul expozi˛ional s-a derulat pe durata a trei zile, în intervalul 16-18 mai, însãconsiderãm cã atât faza pregãtitoare cât ºi impresiile de la final prezintã o importan˛ã deosebitãpentru obiectivitatea subiectului tratat în studiul de fa˛ã.

La jumãtatea lunii martie locuitorii oraºului Braºov sunt ruga˛i sã participe la promovareaexpozi˛iei ºi sã aibã disponibilitatea de a oferi eventualilor vizitatori locuri de cazare în locuin˛elepersonale (comitetul de organizare se aºtepta la sosirea câtorva mii de strãini pe durata desfãºurãriiexpozi˛iei).8 La vremea respectivã Braºovul dispunea de cinci hoteluri9 – dintre care cel mai cãutatera Coroana10 (foto 1) – ºi câteva vile, spaþii de cazare suficiente pentru numãrul vilegiaturiºtilor care vizitau oraºul11 în mod obiºnuit, dar prea puþine pentru un eveniment de anvergura celui anunþat.

Gazeta Transilvaniei, periodic cu acoperire în toatã Transilvania ºi chiar în þinutul de pesteCarpaþi, îºi þine la curent cititorii cu noutãþi privind evenimentul ce urma sã-ºi deschidã porþile în adoua decadã a lunii mai. Astfel, pe lângã expoziþia de vite, în cadrul cãreia vor fi prezentate rase deanimale din toate colþurile þãrii, oaspeþii vor putea sã viziteze secþiunea de maºini agro-industriale încadrul cãreia ºi-au anunþat participarea numeroase firme din strãinãtate ºi expoziþia de industriecasnicã, gãzduitã în clãdirea Gewerbeverein (foto 2).12

166

Cristina Tãnase

1 Vasile Oltean, Mãriuca Radu, Elisabeta Marin, Gernot Nussbächer, Braºov – monografie comercialã, Braºov, 2004, p.133.

2 Victor Jinga, Probleme fundamentale ale Transilvaniei, Ediþia a II-a, Braºov, 1995, p. 355.3 Massimo Livi Bacci, Populaþia în istoria Europei, Iaºi, Editura Polirom, 2003, p. 184.4 Gernot Nussbächer, Caietele Corona – contribuþii la istoria Braºovului. Caietul 5, Braºov, Editura Aldus, 2006, pp.

96-97.5 Mihai D. Drecin, Banca Albina din Sibiu – instituþie naþionalã a românilor transilvãneni (1871-1918), Cluj-Napoca,

Editura Dacia, 1982, p. 178.6 Vasile Oltean, Mãriuca Radu, Elisabeta Marin, Gernot Nussbächer, op. cit., pp. 134-137.7 Ibidem, p. 135.8 Expoziþia de vite din Braºov, în „Gazeta Transilvaniei”, nr. 62 din 17 (30) martie 1912.9 Cãlãuza micã pentru Brasso (Braºov) Ungaria, Tipografia A. Mureºianu, Branisce & Comp., Braºov, 1913, p. 10.10 Hotelul Coroana a fost inaugurat în anul 1910 ºi era încadrat în categoria stabilimentelor de lux.11 Circulaþia strãinilor în Braºov pe luna martie, în „Gazeta Transilvaniei”, nr. 68 din 25 martie (7 aprilie) 1912.12 Din Braºov ºi Þara Bârsei, în „Gazeta Transilvaniei”, nr. 67, din 23 martie (5 aprilie) 1912.


Cu trei sãptãmâni înainte de inaugurare, numãrul persoanelor care îºi anun˛aserã participareaajunsese la cca. 7000, între acestea gãsindu-se numeroºi oaspe˛i din România.13 Firmele,organizaþiile, comitetele, numãrul mare de vizitatori, fermierii ºi oficialitãþile participante – gazde ºioaspeþi – demonstreazã importanþa deosebitã pe care a avut-o evenimentul expoziþional. Comitetulde organizare, ai cãrui membri au fost aleºi din rândul celor trei naþiuni conlocuitoare (români,maghiari ºi saºi), a beneficiat atât de sprijinul oficialitãþilor locale cât º i de cel al populaþiei în vederea primirii oaspeþilor ºi a colaborat îndeaproape cu reprezentanþii presei, prin intermediul cãrora au fosttransmise celor interesaþi ultimele detalii. Astfel, Gazeta Transilvaniei publicã apelul magistratuluioraºului prin care populaþia este rugatã „sã-ºi împodobeascã casele cu steaguri ºi cu alte podoabesãrbãtoreºti”14. Programul manifestãrilor, care cuprinde primirea înalþilor oaspeþi, deschidereaoficialã a celor trei secþiuni, vizite, banchete, excursii în localitãþile învecinate, concerte corale,15

reflectã atenþia deosebitã a gazdelor pentru reuºita evenimentului de mare importanþã pentru viitoruleconomic al Transilvaniei în general, ºi al comitatului Braºov în special.

Conform previziunilor, Braºovul a fost asaltat de mii de vizitatori din toate col˛urile regatuluiungar16, din Serbia ºi din România17. Prezenþa la eveniment a reprezentanþilor regatului maghiar(secretarul ºi consilierii ministerul maghiar al agriculturii ºi directorul Societãþii Naþionale Maghiarede Agriculturã, dl. Hugo Krollop) conduºi de cãtre contele Serényi Béla, ministrul ungar alagriculturii18 ºi susþinãtorul proiectului expoziþional19 a avut o însemnãtate deosebitã pentru viitoruleconomic al comitatului, fiind totodatã un garant al relaþiilor comerciale pe care gazdele ºi-au propussã le fructifice cu aceastã ocazie. Regatul României era reprezentat de cãtre dl. Ion Kalinderu,administratorul domeniilor coroanei, ºi dl. E. Mantu, ºef de secþie în ministerul român alagriculturii.20 Din Transilvania sosiserã la Braºov prefecþii comitatelor Fãgãraº, Treiscaune ºiBistriþa21, ºi dl. Bück, directorul Asociaþiei Agricole Sãseºti din Transilvania (cu sediul la Sibiu)22.Din comitetul de primire fãceau parte contele Mikes Zsigmond, prefectul comitatului Braºov23,viceprefectul Jekelius, Semsey Aladar, notarul oraºului, d-nii Stenner, Fabricius, Szabo ºi Kamnerdin partea magistratului Braºovului, dl. Lanzinger Antal, reprezentant al poliþiei24 º .a.

De la garã oaspe˛ii de la Budapesta au fost înso˛i˛i de un banderiu de cãlãreþi saºi ºi de un convoide automobile la Hotelul „Coroana” (foto 3). Ministrul maghiar a vizitat pe rând toate cele treisecþiuni ale expoziþiei, lãptãria oraºului (înfiinþatã în anul 1900 ºi organizatã pe baze cooperatiste, era destinatã pentru aprovizionarea cu lapte a oraºului25) ºi expoziþia de vin, organizatã în holul Hotelului „Central”. Banchetul, oferit de cãtre comitetul de organizare în cinstea înalþilor oaspeþi, a avut loc laHotelul „Coroana”26. În discursul sãu, ministrul Serényi, s-a adresat gazdelor în limbile maghiarã ºigermanã exprimându-ºi satisfacþia în privinþa modernitãþii acestui þinut de graniþã. ª i-a manifestatdorinþa ca expoziþia sã fie un succes deplin, în special în ceea ce priveºte iniþierea exporturilorprofitabile cu România, ºi bucuria cã la Braºov naþionalitãþi diferite au reuºit sã realizeze activitãþiculturale comune.27 Membrii delegaþiilor oficiale au vizitat, în decursul aceleaºi zile, câteva ferme

167

fiara Bârsei

13 Idem, în „Gazeta Transilvaniei”, nr. 92 din 27 aprilie (10 mai) 1912.14 Idem, în „Gazeta Transilvaniei”, nr. 97 din 3 (16) mai 1912.15 Programul expoziþiei regnicolare de vite, în „Gazeta Transilvaniei”, nr. 96 din 2 (15) mai 1912.16 Din Braºov ºi Þara Bârsei, în „Gazeta Transilvaniei”, nr. 98 din 5 (18) mai 1912.17 A brassói kiállitás, în „Brassói Lapok”, nr. 112 din 18 mai 1912.18 Ibidem.19 Expoziþia de vite din Braºov, în „Gazeta Transilvaniei”, nr. 62 din 17 (30) martie 1912.20 Din Braºov ºi Þara Bârsei, în „Gazeta Transilvaniei”, nr. 98 din 5 (18) mai 1912.21 A brassói kiállitás, în „Brassói Lapok”, nr. 112 din 18 mai 1912.22 Die Eröffnung der Landes vieh ausstellung, în „Kronstädter Zeitung”, nr. 113 din 17 mai 1912.23 Din Braºov ºi Þara Bârsei, în „Gazeta Transilvaniei”, nr. 98 din 5 (18) mai 1912.24 A brassói kiállitás, în „Brassói Lapok”, nr. 112 din 18 mai 1912.25 Gernot Nussbächer, op. cit., p. 98.26 Din Braºov ºi Þara Bârsei, în „Gazeta Transilvaniei”, nr. 98 din 5 (18) mai 1912.27 Die Eröffnung der Landes vieh ausstellung, în „Kronstädter Zeitung”, nr. 113 din 17 mai 1912.


zootehnice, pãºuni ºi gospodãrii particulare din Hãlchiu ºi Codlea, apoi ministrul, însoþit de o parte astaff-ului, s-a reîntors în capitala Ungariei. Seara s-a încheiat cu un banchet, þinut în sala mare de laReduta (preþul de intrare era de 1 coroanã)28 ºi cu un concert susþinut de corurile din Bartolomeu,Cristian, Hãlchiu, Feldioara ºi Hãrman.

Manifestãrile din zilele urmãtoarele au cuprins ºedin˛a Asocia˛iei Agricole Sãseºti dinTransilvania, la lucrãrile cãreia au fost invitate sã participe o parte a delega˛iilor strãine29, excursii peTâmpa ºi în localitãþi din împrejurimile Braºovului, vizitarea fabricii „Schiell” ºi a hambarelor degrâu ale oraºului, ºi un concert dat de corul Bisericii Negre.30

Cele trei sec˛iuni ale expozi˛iei au avut o însemnãtate deosebitã, atât pentru domeniilereprezentate de acestea – industrie ºi agriculturã – cât ºi în ceea ce priveºte economia sud-estuluiTransilvaniei în ansamblul ei. Pavilionul expozi˛iei industriale (foto 431) oferea vizitatorilor o gamãlargã de produse, locomobile, motoare, maºini ºi utilaje32 utilizate în industrie ºi agriculturã, ocompetiþie între aparatele cu aburi ºi cele cu explozie. Exponatele aparþineau, în mare parte, unorfirme strãine, având reprezentanþe în Transilvania: americane (Clayton & Shuttleworth, McCormickDesign, Johnston & Co., Harris & Co.), austriece (Hoffer & Schrantz) ºi maghiare, de la Budapesta ºi Debrecen. Industria braºoveanã a fost reprezentatã de fabricile „Schiell”, care a primit medalia deaur pentru motorul cu carburant de tip Corona33, „Kamner & Jekelius” (foto 5), „Drauth & Jekel”,„Teutsch” (foto 6), „Gärtner Demeter”, ultimele douã fiind medaliate cu aur34 pentru produseleexpuse. La secþiunea expoziþiei de animale s-au decernat 185 de premii, însumând 18.900 decoroane35, fermierilor saºi veniþi din toate comitatele Transilvaniei, sã-ºi prezinte noile rase de vite.

Din paginile Gazetei aflãm cã „reuniunile femeilor sãseºti, româneºti ºi maghiare, din localitate aranjeazã în localul reuniunei sãseºti de industrie (Bulevardul Rudolf) o expoziþie de industriecasnicã. Intrarea 20 fileri”36. În odaia româneascã, decoratã în cea mai mare parte dupã modelulspecific zonei etnografice a Branului, câteva tinere practicau torsul ºi þesutul37, douã dintreîndeletnicirile de bazã ale industriei casnice româneºti. Membrele Reuniunii Femeilor Române auexpus atât piese vechi, originale, cât ºi lucrãri realizate de elevele din internat, reuºind sã realizeze unechilibru în privinþa aspectului vizual. În comparaþie, odaia sãseascã ºi cea ungureascã, privite prinochii gazetarului, sunt, ori dominatã de negru ºi alb, ori obscurã ºi fãrã personalitate.38

Impresiile, realizate cu oarecare dozã de subiectivism, completeazã tabloul întreguluieveniment. Semnatarul articolului din Gazeta Transilvaniei realizeazã o descriere amãnunþitã a caseiromâneºti, specificând cã în demersul sãu exclamaþiile „wunderschön ºi gyönyörü ce le-am auzit dingura vizitatorilor strãini îmi sunt cei mai buni martori cã n-am privit expoziþia cu ochi prearomânesc”39. În aceeaºi notã moderatã se încadreazã ºi afirmaþia unui inginer de etnie maghiarã,vizitator al secþiunii industriale40. În schimb, ziarul clujean Újság, lanseazã în paginile sale un atacdur la adresa comitetului sãsesc de organizare (publicitate realizatã numai în limba germanã, lipsa

168

Cristina Tãnase

28 Programul expoziþiei regnicolare de vite, în „Gazeta Transilvaniei”, nr. 96 din 2 (15) mai 1912.29 Die Hauptversammlung der Siebenbürg.-sächs. Landwirtschaftsvereins in Kronstadt, în „Kronstädter Zeitung”, nr. 114

din 18 mai 1912.30 Programul expoziþiei regnicolare de vite, în „Gazeta Transilvaniei”, nr. 96 din 2 (15) mai 1912.31 Arhiva Muzeului „Casa Mureºenilor”, Colecþia de cãrþi poºtale ilustrate, nr. inv. 419.32 Die Maschinenabteilung der Landesviehausstellung in Kronstadt, în „Kronstädter Zeitung”, nr. 114 din 18 mai 1912.33 Sèta a brassói gèpkiállitáson, în „Brassói Lapok”, nr. 113 din 19 mai 1912.34 Din Braºov ºi Þara Bârsei, în „Gazeta Transilvaniei”, nr. 99 din 6 (19) mai 1912.35 Ibidem.36 Idem, în „Gazeta Transilvaniei”, nr. 95 din 1 (14) mai 1912.37 Casa româneascã de la expoziþia regnicolarã, în „Gazeta Transilvaniei”, nr. 99 din 6 (19) mai 1912.38 Ibidem.39 Ibidem.40 Sèta a brassói gèpkiállitáson, în „Brassói Lapok”, nr. 113 din 19 mai 1912.


marcãrii traseului de vizitare, rezervarea drepturilor de fotografiere numai unui fotograf sas,inversarea culorilor pe steagurile maghiare etc.41).

Dl. Mantu, membru al delegaþiei României, prezintã evenimentul, în ansamblul sãu, într-oluminã favorabilã þinând sã precizeze primirea cãlduroasã de care s-au bucurat reprezentanþii de laBucureºti ºi faptul cã în comitatul Braºov s-a realizat un progres deosebit în domeniul agricol.42 Datfiind faptul cã unul dintre scopurile organizãrii expoziþiei a fost oferirea spre vânzare a animalelorprezentate, din cauza preþurilor prea ridicate tranzacþiile au fost puþine la numãr.

Într-o coresponden˛ã de la Bucureºti, publicatã în paginile Gazetei Transilvaniei, se încearcã sãse atragã atenþia guvernanþilor ºi a opiniei publice asupra faptului cã elementul românesc a fostaproape inexistent în ceea ce priveºte expunerea ºi nul din punct de vedere al tranzacþiilor cuanimale43, în condiþiile în care Þara Oltului este recunoscutã ca zonã importantã în creºtereabivoliþelor, iar mocanii din Sãcele erau cei mai importanþi crescãtori de ovine ºi comercianþi debrânzeturi, lânã ºi piei. Semnatarul corespondenþei, sub pseudonimul Ioan de pe Vãcarea, îºi publicãopiniile din care reiese pe de o parte vina guvernului României pentru lipsa de interes în ceea cepriveºte creºterea animalelor, comercializarea produselor animaliere ºi exportul acestora, ºi pe de altã parte dezinteresul total al crescãtorilor români de animale, din comitatul Braºov44, faþã deevenimentul expoziþional abia încheiat.

Din cele prezentate mai sus putem desprinde câteva concluzii. Pentru realizarea expozi˛iei din16-18 mai 1912 ºi-au dat concursul toate cele trei etnii (saºi, români, maghiari) care fiecare reprezentacâte o treime din totalul popula˛iei oraºului Braºov. Participan˛ii apar˛ineau unor categoriisocio-profesionale diferite, de la nivelul oficialitã˛ilor pânã la cetã˛enii de rând ai oraºului Braºov.Comitetul de organizare ºi cel de primire a oficialitã˛ilor, reuniunile de femei ºi delega˛iile oficiale,fermierii ºi vizitatorii sunt membri ai etniilor românã, maghiarã, germanã etc. Astfel, expozi˛ia abeneficiat de toate atuurile pentru a fi un proiect multietnic, de la care s-a aºteptat ca Braºovul, la nivelul comitatului, sã-ºi pãstreze statutul de cea mai dezvoltatã zonã a Transilvaniei. Referindu-ne la impresii,acestea ne-au dezvãluit tabloul complet al evenimentului: opiniile venite din partea etniei maghiare,care se considera dezavantajatã de cãtre organizatorii evenimentului expozi˛ional, ºi ale românilor depeste Carpa˛i, care condamnau neparticiparea elementului românesc în cadrul sec˛iunii de animale.

169

fiara Bârsei

Foto 2. Sala „Gewerbeverein”

Foto 1. Hotelul „Coroana”

41 Die Kronstädter Landes-Viehausstellung in chauvinistischen Lichte, în „Kronstädter Zeitung”, nr. 117 din 22 mai 1912.42 Din Braºov ºi Þara Bârsei, în „Gazeta Transilvaniei”, nr. 101 din 9 (22) mai 1912.43 Epilog la expoziþia de vite din Braºov, în „Gazeta Transilvaniei”, nr. 108 din 18 (31) mai 1912 ºi nr. 109 din 19 mai (1

iunie) 1912.44 Idem, nr. 113 din 25 mai (7 iunie), 114 din 26 mai (8 iunie), 115 din 27 mai (9 iunie) 1912.


The exhibition of the county of Brasov – a multiethnical projectAbstract

At the end of the customs war that started between Romania and Hungary, the economic revivalof Brasov was based on the industrial revival, the massive capital input from the Austro-Hungarianand the German, the economic and cultural support activities of the „Albina” Bank and the activity ofthe Chamber of Commerce and Industry.

The exhibition event that took place between the 16th and 18th of May 1912 involved the mostimportant elements of the Brasov County, beginning with the inhabitants of the town, who wereasked to promote the exhibition and be available for accommodating any possible visitor in their ownhouses, and ending with the magistrate of Brasov and the prefect of the county, both being financially and morally supported by the Minister of Agriculture in Budapest, count Serényi Béla.

The event included the reception for the high-rank guests, the official opening of the threeexhibition sections, visits to industrial enterprises, balls, trips to the nearby area and choir concerts.Thus, the official delegation from Budapest, run by the Minister of Agriculture, the representatives of the Romanian kingdom, the prefects of the Fãgãraº, Treiscaune and Bistriþa counties, the director of

170

Cristina Tãnase

Foto 4. Pavilionul Expoziþiei regnicolare de vite

Foto 6. Reclamã comercialãFoto 5. Reclamã comercialã

Foto 3. Reclamã comercialã


the Saxon Agriculture Association in Transylvania (having its headquarters in Sibiu) and thousandsof visitors took part in the event organised in Brasov. The exhibition was organised in three sections – industrial machines, farming animals and household industry. In the agro-industrial section, variouslocal and foreign (American, Austrian and Hungarian) companies exhibited the latest equipment andmachines. For the second section, the farming animals came all from the Saxon farms inTransylvania. The household industry section, housed by Gewerbeverein and created by theRomanian, Saxon and Hungarian women’s reunions in Brasov, consisted in organising a rural indoor arrangement, specific to each of the ethnic groups participating to the event.

171

fiara Bârsei


Ovidiu BARON

PROVINCIE ªI PATRIE CULTURALÃ LA BENJAMIN FONDANE

Începutã cu o evaluare lucidã – poate prea lucidã – a literaturii române ºi a culturii române, îngeneral, cariera lui B. Fundoianu va evolua cãtre o negare tot mai radicalã a valorii, a originalitã˛ii, acapacitã˛ii acesteia de reînnoire. Vãzutã ca o ̨ arã micã, având, logic, o culturã pe mãsurã, România separe cã nu-i poate oferi scriitorului nãscut la Iaºi posibilitatea de a urma traseul pe care ºi-l doreºte.Atmosfera în care trãieºte ºi îºi desfãºoarã activitatea este aceea a târgului de provincie, un spa˛iuînchis, cu un peisaj monoton, cu oameni incapabili sã-ºi depãºeascã în vreun fel condi˛ia, o lumebolnavã, în care toate se miºcã încet ºi fãrã o finalitate precisã. Singurul volum de poeme publicat întimpul vie˛ii în limba românã, Priveliºti, apãrut în 1930, dupã plecarea din ˛arã a scriitorului,survenitã în 1923, surprinde tocmai atmosfera pomenitã mai sus, pe care o prezintã în termenitradi˛ionaliºti, care ascund însã o tensiune ce ne duce cu gândul cãtre expresionism. Cenuºiul târgului de provincie, lipsa de miºcare sunt întrerupte abia, din când în când, de câte un strigãt de disperare sau de aratul boilor, care pregãtesc discret o recoltã viitoare. Peisajul fondanian nu se construieºte,paradoxal, prin materialul exterior, de sorginte tradi˛ionalistã, ci printr-un material de ordin spiritual,care neagã tocmai înºiruirea de imagini exterioare. Provincia este perceputã ca un loc al disperãrii, încare singurul orizont de aºteptare este moartea.

Priveliºtile sunt poeme despre natura umanã, nu despre natura exterioarã. Fiin˛a se regãseºteînchisã, în spa˛iul târgului moldav, dominat de urmele rãzboiului ºi de lipsa oricãrei speran˛e. Via˛ase exprimã prin intermediul unui univers domestic, simplu, cunoscut dintotdeauna. Aparen˛a denormalitate, de poezie descriptivã, ascunde însã un univers tulbure, în care omul a devenit prizonierul lumii ºi al propriei existen˛e ºi care are ca unicã ra˛iune de a fi dorin˛a de a pleca. Identificãm mai întâi în Priveliºti, un eu static, care se mul˛umeºte sã aºtepte, sã priveascã ºi sã ardã în interior. Unicadeschidere cãtre lume este privirea ºi ea realizeazã o dublã proiec˛ie, a poetului cãtre lume ºi a lumiicãtre poet. Este o privire de o for˛ã nemaiauzitã, care-ºi asumã toate imperfec˛iunile realitã˛ii. Omultace, ca ºi natura, nimic nu miºcã ºi totuºi el ºtie cã este sau cã ar trebui sã existe ceva dincolo detãcere.

Dincolo de acest univers cu ciori, cu boi, cu moarte ºi noroi se aflã o presim˛ire a unei exploziiuriaºe, mai ales în plan individual. Peisajul se construieºte din secven˛e contrastante. Sfârºitul lumiieste mereu legat de o revitalizare, via˛a are mereu o ºansã în plus ca sã reziste. Mesajul general este cãnu trebuie renun˛at niciodatã, trebuie pãstratã cu tot dinadinsul o speran˛ã de a regãsi – sau de a gãsi,pur ºi simplu – via˛a autenticã. Experien˛a finalã, atât de frecvent men˛ionatã sau sugeratã înPriveliºti nu este decât un moment de trecere ºi un simptom ciudat al dorin˛ei de autoexprimare, deafirmare a exploziei sufleteºti. Un simbol esen˛ial este acela al fructului, al recoltei aºteptate carepoate reda omului speran˛a ºi încrederea în sine. Dar în recoltã rãul rãmâne puternic ºi activ, ºi înaceasta constã semnalul de alarmã tras de poet. Pãmântul, ca ºi femeia, rãmâne fertil, via˛a liniºtitã aprimelor veacuri ale istoriei rãmâne încã posibilã.

Cea mai mare parte a nuan˛elor specifice peisajului fondanian sunt deja prezente în primele saletexte, redactate în românã. Benjamin Fondane începe sã redacteze poemele din ciclul Priveliºti în1917, anul mor˛ii tatãlui sãu, Isac Wexler, la Iaºi, ºi când este corector la revista „Arena” ºi redactorla revista „Chemarea”. Volumul a fost completat pânã în 1923 ºi publicat abia în 1930. Perioadacompunerii acestor poeme a fost marcatã de ororile Primului Rãzboi Mondial, poetul arãtându-seextrem de sensibil la experien˛ele absurde provocate de acesta. În 1929, Fondane scrie la Paris un text explicativ privind volumul românesc, prezentând starea de spirit în care redactase poemele,

172

Ovidiu Baron


subliniind cã acestea fuseserã o experien˛ã unicã, apar˛inând unui alt om. Aceastã explica˛ie ne atrage aten˛ia asupra influen˛ei spa˛iului real asupra celui fictiv, care merge pânã la a decide identitateapoetului. Vor fi aºadar, în textele lui Fondane, douã tipuri de existen˛ã: cea staticã, ce dã naºtere uneiserii de imagini legate de închidere, de izolare, de obsesia unei rãsturnãri a valorilor ºi de ideea delimitã, ºi cea dinamicã, ce suscitã imagini legate de plecare sau de o cãlãtorie propriu-zisã, deschimbãrile lumii în ansamblu ºi ale individului. Fiecare din cele douã existen˛e va fi exprimatã prinelemente simbolice diferite. Acest raport determinã un altul, de ordin temporal. Existen˛a staticã erasituatã într-un prezent suspendat, un fel de ieºire din timp, ºi va deveni repede simbolul unui trecutrenegat, în timp ce existen˛a dinamicã va fi semnul unui prezent prelungit, ca un presentimentconstant al viitorului. În fine, un al treilea raport va fi cel dintre spa˛iul mic – ˛ara micã, cultura micã,provincia, târgul, rãzboiul etc. – ºi marele spa˛iu – ˛ara cea mare, cultura cea mare, lumea înansamblu. Toate aceste raporturi definesc o evolu˛ie între doi termeni: frustrarea ºi gustul libertã˛ii.

Atmosfera traumatizantã a anilor de rãzboi a prilejuit o poezie descriptivã, tânãrul poet cãutândobsesiv un model imaginar pe care sã-l opunã realitã˛ii. Nu avem de-a face cu o simplã interpretare aspa˛iului, ci cu o opozi˛ie, o alternan˛ã a planurilor real ºi imaginar. Prima tenta˛ie era cea a întoarcerii spre trecut – care va reveni, ulterior, dupã începutul marii cãlãtorii pe mãrile lumii –, dar procesulcãutãrii în memorie are particularitatea de a depãºi limitele propriei experien˛e, iar descrierea rãmânefãrã model real. Natura devine un spa˛iu de evadare de la ororile rãzboiului. Peisajul este dominat defoc, element evocat de mai multe ori în prefa˛a explicativã ºi care corespunde rãzboiului ºi uneiviziuni apocaliptice. Dar apocalipsa nu vine doar prin intermediul focului, existã ºi alte elemente lafel de distructive. Apa nu mai este un element vital, ci tinde sã lichefieze totul: pãmântul, lumina,soarele, pãdurea etc.

Pline de tensiune, de crizã, de moarte, poemele din Priveliºti dau totuºi o puternicã senza˛ie devia˛ã. Fondane este un vitalist care nu poate ignora triste˛ea din jur, dar izolarea ºi aºteptarea vor daroade. Aratul, oprit în exterior, va continua în minte. Poetul – veritabil creator de noi lumi –,pregãteºte semin˛ele unei noi recolte, care va putea sã-i redea pofta de via˛ã – contrar oamenilor dinPriveliºti, care strâng recolta fãrã nicio urmã de bucurie. Poetul va vorbi pânã la urmã despre unparadis pierdut ºi regãsit, dar avem mai degrabã de-a face cu un paradis în formã de proiect. Spa˛iulapãsãtor dã naºtere unui peisaj sumbru, el însuºi purtãtor al unui peisaj secundar, alcãtuit nu dinimagini, ci din simboluri ºi semne ale reînnoirii. Poetul nu anun˛ã un „Mesia”, ci o nouã genera˛ie de˛ãrani, care vor ºti sã arunce grãun˛ele pentru a ob˛ine, în fine, recolta salvatoare. Va avea loc oreînnoire a lumii ºi a poemului, acesta din urmã fiind considerat de Fondane ca un universindependent.

Criticul Ovid S. Crohmãlniceanu a remarcat cã peisajul natural, trãirea elementarã din poemelefondaniene ascund o crizã importantã. În poemul tradi˛ionalist, Fondane integreazã elemente carãzboiul, moartea, gloan˛ele sau tancurile. Substan˛a poemului este aºadar fundamental diferitã.Interpretarea propusã de Crohmãlniceanu îl apropie pe poet de curentul expresionist, prin atitudineatare, vitalitatea dionisiacã sau dinamica peisajului. Poezia fondanianã din Priveliºti era fondatã pe ocontradic˛ie, fie între rãzboi ºi pace, fie între via˛ã ºi moarte, fie între naturã ºi mecanic: „Dar acestimpuls de a opune mecanicii nebune a carnagiului mondial, tehnicitã˛ii distructive, for˛ele vie˛ii,ac˛iunea lor stihialã, natura ultragiatã cu sevele în revulsie, sufletul firii care se ridicã împotrivaimperiului maºinilor, le-a fost propriu tocmai expresioniºtilor”.1

Mihail Petroveanu evocã aceeaºi idee a unei realitã˛i dezolante care dã naºtere dorin˛ei de aregãsi paradisul pierdut. Întors cãtre sine, poetul creeazã un univers compensatoriu care sã-i poatãopune realitã˛ii brutale o pace interioarã. Criticul insistã pe ideea de tensiune ºi subliniazã refuzul

173

fiara Bârsei

1 Ovid S. Crohmãlniceanu, Literatura românã ºi expresionismul, Bucureºti, Editura Minerva, 1978, p. 130.


pitorescului: „Antipasteluri, Priveliºtile fac din descriere act ºi din contempla˛ie trãire”.2 Ion Popinsistã pe ideea de provizorat: „Aºezarea umanã e pusã sub semnul provizoratului: construit în plincâmp, împotriva naturii, «târgul ticãlos» suferã asediul vegeta˛iei expansive, ca ºi cum aceastaodatã frustratã, ar vrea sã-ºi recupereze spa˛iul pierdut”.3

Tensiunea se produce deci la nivelul unei lupte între om ºi naturã, care are drept scop otransformare sau o reevaluare a spa˛iului. Nicolae Manolescu gloseazã pe ideea unui universcompensatoriu: „În fond, încercarea lui constã în a-ºi transporta existen˛a actualã, nesigurã,pânditã de mari pericole, în calmul etern al poeziei: el nu opune poezia realitã˛ii; mai mult, el credecã prin poezie realitatea poate fi abolitã”.4

În Priveliºti componentele interioritã˛ii sunt travestite în elemente de decor. Toamna dominã, întimp ce celelalte anotimpuri, rar evocate, sunt spre sfârºit sau au, paradoxal, aceleaºi caracteristici cutoamna, confundându-se cu aceasta. Toamna este un agent al tensiunii interioare a eului, proiectatãpe spa˛iul exterior, precum „anotimpul mental” al lui Apollinaire. Ea aduce sugestia unui timpapocaliptic, a unui sfârºit continuu, a unei descompuneri haotice a lumii. Este anotimpul unei recoltebolnave, în care vinul simbolizeazã deopotrivã reîntinerirea, explozia vitalistã, sau mareledezechilibru. Toamna se instaureazã în unele poeme cu liniºtea ºi somnul, iar în altele cu zgomotulcaracteristic culesului recoltei. Subordonatã simbolic toamnei, ploaia sugereazã o atmosferã închisã,tristã, ac˛ionând distructiv ºi transformând totul într-un lichid murdar. Soarele însuºi devine, uneori,lichid. Pãmântul din Priveliºti este obosit, bãtrân, incapabil sã dea naºtere unei noi recolte în condi˛iinormale. Este un pãmânt de sfârºit de erã, umed în urma contactului cu ploaia, care va fi înlocuitã, învolumele ulterioare, de apa oceanelor, cu semnifica˛ii radical schimbate. Liniºtea transmite ideeaaºteptãrii, nerãbdarea de a vedea schimbarea doritã, o enormã tensiune. Ion Pop considerã cã„tãcerea e la Fundoianu un fel de suflet elementar erodând dinlãuntru opera omului, lucrând aºadar pentru triumful iner˛iei...”5. Amintirea este prima tenta˛ie de evadare, care nu reuºeºte. Moartea,boala sunt men˛ionate adeseori în Priveliºti, fiind probele evidente ale unei totale lipse denormalitate. Haosul, deºertul sunt consecin˛ele logice ale acestor simptome.

Ruptura de provincie ºi, în acelaºi timp, de ˛arã, nu se produce brusc, Fondane trecând printr-odestul de îndelungatã experien˛ã a bilingvismului ºi a apartenen˛ei la douã culturi, colaborãrile sale laperiodicele româneºti continuând dupã plecarea în Fran˛a. Dacã ar fi sã judecãm apartenen˛aculturalã în func˛ie de perspectiva propusã de Cioran, care spunea, în Mãrturisiri ºi anateme, „onn’habite pas un pays, on habite une langue”, vom concluziona cã Fondane a locuit, pentru o anumitãperioadã, douã limbi ºi a apar˛inut la douã patrii culturale, chiar dacã, pentru o vreme, o nega pe una,consideratã micã ºi imitatoare, în favoarea alteia, una din marile culturi ale omenirii.

Universul restrictiv nu dispare în totalitate dupã publicarea Priveliºtilor. Cãlãtoriile vor aduceispita rãtãcirii ºi a abandonului. Universul fix va fi înlocuit de altul, mobil, ale cãrui date, adeseoriconsemnate ca o suitã interminabilã de detalii fãrã legãturã aparentã, vor fi tot mai greu desurprins:„... et me voici chercher du pain dans une ville/ c’est plein d’affiches tristes et des murs oùl’on pisse, / plein de boulangeries, / j’ai faim et mon visage est couvert de boutons / la nuit sort desbouches d’égout (noaptea iese din gãuri de canal) / on étale des nappes blanches pour éclairer / lestrains vaseux des banlieues, / il ne pleut pas, bien sûr, mais il pourrait pleuvoir, / ce serait un tam-tam placide de gouttières / les tziganes penchés sur les oreilles versent / quelque sale musique à moitiémécanique (…)”.6

174

Ovidiu Baron

2 Mihail Petroveanu, Studii literare, Bucureºti, Editura pentru Literaturã, 1966, p. 226.3 Ion Pop, Transcrieri, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1976, p.89.4 Nicolae Manolescu, Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romanului, Iaºi, Editura Polirom, 1999, p. 33.5 Ion Pop, Transcrieri, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1976, p. 91.6 Benjamin Fondane, «Villes», Titanic [1937], Le Mal des fantômes, Paris-Méditerranée et L’Ether Vague-Patrice Thierry,

1996, p. 209.


Peisajul mecanic nu dispare aºadar dupã pãrãsirea casei pãrinteºti, ci devine, dimpotrivã, maiintens ºi mai complicat. Poetul nu se va putea mul˛umi sã rãmânã în spatele ferestrei, gãsindu-se înmijlocul unor societã˛i necunoscute ºi va trebui sã facã fa˛ã tuturor provocãrilor. Poemul va rãmâneun univers de substituire, dar recursul la imediat, la datele realitã˛ii fizice, va trebui sã fie maifrecvent. Tensiunea, neliniºtea vor fi coordonate importante ale poemelor fondaniene, chiar dacã vorfi utilizate în contexte diferite. Provinciei îi ia locul o lume deschisã, cu limite flexibile, menitã sãastâmpere o sete uriaºã a unui pasager clandestin nevoit sã accepte anumite alegeri impuse de hazard,pentru cã nu mai este recunoscut ca un locuitor, ci ca un vizitator al unei ˛ãri strãine ori ca un eterntrecãtor: „Le monde s’ouvre en nous (où en es-tu ma Soif?) / Par un mélange huileux de races et delangues, / Par le murmure long et doux des épitaphes / (où? quand? dans quelles landes?) / -par desmarins de sable qui demandent du sable, / perdus dans le sable, cherchant un monde à oublier / -parle vomissement sans fin de l’incurable / criant pour s’entendre crier / (oh! les nuits et leur peine!) /-par les danseuses ivres des jours et des semaines”.7

Primul pas cãtre progres pare sã fie aºadar negarea, cel pu˛in de moment, a stãrii de fapt prezente. Negãsind filonul pe care-l cãuta, scriitorul evadeazã cãtre spa˛ii mai ample, cu posibilitã˛i mult maibogate. B. Fundoianu devine B. Fondane, ºi nu mai este preocupat de evadare ci, de data aceasta, deintegrarea în noua societate, de definirea unei noi identitã˛i. În acest moment negarea despre care amvorbit mai sus nu mai pare aºa de radicalã, pentru cã, odatã abandonat, spa˛iul provinciei nu mai e lafel de nesuferit, ba pare chiar sã aibã particularitã˛i capabile sã-l atragã pe emigrant înapoi, legãturicare sã-l opreascã din rãtãcire sau, dimpotrivã, sã-l oblige la o suspendare definitivã a oricãreiidentitã˛i precise. Locurile care pãreau incapabile sã-i asigure dezvoltarea, ºi care-i tãiau avântulºi-au pus, în realitate, definitiv amprenta asupra celui care a ales sã plece.

Între provincie ºi tenta˛ia unei noi patrii culturale se situeazã, nu spre a simplifica lucrurile, badimpotrivã, originea etnicã a omului. Evreul Wexler nu are patrie ºi, prin urmare, este condamnat la o perpetuã rãtãcire. Neputându-se regãsi definitiv într-un anumit spa˛iu, el solicitã uºi deschise,frontiere flexibile, care sã-i permitã oricând descoperirea unor noi orizonturi. Atunci când spa˛iulfizic nu-i ajunge, când frontierele se încãpã˛âneazã sã rãmânã inflexibile, evadarea are loc înimaginar, unde peisajul este conturat dupã bunul plac al fiecãruia.

În momentele în care provincia i se pãrea prea micã ºi evadarea din spa˛iul închis era imposibilã,apãrea riscul evident al rãtãcirii definitive între dorin˛a unei patrii culturale uriaºe ºi suspendareaîntr-un vid imposibil de depãºit. Benjamin Fondane ne oferea, în poemele sale româneºti, un euoscilând între vidul interior, o realitate exterioarã absurdã ºi un vis personal. Falsa agita˛ie exterioarãcorespundea unei aºteptãri psihice care echivala cu o crizã profundã, aparent fãrã ieºire. Acestfenomen producea apari˛ia unui eu ezitând între sentimentul artistic ºi invazia unui real care nucorespundea deloc structurii sale umane. Este vorba despre un eu suspendat, alternând între existen˛ãºi non-existen˛ã, între afirmare ºi negare, care anun˛a marea schimbare, ini˛iativa salvatoare, dar care, în acelaºi timp, refuza ac˛iunea. Acest eu, prizonier al unei lumi închise, va fi înlocuit mai târziu de un eu definit prin deschidere ºi prin miºcare.

Începând cu volumul Ulysse, eul va fi definit prin elemente legate de naviga˛ie, de cãlãtorie, demiºcarea neîntreruptã care va sus˛ine o dublã deschidere: a lumii ºi a omului, în individualitatea sa.Spa˛iul va fi marele univers, cu por˛ile deschise explorãrii ºi cu multiplele varia˛ii datorate întâlnirilor mai mult sau mai pu˛in întâmplãtoare, întoarcerilor ocazionale înspre existen˛a anterioarã sau înspreistoria poporului evreu, din care face parte.

175

fiara Bârsei

7 Benjamin Fondane, «Variante», Le Mal des fantômes [1980], Le Mal des fantômes, Paris-Méditerranée et L’EtherVague-Patrice Thierry, 1996, pp. 95-96.


La Fondane eul rãmâne o poten˛ialitate pânã la fenomenul evadãrii din spa˛iul sãu primar. Riscul asumat corespunde unei conºtientizãri definitive. Noul spa˛iu corespunde unei renaºteri, uneischimbãri a matricei spirituale.

Descoperirea unei alte patrii nu înseamnã însã eliberare, nu permite în totalitate exploziaanun˛atã în Priveliºti. Pãrãsind provincia, evadând într-o patrie culturalã demult visatã, poetul nudescoperã liniºtea, echilibrul, terenul fertil care poate, în sfârºit, sã rodeascã, ci agonia prelungitã aexilului, o individualitate din ce în ce mai fragilã, o alternare continuã între stãri de spirit antinomice.Tenta˛ia evadãrii nu dispare dupã pãrãsirea provinciei.

Putem vorbi despre o serie de euri temporare care definesc diverse momente ale omului, poatechiar despre un eu par˛ial, care nu poate exista decât prin raportare la toate celelalte euri ale istorieiindividuale, un eu dinamic ce se deconstruieºte ºi se reconstruieºte în func˛ie de deplasãri ºi deîntâlniri, care rãmâne sensibil la ceea ce vede ºi aude, ºi care nu doreºte sã rãmânã vreodatã fixatîntr-un contur precis. Eul fondanian suportã presiunea realitã˛ii ºi a istoriei. În˛elegând definitivimposibilitatea unei fixãri de orice fel, eul fondanian alege ca linii directoare conºtiin˛a criticã foarteactivã, care nu se rezumã la a contempla universul. Este un eu al cuvântului, prin excelen˛ã, un cuvânt care ºi-a pãstrat, cel pu˛in în parte, for˛a originarã ºi care-l obligã pe cel care-l posedã la altruism, laresponsabilizare, la ac˛iune pentru binele tuturor. Provincia nu mai existã decât în amintire, privirease întoarce tot mai rar spre trecut, patria asumatã este acum lumea întreagã, cãreia i se adreseazã,prevestindu-i schimbarea. Poezia fondanianã fierbe, sub presiunea unei neliniºti de nestãpânit, ceduce la un rãzboi declarat fa˛ã de falsitate, fa˛ã de non-valori. Tãcerea grea a provinciei, deranjatãodinioarã rareori de boii mergând prin noroi, lasã loc unui strigãt uriaº, care avertizeazã asupra crizeiumanitã˛ii, asupra impasului în care a ajuns aceasta: „Pentru Fondane, poezia trebuie sã tindã cãtrestrigãt, sã încerce sã se confunde cu adevãrul fiin˛ei care se traduce prin strigãt. Poemul nu estestrigãtul, ci tinde cãtre aceastã imposibilã fuziune”.8 Între revoltã ºi supunere, Fondane alege în modevident revolta, dar nu o revoltã socialã distrugãtoare, ci un act profund de în˛elegere a omului. Omulfondanian refuzã sã se resemneze, este în permanen˛ã un om care cautã. Tenta˛ia unui dincolo deimediat echivaleazã cu o necesitate de a depãºi condi˛ionãrile de moment ale omului.

Patria culturalã nu va fi, pânã la urmã, Fran˛a, ˛ara culturii uriaºe care-l fascinase pe Fundoianu.Provincia îl va urmãri pretutindeni, într-o cãlãtorie fãrã sfârºit, în care evreul nãscut în România îºi va duce existen˛a printre nenumãrate na˛ionalitã˛i, experimentând îndelung statutul de emigrant, deintrus, de fiin˛ã provizorie, suspendatã în mod constant între mai multe lumi. Patria culturalã vadeveni lumea, în ansamblul ei, scriitorul asumându-ºi riscul de a fi compatriot cu to˛i ºi, în acelaºitimp, cu nimeni. A apar˛ine unei culturi sau alteia nu mai conteazã atât de mult, în condi˛iile în carerãzboiul modificã radical orice sistem de valori. Fondane revine aºadar la peisajul interior, lacreionarea unei lumi a tuturor, pe care sã nu o poatã distruge niciun rãzboi. Poezia devine o for˛ã denecombãtut, capabilã sã aducã tuturor viitorul mult visat.

Province et territoire culturel à Benjamin FondaneRésumé

La plupart des nuances spécifiques du paysage fondanien sont déjà présentes dans ses premierstextes, rédigés en roumain, qui se concentrent sur l’atmosphère de la bourgade moldave, un espacefermé, sans espoir. Dans l’oeuvre de Fondane, il y aura deux types d’existences: celle statique, quidonne naissance à une série d’images liées à l’enfermement, à l’isolement, à l’obsession d’unrenversement des valeurs et à l’idée de limite, et celle dynamique, qui suscite des images liées au

176

Ovidiu Baron

8 Monique Jutrin, Un art poétique, dans „L’Arbre à paroles”, no. 71/sept.-oct. 1992, p. 28.


départ ou au voyage proprement dit, aux changements du monde dans son ensemble et de l’individu.Chacune des deux existences sera exprimée par des éléments symboliques différents. Ce rapport endétermine un deuxième, d’ordre temporel. L’existence statique était située dans un présent suspendu, une sorte de sortie du temps, et elle deviendra vite le symbole d’un passé renié, tandis que l’existencedynamique sera le signe d’un présent prolongé, comme le pressentiment constant de l’avenir. Enfin,un troisième rapport serait celui entre le petit espace – le petit pays, la petite culture, la province, labourgade, la guerre etc. – et le grand espace – le grand pays, la grande culture, le monde dans sonensemble. Tous ces rapports définissent une évolution entre deux termes: la frustration et le goût de la liberté.

177

fiara Bârsei


Valer RUS

VOCAfiIA MUZEELOR PENTRU PROMOVAREA ªI VALORIFICAREA RELAfiIILOR INTERCULTURALE. STUDIU DE CAZ:

MUZEUL „CASA MUREªENILOR” BRAªOV

Muzeul „Casa Mureºenilor” din Braºov a fost înfiin˛at în anul 1968. Încã de la începuturile sale,institu˛ia s-a aflat sub semnul misiunii organiza˛ionale specifice, ºi anume cea de promovare ºivalorificare a personalitã˛ilor din familia Mureºenilor. O familie eminamente româneascã, remarcatãîn focul luptelor na˛ionale din Transilvania secolului al XIX-lea, familia Mureºenilor nu putea aveadecât un muzeu de inspira˛ie na˛ionalistã, sau monocolorã din punct de vedere etnic. Acest lucru nus-a întâmplat, din fericire, la conducerea acestui muzeu fiind întotdeauna personalitã˛i cu suficientãdeschidere intelectualã pentru a evita blocarea orizonturilor culturale ale institu˛iei.

Ceea ce ani întregi a fost o în˛elegere tacitã între membrii colectivului muzeului, ºi anumeacceptarea caracterului multicultural al comunitã˛ii locale, devine parte integrantã a misiunii oficialea institu˛iei între anii 2005-2011, conform programului de management dupã care a fost condusãinstitu˛ia: „Misiunea noastrã este de a interpreta ºi celebra trecutul într-un context al prezentului ºial viitorului. Muzeul «Casa Mureºenilor» din Braºov existã pentru a arãta un posibil model uman deurmat. Braºovenii trebuie sã ºtie cum erau braºovenii de altãdatã, ºi acest muzeu le aduce amintepermanent cã viitorul are o inimã anticã. Mureºenii ºi contemporanii lor (Gheorghe Dima, PaulRichter, Ioan ºi ªtefan Baciu etc.) reprezentau un model de civiliza˛ie urbanã de tip multicultural,iar acest muzeu va încerca sã insufle acest spirit ºi tinerei genera˛ii.”1

Pentru cã pericolul gândirii parohiale revine cu o anumitã frecven˛ã, se impune reafirmareapermanentã a crezului multiculturalismului prin enumerarea activitã˛ilor care stau la baza sa, asta ºipentru a nu permite ca trecerea timpului sã dea uitãrii aceste realizãri, totodatã acestea constituind ocolec˛ie de exemple de bunã practicã în acest sens.

În general, aceste exemple vor fi preluate din Cartea Albã a institu˛iei, oferind ori de câte ori esteposibil ºi trimiteri la alte surse. Perioada supusã aten˛iei lectorilor este cea a managementuluidesfãºurat în cadrul contractului dintre anii 2005-2010. Activitã˛ile s-au desfãºurat în cele douãloca˛ii ale muzeului, este vorba de Casa Mureºenilor (Pia˛a Sfatului 25) ºi Casa ªtefan Baciu (Str. G.Baiulescu 9). Vom începe cu cele de la sediul principal al institu˛iei, Casa Mureºenilor.

În anul 2006 au avut loc mai multe recitaluri muzicale dedicate unor compozitori clasici, darproveni˛i din culturi importante, precum cele din 8 februarie 2006 – Recital de muzicã rusã, în 11octombrie 2006 – Recitalul de la ora cinci, dedicat compozitorului Schumann.

În 11-20 august 2006 a avut loc expozi˛ia de carte Mozart, realizatã în colaborare cu CentrulCultural German. Douã simpozioane muzicale au avut ca subiect personalitã˛i ale culturilor maghiarã ºi germanã: în 13-14 august 2006 – simpozion Béla Bartók în cadrul festivalului „Cetatea muzicalã a Braºovului”2, iar în 13 octombrie 2006 au avut loc un simpozion ºi o expozi˛ie „CompozitoriBraºoveni”, realizate în colaborare cu Biserica Neagrã Braºov.

Anul 2007 a oferit publicului braºovean în 6 martie 2007 o evocare a compozitorului sas Norbert Petri, dublatã de o expozi˛ie cu partituri, obiecte personale apar˛inând acestei personalitã˛i. Unadintre cele mai de succes expozi˛ii din primul deceniul al secolului al XXI-lea din Muzeul „CasaMureºenilor” Braºov a fost cea vernisatã în 18 septembrie 2007, „Brazilia. fiara ºi oamenii”,realizatã în colaborare cu Ambasada Braziliei3. Motivul pentru care s-a realizat acest proiect a fost

178

Valer Rus

1 http://www.muzeulmuresenilor.ro/mureseni_ro/program%20de%20management.html2 http://www.mytex.ro/texpert/print/_154166.php3 http://brazilia-romania.blogspot.com/2007/09/fotografia-braziliana-la-brasov.html


strângerea rela˛iilor cu ambasada acestei ˛ãri în anul precedent, cu ocazia deschiderii Casei ªtefanBaciu, unul dintre cei mai celebri reziden˛i români din Brazilia.

În acelaºi an se realiza în 22 noiembrie simpozionul de geografie „Heinrich Wachner – 130 deani de la naºtere”, în cadrul proiectului „Mari geografi braºoveni” ini˛iat de domnul ªerbanDragomirescu (Bucureºti)4. Aceastã ini˛iativã ºi-a propus din start onorarea personalitã˛ilor din toateculturile Transilvaniei, lucru care se va vedea ºi în cele ce urmeazã.

În anul urmãtor, 2008, s-au continuat evenimentele cu caracter multicultural. Muzica a prezentat dintotdeauna avantajul universalitã˛ii, deci nici în acest an nu au lipsit evenimentele de profil: 19martie 2008 – Recitalul de la ora cinci – „Inimã de ̨ igan”, 3 iunie 2008 – „Salon muzical spaniol” –în colaborare cu Filarmonica Braºov, 13 noiembrie 2008 – concert „Armonii braziliene”, încolaborare cu Ambasada Braziliei ºi 2 decembrie 2008 – Recital vocal, în colaborare cu Alian˛aFrancezã Braºov.

În intervalul 7 iulie-3 august 2008, Muzeul „Casa Mureºenilor” a fost implicat în proiectul ªcolii de varã „Limbã, culturã ºi civiliza˛ie româneascã”, în colaborare cu Institutul Cultural Român,Grupul „Corona”, Opera Braºov, Facultatea de Litere Braºov. Cu aceastã ocazie, în sãlile muzeuluiau fost prezen˛i 40 de participan˛i din 20 de ˛ãri, fiind unul din cele mai intense momente demulticulturalism din calendarul anual al institu˛iei.

Anul 2009 a oferit publicului braºovean alte recitaluri muzicale „interna˛ionale”, precum celedin 24 februarie 2009 – Recital vocal – în parteneriat cu Alian˛a Francezã din Braºov, 5 mai 2009 –Matineu muzical – „Portrete muzicale: G. Dima ºi P. Richter”, 7 iulie 2009 – Matineu muzical –„Portret muzical: F. Mendelssohn-Bartholdy”, Facultatea de Muzicã, 25 noiembrie 2009 – Recitalcameral „T.F.B. Ensemble” (Japonia).

Unul dintre cele mai importante momente ale anului a fost deschiderea în 4 iunie 2009 –expozi˛iei „Otto Dix – expozi˛ie graficã”, realizatã în colaborare cu Centrul Cultural German Braºov, Institut fur Auslaudsbeziehungen ºi Ambasada Germaniei la Bucureºti5. Acest eveniment a fostdublat în 5-6 iunie 2009 de un workshop moderat de Wiebke Trunk (Germania).

În 23 octombrie 2009 am organizat un nou simpozion de geografie cu tema „Dr. Erich Jekelius– 120 de ani de la naºtere”, în colaborare cu Forumul Democrat al Germanilor din jude˛ul Braºov ºiInspectoratul ªcolar al Jude˛ului Braºov6.

În anul 2010 au avut loc mai multe evenimente care se încadreazã în categoria celor carepromoveazã multiculturalismul. Douã expozi˛ii deosebite ºi-au propus eviden˛ierea unor elementecare ̨ in de alte culturi, diferite de cea româneascã. În 2 martie 2010 a fost vernisatã expozi˛ia „Lucian Bernhard – publicitate ºi design la începutul secolului XX”, realizatã în colaborare cu CentrulCultural German ºi IFA Institut din Germania (dublatã în 3 martie 2010 de un workshop mediat decuratorul expozi˛iei, Hubert Ridle)7. La 4 iunie 2010 a fost deschisã o altã expozi˛ie, despre „Istoriaimnurilor na˛ionale din Mexic ºi România”, realizatã în colaborare cu Ambasada Mexicului laBucureºti8.

În categoria evenimentelor muzicale dedicatã altor personalitã˛i din afara spa˛iului culturalromânesc amintim aici în 2 martie 2010, Matineu muzical – „Portrete muzicale: Clara ºi RobertSchumann”, în 17 martie 2010 – Recitalul de la ora cinci – „Béla Bartók ºi muzica veacului sãu”.

179

fiara Bârsei

4 http://www.mytex.ro/comunitare/print/o-personalitate-brasoveana-ignorata_197234.php5 http://kulturzentrum-kronstadt.ro/ro/archiv-details/article/otto-dix/?tx_ttnews%5BpS%5D=1247522316&tx_ttnews%5

BbackPid%5D=19&cHash=a373aca1966 http://www.bzb.ro/index.php?page_name=stire_detalii&id_stire=512867 http://cimec.wordpress.com/2010/03/01/8 http://www.monitorulexpres.ro/?mod=ultima_ora&a=citeste&p=ultora_local&s_id=90470


Douã lansãri de carte au promovat valorile culturii germane în cadrul muzeului. Astfel în 20aprilie 2010 a fost prezentatã lucrarea „Sãnãtatea e un lucru delicios” de Paulus Kyr (Germania)9, iar la 2 iunie 2010 a avut loc o dublã lansare de carte: „Vechiul Braºov. O istorie a oraºului ºi aTransilvaniei pânã la 1800” de Georg Michael Gottlieb von Hermann ºi „Oraºe din sudulArdealului, 10 rute artistico-istorice” de Arne Franke, în colaborare cu Arhiva Bisericii Negre,reprezentatã de Thomas ªindilariu10.

Între 7-31 iulie 2010 au avut loc din nou cursurile estivale de „Limbã, culturã ºi civiliza˛ieromâneascã”, ed. a III-a, în colaborare cu Institutul Cultural Român, Universitatea TransilvaniaBraºov ºi Grupul de Ini˛iativã Localã „Corona”.

În cadrul sec˛iei de literaturã Casa „ªtefan Baciu”, inauguratã în anul 2006, dat fiind ºi caracterul cosmopolit al figurii poetului braºovean, au avut loc mai multe evenimente cu deschidere spre alteculturi. Încã din anul deschiderii oficiale au avut loc în 18 octombrie 2006 o lecturã publicã cuTerezia Mora, sau în 18 noiembrie 2006 colocviul „Literatura minoritã˛ilor”.

În 13 februarie 2008 a avut loc lansarea de carte a preºedintelui Forumului Democrat alGermanilor din România, Jude˛ul Braºov, Joachim Wittstock. Tot în acelaºi an a avut loc în 10 aprilie 2008 o lecturã publicã în cadrul programului „Autori germani la Casa Galbenã”.

Ca o concluzie, propunem lectorilor noºtri ideea cã un muzeu din Transilvania, fie el ºimemorial, are obliga˛ia promovãrii constante a valorilor multiculturalismului, în spiritul tradi˛ional al acestei provincii.

The museums calling for promoting and capitalization of the intercultural relations.Case study: „Mureºianu family House” Museum from Braºov

Abstract

This article is about the recent history of an memorial museum from Braºov, Romania, dedicated to a famous romanian family from 19th century, the Muresianu’s, regarding the promoting ofintercultural relations. We mentioned here different exhibitions, concerts and conferences involvinggerman, hungarian, french, brasilian, mexican and other cultures, held in museum between2005-2010, as a natural follow-up after the changing of the institution mission.

180

Valer Rus

9 http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&p=actualitate&a=citeste&s_id=8882810 http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&a=citeste&p=actualitate&s_id=90352


Daniela POPA, Simona TOMOZII

NECESITATEA EDUCAfiIEI INTERCULTURALE ÎN GRUPURILE DE STUDENfiI

CADRUL TEORETIC AL CERCETÃRIIIntroducereÎn lumea de azi diversitatea caracterizeazã atât realitatea socialã, cât ºi pe cea culturalã. Este greu

de imaginat o lume dominatã de omogenitate, de forme identice, monotone, în orice domeniu, darmai ales în ceea ce priveºte cultura. Pentru a în˛elege conceptul de interculturalitate, ar trebui sã nereferim mai întâi la ce se în˛elege prin culturã.

C. Cucoº concepe cultura ca „un liant, un factor comun care înlesneºte consensul ºi în˛elegereadintre oameni la scarã mondialã. Cultura fiecãrui popor reflectã manierele proprii de a gândi, asim˛i ºi de a crede, de a legifera, de a visa ºi de a ac˛iona…”1. Perspectivele din care poate fi definitãcultura diferã în func˛ie de perspectiva adoptatã: istoricã, antropologicã, psihologicã, sociologicã,filosoficã etc. Mai mult, existã defini˛ii variate ale culturii, fiecare autor insistând pe elementeleconsiderate importante din punctul sãu de vedere.

Putem defini cultura ca fiind o structurã complexã, o matrice de elemente care determinã unspecific aparte pe care un anumit grup (popor, na˛iune, organiza˛ie) le-au dobândit pe parcursul unuitimp îndelungat ºi care reflectã cunoºtin˛ele, experien˛ele, credin˛ele, valorile, atitudinile,în˛elesurile, regulile, religia, no˛iunile de timp ºi spa˛iu, concep˛ia despre lume, via˛ã, univers,obiectele materiale ºi manifestãrile simbolice: arta, literatura, muzica, dansul etc.

La nivelul societã˛ii principala func˛ie a culturii este cea de mediator. La nivelul individuluidouã sunt func˛iile principale ale culturii: cea de orientare ºi cea de adaptare în mediul social.

Analizând unele modele explicativ-interpretative ale culturii (Modelul privind „continuumulcultural”, propus de D. Larcher, modelul elementelor comportamentale ale culturii, propus deEdward T. Hall ºi Mildred Reed Hall, modelul culturii ca programare mentalã, fundamentat de Geert Hofstede, modelul iceberg-ului) putem sintetiza câteva dintre rolurile lor: analizându-le în˛elegem cã to˛i suntem diferi˛i, iar diferen˛a este un drept ce trebuie valorizat. Ele explicã modul în care apardiferen˛ele dintre culturi ºi sensurile adânci ale comportamentelor indivizilor. Toate acestea duc înmod firesc la cultivarea toleran˛ei diferen˛elor. Problema care se pune în societatea modernã este cum ajung toate aceste informa˛ii la indivizi. Solu˛ia este educa˛ia interculturalã, cea care va informa ºi vaforma în spiritul acceptãrii diferen˛elor, al respectãrii drepturilor omului, al democra˛iei, al toleran˛ei, al flexibilitã˛ii cognitive, toate acestea constituindu-se în valori ale acestui tip de educa˛ie.

Pentru a ajunge la cultura celuilalt trebuie însã ca propria culturã sã fie cunoscutã ºi asumatã,deoarece, într-o lume în care culturile se întrepãtrund, specificul fiecãrei pãr˛i componente trebuierespectat ºi valorificat. De aceea trebuie gãsit echilibrul între individual ºi comunitar, între particularºi universal, între drepturile individului ºi drepturile de expresie colective.

Solu˛iile pentru gãsirea acestui echilibru sunt date de A. Miroiu2. Prima ar fi solu˛ia toleran˛ei, adoua solu˛ie ar fi politicile de nediscriminare, a treia solu˛ie fiind afirmarea multiculturalismului saupolitica de recunoaºtere a minoritã˛ilor. Dintre cele trei solu˛ii A. Miroiu subliniazã avantajele celeide a treia, a afirmãrii multiculturalismului, ceea ce presupune pe de o parte acceptarea alteritã˛ii ºi ainterdependen˛ei, iar pe de altã parte acordarea drepturilor egale celuilalt.

181

fiara Bârsei

1 Constantin Cucoº, Educa˛ia. Dimensiuni culturale ºi interculturale, Iaºi, Editura Polirom, 2000, p. 48.2 Anca Nedelcu, Fundamentele educa˛iei interculturale, Iaºi, Editura Polirom, 2008, pp. 11-13.


Termenul de interculturalitate a apãrut pentru prima datã dupã Al Doilea Rãzboi Mondial, înAmerica de Nord odatã cu programele de formare destinate cetã˛enilor americani, pentru a face maieficientã munca lor în alte ˛ãri. În timp acest concept a avut mai multe definiri, dar Fennes a surprinsdiferen˛a dintre multiculturalism ºi interculturalism: „interculturalismul este un termen cedesemneazã interac˛iunile care existã între diferite grupuri în contexte multiculturale”3.

Delors considerã cã prima sarcinã a educa˛iei este aceea de a permite „acumularea unui set decunoºtin˛e, analiza în perspectivã a faptelor ºi adoptarea unei abordãri critice a fluxuluiinforma˛ional”4. Un al doilea pas pe calea educa˛iei interculturale ar putea fi în opinia lui Delorsdepãºirea tendin˛ei de concentrare asupra propriei identitã˛i, adicã a egocentrismului, „în favoareaîn˛elegerii aproapelui, pe baza respectului diversitã˛ii”5.

Analizând diferitele idei despre învã˛area interculturalã ºi experien˛ele interculturale, putemconcluziona cã învã˛area interculturalã este un proces. Acest proces cere sã te cunoºti tu pe tine însu˛i ºilocul de unde vii înainte de a fi în stare sã-i în˛elegi pe al˛ii. Este un proces provocator, deoarece implicãidei adânc înrãdãcinate despre ceea ce este bine ºi rãu, despre structurarea lumii ºi a propriei vie˛i.

Învã˛area interculturalã este o provocare pentru identitatea unei persoane – dar poate deveni unmod de a trãi, o modalitate de a-ºi îmbogã˛i identitatea în timp, aºa cum reliefeazã Bennett. Existã ºiun aspect politic al problemei educa˛iei interculturale: întrucât învã˛area interculturalã este un proces, este esen˛ial sã înve˛i cum sã trãieºti împreunã, cum sã trãieºti într-o lume diversã. Învã˛areainterculturalã vãzutã din aceastã perspectivã este punctul de plecare pentru o convie˛uire paºnicã.

METODOLOGIEObiectivele ºi ipotezele cercetãriiDe-a lungul cercetãrii ne-am propus surprinderea mãsurii în care aplicarea unui program de

mini-training-uri de educa˛ie interculturalã, abordatã interdisciplinar, influen˛eazã atitudinea ºicomportamentul fa˛ã de persoanele apar˛inând unor grupuri minoritare în România, la grupurile deadul˛i tineri, respectiv studen˛i din anul I.

În acest sens se pot formula trei obiective ale acestui studiu: 1. identificarea nivelului de cunoºtin˛e ale studen˛ilor în domeniul interculturalitã˛ii;2. identificarea demersurilor instructiv-educative legate de interculturalitate, care ar putea duce,prin aplicarea lor la creºterea coeziunii grupei de studen˛i; 3. identificarea demersurilor instructiv-educative legate de interculturalitate, care ar putea duce,prin aplicarea lor, la reducerea prejudecã˛ilor privind cultura na˛ionalitã˛ilor minoritare din România.

Cercetarea de fa˛ã este una de tip ameliorativ, de aceea ipotezele sale sunt urmãtoarele: 1. cunoºtin˛ele studen˛ilor despre grupurile minoritare pot fi îmbogã˛ite prin metode ºi procedeedidactice adecvate; 2. strategiile didactice utilizate în educa˛ia interculturalã faciliteazã creºterea gradului de coeziunea grupului de adul˛i; 3. educa˛ia interculturalã reduce influen˛a prejudecã˛ilor legate de categorii minoritare de persoane asupra adul˛ilor.

Lotul investigatGrupul de subiec˛i investigat a fost compus din douã grupe de seminar paralele, grupul

experimental ºi cel martor, ambele grupe de studen˛i fiind de la Universitatea „Transilvania” dinBraºov, specializarea Educa˛ie Fizicã ºi Sport, care optaserã pentru Modulul de pregãtirepsihopedagogicã, oferit de Departamentul pentru pregãtirea personalului didactic. Activitã˛iledesfãºurate în cadrul cercetãrii ameliorative au fost cuprinse în cadrul seminariilor de Psihologie

182

Daniela Popa, Simona Tomozii

3 Ibidem, p. 16.4 Jacques Delors, Comoara lãuntricã, Iaºi, Editura Polirom, 2000, p. 36.5 Idem.


educa˛ionalã, reprezentând fie secven˛e de maximum 30 de minute în fiecare seminar, fie 100 deminute când au urmãrit un film despre un experiment fãcut în America, pe tema discriminãrilorrasiale – A class divided. Cercetarea s-a desfãºurat în semestrul I al anului universitar 2009-2010.Lotul investigat este unul omogen, neselec˛ionat, întrucât repartizarea studen˛ilor în cele douã grupes-a fãcut aleator. Distribu˛ia pe sexe a fost de 20 de persoane de sex masculin ºi 15 de sex feminin, cuvârste cuprinse între 19 ºi 29 de ani.

Metodologia cercetãriiCercetarea didacticã de fa˛ã este una de tip aplicativ-ameliorativ. De aceea ea a fost structuratã în

trei etape principale: o primã etapã numitã constatativã; a doua etapã a introducerii practice aprocedurii experimentale; a treia etapã – cea evaluativã. Metodele de cercetare folosite au fost:metoda testelor, ancheta pe bazã de chestionar, metoda anchetei pe bazã de interviu, metodaexperimentului.

Etapa constatativã reprezintã etapa prealabilã interven˛iei factorului experimental. Este etapacare are ca principal obiectiv identificarea particularitã˛ilor studen˛ilor în privin˛a cunoºtin˛elor lordespre persoanele diferite, apar˛inând grupurilor minoritare, în privin˛a atitudinii lor fa˛ã de acestea,precum ºi în privin˛a prejudecã˛ilor fa˛ã de ceilal˛i. Am urmãrit de asemenea sã mãsurãm gradul decoeziune al lotului experimental. Prin urmare au fost folosite: metoda testelor, având ca instrumenttestul Trenul european, metoda anchetei pe bazã de chestionar, având ca instrument chestionarulIndicatori ai coeziunii de grup, metoda anchetei pe bazã de interviu – instrumentul ghidul de interviuCe ºtii despre cei ce sunt diferi˛i de tine?

Introducerea practicã a procedurii experimentale a constat în desfãºurarea cu grupulexperimental a câtorva activitã˛i sub formã de mini-traininguri utilizând ca metodã principalãexerci˛iul ºi grupate sub denumirea „Sã ne cunoaºtem prin ceilal˛i”.

Studiul de diagnozã post-experimentalã a avut douã obiective principale: aplicarea testuluiini˛ial, a interviului ºi a chestionarului din perioada de pre-test atât lotului experimental, cât ºi lotuluide control (din acest motiv am denumit etapa aceasta ºi ca etapã de post-testare); surprinderea,înregistrarea ºi interpretarea modificãrilor survenite la nivelul rezultatelor înregistrate la teste înurma interven˛iei pedagogice la studen˛ii din grupa experimentalã comparativ cu cei apar˛inândgrupului de control.

Interes pentru aceastã cercetare a reprezentat identificarea câtorva date biografice alestuden˛ilor. În privin˛a na˛ionalitã˛ii ºi religiei am observat cã în clasa martor existã studen˛i de altãna˛ionalitate decât românã ºi de altã religie decât cea ortodoxã (20%).

În perioada de pre-test a fost aplicat testul Trenul european. Scopul acestuia este de a identificaelementele de tip prejudecatã care existã în privin˛a unor etnii, cu care subiec˛ii nu au intrat nemijlocit în contact.

Am observat cã, în privin˛a preferin˛elor, cel mai des a fost ales, atât la grupul experimental, câtºi la cel martor rãspunsul 9: „O femeie din Basarabia, aflatã la studii în România.” Argumentulprincipal al alegerii rãspunsului a fost, la ambele grupe, faptul cã femeia respectivã ºtie limba românãºi se va putea comunica cu ea.

Frecven˛a cea mai mare la întrebarea legatã de persoana cu care nu ar cãlãtori a avut-o, la ambelegrupe, rãspunsul 5: „un rom”. Facem aici observa˛ia cã, prin celelalte metode ale cercetãrii s-a deduscã niciun student nu a avut un contact direct cu reprezentan˛i ai acestei etnii. Pe locurile urmãtoare, înprivin˛a frecven˛ei respingerii s-au clasat rãspunsurile 1 ºi 7: „un bãrbat elve˛ian foarte gras”,respectiv „un ˛ãran”. Putem concluziona cã aceste alegeri au fost determinate de prejudecã˛i legatede persoanele care aratã diferit sau fac parte din alte culturi decât subiec˛ii, culturi de cele mai multeori necunoscute prin contact direct.

183

fiara Bârsei


La testul Trenul european aplicat în perioada evaluativã la grupul experimental, comparândrezultatele la întrebarea „Cu cine nu ai dori sã cãlãtoreºti?” cu cele din perioada constatativãobservãm o scãdere a ponderii rãspunsului 5 – „Un rom”. Celelalte valori ale alegerii rãspunsurilor 1ºi 7 se men˛in la acelaºi nivel, ca ºi la pretest. De asemenea, observãm o scãdere a ponderiirãspunsurilor 4 ºi 8, respectiv „Un bãrbat sas, care citeºte tot timpul” ºi „O femeie maghiarã,îmbrãcatã în costum popular”.

În figura 1.1 observãm comparativ alegerile negative la acelaºi test în etapa evaluativã la grupulmartor ºi la cel experimental. Putem vedea cã alegerea cu ponderea cea mai mare, în cazul lotuluimartor o are varianta 5, la distan˛ã de douã unitã˛i fa˛ã de urmãtoarea alegere. O situa˛ie similarã aexistat ºi în etapa de pretest la lotul martor, ceea ce înseamnã cã pãrerea studen˛ilor din acest lot înprivin˛a etniei rome nu s-a schimbat. Observãm de asemenea cã alegerile lotului experimental au oîntindere de la 0 la 4 unitã˛i, în timp ce alegerile lotului martor cuprind de la 0 la 6 unitã˛i. Acest lucrupoate fi interpretat ca fiind rezultatul experimentului la care lotul experimental a fost supus, ºi care adus la moderarea opiniilor studen˛ilor în privin˛a etniilor diferite de cea românã.

În perioada de pre-test a fost aplicat interviul având ca temã „Ce ºtii despre cei care sunt diferi˛ide tine?”. Interviul a cuprins 5 itemi. În graficul de mai jos sunt reprezentate rãspunsurile date laprimul item, cel vizând informa˛iile despre ce înseamnã sã fii diferit.

184


Fig. 1.1 Rezultatele negative la post-test Trenul european

Fig. 1.2 Rãspunsurile pentru interviu – itemul 1 – etapa constatativã

Fig 1.3 Rãspunsurile pentru interviu -- itemul 1 – lot experimental


Constatãm valorile foarte scãzute ale rãspunsurilor referitoare la na˛ionalitate ºi rasã. Pondereacea mai mare o au rãspunsurile încadrate de noi în categoria „altele”. Aceastã categorie a cuprinsrãspunsuri referitoare la aspectul fizic, mai pu˛in starea de sãnãtate, la trãsãturile morale aleindivizilor. Diferen˛ele dintre oameni din punct de vedere al na˛ionalitã˛ii ºi al rasei sunt pu˛inconºtientizate, mai mult la grupul martor ºi mai pu˛in la cel experimental, iar cele ce ˛in de religie nusunt conºtientizate de niciun subiect.

Observãm apari˛ia variabilei religie în faza de post-test la lotul experimental, inexistentã la lotulde control. De asemenea, a fi diferit este mai pu˛in perceput în urma experimentului ca având legãturã cu aspecte sufleteºti sau cu aspectul fizic – culoarea ochilor, a pãrului, ceea ce noi am încadrat încategoria „altele”. A fi diferit este perceput ca ˛inând de aspecte mai importante ºi mai consistente.Cea mai mare creºtere o înregistreazã lotul experimental în privin˛a parametrului „na˛ionalitate”,atât fa˛ã de lotul martor, cât ºi fa˛ã de perioada pre-test. Considerãm cã acest lucru se datoreazã înprincipal interven˛iei didactice prin programul propus.

Itemul 2 al interviului s-a referit la modul de percepere a faptului de a fi diferit. În etapaconstatativã se observã cã ponderea celor ce percep ca negative diferen˛ele dintre indivizi este net mai mare în ambele loturi decât a celor care o percep ca pe ceva pozitiv.

La acest item al interviului s-a constatat în urma aplicãrii experimentului, la grupul experimental o creºtere a valorilor rãspunsurilor afirmative, atât fa˛ã de cele din perioada constatativã, cât ºi fa˛ã decele ale lotului martor, aºa cum se vede în figurile 1.4 ºi 1.5.

În urma experimentului, numãrul subiec˛ilor din lotul experimental care considerã cã a fi diferiteste un lucru pozitiv, creºte.

Itemul 3 al interviului s-a referit la mãsura în care subiec˛ii cunosc în mod direct persoaneapar˛inând altor na˛ionalitã˛i. Am observat cã numãrul subiec˛ilor care nu cunosc prin contact directpersoane apar˛inând altor na˛ionalitã˛i este aproximativ egal cu cel al celor care cunosc astfel depersoane. Este de observat faptul cã numãrul cel mai mare îl reprezintã italienii ºi spaniolii. Acestlucru se explicã prin faptul cã numeroase rude ale subiec˛ilor muncesc în aceste ˛ãri.

Se observã de asemenea, cã nu existã în cercul de cunoºtin˛e al subiec˛ilor persoane apar˛inândunor grupuri etnice care trãiesc la noi în ̨ arã, sau mãcar în zona centralã a ̨ ãrii: maghiari, saºi, romi.

La acest item rezultatele lotului experimental în etapa de pre-testare ºi post-testare variazã cucâte o unitate. Se poate trage deci concluzia cã rãmân aproximativ în aceiaºi parametrii. Singura

185

fiara Bârsei

Fig. 1.4 Rãspunsurile pentru interviu – itemul 2 – lot experimental

Fig 1.5 Rãspunsurile pentru interviu – itemul 2 – post-test


creºtere o înregistreazã variabila „romi” care la pre-testare a avut valoarea 0, iar în post-testareînregistreazã valoarea 2.

Considerãm cã unul dintre motivele pentru care aceastã variabilã nu a înregistrat valori mai mariîn urma aplicãrii experimentului este durata relativ redusã a acestuia. Dealtfel, vorbind despreeduca˛ie interculturalã, vorbim despre competen˛e care necesitã o duratã mai mare de formare. Deaceea, pentru parcurgerea eficientã a unui astfel de demers educativ este nevoie de perseveren˛ã ºicontinuitate.

Rezultatele lotului experimental la itemul 4 din interviu, privind interesul pentru persoanelediferite ca na˛ionalitate sunt reprezentate comparativ, pentru pre-testare ºi post-testare dovedesc ocreºtere a interesului pentru ˛ara ºi limba celui de etnie diferitã, precum ºi apari˛ia variabilei„obiceiuri” inexistentã în evaluarea ini˛ialã.

Comparând rezultatele aceluiaºi item în post-testare la cele douã loturi, observãm la lotul decontrol men˛inerea la valori crescute a interesului pentru aspecte mai pu˛in legate de o cunoaºtereprofundã, de tipul nume ºi vârstã, precum ºi un interes cu mult scãzut fa˛ã de grupul experimentalpentru datele legate de familie, limbã sau obiceiuri.

Considerãm cã interesul crescut pentru aceste aspecte, în cazul lotului experimental, sedatoreazã interven˛iei didactice realizate prin acest experiment.

Atât în perioada de pre-test, cât ºi în cea de post-test, doar la lotul experimental, s-a aplicatchestionarul numit Indicatori ai coeziunii de grup, cu scopul identificãrii valorilor coeficientului decoeziune a grupului. În faza de pre-test valoarea acestuia a fost de 0,18, ceea ce l-a plasat în categoriagrup cu început de coeziune. Acest lucru poate fi explicat în primul rând prin faptul cã, la începutulanului I de facultate conturarea caracteristicilor de grup este în fazã incipientã.

Prin aplicarea aceluiaºi chestionar în perioada de post-test se constatã creºterea valoriicoeficientului de coeziune a grupului la 0,30. Aceastã valoare încadreazã lotul experimental lasfârºitul semestrului I în categoria grup cu coeziune slabã. Deºi este un progres real, nu putemconcluziona cã acest lucru se datoreazã în totalitate aplicãrii demersului experimental. În mod firesc,orice colectiv ºcolar progreseazã în ceea ce priveºte coeziunea sa, în timp. Totuºi, putem considera cã o parte din acest progres se datoreazã ºi participãrii la experiment.

Observãm, aºadar, cã existã transformãri reale ºi substan˛iale în cazul lotului experimentalcomparativ cu cel de control. Explica˛iile care justificã aceste transformãri ˛in pe de o parte în modevident de factorul temporal, care este în mãsurã sã conducã la rezultate superioare atât în privin˛aelementelor de educa˛ie interculturalã, cât ºi în privin˛a coeziunii grupului ºcolar. Apreciem cã în

186


Fig. 1.6 Rãspunsuri interviu – itemul 4 – post-test


mare mãsurã aceste transformãri au fost determinate ºi de demersul instructiv propus de noi caexperiment didactic.

Pe baza rezultatelor ob˛inute în urma prezentei cercetãri, se poate aprecia cã ipotezele care i-austat la bazã au fost confirmate. Astfel, introducerea în activitatea didacticã a unui complex deactivitã˛i de autocunoaºtere, de rela˛ionare ºi de intercunoaºtere, contribuie la creºterea volumului ºicalitã˛ii informa˛iei din domeniul intercultural, la scãderea ponderii prejudecã˛ilor, precum ºi lacreºterea coeziunii grupului.

Totuºi, trebuie subliniat cã procesul de formare de competen˛e în domeniul intercultural esteunul complex ºi, pentru a fi eficient, necesitã constan˛ã ºi continuitate. Pentru unele dintre aspectelevizate de noi în cercetare, aºa cum s-a vãzut prin analiza datelor, perioada de un semestru este totuºiinsuficientã. De aceea opinãm cã extinderea experimentului nostru la alte grupuri ar putea sã aducãargumente în plus în favoarea punerii în drepturi depline de demers didactic a educa˛ieiinterculturale.

CONCLUZIICercetarea a dovedit cã autocunoaºterea ºi experimentarea în mod sistematic a rela˛iilor

interpersonale, precum ºi informa˛ia corectã despre grupurile culturale minoritare sunt în mod realcorelate cu scãderea volumului de prejudecã˛i ale adul˛ilor, precum ºi cu creºterea coeziunii grupului. S-a confirmat faptul cã între identificarea propriei identitã˛i culturale ºi acceptarea celor diferi˛iexistã o influen˛ã reciprocã: autocunoaºterea determinã deschidere pentru diferen˛ele între persoane,dar în aceeaºi mãsurã cunoaºterea celorlal˛i duce la identificarea clarã a propriului profil culturalîntr-o lume supusã globalizãrii. S-a demostrat prin prezenta lucrare de asemenea cã aceste douãcompeten˛e – autocunoaºterea ºi cunoaºterea celuilalt – duc la consolidarea grupului, la creºtereacoeziunii lui.

Un alt aspect confirmat de lucrarea de fa˛ã este acela cã, aplicând metode ºi mijloace didactice,competen˛ele legate de comunicare, de rela˛ionare deschisã cu ceilal˛i, de gândire criticã pot fidezvoltate.

Implica˛iile practice ale lucrãrii ˛in de posibilitatea utilizãrii acestor exerci˛ii de autocunoaºtereºi rela˛ionare în demersul didactic, cu atât mai mult cu cât ac˛iunea directã, de multe ori sub formã dejoc, este familiarã ºi adultului. Aceste activitã˛i au ºi un mare poten˛ial interdisciplinar ºi chiartransdisciplinar, ducând la formarea unor competen˛e absolut necesare în lumea de azi.

Pentru unele dintre aspectele vizate de noi s-a dovedit cã perioada de un semestru nu estesuficientã. De aceea opinãm cã extinderea experimentului nostru la alte grupuri ar putea sã aducãargumente în plus pentru transformarea educa˛iei interculturale într-un demers didactic obligatoriu în educa˛ia studen˛ilor.

The necessity of intercultural education for studentsAbstract

This article approaches an important issue of the nowadays education: the interculturality. Thepaper aims to be an argument for introducing aspects of interculturality in students’ education. Theintercultural education can be seen as a problem and a possible solution for today’s world, in whichthe globalization’s consequences form a reality that we feel increasingly. Intercultural learning is achallenge for a person’s identity but, it can become a way of living, a way to enrich their identity overtime, as Bennett highlighted. There is also a political aspect of this education: intercultural learning isa process, so it is essential to learn how to live together, how to live in a diverse world. From thisperspective, the intercultural learning is seen as the starting point for a peaceful coexistence. Themain objective of this study was to analyze the level of group cohesion in an experiment on the

187

fiara Bârsei


teaching strategies used in some training sessions named „Let us know by others”. In this researchwere 35 participants, students of the „Transilvania” University of Braºov. We used the followingmethods: the experiment, the investigation based on questionnaire survey and the interview. Thisresearch is an applied – ameliorative one and it had three stages: the first observant, the secondexperimental and the last one – the evaluative stage. Our motivation for choosing this research topicwas that the interculturalism is a reality today, for which we are not born trained. According tospecialists, the schools provide the best framework for formal acquisition of these particular skills.The utility of the study is that the teacher will find here a set of activities, adaptable to different ages.

188



Traian ICHIM

LEGÃTURI MUZICALE ALE PRINCIPATELOR ROMÂNEªTI CU AUSTRIA DIN PRIMA JUMÃTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA

Pe parcursul secolului al XIX-lea a existat o migraþie spre sud ºi est din oraºe ca Viena, Milano,Veneþia ºi Praga, proces care a fost vizibil în oraºe din Serbia, Ungaria, Grecia ºi Bulgaria. Prezentularticol þinteºte în a demonstra cã un asemenea transfer a avut loc ºi pe teritoriul românesc, ca o partedintr-un proces îndelungat de schimb politic, social ºi cultural, ºi nu un fenomen accidental, suferit de Þara Româneascã în cea de a doua decadã a secolului al XIX-lea. Un numãr de muzicieni din Austriaa sosit în Principatele Româneºti exact la momentul când, printr-un proces susþinut pe larg de politicainternaþionalã, modul de viaþã Greco-Otoman a fost abandonat în favoarea obiceiurilor din vest.Politica, economia ºi cultura au suferit o profundã reformã care a afectat mentalitãþi, limbi ºi practicisociale. Muzicienii strãini de origine austriacã ºi cehã, invitaþi de prinþi sau familii influente locale,sau chiar cei sosiþi pe cont propriu în cãutarea unor mandate favorabile, au participat activ la acestlucru de renovare, în principal în prima sa fazã (1821-1859).1

Contacte culturale între Principatele Româneºti ºi Europa de vest din prima jumãtate asecolului al XIX-lea

Relaþiile muzicale între Imperiul Habsburgic ºi Principatele Române ale Moldovei ºi Valahiei2

au apãrut în pofida unui fond istoric diferit decât cel din Transilvania, care a aparþinut începând cusecolul al XVII-lea Habsburgilor, ºi a posedat o lungã tradiþie a muzicii provenite din vest.Fenomenul pretinde prin urmare o interpretare diferitã, conform cadrului sãu istoric.

În procesul de modernizare a provinciilor româneºti de lângã Dunãre, unul destul de intens înacea perioadã, contactele stabilite cu Europa de vest au devenit mai puternice ºi s-au manifestat înmai multe domenii cotidiene: în politicã, prin descreºterea influen˛ei cur˛ii otomane; în economieprintr-un crescut interes al marilor puteri vestice, printr-o creºtere a importurilor, perfec˛ionareameºteºugurilor ºi industrializare; în dezvoltarea culturii prin intermediul studen˛ilor români carestudiau în afara ˛ãrii; în domeniul educa˛iei, prin intermediul ziarelor ºi o via˛ã muzicalã cu caractereuropean. Contactele cu bursierii culturilor româneºti, ca ºi a celor din Italia ºi Fran˛a, au fost vãditmai apropiate. Limba a suferit o schimbare, în special cu ajutorul sus˛inãtorilor din Fran˛a, dar ºi acâtorva veni˛i dintre italieni. Mai des ca niciodatã, limbile strãine din vest (franceza, germana,italiana) le-au înlocuit în învã˛are pe cele greceºti ºi slavonice. În educa˛ie, de asemenea, a fostintrodusã limba na˛ionalã.3 Numãrul traducerilor autorilor strãini a crescut dramatic, în special dinlimba francezã.4 Au fost de asemenea deschise sãli de lecturã, parþial supervizate de bibliotecari deorigine germanã.5

189

fiara Bârsei

1 Aceasta este prima fazã ºi anume cea de „pionierat”, un moment de creºtere ºi de tranziþie între Est ºi sistemul din Vest. Oparte dintre compozitorii acestei etape au continuat într-adevãr activitatea ºi dupã 1859, operele lor trecând printr-o nouãetapã de maturitate. Cu toate acestea, se nãºtea o nouã generaþie de muzicieni autohtoni, aducând un plus de viaþã, ºi unspirit proaspãt în compoziþia românã.

2 Numele de „Valahia” („Þara Româneascã”, de asemenea, „Muntenia”) desemneazã regiunea care este acum în sudulRomâniei (prezentã în unele contexte ºi ca Vlahia), este derivat din Valachs – un cuvânt de origine germanã, de asemenea,prezent ca vlahi slavi – termen utilizat, în trecut, de strãini referindu-se la români.

3 Fondatorii primelor ºcoli secundare din Bucureºti ºi Iaºi, cu predare în limba românã – Gheorghe Lazãr ºi GheorgheAsachi – au studiat la Viena, Lazãr – Teologie ºi Inginerie, Asachi – Inginerie ºi Arheologie. (Alexandru Popescu, Vienaromâneascã, Bucureºti, Editura Fundaþiei Culturale Române, 2000, p. 219.)

4 Autorii germani menþionaþi în sãli de lecturã în Iaºi ºi Bucureºti au fost Schiller, Goethe, Gessner ºi Herder (Paul Cornea,Originile romantismului românesc, Bucureºti, Editura Minerva, 1971, p. 447).

5 Bibliotecarii de la Curte, în Bucureºtiul anului 1830, au fost Friedrich Walbaum ºi Weiss, supravegherea sãlilor de lecturãa fost asiguratã de cãtre C.A. Rosetti ºi Heinrich (Enric) Winterhalter (Ibidem, pp. 455-457).


Toate acestea au fost posibile doar datoritã schimbului în configura˛iile politice interna˛ionale.Între 1829-1834, provinciile otomane ale Moldovei ºi ale Valahiei au fost ocupate de Imperiul fiarist, care a început un program de reformã inspirat din tradi˛iile vestice, prin aºa-numitul RegulamentOrganic6. Dupã plecarea trupelor þariste, procesul de schimbare a continuat datoritã efortuluiintelectualilor ºi tinerilor boieri care au primit educaþia lor în vest. Acþiunile lor au condus la unireaprovinciilor în 1859, instalarea unei monarhii strãine, din dinastia germanã Hohenzollern, ºiindependenþa faþã de Imperiul Otoman (obþinutã în 1877). Relaþia cu Vestul a trecut printr-un anumitnumãr de faze, de la o absorbþie entuziastã însã modest selectivã a tot ce era „francez”, „italian” sau„german”, la o asimilare filtratã ºi critic adaptatã specificului local, caracteristicã mediilorintelectuale înalte româneºti, în a patra ºi a cincea decadã a secolului al XIX-lea.

Legãturi culturale cu AustriaContactele internaþionale cu România pe parcursul acestei perioade au fost în principal de naturã

economicã ºi culturalã. Între anii 1830 ºi 1840, majoritatea produselor industriale au fost exportate înImperiul Austriac, proces ce a dus la liberalizarea comerþului pe Dunãre.7

La nivel cultural, legãturile s-au dezvoltat în douã direc˛ii: pe de-o parte, intelectualii români aumers la Viena sã studieze ori sã publice scrieri româneºti; pe de altã parte, artiºtii vienezi ºi austrieciau primit reziden˛ã temporarã sau permanentã în provinciile româneºti, în principal specialiºti înarhitecturã ºi muzicã, domenii în care nu existau profesioniºti locali suficien˛i.

Un scurt interludiu habsburgic a avut loc în Provinciile româneºti în anii 1850. Pe parcursulrãzboiului din Crimea, Austria a luptat de partea Turciei ºi dintr-o în˛elegere cu Turcia, au ocupatprovinciile pentru o scurtã perioadã (1854-1855). Interesul lor a fost unul pur economic. Ei auinten˛ionat sã îmbunãtã˛eascã mijloacele de transport ºi comunica˛ie în ideea de a facilita rela˛iilecomerciale, ºi sã instaleze agen˛ii comerciale în cele mai importante oraºe. Aceasta a fost perioadacare a marcat apari˛ia primelor linii telegrafice româneºti între cele douã capitale, Iaºi ºi Bucureºti.Viaþa politicã a fost influenþatã de formarea unui partid pro-austriac.

Totuºi, legãturile culturale au fost deja prezente de ceva vreme fãrã nicio rela˛ie directã cuevenimentele politice. Deja în anii 1830, arhitec˛ii austrieci au fost invita˛i sã construiascã mariproiecte în Bucureºti, spre exemplu: Spitalul Brâncovenesc8 de Josef Hartl (1835-1857) ºi Palatulª uþu, deþinut de o importantã familie a boierilor români (astãzi casele Muzeului MunicipiuluiBucureºti), de Johann Veit ºi Konrad Schwink (1833-1835). În 1834, arhitectul peisagist vienez KarlFriederich Wilhelm Meyer a fost chemat sã proiecteze parcurile în capitalã. Clãdirea de pe loculimpunãtorului Teatru Naþional, înãlþatã între 1846 ºi 1852, a fost condusã de austriacul Josef Heft.Conform unui compatriot al sãu în 1855, acesta „a fost comparat cu cel mai îndrãgit teatru dinViena”. Exemplele de mai sus sunt dovada „migraþiei profesionale” a specialiºtilor înalt calificaþi înRomânia, unde încã nu exista un sistem educaþional instituþionalizat local. A existat totuºi o cantitate

190

Traian Ichim

6 În urma pãcii de la Adrianopol (1829), Rusia a fost recunoscutã de cãtre Curtea otomanã ca putere protectoare aprovinciilor româneºti. În aceastã poziþie a solicitat Curþii româneºti ºi boierilor sã propunã cu un set de reguli de inspiraþieeuropeanã reorganizarea vieþii publice ºi economice; acest set de reguli este cunoscut sub numele de RegulamentulOrganic. Printre altele, se referea la separarea puterilor în stat (pentru prima datã în provinciile româneºti), un sistemmonetar modernizat, aprobarea bugetului anual bazat pe venituri ºi costuri planificate, diminuarea influenþei Bisericii înproblemele civile, ºi a reformei în domeniul culturii.

7 Cu tratatul de pace de la Adrianopol, în urma rãzboiului din 1828-1829 dintre ruºi ºi turci, sultanul a recunoscut autonomiapoliticã ºi administrativã a provinciilor româneºti ºi a convenit sã finalizeze libertatea comerþului cu toate þãrile. Dovada de comerþ liber pe Dunãre este înfiinþarea Societãþii Maritime de Transport din Viena în 1829, de cãtre un grup de negustoridin Bucureºti (Alexandru Popescu, Die Beziehungen Rumäniens und Österreichs, Bucureºti, Institutul European, 1999, p.165).

8 Spitalul Brâncovenesc, spitalul cel mai modern ºi mai bine dotat din Bucureºti în prima jumãtate a secolului al XIX-lea, afost comandat de Safta Brâncoveanu, planificat de Josef Hartl ºi inaugurat în 1838 de cãtre Prinþul Alexandru Ghica(1834-1842); a fost demolat în timpul „campaniei de reorganizare” a capitalei, în ultima etapã a regimului Ceauºescu în1984.


mare de proiecte, destui bani ºi o ambianþã plãcutã, pentru care aceºti profesioniºti erau gata sã-ºipãrãseascã þara lor, ºi sã lucreze pentru o perioadã de timp, sau sã se stabileascã acolo.

Aceeaºi situa˛ie o putem aplica ºi în cazul muzicienilor austrieci, care au fost activi în via˛amuzicalã româneascã: în orchestre militare, în teatre ºi în recent deschisele conservatoare. Prezenþalor reprezintã o componentã a unui cadru diferit a contactelor muzicale cu Austria.

Legãturi muzicale cu AustriaSeparat de activitã˛ile conduse de muzicienii care s-au stabilit în provinciile româneºti, punctele

de contact au fost în mare mãsurã prin intermediul turneelor companiilor de teatru, dar ºi popasulartiºtilor concertiºti în sud-estul Europei, vizitând oraºele României, majoritatea în drumul lor spreRusia. Companiile de turnee, în special cele fran˛uzeºti ºi nem˛eºti, erau acelea care cãlãtoreau îngeneral din vest spre Bucureºti, trecând prin Viena – Budapesta – Arad – Timiºoara – Sibiu – Braºov.Companiile italieneºti mai des au cãlãtorit din est – adicã din Kiev-Cernãu˛i/Cernove˛ spre Iaºi, saudin Sankt-Petersburg – Odessa spre Iaºi ºi Bucureºti.9 Deja înainte de 1800 sunt cunoscute grupuri de instrumentiºti strãini cã ar fi vizitat Bucureºtiul. Istoricul Joseph Sulzer (Viena, 1781-1782)subliniazã interesul muzicii europene la curtea prinþului Alexandru Ipsilanti10, acesta aparþinând uneifamilii vechi greceºti din Constantinopol, care s-a stabilit în provinciile româneºti, ºi s-a cãsãtoritîntr-o familie aristocratã româneascã în secolul al XVIII-lea. El a domnit în Valahia ºi Moldova, întreanii 1770 ºi 178011. S-a menþionat prezenþa instrumentiºtilor italieni ºi probabil austrieci la curteaprinþului: Ioan Mangli, Franz Truseschi. De asemenea, diverºi instrumentiºti austrieci au susþinutconcerte la case private (Wernerand Paul Hette, Schulz, Pospischill ºi Franz Josef Herfner Caudellasunt menþionaþi cã au susþinut concerte în casa lui Theodor Burada12). În 1819, un cãlãtor ºi diplomatenglez a fost martor la un spectacol al companiei Johan Gerger, interpretând „Opere ºi comediigermane traduse în limba walahianã”13.

Începând cu anii 1830 companiile strãine sunt men˛ionate cu regularitate ca fiind prezente înBucureºti ºi Iaºi.14 În timp ce companiile germane au fost mai frecvente în anii 1830, anii 1840 auvãzut o creºtere a prezen˛ei trupelor de operã fra˛uzeºti ºi italieneºti.

191

fiara Bârsei

9 Viorel Cosma, Începuturile teatrului românesc, în revista „Muzica” nr. 3, 1967, p. 26.10 Sulzer spune cã prinþul Alexandru Ipsilanti a cerut primarului din Braºov sã angajeze muzicieni pentru curtea sa de la

Bucureºti, precum ºi pentru educaþia copiilor sãi în „muzica europeanã” (Octavian Lazãr Cosma, Hronicul muziciiromâneºti, vol. I, Bucureºti, Editura Uniunii Compozitorilor ºi Muzicologilor din România, 1973, p. 359).

11 Alexandru Vodã Ipsilanti a fost domn al Þãrii Româneºti în anii 1774 ºi 1782, precum ºi în perioada august 1796 -decembrie 1797, în Moldova a domnit între anii 1786 ºi 1788.

12 Scriitor, avocat, etnomuzicolog ºi profesor la Conservator, Theodor Burada (1839-1923) a fost o personalitate centralã înviaþa culturalã a Iaºului. Scrierile sale muzicologice sunt: O istorie a teatrului din Republica Moldova (cu informaþii despre viaþa muzicalã ºi teatru muzical), Bocetele populare la Români, 1878-1884; O cãlãtorie în Dobrogea (prima cercetaremonograficã despre folclorul românesc), 1880; Cântecul cununii, 1880-1881; Datinile Poporului român la înmormântãri(1882), Poezii populare adunate din Macedonia, etc. (Octavian Lazãr Cosma, Hronicul muzicii româneºti, vol. II,Bucureºti, Editura Uniunii Compozitorilor ºi Muzicologilor din România, 1973, p. 184.)

13 Viorel Cosma, Douã milenii de muzicã pe pãmânt românesc, Bucureºti, Editura Ion Creangã, 1977, p. 48.14 Urmãtoarele companii au fost prezente la Bucureºti în 1830: Compania lui Eduard Kreibig; Compania francezã a fraþilor

Foureaux în 1831; Compania lui Theodor Müller între anii 1833 ºi 1835; Compania germanã Zimmermann între 1835 ºi1836. În timpul sezonului 1838, Compania germanã a lui Ignatz Firsch a prezentat nu mai puþin de 36 de piese. Între anii1839 ºi 1840, aici a jucat ºi Compania francezã Teodor Geoffrey, Teatrul italian a fost inaugurat sub conducerea lui BasilioSansoni în 1843; în 1850-1851 Compania româneascã a Teatrului Naþional a devenit cunoscutã sub direcþia lui CostacheCaragiale (I.A. Wachmann a fost dirijor ºi compozitor, multe dintre compoziþiile cãruia au fost prezentate în timpulsezonului 1852-1853), urmate de uvertura Steaua pãstorului (de Wachmann), în 1852 la inaugurarea Teatrului Naþional.Teatrul de varietãþi a fost inaugurat la Iaºi în 1832, cu concursul societãþii lui Iosif ºi a fraþilor Baptiste Foureux; companiile franceze Hette ºi Victor Filhol au jucat între anii 1839 ºi 1840 (mai târziu au fuzionat, în conformitate cu Decretulguvernamental, cu o firmã româneascã, sub directoratul lui Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri ºi MihailKogãlniceanu). La Iaºi, în 1844, puteau fi urmãrite reprezentaþiile companiei lui M.T. Frisch, de asemenea spectacoleleprezentate în cadrul turneului companiei italiene a lui Josef Marini (de la Odessa) ºi, între 1850 ºi 1851, opera italianã dePietro Tozzoli. (Octavian Lazãr Cosma, Hronicul muzicii româneºti, vol. II, Bucureºti, Editura Uniunii Compozitorilor ºiMuzicologilor din România, 1973, pp. 212-77).


În aceeaºi perioadã produc˛iile locale creºteau în numãr. Dacã unii dintre autori au fost cei careau studiat la Viena (spre exemplu Flechtenmacher), alþii au fost chiar de origine austriacã(Wachmann, Wiest etc.).

În acelaºi timp, dramaturgia naþionalã a prins profil, cu atingerea sa specificã inspiratã demelodii, dansuri ºi subiecte luate din folclor (în mare parte din cel urban). Rossini a fost cel mai desinterpretat compozitor în a treia decadã din secolul XIX, alãturi de lucrãrile lui Bellini. Nu a duratmult timp pânã când lucrãri de Verdi ºi Donizetti au luat supremaþia. Sunt aceeaºi compozitori careau fost favoriþii publicului la Viena, Paris ºi alte metropole europene, indicând proporþia cu caregustul publicului român a fost legat de pulsul european actual.15 Este surprinzãtor cât de repedelucrãri de Rossini au fost puse în scenã în Principate, chiar imediat dupã premiera lor în Italia, sau, înmajoritatea cazurilor, în acelaºi an.

Pe parcursul cãlãtoriilor lor prin Europa de est, mai mul˛i artiºti faimoºi au sus˛inut des concerteîn provinciile româneºti. Cel mai interesant aspect al cãlãtoriei lor pe aceste meleaguri a fost acela cã,având ocazia sã asculte muzica folcloricã româneascã ºi dorind sã se apropie mai mult de audien˛alor, ei au compus mici piese cu teme folclorice, printre primele de acest gen, fãrã dubii cu marevaloare documentarã. Violoncelistul Bernhard Romberg a sus˛inut un concert în România în drumulsãu spre Rusia (1806-1807) ºi a compus Capriciul pentru violoncel cu melodii din Moldova ºiWalahia (George Breazul). Franz Liszt a susþinut o serie de concerte în timpul unui lung turneu cuopriri în mai multe oraºe din Transilvania, Bucureºti ºi Iaºi (decembrie 1846, ianuarie 1847). El aavut ocazia sã asculte uvertura Moldova compusã de A. Flechtenmacher, ºi dirijatã chiar decompozitor, ºi sã improvizeze pe temele auzite cu aceastã ocazie; de asemenea a ascultat o formaþiede viori în Bucureºti, notându-ºi câteva laitmotive ºi folosindu-le în Rapsodia românã, în Rapsodiaungarã nr. 9 (Hora moldoveneascã) ºi în Rapsodia ungarã nr. 2 (o melodie auzitã la Iaºi la un paharde vin; Balan). În acelaºi an 1847, Johann Strauss fiul ºi orchestra sa au concertat în Transilvania îndrumul lor spre Budapesta. Deºi au programat un concert la Iaºi, acesta nu s-a þinut, posibil din cauzatulburãrilor din 1848.16 Inspirat de muzica localã, Strauss a compus potpuriul op. 39 Klange aus derWallachei. Printre alþi artiºti, care de asemenea au susþinut concerte în Iaºi sau Bucureºti, se numãrãpianiºtii vienezi Sigmund Thalberg (1852), Franz Erkel (1830), Leopold Mayer (1857) ºi AntonArnstein (1850).

Am arãtat pânã acum cã un numãr mare de vizitatori strãini prezen˛i în via˛a muzicalãromâneascã a acelor timpuri au fost din Austria. Într-adevãr, în acele zile, Viena a exportat masiv,mai degrabã interpre˛i decât muzicã. Lucrãrile vieneze ale decadei a patra ºi a cincea a secolului alXIX-lea au fost rareori prezente în programele de concert, nici chiar la Viena sau în suburbii.17 Maicurând genurile la modã în provinciile româneºti au fost vodevilurile, dansurile de societate(poloneza, cadrilul, valsul etc.), împreunã cu dansurile româneºti cum ar fi hora, marºuri, cântecepatriotice, uverturi, ºi de asemenea diverse arii ºi arii refãcute de Spontini, Monsigny, Meyerbeer,Kreutzer etc.

192

Traian Ichim

15 Teatrul muzical vienez, înainte de 1848, a fost dominat de compozitorii italieni, francezi ºi germani. Dupã 1848, în ciudatendinþei pe care politica a încercat sã o impunã (în perioada absolutismului) – care a marginalizat opera italianã, aceastatotuºi a rãmas preferata publicului pânã în 1870, în special prin compozitorii: Rossini Bellini, Donizetti ºi Verdi (RudolfFlotzinger, Geschichte der Musik in Österreich, Vienna, Graz, Cologne, Verlag Styria, 1989, pp. 150-151).

16 Un incident de la Consulatul Austriei la Bucureºti. Colonia austriacã de la Bucureºti a vrut sã organizeze, în timpul ºederiilui Strauss în oraº, un protest împotriva cancelarului Metternich, compozitorul participând de asemenea la aceleevenimente. În cel mai pur spirit al operei straussiene, se spune cã muzicianul a luptat „într-o uniformã strãlucitoare deKapellmeister” cu o sabie îndreptatã împotriva gardienilor de la Consulat. Dacã evenimentul s-a întâmplat într-adevãr,rãmâne unul din multele mistere ale istoriei. A se vedea „Johann Strauss-fiul, o prezenþã în contextul vieþii muzicaleromâneºti din ultimul secol” (Almanach des Rumänisch-Orthodoxen Pfarramtes in Wien, nr. XV din anul 1976, Wien, p.148).

17 S-a revenit la muzica lui Haydn, Beethoven ºi Schubert, în timp ce producþia localã a avut o perioadã de stagnare (RudolfFlotzinger, op. cit., pp. 150-151).


Genurile mici erau preferate în absen˛a grupurilor profesioniste (orchestre, coruri), capabile sãcânte un repertoriu mult mai complex.18 În timp ce companiile strãine prezentau programele saleobiºnuite în România, la fel ca ºi în Austria, Ungaria ºi Rusia, repertoriul contemporan a fost iniþiat de membrii teatrului local, conform gusturilor localnicilor. Valsul, melodiile populare vieneze cum ar fiO, du lieber Augustin (Ghica) ºi subiecte ca ºi Lumpatius vagabundus19, de Johan Nestroy, au maidovedit odatã caracterul sãu internaþional prin prezenþa în ambianþele româneºti deja în a doua ºi atreia decadã a secolului al XIX-lea. Viena a fost cunoscutã pentru douã elemente muzicale noi ce aufãcut ca aceasta sã fie importantã pentru þãrile în tranziþie: manufacturi de instrumente de înaltãcalitate ºi un numãr mare de tipografii specializate în tipãrirea partiturilor muzicale. Ca ºi oriunde înEuropa secolului al XIX-lea, pianele au devenit o prezenþã constantã în casele burghezilor români.Comandate la Viena, pianele au fost aduse de cãruþe pe drumul ce traverseazã Carpaþii. Firma lui Karl Hasse a fost prezentã la Iaºi, dealtfel având reprezentanþã ºi la Sibiu, mediatizând contactele cuViena.20

Printre compozi˛iile editate la Viena din acele vremuri ar trebui men˛ionate urmãtoarele:Psalmuri în româneºte de Macarie Ieromonahul (editate de editura cãlugãrilor MekhitarianArmenian în 1821)21; Patru cãrþi cu cântece folclorice refãcute pentru pian de J.A. Wachmann (H.F.Müller, H.F. Müller Witwe, de asemenea Wessely ºi Büssing, 1847-1857), Cântece naþionaleromâneºti de Heinrich Ehrlich (Pietro Mechetti et Carlo, 1850), Trei cântece valahe de LeopoldMayer (C.A. Spina, în jurul anului 1848) ºi Uvertura Naþionalã Moldova de A. Flechtenmacher(Wegerlin).

Activitã˛ile muzicienilor austrieci cu reziden˛ã permanentã sau temporarã în provinciileromâneºti

Elena Teyber, Franz Rouszitzka (Ruszitski), Johann Andreas Wachmann, Ludwig Wiest, JosefHerfner ºi Eduard Hübsch au fost nãscuþi în Imperiul Habsburgic, ºi-au completat studiile la Viena,au venit în provinciile româneºti în tinereþea lor, º i au rãmas acolo pânã la sfârºitul vieþii lor.22 Încazul lui Heinrich Ehrlich a fost o situaþie diferitã: nãscut ºi educat la Viena, Ehrlich a fost prezent înviaþa muzicalã a provinciilor româneºti timp de opt ani (1842-1850), ca mai târziu sã se mute înAnglia, dupã o perioadã petrecutã în Germania.23

Care a fost contextul în care aceºti muzicieni au primit reºedinþã în oraºele din România?Angajându-se sã formeze un mic ansamblu cameral, Franz Ruszitski a venit la Bucureºti împreunã cu tatãl sãu Wenzel ºi cu doi fraþi ai sãi, Karl ºi Georg, în calitate de angajaþi ai curþii.24 Când ansambluls-a destrãmat în 1813, el a mers la Iaºi, unde dãdea în particular ore de muzicã ºi activa ca ºi pianistconcertist; în 1830 devenind ºeful capelei militare. Cu puþin timp înainte de 1817, Elena (Eleonore)Teyber Asachi, fiica kapellmeister-ului de la Curtea Vienezã Franz Anton Teyber, a venit laBucureºti ca ºi guvernantã în casa lui Mihail Sturdza. În jurul anului 1826 ea a devenit soþia lui

193

fiara Bârsei

18 Înfiinþarea unei orchestre simfonice a fost prevãzutã doar în 1866, iar una permanentã la Bucureºti, numai în 1868.19 Subiectul piesei lui Nestroy a fost dezvoltat de J.A. Wachmann ºi prezentat la Teatrul Naþional din Bucureºti în sezonul

1852-1853.20 Aºa cum se aratã într-o corespondenþã dintre Iaºi, Sibiu ºi Viena, între reprezentanþii boierilor români (Octavian Lazãr

Cosma, op. cit., p. 115).21 Theoriticon publicatã la Viena în 1823 a fost republicatã de editura Academiei Române din Bucureºti în 1976, inclusiv un

numãr mare de opinii critice a lui Titus Moisescu.22 Cronologic, Franz Ruszitski este recunoscut a fi apãrut acolo înainte de 1813, Elena Teyber înainte de 1817, Herfner

începând cu 1826, Wachmann din 1831, Wiest din 1838, Hübsch din 1859 (Octavian Lazãr Cosma, op. cit., pp. 383-393 ºiViorel Cosma, Lexiconul muzicienilor români, Bucureºti, Editura Muzicalã, 1970, pp. 240, 388, 462, 465).

23 Între 1855 ºi 1862 el a fost la Londra, Wiesbaden, Frankfurt pe Main ºi Hanovra, în calitate de oaspete al regelui George V.Apoi pentru o perioadã de zece ani predã pianul la Conservatorul din Berlin (Octavian Lazãr Cosma, op. cit., p. 383).

24 Înainte de 1813 (anul în care Capela a fost închisã de cãtre prinþul Caragea), Curtea de la Bucureºti a manifestat un mareinteres pentru muzicã occidentalã.


Gheorghe Asachi, unul dintre cei mai mari intelectuali români din acea vreme.25 Ea este autoareaprimelor piese moldoveneºti vocal-instrumentale de inspira˛ie vesticã, compuse pentru diverse ocazii (întâlniri ºi festivitã˛i ale elitei ieºene).

Josef Herfner a venit la Iaºi în 1826 ca ºi profesor de muzicã ºi pian. În 1830 el îl înlocuieºte peRouszinski în calitatea sa de dirijor al fanfarei militare, pentru care a scris mai multe piese muzicale.El a rãmas la Iaºi pentru tot restul vie˛ii, ºi fiul sãu George a devenit general în armata românã.

Începând cu anul 1859, Eduard Hübsch, a avut o bogatã activitate artisticã pe teritoriileromâneºti: a lucrat în calitate de dirijor ºi compozitor la Teatrul Na˛ional din Iaºi; de asemenea, întreanii 1861 ºi 1894 a dirijat mai multe orchestre militare în Bucureºti ºi Craiova; a fost concert-maestrual Orchestrei Filarmonice Româneºti (1868-1894); ºi, nu în ultimul rând, dirijor la Teatrul Na˛ionaldin Bucureºti (1880-1893).

Johann Andreas Wachmann, cel mai influent ºi productiv dintre artiºtii austrieci în România, avenit la Bucureºti ca ºi dirijor la compania de teatru Theodor Müller din Timiºoara (pe care acondus-o pânã în 1835)26, având de asemenea ºi o intensã activitate didacticã. El a predat în primaºcoalã de muzicã vocalã ºi instrumentalã din Bucureºti (1835-1837) ºi mai târziu la faimosul colegiuSf. Sava (1846-1850)27, compunând muzicã în toate genurile pe atunci în vogã.

Ludwig Wiest a fost invitat, ca ºi Rouszitski douã decenii mai devreme, de Prin˛ul din Valahia,cu scopul de a reorganiza ºi conduce orchestra de la curte (1838-1845). La finalul angajamentului sãu la curte, el a activat în mai multe societã˛i muzicale româneºti, ocupând diverse pozi˛ii: ca ºi primviolonist al Operei Italiene (1844-1860) ºi la Societatea Filarmonicã Românã (1868-1877); ca ºidirijor la Teatrul Na˛ional (1860-1880); ºi în cele din urmã profesor de vioarã la Conservatorul deMuzicã din Bucureºti (1864-1889).

Aceºti muzicieni au fost vãdit foarte activi în via˛a muzicalã din provinciile româneºti. Cum seexplicã aceasta? În anii 1830 ºi 1840, au existat doar câ˛iva muzicieni califica˛i ºi experimenta˛i, întimp ce institu˛iile educa˛ionale abia au apãrut. În aceastã situa˛ie precarã, tipicã fiecãrui început,oferta de ajutor de la muzicienii existen˛i a venit de pretutindeni: în lucru de ansamblu, în învã˛ãmânt, interpre˛i solo ºi dirijat, ºi desigur compozitori, de la care se aºtepta sã scrie muzicã pentru cele maidiverse ocazii. Deºi descrierea lor de cãtre istorici, cã ar fi „pionieri”, s-ar putea numi oarecumsuperficialã în multe cazuri28, mulþi dintre ei ori nu au avut un trecut muzical complet, sau cel puþinsuficiente resurse sã fi rãspuns diverselor cerinþe ale vieþii artistice la acel timp. Ei au acumulatexperienþã prin responsabilitãþile lor, ºi treptat au dobândit îndemânare. Profilul lui Johann AndreasWahmann este cel al unui muzician complex: profesor, dirijor, interpret, compozitor ºi culegãtor defolclor. Wiest a fost de asemenea un remarcabil interpret. Cronicile acelor timpuri, dealtfel ca ºicompoziþiile sale pentru vioarã l-au recomandat ca ºi un violonist excepþional de mare mãiestrie – unvirtuoz. Herfner, s-a remarcat el însuºi ca un excelent compozitor de muzicã militarã.

În afarã de participarea lor frecventã în via˛a muzicalã, compozitorii austrieci s-au integrat foarte bine în societatea româneascã. Iatã o cronicã din 1888, în acest sens:

194

Traian Ichim

25 Gheorghe Asachi (1788-1869), o personalitate importantã pentru cultura româneascã din prima jumãtate a secolului alXIX-lea, a studiat în Lemberg, Viena (ingineria ºi astronomia) ºi la Roma (arheologia, epigrafia, poetica, pictura ºisculptura în studiourile lui Keck ºi ale lui Canova). El practicând, de asemenea, toate formele de artã, numele lui esteamintit doar în istoria literaturii, presei ºi teatrului. A fost de asemenea spiritus rector al vieþii culturale din Moldova pânãcând s-a pensionat în 1848.

26 Wachmann a fost de asemenea dirijor la Compania Costache Caragiale din Bucureºti între 1850 ºi 1852, la orchestraTeatrului Naþional în acelaºi oraº între 1852 ºi 1858, ºi la Teatrul Naþional din Craiova între 1858 ºi 1860 (Viorel Cosma,Lexiconul muzicienilor români, Bucureºti, Editura Muzicalã, 1970, p. 462).

27 În cadrul cãruia a fost fondatã în 1835 Societatea Filarmonicã din Bucureºti.28 Unii dintre ei au studiat acasã, în tradiþia de competenþe tatã-fiu, exemplu lui Franz Rouszitzki. În ceea ce-i priveºte pe alþii,

chiar pe Wachmann, se ºtie cã el a început studiile sale la Conservatorul din Viena, dar nu le-a terminat.


„Aceºti compozitori au fost strãini doar la originea sa, pe când, în simþire ei au fost mult mairomâni decât românii de astãzi; ei au iubit mult þara în care trãiau ºi au pãstrat în suflet bogãþiamelodicã, atât de aproape legatã de oameni; toate compoziþiile lor fiind dovadã al spiritului lornaþional”29.

Sentimentul a fost probabil reciproc. Muzicienii strãini au cules folclor, l-au rearanjat ºi l-aupublicat, au scris imnuri, marºuri, horele unirii ºi opere cu subiecte naþionale. Posibil a existat ºi omotivaþie personalã pentru a scrie acele piese, în concordanþã cu idealurile romantice alemomentului. Ataºamentul lor „cauzei naþionale” este evident în prefaþa colecþiilor de folclor, înmemoriile contemporanilor români (aprecierea lui V. Alecsandri pentru H. Erlich) ºi în apropierealor (modul de abordare) de sursele din folclorul românesc. Putem sã ni-i imaginãm pe aceºtiaactivând îndeaproape cu intelectualii români. Ehrlich, care a participat la evenimentele agitate din1848, a scris muzica pentru textele subversive de Cezar Bolliac, fiind pentru o perioadã chiarcondamnat ºi încarcerat. În prefaþa colecþiilor de folclor (care au fost publicate la Viena), Wachmannºi Ehrlich au declarat convingerile lor progresiste, afinitatea lor pentru folclorul românesc ºi pentruideologia uniunii Valahiei cu Moldova (realizatã în 24 ianuarie 1859).

Muzicologia româneascã îi defineºte ca ºi „compozitori români înainte de unire”30. Aceastarecunoaºte importanþa lor ca „fondatori” ºi nuanþeazã valoarea compoziþiilor lor în comparaþie cudezvoltãrile ulterioare. Muzica lor nu ar trebui judecatã cu exigenþa unei sensibilitãþi diferitã de cea avremurilor care a generat aceºti artiºti ºi cãreia ei i s-au adresat.

Aceºti „pionieri” sunt des trataþi cu condescendenþã ºi priviþi de sus; cândva ei au pus bazelevieþii muzicale care le-a urmat. Ceea ce în anii 1830 pãrea a fi precar ºi fãrã nicio ºansã de izbândã,mai târziu s-a dovedit a fi solid ºi viabil. Aceasta niciodatã nu ar fi fost posibil fãrã profesionalismul ºi perseverenþa lor.

Muzicienii austrieci care au trãit în provinciile româneºti nu au func˛ionat ca ºi un grup na˛ionalsau profesional. Ei au activat individual, au venit cu angajamente temporare, dar în cele din urmã, aurãmas pentru o perioadã mai lungã de timp, jucând un rol crucial în programul reformei. EduardWachmann, fiul lui Johann Andreas, a devenit fondatorul, dirijorul ºi director al OrchestreiFilarmonice din Bucureºti (1868-1906), profesor ºi directorul Conservatorului de Muzicã dinBucureºti (1864-1903) ºi directorul Operei Române (1895-1901). Julius Wiest, fiul lui Ludwig, estecunoscut mai mult ca ºi compozitor. Ei reprezintã o nouã genera˛ie, capabilã sã construiascã pefundamentul muncii predecesorilor sãi, alãturi de Gheorghe Dima, Constantin Dimitrescu, TudorFlondor, Iacob Mureºianu, Ciprian Porumbescu, care ºi-au început educa˛ia lor muzicalã în Româniaºi mai târziu au mers la Viena sã o continue.

Legãturile cu Viena s-au desfãºurat în direc˛ii opuse dupã 1860. Nu au mai fost compozitoriiaustrieci, cei care veneau în România sã-ºi caute de lucru, ci talenta˛ii muzicieni români au mers laViena sã-ºi perfec˛ioneze îndemânarea, câ˛iva dintre ei reuºind chiar sã-ºi facã o carierã strãlucitã,spre exemplu Eusebius Mandicevscki din Bucovina31 ºi George Enescu, care au studiat laConservatorul din Viena între anii 1888 ºi 1894.

195

fiara Bârsei

29 Iuliu Roºca, De prin Bucureºci. Muzica la sfârºit ºi început de secol, 1882-1904, Bucureºti, Editura Muzicalã, 1987, p.188.

30 Octavian Lazãr Cosma, Hronicul muzicii româneºti, vol. II, Bucureºti, Editura Uniunii Compozitorilor ºi Muzicologilordin România, 1974, p. 183.

31 Nãscut la Cernãuþi în 1857, Eusebiu Mandicevschi a studiat la Viena cu Eduard Hanslick ºi Gustav Nottelbohm, obþinândlicenþa în muzicologie, dirijat coral ºi compoziþie. Un prieten apropiat al lui Johannes Brahms, el a devenit executor alacestuia din urmã cu trimitere la moºtenirea lui muzicalã. El a fost director la Arhiva ºi Biblioteca Musikfreunde derGesellschaft de la Viena (1887-1927), profesor la Conservatorul vienez (1896-1909), ºi corespondent muzical pentruLondon Musical Times (1901-1908).


Musical connections of the Romanian Principalities with Austria in the first half of the 19th century

Abstract

During the nineteenth century there was a musical migration from cities such as Vienna, Milan,Venice and Prague towards the south and east. This migration was noticeable in Serbian, Hungarian,Greek and Bulgarian cities. A similar phenomenon took place in the Romanian world also. Thepresent article aims at proving that such a transfer also occurred on Romanian territory and that it wasnot an accidental phenomenon, but part of the deeper process of political, social and cultural changesuffered by the country after the second decade of the nineteenth century.

A large number of the foreign visitors present in Romanian musical life of the time were fromAustria. Indeed, in those days, Vienna mostly „exported” performers rather than music. International contacts with Romania during this period were mainly economic and cultural in nature. On thecultural level, ties developed in both directions: on the one hand, Romanian intellectuals went toVienna to study or publish Romanian writings; on the other hand, Viennese and Austrian artists tookup temporary or permanent residence in the Romanian provinces. They were mainly specialists inarchitecture and music, fields in which there were not enough local professionals. These musicianswere obviously very active in the musical life of the Romanian provinces. How can this beexplained? In the 1830s and 1840s, there were few qualified and experienced musicians, andeducation institutions were just emerging. In this precarious situation, typical of any beginning, callsfor help from existing musicians came „from everywhere”: in ensemble work, in teaching, as soloperformers and Kapellmeisters; as composers, they were expected to write music for the most diverse occasions.

Apart from activities led by musicians who had settled in the Romanian provinces, contactpoints were largely through theater company tours and concert players stopping in south easternEurope to visit Romanian cities. During their travels through Eastern Europe, famous artists oftengave concerts in the Romanian provinces. The most interesting aspect of their passage through theselands was that, having the occasion to listen to Romanian folklore music and wishing to more closelyconnect with their audiences, they composed small pieces with folkloric themes, among the first oftheir kind, undoubtedly with great documentary value.

196

Traian Ichim


Petre-Marcel VÂRLAN

MULTICULTURALITATEA ÎN VIAfiA MUZICALÃ A BRAªOVULUI ÎN SECOLUL AL XIX-LEA

1. IntroducereÎncã din secolul al XVI-lea, Braºovul era recunoscut drept „pia˛ã principalã (emporium) a

popoarelor vecine ºi asemenea unui loc de desfacere comun tuturor bunurilor”1 ºi pentru faptul cãaici „se adunã toate popoarele vecine, ca într-o pia˛ã comunã de mãrfuri”2. Comer˛ul a constituit ocauzã pentru existen˛a conglomeratului etnic, dar nu a fost singura.

Marele Principat al Imperiului Habsbugic, titulaturã atribuitã Ardealului în 1765, se distingedemografic prin coexisten˛a câtorva etnii importante pentru destinul cultural al acestuia ºi al centrului fiãrii Bârsei - regiune aflatã la curbura Carpa˛ilor: saºii – într-un numãr total de 126.546 în Ardeal,din care în zona Braºovului erau 18.029, în Braºov locuind 7710 suflete - sunt cu pu˛in mai numeroºidecât românii braºoveni, care numãrau 5355 de membri, în zona Braºovului trãind 21.283 delocuitori, conform situa˛iei demografice consemnate în 1762 ºi 1765.3 Maghiarii se situau în jurul a717 locuitori.4 La sfârºitul secolului al XVIII-lea, în Braºov se aºezaserã macedoromâni ºi greci,aceºtia din urmã creând o comunitate destul de puternicã, deºi pu˛in numeroasã. fiiganii, în numãr de336 de familii în 1781, fuseserã aduºi de Maria Tereza (1740-1780), care le alocase ºi un mic teren,dar aceºtia nu renun˛aserã la ocupa˛iilor specifice nomazilor – furtul ºi cerºitul.5

Raportul demografic al etniilor braºovene este reflectat ºi în numãrul plãtitorilor de impozite, lamijlocul secolului al XVIII-lea (1752) - când existau 1312 plãtitori saºi, 887 români ºi 105 unguri.6 Întimp, acestora li s-au alãturat ofi˛erii ºi func˛ionarii detaºa˛i la Braºov, un amestec etnic din toate teritoriileImperiului, mai ales din Bohemia în domeniul muzicii militare.7

La emanciparea culturalã ºi na˛ionalã româneascã – dimensiuni surori ale impunerii pe toateplanurile a etniei majoritare - au contribuit ºi reformele realizate de împãratul Iosif al II-lea, fiulîmpãrãtesei Maria Tereza – care a devenit coregent la tron în anul 1765 –, unele dintre acestea fiindprogresiste.8

2. Multiculturalitate în via˛a muzicalã a Braºovului în secolului al XIX-leaÎn contextul social-politic al secolului al XIX-lea, etniile conlocuitoare din Braºov au dat glas

unei polifonii culturale ce se înscrie într-un concert al multiculturalitã˛ii, care – deºi nu-ºi propunea sã cultive armonia ºi colaborarea interetnicã - avea suficiente elemente de sincronicitate tematicã cecompuneau vitrina culturalã multicolorã a contribu˛iilor muzicale comunitare. Multiculturalitateamuzicalã s-a manifestat pe diverse direc˛ii: muzica religioasã, muzica folositã în educa˛ia muzicalã,muzica instrumentalã cameralã, cea orchestralã ºi muzica coralã.

2.1. Multiculturalitate în muzica religioasãÎncã din secolul al XVIII-lea, ca urmare a decretului imperial de toleran˛ã pentru Biserica

Ortodoxã, se restabileºte baza largã de masã a cultului ortodox, o mare parte a popula˛iei româneºtipãrãsind în valuri succesive religia greco-catolicã. Braºovul este decretat în 4 septembrie 1761 drept

197

fiara Bârsei

1 Ion Dumitraºcu, Mariana Maximescu, O istorie a Braºovului (din cele mai vechi timpuri pânã la începutul secolului XX),Braºov, Editura Phoenix, 2002.

2 Ibidem.3 Dan Pavalache, Cronicã de Braºov, Braºov, Editura Haco International, 2008.4 Ibidem.5 Ibidem.6 Ibidem.7 Ibidem.8 Ibidem.


oraº de reºedin˛ã episcopalã ortodoxã, iar biserica Sf. Nicolae din ªcheii Braºovului a devenit lãcaºde cult episcopal9, eveniment de mare bucurie pentru popula˛ia româneascã trãitoare în oraº ºi învecinãtã˛i. În continuarea acestui act se plaseazã Edictul de toleran˛ã din 1781, care recunoaºtelibertatea cultului religios pentru necatolici în întregul Ardeal.10

Învã˛ãmântul muzical ortodox românesc ºi-a gãsit un sprijin temeinic în secolele precedente înªcoala româneascã din ªcheii Braºovului, înfiin˛atã în 1495, dupã cum afirmã Candid S. Muºlea(Biserica Sfântul Nicolae din ªcheii Braºovului, 1943)11 pe lângã biserica Sf. Nicolae, despre careprofesorul Andrei Bârseanu, preºedintele Astrei, afirma cã „ea n-a putut fi altceva, decât o ºcoalãelementarã, sau cel mult o ºcoalã de dieci în care se învã˛a cititul, scrisul ºi cântãrile bisericeºti…dupã cum erau mai toate ºcolile româneºti înfiin˛ate pentru fiii de iobagi care nu puteau aspira maimult în via˛a lor decât la treapta preo˛iei ºi a dãscãliei”12.

În secolul al XIX-lea, în locul grãmãticilor au apãrut cântãre˛ii bisericeºti profesioniºti, aduºi -în deceniile patru ºi cinci - din Bucureºti, prin intermediul lui Anton Pann.13 La interven˛iaprotopopului Popazu, a fost ob˛inutã recunoaºterea ªcolii de la Sf. Nicolae de cãtre guvernulTransilvaniei ºi de cãtre episcopul Moga, prin Decretul nr. 1196 din data de 27 februarie 1844.Acesta dãdea dreptul elevilor absolven˛i merituoºi sã fie primi˛i în gimnaziile din „˛érã fãrã nici opedecã”, dupã cum afirmã Andrei Bârseanu în Istoria ºcoalelor centrale române gr. or. din Braºovscrisã din incidentul jubileului de 50 de ani al gimnaziului (Braºov, Tipografia Ciurcu & Comp.,1902, p. 38)14.

Un nou document normativ transilvãnean - Ordinãciunea arhiereascã pentru rândul cel bun înºcoalele noastre populare (1854) - precizeazã modul „unitar de organizare ºi de conducere” alînvã˛ãmântului românesc ortodox, cântarea cãpãtând un loc statornic ºi sistematic, fiind obligatoriepentru fiecare clasã.15 Cu prilejul adunãrii generale a Astrei de la Braºov, din 15 iulie 1862, GeorgeBari˛iu pledeazã pentru necesitatea introducerii muzicii în ºcoala româneascã în ansamblul ei, înprelegerea Despre artele frumoase cu aplicarea lor la cerin˛ele poporului românesc16, cãreia îi aflã osolu˛ie mitropolitul Andrei ªaguna în Instruc˛iune pentru Directorii ºcoalelor populare, ºi pentruDirectorii ºi inspectorii ºcoalelor capitale, precum ºi pentru inspectorii districtuali de ºcoale dinArchidiecesa greco-rãsãriteanã a Ardealului, datã la Sibiu în 1865: „… ºcolarii fãrã deosebire desex sã se deprindã în cântãri bisericeºti ºi sã meargã la Bisericã în ajunul duminecelor ºi alserbãrilor mari, ºi acolo cetind ºi cântând sã petreacã în evlavia”17.

Învã˛ãmântul muzical german braºovean beneficia încã din secolul al XVI-lea de ScholaCoronensis, o institu˛ie de învã˛ãmânt înfiin˛atã de Johannes Honterus, în care un loc de seamã îl avea muzica ºi activitatea muzicalã ºcolarã.18 Pentru aceastã ºcoalã, ctitorul a realizat manualul Odae cumharmoniis (1543). În capitolul muzicii religioase trebuie sã includem ºi muzica organalã cultivatã cusârg în Cetate de muzicieni de prestigiu, aspect pe care-l vom trata mai pe larg mai târziu.

198

Petre-Marcel Vârlan

9 Ibidem.10 Ibidem.11 Elisabeta Marin (coord.), Braºov 1900. ªchei, Braºov, Editura ªchei, 1996.12 Constantin Catrina, Mihai Manolache, ªcoalã ºi dascãli de psaltichie în ªcheii Braºovului, în „Studii de muzicologie”, X,

Bucureºti, Editura Muzicalã, 1974.13 Gemma Zinveliu-Donea, Ani de ucenicie muzicalã reflecta˛i în coresponden˛a lui Anton Pann ºi George Ucenescu, în

„Studii de muzicologie”, VI, Bucureºti, Editura Muzicalã, 1970.14 Ovidiu-Constantin Savu, Situa˛ia învã˛ãmântului românesc din Braºov la jumãtatea secolului al XIX-lea, în „fiara

Bârsei”, nr. 5, 2006, pp. 63-82.15 Constantin Catrina, Privire asupra unui capitol de învã˛ãmânt muzical românesc la Braºov (1850-1918), în „Studii de

muzicologie”, vol. XIX, Bucureºti, Editura Muzicalã, 1985.16 Idem, Contribu˛ii documentare privind învã˛ãmântul muzical din Braºov, Braºov, Universitatea Transilvania Braºov,

Facultatea de Muzicã, 1996.17 Ibidem.18 Odae cum harmoniis 1548 (Honterus). Reproducere în facsimil. Transcrierea, studiu introductiv ºi îngrijirea edi˛iei de

Gernot Nussbächer ºi Astrid Philippi, Bucureºti, Editura Muzicalã, 1983.


2.2. Multiculturalitate în învã˛ãmântul muzical laicPe acest fundal social, politic ºi economic – plin de vicisitudini ºi servitu˛i ale românilor,

întotdeauna nedreptã˛i˛i19 - ºi pe osatura învã˛ãmântului braºovean s-a dezvoltat cultura spiritualã înaceastã localitate de seamã a Transilvaniei. Câteva acte imperiale sus˛in învã˛ãmântul românilorneuni˛i, cum este Reguli directive pentru îmbunãtã˛irea învã˛ãmântului din ºcolile elementare sautriviale, sârbeºti ºi româneºti, neunite ºi Planul general pentru ºcolile germane normale, principialeºi triviale, în ˛ãrile ereditare împãrãteºti ºi regeºti (1774)20.

Apari˛ia Gimnaziului Românesc (1850) din ªcheii Braºovului reprezintã o continuare a vechiiºcoli româneºti de pe lângã biserica Sf. Nicolae, în care muzica – alãturi de alte câteva discipline –,face parte din planul de învã˛ãmânt „numai dupã posibilitã˛i”21. Cântecele laice au fost introduse înînvã˛ãmântul braºovean românesc, la începutul secolului al XIX-lea, de Anton Pann ºi apoi cultivatede cãtre elevul sãu George Ucenescu, care le numea esterne - spre a le diferen˛ia de cântãrilereligioase, numite cântarea divinã -, dar ºi de cãtre profesorii de muzicã I. Miselvicek, C.Th.Wagner ºi studentul Nicolae Dima. Mai târziu, dupã ultimul psalt-profesor de muzicã bisericeascã lacatedra de muzicã a ªcolilor Centrale Române din Braºov, care a fost G. Ucenescu, G. Dima ºi al˛idascãli ai acestui lãcaº de învã˛ãmânt – C. Porumbescu, I. Mureºianu, N. Popovici, T. Popovici º.a. –au cultivat cu consecven˛ã cântecul laic, dezvoltând permanent repertoriul ºcolar în acest sens.Aceastã orientare a fost posibilã datoritã educa˛iei muzicale occidentale pe care o aveau la bazãprofesorii de muzicã braºoveni.

La Braºov func˛ioneazã ºi diverse institu˛ii ºcolare private unde se preda obiectul muzicã, ca ºistudiul pianului, cum era Institutul particular de fete Vautier (1854-1899), în care profesor de muzicã era W. Humpel; Institutul de învã˛ãmânt particular (1869) ºi ªcoala-internat pentru feti˛e (1886),aflatã sub patronajul Reuniunii Femeilor Române; ªcoala latinã, numitã ºi Gimnaziul latino-germansau romano-catolic (1837).22

Elevii din clasele terminale ale Gimnaziului Românesc formau câte un cvartet instrumental înfiecare clasã. Dintre aceºtia, slova memoriilor pãstreazã numele unora dintre elevi ca Stericã, A. Pop,M. Dima, V. Bude. Unii dintre dintre aceºtia, mai rãsãri˛i într-ale muzicii, începeau deja sã seintroducã prin localuri, în cãutare de câºtig bãnesc.23 La liceul Honterus activa orchestra elevilorLyra, care a activat pânã la mijlocul secolului al XX-lea.

Învã˛ãmântul laic se realiza ºi prin intermediul asocia˛iilor ºi societã˛ilor culturale, al cãror scopera ºi educa˛ia muzicalã a membrilor acestora, a tineretului ºi sus˛inerea unor activitã˛i muzicale. Unadintre acestea a fost Societatea româneascã cântãtoare ºi theatralã, înfiin˛atã în 1847 din ini˛iativalui Iosif Farkaº, care cuprindea artiºti amatori din Arad, Lugoj ºi Braºov24, ºi care precede înfiin˛areaîn 1863 a Reuniunii române de gimnasticã ºi cântãri.

ªcoala de muzicã înfiin˛atã în 1834 la Braºov a avut ca nucleu Capela orãºeneascã, instrumentiºtii acesteia oferind ºi lec˛ii private, precum toboºarul Greger ori violonistul Till.25

199

fiara Bârsei

19 Dan Pavalache, op. cit.20 Ibidem.21 Constantin Catrina, Privire asupra unui capitol de învã˛ãmânt muzical românesc la Braºov (1850-1918), în „Studii de

muzicologie”, vol. XIX, Bucureºti, Editura Muzicalã, 1985.22 Idem, Contribu˛ii documentare privind învã˛ãmântul muzical din Braºov, Braºov, Universitatea Transilvania Braºov,

Facultatea de Muzicã, 1996.23 Sextil Puºcariu, Braºovul de altãdatã, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1977.24 Octavian Lazãr Cosma, Hronicul muzicii româneºti, vol. III, Preromantismul 1823-1859, Bucureºti, Editura Muzicalã,

1975.25 Sextil Puºcariu, op. cit.


2.4. Multiculturalism în muzica instrumentalãRãdãcinile muzicii instrumentale în cetatea Braºovului sunt seculare. Sã ne referim doar la

Collegium Musicum din 1767, care promova prin muzicã „ceea ce e onorabil, cuviincios, pe mãsuravirtu˛ii ºi bunelor obiceiuri”26.

Dezvoltarea vie˛ii muzicale, în general, ºi a muzicii instrumentale, în special, s-a datorat ºifaptului cã în multe oraºe ale Transilvaniei începutului de secol al XIX-lea, se gãseau diferiteinstrumente muzicale în familiile din clasa mijlocie27, dar mai ales piane (forte-piano-uri în limbajultimpului), cu precãdere în Cluj, Sibiu ºi Braºov.28 Acestea erau aduse tocmai din Viena, ºi nu doarpentru oraºele transilvãnene ci ºi pentru Principatele Române Moldova ºi fiara Româneascã, un rolimportant revenind în acest comer˛ Braºovului ºi Sibiului.29

În 1815, în Braºov este înfiin˛atã Stadtkapelle [Capela orãºeneascã] – fanfarã alcãtuitã dinmuzicieni din Boemia, Germania ºi Austria, care devine Orchestra orãºeneascã în 1842. Aceastaavea obliga˛ia „sã acompanieze serviciul religios, sã cânte la serbãrile ºi maialurile ºcolare, sãdistreze publicul prin organizarea de concerte de promenadã etc.”30.

În jurul anului 1820 activeazã numeroase fanfare militare, care – alãturi de Societatea muzicalãvocal-instrumentalã - au contribuit la formarea unui public specializat, constituind ºi rezerva deinstrumentiºti ai Orchestrei oraºului.

În 1869 a fost înfiin˛atã o micã orchestrã de muzicieni perfec˛iona˛i, care a func˛ionat pânã în1935, ºi care era formatã din 24-28 de membri, fiind retribuitã de oraº ºi obligatã la anumite serviciifa˛ã de acesta. Din momentul constituirii Asocia˛iei Filarmonice (1878), muzicienii ei aveau sãparticipe regulat la repeti˛iile ºi concertele acesteia ºi apoi la cele ale Societã˛ii FilarmoniceBraºovene31.

În anul 1873 a apãrut Societatea Diletan˛ilor braºoveni la ini˛iativa capelmaestrului oraºului,Zimmermann, ºi a succesorului acestuia, Anton Brandner, dupã plecarea primului la Viena, misiunea noii forma˛ii fiind „sã dea prilej diletan˛ilor sã cânte ºi sã studieze împreunã”32. SocietateaDiletan˛ilor, premergãtoare Societã˛ii Filarmonice, era consemnatã în Cartea adreselor braºovenecu 57 de membri activi ºi 62 de sus˛inãtori, în 1872, ºi cu 105 membri activi ºi 60 de sus˛inãtori în1873. Faptul a fost posibil prin unirea diferitelor reuniuni corale într-o singurã societate. HansHausleitner conducea activitã˛ile concertistice ale Societã˛ii.33

În 1876, urmãrind înfiin˛area unei orchestre, Anton Brandner a atras colaborarea câtorvadiletan˛i pentru a realiza unele serate concertante ale fanfarei oraºului. În vederea interpretãrii a patruconcerte simfonice – dupã modelul concertelor vieneze, orchestra a fost mãritã la 36 de persoane ºi afost prevãzut un repertoriu. Concertul din 6 mai 1878 marcheazã începutul activitã˛iiPhilharmonische Gesellschaft, formatã din membrii Societã˛ii Diletan˛ilor ºi din cei ai Capeleiorãºeneºti, formatã din fanfara orãºeneascã, ai cãrei instrumentiºti cântau la mai multe instrumente,atât de suflat cât ºi cu coarde, ºi care provenea din Suflãtorii din turn.

200


26 Octavian Lazãr Cosma, Hronicul muzicii româneºti, vol. 1, Bucureºti, Editura Muzicalã, 1973.27 Constantin Catrina, Contribu˛ii documentare privind învã˛ãmântul muzical din Braºov, Braºov, Universitatea

Transilvania Braºov, Facultatea de Muzicã, 1996.28 Rodica Oanã-Pop, Crea˛ia pianisticã româneascã – secolul XIX, Bucureºti, Editura Muzicalã, 1980.29 Cristian C. Ghenea, Din trecutul culturii muzicale româneºti, Bucureºti, Editura Muzicalã, 1965.30 Constantin Catrina, Contribu˛ii documentare privind învã˛ãmântul muzical din Braºov, Braºov, Universitatea

Transilvania Braºov, Facultatea de Muzicã, 1996.31 Kurt Philippi, Kurze Geschichte der „Kronstädter Philharmonischen Gesellschaft” (1878-1944), în „Zeitschrift für

Siebenbürghische Landeskunde”, Köln Wien, Böhlau Verlag, 5 (76), Jahrgang, Heft 2/82.32 Ibidem.33 Horia Cristian, Zur Geschichte der Kronstädter Philharmonischen Gesellschaft. Kulturelle Interferenzen zwischen dem

Sächsischen Verein und den Rumänen, în Frantz Metz, „Beiträge zur südosteuropäischen Musikgeschichte”, München,Edition Musik Südost, 2001.


Timp de 14 ani dupã acest eveniment, cele douã forma˛ii – Societatea Diletan˛ilor ºi SocietateaFilarmonicã – au activat în paralel. În general, orchestra diletan˛ilor aborda lucrãri mai lejere –precum uverturi, cvartete de coarde, fantezii din opere – iar concertele erau urmate de dans. Cândrepertoriul de mare calibru o impunea, aceasta se reunea cu fanfara oraºului. Orchestra diletan˛ilorera, s-ar putea spune, o pepinierã pentru Societatea Filarmonicã.

La noua formulã orchestralã au aderat, în timp, ºi mul˛i fruntaºi ai culturii muzicale româneºtibraºovene, precum preotul ortodox dr. Vasile Saftu, G. Dima, V. Oni˛iu, medicul G. Baiulescu,La˛icu, directorul de bancã Valeriu Bologa, prof. Andrei Bârseanu, prof. dr. Sterie Stinghe, avocatuldr. Nicolae Mãnoiu º.a. Între muzicieni îi aflãm pe violoniºtii Manasse Dima – fratele lui G. Dima,Alexi ºi Johann Cristo (n. Taflan), dr. E. La˛in.

A. Brandner a contribuit la îmbogã˛irea repertoriului cu lucrãri simfonice de anvergurã între care se numãrau toate simfoniile beethoveniene, mai pu˛in ultima, reducând totodatã pondereauverturilor, serenadelor ºi fanteziilor în programele de concert. Biblioteca Societã˛ii Filarmonicebraºovene numãra în 1944 un numãr de aproximativ 150 de crea˛ii muzicale, ceea ce oferã o imagineasupra amplorii ºi diversitã˛ii repertoriului interpretat.

Via˛a concertisticã braºoveanã a finalului de secol XIX s-a bucurat de prezen˛a unorinstrumentiºti de mare prestigiu, proveni˛i din culturile muzicale germanã ºi maghiarã, precumviolonistul Joseph Joachim, compozitorul Johannes Brahms, violoncelistul Felix Popper ºi pianistulGéza Zichy. În aceastã ultimã perioadã a secolului al XIX-lea, ºi cultura muzicalã româneascã a fostprezentã pe scenele braºovene prin interpretarea unor artiºti pre˛ui˛i, ca Irène de Vlãdaia, TheodorBurada, Dimitrie Popovici, Alexandru Alexy, Francisc Ondricek, Emil von Sauer, Maria Rosenkrantz. Pescenã au urcat soliºti muzicieni de origine braºoveanã ori stabili˛i în oraº, ca Irene von Brennerberg, MaxKrause, Rudolf Lassel, Eduard Löbel ºi Nicky Popovici, Leontina Gärtner, Lula Gmeiner, Else ºi GreteKrummel, Ella Hessheimer, celistul Karl Klein ºi clarinetistul Wenzel Janota34. Au fost organizate ºiseri-medalion, dedicate câte unei personalitã˛i muzicale, precum C.M. von Weber (1884) ºi F.Mendelssohn-Bartholdy (1886).

2.4.1. Muzica organalã Muzica organalã reprezintã o altã componentã a multiculturalismului muzical în secolul al

XIX-lea. Organiºtii proveni˛i din rândul comunitã˛ii sãseºti au fost Johann Christian Clooss(1839-1841), Heinrich Mauss (1841-1877) ºi Rudolf Lassel (1887-1918). Dupã cum era ºi firescpentru cultul practicat între zidurile Bisericii Negre, aceºtia au promovat în primul rând muzicãreligioasã germanã, ai cãrei autori erau protestan˛i.

2.4. Multiculturalism prin muzica coralãReuniunea românã de gimnasticã a fost înfiin˛atã în anul 1863, la ini˛iativa profesorului Nicolae

Teclu, iar în 1866 devine Reuniunea românã de gimnasticã ºi cântãri, cu statut nou datoritã adãugãrii sec˛iei de cântãri. În cadrul acesteia activau I. Codru Drãguºanu, P. Roºca, I. Meºotã, ªt. Iosif, G.Dima ºi P. Dima, C. Porumbescu º.a.35

Repertoriile corurilor reuniunilor de gimnasticã ºi cântãri au cuprins piese de largã circula˛iedin repertoriul clasico-romantic aflat în circula˛ie în acele vremuri pe scenele muzicale europene, caºi piese folclorice româneºti, sãseºti ºi maghiare armonizate de compozitori ardeleni proveni˛i dinetniile respective.

În Braºov concertau ºi coruri din alte provincii româneºti: corul lui Gavriil Musicescu a fostprimit deosebit de cãlduros cu repertoriul sãu de muzicã popularã româneascã ºi religioasã.

201

fiara Bârsei

34 Ibidem.35 Sextil Puºcariu, op. cit.


Prezen˛e deosebite în peisajul muzical multietnic braºovean aveau societã˛ile muzicalegermane: Der deutsche Liederkranz (Cununa de cântece), Liedertafel ºi KronstädterMännergesangverein (Corala bãrbãteascã braºoveanã) înfiin˛atã în 185336.

Comunitatea maghiarã a participat la via˛a muzicalã braºoveanã ºi prin reuniunea de cântãriMagyar dalárda, care a luat naºtere în 1863, ca ºi Reuniunea românã de gimnasticã.

Colaborãri multiculturale se manifestau în activitatea acestor forma˛ii la nivelul repertoriilor darºi, mai târziu, la nivelul conducerii muzicale, în care unii dirijori proveneau dintr-o etnie diferitã decoloratura na˛ionalã a forma˛iei corale.

În februarie 1868 a luat fiin˛ã ramul de cântãri – la ini˛iativa profesorului de matematicã P. Dima (n. în 27 iulie 1840 la Braºov) ºi în cadrul Reuniunii române de gimnasticã ºi cântãri, într-o primãformulã doar bãrba˛i, iar din 1870 sub formã coralã mixtã, care organiza conveniri colegiale. Primulprogram sus˛inut de acestã nouã formulã artisticã a constat din 12 piese, „în majoritate cânteceromâneºti ºi lucrãri din repertoriul universal: S. Nosievici – Detunata, cor de bãrba˛i; cor din opera«fiigane» de Balfe (probabil, de opera The Bohemian Girl de Michael William Balfe – n.n.); cântecepentru voce ºi pian; versuri din crea˛ia lui Gr. Alexandrescu ºi Vasile Alecsandri”37. Reflectândevenimentul presa localã a scris: „Un public român foarte numeros de ambele sexe se aflã rãpit deînãl˛imea artei ºi de puterea spiritului care predominã aceastã convenire... o reuniune de cântãri etocmai în ajunul înfiin˛ãrii... ºi noi vom saluta cu toatã bucuria... asemenea întreprinderi pentru cã...ceea ce e na˛ional român, românii braºoveni îl vor conferi pe întrecute”38.

2.3. Muzica lãutãreascãEtnia ˛igãneascã existentã în zona Braºovului a dat ºi ea câteva figuri vestite de lãutari. Dintre

aceºtia s-au distins fra˛ii Gãluºcã ºi „banda” lui Dic, „cel cãruia îi plãcea sã fie ascultat depricepãtori, cãci avea ambi˛ia sã fie ºi în˛eles, nu numai ascultat”39.

Aceºtia cântau în birturi, în grãdini „cu copaci umbroºi”, la chefuri de tot soiul, dar fãceau ºiserenade de inimã albastrã la ferestrele câte unei domniºoare de pe˛it, de talentul lor bucurându-semai ales românii ºi maghiarii. Lãutarii cunoºteau preferin˛ele muzicale ale muºteriilor ºi, cu un soi deintui˛ie, „conducãtorul tarafului pleca capul pe vioarã, se apropia de tine ºi, fãrã sã ceri, î˛i cânta laureche cântecul favorit”40. Lãutarii nu cântau însã vocal, ci doar melodia ºi acompaniamentul ˛inutcu ˛imbalul.

3. ConcluziiDupã cum se poate observa, valorile culturale – provenite din sânul spiritualitã˛ii etniilor

conlocuitoare braºovene – s-au împletit armonios pe scenele muzicale ale oraºului centenar de lapoalele Tâmpei, în cursul secolului al XIX-lea. Complexitatea acestor legãturi multiculturale prinmuzicã reiese din multitudinea planurilor pe care acestea s-au manifestat, de la plãmãdireapersonalitã˛ilor prin mijloacele învã˛ãmântului, pânã la formele rafinate ale culturii muzicaleinstrumentale ºi corale, în momente de elevatã trãire esteticã sau doar de petrecere.

202


36 Ion Dumitraºcu, Mariana Maximescu, op. cit.37 Constantin Catrina, Contribu˛ii documentare privind învã˛ãmântul muzical din Braºov, Braºov, Universitatea

Transilvania Braºov, Facultatea de Muzicã, 1996.38 Ibidem.39 Sextil Puºcariu, op. cit.40 Ibidem.


Multiculturalism in the musical life of Braºov in the 19th centuryAbstract

Situated at the crossroads of important commercial and cultural routes as a connection point ofthe three Romanian principalities – Transylvania, Romanian Country and Moldova – the city ofBraºov has been, since its origins, the place where various cultures overlapped, like the onebelonging to the Romanians, who represented the majority of the people, the Germans, theHungarians, the Greeks, the Bulgarians and other ethnic groups, with fewer members in the localcommunity. The study aims to depict the blending of the main cultures represented in Braºov in themusic performed during the 19th century. Based on the report of the ethnic population in Braºov, thestudy illustrates the multicultural aspects of musical life in Braºov in the religious music as well as inthe forms of performing secular music and the ensemble instrumental music, the organ, choral music. The main moments of the development of the instrumental music – Collegium Musicum,Stadtkapelle, The Vocal-Instrumental Musical Society, The Society of the Dilettantes of Braºov –culminated with the birth of The Philharmonic Society in 1878. The study makes reference tomusicians who belong to different ethnic groups, who have contributed to the multiculturaldevelopment of the city at the foot of the Tâmpa. Among them, the following ones are mentioned G.Dima, A. Brandner, Th. Burada, D. Popovici, Emil von Sauer, N. Popovici, K. Klein, W. Janota; hereare some of the city organists: J.Ch. Clooss, H. Mauss and R. Lassel. The study also emphasizes thecontribution of some amateur musicians, whom major fields of activity are completely different frommusic, such as finance, law, medicine or education. The aspects of the multiculturalism specific tothose times are also revealed as key points of the musical education in Braºov. The forms of the partymusic are part of the multicultural musical background, the fiddler-like music, represented by famous fiddlers like the Gãluºcã brothers, Dic’s band.

203

fiara Bârsei


Steffen SCHLANDT

RUDOLF LASSEL – 150 DE ANI DE LA NAªTERE

Persoana cea mai importantã a muzicii bisericeºti din secolulal XIX-lea în rândul saºilor rãmâne Rudolf Lassel, care princalitã˛ile sale de dirijor, organist, pianist, profesor ºi compozitor alãsat o amprentã puternicã asupra vie˛ii muzicale braºovene.

Rudolf Lassel s-a nãscut într-o familie care a pre˛uit foartemult cultura ºi avea sã-l determine de mic sã se ocupe de învã˛areapianului ºi apoi a teoriei muzicale.

Printre profesorii sãi îi putem aminti mai întâi pe bunicul sãu,Franz Lassel, pe Johann Hedwig (fiul compozitorului JohannLucas Hedwig), Friedrich Lurtz (cantorul Bisericii Negre) ºi peOttomar Neubner (regens chori al Bisericii Catolice din Braºov).La gimnaziul evanghelic (azi Liceul Teoretic „JohannesHonterus”), pe care l-a absolvit în anul 1880, Rudolf Lassel a scrisdeja primele compozi˛ii prin anii 1876-1877 (compozi˛ii pentrupian din sfera muzicii de dans). Dupã bacalaureat, Rudolf Lassel aplecat la Leipzig pentru a studia teologia ºi psihologia. Dupã un an

însã a renun˛at la aceste materii ºi s-a înscris la data de 22 aprilie 1881 la Conservatorul de Muzicã.Acest conservator a atras studen˛i din întreaga Europa datoritã calitã˛ii profesorilor sãi. Printrestuden˛ii prezen˛i la Leipzig o datã cu Lassel îi putem gãsi ºi pe braºovenii Gheorghe Dima ºi IacobMureºianu. Rudolf Lassel a fost elevul lui Salomon Jadassohn (compozi˛ie ºi teorie), JohannesWeidenbach (pian), Heinrich Klesse (canto), Carl Piutti ºi Robert Papperitz (orgã). Aprecierileprofesorilor la adresa lui Rudolf Lassel sunt consemnate în foaia ºcolarã de absolvire ºi nu selimiteazã doar la un calificativ, ci eviden˛iazã explicit calitã˛ile ºi competen˛ele sale. La examenele de absolvire din 19 mai 1882 ºi 28 aprilie 1882 desfãºurate la Biserica Sf. Nicolae din Leipzig, RudolfLassel a interpretat Preludiul ºi Fuga în la major de J.S. Bach ºi propriul Preludiu ºi Fuga în do minor.Întoarcerea în Transilvania s-a produs dupã 7 iulie 1883, datã la care a primit diploma de absolvire.

Pânã sã primeascã postul de organist la Biserica Neagrã, Lassel a fost profesor la gimnaziulevanghelic din Bistri˛a unde a reuºit sã ridice nivelul muzical, mai ales în domeniul vocal, în cei 2 anide activitate. Postul de la Braºov a devenit liber, datoritã faptului cã Hermann Geifrig (predecesorullui Lassel) a fost internat la un ospiciu de psihiatrie ºi a trebuit sã renun˛e la post. Dintre primelemãsuri care au îmbunãtã˛it calitatea muzicii de orgã consemnãm adoptarea unui repertoriu mult maivast axat pe doi poli importan˛i: muzica lui J.S. Bach ºi muzica romanticã (atunci contemporanã).Calitã˛ile de organist ale lui Lassel au fost imediat remarcate ºi astfel instrumentul din BisericaNeagrã a putut din nou sã rãsune la posibilitã˛ile sale reale. Postludiul dupã slujbã a primit oînsemnãtate mult mai mare, fiind anun˛at cu câteva zile în avans în paginile ziarului „KronstädterZeitung”. Interesant ne pare astãzi faptul cã muzica de orgã a lui Mendelssohn, pe care Lassel acunoscut-o la Leipzig, nu apare în repertoriul adoptat. Orga Buchholz din Braºov este azirecunoscutã drept un instrument de referin˛ã pentru aceastã muzicã. Spre deosebire de programele deastãzi, concertele de orgã din acea vreme au inclus deseori doar pãr˛i dintr-o compozi˛ie.Transcrierile diferitelor teme din alte genuri muzicale s-au bucurat de o mare popularitate. Calitateade bun improvizator la orgã al lui Rudolf Lassel este astãzi principalul handicap pentru a-l cunoaºtemai bine pe planul compozi˛ilor de orgã. Din pãcate sunt pãstrate doar cele douã compozi˛ii mari

204

Steffen Schlandt


pentru orgã solo: Preludiul ºi fuga în do minor ºi Fantezia pe coralul „Ein´ feste Burg ist unser Gott”(O cetate puternicã este Dumnezeul nostru). Un preludiu de coral pe tema Te Deum (Grosser Gottwir loben dich/Dumnezeu mare Te lãudãm) ºi 121 de preludii mici de coral sunt incluse în cartea decorale publicatã în anul 1900, la Sibiu.

Orga a fost folositã ºi în douã compozi˛ii importante ca instrument principal: „DieLeidensgeschichte unseres Herrn” (Patimile dupã Matei) ºi „Busslied”(Cântecul cãin˛ei).

În iulie 1912 Lassel a cântat un concert în care a improvizat pe tema coralului „Mai aproape deTine, Doamne/Closer to you, o Lord” – ca amintire pentru victimele naufragiului de pe Titanic dinaprilie 1912, fiind un exemplu elocvent pentru arta improviza˛iei. Au mai existat ºi alte ocazii în careLassel a putut sã uimeascã publicul cu imagina˛ia sa bogatã ºi arta registra˛iei.1

Contactele sale cu Casa Regalã de la Bucureºti au început o datã cu concertele de pian ºi orgã din Castelul Peleº, unde a cântat pentru regina Elisabeta. Douã dintre poeziile ei au fost transpuse pemuzicã de Lassel. Construc˛ia orgii Rieger din castelul Peleº este de asemenea legatã de numele luiRudolf Lassel.

Aportul lui Rudolf Lassel la dezvoltarea muzicii de orgã din Braºov este dat mai ales princoncertele sale de orgã, în care a generat în rândul publicului interesul pentru acest gen de muzicã,care nu fusese foarte popular. Includerea în postludiul slujbei religioase a unei piese reprezentative, ºi cererea presbiteriului de a cânta înainte de slujbã un preludiu pentru „înãl˛area sufletelor”, justificãinteresul crescut pentru muzica de orgã. Totodatã, instrumentul din Braºov era în acea vreme (din1839 pânã în anul 1914) cel mai mare din Transilvania, ºi oferea posibilitã˛i de interpretare practicnelimitate. Cererea lui R. Lassel formulatã dupã 1914 de a modifica orga înspre sistemul pneumatic(referindu-se la nou construita orgã pneumaticã din Sibiu) a rãmas, din fericire, nerezolvatã. Dorin˛ade a modifica tribuna orgii, pentru a permite corului ºi orchestrei sã cânte din fa˛a orgii nu a putut fiîndeplinitã decât în anul 1923, la 5 ani de la moartea sa.

Întreaga sa activitate muzicalã a gravitat în jurul Bisericii Negre. Corul de elevi înfiin˛at de el înanul 1894 (Schülerkirchenchor) dupã modelul corului din Biserica Sf. Toma din Leipzig(Thomaner), a participat la îmbogã˛irea slujbelor religioase ºi i-au permis lui Lassel sã abordeze unrepertoriu bogat ºi valoros. Prima cantatã de Bach care s-a cântat la Braºov în anul 1907 (Wachet aufruft uns die Stimme BWV 140), a fost cântatã de cãtre acest cor de tineri. Apari˛iile acestui cor ladiferitele ocazii din Braºov ºi fiara Bârsei au fost un impuls ºi pentru alte comunitã˛i de a crea astfelde coruri. La reuniunea bãrbãteascã de cântãri (Männergesangsverein) a fost primul dirijor între anii1889-1902.

Cu acest cor ºi împreunã cu corul de tineret a reuºit sã cânte la Braºov oratoriile „Elias” deMendelssohn ºi „Crea˛iunea” de J. Haydn. Activitatea sa pedagogicã a cuprins orele de muzicã lagimnaziu (pentru care a redactat un manual în 5 volume cu cântece populare ºi religioase) ºi oreparticulare de muzicã la materiile pian, canto ºi orgã.

Prin Rudolf Lassel repertoriul abordat la Biserica Neagrã s-a îmbogã˛it cu lucrãrile pentru orgãde J.S. Bach ºi în domeniul vocal cu ºcoala romanticã, cu precãdere cea germanã.

Înfiin˛area corului de tineret, precum ºi colaborarea acestuia cu corul bãrbãtesc, au constituitpremisele viitorului cor Bach, care avea sã se formeze în anul 1933.

Lassel a compus mai ales lucrãri vocale: în compozi˛iile sale vom regãsi 12 lucrãri instrumentale ºi 138 de lucrãri vocale.

Elevul sãu cel mai cunoscut a fost Paul Richter, care i-a urmat calea ºi a studiat la Leipzig, înlocul unde Rudolf Lassel începuse în anul 1881.

205

fiara Bârsei

1 De exemplu în anul 1917, când i-a prezentat orga împãratului german Wilhelm II.


Rudolf Lassel (1861-1918) – 150 Jahre seit seiner GeburtZusammenfassung

„Wer erinnert sich noch mit mir des herzigen blondgelockten Knaben, der, bei rauher Luft imblauen Kragenmäntelchen, an dem Turm unserer Stadtpfarrkirche sein sandbeladenes Wägelchenhin – und herzog oder in einem Sandhaufen Backofen baute? Es war des Conrektor Franz Lasseljüngerer Sohn, der Rudi. [...] Und dann nach Jahren ist er mein Schüler in den oberen Klassengewesen, ein ganz eigenartiger Schüler. Erschlossen war ihm Herz und Sinn für alles, was unterMenschen groß und edel ist, verständig folgte er in allen Fächern dem Unterricht; aberungleichmäßig schien der Erfolg und zeitweilig zeigte sich an ihm ein träumerischer Zug. Wer ihnnäher und mit Liebe beobachtete, erkannte seine außerordentlichen Gaben und als deren Folge dieeigenartigen Züge und ließ ihn gewähren. Der Geniale darf nicht mit der Elle des Alltags gemessenwerden. So ward das Ziel der Honterusschule glücklich und freundlich erreicht. UnvergesseneStunden, als wir beide am Abend des Reifeprüfungstages (1880) gemütlich zusammensaßen undnachher bis über Mitternacht im Glanz des Vollmondes durch die Straßen unsrer lieben Vaterstadtschlenderten, seine Zukunft beratend. [...] Leipzig ward Rudolf Lassels Bildungsstätte. An derHochschule besuchte er theologische und philosophische Vorlesungen, bis der Kern seinerBegabung durchbrach und die Musikhochschule seine volle Nährmutter ward. Nach kleinenAnstellungen in Kronstadt und Bistritz vom Herbste 1883 an verwirklichte sich der Traum derJugend: er wird am 7. Januar 1887 zum Organisten, später auch Kantor an der Stadtpfarrkircheseiner geliebten Vaterstadt berufen. Als Musiklehrer, als Organist, als Kantor leistet er Großes. Mitgeringen Mitteln schafft er Neues und Wirksames.[...]”

Hier unterbrechen wir den Gedenkartikel, den Franz Herfurth (Pfarrer und Lehrer in Kronstadt)am 19. Januar 1918 in der Kronstädter Zeitung veröffentlichte. Es sei mit erlaubt diese „Neuen” und„Wirksamen” Leistungen zu benennen:

Als Kantor gründete er 1894 den Schülerkirchenchor, eine Singgemeinschaft nach dem Modellder „Thomaner” aus seiner Studienstadt Leipzig. Der Chor bestand aus bis zu 70 Schülern des Unter- und Obergymnasiums, die den Kirchen – und Choralgesang bereichern sollten, ist aber auch ineigenen Konzerten aufgetreten und war in kurzer Zeit in der Lage, anspruchsvolle Werkevorzutragen. Ab dem Jahr 1899 unternahm der Chor Reisen in das Burzenland, um die Gemeinden inder musikalischen Förderung solcher Schulchöre zu stärken und motivieren.

1907 erklang in Kronstadt zum ersten Male eine Bachkantate („Wachet auf ruft uns dieStimme”), in den folgenden Jahren wurden auch weitere Bachkantaten aufgeführt und so dieTradition der Bach´schen Musikaufführungen begründet. Lassels Schülerkirchenchor bestand bisJanuar 1918. Nach dem Krieg gab es weder einen neuen Kantor noch Konzerte desSchülerkirchenchores. Erst mit dem neuen Kirchenmusiker Victor Bickerich nahm derSchülerkirchenchor seine Proben wieder auf und konnte zu Pfingsten 1922 das erste Mal auftreten.Mit Bickerich wurde die Bach-Tradition weiterhin gepflegt und zu den uns bekannten Höhepunktengeführt.

Als Organist förderte Lassel das Verständnis für die Orgelmusik durch Vorankündigungen deram Sonntag erklingenden Werke in der „Kronstädter Zeitung”. In diesen Zeilen versucht er dieseMusik leichter verständlich zu machen und die Buchholz – Orgel so zum einem Zentrum seinesWirkens zu machen. Seine Improvisationskonzerte waren besonders beliebt. Es gibt zahlreicheBerichte und Briefe von Zuhörern (Soldaten, Besucher, Gemeindemitglieder) in denen dieseKonzerte beschrieben werden.

206

Steffen Schlandt


Neben dem Orgelspiel und der Arbeit als Chorleiter ist Lassel vor allem als Komponisthervorgetreten und hier besonders im Bereich der vokalen Musik. 12 instrumentalen Kompositionenstehen 138 vokale Werke (Chöre, Männerchöre, Lieder, eine Romanze, ein Singspiel usw.)gegenüber. Etliche seiner Werke sind verschollen, aber fast alle erhaltenen Handschriften befindensich in einem Koffer in der Schwarzen Kirche. Seine Passionsmusik (Matthäuspassion) ist seinwichtigstes geistliches Werk. Seine Lieder (in deutsch und sächsisch geschrieben) kannte man inganz Siebenbürgen. Rudolf Lassels jüngere Schwester, Helene, betätigte sich ebenfalls imLiedschaffen und hinterließ 4 gelungene Kompositionen.

Rudolf Lassel hat in seiner Vaterstadt noch keine Strasse, keinen Gemeinschaftsraum oder auchkeinen Chor der seinen Namen trägt. Auch gibt es keine Gedenktafel an einem der Häuser, in denener gelebt hat (Kirchhof und Neugasse). Dies könnte sich ab dem Herbst 2011 ändern, da mananläßlich von MUSICA CORONENSIS eine solche Tafel am C-Gebäude des Johannes HonterusLyzeum anbringen will. Die Berufung Rudolf Lassel an die Stelle des Organisten und Kantors derSchwarzen Kirche kann als ein Glücksfall für die Kronstädter Musikgeschichte und insbesondere fürdie Honterusgemeinde angesehen werden. Mit ihm begann eine Zeit, in der das musikalischePotential unser wunderbaren Orgel ausgeschöpft und an die breite Masse gebracht werden konnte.Seine Vorhaben im chorischen Bereich haben sich auch bei seinen Nachfolgern erhalten können undnicht zuletzt war sein Einfluss auf seinen Schüler Paul Richter entscheidend, der dann auch nachLeipzig zum Musikstudium zog. Voller Dankbarkeit für seine Leistungen wollen wir in diesemJubiläumsjahr diesem Kronstädter Organisten, Kantor, Pianisten, Chordirigenten, Musikpädagogen,Komponisten und Kirchenmusikdirektor durch die Aufführung einiger Werke danken!

207

fiara Bârsei


Constantin CATRINA

CORUL MITROPOLITAN DIN IAªI ÎN TRANSILVANIA ªI BANAT (1890).MÃRTURII DOCUMENTARE

Dupã 13 ani de la biruin˛ele românilor în Rãzboiul de Independen˛ã (1877-1878), compozitorul,dirijorul ºi profesorul Gavriil Musicescu (1847-1903), împreunã cu Corul Mitropolitan din Iaºi,începe o excursie artisticã specialã în câteva oraºe din Transilvania ºi Banat „cu... speran˛a cã acolocântecele noastre na˛ionale vor grãi direct inimilor majoritã˛ii popula˛iunii”1. ªi de abia îºiîncheiaserã ieºenii concertul de la Sinaia ºi periodicul braºovean Gazeta Transilvaniei din 1890consemna: „«Corul Mitropolitan» din Iaºi, care sub conducerea d-lui Gavriil Musicescu s-a produszilele acestea cu extraordinar succes la Sinaia, va da poimâine [14/24 iulie 1890] ºi în Braºov unconcert”2.

Deºi turneul respectiv era pus sub restric˛ia autoritã˛ilor habsburgice, potrivit cãrora „«CorulMusicescu» nu are voie sã concerteze, nu numai în Transilvania, dar nici în Braºov”3 acest inediteveniment artistic unificator de sim˛ire româneascã a avut, totuºi, loc.

Ce se poate însã spune despre via˛a muzicalã a Braºovului din anii premergãtori lui 1890? Maiîntâi cã Reuniunea Românã de Gimnasticã ºi Cântãri, precum ºi activitatea timpurie acompozitorilor George Dima (1847-1925), Iacob Mureºianu (1857-1917), Ciprian Porumbescu(1853-1883) ºi Nicolae ºi Timotei Popovici, precum ºi presta˛iile corurilor de la Biserica Sf. Nicolaeºi Gimnaziul Românesc din ªcheii Braºovului, adunaserã în jurul lor mul˛i iubitori ai melosului coralbisericesc ºi ai cântecului popular autohton. De asemenea, Despãr˛ãmântul „Astra” Braºov ºi cerculde intelectuali ºi negustori români, în frunte cu Aurel Mureºianu (1847-1909), nu pregetau a-ºidovedi întreaga lor energie în scopul ridicãrii vie˛ii culturale ºi sociale a concitadinilor lor braºoveni.

Între cei care l-au întâmpinat pe Gavriil Musicescu ºi Corul Mitropolitan din Iaºi, au fost, înprimul rând, Aurel Mureºianu (1847-1909), din partea Gazetei, cât ºi Pantelimon Dima(1840-1929)4, profesor de matematicã ºi dirijor ocazional al Reuniunii Române de Cântãri, fratelemai mare al compozitorului George Dima5.

Desigur, dupã aranjamentele oficiale, întâlnirea Corului Mitropolitan din Iaºi, în frunte cudirijorul Gavriil Musicescu (1847-1902), cu amatorii de muzicã din Braºov s-a petrecut în sala deconcerte a Hotelului Nr. 1 („La Vulturul de Aur”), unde astãzi se aflã ªcoala Popularã de Arte„Tiberiu Brediceanu”. În cadrul programului, alcãtuit din trei pãr˛i, s-au interpretat: în partea I,Orlando di Lasso – Cognovi, Domine (motet); Haendel – Musicescu, Verdi Prati (arie din operaAlcina de Friederich Haendel), Aria din Chiessa (Preghiera, 1645) de Stradella – Musicescu; Finalulal III-lea din opera Nunta di Portici de Fr. Auber; în partea a II-a, Copii ai patriei iubite (imn) de

208

Constantin Catrina

1 George Breazul, Gavriil Musicescu, Bucureºti, Editura Muzicalã, 1962, p. 11.2 Gazeta Transilvaniei, Braºov, nr. 155, 11/23 iulie 1890, p. 3.3 George Breazul, op. cit., p. 112.4 Bibl. Academiei Române – Cabinetul de Manuscrise. Fondul Mihail Gr. Posluºnicu, S 31/CLXXII. Astãzi se ºtie, desigur,

cã nu George Dima a fost în acel timp la Braºov, ci fratele sãu Pantelimon (Pandeli) Dima. ªi cu toate acestea s-a sus˛inut înmai multe rânduri, prin deturnarea adevãrului cã George Dima ar fi fost cel care l-a întâmpinat pe muzicianul ieºean G.Musicescu ºi corul sãu. Vezi în acest sens: Mihail Gr. Posluºnicu, Cu prilejul sãrbãtoririi maestrul Gheorghe Dima –directorul Conservatorului din Cluj, în Revista Moldovei, Botoºani, nr. 3-4, 1922, pp. 41-44; idem, Istoria musicei laromâni, Bucureºti, Editura Cartea Româneascã, 1928, p. 358. ªi evocarea va continua chiar ºi în unele lucrãri apãrute înanii din urmã la Editura Muzicalã: Elisabeta Dolinescu, Mihail Gr. Posluºnicu. Via˛a ºi opera, Bucureºti, 1984, pp. 83-84.Pentru reabilitarea în timp a adevãrului în aceastã problemã, („adusã din condei”), vezi: Valeriu Bologa, Musicescu, Dima ºi muzica popularã, în „fiara Bârsei”, Braºov, nr. 1, 1929, pp. 55-60; Constantin Zamfir, Atitudinea lui G. Dima fa˛ã demuzica popularã, în „Revista de Folclor”, Bucureºti, nr. 1, 1958, pp. 63-78.

5 Viorel Cosma, Muzicieni din România. Lexicon, vol. 2 (C-E), Bucureºti, Editura Muzicalã, 1999, pp. 186-193.


Gavriil Musicescu, pe versuri de Anton Naum6; Serenadã (cor bãrbãtesc) de Tudor Flondor, versuride Mihai Eminescu, ºi încã douã cântece de G. Musicescu: Rãsai lunã ºi Nevasta care iubeºte; iar înpartea a III-a alte câteva piese (prelucrãri folclorice) în exclusivitate semnate de G. Musicescu: Dordorule, Stãncu˛a, Ileana ºi Zis-a badea c-a veni.7

În ziua urmãtoare, în 15/27 iulie 1890, Corul Mitropolitan a fost prezent la sãvârºirea SfinteiLiturghii de la Biserica Sfântului Nicolae din ªcheii Braºovului. Din aceastã împrejurare ni s-atransmis cã „Biserica era îndesatã de lume, care a urmãrit în tot decursul liturghiei, cu cea mai mareaten˛ie, cântãrile corului «Musicescu». Aceste cântãri au fost esecutate cu atâta dulcea˛ã ºiprecisiune, încât au rãpit pe to˛i. Un efect estraordinar a produs «Pre Tine Te lãudãm» ºi mai vârtoscântarea «Acum slobozeºte pe robul tãu», ce s-a esecutat în locul Pricesnei. Escelent a fost cântat ºi«Cheruvicul» ºi dupã terminarea liturghiei ne-a surprins cu frumoasa compozi˛iã a d-sale, «Mul˛iani trãiascã»”8.

În aceeaºi zi de duminicã, dupã amiazã, „Corul d-lui Musicescu a plecat la Zãrneºti [fiaraBârsei] unde se ˛inea adunarea generalã a despãr˛ãmântului II al Asocia˛iunii”9 (Astra). Aici s-audat douã concerte: primul în bisericã, iar urmãtorul în sala ºcolii – ambele momente artisticeconstituindu-se în veritabile audi˛ii de cântãri liturgice, patriotice ºi populare româneºti.

ªi întâlnirea de la Zãrneºti a „produs mare însufle˛ire între numeroºii asisten˛i”10.Din relatãrile presei braºovene (Gazeta Transilvaniei, Kronstädter Zeitung ºi Brassó), cu privire

la calitatea interpretativã a fondului de cântece audiate în prezen˛a Corului Mitropolitan din Iaºi, s-au desprins, iatã, ºi aceste semnificative sublinieri: „Cu o rarã dibãcie, cu adânci cunoºtin˛e muzicale ºicu multã stãruin˛ã, pacien˛ã ºi diligen˛ã, ºi-a creat d-l Musicescu un cor, care sã fie la înãl˛imeacerin˛elor artei muzicale. Pe lângã o ºcoalã foarte bunã, corul d-lui Musicescu se mai distinge ºi prin predarea corect artisticã, prin exactitatea ºi precizia rarã în executare, prin putere, vioiciune ºidulcea˛ã în nuan˛area vocilor, de la notele cele mai adânci ºi forte pânã la pianissimo cel mai înalt ºigingaº. Pe lângã executare, atârnã aici foarte mult armonizarea diferitelor bucã˛i populare,drãgãlaºe, gra˛ioase ºi încântãtoare. ªi în privin˛a aceasta, am observat cu bucurie cã d-l Musicescu s-a dezbrãcat de orice nãzuin˛ã de a voi sã aparã cu hainã clasicã strãinã ºi se mul˛umeºte a îmbrãca simplu, dar frumosul ºi gra˛iosul costum al cântecelor româneºti, care devine clasic tocmai prinoriginalitatea sa, ºi pãstrând ritmul gingaº românesc, îl leagã într-o armonie de voci, care prindulcea˛a ºi puterea ei irezistibilã însufle˛eºte nu numai pe Românul cel ce simte împreunã cucântãre˛ii, ci ºi pe strãini”11.

Evident, etosul muzicii româneºti a fost, în fapt, cel mai autentic dialog artistic propusauditoriului sãu de cãtre compozitorul ºi dirijorul Gavriil Musicescu ºi Corul Mitropolitan din Iaºi.

209

fiara Bârsei

6 Anton Naum (1829-1917), profesor de limba ºi literatura francezã la Universitatea din Iaºi, membru al Societã˛ii„Junimea”, iar din 1893, membru al Academiei Române.

7 Programul concertului tipãrit mai anun˛a cã: „Muzica cântecelor na˛ionale pentru voce ºi piano, se gãseºte de vânzare lacasã, în seara concertului”. La aceastã datã se avea în vedere, desigur, culegerea de autor intitulatã: „Din repertoriul laical Corului Mitropolitan din Iaºi, 12 Melodii Na˛ionale culese, armonizate ºi aranjate pentru Cor Mixt ºi Piano de Gavriil Musicescu, profesor de armonie la Conservatoriu, ªef Corul Mitropolitan din Iaºi. Op. 31”. Cele 12 Melodii Na˛ionale auurmãtoarele titluri: 1. Deºteaptã-te Române; 2. Lelea viteazã; 3. Oºteanul Român; 4. Rãsai lunã; 5. Nevasta care iubeºte;6. Dor dorule; 7. Stãncu˛a; 8. Moº bãtrân; 9. Congazu; 10. Baba ºi Moºneagul; 11. Zis-a badea; 12. Ileanã. Un exemplardin aceastã colec˛ie de coruri se aflã în biblioteca DJAN Braºov, cota: II/11928. Din alte publica˛ii aflãm, de pildã, cã „lacererile repetate s-a ˛inut sâmbãtã (26 iulie 1890) un al doilea concert, care nu a satisfãcut pe deplin. În schimb, corurileprezentate, dintre care mai ales Adio de Schubert, armonizat foarte impresionant de Musicescu, ºi din cântecele populareVine ºtiuca de la baltã n-au lãsat nimic de dorit în privin˛a executãrii lor. În general toate numerele au fost excelentstudiate ºi auzind nuan˛ele fine, ne-am bucurat din toatã inima... Pentru dl. Musicescu putem sã-i exprimãm adâncanoastrã mul˛umire pentru plãcerea artisticã prezentatã nouã prin corul lui” (Kronstädter Zeitung, Braºov, nr. 172, 28iulie).

8 Gazeta Transilvaniei, Braºov, nr. 115, 14/23 iulie 1890, p. 3.9 Gazeta Transilvaniei, Braºov, nr. 161, 18/30 iulie 1890, pp. 3-4.10 Ibidem.11 Ibidem.


„Mãrturisim – aprecia cronicarul Gazetei – cã aici alegerea este foarte grea, nu ºtim care dintre celevreo 12 bucã˛i cântate în cor, a fost mai mult gustatã de public, cãci aplausele nu mai încetau ºiaproape toate cântecele au trebuit sã fie repetate. Mai mult ca toate pare a fi electrisat pe auditori«Rãsai lunã»”12. Sublinieri asemãnãtoare s-au mai fãcut ºi în paginile ziarelor Kronstädter Zeitung ºi Brassó13.

Mul˛umit de felul cum s-au derulat evenimentele artistice din Braºov (auditoriu numeros ºisprijin special venit din partea Comitetului Parohial din ªchei), Gavriil Musicescu va transmite de laSibiu urmãtoarea coresponden˛ã (personalã):

„Domnule Redactor [Aurel Mureºianu]!Subsemnatul recunoscãtor onora˛ilor cetã˛eni din Braºov, ziarelor: «Gazeta Transilvaniei»,

«Kronstädter Zeitung» ºi «Brassó·, Onor.[atei] epitropii a Bisericii Sf. Nicolae Braºov, precum ºionor.[a˛ilor] cetã˛eni din comuna Zãrneºti pentru bunãvoin˛ã ºi frã˛eascã dragoste cu care a fostprimit Corul Metropolitan din Iaºi, pe care-l conduc, vin prin aceasta a vã ruga sã binevoi˛i a lecomunica prin onor.[ata] D-voastrã foaiã «Gazeta Transilvaniei» recunoºtin˛a noastrã, ºi cã noiducem cele mai plãcute suveniri despre trecerea noastrã prin oraºul Braºov ºi comuna Zãrneºti [...].

Primi˛i, d-le Redactor, asigurarea prea osebitei mele considera˛iuni.G. Musicescu, ªef al Corului Metropolitan din Iaºi”14.

*

Continuându-ºi turneul în Transilvania, ieºeanul Gavriil Musicescu ºi corul sãu alcãtuit din 34de persoane: 8 sopraniºti, 7 altiºti (copii), 8 tenori ºi 10 baºi-baritoni vor sus˛ine la Sibiu douãconcerte publice în zilele de 19/31 iulie15 ºi respectiv 21 iulie/2 august 189016. Apoi alte douãprezen˛e: la slujba religioasã de la „Biserica din suburbiul Josefin” (20 iulie/1 august)17, iar în ziua de22 iulie/3 august la Sãliºte.

Referindu-se, evident, la densitatea unui astfel de program, redactorul de la Telegraful Român,ca persoanã bine informatã, se adresa astfel concitadinilor sãi sibieni: „Bunul renume ce ºi l-acâºtigat corul acesta [Corul Mitropolitan din Iaºi] în produc˛iile sale de pânã acum de bunã seamãva fi îndemnul cel mai eficace, ca publicul nostru sã nu intrelase a asculta presta˛iunile admirabileale acestui cor18. ªi dacã nu s-a atins succesul de public, în ziua de sâmbãtã 21 iulie 1890, cândCorul Mitropolitan nu a lãsat sã fie descurajat prin absen˛a atâtor iubitori ºi sprijinitori de arte, ci acântat cu mai multã însufle˛ire [...] ajuta˛i fiind, totodatã, ºi de un program acomodat ºi de acusticã a salei de la Musikverein”19. ªi tot cu acest prilej s-a mai formulat ºi urmãtoarea apreciere: „Aici înSibiu, unde foarte multã muzicã clasicã se face ºi prea pu˛in se cultivã muzica popularã româneascã,

210

Constantin Catrina

12 Ibidem.13 Constantin Catrina, Studii ºi documente de muzicã româneascã, Bucureºti, Editura Muzicalã, 1968, pp. 40-41.14 Gazeta Transilvaniei, Braºov, nr. 164, 22 iulie/3 august 1890, p. 5.15 Tribuna, Sibiu, nr. 162, 18/30 iulie 1890. Pentru a sus˛ine prezen˛a Corului Mitropolitan din Iaºi la Sibiu, se vor publica în

extenso, în Telegraful Român, Sibiu, nr. 77, 19/31 iulie 1890, p. 307, mai toate cronicile de concert apãrute în GazetaTransilvaniei (Braºov, nr. 161, 18/30 iulie 1890, p. 3), dovadã, evident, a unui succes împãrtãºit cu mândrie de cãtremelomanii existen˛i în Braºov, cãtre sfârºitul veacului al XIX-lea.

16 Tribuna, Sibiu, nr. 166, 22 iulie/3 august 1890, p. 662. Dupã primul concert sus˛inut la Sibiu în sala Teatrului Orãºenesc(19/31 iulie 1890) se spunea: „Înainte de toate domnul Musicescu ni se prezintã ca un musicant, care ºi-a în˛eles pe deplinchemarea de a cultiva în cercul activitã˛ii sale muzica clasicã apuseanã ºi dragostea pentru melodiile noastre poporale,singura bazã adevãratã a viitoarei noastre muzici na˛ionale” (Tribuna, Sibiu, nr. 165, 21 iulie/2 august, 1890, p. 659.).

17 Tribuna, Sibiu, nr. 167, 24 iulie/5 august 1890, p. 666.18 Telegraful Român, Sibiu, nr. 75, 17/29 iulie 1890, p. 303.19 Idem, nr. 78, 24 iulie/4 august 1890, pp. 310-311.


publicul a primit melodiile moldoveneºti, atât de asemãnãtoare cu cele ardeleneºti, cu o adevãratãsete”20.

La reuºita concertelor prezentate de cãtre ieºeni la Sibiu va contribui ºi slujba religioasãcelebratã în prezen˛a mitropolitului Miron Romanul (1828-1898).

Evident, un moment de vârf al concertelor Mitropolitanului ieºean l-a constituit ºi deplasarea înlocalitatea Sãliºte unde, dupã cum ni se relateazã, „Impresiunea ce o a provocat corul în bisericã afost puternicã. Unele piese ne transportau cu totul în lumea cereascã, uitam toate cele pãmânteºti,iar impresia se manifesta cu o for˛ã aºa de mare pe fe˛ele venerabile ale bãtrânilor, încât izvoraulacrime curate de nevinovã˛ie ºi aceastã desfãtare sufleteascã s-a poten˛at când la ieºire poporul afost întâmpinat cu «Mul˛i ani trãiascã», al cãrui refren se repeta prin vãile de la poalele coastelor,cari leagãnã Sãliºtea cu dragoste în mijlocul lor”21.

Între cei care au urmãrit cu aten˛ie ºi profesionalism presta˛iile coriºtilor moldoveni au fostGeorge Dima (1847-1925) ºi cehul Jan Leopold Bella (1843-1936), compozitor, organist ºi dirijor alreuniunii germane Hermannstädter Musikverein care, dupã cum se ºtie, a ºi referat asupra celoraudiate.22 Dupã o discu˛ie amicalã cu Gavriil Musicescu, G. Dima va ºi publica în Telegraful Româncâteva din observa˛iile sale cu trimitere directã la repertoriul interpretat de cãtre Corul Mitropolitan.În mod expres, G. Dima a propus colegului sãu, Gavriil Musicescu, o mai atentã grijã privindtempoul lucrãrilor interpretate apoi, un dozaj echilibrat al vocilor; excluderea acompaniamentului cuarmoniul a pieselor religioase; o re˛inere pronun˛atã privind folosirea exageratã a baºilor pedaliºti câtºi, mai ales, înlocuirea transcrip˛iilor corale (Haendel – Verdi Prati; Stradella – Aria di Chiessa) înfavoarea pieselor muzicale originale. Cât despre crea˛ia de muzicã religioasã abordatã de cãtre corulieºean, G. Dima s-a dovedit pe cât de în˛elegãtor pe atât de ferm: „Nicidecum nu mã pot învoi – vadeclara G. Dima – cu cântãrile recitate în cor – mod rusesc – cari nu pot însã dispune pe ascultãtorila evlavie, ºi este pãcat cã acestea a[u] fost aplicate la niºte tecsturi aºa frumoase precum sunt«Vãzut-am lumina», «Sã se umple gurile noastre» etc., cari mai mult decât alte tecsturi ale literaturii sunt bogate în idei ºi acomodate pentru composi˛iuni”23.

Dupã observa˛iile desprinse din con˛inutul respectivei cronici de concert Gavriil Musicescu afost însã destul de afectat, motiv pentru care, la scurtã vreme, va ºi publica în Telegraful Român,urmãtorul sãu punct de vedere: „Atrag aten˛iunea on.[oratului] recensent – adicã muzicianului G.Dima – cã, [lucrãrile] recitate în cor, se practicã în occidentul Europei încã din acele timpuri, pecând ruºii n-aveau idee de musica armonicã. Iatã o eroare istoricã a d-lui recensent. Apoi pãrerea[...] cã acest feliu de cântãri [recitate] nu pot dispune pe ascultãtori la evlavie e spulberatã decelebrul «Miserere» de Allegri, carele atrage din toatã lumea amatori de musicã veche bisericeascãla Roma pentru Sãptãmâna Patimilor, când se executã acest «Miserere» ºi care e scris în cea maimare parte în mod recitativ”24.

Evident cã dirijorul Gavriil Musicescu nu a sesizat linia autohtonã a crea˛iei muzicale religioasepe care G. Dima, ºi nici el într-o mãsurã adecvatã, o avea în vedere.

Trecând peste aceste puncte de vedere controversate, prezen˛a Corului Mitropolitan din Iaºi aavut darul de a întãri ideea de promovare deplinã a cântecului popular ºi patriotic românesc, amelosului religios de sorginte bizantinã. De altfel, în anii care au urmat turneului ieºean se puteauasculta în vetrele satelor noastre o parte din cântecele lui Musicescu: Rãsai lunã, Zis-a badea ºi Copii

211

fiara Bârsei

20 Idem, nr. 4, 4/12 august 1890, p. 334.21 Idem, nr. 79, 26 iulie/7 august 1890, pp. 314-315.22 Constantin Catrina, op. cit., pp. 42-43.23 Telegraful Român, Sibiu, nr. 78, 24 iulie/5 august 1890, pp. 310-311.24 Idem, nr. 84, 9/21 august 1890, p. 334. Miserere, lat. Doamne miluieºte – care dupã anul 1514 a devenit cântec solemn (pe

mai multe voci) practicat în zilele din Sãptãmâna Mare în Capela Pontificatã.


ai patriei iubite, iar în unele biserici cu cor, încã o parte din rãspunsurile de la Sfânta Liturghiesemnate de compozitorul Gavriil Musicescu.

*

Întâlnirea cu lugojenii, cu sus˛inãtorul de suflet al turneului ieºean Coriolan Brediceanu (n.1850, Lugoj), avea sã marcheze un moment de afirmare superioarã a ºcolii corale româneºti.Concertele Mitropolitanului, apoi întâlnirile cu vestitul cor al lui Ion Vidu (1863-1931), cu preotulLucian ªepe˛ianu de la Chizãtãu, Corul din Coºtei dirijat de I. Stoicãnescu, Corul din Jdioara dirijatde Helena Dobrin, au înviorat la cote înalte prezen˛a oaspe˛ilor ieºeni. Ca ºi la Braºov, Sibiu, Sãliºte„Toate punctele programului au fost esecutate cu admirabilã desteritate ºi precisiã, încât ºi cele maifine nuan˛e de ton ºi cele mai grele varia˛ii ºi modula˛ii, pe deplin succese, fermecând auzul ºimul˛umind inimile, au încântat pe ascultãtori ºi le-au prilejuit momente dulci, iarã nouã bucuria d-avedea pe streini cum admirã capabilitã˛ile românului ºi comoara lui de poesiã ºi cântare [...]. Cãcide netãgãduit este, cã tocmai în aceste cântece poporale stã meritul de cãpeteniã a D-lui G.Musicescu, deoarece prin culegerea ºi armonisarea lor face însemnat serviciu na˛iunii noastre. Unlucru pe care mul˛i ar trebui sã-l imiteze, fiindcã-n poesia poporalã este imensã bogã˛iã defrumuse˛ã ºi armoniã, iar în cântecele noastre, adesea într-un singur ton e turnatã o-ntreagã lume de sentimente, pe care în zadar li-ar cãuta iscusitul mãestru prin acordurile pianului ori ale violinei.

În popor este izvorul poesiei ºi al cântãrii noastre ºi cine vre sã producã, din popor sã se adepe,din popor sã sugã, cãci numai astfel îºi va agonisi puterea creatoare ºi putere de via˛ã”25.

Cât despre concertul religios din Biserica româneascã din Lugoj, acelaºi cronicar (probabilValeriu Braniºte) avea sã remarce: „Composi˛ia liturghiei, vrednicã de toatã lauda, alcãtuitã dininspira˛iea slujbei dumnezeieºti, pãtrunzând tainele ºi sfin˛enia religiei noastre, aici te face sã ridiciochii cu pietate la cer, aici te sileºte sã-˛i pleci capul cu smereniã, umplându-˛i-se inima de ocucernicã lepãdare de sine ºi uitare de lume, cuprins tot mai mult de vraja, ce se revarsã, ca o suflare linã ºi binefãcãtoare peste întreaga ta nemernicã fiin˛ã, din fiecare nuan˛ã de ton, ce exprimã unpotop de sentimente religioase ºi de rugãciune plinã de nãdãjduire cãtre cerescul Tatã [...]. Iarcompozi˛ia d-lui G. Musicescu acest efect l-a avut. ªi dacã acest efect l-a produs, nu e de prisos sãmai spunem cã toate vocile s-au arãtat în deplina lor valoare, cã dirijarea a fost excelentã, ºi cã toate cântãrile, în deosebi «Carii de Cheruvimi», «Sfânt, Sfânt, Sfânt ester Domnul» ºi «Acumslobozeºte», cântate la finea liturghiei, ne-au uimit ºi ne-au cuprins inima ca un polip. Iar gândurileni le-a înãl˛at «lepãdând toatã grija cea lumeascã»”26.

*

Cea dintâi înfã˛iºare a corului ieºean cu iubitorii muzicii corale din Caransebeº s-a petrecut înCatedrala din localitate. „Era adecã dorin˛a publicului nostru – se men˛iona în Foaie Diecesanã – de a auzi ceva ºi din cântãrile bisericeºti esecutate de Corul Mitropolitan. Preasfin˛ia Sa D. NicolaePopea, cu întreaga inteligen˛ã din Caransebeº de toate confesiunile ºi cu mul˛ime din popor, aasistat la aceastã impunãtoare produc˛iune. Efectul acestor cântãri [Heruvicul, Sfânt, Sfânt, Sfânt,Priceasna ºi La mul˛i ani] noi laicii [nemuzicienii] nu-l putem esprima în cuvinte; el a fost de o putere

212

Constantin Catrina

25 Lugoºanul, Corul Mitropolitan din Iaºi în Lugoj, în Gazeta Transilvaniei, Braºov, nr. 176, 5/17 august 1890, pp. 4-5. De laîntâlnirea cu preotul Lucian ªepetian ºi coriºtii de la Chizãtãu, se pãstreazã ºi acest autograf înscris pe coperta lucrãrii 12Melodii Na˛ionale culese, armonizate ºi aranjate pentru chor mixt ºi Piano de Gavriil Musicescu, op. 31, Iaºi: „OnorAsocia˛iunii de cântãri Kizãtãu. Spre amintirea zilei 27.VII.1890. G. Musicescu” (Sever ªepe˛ian, Corul de la Chizãtãu –100 de ani, 1857-1957, Bucureºti, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, 1957, p. 61.).

26 Lugojanul, art. cit.


atât de fermecãtoare încât ne-a lãsat uimi˛i. Poporul zicea: «fii se pare cã s-a deschis ceriul ºi s-aucoborât îngerii ca sã ne cânte»”27. Cât despre urmãtorul concert public, s-au men˛ionat urmãtoarele:„Nu numai în oraº ci ºi dimprejur mul˛ime de inteligen˛ã ºi de popor a participat la concert, ca sãpoatã auzi corul «Vestitului Musicescu», carele a cucerit inimile tuturor fãrã deosebire deconfesiune ºi de na˛ionalitate, nu numai prin admirabilul sãu cor, dar totodatã ºi prin simpatica saînfã˛iºare ºi prin disciplina demnã de imitat, ce o ºtie sus˛inea atât de bine între membrii corului sãu.Mult timp va rãmâne neºters în inimile noastre sentimentul de recunoºtin˛ã cãtre D. Musicescupentru ocasiunea ce ni-a dat-o de a cunoaºte un cor românesc, carele poate sta deopotrivã cucorurile na˛iunilor civilizate, ºi pentru vaza ºi fala ce ni-a fãcut-o concetã˛enii noºtri de altena˛ionalitã˛i”28.

Dupã Caransebeº ºi Mehadia (Bãile Herculane) prin Turnu Severin ºi Craiova, cu încã douãconcerte la Brãila, Gavriil Musicescu ºi Corul Mitropolitan ajung la Iaºi în ziua de 6 august, „dupã olunã ºi câteva zile de absen˛ã”.

Amintindu-ºi, desigur, de succesele înregistrate în Transilvania ºi Banat, în 1901, cu prilejulprezentãrii conferin˛ei Cântãrile bisericeºti ºi muzica poporanã, ˛inutã sub patronajul istoriculuiA.D. Xenopol, Gavriil Musicescu se va confesa astfel auditoriului sãu: „Nu voi uita niciodatã învia˛a mea momentele fericite ce [le-]am avut cu ocazia excursiei ce am fãcut cu corul prinTransilvania ºi Banat în 1890”29, fiindcã „Excursia noastrã muzicalã a fost undelemn pe ranã”30.

*

În ansamblul sãu, turneul Corului Mitropolitan din Iaºi în Transilvania (Braºov, Zãrneºti, Sibiu,Sãliºte) ºi Banat (Lugoj, Caransebeº ºi Mehadia), prin ˛inuta lui artisticã ºi repertorialã a deschiscalea afirmãrii depline a muzicii religioase ºi tradi˛ionale de sorginte autohtonã.

La peste 40 de ani de la întâlnirea lui G. Musicescu cu lugojenii, Tiberiu Brediceanu va aprecia,în 1934, cã: „Liturghia lui Musicescu, cântatã în Biserica greco-orientalã românã din Lugoj, maiîntâi de corul sãu în 1890 ºi studiatã apoi de «Reuniunea Românã de Cântãri ºi Muzicã» din Lugojsub conducerea lui Ion Vidu, a rãmas pânã în ziua de azi cea mai simpatizatã ºi mai popularãliturghie din câte se cântã în acea bisericã. Ea este atât de contopitã cu ceremonialul ºi fastul slujbeibisericeºti, ºi e atât de asimilatã de ascultãtorii ei, încât chiar copiii, crescând în armoniile ei, maitârziu, când intrã în cor, o ºtiu cânta fãrã sã mai fie necesare multe repeti˛ii”31.

De asemenea, dupã aproape 90 de ani de la turneul lui G. Musicescu printre românii dinTransilvania ºi Banat, s-au reconfirmat succesele înregistrate de interpre˛ii moldoveni, iar în

213

fiara Bârsei

27 Corul Mitropolitan din Iaºi la Caransebeº, în „Foaia Diecesanã”, Caransebeº, nr. 31, 5/17 august 1890, p. 1.28 Ibidem. Cronici referitoare la turneul Corului Mitropolitan din Iaºi s-au mai publicat, în acelaºi an, ºi în revista lui Iosif

Vulcan, Familia de la Oradea: nr. 26, 1/13 iulie, p. 314; nr. 27, 8/20 iulie, p. 326; nr. 29, 22 iulie/3 august, p. 350; nr. 30, 29iulie/10 august, p. 362; nr. 31, 5/17 august, p. 374; nr. 32, 12/24 august, p. 386.

29 Gavriil Musicescu, Opere alese. Editura îngrijitã de George Breazul, Bucureºti, Editura Muzicalã, 1958, pp. 245-250;Constantin Catrina, Cântecele transilvãnenilor pentru Independen˛ã Na˛ionalã, în „SCIA” (s.TMC), Bucureºti, tom 24,1977, p. 151.

30 Arhiva, Iaºi, nr. 7-8, 1901, p. 316. În Precuvântarea respectivei culegeri – 12 Melodii Na˛ionale – Gavriil Musicescuprecizeazã: „Scopul meu însã nu e a proba importan˛a melodiilor, sau a colec˛iunilor de melodii na˛ionale; aceasta amfãcut-o la timp, prin diferite jurnale. Aici supun aprecierii onor.[atului] public prima încercare de aranjare pentru chor, a melodiilor Poporului Român, scrise ºi armonizate conform gamelor în care sunt cântate. De mult mã preocupã aceastãidee; de mai mul˛i ani o am pus ºi în practicã; n-am avut însã corajul sã mã presint în public cu cântece de la ˛arã,îngrijorat fiind nu cã vor fi tratate cu indiferentism, dar sã nu le compromit! Cãci nu numai armonizarea, dar chiarscrierea melodiilor, cum le cântã poporul, nu e lucru aºa de uºor, precum mul˛i au crezut ºi cred încã ºi az. Acum însãmi-am luat îndrãzneala, încorajat fiind, de distinsa primire ce a avut Chorul Mitropolitan din Iaºi, sub conducereasubscrisului, cu ocaziunea concertelor chorale date în Roman ºi Bãrlad, în 1887, când s-a executat ºi câteva din acestecântece. Iaºi, 1889, Ianuar”.

31 Tiberiu Brediceanu, Scrieri. Ed. îngrijitã ºi prefa˛atã de Brânduºa Nu˛escu, Bucureºti, Editura Muzicalã, 1976, pp.192-194; George Sbârcea, Tiberiu Brediceanu despre Musicescu, în „Cronica”, Iaºi, nr. 12, 1967, p. 4.


ansamblul ei „Cãlãtoria i-a fost un adevãrat triumf, iar semnifica˛ia ei politicã, în acea vreme deasuprire na˛ionalã, a avut un ecou puternic în rândul fiilor neamului românesc. Româniitransilvãneni s-au putut mândri atunci cu muzica lor ˛ãrãneascã, iar strãinii încrezãtori în culturalor au recunoscut deschis lucrul bun ºi nou ce li se aducea. În vremea acestui turneu artistic GavriilMusicescu ºi-a câºtigat ºi discipoli credincioºi, aºa cum a fost marele ºi popularul Ion Vidu ºiTimotei Popovici”32.

Iatã, deci, un turneu coral românesc memorabil ale cãrui dimensiuni artistice au influen˛at la cote înalte via˛a muzicalã autohtonã de la sfârºitul secolului al XIX-lea; Gavriil Musicescu ºi CorulMitropolitan din Iaºi, continuând sã rãmânã modele pentru o întreagã pleiadã de asemenea reuniunimuzicale rãspândite pe întreg cuprinsul României interbelice ºi, evident, în deceniile care au urmat.

Metropolitan Choir from Iaºi in Transylvania and Banat (1890)Abstract

In the middle of summer, in July-August 1890, the teacher, composer and conductor GavriilMusicescu (1847-1903), together with the Metropolitan Choir from Iaºi, begins a special artistictours in several cities from Transylvania and Banat: Braºov, Zãrneºti, Sibiu, Sãliºte, Lugoj andCaransebeº.

The official objectives of this tour were the religious and secular repertoire and alsointerpretative quality choral pieces performed by the 34 chorus singers: Orlando di Lasso – CognoviDomine (Motets) Haendel – Musicescu – Verdi Prati. Aria from the opera „Alcina” Stradella –Musicescu – Aria di Chiesa (Preghiera); Auber – The third-end from the opera „La Muta di Portici”;G. Musicescu – Copii ai patriei iubite (Children of beloved homeland); T. Flondor – Serenade (v.Mihai Eminescu), G. Musicescu – Rãsai lunã (Rise month), Nevasta care iubeºte (Loving wife), Dordorule, Stãncu˛a, Ileana and Zis-a badea c-a-veni (He said he would come).

Scheduled concerts were held in churches and concert halls existing that time (1890) in Braºov,Zãrneºti, Sibiu, Sãliºte, Lugoj, Caransebeº and Mehadia (Herculane).

The Chronicles published about the choral concerts, some signed by G. Dima (1847-1925) andJan Leopold Bella (1843-1936), were partially favorable; such notes are founded in the newspapersfrom those days: Gazeta Transilvaniei, Telegraful Român, Foaie Diecezanã, Kronstädter Zeitung,Brassó.

214

Constantin Catrina

32 Anibal Pan˛iru, Din via˛a ºi activitatea regretatului compozitor român Gavriil Musicescu, în „Mitropolia Moldovei ºiSucevei”, Iaºi, nr. 9-12, 1978, pp. 770-772.


Maria-Cristina BOSTAN

INTERFERENfiE CULTURALE ÎN CREAfiIA SIMFONICÃ A LUI PAUL RICHTER

Despre compozitorul braºovean Paul Richter (1875-1950) se poate vorbi ca despre un muziciande o forma˛ie culturalã complexã ºi o operã muzicalã impresionantã în care se înscriu aproape toategenurile. Educa˛ia muzicalã de sorginte gemanã – finalizatã la Leipzig (la sfârºitul secolului alXIX-lea), se regãseºte ºi în amploarea dar ºi în diversitatea genurilor abordate.1

În lucrãrile simfonice ºi concertante Paul Richter face dovada unei maturitã˛i artistice,componistice ºi a unei transformãri a gândirii muzicale, gândire determinatã de forma˛ia sa germanã.Începând prin a aborda în simfonia I construc˛ia amplã, orchestralã cu aluzii programatice, oarecumautobiografice, în care spiritul romantic târziu este relevat prin inspira˛ia melodicã bogatã ºiamploarea dezvoltãrilor tematice, compozitorul dezvãluie o lume muzicalã complexã, ce trece prinambian˛a sonoritã˛ilor brahmsiene pentru a ajunge, prin îmbinarea scriiturii polifonice cu înlãn˛uiriarmonice pline de fantezie care adâncesc tensiunea interioarã a întregii muzici a partiturii orchestrale, la analogii armonice care amintesc de Franz Liszt ºi Max Reger, ºi chiar Nikolai Rimsky-Korsakov(prin folosirea foarte abundentã a septacordului, cu septimã micã cu acord micºorat).2 În sensulacesta, Paul Richter va ajunge fie la o abstractizare accentuatã a structurii tematice sau la utilizareasporadicã a citatului (Simfonia a V-a ºi citarea în repriza pãr˛ii I a primei scene din Maeºtrii cântãre˛idin Nürnberg de Richard Wagner). Ambian˛a tonalã tinde sã fie mult lãrgitã de armonica cromaticã.Afinitã˛ile compozitorului se înscriu generos în perimetrul muzicii lui Brahms, Schumann, Reger,pânã la Wagner ºi Schönberg, ºi cel al ºcolilor na˛ionale (Musorgski, Rimsky-Korsakov…).

În fapt, compozitorul braºovean a trãit în perioada marilor transformãri de limbaj muzical, deconcep˛ie ºi gândire muzicalã. Era imposibil sã rãmânã indiferent la toate transformãrile ºi tendin˛elestilistice care cãutau o îndepãrtare accentuatã de tradi˛ia clasico-romanticã. Cu toate acestea, PaulRichter nu este însã stânjenit de formele tradi˛ionale îmbinând scriitura cromaticã ºi enarmonicã cucea contrapuncticã în cadrul unor forme clasice, dar întorcându-se ºi la cele baroc. Aceastã tendin˛ãneoclasicã era specificã primei jumãtã˛i a secolului trecut.

Influen˛ele interetnice ºi interferen˛ele culturale sunt prezente în lucrãri precum: Suitacarpaticã, Rapsodia românã, Fantezia românã, Fanteziile pe teme populare transilvãnene,Vara˛iuni pe un cântec popular sãsesc, Fantezia românã nr. 1 ºi nr. 2 pentru orchestrã, Fanteziaromânã pentru fanfarã ºi Trei marºuri pentru fanfarã, pentru a enumera doar câteva dintre ele.

În Suita carpaticã pentru orchestrã op. 85, în Fa major (1923), se regãsesc legãturile profundeale compozitorului cu ˛inutul natal – nu doar prin intermediul titlului lucrãrii – dar mai cu seamã înrealizarea artisticã a acesteia. Caracterul programatic este sugerat încã de la început iar partea a douaa Suitei este caracteristicã în acest sens: partea I, Alegretto; partea a II-a Scene montane, Andante ºipartea a III-a, Allegro vivace. Cu toate cã influen˛a beethovenianã pare a fi destul de prezentã – prinînsãºi tonalitatea de bazã (aceeaºi ca în Simfonia a VI-a, Pastorala), tema principalã are oconfigura˛ie caracteristicã unui cântec de influen˛ã popularã: melodia în ritm punctat, cu o tendin˛ãdescendent-ascendentã cu armonii cromatice, repartizatã la suflãtori, acompaniamentul, în

215

fiara Bârsei

1 Paul Richter compune un numãr însemnat de lucrãri simfonice dintre care se disting mai ales cele ºase simfonii, dar ºi seriade poeme simfonice ºi uverturi, suite ºi fantezii pe motive populare (sãseºti precum ºi româneºti). Lucrãrile concertantesunt gândite pentru instrumente precum violoncelul, orga sau pianul (concertul precum ºi Varia˛iunile simfonice pentrupian ºi orchestrã dupã o legendã proprie). La acestea se adaugã numeroasele opus-uri în care compozitorul continuã munca sa de „laborator”, concentrându-se asupra muzicii instrumentale ºi vocale de camerã ºi a muzicii corale ºivocal-simfonice.

2 Hans Peter Türk, Paul Richter, Bucureºti, Editura Kriterion, 1975, p. 62.


contratimp, la coarde, accentueazã mersul cromatic în acorduri disonante (amintindacompaniamentul forma˛iilor folclorice, cu basul eviden˛iat). Procedeul imita˛iei este preferat decãtre compozitor la început. Construc˛ia este echilibrat-simetricã iar repetarea temei principale esteprelucratã, modificatã prin contrapunctarea motivelor tematice. Ritmul dactil este eviden˛iat din ce în ce mai mult în fraza de tranzi˛ie – în punte, tema secundarã fiind intonatã de oboi ºi clarinet înmanierã contrapuncticã. Melodia temei secundare este reliefatã de cãtre oboi, cantabilã într-odesfãºurare sinuoasã în caracterul ritmului dactil, cu un acompaniament armonic în acorduri simple(în contratimp cu melodia) ºi ostinato, violonceii sus˛inând o contramelodie în stacatto, iar basulpunctând, în spiritul pedalei de orgã, sunetul fundamentalei. Pedala basului ºi modula˛ia temeisecundare conduc cãtre tonalitatea subdominantei. Se men˛ine aceeaºi tendin˛ã de intonare cantabilãîn registrele mediu ºi acut, harpa îmbogã˛ind din punct de vedere armonic ºi modulatoriumelodicitatea temei secundare. Trebuie subliniatã prezen˛a constantã a ritmului dactil ºi procedeelecontrapunctice folosite de cãtre compozitor, alãturi de abunden˛a cromaticã, pentru subliniereaatmosfere specifice. Tratarea atât omofonã cât ºi polifonicã a materialului tematic este proprie acestei pãr˛i.

Fiind motivat de caracterul programatic al lucrãrii, Paul Richter inaugureazã aici – în cadrulansamblului crea˛iilor sale – forma de sonatã fãrã reprizã (deoarece lipseºte tema secundarã lareluarea materialului tematic). Prelucrãrile ºi dezvoltãrile materialului tematic sunt caracteristicepãr˛ii I.3

Caracterul programatic ºi uneori pastoral, al pãr˛ii a II-a este pregãtit încã din finalul pãr˛iiprecedente, când flautul intoneazã un motiv tematic – descendent, ornamentat cu o configura˛ie ceaminteºte de cântecul doinit.

Tema melodicã este cantabilã – intonatã de flaut pe pedala baºilor, într-o manierã propriecântecului popular, scriitura sugerând o oarecare libertate a cântului, cu toate cã ritmul este rigurossubliniat. Structura melodicã modalã este redatã de mersul descendent al motivului tetracordic cusecundã mãritã. Compozitorul insistã pe acest motiv tetracordic, iar armonia se va deplasa de lapedala baºilor spre acorduri în miºcare. Întâlnim în desfãºurarea tematicã a acestei pãr˛i modula˛iiingenioase, precum ºi prelucrãri tematice eviden˛iate de modul mixolidian.

Ultima parte – în forma rondo-sonatã – în metru ternar ºi ritm punctat, aduce în prim plan o temãde marº. Avântul tematic – armonic ºi ritmic creeazã atmosfera întregii pãr˛i finale. Tema pastoralã –prelucratã ºi transformatã ritmic ºi melodic – este amintitã ca un motiv de legãturã între cele trei pãr˛i.Scriitura omofonã ºi melodia dansantã intonatã de oboi încheie lucrarea, lãsând sentimentul uneiveselii bahice din mijlocul cãreia nu lipseºte taraful lãutãresc.

În Trei fantezii române pentru orchestrã, Paul Richter se adreseazã diferitelor culegeri demelodii populare româneºti. În cea dintâi Fantezie compozitorul porneºte de la culegerea de cântecepopulare ale contemporanului sãu, Tiberiu Brediceanu. Fantezia reprezintã o prelucrare armonicã ºipolifonicã a melodiilor populare româneºti (ca rãspuns la colaborãrile celor doi compozitori). Înaceastã primã Fantezie melodiile pe care le prelucreazã compozitorul Paul Richer au un caracterpreponderent instrumental, ºi sunt de provenien˛ã sãteascã ºi orãºeneascã. Armonizarea unor melodii care au o structurã modalã este adaptatã de cãtre compozitor ˛inând cont de specificul fiecãreia. În cea de-a doua Fantezie compozitorul porneºte de la fondul de melodii orãºeneºti ºi sãteºti aleunor culegeri cunoscute în acea vreme, Richter însuºi compunând o melodie de horã pe care oprelucreazã în aceastã fantezie. Cea de-a treia Fantezie are la bazã mai ales melodii de dans.

216

Maria-Cristina Bostan

3 Ibidem, pp. 76-77.


La fel ca în celelalte douã Fantezii se remarcã ºi aici eviden˛ierea melodicii ºi ritmicii specificemelosului românesc, cu toate cã „ºi aici, ca în Fanteziile pe cântece populare sãseºti, nu toatemelodiile au provenien˛ã autentic popularã”.

Cred cã nu este hazardat sã ne gândim la influen˛ele reciproce care s-au manifestat în perimetrulbraºovean ºi transilvãnean, la finele secolului al XIX-lea ºi începutul secolului XX, în muzicaorchestralã a compozitorilor autohtoni. Mai mult decât atât, cred cã este demnã de amintit pre˛uireape care a avut-o George Enescu asupra personalitã˛ii ºi cunoaºterea temeinicã a lucrãrilor lui PaulRichter. Pre˛uirea, se în˛elege, a fost reciprocã ºi cred cã discu˛iile legate de lucrul componisticefectiv au avut numeroase puncte de pornire, pentru amândoi compozitorii. În timpul vizitelor sale ºiturneelor de concert pe care le-a efectuat George Enescu la Braºov s-au fundamentat, de bunã seamã,orientãrile lui Paul Richter asupra repertoriului contemporan ºi românesc. Se poate ca aceste întâlniriartistice sã fi impulsionat, odatã în plus, orientarea compozitorului braºovean ºi cãtre valorilemuzicale româneºti, nãscându-se acele rapsodii ºi fantezii unde melosul ºi ritmul popular constituiefundamentul prelucrãrilor sale cromatice ºi polifonice.

Cultural interferences in the symphonic creation of Paul Richter Abstract

The artistic personality of composer Paul Richter, born in Brasov, complies in the post-romanticEuropean musical influence, with connections within the transylvanian territory and also Romanianmother-land. It is my intention to discover these connections and cultural interferences in Richter`sopera, alongside the language and composition techniques that were used at the beginning of the 20th

century, gracefully imbedded in his creation.Because of his German (Austrian) classic-romantic up-bringing, Paul Richter is foremost

influenced by the richness of orchestration, harmonic constructions and chromatic language ofcomposers such as Richard Wagner, Anton Bruckner, Gustav Mahler and, mainly, Max Reger. Withall this in mind, he could not dismiss the Transylvanian and all-round Romanian musical and stylisticrealities. Tributary to his visionary personality, in music as in culture in general, he had the creativityto give his tunes modal melodic effects, adapting the harmonies to the melodic constructions, whichhad mainly urban influences. His intuitive state of mind led him towards anticipation – with provendetermination among later creations – of younger Romanian composers` preoccupations and themes.

Even though often remaining anchored in polyphonic and counterpoint symphonic writing (e.q.in symphonies or symphonic poems), Richter is drawn towards the rhythmic and melodic characterof the musical culture in which he is formed. It is my goal to capture some aspects about theseinterferences and interethnic influences, linked to the modal and rhythmic aspect, which can be found in his symphonic opera.

217

fiara Bârsei


Petru˛a-Maria COROIU

GEORGE ENESCU ªI OPERA „OEDIPE”:RELAfiIONÃRI FILOZOFICO-MUZICALE INTERCULTURALE

„Dintre toate operele mele, îmi este cea mai dragã. Am pus în ea toatã fiin˛a mea, pânã la a mã identifica, în unele momente, cu eroul meu” (Enescu)

În contextul filozofic al secolului al XX-lea, ideea de destin a fost proeminentã, mai ales cã a fost preluatã în crea˛ii artistice de valoare. Compozitori din prima jumãtate a veacului trecut au preluatdiferite aspecte ale temei: Debussy, Mahler, Busoni, Stravinski, Schonberg, Messiaen, Hindemith.Printre cele mai importante lucrãri care au întrupat aceastã majorã idee a culturii umane – la începutul secolului al XX-lea – regãsim opera „Oedipe” op. 23, de George Enescu. Ideea destinului ºi luptei cudestinul a fost privitã, de-a lungul timpului (încã din momentele precreºtine), fie ca fatalitate care nupoate fi înfruntatã direct, fie ca element activ în rela˛ia cu omul care poartã destinul, care îl modeleazã ºi care are posibilitatea alegerii. Antichitatea greacã a fost strãbãtutã de legendele ciclului troian,legenda argonau˛ilor, Odiseea, legendele tebane, cele despre eroi ºi zei, poetizate de cãtre Homer,Eschil, Sofocle ºi Euripide; iar Oedip, Antigona, Hercule, Prometeu, Ahile fac parte din galeria deeroi care au însufle˛it capodopere artistice timp de mii de ani.

Oedipe este una din figurile antice în care raportul om-destin ºi-a gãsit cea mai completãoglindire, dar în acest caz forma este atât de directã încât este unicã în întreaga Antichitate. Sofocleinsista asupra concep˛iei dramaturgice în care omul (efemer) înfruntã destinul implacabil, ºi tocmaide aceea problematica este prezentatã ca un salt calitativ important al conºtiin˛ei umane. Modalitateaenescianã de a aborda aceastã idee în opera sa îl plaseazã pe marele compozitor român printre mariimuzicieni care au ales sã materializeze sonor dialogul omului cu destinul, oferind rãspunsul care l-asalvat, ca fiin˛ã, în fa˛a propriei conºtiin˛e. La o analizã filozoficã devine evidentã intersectarea maimultor elemente apar˛inând unor sfere interculturale diferite, care îºi aliniazã arcuirile de sensurideasupra desfãºurãrii strict muzicale, fiind sus˛inute de aceasta.

Perspectiva mai largã, de esen˛ã esteticã ºi filosoficã, presupune evaluarea viziunilor moderneasupra ideii de destin în scrierile marilor gânditori din debutul secolului al XX-lea (Jung, Bergson,Dewey, Husserl, Heidegger, Gadamer, Wittgenstein, Popper, Sartre, Adorno ºi Foucault); acest fapt

218

Petru˛a-Maria Coroiu


dovedeºte conexarea cadrului tragediei lirice la valorile universale ale umanitã˛ii, valabile atât întimpurile antice, cât ºi în gândirea secolului al XX-lea. Cadrul Europei rãsãritene sau centrale, alBalcanilor, este depãºit în cadrul crea˛iei enesciene, deoarece Enescu a avut anvergura de a plasaideea de destin în contextul categoriilor filosofice de timp ºi spa˛iu. Fatalismul este contrapusprometeismului, capacitã˛ii de a cãuta ºi de a afla adevãrul, puterii de a-l sus˛ine chiar în cele maidificile condi˛ii. „Am dorit sã creez o tragedie de contraste lirice” afirma libretistul E. Fleg, în deplin acord cu concep˛ia enescianã, pe care a acordat-o cu a sa timp de mul˛i ani: legea conflictelor, acontrastelor, a succesiunii ºi alternãrii evenimentelor – adeseori opuse stã la baza dezvoltãrii uneiopere de asemenea magnitudine spiritualã. În consecin˛ã, era inevitabilã abordarea complexã a maimultor surse ºi zone de interes care sã-ºi aducã, fiecare, aportul de sens. Marea tainã rãmâne însãaceea a modalitã˛ii geniale prin care Enescu a reuºit nu doar conexarea acestor zone diverse despiritualitate ºi muzicalitate, ci ºi încadrarea lor organicã într-o unitate care sã sus˛inã capodopera sa,în absen˛a cãreia orice efort cumulativ ºi-ar fi pierdut interesul ºi valoarea. Asemenea modeluluienescian, Aurel Stroe – un strãlucit continuator al marii tradi˛ii muzicale româneºti – a preluat, ca ºicrez al crea˛iei ale, aceeaºi idee de multiculturalitate, de fuzionare a mai multor valori ºi domenii,întâmpinând aceleaºi dificultã˛i ale reunirii, alãturãrii unor valori nu doar diferite, ci incomensurabile în cadrul operei de artã. O putere creatoare ºi sinteticã unicã a adus reuºita în ambele cazuri,responsabilã fiind nu doar o artã componisticã superioarã, elevatã, ci o putere sufleteascã, spiritualãde a cuprinde diversitatea în unitate.

Din ciclul teban al tragediilor sofocliene („Oedip rege”, „Oedip la Colona”, „Antigona”) Flega recurs la primele douã, legate nemijlocit de Oedip: „tragedia anticã a fost doar pretext pentrutratarea problemelor de maximã acuitate umanã: afirmarea personalitã˛ii demne în fa˛a fatalitã˛ii,destinului; setea de dreptate, demnitate”1. Oedip întruchipeazã nu numai sus˛inerea ferventã aideilor asumate personal, ci ºi puterea conducãtorului care rezoneazã cu suferin˛ele poporului sãu. Oaltã idee majorã, poate cea esen˛ialã este cea a for˛ei de sacrificiu remarcatã în provocarea destinul,lupta contra Sfinxului pentru eliberarea cetã˛enilor Tebei de ciumã. Dragostea de adevãr se adaugã laacest complex de valori prin gestul lui Oedip de a cãuta ucigaºul lui Laios pentru izbãvirea oraºuluide molimã, vãzutã ca o pedeapsã a pãcatului. Ideea declanºatã de impresionanta tragedie este aceea asuperioritã˛ii for˛ei morale a omului în cele mai tragice clipe ale vie˛ii, atunci când orice deciziedevine ºi mai dificil de asumat. Fondul de idei preluat de la Sofocle ºi promovat de Enescu estegeneral uman, iar ataºamentul marelui compozitor român pentru idei de rezonan˛ã universalã estevizibil ºi dacã investigãm tematicile la care se oprise, în domeniul liric, anterior lui „Oedipe”:subiecte religioase, vechi testamentare, mitologia anticã, subiectele româneºti, toate fiindcomponente care eviden˛iazã o arie largã de expresie ºi trãire.

Tema om-destin în arta enescianã apare în lucrãri diferite ca gen, dar toate implicând vocea, încadrul genului simfonic, al tragediei lirice, al poemului vocal-simfonic. Omul în disputã cu destinulorb se regãseºte ca temã în trilogia2 alcãtuitã din Simfonia a III-a – „Oedipe” – Vox Maris (ca ºi înlucrãrile înrudite: Octetul, Simfoniile I ºi a II-a, Sonata I pentru pian, Cvartetul al II-lea, Simfonia decamerã). În trilogia amintitã de marele muzicolog W. Berger, corul (comentatorul, cel ce poartãetosul dramei antice) se regãseºte în plan superior fa˛ã de discursul orchestral: în Simfonia III(„prologul” la „Oedipe”) corul (reprezentantul conºtiin˛ei umane) apare doar la final, ca amplificare sonorã (fãrã text, doar cu vocalize). În Vox Maris (considerat epilogul la „Oedipe”) corul este activ,evoluând de la implicarea intona˛ionalã activã la tonul imnic, meditativ din final. Ideea de conºtiin˛ãare deci o evolu˛ie precisã ºi la nivel ideatic, dar ºi la nivel muzical concret.

219

fiara Bârsei

1 V. Cosma, Oedipul enescian, Bucureºti, Editura Muzicalã, 1967, p. 43.2 Aºa le-a denumit W. Berger în Muzica, 9/1964, p. 31.


Ideile care traverseazã multiculturalitatea cu o incandescen˛ã de care numai Enescu era capabilsunt acelea de altruism, jertfã pentru o colectivitate care, astfel, îºi dobândeºte salvarea: Oedipînfruntã destinul (simbolizat prin Sfinx), prezent întotdeauna – dar nevãzut. În Vox Maris, matelotulse avântã în furtunã pentru a înfrunta mânia zeilor; în ambele lucrãri, pe planul conºtiin˛ei, eroiiînving, deºi pe plan fizic sunt domina˛i (Oedip împlineºte prezicerile, matelotul dispare în valuri).

Aceastã fiziune interculturalã poate fi discutatã pe plan muzical, sonor, dar ºi în plan scenic. Caorizont de interculturalitate, în cadrul operei „Oedipe” fuzioneazã aspecte muzicale, dar ºi filosoficedin sfere diferite: universul modalismului antic (tetracordal), cel românesc (de inspira˛iefolcloric-sãteascã ºi cel lãutãresc-orãºenesc – indicat de microtonii) ºi spiritul universal-modern.Aceste realitã˛i interfereazã atât pe plan muzical-sonor, cât ºi în perspectivã dramaturgicã, filosoficã,de logicã a ac˛iunii ºi a interven˛iei personajelor în cadrul acesteia. Pe acest ultim plan, evolu˛iile suntºi mai spectaculoase pentru cã ideile se situeazã în libertatea abstractului, al eliberãrii dematerialitatea sonorã a leitmotivelor.

Opera „Oedipe” e construitã pe un dublu conflict: lupta om-destin, tragedia interioarã a eroului.Libretul ºi acordul muzicii cu libretul pun în eviden˛ã aspectele interculturale la nivelul textual ºidramaturgic: fiind un document uman încãrcat de contemporaneitate, libretul face referire – în pofida instabilitã˛ii ºi interven˛iei atâtor elemente neprevãzute, la „stabilitatea dominãrii situa˛iei de cãtreApolon, privilegiul ordinii (armonia cosmicã), manifestat prin profe˛ii sau semne supranaturale”3.Enescu introduce, pe lângã toate aceste coordonate diferite, ºi un nou final în cadrul tragediei lirice„Oedipe”, prin faptul cã renun˛ã la finalul fatalist al lui Sofocle, introducând în schimb dimensiuneacreºtinã pe care sufletul sãu o rezona prin tot ceea ce fãcea. Iertarea, seninãtatea aureoleazã finalultragediei sale, altfel decât în textul marelui tragedian antic – ce optase pentru un final depresiv; mul˛icercetãtori au pus aceastã op˛iune literarã, filosoficã pe seama vârstei nonagenare a autorului, darcred cã la un asemenea nivel nu se sus˛ine o astfel de ipotezã. Trebuie sã fi fost o op˛iune artisticãfilosoficã puternic argumentatã interior, ºi nu doar consecin˛a oboselii ºi a îndelungatei saleexisten˛e…

Concomitent cu compunerea operei „Oedipe”, Enescu a trecut prin Primul Rãzboi Mondial –trãit în mod exemplar de cãtre marele compozitor român, revenit în ˛arã în prima linie a frontului,jertfindu-se asemenea eroului sãu, pentru neamul sãu. Abia dupã rãzboi Enescu a aºternut pe hârtiescena supremã om-destin.4

În acelaºi timp, aºa cum aratã muzicologul V. Cosma, Primul Rãzboi Mondial prilejuise, pentrupunerea în siguran˛ã a tezaurului cultural (ºi a manuscriselor enesciene ce includeau primele schi˛e la„Oedipe”) depozitarea lor la Moscova; schi˛ele au fost recuperate dupã ºapte ani. Schi˛ele se aflau înstadiu avansat în momentul preluãrii lor; Enescu a reluat „Oedipe” fãrã sã dispunã de schi˛ele sale –fapt ce naºte o mare tensiune pentru orice creator. Fiindcã nu avea certitudinea cã se vor da schi˛eleînapoi, în 1921 a refãcut din memorie totul. În 1924 dirija deja dansurile din „Oedipe”: iatã o nouãdovadã de putere spiritualã încã neegalatã în cultura muzicalã româneascã, prin care Enescu îºiasumase destinul eroului sãu, trãind efectiv aceste argumente pe care avea sã le aºtearnã uluitor înpartitura operei.

220

Petru˛a-Maria Coroiu

3 V. Cosma, op. cit.4 Întruchipându-ºi tragismul cu pace ºi seninãtate.


George Enescu’s opera Oedipe – intercultural musical-philosophical relationshipAbstract

In the philosophical context of the twentieth century, the idea of fate was very important(Debussy, Mahler, Busoni, Stravinsky, Schonberg, Messiaen, Hindemith), including opera Oedipeop. 23, by G. Enescu. The idea of struggle with destiny, so complex, involves an importantphilosophical-musical base of discussion – in the context of intercultural aesthetical ideas – and George Enescu had an exceptional artistic answer.

221

fiara Bârsei


Liliana IACOBESCU

ASTRID PHILIPPI-NIEDERMAIER

Ne-am cunoscut la Bucureºti, la Liceul de Muzicã nr. 1(azi Liceul „Dinu Lipatti”), unde Astrid venise sã studiezeviola, la îndemnul veriºoarei sale, Christa Depner. Împãr˛eamsãlile ºi coridoarele aceluiaºi Liceu, dar traiectoriile noastreîncã nu se intersectaserã – ea era în clasa B, iar eu în clasa A.ªtiam ºi eu ceea ce ºtia toatã lumea, ºi anume faptul cã AstridPhilippi era cea mai strãlucitã elevã din clasa ei, premiantã I în to˛i anii, reclamând astfel admira˛ia ºi respectul nostru.

Abia mai târziu, când eram studente în acelaºi an ºiamândouã la sec˛ia instrumentalã a Conservatorului „CiprianPorumbescu” din Bucureºti (azi UNMB), ne-am apropiat maimult. În primii ani, am lucrat împreunã, la clasa de muzicã decamerã a Irinei Botez-Staicu, Sonatele de Arthur Honegger ºiPaul Hindemith pentru violã ºi pian, cimentând prietenianoastrã.

A urmat o invita˛ie la Braºov, oraºul ei natal. Aceastãvizitã a constituit primul meu contact direct cu Ardealul ºi culumea saºilor. Fiind crescutã în Bucureºti, nu avusesem ocazia

de a cunoaºte în profunzime aceastã zonã. Îmi amintesc cu câtã rãbdare ºi dragoste, dar ºi cu câtãmândrie, m-a ini˛iat în tainele Braºovului, prezentându-mi istoria ºi arhitectura oraºului, fãrã sãbãnuiesc în acel moment cã aveam sã-mi petrec o bunã parte din via˛ã în acest vechi centru cultural.Am realizat atunci cât de mult apar˛inea Astrid acestei lumi, ce fire tainice o legau de tradi˛iilestrãmoºeºti.

Cu aceastã ocazie, i-am cunoscut familia, o veche ºi distinsã familie sãseascã, cu cãrturari dintatã în fiu. Mama – Maja Philippi, nãscutã Depner – preda istoria la Liceul „Honterus”, iar tatãl – Kurt Philippi – preda geografia la acelaºi liceu. I-am cunoscut ºi fra˛ii, pe Friedrich (ulterior profesor degeografie la Sibiu) ºi pe Kurt (violoncelist ºi dirijor, având un rol de seamã în organizarea vie˛iimuzicale religioase a Sibiului). Marea mea surprizã ºi bucurie a fost sã întâlnesc ºi pe bunica luiAstrid, sculptori˛a Margareta Depner, care m-a primit cu mare cãldurã.

Tot atunci, am fost introdusã în familia veriºoarei, Christa Depner, în casa cãreia am participat la neuitate seri de muzicã de camerã. De altfel, acest verb – musizieren – face parte intrinsecã din via˛aacestei comunitã˛i, în toate familiile existând un pian, precum ºi alte instrumente, dar mai alesdragostea pentru muzicã, ce ne duce cu gândul mult în urmã, când în familia Bach (ºi în câte altele?!)rãsunau armonii celeste…

Prin colegele mele, Astrid Philippi ºi Christa Depner, am avut privilegiul de a mã apropia dementalitatea sãseascã ºi am realizat faptul cã Biserica constituia for˛a care ˛inea unitã aceastãcomunitate. Via˛a ei se ordona în ritmul sãrbãtorilor religioase. Biserica Neagrã ºi celebrul eiorganist, Eckart Schlandt, era inima care pulsa, trimi˛ându-ºi razele pretutindeni. La concertele ceaveau loc frecvent, ca ºi la alte evenimente importante, familiile lui Astrid ºi Christa participau cutrup ºi suflet, fie cântând în cor, fie în orchestrã, fie prin simpla prezen˛ã.

Întorcându-ne pe firul evenimentelor, nu numai eu am avut acces într-o lume diferitã de a mea,dar ºi Astrid a fost nevoitã sã se integreze într-o comunitate cu totul nouã pentru ea. Schimbul de

222

Liliana Iacobescu


informa˛ii a fost benefic de ambele pãr˛i. Din negura timpului, îmi vin în minte douã exemple, ce arputea ilustra cele enun˛ate mai sus. În casa mea, Astrid l-a cunoscut pe medicul ºi scriitorul IonBiberi, care dorea sã converseze cu cineva în limba germanã. Astrid s-a dovedit a fi persoanapotrivitã. În casa acestui erudit, înconjurat de mii de cãr˛i, vor fi avut loc conversa˛ii interesante, peteme din cele mai diverse…

În decursul prieteniei noastre, s-a fãcut sim˛itã permanent întrepãtrunderea a douã culturidiferite. Împreunã studiam estetica, pe care în acei ani o preda la Conservator George Bãlan, ºiîncercam sã desluºim tainicele legãturi dintre muzicã ºi literaturã, muzicã ºi celelalte arte, muzicã ºifilosofie.

Nu în ultimul rând, legãtura dintre noi s-a concretizat ºi în Recitalul pe care l-am avut la Braºov,organizat de Filarmonicã, la 15 martie 1970, când am cântat împreunã Hammer – Sonata în Sol majorpentru violã ºi pian, ºi Hindemith – Sonata op. 11 nr. 4 pentru violã ºi pian.

Odatã anii de studiu la Conservator încheia˛i, Astrid a intrat ca violistã în Filarmonica „Gh.Dima” din Braºov, ca ºi veriºoara ei, Christa Depner. Aici a activat între anii 1968-1989, fiind înacelaºi timp cadru didactic la Liceul de Muzicã, tot din Braºov.

De o rarã inteligen˛ã, trãsãtura ei de caracter dominantã era seriozitatea. Avea un cult alperfec˛iunii, o voin˛ã de fier ºi o dãruire totalã pentru lucrul bine fãcut. Toate acestea cereau un efortieºit din comun, pentru care mai târziu avea sã plãteascã. Hãrnicia se îmbina la ea cu generozitatea,deoarece era o fiin˛ã care trãia pentru a-i ajuta pe cei din jur. Aceastã calitate izvora ºi din profunda eicredin˛ã, care îi dãdea tãria ºi curajul de a merge mai departe. Încercãrile nu au ocolit-o, dar le-a fãcutfa˛ã cu noble˛ea ºi stoicismul care o caracterizau. ªi tot într-o muncã sus˛inutã ºi îndeplinitã cuabnega˛ie ºi-a gãsit rostul ºi menirea.

Un om de o asemenea anvergurã sufleteascã nu se putea mãrgini la rolul de instrumentist într-oorchestrã. Preocupãrile ei au fost variate ºi au cuprins mai multe domenii.

Astfel, ea activa în Cvartetul compus din Nina Alexandrescu – vioara I, Gogy Güttler – vioara aII-a, Aneta Niculescu – violã, Edda Togãnel – violoncel. Sunt multe de povestit despre acest Cvartet,ce-ºi avea repeti˛iile de douã ori pe sãptãmânã, în apartamentul plin de farmec al Ninei Alexandrescu. Aceasta din urmã era o mare violonistã, formatã la Paris, în preajma lui George Enescu, ca ºi so˛ul ei,compozitorul ºi muzicologul Romeo Alexandrescu. Era ºi un om deosebit, care coagula în jur oameni de aceeaºi facturã cu ea. La vioara a II-a, se afla Gogy Güttler, mama celebrului contrabasistWolfgang Güttler. La violã, cânta Aneta Niculescu, so˛ia marelui dirijor Dinu Niculescu ºi mama luiAurel Niculescu, iar la cello – Edda Togãnel, cea care fusese unul din stâlpii Filarmonicii din Braºov,încã de la înfiin˛are (sorã cu Gogy). În anii din urmã, Astrid a înlocuit-o la violã pe Aneta Niculescu.Iatã ce scrie Nina Alexandrescu în Jurnalul ei, la 28 februarie 1982: „M-a vizitat Astrid, feti˛a caremi-e din zi în zi tot mai dragã. Este atât de bunã ºi de atentã cu mine, dar nu de asta o iubesc, mi-edragã fiindcã este aºa cum este… e bunã, deºteaptã, cuminte, discretã, modestã ºi excelentãmuzicianã, ºi toate aceste calitã˛i le posedã la superlativ, dar nu face caz de ele, niciodatã nu cautãsã atragã aten˛ia, nu cautã sã arate ce ºtie ºi ce poate. ªi… mai are o însuºire care pe mine mãîncântã... : are umor”.

Nu putem destul sã reliefãm aceastã calitate a lui Astrid – modestia. Se întâmplã rareori ca un om atât de dotat sã fie ºi atât de smerit, pe cât era ea.

O altã calitate rarã era bunãtatea, pe care o revãrsa din plin asupra tuturor. Pu˛inã lume ºtie cã eaîi ajuta pe oamenii sãrmani ºi bolnavi, cã mângâia pe cei în suferin˛ã, mergând la azilul de bãtrâni, înpu˛inele ei ore libere.

Tot marea ei bunãtate a fãcut-o sã se aplece asupra educa˛iei copiilor, aceasta constituind o laturã importantã a activitã˛ii ei. În cadrul Filarmonicii, s-a preocupat de cursuri de ini˛iere muzicalã pentru

223

fiara Bârsei


preºcolari ºi ºcolari, ca ºi de regizarea unor concerte-lec˛ii pentru toate ciclurile ºcolare. Aceastãactivitate va fi îmbogã˛itã ulterior, devenind un punct de interes central.

Astrid Philippi a activat ºi ca cercetãtor-muzicolog, ei îi datorãm cartea Odae cum harmoniis(Honterus), apãrutã în 1983, la Editura Muzicalã, Bucureºti. Împreunã cu Gernot Nussbächer, ea s-aocupat de transcrierea, studiul introductiv ºi îngrijirea edi˛iei. Este vorba de cea mai veche tipãriturãmuzicalã a ̨ ãrii noastre (1548) ºi cuprinde o culegere de ode, editatã la Braºov de marele umanist sasJohannes Honterus. Gernot Nussbächer a cercetat partea istoricã, iar Astrid partea muzicalã. În acestsens, ea zugrãveºte o frescã a muzicii din Braºovul medieval, apoi încadreazã oda ca gen în istoriamuzicii europene. Urmeazã descrierea structurii metro-ritmice a odelor, analiza muzicalã a odelor ºiprobleme de interpretare.

Întreaga lucrare denotã o extremã acribie ºi acea seriozitate despre care am vorbit ºi care o fãceasã pãtrundã mereu în adâncul lucrurilor. Prin temeinicia studiului, prin perfec˛iunea redãrii, aceastãlucrare putea sã constituie o tezã de doctorat.

Cãsãtoria cu arhitectul Paul Niedermaier o va purta pe Astrid la Sibiu, unde-ºi va petrece ultimiiani de via˛ã (1989-1998). Acolo va activa la Liceul de Artã ºi la Colegiul pedagogic „Andreiªaguna”, intensificând preocupãrile ei în direc˛ia educa˛iei muzicale. Încã de la Braºov, a încercat sãpunã în practicã ideile lui Carl Orff (1895-1982), confec˛ionând, împreunã cu elevii, instrumentesimple, asemenea celor concepute de compozitorul german.

La Sibiu, însã, a reuºit sã intre în posesia instrumentariului Orff, lucrând cu pasiune ºidevotament fãrã margini cu elevii ei, pe care i-a iubit ºi care, la rândul lor, au iubit-o. Munca ei s-aconcretizat în serbãrile ºi concertele pe care le-a sus˛inut cu elevii, precum ºi în apari˛ia cãr˛iiEduca˛ie muzicalã modernã, în 1999, la Editura Hora din Sibiu. Mai întâi, cartea a constituit lucrareaei pentru Gradul II didactic, grad pe care l-a sus˛inut cu ultimele ei for˛e. Avem, aºadar, prin aceastãcarte, un cântec de lebãdã, pe care trebuie sã-l apreciem ca atare.

Ca ºi prima carte, valoarea ei incontestabilã o recomandã ca pe o tezã de doctorat, ºi este cu atâtmai pre˛ioasã, cu cât constituie o primã abordare a acestui subiect în România, realizatã cu o marecomplexitate, încercându-se tratarea subiectului exhaustiv. Ideea în sine aduce o mare originalitate,fiind o alternativã reuºitã în educa˛ia muzicalã a copiilor.

Dupã ce prezintã geneza acestui model de educa˛ie muzicalã – Schulwerk –, autoarea îl descriedin punct de vedere didactic, cu obiectivele lui (stimularea gândirii independente ºi a fantezieicreatoare) ºi principiile lui (formarea omului pentru muzicã ºi prin muzicã). Apoi trece în revistãinstrumentariul Orff, compus din instrumente naturale (bãtãi din palme, pocnituri din degete,tropãituri cu picioarele) ºi instrumente confec˛ionate din lemn, metal, piele (de exemplu: de lemn –blocul de lemn, castaniete, moriºcã; din metal – trianglu, talgere, clopo˛ei, xilofon; din piele – tobe).

Ultimele capitole se ocupã de integrarea instrumentariului Orff în pregãtirea viitorilor dascãli ºide perspective de aplicare a modelului de educa˛ie muzicalã Schulwerk în învã˛ãmântul românesc.

Este necesar sã adãugãm cã autoarea a participat la douã cursuri de ini˛iere în Germania, ºi cãbibliografia este foarte bogatã, cuprinzând 88 de titluri.

Aºa cum spune prof. univ. dr. Hans Peter Türk în Prefa˛ã, „trebuie sã fim recunoscãtori pentrufaptul cã Astrid Niedermaier a pus o piatrã de temelie la înnoirea educa˛iei muzicale din ˛aranoastrã ºi avem convingerea cã to˛i aceia care au avut norocul de a se numãra printre discipolii ei,vor duce mai departe ideile pentru care a militat distinsa lor profesoarã”.

La 13 iulie 1998, la numai 54 de ani, Astrid Philippi-Niedermaier ne-a pãrãsit, lãsând în urmã ungol, pe care cu greu l-ar putea umple altcineva. Prin via˛a ºi activitatea ei, ne-a lãsat un model, pe carenoi to˛i, cei care am iubit-o ºi am apreciat-o, ne strãduim sã-l urmãm.

224

Liliana Iacobescu


Astrid Philippi-NiedermaierRésumé

Astrid Philippi-Niedermaier (1944, Braºov – 1998, Sibiu) a joué de l’alto pendant 21 ans, dansl’Orchestre Philarmonique de Braºov, étant en même temps professeur d’alto au Lycée de Musiquede Braºov.

Son mariage l’emmène à Sibiu, en 1989, où elle est également professeur d’alto au Lycée d’Artet au Collège „Andrei ª aguna”.

Avec Gernot Nussbächer, elle a édité en 1983 Odae cum harmoniis 1548 (Honterus), le plusancien ouvrage imprimé en Roumanie.

Elle s’est beaucoup occupée de l’éducation des enfants, activité concrétisée dans l’apparition deson livre Éducation musicale moderne (1999), où elle présente la conception pédagogique et lesinstruments Orff.

225

fiara Bârsei


ªerban DRAGOMIRESCU – cercetãtorºtiin˛ific principal, profesor asociat, membru alComitetului Na˛ional Român de Geografie.Valer RUS – doctor în istorie modernã, directorla Muzeul „Casa Mureºenilor”, Braºov.Maria SOMEªAN – doctor în fizicã, cercetãtorºtiin˛ific principal la Institutul de Fizicã,Bucureºti (Mãgurele).Lucian BADEA – doctor în geografie, cercetãtor principal ºi conducãtor lucrãri doctorat –Academia Românã.Ioan IOSEP – conferen˛iar universitar,Facultatea de Istorie-Geografie, Universitatea„ªtefan cel Mare”, Suceava.Mioara POPICA – profesor de geografieBraºov, vicepreºedinte al Societã˛ii de Geografie– Filiala Braºov.Thomas ªINDILARIU – istoric ºi arhivist,director la Arhiva Bisericii Negre, Braºov.Iosif-Marin BALOG – doctor în istoriemodernã, cercetãtor la Institutul de Istorie „GeorgeBari˛iu” al Academiei Române, Cluj-Napoca.Mirela POPA-ANDREI – doctor în istorie,cercetãtor la Institutul de Istorie „George Bari˛iu” al Academiei Române, Cluj-Napoca.Nicolae TEªCULÃ – doctor în istorie modernã,director la Muzeul de Istorie, Sighiºoara.Mihaela NEVODAR – muzeograf la Muzeul deIstorie „Valea Hârtibaciului”, Agnita.Marinela-Loredana BARNA – muzeograf laMuzeul „Casa Mureºenilor”, Braºov.

Ioana VASILESCU-COªEREANU – muzeografla Complexul Na˛ional Muzeal „Moldova”, Iaºi.Adrian MAJURU – istoric, doctor în geografiaUmanã, scriitor, cercetãtor la MuzeulMunicipiului Bucureºti.Costin SCURTU – doctor în economie, MuzeulMilitar Na˛ional „Ferdinand I”, Filiala Constan˛a.Lucia BUNACIU – economist ºi jurist, directoronorific la Muzeul „Casa Mureºenilor”, Braºov;nepoata compozitorului Iacob Mureºianu.Ruxandra MOAªA-NAZARE – doctor înistorie, bibliotecar în cadrul departamentuluiColec˛ii Speciale la Biblioteca Jude˛eanã„George Bari˛iu”, Braºov. Rozalinda POSEA – muzeograf la MuzeulJude˛ean de Istorie, Braºov.Ciprian GLÃVAN – muzeograf la MuzeulBanatului, Timiºoara.Dumitra BULEI – muzeograf la ComplexulMuzeal „Curtea Domneascã”, Târgoviºte.Florentina-Manuela TÃBÃCILÃ – muzeografla Muzeul Na˛ional de Istorie a României,Bucureºti.Carmina MAIOR – muzeograf la ComplexulNa˛ional Muzeal „Astra”, Sibiu.Vasile CIOBANU – cercetãtor ºtiin˛ific laInstitutul de Cercetãri Socio-Umane Sibiu alAcademiei Române ºi conferen˛iar universitardoctor la Universitatea „Lucian Blaga”, Sibiu.Gheorghe MUNTEANU – profesor de istorie încadrul Liceului Teoretic „George Moroianu”,Sãcele.

Autorii din acest numãr:


Ionu˛ TÃNASE – profesor de istorie în cadrulLiceului Teoretic „George Moroianu”, Sãcele.

Cristina TÃNASE – muzeograf la MuzeulJude˛ean de Istorie, Braºov.

Ovidiu BARON – ºef serviciu Educa˛iemuzealã, Marketing cultural, Centrul deInformare Turisticã, Editura „Astra Museum”–Complexul Na˛ional Muzeal „Astra”, Sibiu.

Daniela POPA – preparator universitar laFacultatea de Psihologie ºi ªtiin˛ele Educa˛iei – Universitatea „Transilvania”, Braºov.

Simona TOMOZII – preparator universitar laFacultatea de Psihologie ºi ªtiin˛ele Educa˛iei – Universitatea „Transilvania”, Braºov.

Traian ICHIM – dirijor Opera Braºov.

Petre-Marcel VÂRLAN – doctor în muzicã,conferen˛iar universitar la Facultatea de Muzicã – Universitatea „Transilvania”, Braºov.

Steffen SCHLANDT – organist ºi dirijor labiserica evanghelicã luteranã „Biserica Neagrã”,Braºov.

Constantin CATRINA – doctor în muzicã.

Maria-Cristina BOSTAN – doctor în muzicã,lector universitar la Facultatea de Muzicã –Universitatea „Transilvania”, Braºov.

Petru˛a-Maria COROIU – doctor în muzicã,conferen˛iar universitar la Facultatea de Muzicã – Universitatea „Transilvania”, Braºov.

Liliana IACOBESCU – doctor în muzicã,profesor universitar la Facultatea de Muzicã –Universitatea „Transilvania”, Braºov.


expuse cu acest prilej de distinºi vorbitori care au avut privilegiul de a-i fi cunoscut, de a fi...

Documents