vestea · „intellingenz blatt” a avut o înrâurire beneficã în rândul românilor, vorbitori...

Voi prezenta radiografia presei editatã în Banat pânã la legitimitatea Actului istoric dela Alba-Iulia ºi presa editatã dupã acest moment istoric, limitându-mã la perioada inter-belicã. Glasul cifrelor este inefabil, cu valenþe socio-culturale ºi politice, atât în vremea Im-periului Austro-Ungar cât ºi dupã Unirea de la Alba-Iulia, în cei peste douãzeci de ani deexistenþã a României Mari.

Prin urmare, voi prezenta în cifre presa apãrutã în Banat, în cele douã etape distinctistorice:

A. Pe vremea Imperiului Austro-Ungar, între anii 1771 ºi 1919- ziare, reviste ºi foi sãptãmânale în limba românã = 13- ziare, reviste ºi foi sãptãmânale în limba germanã = 98- ziare, reviste ºi foi sãptãmânale în limba maghiarã = 72- ziare, reviste ºi foi sãptãmânale în limba sârbã = 3- ziare, reviste ºi foi sãptãmânale în 2 – 3 limbi = 17

B. Pe vremea României Mari, între anii 1919 – 1940 (1941)- ziare, reviste ºi foi sãptãmânale în limba românã = 125- ziare, reviste ºi foi sãptãmânale în limba germanã = 65- ziare, reviste ºi foi sãptãmânale în limba maghiarã = 104- ziare, reviste ºi foi sãptãmânale în limba sârbã = 1- ziare, reviste ºi foi sãptãmânale în limba bulgarã = 1- ziare, reviste ºi foi sãptãmânale în limba esperanto = 1

Invitãm cititorii din þarã ºi pe cei din strãinãtate sãmemoreze ºi sã compare cifrele cu privire la editareapresei în limba germanã respectiv în limba maghiarã,înainte ºi dupã monumentalul Act al Unirii, un actnaþional românesc.

Mã rezum sã adaug un fapt istoric esenþial defidelitate ºi unitate spiritualã manifestat de elementul

etnic german din Banat: aprobarea Actului românesc de la Alba-Iulia, din 1 Decembrie1918. Reticenþã ºi dezaprobare din partea elementului ºovin maghiar. Aºa cumspuneam mai sus, cifrele exprimã inefabil aceste sentimente pro ºi contra. Funcþioneazãpropagandã ºovinã, antirevizionistã.

Propun sã rãmânem ancoraþi la momentul apariþiei primului ziar în Banat, acesta a fostîn germanã, în anul 1771, în Timiºoara, sub numirea „Intellingenz-Blatt”. Probabil,

vesteaPERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA PERIODIC SOCIAL-CULTURAL, EDITAT DE PRIMÃRIA COMUNEI MEHADIA

(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANAT(CARAª-SEVERIN) ªI SOCIETATEA LITERAR-ARTISTICÃ “SORIN TITEL” DIN BANATFONDATORI: IANCU PANDURU ºi NICOLAE DANCIU PETNICEANU

Adresa redacþiei: Mehadia, str. Pãdurii nr. 389, tel. 0255 / 523204, 523121 ºi 523193; 0742 070514, 0749 495972 ºi 0720 025844e-mail : [email protected] pagina web: http://vestea.wordpress.com

NUMÃRUL 9 (32). ANUL IV. SEPTEMBRIE 2009. PERIODIC LUNAR. PAGINI: 20. PREÞ: 2 LEIRedactor responsabil: NICOLAE DANCIU PETNICEANU; Redactor ºi editor on line: CONSTANTIN VLAICU;

Consilier: prof. doctor IULIAN LALESCU; REDACTOR CORESPONDENT: DANA OPRESCU, studentã

DD II NN II SS TT OO RR II AAPP RR EE SS EE II BB ÃÃ NN ÃÃ ÞÞ EE NN EEPresa scrisã ºi presa vorbitã sunt douã

sintagme care înnobileazã spiritul în ideeade: educaþie, instrucþie, clarviziune, discer-nãmânt în luarea cotidianã a celor maifericite mãsuri pentru binele colectivitãþiiumane, dar ºi pentru binele tãu.

În ceea ce mã priveºte, când ajung labirou, la o canã de ceai (nu sunt amator decafea), rãsfoiesc ºi lecturez presa centralã,dar ºi presa zonalã, în paralel, fie acasã,dis-de-dimineaþã, fie la birou, ascultbuletinul de ºtiri. Este absolut obligatoriupentru omul de rând, anonim, cu atât maimult pentru cei care sunt catalogaþi„persoane publice” de-a fi la „curent” adicã„la zi”, cu tot ceea ce este nou în Þarã ºi înzona în care îþi desfãºori activitatea.Urmarea este cã te simþi un om pregãtitspiritual, cã poþi emite o decizie, o hotãrârecorectã în folosul societãþii. Recomandcolegilor, prietenilor ºi concetãþenilornoºtri de-a citi zilnic presa, ºi nu în ultimulrând gazeta noastrã localã, „Vestea”. Se potînvãþa lucruri interesante.

Am pornit astfel la „drum” ºtiind, fãrãînconjur, cã „presa”, în general publicaþiile,reprezintã a patra putere în stat, dupãputerea politicã, puterea executivã ºiputerea judecãtoreascã. Acest dezideratlogic l-am învãþat de la contele francezCharles Marie Salabery (1766 – 1847), ompolitic ºi ideolog al Revoluþiei Franceze ºide la fidelul sãu coleg Camille Desmoulins(1760 – 1794), din tabãra revoluþionaruluiDanton, care, din pãcate pentru adevãrurilepublicate în presã, a fost ghilotinat. Risculmeseriei. Existã, stimaþi consãteni, în oricemeserie ºi în orice funcþie, un risc.

Presa

Primar IANCU PANDURU

Iosif Chirilã, condeier þãran,din Slatina Nera

continuare în pagina 2

N.D.P.

„Intellingenz Blatt” a avut o înrâurirebeneficã în rândul românilor, vorbitori delimba germanã, dar influenþa a fost limitatãla pãtura intelectualã, redusã ca numãr.

În consecinþã, ne intereseazã istori-cul presei în limba românã, apãrutã înoraºele cât ºi în satele bãnãþene, editori,redactori ºi spaþii tipografice.

Respectând adevãrul istoric, trebuiearãtat cã prima publicaþie în limba românãn-a apãrut pe pãmânt românesc, ci a apã-rut la Viena, în primãvara anului 1874, da-toritã medicului oculist Ioan Molnar-Piuariuºi redactorului Paul Iorgovici, avocat, filozofºi lingvist, bãºtinaº din Vãrãdia de Caraº, fiude preot, cenzor ºi editor în tipografia im-perialã a nobilului Kurzböck. Tipãrirea aces-tui ziar a fost sistatã la intervenþia grofuluiGheorghe Banffy, guvernatorul Transil-vaniei, împãratul Francisc al II-lea temându-se de emanciparea naþionalã a românilor.

Intereseazã unde ºi când a apãrut pri-mul ziar în limba românã pe pãmânt ro-mânesc?! Din investigaþii literare a rezultatcã primul ziar în limba românã a apãrut laOraviþa, (1818 – 1820), meritul fiind al unuiaromân, Ioan Constantini, care va ajungedirectorul ºcolii ortodoxe din metropola cã-rãºeanã, în 1852. (Vasile V. Munteanu:„Contribuþii la Istoria Banatului”, Editura Mi-tropoliei Banatului, Timiºoara, 1990,pagina 203).

*În cele ce urmeazã vom evidenþia câteva

titluri, mai importante, ale presei bãnãþeneapãrute în arealul urban, pânã în anul 1919.

- „Luminãtorul” – apare de douã ori,apoi de trei ori pe sãptãmânã, între 1880 ºi1894, la Timiºoara, întâiul ziar politic româ-nesc, redactor responsabil avocat PavelRotaru (Pavel Rotaru, George Ardeleanu ºiIulian Grozescu constituie tripleta de aur apublicisticii bãnãþene). Editorul ºi proprie-tarul ziarului „Luminãtorul” a fost protopo-pul ortodox român, Meletie Dreghici, o cu-noºtinþã a familiei Pascaly ºi a poetuluiMihai Eminescu, din vara anului 1868. „Lu-minãtorul” avea ca supliment „AvocatulPoporului” – buletin pentru rãspândireacunoºtinþelor juridice în rândul cititorilor.

- „Dreptatea” – cotidian politic, econo-mic ºi literar, apare la Timiºoara de la 13 ia-nuarie 1894 ºi pânã la 13 ianuarie 1898,sub direcþia lui Corneliu Diaconovich, re-dactor Valeriu Braniºte. Între fondatorii zia-

rului se reþin nume de referinþã în peisajulcultural bãnãþean: baronii Alexandru, Eu-gen ºi Zeno Mocioni (aromâni), VincenþiuBabeº, Pavel Rotariu, Coriolan Brediceanuºi Emanuil Ungureanu.

„Dreptatea” avea un supliment politic, e-conomic ºi literar sub denumirea de „Foaiade duminicã”. „Dreptatea” are un merit a-parte în peisajul revuistic românesc, ea dãliteraturii române prima femeie ziaristã pro-fesionistã, pe Emilia Lungu-Puhallo, fiicaînvãþãtorului Traian Lungu, din cartierul ti-miºorean Fabric, învãþãtor persecutat de

autoritãþile maghiare ºi sârbe, pus în situa-þia de-a construi o ºcoalã nouã în acestcartier.

De evocat figura ilustrã a lui CorneliuDiaconovici (1859 – 1923), originar dinBocºa-Montanã, ziarist, poliglot ºi autorulprimei „Enciclopedii” din cultura românã (3volume), apãrutã la Sibiu, între 1898 –1902, precum ºi imaginea redactorului Va-leriu Braniºte, care a avut 23 de procese depresã, amenzi ºi doi ani de temniþã, execu-taþi la închisoarea din Seghedin pentru ac-tivitate unionistã. De numele lui ValeriuBraniºte se leagã existenþa bisãptãmânalu-lui „Drapelul” din Lugoj, apãrut între ianua-rie 1901 ºi anul 1920, având ca redactorresponsabil pe dr. Corneliu Jurca; ziar înpaginile cãruia a publicat articole preotulCoriolan Buracu, cu tentã naþionalistã,fapt pentru care a fost cercetat de poliþiamaghiarã ºi arestat la intrarea României înPrimul Rãzboi Mondial, întemniþat la Ca-ransebeº ºi trimis pe front în linia întâia, casã moarã pentru apù de la Budapesta ºi

împãratul de la Viena, cum pe front au fosttrimiºi cei din Regimentul 43 Infanterie dinCaransebeº, numit Regimentul „Papãlapte”, pentru cã era constituit din þãranioieri, din Munþii Caraºului.

Propun sã trecem de la Lugoj, din „Ce-tatea cântecului”, la Reºiþa, pe Bârzava, în„Cetatea de foc”, la finele veacului al XIX-lea. Aici din iniþiativa unui anume SimeonePocreanã apare ziarul sãptãmânal „Reºi-þa”, între 1 ianuarie 1884 ºi 25 martie 1904,în tipografia proprie. ªi tot în oraºul de peBerzava, în preajma Muntelui Semenic,vede lumina tiparului revista de culturã înlimba germanã „Romänische Revue”,între anii 1886 – 1888, graþie lui CorneliuDiaconovich, amintit mai înainte. În paginileacestei publicaþii sunt tipãrite creaþii dinAlecsandri, Eminescu, Creangã etc. în tra-ducerea lui Fischer Ludovic Vincenþiu,poet german, originar din Oraviþa. De reþi-nut cã în revista germanã de la Reºiþa apa-re în premierã „Deºteaptã-te române”, deAndrei Mureºanu, imnul românilor de pre-tutindeni ºi dintotdeauna.

Propun sã poposim în oraºul de la poa-lele Muntelui Mic, în oraºul cu trei ape ºitrei închisori pentru români, la InstitutulTeologic-Pedagogic supranumit „Cuib devulturi”, unde îºi desfãºoarã activitatea e-piscopul Ioan Popasu ºi rubedenia sa doc-tor Constantin Popasu, ambii bãºtinaºi dinBraºov, cum bãºtinaº era ºi savantul chi-mist Nicolae Teclu, profesor la Academiade Comerþ ºi la Academia de Belle Arte dinViena, personalitate influentã în spaþiul ger-man. Prin intermediul savantului NicolaeTeclu, contactat de nepotul C-tin Popasu,doctorand pe atunci la Viena, amicul luiEminescu, episcopul din Caransebeº adu-ce la Caransebeº ºi instaleazã o perfor-mantã tipografie. Începând cu anul 1886, laCaransebeº apare „Foaia Diecezanã”, va-loroasã în formã ºi conþinut formativã decandele pe cãrãrile romanismului bãnã-þean. O vreme a fost redactor responsabildr. Petru Barbu, profesor ºi teolog, unionist,condamnat de autoritatea maghiarã pentrucã ºi-a pus semnãtura pe cunoscutul me-moriu înaintat împãratului, prin care ro-mânii cereau drepturi naþionale.

În Tipografia Diecezanã din Caransebeºse tipãresc cãrþi ale clasicilor literaturii ro-mâne ºi lucrãri de pionierat aºa cum se ti-pãreºte în 1895 prima monografie din cul-tura românilor, monografia satului Maidan

V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã2

urmare din pagina 1

Publicistul Nicolae Mãrgean


V e s t e a d u m n e a v o a s t r Ã 3

de învãþãtor Marcu Sofronie.La Caransebeº în perioada antebelicã

au mai apãrut douã publicaþii care au contri-buit la emanciparea naþionalã a românilor, evorba de „Renaºterea”, redactor respon-sabil Cornel Corneanu, consilier bisericescºi „Lumina”, redactor ºi proprietar NicolaeIonescu, avocat ºi director de bancã.

O publicaþie care a jucat un rol importantîn emanciparea populaþiei din Valea Caraºu-lui a fost „Foaia Oraviþei”, vitalã între anii1914 – 1916, fondatã de domniile lor: avocatIlie Trãilã, dr. Petru Corneanu, dr. MihailGropºianu, învãþãtor Gh. Lipovan ºi publicis-tul Romul (Virgil) S. Molin, autor de almana-huri, autorul dicþionarului „Vocabularul tipo-grafului român”, unicul în literatura de specia-litate, redactor la ziarul „Opinca” din Vârºeþ.

Apropo de „Opinca” din Vârºeþ, din Ba-natul istoric, ea era redactatã în localitateaCoºtei, la 18 kilometri de Vârºeþ, ea se da-toreazã inimosului învãþãtor Petru Bizereaca un omagiu adus editorului reºiþean S.Pocreanu, care tipãrise acest titlu între 1mai 1885 ºi 27 octombrie acelaºi an.

În context cu publicaþiile apãrute pânã înanul 1919, ar mai fi de adãugat cele careau vãzut lumina tiparului în oraºul Orºovaºi în oraºul Lipova, ambele urbe existentegeografic în Banatul istoric. În „cetatea” dela Dunãre e de amintit „Gazeta Orºovei” ºi„Santinela Dunãrii”, iar în oraºul aca-demicianului Atanasie Marian Marinescuse reþine sãptãmânalul „Revista Lipovei”,a redactorului ºi editorului Ioan Brânda, dinanii 1895 – 1896.

Încheiem aceastã parte a eseului cu ulti-ma publicaþia apãrutã în strãinãtate, e vor-ba de „Foaia Þãranului” scoasã de ungrup de ofiþeri ardeleni la Moscova, în fe-bruarie 1918, având ca prim-redactor peAriton Pescariu. Era tipãritã în TipografiaBãncii Naþionale Române evacuatã laMoscova odatã cu tezaurul românesc,din calea armatei germane, tipãritã pehârtie rezervatã bancnotelor româneºti.Hârtia s-a consumat ºi ruºii nu au pututsã o foloseascã în scopul tipãririi debancnote false. A fost un act naþional pelângã ideea generoasã de-a convinge pri-zonierii români sã se constituie în detaºa-mente care sã lupte pentru fãurirea Ro-mâniei Mari.

*Dupã anul 1919, ori începând cu

acest an, în Banat a existat o explozie depublicaþii româneºti, cotidiene, sãptã-mânale ºi bisãptãmânale, în varia dome-nii, românii trebuiau sã pãstreze ºi sãdezvolte ceea ce dobândiserã cu jertfe i-mense: drepturile politice, sociale ºiculturale, sã lupte cu revizioniºtii ma-ghiari care contestau Tratatul de laTriatlon, din 4 Iunie 1920.

Ne rezumãm sã evocãm cu pietate doartitlurile principalelor publicaþii apãrute în pe-rioada interbelicã, ce au avut, aºa cum spu-sesem, o misie nobilã naþionalã: „Nãdej-dea” (1919 – 1926 ºi 1928 – 1930, Timi-ºoara, proprietar dr. Lucian Georgevici,apoi dr. Aurel Cosma); „Banatul” (1919 –1921, Lugoj, apoi Timiºoara, redactor res-ponsabil Iosif Velcean); „Banatul Româ-nesc” (1919 – 1924, Lugoj, apoi Timiºoara,

redactor ºi editor Avram Imbroane); „Þara”(1921, Timiºoara, redactor responsabilCamil Petrescu); „Voinþa Banatului” (1921– 1930), între redactori ºi Sever Bocu);„Tribuna Banatului” (1921 – 1930, editorRomulus Molin, redactor responsabilTraian Birãescu); „Reciþa noastrã” (1922,sãptãmânal, redactor responsabil dr. EmilDoboºan); „Primãvara” (1921 – editor ºiredactor responsabil prof. Teodor Bucures-cu, Sânnicolau-Mare, s-a fondat în scopulcolectãrii de bani pentru un monumentMihai Eminescu, care se va dezveli ºi sfinþila 11 octombrie 1925, cu participarea poe-tului Octavian Goga, poet Ion Minulescu,

av. Nicolae Imbroane ºi a studentului almã-jean Ovidiu Blidariu, ca recompensã pentrupoemul „Lucifer”); „Gazeta Banatului”(1924 – 1929, Timiºoara, editor av. PetruNemoianu, viitorul ministru al bãnãþenilor laBucureºti); „Deºteptarea Banatului”(1926, editor av. Mihail Gropºianu, redactorresponsabil George Andraºiu); „Banatul”(1926 – 1927, editor ºi redactor Ioachim Mi-loia); „Analele Banatului” (1929 – 1935),editor ºi redactor responsabil IoachimMiloia, sponsor general Gh. Domãºneanu,originar din Mehadia, primarul oraºului Ti-miºoara); „Vestul” (1930 – 1939, apoi 1940– 1947, fondator, editor, redactor responsa-bil Ion Stoia-Udrea, în aceastã publicaþie,seria a II-a va debuta scriitorul NicolaeMãrgeanu-Marghetici, din Mehadia);„Fruncea” (1934 -, proprietar ºi editor ing.Nicolae Ivan); „Luceafãrul” (1935 – 1943,editor ºi redactor responsabil av. AurelCosma-junior, fostul secretar al lui NicolaeTitulescu; „Colþ de Þarã” (1936 – 1940,cotidian, editor ºi redactor responsabil av.Ion Lotreanu, autorul monografiei „Banatul”;„Grãnicerul” (Timiºoara, 1938 – 1941, pro-prietar, editor ºi redactor responsabil IonMarghetici, din Mehadia. Despre gazeta„Grãnicerul”, ceva mai încolo, în detalii.

* **

Fenomenul revuistic fervent manifestat înmediul urban, dupã Decembrie 1918, în Ba-nat, va fi întâlnit cu patos ardent ºi în unelelocalitãþi rustice, din aceastã parte de þarã.

Prin urmare, dupã Marea Unire, aparcondeieri þãrani, se editeazã gazete sãteºtiscrise de þãrani pentru þãrani, plugari cuºase clase primare, ziua þin de coarneleplugului, iar seara, pânã în miezul nopþii,pun mâna pe creion ºi la lumina unei lãmpicu gaz aºtern pe hârtie gânduri, vorbe deduh, sentimente altruiste, cuvinte cu încãr-cãturã artisticã pentru semeni, pentru þã-rani, ba chiar ºi pentru orãºeni. Þãranii con-deieri scriu poezii în metricã popularã, scriureportaje, schiþe ºi povestiri inspirate dinrusticul vieþii ºi muncii lor, scriu chiar piesede teatru, cu umor ºi satirã spumoasã.

Apariþia condeierilor þãrani ºi a publi-caþiilor sãteºti reprezintã un fenomeninsolit, inedit, necunoscut în alte zoneale României interbelice, o pasãre raraavis! Acest fenomen dã de gândit oa-menilor de artã ºi culturã, filozofilor ºi so-

N.D.P. ºi preotul ªtefan Bubã din parohiaPetnic. Pe casa parohialã placa decomemorare protopop Ioan Chendi

urmare din pagina 2


ciologilor, care cautã rãspunsuri pentru ba-rocul bãnãþean. Desigur acest fenomen nu aapãrut întâmplãtor, el are cauze obiective ºiemanaþii spirituale care þin de iluminismulgerman, ajuns în zona Banatului prin filieraImperiului Austriac. Enumerãm câteva dincauzele iluminãrii þãranului român din Banat:

- Dupã înfiinþarea Regimentului deGraniþã (1775) se înmulþesc, din dispozi-þia împãrãtesei Maria Tereza, numãrulºcolilor în limba românã ºi în limba ger-manã. Copiii þãranilor grãniceri învaþã cartela sat, dar ºi la oraº, urmând, cei dotaþi, stu-dii superioare civile sau militare,ajung, unii dintre ei: ofiþeri, alþiiavocaþi, medici, profesori, ziariºti;

- preoþii ºi dascãlii de þarã,parte dintre ei, ajung modelede urmat pentru þãrani, deconduitã moralã ºi civicã;

- bibliotecile sãteºti joacãun rol hotãrâtor, sunt þãranicare îºi vor acasã bibliotecalor, îºi procurã cãrþi, citesc presala care sunt abonaþi preoþii, în-vãþãtorii ºi chiar o parte dintre ei;

- la Viena ºi la Pestafuncþioneazã tipografii createanume pentru tipãrirea decãrþi religioase ºi laice pentruromâni;

- puterea economicã aþãranului bãnãþean, starea sa psihicã,animatã ºi antrenatã pentru prosperareprin muncã, preocupare pentru laturaartisticã, pentru cântec ºi poezie;formaþiile corale ºi de lecturã de la sat laoraº au impulsionat aceste preocupãrinobile.

Dupã Decembrie 1918 a existat stareade libertate, care a facilitat scrisul ºi edi-tarea de publicaþii în unele sate din Banat,cu deosebire în Caraº. Evocãm câtevadintre publicaþii ºi autorii lor, redactori,editori ºi condeieri.

1. „Þãranul” – întâiul ziar scris la Rãcãj-dia, în Caraº, ºi tipãrit la Oraviþa, la data de19 octombrie 1918, dupã cãderea frontuluide la Piave. Autor, þãranul Ilie Crãciunel. Auapãrut doar cinci numere, publicaþia a fostsuspendatã de autoritãþi, în paginile ei seauzea ecoul Rãscoalei din 1907.

2. „Poporul Românesc” – apare laSoºdea în Caraº, între 1922 – 1924, redac-tor Ion Ciucurel, secondat de preotulsatului, anume Petru B....

3. „Þara” apare la 30 martie 1924 ºipânã la 09.09.1925, la Oraviþa, redactorresponsabil este Iucu Ion Rãcãjdia, ajutatde elevul Nicolae Roman, de la Liceul ge-neral „Drãgãlina” din Oraviþa. În aceastãpublicaþie publicã þãrani ºi intelectuali: IlieCiucurel, Nicolae Vucu S., Paul Târbãþiu(þãrani) ºi dr. Ion Þeicu, Mihail Gropºianu,Camil Petrescu etc. (intelectuali).

4. „Cuvântul satelor”: apare între 1926ºi 1937, autor þãranul Ion Ciucurel din Soº-dea de Caraº. În aceastã gazetã publicã curegularitate un numãr de 12 þãrani, între eiNic. Humã-Bogdan ºi Târbãþiu Paul.

5. „Zorile Banatului”, apare între 1928ºi 1929, la Comorâºte, redactor PaulTarbãþiu. Publicã ºi intelectualii: Ilie Rusmirºi dr. Ion Þeicu.

6. „Vasiova”, apare între 1929 ºi 1947,proprietar ºi unicul redactor Petru Oancea,renumitul Tata Oancea din Bocºa – Vasiova.

7. „Suflet Nou” – vede lumina tiparuluila 15.08.1934 în Comloºul Mare, editatã deþãranul Ghiþã Balan, secondat de þãrancaMaria Dogaru (unica femeie autoare desnoave ºi povestiri) ºi de av. A. Bãlan. În a-ceastã gazetã debuteazã, în 1936, cu-noscutul scriitor Ilie Ienea.

Dintre editorii, redactorii ºi colaboratoriipublicaþiilor sãteºti, din rândul condeierilorþãrani, puþini au ajuns scriitori în înþelesulmajor al cuvântului, autori de carte de va-loare artisticã, pãtrunsã în Panteonul cul-tural. Aceºtia sunt: Paul Târbãþiu, IonFrumosu ºi Iosif Chirilã. Ceilalþi nu auajuns scriitori dar, prin pana lor, aucontribuit la pãstrarea ºi evoluþia limbiiromâne, la formarea gustului pentru

lecturã în rândul consãtenilor lor, laconservarea datinilor, obiceiurilor ºitradiþiilor româneºti patriarhale.

*

Promisesem cuvinte în „detalii” despregazeta „Grãnicerul”. Ea a apãrut la Meha-dia, deoarece ºi la Mehadia, zona graniþeiimperiale de odinioarã, erau semãnate ºievoluate condiþii similare altor localitãþi dinfostul Regiment de Graniþã.

Primul numãr al „Grãnicerului” vede lu-mina tiparului în chip de „probã”, de testare

a apetitului spre lecturã a locui-torului din zona Mehadiei, aºa-dar apare la finele anului 1932,iar numãrul 1 va apare în aprilie1933, înainte de Sf. Paºte. Pro-prietar ºi redactor responsabilIon Marghetici, fost ofiþer în ar-mata imperialã, prizonier înSiberia, de unde s-a înapoiat cusoþia Ada, siberianã, intelectua-lã, care în perioada interbelicãva fi un catalizator spiritual înMehadia. În 1937, Ion Marghe-tici se mutã cu soþia ºi cu cei doicopii în Timiºoara; „Grãnicerul”va continua sã aparã în Timiºoa-ra, pânã la izbucnirea rãzboiuluiantisovietic.

Între colaboratorii gazeteiGrãnicerul se reþine numele învãþãtoruluiNicolae Roºeþ, bãºtinaº din ValeaBolvaºniþa, învãþãtor în comuna Iablaniþa.

Astãzi, la Mehadia se editeazã „Vestea”,fondatori Iancu Panduru ºi N.D.P.; „Vestea”ºi-a propus ºi a reuºit sã fie o publicaþie deþinutã urbanã, apreciatã în þarã ºi în strãinã-tate, iar meritul ei incontestabil este acelacã a descoperit, lansat ºi format un ziaristprofesionist în postura redactorului CostelVlaicu, membru în U.Z.P.

Bibliografie:1. Dr. Nicolae Ilieºu: „Timiºoara – monografie

istoricã”, f.a., Ed. Institutului de Arte Grafice,Timiºoara.

2. Vasile V. Munteanu: „Contribuþii la istoriaBanatului”, Ed. Mitropoliei, Timiºoara, 1990.

3. Iosif Stãnilã: Iliada – Monografie, manuscrisolograf.

4. Vasile Vãrãdean: „Cântecul la el acasã” – Ed.Mitropoliei, Timiºoara, 1985.

5. Virgil Birou: „Oameni ºi locuri din Caraº”, Ed.Arta Banatului, 1940, Timiºoara.

6. Lucian Predescu: Dicþionarul “Cugetarea”,Bucureºti, 1939/1940.

7. Ion Bãcilã: „Monografia Mehadiei”, Ed.Marineasa, Timiºoara, 1997.

8. N.D.P.: „Lumina de la Vãrãdia”, Ed. Gordian,Timiºoara, 2008.

9. “Foaia Diecezanã”, Caransebeº, 1886 - 1920.


urmare din pagina 3

NDP, cu Luca Novac, prof. Iosif Domãºneanu (*)ºi rapsodul Iosif Puºchiþã

*


DESPRE ZIARISTUL CONSTANTINCOTOªPAN, CU FIICA SA HERMINA

Am stat de vorbã cu doamna Hermi-na Cotoºpan, fiica regretatului ziaristConstantin Cotoºpan, interesatã de acunoaºte ce amintiri poartã tatãlui sãu.

Cu lacrimi în ochi dumneaei mi-amãrturisit cã se afla la frageda vârstã do10 ani când tatãl sãu a decedat ºi cãmultitudinea lucrurilor pe care lecunoaºte despre acesta se datoreazãpoveºtilor mamei ºi ale celor apropiaþi.

- Vã amintiþi cum s-a întâmplat tra-

gicul eveniment care a umbrit copilãriaºi întreaga dumneavoastrã viaþã?

- Da! La acea vreme tata avea 33 deani ºi era redactor – ºef la ziarul „Vii-torul” din Drobeta Turnu-Severin ºicorespondent la „Scânteia” pentru ju-deþul Mehedinþi. Primise o maºinã deserviciu de la „Scânteia”, la numai osãptãmânã de când îºi ridicase permi-sul de conducere pe care trebuia sã oridice de la Bucureºti. În 27 octom-brie 1970 a plecat la Bucureºti dupãmaºinã, iar în 29 octombrie la ora 22am vorbit pentru ultima datã la tele-fon. Eu dormeam, iar mama m-a trezitpentru cã tata vroia sã mã audã. Amplãnuit ca a doua zi de dimineaþã eu ºimama sã plecãm la Strehaia, la buniciimaterni, unde avea sã se opreascã ºitata venind de la Bucureºti. În dimi-

neaþa lui 30 octombrie am coborât cumama în faþa blocului în care locuiamºi ai cãrui locatari erau majoritateaziariºti, pentru a aºtepta autobuzul ceavea sã ne ducã la garã. Vecinii caredeja aflaserã tragedia încercau sã ne

împiedice spunându-i mamei cã tre-buie sã ajungã Miºu, un prieten foartebun al tatãlui meu. Mama le-a spus cãlasã cheia pentru ca acesta sã neaºtepte, dar din insistenþele vecinilorºi-a dat seama cã tata pãþise ceva.

Cu o searã înainte tata cinase cualþi ziariºti la Restaurantul LIDO dinBucureºti, moment de la care nu s-amai ºtiut nimic de el. Bãnuiala familieiºi a celor cunoscuþi este cã a fost omo-rât punându-i-se ceva în bãuturã.Fiind întrebaþi cum s-a întâmplat câ-þiva dintre cei care au fost acolo audeclarat, însã declaraþiile nu coincid.

La acea vreme a fost imposibil sãaflãm ceva ºi au trecu 39 de ani decând ne macinã aceastã curiozitate.

- ªtim cu toþii cã tatãl dumneavoas-trã a fost un om cu o inteligenþã deose-bitã, spuneþi-ne ce studii a avut ºipentru ce publicaþii a scris?

- Într-adevãr tata a fost un om cu ointeligenþã superioarã, însã a trãitprea puþin ca sã demonstreze ce poateºi cât poate.

Terminase Institutul de Marinã,Institutul de Mine – a fost o perioadãdirector la Mina Petroºani – ºi Aca-demia „ªtefan Gheorghiu”, dupã carea lucrat la ziarul din Petroºani„Steagul Roºu”.

Tata a fost primul ziarist care ascris despre deschiderea Porþilor defier de la Drobeta Turnu Severin. Totel a scris despre vizita la Petroºani apreºedintelui þãrii de la acea vreme,

Gheorghe Gheorghiu Dej, evenimentîn urma cãruia a fost premiat.

- Nu au fost mulþi anii în care l-aþiavut alãturi pe tatãl dvs. Ce vãamintiþi din toþi aceºti ani?

- A fost scurt timpul pe care l-ampetrecut împreunã ºi vârsta pe care oaveam nu-mi permite sã-mi amintescfoarte multe, însã mi-au rãmas vii înminte clipele pe care le petreceamalãturi de el la redacþie. Îmi amintesccã eram în clasa I ºi învãþãtoarea,

prietenã de familie a pãrinþilor mei,m-a scos la tablã. În timp ce ea leexplica colegilor mei m-am ascunsdupã tablã. Ca sã mã sperie, mi-a datun 4, notã care pe mine m-a bucuratfoarte tare. Am alergat acasã, l-amstrigat ne tata, i-am spus nota, iar el azis: „Bravo! hai la tata sã te pupe ºimergem în oraº sã-þi cumpãr o sanie”.

Mare parte a copilãriei mi-am pe-trecut-o aici, la Mehadia. Pentru tataMehadia era un loc sfânt ºi a murit cudorinþa de a locui aici. Dovadã pentruaceasta este faptul cã în momentul încare a murit urma cursurile Facultãþiide Filologie. Aici nu putea profesa caziarist, însã putea fi profesor. De câteori aveam musafiri, colegi ºi prietenide-ai tatãlui meu din toate pãrþile lu-

mii, îi aducea la Mehadia sã îi serveas-cã cu mãmãligã, brânzã ºi fripturã.

DANA OPRESCU, studentã la jurnalisticã, membrã a

Societãþii „Sorin Titel” din Banat

Constantin Cotoºpan (cu casca pe cap) lainaugurarea de la Porþile de Fier

Redacþia “Viitorul” SeverinÎn redacþia de la “Scânteia”

În documentare la Bozovici

În Valea Jiului, cu solistul Emil Gavriº Cu familia (*) ºi doi colegi

*

Radio Reºiþa, Radio “Semenic”, dumi-nicã, 6 septembrie 2009, la “O ceaºcã decafea”, a pus în discuþie necesitatea impe-rioasã de a folosi vocala “ã” în locul vocalei“a” în unele cuvinte, precum: Drãgãlina,Bãºulescu, Bãsescu, Delamarina, Glãvan,Glãmie.

Nota redacþiei: salutãm ca bine-venitãintervenþia redactorului-ºef, Doru Dinu Glã-van, apreciem cunoºtinþele sale lingvistice.Felul greºit de pronunþie îl datorãm influen-þei nefaste a limbii maghiare, Legii Aponyi(1907), care prevedea maghiarizarea forþatãa românilor aflaþi în Imperiul Austro-Ungar.Precizãm cã în limba maghiarã nu existãvocala “ã”, cum nu existã în limba germanãconsoana “þ”.

(NDP)

Cu puþinã vreme în urmã, domul DoruDinu Glãvan, redactor-ºef al postului deradio „Semenic”, din Reºiþa, a oferit luiN.D.P. ºansa de-a tipãri o carte, care aracoperi un gol în istoriografia din Banat:„Altarul Cãrþii”.

„Altarul Cãrþii” reprezintã prima miºcareliterarã româneascã din Banat, fondatã în27 mai 1933, în Grãdina „Ciocârlia”, dinCartierul „Fabric” (Timiºoara), între fonda-tori: preotul Romulus Fabian, muzicologulVelceanu, locotentnt Grigore Popiþi, lt.colonel Volburã Poianã Nãsturaº, ziaristulC. Miu Lerca ºi profesorul universitar DionMardan (epigramist).

„Altarul Cãrþii” s-a transformat în „Aso-ciaþia Scriitorilor din Banat”, la 27 iunie1936, între membrii fondatori fiind, de dataaceasta, ºi tânãrul avocat Ilie Ienea, curãdãcini paterne în Borlovenii Vechi(Caraº).

De precizat cã N.D.P. a moºtenit arhivacelor douã enclave spirituale, de la familiascriitorului Virgil Birou, ultimul preºedinteal Asociaþiei Scriitorilor din Banat.

N.D.P. mulþumeºte bãnãþeanului ºiomului de culturã Doru Dinu Glãvan, se vastrãdui ca în 2010 sã predea manuscrisul„Altarul Cãrþii” – prima miºcare literarãromâneascã din Banat Editurii RadioSemenic.

(Danke Schön – REDACÞIA).


GENERALULDRÃGÃLINA SALUTÃ PE

DORU DINU GLÃVAN

OFERTA ANULUI

Pe strada mare, în drum spre SanþulMare la casa cu numãrul 525, dinMehadia, îþi râde inima de român vãzândcum fâlfâie steagul în trei culori substreaºina casei la Mihai Petchescu, la IlãMorcovu, cum îl ºtiu meginþii de laBelareca ºi din preajma Muntelui Strãjoþ.

Am vrut sã ºtiu cine a fost ºi ce atrebãluit Morcovu, cã se simte român,cum nu se simte altul, de vreme ce aarborat drapelul moºilor ºi strãmoºilor sãisub streaºina casei. ªi aflu cu bucurie cãMihai Petchescu a fost cheferist o viaþã deom, cum cheferist a fost ºi Ache Sandu,Ache lui Vasa, prietenul meu, covaci ºimecanic de elitã, iubitor de cântecromânesc. Dar, zãu, sunt trist cã i-a luat-oînainte Morcovu ºi el nu ºi-a pus steagromânesc la casã! De ce oare?! Sigur,dupã vorbele mele, se va ruºina ºi laprima pensie îºi va cumpãra un tricolormult mai mare, poate din mãtasã naturalã,ca sã-l dea gata pe Ilã Petchescu, colegulsãu de Cale Feratã.

ªi gândul mã poartã peste Ocean, laamericani, nu la bunãtãþile (în ghilimele)aduse ca filme cu sexi, cu pistoale ºi cudroguri, mã gândesc cã ei, americanii,pânã ºi la weceul public au arboratsteagul lor! Felicitãri! Dar mã întunec lafaþã vãzând cã la noi, în Mehadia, ºi nunumai în Mehadia, nu vezi neam detricolor la instituþiile de stat, la ºcoalã,bancã, poºtã, poliþie, spital ºi cabinetmedical!!! De ce oare?! Nu mai vorbescde lanþul de magazine, unde patronii faczilnic bani cu ciutura ºi ar putea ca fiecareunitate agro-alimentarã ºi industrialã sã-ºicumpere tricolor ºi sã-l afiºeze, sã fâlfâieîn bãtaia vântului, cã se meritã ºi asta, zide zi, nu numai în sãrbãtori legale. Chiarºi Biserica Ortodoxã Românã ar putea sãridice un tricolor românesc în memoriaunui întreg pomelnic de apostoli (preoþi)care au fãcut temniþã sub unguri pentrulimbã, port ºi steag românesc.

Mulþumesc Ilã Petchescu! Se pare cãeºti (deocamdatã) singurul român, înMehadia.

LAE CARABINÃ

Tricolorul fâlfâie,sub streaºinã la

Petchescu!

SimpozionulSimpozionulpresei montanepresei montane

În numerele precedente ale „Vestei” (iu-nie – august 2009) anunþasem cã PrimãriaMehadia ºi Consiliul Loca au aprobatpropunerea Societãþii literar-artistice „SorinTitel” din Banat de-a þine un astfel de sim-pozion la data de 19 septembrie 2009,sâmbãta, la Mehadia (Caraº-Severin), orazece, prefaþat de dezvelirea ºi sfinþireaplãcii comemorative „Grãnicerul”, primulziar din aceastã comunã (1932 – 1937) ro-mâneascã, patriarhalã.

Pânã în prezent ºi-au anunþat partici-parea urmãtorii cãrturari:

1. Dr. Alexandru Nemoianu, din Ame-rica, subiect la liberã alegere.

2. Prof. Constantin Juan Petroi: „Presaorºoveanã de-a lungul vremii”,

3. Prof. Ana Drãghici: „Presa orºoveanãinterbelicã ºi promovarea literaturiiromâne”.

4. Nicolae Ieremia: „Un gazetar þãran:Ion Ciucurel”.

5. Ignea Loga: „Jurnal de Rãcãjdia”.6. Gheorghe Rancu-Bodrog: „Almãja-

nul”.7. Prof. Pavel Panduru: „Redactor la

Almãjana”.8. Ing. Trifu Câta: „Familia de Petrova-

sâla”.9. Prof. dr. Gh. Luchescu: „Irizãri lugoje-

ne în presa montanã”.10. Prof. Doru Dinu Glãvan: „Presa

vorbitã”.11. Prof. univ. dr. Iulian Negrilã: “Poezia

Luceafãrului Bãnãþean”12. Dr. Ilie Domaºnea: „Hercules” la

Herculane.13. Gabriela ªerban: „Istoria presei din

Boºca”.14. Dana Oprescu (studentã la jurna-

listicã): „Nicolae Mãrgeanu – publicist”.15. Dr. Iulian Lalescu: „Rolul presei în

comunicare”.16. Ion Ionescu: „Grãnicerul” de

Mehadia.17. Vasile Barbu (Uzdin): «„Tibiscus” –

Contribuþii la istoria presei româneºti înSerbia, dupã 1990».

La simpozion sperãm sã ne bucurãmde prezenþa domnului prof. univ. dr. MihaiMiron (originar din Cacova), preºedinteleUniunii Ziariºtilor Profesioniºti din Ro-mânia.

Materialele prezentate în plen vorconstitui obiectul unei cãrþi, cu sprijinulafectiv ºi efectiv al primarului IancuPanduru. (REDACÞIA)


Poetul Damian Ureche pe un fotoliu, eupe altul, între noi o mãsuþã joasã ºi pe eamaºina de scris Olivetti ºi douã pahare cucireºatã, producþie proprie.

(Demi (alintatul Damian) precipitatscoate ºi aprinde o þigarã, eu desfac geantasa ºi scot din ea „bomba” – un dosar camsoios ºi între coperte circa 25 – 30 de coliministeriale, scrise cu pixul pe-o parte ºi pealta. Un titlu cu majuscule: „UN POETFORÞEAZÃ FRONTIERA”, dedesubtautorul: Daniel Jaleº (Unul din pseudoni-mele literare ale cunoscutului poet timiºo-rean, Damian Ureche, cu rãdãcina înSlãtioara de Vâlcea). Manuscrisul repre-zenta experienþa de „frontierist” ºi de deten-þie a lui Damian Ureche, precum ºi celepetrecute în Decembrie 1989, la Timiºoara(16 – 20 decembrie 1989). Mai era ºi o scri-soare adresatã Postului de Radio „EuropaLiberã” de la München, redactorilorNeculai C. Munteanu ºi Max Bãnuº.

Am pus în miºcare maºina „Olivetti”, în2 – 3 ore am dactilografiat în trei exemplare„bomba” lui Demi.

Pentru cititorii de astãzi, reproduc pa-ginile pe care le socot mai importante, ceiinteresaþi pentru detalii pot lectura cartea„Adio, în septembrie” de N.D.Petniceanu,editatã de Societatea literar-artisticã „SorinTitel”, la Tipografia Marineasã, din Timi-ºoara, anul 1995, precum ºi volumul depoezii „Oraºul martir Timiºoara” de Da-mian Ureche, Editura Facla, Timiºoara,1990, redactor de carte Ion Nicolae Anghel,director de editurã dr. Dorcescu.

Prin urmare, reproduc:„Antiprefaþa”

Un poet forþeazã frontieraCu câtva timp în urmã, mãrturisiri

sugrumate. Un poet a forþat frontiera. Prins,torturat, aruncat în detenþie. În cãtuºe ºilanþuri, paºii poetului au lãsat urma tragice,poeme pe viu. Mãrturie a uni întregîndelung cutremur interior.

În timp ce aceste poeme se smulg dinimperiul fricii, autorul lor e desfiinþat încetºi sigur, redus la inchizitoria tãcere conve-nabilã celor tari! Deocamdatã aceste tãcerisut semnate de Daniel Jaleº. Prin poemelealãturate, poetul aderã la toþi cei care dorescbinele poporului român!

DANIEL JALEª

Scrisoare cãtre „Europa Liberã” (MaxBãnuº ºi Neculai C-tin Munteanu)

Maº Bãnuº, 8000 München 22, R.F.Germania

sauMax Bãnuº, München 70, Postfach 222,

R.F. GermaniaStimate Domnule

Neculai Constantin MunteanuVã rog sã primiþi din patrie acest volum

de poezii fãcând parte din ultimele þipetedin durerea româneascã, sperând sã nu maidureze mult acest coºmar. În curând ne vomstrânge mâinile ºi ne vom cunoaºte. Pânã a-

tunci vã rog sã transmiteþi prin orice mijloa-ce aceastã carte a unui poet care a trãit peviu dezastrul celor ce vor, riscându-ºi viaþa,sã treacã dincolo de cortina de fier.

Din durerea strigatã sau mutã aromânilor am prins câteva imagini tragicecare trebuie cunoscute de toatã lumea.

Vã mulþumesc,DANIEL JALEª

RomâniaVã urez Sãrbãtori fericite!Acum, prin selectare, reproduc câteva

poeme pentru onor cititorul român din þarãºi din strãinãtate, reproduc dupã 20 de ani.

Uciderea pruncilorCopii cu lumânãri aprinsePe treptele Catedralei,ªi armele-s oarbe, dar gloanþele nu.Vãzduhul clopotniþei plânge,Candoare ºi moarte,Candoare ºi sânge;Prin tunet se sparg depãrtãrileªi mâinile cad,S-adoarmã pe veci lumânãrile.

*Clopote ºi elicoptere

Imagini de coºmar. Se surpã lumeaPrintr-un vacarm cu geamurile sparte, Privesc elicopterele-n pãmânt. Iar clopotele bat în cer a moarte.

E tot oraºul rãsfoit de gloanþe, Printr-o perdea de fum de-a pururi laºã. ªi trag mitralierele din umbrã Cu o fierbinte ploaie ucigaºã!

Ce mai anunþã clopotele, doamne, Când zac copiii morþi pe trotuare,

De ce atâta sânge-n matca beznei,Pentru un strop de libertãþi sub soare!

Elicoptere, clopote ºi spaimã, La praguri de-ntrebãri ºi de Iluzii, O limpezire vrem peste azururi Sã spargã crusta jalnicei confuzii.

Ni s-au trezit CarpaþiiDin somnul cel de moarte

ni s-au trezit Carpaþii,Abia mijea Crãciunul spre noi

sã-ºi facã drum. Din glasurile þãrii, cu piepturile goale, Deºteaptã-te, române, e rândul tãu acum!

O vânãtoare laºã din labirintul crimei O dirija cãlãul ºi-n viaþã ºi postum; El ne-a ucis biserici ºi sate ºi speranþe, Deºteaptã-te, române, ºi nu uita de-acum!

Nu ne-au lãsat zarafii nici drept la lumânare,

Doar foame, frig ºi beznã prin viaþa ca un fum;

Cu torþe-nsângerate se miºcã tragic þara, Deºteaptã-te, române, e vremea ta acum!

Colind pentru copiii de româniPrin zãpezile terorii Au venit colindãtorii,Mãcar lor sã li se spunã Prin troiene – cale bunã!ªi sã creadã în candoriNu numai de sãrbãtori, Cã de astãzi li se cade Pomul vieþii plin de roade.

Basmaua neagrãMoromeþii trag ultima brazdãAdevãratã,O femeie cu prunc la sânÎºi acoperea faþaCu o basma neagrãSã nu vadãCum moare câmpia!

NaufragiuSatele rase de pe faþa pãmântuluiPar niºte corãbii în derivãCu obiceiuri aninate de cer.În gura bocitoarelorAltã durereNu mai încapã.

Bucurii sfâºiatePaºtile ºi CrãciunulLicãrind abiaÎn rãnile calendarului,Abia mai gãsim adãpostPentru magiSau pentru colinziCa pentru pãrinþiTopiþi în memorie

De-acum înainteLacrimã lângã lacrimãAmestec ciudat de laºitate

„Dupã douãzeci de ani”„Dupã douãzeci de ani”TTTT iiii mmmm iiii ºººº oooo aaaa rrrr aaaa ,,,, 2222 0000 DDDD eeee cccc eeee mmmm bbbb rrrr iiii eeee 1111 9999 8888 9999 ,,,, dddd uuuu pppp ãããã -- aaaa mmmm iiii aaaa zzzz ãããã

(urmare din numãrul trecut)


Mã ierþi, Sfinþia-ta!Cum þi-a fost sufletul atunci, pãrinte, Când nu ºtiam cum sã te mai rugãm Ca în vâltoarea revoluþiei fierbinteUºa sã ne-o deschizi, ca sã intrãm?

N-ai vrut sau n-ai putut s-auzi chemarea, Tu, care-n umilinþã, sã trãim ne-nveþi Ca sã cunoaºtem ce e îndurarea, Cum ai lãsat sã curme-atâtea vieþi?

Sângele pur al tinereþii noastre Pe-ale catedralei trepte-a curs ºuvoi ªi-ai mai putut apoi, senin, pãrinte, Sã te mai rogi alãturea de noi?

La mult prea greu, pãrinte, ne-ai lãsat Pe mâini, apoi, de sânge te-ai spãlat Precum fãcut-a cândva ºi Pilat Când pe Iisus cel sfânt l-au condamnat.

Cum pot, acum, în ochi sã te privesc ªi sã mai cred în vorbele-þi deºarte? Cuvântul tãu cum sã-l mai preþuiesc Când sufletele noastre-au fost trãdate?

MARIANA SPERLEA


ªi biruinþãDe-acum înainteOceanul supravieþuindÎn hamuri.

Cina cea de tainãMi-e teamã ºi de florile de pe masãCine ºtie ce-ar putea ascunde,În polenul lor,În petalele receptiveLa bãtãile inimii!

Cer fãrã cerA mucegãit linia de ochireÎn care pasãreaE punctul lovit.Pasãrea-vis,Pasãrea-om,Pasãrea-pasãre!

RuginãPe drumul acestaRugina a atins punctul cel mai înaltDe fierbere.Ce poate faceRaza poemuluiDecât puþin locPentru o stea eºuatã.

Înlãcrimaþi prin rotaþieTrenul secundelor sparteCe nu mai pleacã odatãDin staþie,ªi, aburiþi, de-ntârziere,Câte doi, câte trei,Copaci ºi oameni,Înlãcrimaþi prin roaþie.

Vine ºi iarnaCopii cuminþi ai naþiuniiCãzuþi sub dogma nefireascã,Dupã atâtea lungi dezastreVine ºi iarna sã loveascã.

Din darul disperãrii taleLa cerºetori arunci monede,Iar biciul gerului se-mbinãCu biciul care nu se vede!

Chef disperatBeau oamenii parc-au scãpat de-necNici ei nu ºtiu mãcar de ce petrec,Sub bolta mutã, vãduvã de stele,Prea mult miros de mivi ºi de drapele.

Dum spiro speroContemporanã cu cenuºa roºieDin calendarePana meaTrage clopotniþa lumiiDe unde se vedeUitarea.

Un poet forþeazã frontieraPrintre lacrimi ºi distanþePrintre câini ºi printre gloanþeUn poet forþeazã noapteaCu o mânã de speranþe.

UrmãrireDe ce fug, de ce mã tem,Propria-þi umbrã e gataSã-þi punã mâna pe umãrStrigând din plãmânii pãmântului,Opreºte-te,

Mai bea o gurã de curajªi ia-o de la capãt!

Ziduri cãzuteCad ziduri ºi zeiDe ruºineDã-ne Doamne sevaPânã la cãdereaUltimelor ziduriDin noi.

DegringoladaSoldaþi vãrsaþi în stradã,Afiºe scãldate-nDegringoladã.Când veacul se clatinã

Ei vin sã dea cu bombeul în datinãC-un ochi de zgurãªi altul de platinã!Rãsar sã ne intimidezeCu haine de spaimãTeribil de verzi ºi cumplit de albastre,Unde eºti Þepeº,Întruchipeazã-te, întemeiazã-teDin spuma durerilor noastre.

Sânge de TimiºoaraTancuri ºi tunuri deºarteBolborosind ºi scuipând moarte,Dar sângele bate din aripi cu falãÎntre Operã ºi Catedralã.

Într-un decembrie fãrã zãpadãCãrþi ºi idei arse în stradã,Aer de martie vineri În magazinele fãrã vitrine.Oraºul e singurªi-ntre arme zace primãvara,Între tancuri zace Timiºoara,Ar trebui sã-i rãspundã ºi Þara!

Oraºul martir, TimiºoaraSfârºit de an sau sfârºit de lume,Sfârºit de suferinþi fãrã nume,Într-un decembrie fãrã zãpadã,Cãrþi ºi idei arse în stradã,Dar sângele rezistã ºa orice rafalã,Dar sângele bate din aripi cu falãÎntre Operã ºi Catedralã.Bat clopotele ºi ne cheamã,Nici baioneta n-o luaþi în seamã,Aer de martie din Anul Nou vineÎn magazinele fãrã vitrine.Sub arme zace Timiºoara,Iatã, îi rãspunde ºi þara.ªi clopotul bate ºi-ndeamnã ºi cheamãªi gloanþele de noi sã se teamã.Din miezul durerii sclipesc nãframeCu sânge de prunci ºi de mame,Când iarna ne-o face mai caldã ca varaORAªUL MARTIR, TIMIªOARA!

EuropaAzi doamna Europa e foarte ocupatã, Chiar când durerea þãrii ne scoate din þâþâni; Speranþa pe fereastrã se uitã prima datã, Nu se putea sã-i lase-n uitare pe români.

Braºovul, Clujul, Iaºul, cu voce renãscutã,Cu semnul Capitalei aprins într-un ºuvoi, Chiar dacã stã sub cizmã

privighetoarea mutã, Azi, doamna Europa se uitã ºi la noii!

* **

Dupã dactilografiere, un exemplar a fostpus într-un plic ºi, însoþit de Poet, dupãcâteva pahare de cireºatã, pe jos am tãiatoraºul pe scurtãturã, pânã pe „Romulus”, laConsulatul Jugoslav. Vorbesc biniºorsârbeºte, doar am muncit ani de-a rândul înfrontiera româno-iugoslavã. Am sunat, amintrat împreunã, am dat „dobrã dan”, ammai zis ce am mai zis ºi am predat plicul cumanuscrisul poetului Damian Ureche,pentru „Europa Liberã”.

NICOLAE DANCIU PETNICEANU

urmare din pagina 7

PatrieiÎþi mulþumesc pentru izvor ºi pãsãri, Pentru cãldura demnã dintr-un mãrÎþi mulþumesc pentru aceste steaguri, Pentru mândrie, pentru adevãr.

Îþi mulþumesc din carte ºi din suflet, Pe defileul cerului de jos, Îþi mulþumesc pentru cules ºi toamne, Pentru finalul unui drum frumos.

Îþi mulþumesc din patru zãri de-odatã, În zori, amiazã, în amurg ºi noapte,Îþi mulþumesc pentru zãpezi ºi muguriªi pentru toate lanurile coapte.

Îþi mulþumesc prin flamura din cântec, Cu care luptei tale îi rãspund, Îþi mulþumesc pentru fântâni crescute La rãdãcina visului rotund.

Îþi mulþumesc pentru -nãlþimea clipei, Mã plec în faþa dorului tãu sfânt Cum mulþumeºte iarba în tãcere Când se aºterne ploaia pe pãmânt.

În comuna Slãtioara (Vâlcea) lamormântul lui Damian Ureche.

Rugetu, septembrie 1995


4 – 3 octombrie 1984, Reºiþa, încã supra-vieþuia „Cetatea de Foc”, astãzi „Cetatea deFum”, mai precis, metaforic, „Cetatea de Praf”.

Matei ªapteouã, primul de judeþ, înainte deplecarea sa la Timiº, ºtia de plecare, voia sãlase o impresie bunã în Caraº, prin urmareluase iniþiativa organizãrii Simpozionului„ÎÎnnttââllnniirree ccuu FFiiiiii JJuuddeeþþuulluuii”.

Cu invitarea oamenilor de culturã din Timiºla acest festin, fusese însãrcinat Petru NovacDolângã, poet ºi publicist (autorul unei cãrþisingulare în Banat „MMããrrttuurriiii lliitteerraarree”). Au fostinvitaþi între alþii: I.M. Almãjan, director laEditura „Facla”, Dorian Grozdan (poet), SofiaArcan (romancierã), Nicolae Dolângã, lucrãtorîn radio Timiºoara, N.D.P. comandant adjunctal Aeroportului Internaþional Timiºoara ºi alþii.

Cu invitaþii din Caraº-Severin fusese însãr-cinat altcineva, cine, nu ºtiu, cineva de la „cul-tura socialistã”. Au fost mulþi cãrturari din Ca-raº, amintesc câteva nume: general Ion Stoian,Mircea Martin, Octavian Doclin, Maiorescu,Bãdescu, Cazan ºi alte nume, mai mult sau maipuþin cunoscute. M-am bucurat sã-l reîntâlnescpe poetul Gheorghe Azap, cu alura sa de þãrande Ticvania sau de muncitor în forjã.

S-au þinut comunicãri ºi paraomunicãri pe

Secþiuni, cu gândul la masa festivã, seara la„Semenic”.

Vânzolealã prin holul localului, vânzolealãprintre mese, unii intrau, alþii ieºeau, mulþi in-trau grãbiþi sã prindã un scaun cât mai aproapede masa tovarãºului prim Matei ªapteouã.(Fusese astfel epitetizat ca urmare a faptului cãajunsese sã cartilizeze pânã ºi ouãle!)

În aceastã forfotã de nedescris apãruse înhol un om deosebit, dupã vorbã, dupã port, unom îndrãgit, Ion Florian Panduru, cu o geantãîn mânã, una burduºitã. Se ºtia de poeþi ºiscriitori, de poetul Octavian Doclin ºi de pic-torul Nicolae Popa, cã Ion al nostru, senin ºi cugluma în buze, nu pleca de acasã, de la Hercu-lane sau de la Plugova, fãrã flaºa cu tãrie, unade prunã de varã ori de albuºã, mirosind asâmbure spart.

Ion Florian Panduru nu fusese poftit la„Întâlnirea cu fiii satului”, nu ºtiu care a fostcauza, el venise nepoftit, venise ºtiind cã aveaocazia sã se întâlneascã cu floarea scriitorilor,cu rãdãcini în Caraº-Severin, venise în modspecial pentru a se revedea cu fratele sãu decruce, cu scriitorul Ion Marin Almãjan. S-auvãzut, ori mai bine spus ne-am vãzut, în holulhotelului „Semenic”. Almãjan se întunecase

aflând cã Ion nu fusese invitat la întâlnire, ca ºicum el, Panduru, n-ar fi fost fiul Caraºului, caºi cum el, plugovanul, n-ar fi fost autorul cãrþii„Sãrbãtoare târzie” ºi a altor cãrþi, un Creangãal Banatului, apreciat de Uniunea Scriitorilor.

AAllmmããjjaann ssuuppããrraatt ffoocc ººii ppaarrãã aa rreeffuuzzaatt ssããppaarrttiicciippee llaa mmaassaa ffeessttiivvãã,, eell,, ddiirreeccttoorruull EEddiittuurriiii„„FFaaccllaa”” nnuu lluuaassee îînn sseeaammãã ccãã aavveeaa lloocc rreezzeerrvvaattllaa mmaassaa ttoovvaarrããººuulluuii PPrriimm.. BBooiiccoottaassee mmaassaa..Rãmãsese în hol cu Ion Florian Panduru, aubãut rãchie ºi au mâncat clisã cu pâine, slãninãtãiatã cu briºca.

De notat cã Almãjan ceruse ºi altor scriitorisã se solidarizeze cu acþiunea sa, ceruse lacâþiva cãrãºeni, ba chiar ºi unor bucureºteni,scriitori ºi lectori universitari, aceºtia refu-zaserã sã se alipeascã de cei doi, dimpotrivã,au dat fuga la masã, cât mai aproape de masaprimului secretar Ilie Matei zis Matei ªapteouã.

Va veni Decembrie 1989, dupã cãderea luiCeauºescu, cei care s-au îmbulzit la masa ºe-fului comuniºtilor cãrãºeni s-au declarat victi-me ale regimului ºi au devenit peste noapteanticomuniºti, dizidenþi, fripturiºi, cameleoni ºialte podoabe. Ce pãrere aveþi tovarãºilorNicolae Sârbu ºi Vasile Ioniþã?

(N.D.P.)

În nr. 6 al publicaþiei „Vestea”, pe iunie 2009Nicolae Danciu Petniceanu scrie în nota inti-tulatã: „NNuu-ii aaººaa ccãã uunneeoorrii ccuuvviinntteellee ddeevviinnggllooaannþþee uucciiggããttooaarree?? cã I.M.A. adicã eu aº fi au-torul sintagmei scribii de mâna a ºaptea de la„Sorin Titel” invenþie a d-lui N.D. P. ca sã nu zicminciunã gratuitã, cum tot atât de gratuitã a fostºi invenþia sa cã am publicat la Editura Faclacartea PPoovveessttiirrii ddiinn BBooccººaa de Ion Cãrmãzan înschimbul realizãrii unui scenariu dupã romanulmeu „TToorrnnaaddaa” ºi bineînþeles a unui film. Toþicei ce m-au cunoscut ºi au colaborat cu mine laFFaaccllaa dar ºi la ziar pot depune mãrturie cã nuam tãcut nimic pe principiul dai ca sã primeºti.Sã-i amintesc lui NDP cã am fost singurul carea acceptat sã-l însoþeascã la Judecãtoria Timi-ºoara pentru înregistrarea societãþii într-ovreme în care nu mulþi îi întorseserã spatele?Sã-i mai amintesc cã de-a lungul a 30 de ani,începând cu debutul la Facla i-am fost sprijin denãdejde lui ºi multor altora, cã am fãcut pentruNDP ceea ce nu a fãcut nimeni, nici mãcar ceice l-au nãscut? De câte ori mi-a reproºat NDPcã publicându-i primele cãrþi l-am aruncat îngroapa cu lei a lumii literare? De câte ori nu amfãcut prefeþe la cãrþile lui NDP! Chiar ºidactilograma „Bigamului” ar trebui sã-l facã peNDP sã manifeste respect dacã nu cumva mareaiubire atât de des clamatã faþã de mine, în lun-gul anilor. Îmi pare rãu cã m-a ocolit cu„Lumina de la Vãrãdia”, titlu care aminteºte înfapt o altã luminã mult mai celebrã, cea de la rã-sãrit, a lui Sadoveanu. Trec de la nota amintitãla urmãtoarea paginatã în acelaºi numãr al pu-blicaþiei. Referindu-se la eseul, de fapt prefaþanumitã închinare nu încheiere cum noteazãDanciu, pe care am scris-o la volumul intitulatEftimie Murgu - erudiþie ºi faptã, ediþie realizatã

de poetul Iosif Bãcilã cu texte apãrute în cei 10ani de existenþã a revistei „Almãjana”, NDP seadreseazã „maestrului”, adicã mie, precizând cãromancierul ºi poetul (mai mult traducãtor de-

cât poet n.n.) Ilie lenea s-a nãscut la Orºova ºinu la Pãtaº, cum am scris eu eronat. Îmi asumeroarea cu scuzele de rigoare. Urmãtoareaobservaþie a lui NDP se referã la absenþa dinºirul personalitãþilor enumerate de mine ridicatedin Almãj a soþilor Icoana ºi Nistor Budescu ,consãtenii mei. Icoana este autoarea unei mo-nografii „docte”, scrie Petniceanu, specialist înacordarea unor calificative adesea nesusþinutede realitate. Monografia d-nei Budescu este unlucru bun, pentru început, cu speranþa cã cinevao va completa cu noile descoperiri arheologice,cu studii despre toponimia locului, extrem deinteresantã de expresivã, de valoroasã, desprezestrea etnograficã ºi folcloricã aflatã în mareprimejdie de risipire etc. În cel priveºte pe dl.Nistor Budescu, dascãl excelent ºi mate-matician pasionat mãrturisesc a nu fi în mãsurãsã-i apreciez valoarea. Omiterea numelui lui IonLuca Bãnãþeanu a fost accidentalã, nu dintr-o

prejudecatã aculturalã (adicã dragã NDP ce vreasã zicã aculturalã? Am ceva de împãrþit cu IonLuca? Cine þi-a vorbit cu admiraþie despre mariiinstrumentiºti din Almãj acum câteva decenii?Cine þi-a deschis apetitul pentru istoria locu-rilor, a Banatului, pentru folclor, pentru Luþã lo-vitã de pildã? ªi acum sã mã refer la tonul tãusentenþios, ex catedra, apropos de NicolaaeIorga ºi de „sintagmele”: ÎÎnn BBaannaatt ssee aauudd mmaaiiîînnttââii ccâânntteecceellee ººii aappooii rrããssaarree ssooaarreellee. Mai întâiprecizarea: fraza lui Iorga este doar frazã ºi nusintagmã cu atât mai puþin sitagme, cum scrii.Apoi rectificarea necesarã: la 1906 , la Bucu-reºti, a fost organizatã Marea expoziþie naþionalãcu prilejul aniversãrii a 4 decenii de la urcareape tron a lui Carol I, eveniment la care au fostinvitate mai multe coruri din Banatul aflat substãpânire austro-ungarã. Din Almãj, corurile dinBozovici ºi Dalboºeþ au fost rãsplãtite cu pre-mii. Iorga nu a ieºit de la cursuri ºi a sãltat pãlã-ria ca la o promenadã aruncând urbi et orbi fru-moasele ºi onorantele cuvinte, ci le-a scris, darasta-i altã poveste. Nu mã consider omniscient,nu am pretenþia infailibilitãþii mele. Doar Papade la Roma se zice cã e infailibil. El ºi Cel deSus. Cât despre Shakespeare, te rog dragã NDPsã-l consulþi ºi mai des poate îþi va fi cu folos.Vei învãþa sper câte ceva despre fair play .

ION MARIN ALMÃJAN

NNoottaa rreeddaaccþþiieeii:: Nu-i frumos sã scrii replicãla „replicã”. Nu-mi propun acest lucru. Totuºi,un gând pentru posteritate: Cultura în Banat n-aînceput cu mine ºi nu se va sfârºi cu mine, cutine, cu el sau cu ei. Vor veni alþii ºi vor da note.Icoana C. Budescu vvaa primi o notã de “ttrreecceerree”,alþii vor bucta!...

Casa memorialã Grigore Popiþi, dinPãtaº, aºteaptã o placã de comemorare

DDDDRRRREEEEPPPPTTTTUUUULLLL LLLLAAAA RRRREEEEPPPPLLLL IIIICCCCÃÃÃÃ

Solidaritate cu parfum de demnitate!Solidaritate cu parfum de demnitate!- istorie literarã -


VasileVasileBarbu 55Barbu 55

Dupã cum declarã însuºi Cireºan, el estenãscut în 10 august (ºi nu iulie) 1914, în Caraº-Severin, satul Duleu, din pãrinþi agricultori.

Face doar ºcoala primarã, dar, prin dragostede carte, este un autodidact.

Este agricultor la Duleu ºi muncitor laBocºa, unde se mutã definitiv în 1990, iar dintrepasiuni face parte etnografia, folclorul, arheo-logia, literatura ºi istoria. Din pasiune, adunãnumeroase piese de valoare încropind un micmuzeu, pe care, mai apoi, îl doneazã MuzeuluiÞãranului Român din Timiºoara.

Debuteazã în 1979 ca ºi condeier þãran înSemenicul din Reºiþa; face parte din diverse ce-nacluri literare în grai, colaboreazã la diverse re-viste ºi este iniþiatorul revistei “Valea Bârzavei”din Bocºa, revistã a Cenaclului Literar „AurelNovac”, miºcare culturalã care-ºi desfãºoarãactivitatea, în mare parte, sub egida BiblioteciiOrãºeneºti „Tata Oancea” Bocºa. De fapt, Ci-reºan-Loga este sufletul ºi motorul acestuicenaclu ºi acestei reviste. În momentul în careboala îl împiedicã sã mai ia parte la aceste în-truniri ºi cenaclul ºi revista se destramã, îºiîncheie activitatea.

Iosif Cireºan-Loga este veteran de rãzboi, iaramintirile din aceastã perioadã constituie temaunor volume pe care le semneazã; de asemenea,

opunându-se regimului totalitar, a fost întemni-þat, suferinþã pe care o evocã în câteva dintre vo-lumele sale. Scrie memorialisticã, dar ºi poezie,realizând 14 volume proprii, pe lângã multealtele colective.

În perioada 13-17 iulie, la sediul Bibliotecii„Tata Oancea” Bocºa au fost sunt expusevolume semnate de condeierul þãran Iosif Cire-ºan-Loga. Pe lângã cele 14 titluri semnate caautor, în expoziþia de carte au mai fost puse ladispoziþia publicului multe alte antologii în careapar scrieri ale lui Iosif Cireºan-Loga, date des-pre activitatea sa ºi, mai ales, despre zbuciu-mata sa viaþã.

Acum Iosif Cireºan-Loga a împlinit 95 deani. La ceas aniversar i-au fost alãturi prieteni ºicolegi cenacliºti.

La împlinirea venerabilei vârste de 95 de aniînsuºi primarul oraºului Bocºa, dl. MirelPatriciu Pascu, l-a vizitat acasã pe condeierulCireºan-Loga pentru a-l felicita ºi a-i faceurãrile tradiþionale.

Îi urãm din tot sufletul mulþi ani ºi, aºa cumafirma primarul Mirel Pascu, ne dorim sã-iaducem ºi tortul de la 100 de ani!

GABRIELA ªERBAN, director Biblioteca „Tata Oancea”,

11 august 2009

Vasile Barbu în 1990

Ieri, 30 octombrie, prin ecluza de pe maluliugoslav al Dunãrii a trecut primul convoi de nave,deschizându-se astfel ºi cea de-a doua cale fluvialãdin zona Porþilor de Fier. În urma acestui eveniment,se creeazã condiþii pentru trecerea la o nouã etapã aconstrucþiei ecluzei româneºti – ºi anume, turnarea înamonte a încã 40 000 mc de betoane, înãlþându-seactualul nivel cu circa 9 metri.

De la 15 august 1969, data intrãrii în funcþiuneprovizorie a ecluzei de pe malul românesc, ºi pânã înprezent, traficul fluvial a cunoscut o creºtere con-siderabilã, permiþând în acest interval o ecluzare a30.000 nave sub diferite pavilioane, cu o capacitatetotalã de aproximativ 22.500.000 tone. Dacã în cursulanului 1965 numãrul vaselor fluviale au însumataproape 1.1900.000 tone-capacitate, numai înperioada 1 ianuarie - 30 octombrie 1970 vasele careau trecut prin ecluza româneascã au înregistrat14.500.000 tone capacitate. În final, prin sectorulTurnu-Severin – Moldova Veche vor trece naveînsumând o capacitate de 50.000.000 tone anual.

Într-o recentã vizitã pe care am întreprins-o pemalul iugoslav al Dunãrii, inginerul Ziva Topalov,directorul sectorului electromecanic, ne-a spus:“Suntem foarte mulþumiþi de colaborarea cu prieteniiºi vecinii noºtri români. Industria româneascã ne-aalivrat o serie de echipamente, atât pentru ecluzã, cât ºipentru priza la centralã. Pot sã vã spun acum, dupã ceam încercat aceste echipamente, dupã ce toateexamenele au fost trecute cu succes, cã ele sunt defoarte bunã calitate ºi realizate la un înalt nivel tehnic.Fireºte, colaborarea noastrã s-aa manifestat pemultiple planuri. Important este cã, de fiecare datã,iugoslavi ºi români, am acþionat ca un singur ºantier,ca un singur om. Aceasta constituie, credem, unexemplu elocvent de înþelegere ºi sprijin tovãrãºesc,de stimã ºi întrajutorare reciprocã între douã þãrisocialiste prietene”.

CONSTANTIN COTOªPANcorespondentul „Scânteii”

(Scânteia din 31.X.1970)

Societatea literar-artisticã „Sorin Titel” din BanatComuna Mehadia, Str. Pãdurii 389Nr. 201 din 24.08.2009

CÃTRE:BIBLIOTECA „PAUL IORGOVICI” REªIÞA

- CARAº-SEVERIN -DIRECÞIE

ROG RESTITUIREA DONAÞIEI DE CÃRÞISemnatarul adresei a donat mai multe cãrþi valoroase Bibliotecii „Paul Iorgovici” din Reºiþa, între

care:- „Monografia României Mari”, anul 1922;- Monografia Eparhiei (Diecezene) Caransebeº;- Monografia Oraºului Caransebeº de Andrei Ghidiu- O carte veche de psalmi ºi rugãciuni cu semnãtura autograf a preotului Ioan Chendi (1897),

parohul B.O.B. Petnic (Caraº-Severin).Solicit restituirea donaþiei pe urmãtoarele considerente:- Nu existã securitatea asiguratã a acestor cãrþi, ce se pot uºor înstrãina. Când le-am donat, în 2000,

abia dupã un an, la multe insistenþe, „Monografia României Mari” a fost înregistratã în evidenþabibliotecii.

- În 2008, în octombrie, în plen, cu prilejul aniversãrii celor 500 ani de la prima tipãriturã de carteîn România, un bãtrân dascãl s-aa ridicat ºi s-aa plâns cã nu-ººi mai gãseºte în Biblioteca „Paul Iorgovici”o carte valoroasã donatã. Nu s-aa dat nici o explicaþie.

- Am oferit donaþie pentru biblioteca „Paul Iorgovici” – Secþia germanã – cartea de „patologie ºiterapie”, în limba germanã, editatã la Leipzig, în 1887. Mi s-aa refuzat donaþia, aºa cum s-aa refuzat ºicartea „Lumina de la Vãrãdia”, ediþia a II-aa, apãrutã aºa cum a fost scrisã ºi nu cenzuratã de directorulbibliotecii.

Mã simt ofensat ºi în nesiguranþã.Preºedinte, NICOLAE DANCIU PETNICEANU

*O CARTE DE EXCEPÞIE!

Prin bunãvoinþa colegei Camelia Tamaº din Reºiþa, am dobândit (contracost ºi costul e cam mare!)cartea (volumul I) „În umbra marelui Hidalgo” de dr. Ioan Talpeº (rememorãri consemnate de ziaristulHoria Alexandrescu), Editura Vivaldi, 2009, Bucureºti, volumul I are precizarea: „Din întâmplãrile unuiistoric militar (1978 – 1989)”.

Metoda realizãrii cãrþii este dialogul între autor ºi ziarist, un dialog cursiv ºi în acelaºi timparborescent, topit în reportajul politic, prin respectarea cu stricteþe a adevãrului istoric.

Domnul doctor Ioan Talpeº nu se dezminte, îl ºtiam din lectura cãrþii „Diplomaþia...” cã este unsavant în probleme de istorie, este normal sã fie aºa, pânã în decembrie 1989 a fost unul dintreimportanþii noºtri cercetãtori istorici.

În cartea de faþã, identific un alt autor, unul implicat în istoria României contemporane, volumul Itrateazã epoca anilor 1978 – 1989, cu trimiteri obiective înainte ºi dupã aceastã perioadã.

La finalul lecturii, uºor descifrabilã, cu note de subsol abundente, cititorul este convins cã opera încauzã este a unui roman patriot, cu patria în sânge ºi pe limbã, unul care detestã rãul semãnat dealogeni ºi nu numai de alogeni.

Aºteptãm celelalte volume. N.D.P.

RESTITUIRIRESTITUIRI

Prietenul ºi colegul nostru, VA-SILE BARBU, din Uzdin (Serbia),a împlinit 55 de toamne. Primarul,Consiliul Local ºi Gazeta “Vestea” îiureazã mulþi ani fericiþi.

IERI, LA PORÞILE DE FIERA DOUA ECLUZÃ A INTRAT ÎN EXPLOATARE

Condeierul þãran Iosif Cireºan-Loga la 95 de ani!

Am participat, în data de 02.05.2009, ladezvelirea Monumentului închinat maestruluiIo Corneanu, eveniment ce a avut loc înPlugova ºi am fost stãpânit de o stare carecuprindea atât emoþia cât ºi mândria.

Am fost ºi sunt mândru cã sunt plugovanºi cã satul meu natal a putut da u asemeneafiu, care a adus faimã Plugovei ºi României,decenii de-a rândul în cele mai înalte cercurisportive din lume.

Maestrul Ion Corneanu a fost cea maiproeminentã personalitate din istoria luptelorgreco-romane, atât româneºti cât ºi interna-þionale, fiind, dupã cum foarte frumos a fostamintit de cãtre dl. Doru Dinu Glãvan: „Soþulingineriei tehnice” – al luptelor greco-romane.

Prin acest monument, Ion Corneanu estedin nou printre locuitorii Plugovei, sat pecare l-a iubit ºi în care venea de câte oritimpul îi permitea. Datoritã dânsului Plugovaa fost menþionatã, cred, pentru prima datã,într-o publicaþie sportivã (Revista Sport) înurmã cu 35 – 40 ani unde fãcea referire lalocurile natale, la râul Bela Reca ºi la origineaslavonã a acestuia, iar elevul care eramatunci, trepida de emoþie ºi bucurie citind

acele rânduri.Dezvelirea monumentului a atras în

Plugova o serie de personalitãþi din domeniulsportului, culturii, politicii º.a.m.d., fapt ce afãcut ca Plugova sã fie menþionatã, din nou,în presã, în emisiunile Radioului din Reºiþa(Dragostea noastrã, a bãnãþenilor montani ºinu numai ºi constituind un prilej de satisfac-þie pentru fiecare sãtean.

Un sincer „Bravo” primarului IancuPanduru pentru iniþiativa de a cinsti fiiicomunei Mehadia ºi pentru efortul financiarpe care-l face cu aceste ocazii.

Un cuvânt de laudã ºi de mulþumire secuvine sã-l adresãm Societãþii Culturale „So-rin Titel” din Banat ºi în special scriitoruluiNicolae Danciu Petniceanu, un adevãrat„agitator” cultural al comunei Mehadia.

Este foarte bine cã cinstim memoria fiilorsatului dispãruþi dar la fel de bine este sã-irespectãm pe cei care sunt în viaþã, sã-iinvitãm în mijlocul nostru cãci convins cã vorveni cu plãcere, aºa cum au fãcut-o la întâl-nirea cu fii satului Plugova din 15.08.2007.

ec. NICÃ DRÃGAN, Plugova


Monumentul Ion Corneanu

II OO NN CC OO RR NN EE AA NN UU EE SS TT EE DD II NN NN OO UU PP RR II NN TT RR EE NN OO II

PlugovaArd dealurile toateÎn flori de liliacªi se preling ca miereaSilabele prin veac.

IGNEA LOGAPlugova, 2 mai 2009

Portul popular – tradiþia portului popularse menþine în comuna Mehadia, deºi noul ºimodernul au pãtruns ºi aici. Acest lucru sepoate observa la portul pe generaþii. Vechiulcostum popular femeiesc pe care-l purtaufemeile, în zilele de sãrbãtoare cuprinde:

1. Ciupagul cu ºipcã ºi guler. Ciupaguleste cusut cu flori, dar mai ales cu ºabac(lucrãturã cu gãurele care e cusut pe mâneciºi pe piept).

2. Poalele cusute jos de asemenea cuºabac erau înainte vreme lungi pânã aproapede pãmânt. Ele erau fãcute în general din 5 foi(bucãþi) din bumbac sau cânepã.

3. La spate peste poale era pus opregul –care este o bucatã de catifea (somot în limbajpopular) cusut cu flori de mãtase sau de mãr-gele ºi împodobit pe margini cu plãmaicã. Deele se atârnau ciucurii de lânã în diferite cu-lori.

4. În faþã era catrenþa (cotreanþa) deculoare închisã, negru sau bleumarin.

5. Peste poale se încingea un brâu þesut înrãzboi ºi împodobit cu flori cusute cu acul.Peste ciupag (ºiupag) femeile îºi puneau lai-bãr care era din catifea sau material negrugarnisit pe margini cu bizam (blanã) îngeneral de vulpe.

Astãzi, tinerele fete au adus multetransformãri vechiului costum mai ales înceea ce priveºte materialul din care esteconfecþionat. Opregul este cusut acum cusârmã ºi mãrgele iar ciucurii numai dinmãtase în culori vesele, negrul lipsind latânãra generaþie. În ultimul timp opregul afost înlocuit cu targa (scucicu) confecþionatdin acelaºi material cu catrinþa.

Targa este cusutã cu flori de mãtase, fir cumãrgele. Ciupagul e croit aproape ca o bluzã

ºi e nailon sau alt material subþire.Poalele sunt mult mai scurte, pânã la

genunchi. Laibãrul a fost înlocuit cu o vestãde acelaºi material cu catrenþa, cusut cu flori,mãrgele sau fir.

La bãrbaþi, vechiul costum de sãrbãtoareera constituit din:

1. Cãmaºã lungã pânã la genunchi, în-cinsã cu brâu cu flori sau brãciri. La mânecã,la piept ºi la guler cãmaºa este brodatã cumusterã pe fir sau cu flori.

2. Izmana are manºetã largã ºi lungã caree cusutã cu ºabac. Cãmaºa e strânsã la mij-loc cu brâul, realizându-se câteva cute fru-mos aranjate.

3. Laibãrul de culoare închisã e dincioarec. De jur împrejurul laibãrului se aflãun bârnaº prins cu panglicã. Bârnaºul era dinfluturi cumpãraþi ºi cusuþi cu maºina. Lageneraþia tânãrã laibãrul e din silon cusut cusârmã. Vechiul ºabac de la cãmãºi ºi izmenede la portul bãrbãtesc a fost înlocuit cu floride diferite culori.

În picioare aveau opinci de piele ºi cau-ciuc. În cap aveau vara pãlãrie, iar iarnacãciulã.

prof. IONELA MIHAELA DOMILESCU

Costumul popular specific comunei Mehadia


Sprijiniþi o bibliotecã sãteascã!

Ideea de-a încropi o bibliotecã sãteascã,accesatã de copiii sãtenilor dornici de cul-turã, iubitori de Eminescu, Sadoveanu,Creangã, Slavici, Labiº, Stãnescu, Sorescuºi alþi luceferi de zi ºi noapte, se aflã în fazãfinalã, ea urmeazã sã fie inauguratã, cu ri-tual creºtin, pe data de 11 aprilie 2010,când scribul N.D.P. va împlini 74 ani. El ºi-a propus sã trãiascã 90 de ani, sã aibã rã-gaz pentru a-i monta o placã comemorativãnaºului sãu literar, Ioniþã, aºa cum i-a mon-tat fratelui sãu mai mare, Ghiþã Voºtinaru.

Biblioteca nu a fost sã fie în satul Petnic,satul sãu natal, acþiunea sa a fost sabotatãde câþiva cârcotaºi ºi neluatã în seamãchiar ºi de primarul Terteleacã, motivând cãexistã o astfel de bibliotecã la Cãminul Cul-tural. Comentariile le lãsãm pe seamadumneavoastrã.

De data asta, biblioteca se aflã în fazã fi-nalã în Mehadia, în desãvârºirea ei am fostajutat de primarul Iancu Panduru, un Pan-duru cu deschidere spre culturã, cu aspiraþiispre vârf de munte, cã-i mai aproape de cerºi divinitate, de sublim ºi altruism.

N.D.Petniceanu face din nou apel celorcare deþin o carte în plus ºi doresc s-odoneze acestei biblioteci, se angajase înaceastã operã dr. Artur Silvestri, dar el s-agrãbit sã urce la cer, având de tocmit licãrulunor stele.

Pânã în prezent, s-au primit câtevapachete de cãrþi de la Ion Marin Almãjan, dela profesorul Ion Ciorobarã din Lugoj, ultimul afost coleg de liceu ºi de la Radio Reºiþa, prindl. Doru Dinu Glãvan, redactor ºef.

Prin urmare, donatorii, cu numele lor înraftul bibliotecii, vor fi invitaþi pe 11 aprilie2010 la inaugurare, în cântec de torogoatãºi miros de floare vânãtã de prun.

La bunã-vedere.N.D.PETNICEANU

Originea Bãilor Herculane se întinde pe oduratã de aproape douã milenii. Bazele staþiuniiau fost puse în anul 102 d.Ch. de ÎmpãratulTraian, romanii introducând cultul balnear.

Numele staþiunii vine de la zeul Hercules,fiul lui Zeus ºi al frumoasei Elena, consem-nat în mitologia romanã ca patron al izvoa-relor termale, simbol al puterii ºi al echili-brului între forþa fizicã ºi cea spiritualã.

În perioada civilizaþiei romane, staþiuneade pe Valea Cernei a constituit un importantpunct de atracþie pentru aristrocaþia Romeiantice. Impresionaþi de excepþionala puteretãmãduitoare a apelor sacre de pe ValeaCernei, romanii sosiþi în Dacia le-au închinatun adevãrat cult balnear sub semnul tutelaral lui Hercules.

Dupã 1718 (Pacea de la Passarovitz)începe istoria modernã ºi contemporanã aBãilor Herculane, în cadrul Imperiului aus-triac. Din 1736 începe reconstrucþia ºi mo-dernizarea bãilor, a cãilor de acces, grã-nicerii bãnãþeni construind aici majoritateaedificiilor din staþiune, care poartã amprentaunui baroc austriac impresionant.

Staþiunea a fost vizitatã de-a lungul tim-

pului de mari personalitãþi, între care: împã-ratul Iosif al II-lea, împãratul Francisc I ºiîmpãrãteasa Carolina, împãratul Franz Iosefºi împãrãteasa Elisabeta. În 1852 împãratulAustriei considera Bãile Herculane ca fiind„cea mai frumoasã staþiune de pe continent”,iar împãrãteasa Elisabeta - scrie un jurnalintim în care Bãile Herculane sunt o prezenþãdistinctã ºi încântãtoare.

Existenþa neîntreruptã de douã milenii astaþiunii Bãile Herculane a fost favorizatã deeficacitatea miraculoasã a izvoarelor termale,fiind socotite un „dar al zeilor” dar ºi depitoreasca aºezare a staþiunii într-o valeadãpostitã de munþi, de o frumuseþe aparte.Perfect adevãrat, nu am nimic de obiectat.M-am mândrit întotdeauna cã m-am nãscutºi am muncit în aceastã zonã, dar de ani dezile, mã întreb, ca de altfel cum se întreabãtoþi locuitorii din Herculane, localitãþilelimitrofe, de ce s-a ajuns în situaþia în carearatã staþiunea astãzi ºi, mai ales, de ce nuse iau mãsurile necesare pentru ca aceastã„Perlã Turisticã” sã redevinã ceea ce a fost??

Încã mai sperãm.ec. NICÃ DRÃGAN

CÂND SE VA STOPA DEGRADAREA?

S-au scurs opt decenii de la înfãptuirea mã-reþului act cultural – dezvelirea ºi sfinþirea mo-numentului închinat cãpitanului Murgu, mãritulDomn al Revoluþiei Paºoptiste din Banat.

Noi, cei de azi, nu prea ºtiu exact cine cucine a participat în aprilie 1929 la Bozovici, lafestivitate. ªtim sigur cã poetul Octavian Gogan-a participat, s-a scuzat ºi a trimis un înscrispatriotic.

Acest înscris profesorul ºi poetul IosifBãcilã, crai al locului, l-a tipãrit pe coperta 4 acãrþii editatã prin grija sa în cinstea trecutuluipentru acest prezent.

Frumoasã carte a realizat Ioþa Bãcilã,frumoasã ca o mireasã almãjeanã. Nu uitã penimeni dintre aceia care în cei 80 de ani scurºia gândit ºi scris solemn, cu ardere ºi patimãdespre Eftimie Murgu.

Cartea apãrutã la Editura Excelsior Art –Timiºoara, 2009, 283 pagini, cu frumoaseilustrate, reprezintã un compendiu de istorieculturalã, incluzând între coperte nume sonoredin peisajul literelor istorice bãnãþene: Al.Nemoianu, Dumitru Popovici, Dumitru Daba,Pantelimon Cristescu, Ionel Cionchin, C. JuanPetroi, Gh. Luchescu, Dana Bãlãnescu, ValeriuLeu, Pavel Panduru, C-tin Gomboº, DãnilãSitariu etc.

Totuºi, un amendament: Doresc, subrezerva unei reeditãri, sã aparã într-o frumoasãluminã ºi numele profesorului Traian Topli-ceanu, întâiul ºi ultimul bãnãþean, care a scrisdouã cãrþi despre Eftimie Murgu (1948 ºi 1949,un veac de la Revoluþie, respectiv douã deceniide la înãlþarea monumentului de la Bozovici).

N.D.P.

prof. Traian Topliceanu

Revoluþionari în închisoarea Aradului(dupã o acuarelã de la Muzeul din Arad.

Între ei, Eftimie Murgu)

Un nume pentru eternitate, un nume alculturii româneºti ºi al culturii ruseºti –

savantul IVAN EVSEEV

Monumentul Eftimie Murgu din Bozovici – metropolaVãii Almãjului, la ceas aniversar (1929 – 2009)

„ORTODOXISM, ISTORIE ªI TRADIÞIE ÎN BANATUL

MONTAN” – GATA DETIPAR, CU UN CUVÂNTÎNAINTE DE PROF. DR.

IONEL POPESCU

Cu ocazia împli-nirii a 65 de ani dela înfiinþarea Uni-versitãþii de VestTimiºoara, a fostacordatã dlui IvanEvseev, post mor-tem, Diploma deonoare ºi Medaliade aur, ca o recunoaºtere a contribuþieideosebite la fundamentarea academicã ainstituþiei ºi la creºterea prestigiului acesteiape plan naþional.

Deunãzi, mânatã de-un tainic îndemn,aveam sã purced, fãrã rucsac, fãrã provizii dedrum, fãrã busolã ori hartã, doar cu inima dol-dora de cuvinte ºi cu o carte-manual în mâini,spre o vatrã istoricã milenarã cu nume ciudat:Mehadia. Un þinut fascinant, încãrcat de spiri-tualitate, de frumuseþi naturale ºi de miresmetari ºi proaspete, pentru mine, necunoscute ºimult râvnite.

M-au însoþit la drum cuvintele lui IancuPanduru, primarul localitãþii ºi ecourile rãmase-n auz ale publicaþiei lunare „Vestea” - pe care-ofrunzãream cu plãcere de fiecare datã:

„EEssttee iimmppoorrttaanntt ssãã nnee ccuunnooaaººtteemm iissttoorriiaa ººiissttrrããmmooººiiii,, ssãã ººttiimm cciinnee ssuunntteemm ººii ddee uunnddeevveenniimm,, ssãã iizzvvooddiimm ddoovveezzii ccaarree aatteessttãã ssppiirriittuuaa-lliittaatteeaa ppaattrriimmoonniiaallãã aa uunnuuii lloocc ddee lleeggeennddãã nnuummiittMMEEHHAADDIIAA”.

Studiu monografic, istoriografie, documenteinedite, biografii esenþiale ale unor înalte perso-nalitãþi trãitoare pe aceste meleaguri, istoriecontemporanã, particularitãþi de grai ºi deculturã ale acestui strãlucit areal al României,toate reunite într-un Act Cultural ºi memoria-listic de excepþie. Colectivul redacþional, alcã-tuit în chip fericit, dintr-un buchet de oameni ailocului, sub coordonarea scriitorului NicolaeDanciu Petniceanu, atât de cunoscut ºi iubit fiual acestui meleag, cuprinde, nume universitarede prim rang, precum: Richard Sârbu ºi Gheor-ghe Luchescu, profesorul Pavel Panduru, unziarist inimos - Constantin Vlaicu, doi docto-ranzi: preot Constantin Cilibia ºi profesor IulianLalescu, diferiþi ca profesii, dar animaþi deaceeaºi pasiune pentru Istorie ºi pentru culturã,care, împreunã au scos la luminã, ,,o cartecolaj, ce se vrea, prioritar, un act de culturãinedit pentru istoriografia Banatului” - aºa cumaminteºte primarul Iancu Panduru în Cuvântulînainte al acestei lucrãri.

Toate materialele cuprinse în acest studiuamplu sunt structurate riguros dupã un anumitcanon publicistic ºi dupã toate regulile uneimonografii ample.

La toate acestea se adaugã manuscrisulinedit, „rãmas moºtenire de la generalul NicolaeCena, pãstrat în arhiva scriitorului NicolaeDanciu Petniceanu” privitor la „descoperireaunui soclu din Castrul Roman ad Mediam.

„Generalul Nicolae Cena\afost primul om deºtiinþã român, din Banatul de Sud, investit cutitlul de membru corespondent al prestigioaseiAcademii din Patria Valsului. Acest aspectesenþial trebuie sã stea în atenþia, pe viitor, aistoriografilor ºi a Academiei Române” - sespecifica în acelaºi Cuvânt înainte.

Fapte ºi documente de excepþie ale înainta-ºilor, scoase acum la luminã graþie arhiveiscriitorului N.D.Petniceanu, puse cu gene-rozitate la dispoziþie ca sã scoatã în evidenþãbogãþia inestimabilã a spiritualitãþii Banatuluimontan, cu precãdere a localitãþii Mehadia.

Sã mai amintim editorii acestei cãrþi: Socie-tatea Literar Artisticã „Sorin Titcl” din Banat ºiClubul „Mihail Eminescu” din Timiºoara,Primãria Comunei Mehadia (Caras Severin),având ca lector: prof. Caius Nicolae Danciu ºiare o dedicaþie specialã: „Închinãm acest actcultural, memoriei profesorului Nistor Dop, dinMehadia, inspector ºcolar din Caraº-Severin”.

Banatul montan unde au vãzut lumina zileiatâþia oameni de seamã, acum se mândreºte cuo monografie de excepþie care le oglindeºteviaþa ºi faptele.

Ceea ce a sãvârºit colectivul de autori cuaceastã carte-document este un act de restituirenecesar, o faptã culturalã de excepþie. „Valoarea lucrãrii rezidã ºi din lectura celorlaltemateriale conexate ingenios între coperþileopului” - specificã Iancu Panduru.

ªi într-adevãr, gãsim în afarã de comuni-carea, în limba germanã, susþinutã de GeneralulNicolae Cena, la 17 mai 1911, în plenulAcademiei din Viena, referinþe despre „contri-buþia acestui istoric ºi arheolog la cercetareaarheologicã a epocii romane din Banat” –comunicare susþinutã de Liviu Mãrghitan, un„Medalion Nicolae Cena (1844-1922)’’- ampluºi pertinent, scris cu pana muiatã în lacrimainimii de prof. Nicolae Danciu Petniceanu,evocarea unei alte personalitãþi, generalulGheorghe Domaºnian (Domaºnianu) - realizatãde av. Ioan Gh. Jurchescu; „înseninãri despreMehadia” - ale profesorului univ. dr. GheorgheLuchescu; un alt document important despre„Descoperirea manuscrisului Istoria Banatuluide Stoica Haþeg - Scrisoare deschisã iscusituluicercetãtor bãnãþean I.B. Mureºeanu”, documentpus la dispoziþie de Aurel Bugariu, aflat înColecþia „Universul literar”, Timiºoara, 1940.

Un alt capitol de referinþã al lucrãrii de faþãeste „Despre refacerea Mehadiei ºi despreîntâmplãtoarele-mi povestiri ale unor lucrurimemorabile “ - cu o .Scurtã biografie, crono-logicã a autorului drept adaos - aparþinând luiNicolae Stoica de Haþeg, m.p.protopop; datesemnificative despre „Episcopia Mehadiei”,semnate de pr. drd. Constantin Cilibia.

Profesorul Pavel Panduru alege din galeriapreoþilor bãnãþeni pe Coriolan Buracu - „PPiillddããppeennttrruu nneeaammuull rroommâânneesscc” - evocând Þara Almã-jului - „cuprinsã între Munþii Semenic ºi MunþiiAlmãj, o adevãratã Românie micã “ - strãvechevatrã a etnogenezei noastre, care, spune profe-sorul Panduru, „ªi-a menþinut puritatea ºi ºi-acreat etosul sãu de-a lungul veacurilor ºi da-toritã activitãþii preoþilor ortodocºi, care au fost,

«mici luminiþe tainice în sufletul românului», învremuri de restriºte dar ºi la bucurii”.

„O scurtã istorie a învãþãmântului românescîn Mehadia” - face profesorul Gruia Cinghiþa -el însuºi elev al liceului din localitate, eviden-þiind ºi alte nume de prestigiu, absolvenþi aiacestui liceu: prof. Richard Sârbu; prof. NedeleaEnache; prof. Belba Martin; prof. Ilie Bãdescu;dr. în matematicã ºi cercetãtor în domeniulecuaþiilor diferenþiale Vasile Drãgan, SabinOpreanu - sensibil poet al Banatului Montan ºimulþi alþii, iar dintre actualii profesori ailiceului, îi aminteºte pe: Domilescu Tulean,Iulian Lalescu ºi alþii.

Pãrintele Al. Stãnciulescu-Bârda, din Mehe-dinþi aduce documente de valoare, privind „Ele-mente de politicã internã” imperialã din Banat, -fãcând o „scurtã prezentare a instituþiilor, princare administraþia habsburgicã îºi transmiteaordinele, mai bine-zis a legãturilor dintrestãpânire ºi mase.“

Printre aceste instituþii, aminteºte: coman-damentele grãnicereºti, administraþia localã,clerul, specificând atitudinea faþã de minoritãþi,atitudinea faþã de cultele religioase, politicademograficã ºi alte date de interes major pentruistoria localitãþii respective.

Redactorul, editorul ºi publicistulConstantin Vlaicu - are un amplu studiu despre„Aurul verde” de la Mehadia, în care prezintãistoricul Ocolului silvic din localitate, pânã înzilele noastre, lucrare de excepþie bazatã pe obibliografie amplã ºi pertinentã.

Prof. univ. dr. Richard Sârbu, de la Univer-sitatea de Vest din Timiºoara aduce informaþiiinteresante despre „Convergenþe dialectale. Cuprivire specialã la graiurile din zona Mehadiei”.

Prof. drd. Iulian Lalescu - aduce referiri sur-prinzãtoare cu privire la popasurile mareluiNicolae Iorga prin þinutul Mehadiei, mai precis,la Iablaniþa, unde locuia la „amicul sãu preotulGheorghe Tãtucu, animatorul ºi conducãtorulluptei naþionale, care, cu mult curaj a întreprinsnumeroase acþiuni ºi proteste. A vizitat împreju-rãrile Mehadiei, a fost ºi a fãcut tratament cu bãitermale la Bãile Herculane, a vizitat Topleþul,Orºova. “

Lucrarea .Mehadia - vatrã istoricã milenarã”- încheie în mod strãlucit cu un document ineditintitulat: „Explicarea luptelor ºi altele” - ai cãruiautori sunt: General Nicolae Cena ºi preot Co-riolan Buracu, cei doi fãcând referinþã a lupteledin anul 1737, cele din anul 1787, din anul1789, relatãri despre turcii din Ada-Kaleh, des-pre Generalul Ioan I. Drãgãlina, despre încoro-narea Primului Rege al României întregite laAlba-Iulia ºi la Bucureºti, despre PrincipesaAlexandrina Gr. Cantacuzino, precum ºi o înºi-ruire a unor „Întâmplãri însemnate. Rãvaºul vre-murilor “, începând din anul 1924 pânã în anul1938.

Din tulburarea veacului prezent, un buchetde oameni de inimã îºi lasã pe o carte funda-mentalã, semnãtura ºi amprenta personalitãþii ºia conºtiinþei lor civice, o parte din monadelesufletelor, pe sângele þãrânii acestor meleaguriîncercate, ai cãror codreni-grãniceri au stat lafruntarii de þarã în calea nãvãlitorilor.

CEZARINA ADAMESCU, AGERO 5 iulie 2009


„„MMEEHHAADDIIAA -- VVAATTRRÃÃ IISSTTOORRIICCÃÃ MMIILLEENNAARRÃÃ”” (( FFRRAAGGMMEENNTTEE))(Autor colectiv. Redactor coordonator: Nicolae Danciu Petniceanu), Editura Gordian, Timiºoara, 2007

În vorbirea ce o are privind soarta Sodo-mei, Dumnezeu fãgãduieºte sa cruþe cetateapãcãtoasa la caz ca în cuprinsul ei va vieþui“un singur drept”.

Ca toate cele aflate în Sfânta Scripturã ºiaceastã împrejurare are o dublã semnificaþie,una literarã, fapticã ºi una duhovniceascã ºiîn veºnicie, pentru totdeauna.

Fãrã îndoialã cã în adevãr Domnul cautãsã mântuie ºi Sodoma, dar infinita Lui milos-tenie trebuia sã se reazeme ºi pe infinitadreptate. Altcum darul cel mai de preþ dat O-mului, libera voie, ar fi fost anulat. ªi Domnulnu îºi ia Vorba înapoi!

Dar în acelaºi timp întâmplarea are impor-tanþã veºnicã, ieri, azi, întotdeauna.

În fãgãduinþa de a mântui “turma” pentruun singur “drept” aflam, între altele, impor-tanþa colosalã, fãrã egal, pe care o are în faþalui Dumnezeu fiecare “persoanã”.

În vremea pe care o trãim, care este agloatei, a uniformizãrii, a înregimentãrii, fã-gãduinþa datã Sodomei devine mântuitoare.Dacã un singur drept se va afla, “neamul”poate fi mântuit”.

Aceastã profundã ºi esenþialã înþelegereaxiologicã, Ortodoxã ºi Româneascã a avut-oArtur Silvestri ºi aceastã înþelegere estecuprinsã în Opera lui ºi în scrierea lui. Celespuse mai sus pot fi ilustrate prin respectul ºipromovarea, în Opera lui Artur Silvestri, aunui concept pe care, în lipsã de ceva maibun, am sã îl numesc “comuna liberã”.

În înþelegerea lui Artur Silvestri “comunaliberã” este elementul indestructibil din exis-tenþã; persoanã, familie, Neam. Aceste trei“indisolubile” stau la temeiul fiinþãrii. Fãrãele starea lumii nu ar mai fi. Alterarea, asaltulasupra acestor stãri esenþiale are urmãricatastrofice. Iar starea lor naturalã înseamnã,înainte de orice, starea de libertate. Libertatede a alege ºi de a acþiona: bine sau rãu.

Artur Silvestri a ºtiut aceste lucruri ºiOpera lui aratã felul în care aceste “comunelibere” pot fi apãrate ºi promovate, ºi în acestfel Opera lui Artur Silvestri este model cuvaloare permanentã.

“Comuna libera” este, concomitent,“persoana” libera dar ºi “comunitatea” liberã,comuniunea de persoane. Singura “comunaliberã” în tot cursul istoriei a garantatlibertatea ºi cu ea originalitatea ºi frumosul.

Artur Silvestri a promovat “comunaliberã” în toate chipurile ºi cu o generozitatecare nu are egal în istoria culturii româneºti.

Publicaþiile electronice au dat posibilitatede exprimare la “persoanele” însingurate ºiizolate. Însingurate ºi izolate de cãtre siste-mul demonic al înregimentãrii, al gloatei fãrãchip, al zbieratului la comandã, al „bandei”.

Artur Silvestri a finanþat nu numaipublicaþiile electronice dar ºi publicarea decãrþi, ºi între acestea cu nesfârºita recunoº-tinþa amintesc ºi pe cele ale nevredniculuisemnatar al acestor rânduri. Dar marelemecena a fãcut un pas încã mai mare.

El a promovat revistele ºi glasulcomunitãþilor libere “locale”, din Gorj,Bucovina, Vâlcea, Mehadia, Almãj. În acestchip se alcãtuia ºi se arãta “România tainicã”,România veºnica, România lui Fãt Frumos.

Artur Silvestri a înþeles cã aceastã“Românie tainicã” nu se rezumã la hotarelegeografice, dar ea cuprinde spaþiul spiritual,“modelul existenþial românesc”, ºi de aceeael a cuprins în binefacerile lui ºi pe cei carepromoveazã ºi preþuiesc acest model în totlocul. Ca exemplu aº aminti relaþia dintreArtur Silvestri ºi “Centrul de Studii ºiDocumentare al Românilor Americani” dinJackson, Michigan.

Artur Silvestri a înþeles care este misiuneaacestui Centru ºi el, pe cheltuiala exclusivã ºicu strãdanie exclusivã, a dãruit Centrului treispaþii electronice de exprimare (“site”-uri)care sã promoveze publicaþia Centrului ºiactivitatea sa. Repet, dupã cunoºtinþa mea,generozitatea lui Artur Silvestri în culturaromâneascã rãmâne unicã, fãrã egal.

Într-o vreme care este încãrcatã de peri-cole ºi stãri negative, o vreme în care glasulºi prezenta îngerilor sunt înlocuite de ame-ninþarea rachetelor distrugãtoare, o vreme încare tot mai desluºit se aude tunetul mânieilui Dumnezeu, într-o asemenea vreme, ArturSilvestri a cãutat sã afle pe cel “drept” princare lumea se þine în fiinþã.

dr. ALEXANDRU NEMOIANU


ARTUR SILVESTRI ªI “COMUNA LIBERA”ARTUR SILVESTRI ªI “COMUNA LIBERA”

În ultima vreme tot mai mult se discutã înpresã, la radio ºi la televiziune despre necesi-tatea imperioasã a reducerii aparatului funcþio-nãresc, birocratic, din primãrii, în aceastã etapãaparatul din primãriile urbane. Mi se pareabsolut normal, voi veni cu propriile inves-tigaþii. Funcþionarii fiind plãtiþi din banii noºtri,din impozitele tot mai grase puse pe capulbietului român, anonim.

Cifrele au glasul lor inefabil, care nu poatefi contrazis, spre exemplu ppâânnãã îînn ddeecceemmbbrriiee11998899,, îînn pprriimmããrriiaa mmuunniicciippiiuulluuii TTiimmiiººooaarraa aauueexxiissttaatt,, ddee llaa ppoorrttaarr llaa pprriimmaarr,, ppaattrruuzzeeccii ddeeffuunnccþþiioonnaarrii.. ÎÎnn pprreezzeenntt ((iinnvveessttiiggaaþþiiaa aa ffoosstt ffããccuuttããîînn 22000077)) ssee aaffllãã 440000 ((ppaattrruu ssuuttee ddee ffuunnccþþiioo-nnaarrii!!!!!!)). Multe fete. Multe domniºoare, care decare mai decoltate, unele fac cafele, altele ser-vesc, cu rândul, cafelele. ªi când te gândeºti,bunule cititor, cã în fiecare încãpere sunt douãºi trei computere, ce au preluat din mers muncafuncþionarelor?! Judecaþi, gândiþi ºi daþi noteprimarului, viceprimarului, secretarului pentrucã schema este fãcutã de ei pentru ele!...

În paralel cu municipiul Timiºoara, luat ca

etalon, gândiþi câte municipii sunt în România,câte primãrii urbane sunt în judeþe, calculaþi ºiadunaþi ºi veþi da peste cifre astronome, în felulacesta banul public este dosit ºi nu este folositîn chip raþional pentru copiii strãzii, pentrucopiii orfani, pentru orfelinate ºi case desãnãtate, pentru bãtrânii noºtri, pentru binelesocial al dascãlilor, medicilor, care se plâng delefuri mizerabile. SSee ppllâânngg ppee bbuunnee,, ffããrrãã ccaammaahhããrriiii zziilleelloorr ssãã mmiiººttee uunn ddeeggeett!!......

Am umblat ºi am vãzut multe. Suntem înU.E. Am vãzut un studiu pliat pe modelulcomunitãþilor urbane ºi rurale din UniuneaEuropeanã. Într-un viitor apropiat, se va ajungeºi la noi (anticipez anul 2016 – 2020) ccâânnddaalleeººiiii nnooººttrrii vvoorr aavveeaa ccaalliittaatteeaa ddee „„oonnoorriiffiiccii”” ººiiaassttaa ddee llaa pprriimmaarruull ddiinn uullttiimmuull ssaatt ppâânnãã llaammaarreellee ddeeppuuttaatt ssaauu sseennaattoorr..

La nivel de primãrie, astãzi în Vest (inclusivîn Serbia) o primãrie (rusticã) funcþioneazã cuurmãtorul aparat:

- primarul este onorific, nu este salariat;- nnoottaarruull ((sseeccrreettaarruull)) ccuu ssttuuddiiii jjuurriiddiiccee eessttee

ppuutteerreeaa eexxeeccuuttiivvãã,, sseemmnneeaazzãã,, ddãã ddiissppoozziiþþiiii,,

ccoonnttrroolleeaazzãã ººii rraappoorrtteeaazzãã pprriimmaarruulluuii,, aalleessuullddeemmooccrraattiicc aall ssaattuulluuii,, ccoommuunneeii,, oorraaººuulluuii etc.;

- contabilul face munca de casier ºi desecretar propriu-zis;

- femeia de serviciu (omul de serviciu) – cudrept de-a purta pistol, în afarã de ordine ºicurãþenie, expediazã corespondenþa, scoatebani din bancã, relaþia cu poºta, înregistreazãchiar corespondenþa ºi vorbeºte la staþia deradioficare sau de televiziune localã, transmitedispoziþiile ºefilor sãi.

MMeennþþiiuunnii:: jjaannddaarrmmuull ssaauu ppoolliiþþaaiiuull eessttee aalleessddee ccoommuunniittaatteeaa ssããtteeaassccãã,, ddiinn rrâânndduull ffiiiilloorrssaattuulluuii,, eell,, llaa rrâânndduull ssããuu,, îîººii aalleeggee aajjuuttooaarreellee..

IIddeemm,, ccoommuunniittaatteeaa aalleeggee:: mmeeddiiccuull,, ffaarr-mmaacciissttuull,, jjuuddeellee,, ddiirreeccttoorruull ddee ººccooaallãã eettcc.. eettcc..

Aceasta-i adevãrata democraþie!Precizãri: în orice administraþie urbanã sau

ruralã, în prezent, sunt oameni de prisos, carenu-ºi justificã salariul provenit din banul pu-blic. E bine ca unii dintre ei sã se reprofileze...

TOMA OSTRIª

DDEEMMOOCCRRAAÞÞ IIAA AA AADDUUSS BB IIRROOCCRRAAÞÞ IIAA!!

Primarul Mazãre de la Constanþa s-a fãcutde mãzãrichie, s-a transformat într-o plantãfurajerã foarte hrãnitoare pentru boi cu B mare!În ultima vreme, pe la noi, în Carpaþi, mai abi-tir pe Litoral, boii sunt pe cale de dispariþie ºis-a mãrit, în schimb, numãrul boilor bipezi.Chestie de tranziþie!

Chestiunea cu holocaustul în România esteo chestiune relativã atâta vreme cât Antonescunu a permis îmbarcarea evreilor pentru lagãre-le morþii, atâta vreme cât Mareºalul a permissoldaþilor români sã realizeze cãsãtorii fictivecu evreice în ideea de protejare, atâta vremecât Mareºalul ºi subordonaþii sãi (exemplu ca-zul generalului Corneliu Drãgãlina) a permiseliberarea celor care ºtiu româneºte din lagã-rul german de la Ghiroda (Timiº) pe data de 4aprilie 1944. ªi evreii cu mic cu mare vorbescromâneºte.

Dacã la noi nu au fost cuptoarele morþii, înalte þãri, mai ales în Germania, au fost aseme-nea cuptoare unde au fost gazaþi milioane deevrei, ne-a vorbit recent pe micul ecran unsupravieþuitor, domnul O. Lustig. Ce ocoleºtedomnul Lustig ºi confraþii sãi este faptul realcã în afarã de evrei au fost uciºi în lagãre mi-lioane de ruºi, francezi, polonezi, ucrainienietc. pe considerentul cã erau partizani saucomisari politici în Armata Roºie, luptãtori înspatele frontului hitlerist. Cu þiganii dinRomânia (corturari, lãieþi) ºi din alte þãri este oaltã mâncare de peºte, s-au nimerit ºi ei prinasemenea lagãre, dar grosul lor a fost dus laBug în Transilvania, unde noaptea aprindeaufocuri ºi au fost bombardaþi de aviaþiagermanã sau sovieticã, socotiþi luptãtori, aufost luaþi drept alþii ceea ce nu erau.

Românii de bunã-credinþã au condamnatmasacrul evreilor ºi niciodatã nu s-a explicat,cel puþin la generaþia tânãrã, de unde pânãunde atâta urã la Hitler ºi la ai sãi faþã deevrei?! Inexplicabil, atâta vreme cât în venelelui Hitler curgea ºi sânge evreiesc, atâta timpcât curva lui Hitler se numea Eva Braun, o e-vreicã, cu care în final se cãsãtoreºte?! Semnede întrebare ºi mirare. Pãrere personalã: a fostvorba de concurenþã, poporul evreu este unpopor inteligent, poliglot, cu tendinþe de aca-parare a puterii economice ºi politice. Situaþiade azi, pe mapamond, susþine o asemeneagândire. Bãncile din lume, finanþa lumii, seaflã în mâna lor ºi cine are bani comandã lamuzicã.

Primarul Mazãre din Constanþa s-a îmbrã-cat în uniforma militarã hitleristã ºi prin aceas-ta a voit sã exprime o stare de afectivitate,neonazistã, care se manifestã în unele þãri dinOccident (Germania, Austria ºi chiar ºiAmerica, nu trebuie uitat cã francmasoneriaevreiascã din America a susþinut ºi finanþatrãzboaiele din Golf, Irak, Afganistan etc.).

Dar cu toate acestea nu trebuie acceptatemanifestãrile neonaziste, ele trebuie com-

bãtute ºi eradicate oriunde s-ar afla ele. Ma-zãre ar trebui exclus din partidul sãu ºi prinhotãrâre judecãtoreascã îndepãrtat din scau-nul de primar al oraºului Constanþa. De ce?

Pentru cã devine un personaj model ºi va fiimitat de tineri ºi va fi un pericol social, ce seva întinde cum se întinde râia, princontaminare.

De altfel, primarul Mazãre a fost trecut pe„Lista neagrã” a Mosadului. În scop preventiv,þin sã informez cititorii din þarã ºi pe cei dinstrãinãtate, cu care am afinitãþi sufleteºti:Mosadul – Securitatea izraelianã – a întocmitliste cu toþi aceia, indiferent de þarã, caredovedesc manifestãri pronaziste ºi manifestãriconcrete antisemite ºi nu-ii de glumit cuMosadul, care este foarte puternic în lume,dupã fostul K.G.B. Are în plus, ceea ce nu aualte organizaþii similare, ofiþeri foarte binepregãtiþi, cu studii superioare ºi cu toþii suntpoligloþi, vorbesc de la trei limbi în sus. Esteun dicton german: câte limbi ºtii de atâtea orieºti om. Ruºii, în schimb, aveau „patria” însânge ( o mai au ºi acum) ºi rezolvã sarcinileinformativ-operative folosind cu precãderefemei superb de frumoase! SecuritateaRomânã avea în plus intuiþie, anticipa mutareape care voia s-oo facã adversarul pe „tabla deºah” ºi dragoste de drapelul românesc.

În securitatea românã s-aau întâmplat multerateuri din cauzã cã au fost acceptate în sânulei elemente alogene, evrei, care au trãdat pecapete. O mare trãdare a fost în 1962, ocãpetenie din Securitate s-a predat la „inamic”cu documentaþie cu tot, înþelegând cã a trãdatºi reþeaua informativã externã, cãzând multecapete de ofiþeri tineri în Occident. Atunci, Dej

a dat ordin ca toþi ofiþerii evrei din Securitatesã fie trecuþi în rezervã, aºa fusese trecut unanume Tauber, stabilit ºi mort în Herculane,deºi fusese comunist ilegalist.

A doua mare trãdare o fãcuse un anumeIacob, din Arad, evreu maghiarizat, în realitatese numea Jakab, ºi ultima trãdare se referã laevreul ceh Pacepa, care a adus un dezastrupentru români, pagube mai mari decâtadusese cutremurul din martie 1977.

Nu pot încheia acest eseu preventiv fãrã avorbi ºi despre „antisemitismul” invocat deNicolae Sârbu, director, prin mila democraþiei,în Biblioteca „Paul Iorgovici” din Reºiþa, fostun zelos ziarist comunist, inclusiv în Decem-brie 1989!, care mi-a cenzurat cartea.

În cartea mea, „Lumina de la Vãrãdia” vor-besc despre crimele fãcute de un evreu, lider,în Revoluþia francezã (1789), crime desprecare a vorbit pe micul ecran dl. academicianRãzvan Theodorescu, evreu român.

Întotdeauna am manifestat simpatie faþã demuncitori, de sãrãcimea evreiascã ºi am spuscã am loc în inima mea pentru aceºtia cu osingurã condiþie: ca ºi în inima lor sã existe unpui de loc pentru neamul românesc. Nu-iisuport pe toþi aceia, indiferent de etnie, carebatjocoresc neamul românesc. Pot eu vorbi debine despre evreul Zigu Ornea, critic literar,care în revista „Dilema” de la Bucureºti aorchestrat denigrarea lui Eminescu, antrenândîn aceastã denigrare spirite româneºti înalteprecum Nicolae Manolescu, iar un alt evreu,Gabriel Dimisianu, din conducerea UniuniiScriitorilor, mi-aa refuzat primirea în Uniunepentru cã l-aam apãrat pe Eminescu?!

Un Gabriel Dimiseanu a þinut seama cã înromanul „Cantonul Galben” îmi exprim francatitudinea de simpatie faþã de evrei, desolidaritate umanã cu o fetiþã care intrase înCazinoul ofiþerilor germani din Sevastopol, în1942, intrase cu un coº cu flori (albãstrele) ºiun ofiþer german, aflând cã este o Iudith, ascos pistolul ºi a încercat s-o împuºte. Nureuºise, trãsese în gol, pentru cã un cartnicromân – Constantin Vulpescu (oltean, faptautentic), trãsese un ºaltãr ºi fãcuse întuneric.

Apoi, acelaºi sionist1 Gabriel Dimiseanunu vrea sã ºtie cã am fondat în decembrie1989 Societatea „Sorin Titel”, un Titel evreudupã tatã, care fusese prieten la cataramã cuel, apoi acelaºi domn (n-ar mai fi) nu vrea sãºtie cã în Timiºoara, pe strada Alba Iulia 3 ammontat o placã comemorativã evreului (dinEst) scriitor Camil Petrescu.

NICOLAE DANCIU PETNICEANUMehadia, iulie 2009

1 Sionist – de la Sionism – organizaþie naþionalist-ºovinã evreiascã, înfiinþatã la finele veacului al XIX-lea,care instigã la emigrare pe evreii intelectuali, cum au fostinstigaþi dr. Sergiu Levin, scriitor, dr. Marcus Arke, pro-fesor la Politehnica din Timiºoara, dr. Singer, medic etc.


Mazãre s-a fãcut de mãzãrichie!Mazãre s-a fãcut de mãzãrichie!


PPAAGGIINNAA VVEERRDDEE

Paginã realizatã de COSTEL VLAICU

O VIAÞÃ ÎN SLUJBA PÃDURII - INGINERUL SILVIC ION GHERASEContinuând firul amintirilor mele, în acest

numãr doresc în mod deosebit sã vã prezint unsilvicultor, un inginer silvic, a carui experienþãa marcat puternic o etapã importantã din is-toria Ocolului Silvic Mehadia, începutul ei, ºianume perioada anilor ’50, mai exact între anii1957-1963, când a îndeplinit funcþia de ºef alacestui ocol, o perioadã frãmântatã de majoreschimbãri atât în mentalitatea cetãþenilor vis-a-vis de padure, dar ºi a practicilor silvicultu-rale, influenþate în mare mãsurã de experienþasilvicã sovieticã. Este vorba de inginerul silvicIon Gherase.

Pe domnul inginer Ion Gherase l-am cu-noscut pentru prima oarã în primãvara anului1953, dânsul fiind inginer ºef al Ocoluluisilvic Cruºovãþ-Cornea, eu efectuând, în ca-drul aceluiaºi ocol, practica ca elev în anul alIII-lea al fostei ªcoli Medii Tehnice Silvice dinCaransebeº. Dupã satisfacerea stagiului mili-tar, în toamna anului 1958, fiind angajat la O-colul Silvic Mehadia, spre bucuria mea îl re-gãsesc ca inginer ºef al ocolului respectiv, eufiind primul angajat cu studii medii, într-ofuncþie de brigadier silvic. Preluând conduce-rea brigãzii Sfârdin, încã din primele zile,domnul inginer Gherase, dupã o atenta studie-re a începutului activitãþii mele ca brigadier,observându-mi abilitãþile, îmi spune: ,,Cos-ticã, eºti cadru tânãr în bazinul Sfârdin, avemprobleme cu suprafeþe mari transformate înpãºune de cãtre locuitorii Iablaniþei, Petnicu-lui, ºi Globului Craiovei, iar tu, sprijinit demine, vei rezolva aceastã problemã, înlãturândaceastã pecingine ce s-a întins în întregulbazin”. Sarcina nu era nici pe departe uºoarã-drumuri de acces nu existau, singura soluþiefiind mersul pe jos, pe poteci, fiind nevoit sãparcurgi 20-25 de kilometri pana la ºantierelede împãduriri.

În perioada respectivã se desfãºura cam-pania de cooperativizare, sau întovãrãºire cumi se mai spunea, iar oamenii erau extrem deîngrijoraþi cã li se luau pãmânturile pentru co-lectivizare. Nivelul de trai era extrem de scã-zut, ceea ce era benefic pentru noi deoareceobþineam foarte uºor mânã de lucru din sateleînvecinate: Petnic, Iablaniþa, Globul Craiovei,Lãpuºnicel, etc. Cazarea muncitorilor era asi-guratã la cabana ,,Doiu”, condiþiile fiind co-respunzãtoare, chiar foarte bune aº spune,pentru acele vremuri. În vederea produceriimaterialului sãditor (puieþii forestieri) am în-fiinþat câteva pepiniere. Singura problemã eraexistenþa celor cca. 6 stâni, a cãror animalepãºunau pe suprafaþa ce noi ne propusesem ao împãduri, iar acþiunea noastrã era desigurîntr-o totalã contradicþie cu nevoile celor ce ledeþineau: ei doreau cât mai multã paºune pen-tru a-ºi hrãni animalele, noi, prin naturameseriei noastre, aveam obligaþia de a reîm-

pãduri acele suprafeþe ce fuseserã, nu cu multtimp în urmã, pãdure. Ca urmare, era necesarão extremã precauþie pentru a nu crea tensiunisau disensiuni, ce ar fi îngreunat, sau chiarcompromis, acþiunea noastrã. Metoda aleasãpentru punerea în aplicare a acestui plan, ces-a dovedit în final a fi fost cheia succesuluinostru, a fost cea ,,a cercului închis” ºi anu-me: am început plantaþiile din exterior spre in-terior, iar pe parcursul a unui numãr de ani, a-vansând ritmic spre interior, am reuºit sã în-chidem în totalitate cercul, împãdurind întrea-ga suprafaþã, ce însuma mai bine de 600 dehectare. În campania de împãduriri, ce se des-fãºura atât toamna cât ºi primãvara, domnulinginer Gherase era mereu prezent în ºantierasigurându-ne sprijinul sãu, aºa cum îmi pro-misese, tehnic si organizatoric. Ceea ce aºdori sã remarc, legat de aceste campanii deîmpãduriri, este faptul cã lucrându-se cu circa200 de muncitori se impunea un foarte mareefort pentru a-i coordona, atât în ºantier, cât ºia le asigura condiþiile optime de hranã ºicazare. Pentru acestea din urmã, cabana Doiuoferea prin spaþiul sãu toate aceste condiþii. Înplus, prin grija domnului Gherase am instalatun generator de curent, funcþional prin putereaapei Sfârdinului. De remarcat este ºi faptul cãtoþi aceºti oameni, în localitãþile lor, în caselelor din Petnic, Globul Craiovei, Lãpuºnicel,etc., nu aveau curent electric la acea vreme, înschimb aici în pãdure, la Doiu, ei se puteaubucura de waþii de care noi, iatã, astãzi nu neputem lipsi. Dormitoarele, coridoarele, curteaerau luminate cu becuri în fiecare searã. Înplus, tot la sugestia domnului inginer Ghera-se, avându-se în vedere cã majoritatea munci-torilor erau tineri, am adus de la Iablaniþa peGheorghe Oacã cu lauta, secondat de fiii sãiAdrian si Nicu, cu acordeoane, care pe unversant opus celui pe care se lucra, asiguraubuna dispoziþie a muncitorilor, randamentulacestora fiind mult peste norme ºi chiar pestemãsura aºteptãrilor noastre. Seara, obosealadispãrea miraculos din trupurile acestor tineri,cand timp de douã – trei ore la lumina becu-rilor, în curte, se organiza joc, muzica fiindasiguratã de aceiaºi instrumentiºti - ,,formaþtiaOacã”. Vestea se raspândise pânã la organulnostru central, Direcþia Regionalã de Econo-mie Forestierã (DREF) Banat, fiind vizitaþi înrepetate rânduri de ºefii de servicii, pentru a seconvinge la faþa locului de cele auzite. Ca-litatea lucrãrilor, rezultatul muncii acestor oa-meni, sub coordonarea unor silvicultori de ex-cepþie în frunte cu ºeful Ocolului silvic Me-hadia, domnul inginer Ion Gherase, el însuºiun silvicultor excepþional, se poate vedeaastãzi in arboretele ce acoperã bazinetulRamniþ, parte componentã a bazinului Sfârdin.

V-am prezentat aceste câteva secvenþe ine-

dite, un episod din îndelungata bãtãlie purtatãde-a lungul anilor de cãtre codrenii Mehadieipentru menþinerea integritãþii acestei minunatebogãþii verzi a Banatului de sud, cu dorinþa dea le evidenþia faptele dar ºi cu intenþia de apune în atenþia cititorului, pe lângã minunatelefapte ale silvicultorilor de la Ocolul silvic Me-hadia, în lupta lor pentru perpetuarea acestorpãduri, personalitatea unui silvicultor deexcepþie, aºa cum vã spuneam, ce mi-a marcatprofund primii ani ai unei îndelungi perioade,de nu mai puþin de 45 de ani, puºi în slujbapãdurii, ºi anume a inginerului silvic Ion Ghe-rase. Constituie o mare placere a-mi aminti ºievoca, cel puþin secvenþial, personalitateaunui mare om ºi silvicultor, prin prisma satis-facþiei ºi onoarei de a-l cunoaºte ºi a-i fi dis-cipol. Printr-o excepþionalã cumulare de apti-tudini ºi abilitãþi domnul Inginer Gherase areuºit sã insufle subordonaþilor sãi atât cunoº-tinþele ºi experienþa sa, cât mai ales dragosteaºi respectul pentru aceastã meserie, unicã prinfrumuseþea ºi importanþa ei, aceea de silvicul-tor. Astfel, eu personal îl consider un al doileatatã ºi pot spune ca îi datorez cea mai mareparte din cunoºtinþele mele, ce m-au ajutat sã-mi desfãºor neîntrerupt, ºi cu bune rezultate,activitatea de silvicultor la Ocolul silvic Me-hadia. O dragoste ºi un respect profund mã in-deamnã sã adresez pe aceastã cale domnuluiinginer, în numele meu ºi al celorlalti vechi sil-vicultori ce se mai gãsesc în viaþã, cele maisincere urari de sãnãtate, pace în suflet ºi o via-þã îndelungatã alãturi de cei dragi, acolo in ini-ma Banatului, la Timiºoara unde ºi-a aflat liniº-tea ºi pacea bãtrâneþii, alãturi de familie, de-parte de codru, dar aproape de inimile noastre.

(Dl. ing. Gherase iubea cântecul românesc.L-am cunoscut... N.D.P.)

COSTA VLAICU, pensionar Ocolul Silvic Mehadia


Prima zi de ºcoalãÎn penultima toamnã de rãzboi, cu puºcãturi ºi bubuituri de tunuri, ºi cu

un cer fãrã cocori, pornisem cu trãistuþa prin cap, atârnându-mi pe ºold, cutabliþa ºi þãruza în ea, pornisem spre ºcoalã, unde dãscãlea domnul Ciobanu.Învãþãtorul avea vorba domoalã, mersul legãnat ºi ochii blajini, ca la chipuriledin icoanele de pe sticlã.

Domnul învãþãtor Ciobanu ne-a rânduit doi câte doi în fiecare bancã, apoine-a întrebat cum ne cheamã ºi la urmã ne-a pus sã spunem câte o poveste,o poezie sau un cânticel bãtrânesc. Nimerisem în bancã cu Gheorghe Bobicu,feciorul bombonþarului, care avea o droaie de copii ºi un cal cu ochelari, cucare mergea pe sate, la nedeie, cu trãsura cu bomboane, turtã dulce ºiîngheþatã. Gheorghe ºi cu mine ne simþeam fraþi de cruce.

Mi-a ajuns rândul sã spun o poveste. ªi am spus-o: „Zâna munþilor”. I-avenit rândul ºi lui Bobicu. S-a sculat în picioare ºi în loc sã spun o poveste,o poezie sau un cânticel bãtrân, începuse sã frãmânte lacrimi. Vãzându-l trist,am ridicat douã degete pe sus.

- Ce-i, Nicolai? întrebã domnul învãþãtor.- Spun eu în locul lui o poveste.- Spune-o, Nicolai. Mã îndemnã domnul... ªi am spus: „Numai cu vite se

scoate sãrãcia din casã”.Domnul Ciobanu a fost tare mulþumit. Mi-a pus cea dintâi notã în catalog,

dar mi-a mai pus ºi o întrebare:- Nicolai!- Aud, donvãstori.- Se spune „poftim” ºi te ridici în picioare.- Poftim, donvãstori.- Aºa, Nicolai... Tu ºtii, Nicolai, de cine au fost scrise aceste basme?

Dascãlul se opri locului ºi se holbã la mine. - ªtiu!...- De cine?- De taica Gheorghe...Învãþãtorul Ciobanu a zâmbit altfel ºi a început sã se preumble printre

rândurile de bãnci, pãstrând tãcere. În cele din urmã a grãit:- Nicolai!- Aud, donvãstori!- Iarã?!- Poftim, donvãstori.- Aºa, Nicolai, aºa... În recreaþia mare sã vini pânã la mine în cancelarie,

ca sã-þi dau ceva. Acum, ia loc.Abia aºteptam recreaþia mare. Mã gândeam la o porþie dublã de

macaroane cu brânzã. În ºcoalã era o cantinã pentru copiii sãraci. Îmichiorãiau maþele de foame! Mã gândeam la o rãsplatã pentru cele douãpoveºti. Îndatã pe coridor se auzi glasul subþire ale clopoþelului.

Am bãtut uºor în uºã. Mi s-a rãspuns cu „Da!” Am intrat. ÎnvãþãtorulCiobanu mi-a dãruit o carte.

- Poftim, Nicolai, cartea asta.- De tot?! fãcui eu.- De tot. S-o pãstrezi ca pe lumina ochilor, dacã vrei sã-þi lumineze

sufletul, îmi cricise învãþãtorul.Uitasem de macaroane cu brânzã. Acasã, în capul satului, în Valea

Sfârdinului, cu ajutorul lui Moº Gheorghe, fântânarul cu spatele deºelat dereumã, am silabisit fiecare cuvânt ºi am înþeles titlul cãrþii: „Le-gen-de saubas-me-le ro-mâ-ni-lor de Pe-tre Is-pi-res-cu.

* * *Abecedarul unui copil sãrman

- Daria! Crede-mã! Abecedarul meu nu a fost un abecedar obiºnuit, cumaveau, pe vremea mea, copiii la ºcoalã! Abecedarul meu fusese o... þiglã! Da!Nu te mira! Fusese o þiglã, una dupã toate normele, adusã de naºulDobrinescu dintr-un vagon de la Jimbolia, unde naºul, cu felinarul într-omânã ºi cu fluiera în gurã, fãcea pe cheferistul, schimba bacazele pe timp demanevrã.

- Chiar, aºa, taico?- Chiar aºa, mândra mea!...- Pentru ce a adus þigla de la Jimbolia? întrebã Daria.- Ca fratele sãu, moº Gheorghe, fântânarul satului, sã aibã ce pune la

spate. Mumiþa Ana, nevastã-sa, o încãlzea pe cuptor searã de searã, o înveleaîn cârpe ºi o lipea de ºalele bãtrânului, care mergea deºelat.

- De ce mergea deºelat? fu curioasã Daria, nepoata scriitorului.- Avea ºira spinãrii în formã de S ºi îmbibatã de reumã! Urcase în el

umezeala atâtor fântâni scobite într-o viaþã de om, în Valea Sfârdinului.- Da?!- Da, prinþesa mea!- ªi, mai departe?...- ªi ziua, când þigla se afla în repaus, priveam ºi nu mã mai sãturam

privind semnele imprimate pe faþa þiglei, o þiglã roºie vegheatã de doi lei-paralei, cu cozile încolãcite.

În clipa aceea, în mintea mea, sã fi avut ºase ani, ori ºase neîmpliniþi,alfabetul se restrângea la atâtea litere câte erau încrustate în carnea roºie ºiarsã: ºaisprezece! Douãsprezece consoane ºi patru vocale! Ajutat de bãtrânulfântânar, înainte de-a merge la ºcoalã, desluºisem taina acelor litere pãzite decele douã feline: „BOHN FABRICA DE ÞIGLE JIMBOLIA”. Vocalele erau: o-a-i-e. Învãþasem cã vocalele ele de ele, legate între ele, înseamnã cuvântul„oaie”! Celelalte litere erau consoane ºi ele de ele greu se mai pronunþã. Elecer lângã ele vocale...

- Taico!- Aud, zâna mea!- Unde-i abecedarul acesta? întrebã Daria curioasã, cum curioasã ar fi

orice fetiþã de seama ei.- E sus, pe casã! Cu câteva sute de „alfabeturi” am acoperit casa, ca sã nu

mai plouã. Cerul lãcrãma ºi se strecura în podul casei.

* * *Copil de suflet

Niculiþã crescuse pe aceeaºi ulicioarã cu Gheorghiþã, copilul Stanei ºi allãutarului Pãtru, din Valea Sfârdinului. Copiii crescuserã ºi se jucaserãîmpreunã, erau vãzuþi adesea muºcând din acelaºi mãr, ori vârând lingura înacelaºi blid cu fierturã, în casa muzicantului Pãtru. ªi toate acestea s-auîntâmplat pânã în toamna aceea, când împreunã urmau sã buchiseascã literelela domnul Ciobanu. N-a fost sã fie...

Îndatã dupã rãzboi, prin Valea Sfârdinului bântuiau fel de fel de boli, carefãceau ravagii în rândul copiilor. Doctorii erau rara avis, pieriserã pe front,vedeai un medic la zece – cincisprezece sate, cãlãtoreau cu birja trasã de unlipiþian, costeliv ºi bãtrâior, caii ca ºi doctorii nu se înapoiaserã acasã!Leacurile erau ºi mai rare, aºa cã mureau copiii pe capete, cum murise ºiGheorghiþã, copilul Stanei ºi al lãutarului Pãtru.

Stana ºi Pãtru nu aveau alþi copii! Pãtru ºi Stana însã se dãdeau de ceasulmorþii, erau rãpuºi de dor ºi tânjeau dupã o suflare de copil. Cei doi sehotãrârã sã prindã copil de suflet pe Niculiþã, obicei sfânt în Valea Sfârdinului.

Stana spãlase ºi cãlcase hainele rãmase de la Gheorghiþã. Le rânduise pemasã, în camera bunã, de la stradã, camera pentru oaspeþi, alãturi de haine,aranjate într-un fel anume, înºiruise câteva jucãrii, cu care copiii se jucaserãîmpreunã în faþa casei. Pe o altã masã, una alãturatã, se aflau: un castronel cuapã sfinþitã ºi un mãnunchi de fire de busuioc, câteva lumânãrele ºi câþivacolãcei, în numãr par, cum cere datina.

Se brodise o zi însoritã. Fu chemat pãrinte Emil, un ardelean cu barbiºon,mirosind a tãmâie ºi aghiazmã. Fusese rugat sã citeascã din Cartea Sfântã ºisã slujeascã, sã tãmâie hainele ºi jucãriile, sã le numeascã de pomanãcopilului de suflet...

Dupã plecarea preotului, urmase partea a doua a ritualului. Niculiþã fuseseîmbrãcat în hainele rãmase de la Gheorghiþã, apoi ies cu toþii în oborulpietruit. Pãtru ºi Stana, pãrinþii rãpuºi de dor, rãmân în faþa uºii larg deschisã,iar Niculiþã este poftit sã treacã dincolo de prag, în uliþã. Pe prag o lumânare,prinsã într-un ciob de strachinã, ºi un pahar de apã de izvor, în care se aflã unfir de busuioc. Stana întreabã ritualic de trei ori ºi tot de atâtea ori îºi facesemnul crucii zicând de fiecare datã „Doamne, ajutã!”

- Niculiþã, vrei sã fii copilul meu?- Vreau!...- Niculiþã, vrei sã fii copilul meu?- Vreau!...- Niculiþã, vrei sã fii copilul meu?- Vreau!...Copilul de suflet bea apã din pahar de trei ori ºi îºi face ºi el semnul crucii,

în timp ce mama zdrobeºte bobiþe de rouã între gene. Cu lacrimi în ochi,mama exclamã:

- Þucã-l, mama, sã-l þuce! ªi mama îºi îmbrãþiºeazã copilul ºi copilulsãrutã mâna mamei ºi mâna tatãlui, având ºi el ochii umeziþi. Pãrinþii îlprivesc stãruitor pe Niculiþã îmbrãcat în straiele lui Gheorghiþã. Închid ochii ºisub pleoape le apare Gheorghiþã.

N.D. PETNICEANU

Prozuþepentru mici ºi mari

S-au scurs 80 de ani de la Greva Minerilor de laLupeni, de la masacrul minerilor din curtea admi-nistraþiei. La ordinul prefectului þãrãnist s-a tras fãrãpic de milã în mineri. Au fost uciºi 22 de mineri.

Primul miner ucis a fost Gavrilã Vitoº, un tânãr,cum tânãr era ºi junele þãrãnist Coposu, pe atunciºeful tineretului þãrãnist, prezent la masacru.

Minerii au declarat grevã generalã pentru a ob-þine majorarea de salarii, condiþii muncã în aba-taje, protecþia familiilor lor, prioritar protecþia co-piilor minori obligaþi sã munceascã în subteran. Înloc de pâine minerii au primit gloanþe, unii au de-cedat, alþii au fost arestaþi, schingiuiþi în bãtãi ºiaruncaþi în temniþe.

De-a lungul anilor minerii s-au revoltat ºi înalþi ani, aºa cum a fost revolta din Valea Jiului, dinvremea regimului dictatorului Nicolae Ceauºescu,apoi revoltele din anii pseudodemocraþiei postde-cembriste, soldate cu victime ºi arestãri în rândulminerilor, fapt pentru care liderul lor inginerulMiron Cozma a zãcut în temniþã peste zece ani.

Astãzi Valea Jiului este o Vale a Plângerii.Viaþa minerilor nu s-a îmbunãtãþit cu nimic, faþã deanii precedenþi. Întrebare: pânã când o viaþã decâine? Când va apare lumina la capãtul tuneluluisocial-ppolitic? Întrebãri fãrã rãspuns, care depindde bunãvoinþa puternicilor de azi, dar minerii nucred în mila lor. Ei cred în munca lor, în braþele ºivoinþa lor de neclintit pentru o viaþã mai bunã.

NICOLAE DANCIU PETNICEANU

Fostul lider al minerilor din Valea JiuluiMiron Cozma a declarat, într-o conferinþã depresã, la Deva, ccãã vvrreeaa ssãã îînnffiiiinnþþeezzee PPaarrttiidduullMMuunncciittoorriilloorr,, îînn ccaarree ssee vvoorr ppuutteeaa îînnssccrriiee ººiimmiinnoorrii ddee ppeessttee 1144 aannii ººii ccaarree vvaa aavveeaa ccaa ssiimmbboollssppiirraallaa ddaacciiccãã..

„„SSppiirraallaa ddaacciiccãã”” eessttee cceell mmaaii vveecchhii ººii mmaaiissttaabbiill ssiimmbbooll aall ccoonnttiinnuuiittããþþiiii ppooppoorruulluuii rroommâânn..VVaa ffii ssiiggllaa PPaarrttiidduulluuii MMuunncciittoorriilloorr.. ÎÎnn ssttrruuccttuurriilleePPaarrttiidduulluuii MMuunncciittoorriilloorr nnuu ssee vvaa rreeggããssii nniimmiiccddiinn ssttrruuccttuurriillee ccoommuunniissttee aallee lluuii CCeeaauuººeessccuu ssaauuddiinn ssttrruuccttuurriillee lluuii IIlliieessccuu,, CCoonnssttaannttiinneessccuu,,BBããsseessccuu.. PPaarrttiidduull vvaa aavveeaa ffeeþþee nnooii.. Singurafigurã veche va fi a mea”, a afirmat Cozma.Miron Cozma a spus cã are deja 146 de capitoledin statutul partidului. “Am decis sã fac singurstatutul partidului. Statutul PD-L are peste 130de articole, cel al PSD la fel. Eu am deja 146 de

articole ºi sunt doar la capitolul organizare ºiconducere”, a adãugat Miron Cozma. Fostullider al minerilor din Valea Jiului susþine cãstatutul prevede cã ºi minorii de peste 14 se potînscrie în Partidul Muncitorilor, Cozma a afir-mat cã, în prezent, se aflã în faza de strângere desemnãturi, pentru ca, apoi, sã poatã înscrienoua formaþiune politicã la tribunal.

Miron Cozma a declarat cã va candida caindependent la preºedinþie în cazul în care nu vareuºi sã îºi înscrie partidul, menþionând cã nuse grãbeºte sã-l înscrie. Cozma a spus cã vacandida chiar dacã cã instanþa i-a interzisdreptul de a alege ºi de a fi ales pânã în anul2014. “Mai multe articole din Constituþie îmisusþin demersul. O sã le folosesc pentru a puteacandida”, a adãugat Cozma. (M.F.)


Lupeni (1929 – 2009)Lupeni (1929 – 2009)

Ana Golcea, soþia minerului VasileGolcea (1902-1929), miner la mina

Ileana, (fotografie fãcutã în 1963 cuocazia filmãrilor la filmul Lupeni ’29)

Faþa bãtrânei mãrturiseºte o viaþã plinãde suferinþã ºi de nenumãrate greutãþi

Mineri adunaþi în faþaadministraþiei,

la 6 august 1929

Monumentul în memoriacelor uciºi la 6 august 1929

Cozma înfiinþeazã Partidul MuncitorilorCozma înfiinþeazã Partidul Muncitorilor

Plugova – un sat minunat, unsat reprezentativ în cadrul culoa-rului Timiº-Cerna, o adevãratãvatrã folcloricã, unde de-a lungulanilor, la nunþi, botezuri, dar maiales la „nigee” au cântat renumiteformaþii de muzicã popularã dinBanat.

Ca ºi în anii precedenþi, Pri-marul, împreunã cu ConsiliulLocal Mehadia, locuitorii satului,oameni cu dare de mânã, au fostalãturi de „cãpãraºi”, sprijinindu-i în organizarea nedeiei.

În data de 15 august 2009, a„cântat” formaþia condusã deDeian Galtin, care, spre surprin-derea tuturor, s-a prezentat alã-turi de el ºi organist, cu un singursuflãtor (saxofon Mircea Virgil),lucru fãrã precedent în istoria folcloricã aPlugovei (ºi drept urmare calitatea orchestraþieia fost puþin peste „zero” în totalã discordanþã cu

preþul solicitat!Apropo de preþ, sã ai pretenþia sã primeºti

3200 euro plus circa 1700 euro „cãpãtare” cu o

asemenea formaþie, consider cãeste de neconceput, mai ales cãintervalul în care a „cântat” a fostde aproximativ 6 ore!!!

Oare cum te simþi, „Deiane”?ÞÞii-aaii bbããttuutt jjoocc ddee uunn ssaatt

îînnttrreegg..OOaarree,, mmaaii vviiii îînn PPlluuggoovvaa,, ssaauu

aaii vvrruutt ssãã llee ssppuuii aaddiioo pplluuggoo-vveenniilloorr??!!

EEuu ccrreedd ccãã uunn oomm ccuu bbuunn ssiimmþþnn-aarr ffii ffããccuutt cceeeeaa ccee aaii ffããccuutt dduumm-nneeaattaa,, ccaarree vvãã ddaaþþii mmaarree aarrttiisstt..

Repertoriul? Acelaºi de circa4 – 5 ani, în urmã.

A doua zi, în Plugova, a cântatformaþia condusã de LucianBologa cu Zorica Savu.

Exemplu de calitate, reper-toriu, preþ ºi mai ales de caracter,

ceea ce îþi lipseºte dumitale.

UN GRUP DE PLUGOVENI

“Îi rugã iar ºi-i sãrbãtoare La tot natu-n satul nost, Numai eu la mine-acasã Nu mi-s gazdã ºi nici gost...”

Câteva din versurile unei mi-nunate poezii recitate de maestrulPetricã Moise m-au fãcut, când-va, sã sper cã nu le voi trãi nicio-datã. Asta pânã când un senin deaugust pe meleagurile unui satunde am deschis ochii mi-aretrãit în minte semnificaþia aces-tui catren, care, s-a hotãrât a grãi,parcã, cel mai apãsãtor, acum.

Locuind aici, în sudul Banatu-lui, unde muzica popularã a a-cestei pãrþi de þarã ºi-a nãscutprimii pui, nu credeam a învãþasã mã simt mai strãin ca nicio-datã de aceste minunate obiceiurice s-au clãdit pe brazdele unuiplug milenar al satului bãtrân.

De-a lungul vremii, oameniilocului ancoraþi ºi motivaþi despiritul bãnãþean care le-a clãditinima si bãtãile ei, au sãrbãtorit an de anNEDEIA sau ruga bãnãþeanã în potrivire culegile nescrise ale acestui pãmânt. Muzicatradiþionalã a curs precum râul Belareca,spãlând patimile ºi necazurile plugovenilorprecum apa neînduplecatele pietre care, la fel,ca oamenii locului, stau neclintite aºteptând,printre umbrele aninilor, razele senine ale unuisoare în plinã varã.

Tradiþia rãmâne, oamenii se mai schimbãdin când în când, pe mãsurã ce nedeia pãstreazãtot mai puþin parfumul timpului trecut, zãdãrni-cind grãitoarele aºteptãri.

Copil fiind, nu-mi puteam stãpâni lacrimileemoþiilor unui suflet iubitor de cântec ºi de doi-nã bãnãþeanã, în clipele, când, pe scena din«piaþul» Plugovei, cãlcau mari interpreþi ai

acestei muzici, care ne colindau timpul ºi se-mãnau în inimile plugului bãtrân, seminþele deaur ale inimilor brãzdate.

Anii au trecut precum amarul timpului pier-dut, în timp ce tradiþia îºi consumã ultima cearã,

precum lumânãrile de pe bolþile unui cimitir încare frumoasa dragoste de neam ºi de valorilelui începe sã doarmã din ce in ce mai netrezitã.

Plugul dezgroapã pãmântul ºi-i pregãteºterodul, în timp ce oamenii îºi îngroapã obiceiu-rile încã vii, asemeni unui blestem tot mai apã-sãtor ºi strãin, care posedã rãtãcirea sufletelor.Strãbãtuþi de farmecul nestins al sãrbãtorilor dealtãdatã, pare dificil de crezut cum, doar unsigur om, poate sã denatureze eternele legãturicu trecutul.

«Îi rugã iar ºi-i sãrbãtoare...» sau a fostcândva pentru cã azi a încetat prematur sã maiexiste. A venit (NE)DEIAN...mai mic ca nicio-datã ºi doctor al clapelor mincinoase ºi crea-toare ale unui portativ pe liniile cãruia arîncãpea doar un omuleþ cu sufletul murdãrit de

hârtiile unde cifrele rotunde zâmbesc alãturi defigurile unor erudiþi ai neamului românesc. Tunu eºti, Deiane, nici erudit, nici român, nicimare... Dunãrea n-a putut sã-þi spele sufletul,dându-þi doar sunetul unui instrument de

dincolo de ea. Sã nu uiþi, Deiane,cã plugul nu are clape, iar dra-gostea de verde e sãlãºluitã înfrunzele de mãgrin, nu printre de-getele care pãcãlesc frumosul.

Aici, numai aici, acasã, lacri-mile îºi pierd din apa vie, iardragul pãmânt e scãldat în voceaunui trecut sonor ºi cald precumsfântul grai al Marianei Drãghi-cescu, pe ai cãrei ochi plugoveniiîi privesc ºi astãzi sub frunþileArjanei. Aici, Deiane, putereaminþii noastre încã aude trompetalui Nana Florea ºi binecuvânteazãmâinile de aur ale Iui Nicu An-ghel, pe care, datoritã þie, iipreþuim din ce în ce mai mult, îninfinitatea nemuririi lor.

Dunãrea n-a putut decât sã teude ºi sã-þi curgã prin sufletul

mincinos tot nãmolul crud al celor douãBanaturi ºi ruºinea-þi neagrã, pe care plugurilenoastre nu cuteazã s-o are, cu atât mai puþin s-o semene în cugetul purtãtorilor de neam.

Nu sunt mulþi, dar ºtiu sã-þi ducã ºi în viitor,trecutul, mândrule Banat, pentru cã tu încã mairespiri prin plãmânile unor virtuozi ºi oamenidesãvârºiþi. Urechile încã se mai îndoaie înmurmurul sunetelor unor instrumente precumcel din braþele unui apostol Bologa al saxo-fonului. Doar tu, Luciane, cu ai tãi ai scris încão paginã în istoria muzicalã a acestui sat. Sim-bolic sau nu, zorii primei zile de dupã nedeie ausãrutat frumoasele mâini cu nume de Zorica...Savuraþi frumosul ºi viaþa în bãtãile ei la fel demelodioase precum cântecul.

ION DRÃGAN


NEDEIA LA PLUGOVA

Ion Florian Panduru (*), iubitor de folclor autentic, interpretat de:Luca Novac, Geza Novac ºi copiii lui Nana Florea

La masã, Nana Florea (*) ºi Luca Novac, în picioare Luþã Popovici ºiN.D.P., în ipostazã de cãpãraº

RUªINE, DOMNULE PROFESOR!

*

*

Ionel ºi bicicletaVã rog sã vã imaginaþi cã sunteþi oaspeþi în vila unei familii din

Herculane, el avocat în Caransebeº, ea profesoarã la o ºcoalã dinzonã. Luxul de pe lume! Avocatul ºi consoarta sa au un copil, Ionel,de 8 – 10 ani, nãbãdãios din cale-afarã, ºi spurcat la gurã, cu vorbeporcoase, parcã ar fi coleg de ºcoalã cu unþigãnuº din Mehadia, elev la ªcoala domnuluiFeneºan.

Avocatul ºi doamna sa au chemat pe popaCilibia sã-i sfinþeascã vila ºi la inaugurare, ca lainaugurare, a chemat elita societãþii dinHerculane: doctori, avocaþi, profesori, chiar ºipe ºeful poliþiei, nu-i rãu sã te pui bine cupoliþia. Domnul avocat trãia spaima cã Ionel,spurcat la gurã, îl va face de ruºine în faþa atâtordomni ºi atâtor doamne. A cãutat sã-i cumperecomportarea.

- Ionel!- Da, ticule!...- Ionel, puiule, duminicã avem oaspeþi, vine

ºi taica popa ºi dacã vorbeºti urât, vorba aia,„taie popa limba”!

- Nu vorbesc, ticule.- Sigur?- Îhî.- Dacã te porþi frumos, tata îþi cumpãrã

bicicletã, cum nu are alt copil în Herculane.- Vai, tati, vino sã te þuc!... Bicicletã!

Bicicletã, o sã am bicicletã! striga Ionel ºi sãreaca la ºotron.

A venit ºi ziua ºiºtaniei la vilã, a venit ºi lumea bunã. Ionel tãceachitic, în afarã de „sãrut mâna” nu scoate altã vorbã.

Urmeazã masa. Scaun lângã scaun, castron lângã castron. Trecefelul întâi, Ionel tãcea mâlc. Vine felul doi, ºniþele de viþel cu piurebãtut în unt ºi lapte. Laptele boala muºtelor! Toate bune ºi la locul lorpânã a un moment dat! Douã muºte, cãlare una pe alta, se opresc înfarfuria lui Ionel pe bucata de ºniþel, mâncarea preferatã a lui Ionel!Ionel, vãzând cele douã muºte cãlare una pe alta, þipã în gura mare:

- S-a dus în p... mã-si bicicleta, dar nici voi nu vã f... în farfuriamea! ªi jap cu lingura în ele.

Câinele domnului poliþistAcum, de când facem parte din U.E. (Uniunea Europeanã) au loc

diferite întâlniri politice, ºtiinþifice, economice ºi culturale între de-legaþiile diferitelor þãri. Aºa avuse loc o întâlnire între poliþia românã ºipoliþia germanã, cu tema concursuri ºi schimb de experienþe. La Sibiu

se ºtie cã avem renumita ºcoalã de dresaj câini.În finalul întâlnirii, la masa festivã, avusese locun pariu între un poliþist german ºi unul român.

- Herr Ion!- Ja, Herr Johann!- Câinele meu, Max, este grozav, mai grozav

decât al dumitale. Îi dau coºul, un bilet ºi obancnotã de zece euro ºi-l trimit la mezeleria dincolþ. În cinci minute se întoarce cu ce comand.

- Sã vãd dacã-i aºa, face poliþistul Ion.ªi Iohann cheamã pe Max, îi dã ce-i dã, îi

zice ce-i zice în germanã ºi câinele þuºt pe uºãafarã. Cei doi poliþiºti au rãmas cu ochii pecronometre. Nu au trecut cinci minute ºi Max s-a întors cu comanda ºi pe deasupra cu rest dela cei zece euro.

- Ei, acum, Herr Ion, sã-l vãd pe Bubi aldumitale.

- Îndatã! ªi poliþistul român îºi cheamãdulãul, acesta vine fuga-fuguþa cu limba scoa-sã, îi dã ºi el un bilet, coºul ºi o bancnotã. Îizice ºi Ion ce-i zice ºi Bubi þuºt pe uºã afarã.

Cei doi, ca mai înainte, stau cu ochii pe cronometre. Stau mult ºibine. Câinele Bubi nu revine cu comandã sau fãrã comandã. În fine,Ion ºi Iohann is din local ºi pornesc spre oraº. Dupã câþiva metrineamþ vede ce vede ºi strigã, arãtând cu degetul:

- Schau! Herr Ion!... Dupã un colþ, într-un tufiº, Bubi cplare,înnodat, cu o cãþea.

Ion, necãjit, se motiveazã:- Al dracului, Bubi! I-am dat un leu ºi cu un leu s-a dus la curve.

Dacã-i dãdeam o sutã?!


Tipãrit la Editura GORDIANEditura GORDIAN, Timiºoara, Str. Herculane nr. 35, tel. 0256 / 215615

Existã mai multe feluri de umor (umor): umor negru (bate ºaua sãpriceapã iapa, mãgarul, ori poate catârul), umor alb (umor englezesc, lacare râzi abia a doua zi) ºi umor din „bardã”, fãrã perdea, umor propriu-zis.

Data trecutã am scris exemple de umor negru, chestia cu taxiul pirat!Cerem scuze cititorilor cã au fost dezinformaþi! Era vorba de o maºinãcu iniþiale de Timiº ºi nu de Caraº-Severin. Existã o maºinã Dacia deculoare Alb 13, care poposeºte noaptea în parcarea din Mehadia ºi sededã la taximetrie între Mehadia ºi gara Herculane. Omul face ºi el unban. E bine sã-l facã legal. Acesta-i rostul umorului „negru” (sic).

Acum venim la simbolurile din scrisoarea olteanului plecat la muncãîn Spania ºi care ºi-a lãsat acasã nevasta ºi pruncii. Desenul are urmã-toarele componente: o floare, doi copii, o fântânã, un os, o cruce, unmãr ºi un fir de in. Prietenul meu, Ache lui Vasa, s-a dus în vizitã la fe-ciorul sãu de la Topleþ, a dat cu ochii peste un vechi prieten, fost lucrã-tor la Uzina Topleþ, care i-a tradus legenda simbolurilor din scrisoareaolteanului, stabilit în Mehadia. Iatã ce i-a scris bãrbatul din Spanianevestei lui din Mehadia:

Floareo!„Sã ai grijã de copii, sã nu cadã în fântânã, sã nu faci cu osul, cã-þþi

f.... cruce mã-tti. Semnat Mãrin.”

UUUUmmmmoooorrrr

Taragotistul Pera Bulz, care a cântatlogodna lui Nicu Ceauºsecu cu Nadia

PAGINÃ REALIZATÃ DE N.D.P.

vestea · „intellingenz blatt” a avut o înrâurire beneficã în rândul românilor, vorbitori...

Documents