zonarea vitei de vie in romania
DESCRIPTION
---TRANSCRIPT
Zonarea vitei de vie.
România se numără printre cele mai mari ţări viticole ale lumii. Cu o suprafaţă
de243.000 mii ha vie (242.000 mii ha vii pe rod şi o mie ha vii tinere) ţara noastră se
situează pe locul 9 în lume (3,12% din suprafaţa viticolă mondială) şi locul 5 în
Europa.
Strugurii de vin ocupă o suprafaţă de 227.000 ha (93,4% din suprafaţa viticolă totală)
iar cei de masă 16.000 ha. O asemenea structură a suprafeţei influenţează în mod
direct nivelul producţiei. Din acest punct de vedere, România se situează la 1.0–1.1
milioane tone (locul 12 în lume), iar în ceea ce priveşte producţia de vinuri 5–6
milioane hl anual (locul 13 în lume).
Odata cu intrarea in Uniunea Europeana, Romania trebuie sa respecte anumite reguli
pentru a reusi alinierea la reglementări din principalele ţări producătoare de struguri şi
vinuri, cum ar fi: Franţa, Italia, Spania, Portugalia şi Grecia, ale Oficiului
Internaţional al Viei şi Vinului, ca organism de specialitate interguvernamental.
Datorita aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, regelemnatrile din domeniul
viticol trebuie sa urmareasca cerintele impuse. Astfel, ordinul 225 / 31.03.2006 a fost
adoptat, abrogandu-l pe cel din 2004, cu titlul Zonarea soiurilor nobile de vita de vie
roditoare admise in cultura in arealele viticole din Romania. Romania are acum
urmatoarele 3 zone si 10 regiuni viticole:
A. Zona viticolă Intracarpatică
Zona se caracterizează prin relieful dominant deluros cu cea mai mare
altitudine medie (peste 400 m) şi climatul cel mai răcoros, comparativ cu celelalte
zone viticole. Totuşi, datorită adăpostirii relative oferită de centura montană,
frecvenţa mare a versanţilor cu expunere sudică şi vestică şi prezenţa culoarelor largi
ale văilor au condus la realizarea unei ambianţe ecologice favorabile viticulturii.
Eroziunea versanţilor este în mare parte atenuată prin terasare şi alte măsuri
antierozionale. Acestei zone îi corespunde o singură regiune viticolă: Regiunea
viticolă a Podişului Transilvaniei.
Regiunea viticolă a Podişului Transilvaniei cuprinde plantaţiile viticole din
bazinul Târnavelor, Valea Mureşului şi Secaşului. Relieful regiunii este foarte
frământat, cu altitudini cuprinse între 175 şi 544 m şi cu orientare generală sudică,
sud-vesticâ.
Regiunea este delimitată la sud de podgoria Sebeş-Apold (jud. Sibiu), iar la
nord de podgoria Lechinţa (jud. Bistriţa-Năsăud); se caracterizează prin resurse
heliotermice, în general, reduse şi perioadă scurtă de vegetaţie. Toamnele sunt în
schimb lungi şi însorite, permiţând acumularea unor cantităti relativ mari de zaharuri.
Solurile cu utilizare viticolă sunt: brune argilo-iluviale, regosoluri, vertisoluri şi
soluri antropice.
Regiunea este specializată în producerea vinurilor albe de calitate, a vinurilor
aromate şi a vinurilor materie primă pentru spumante. Soiurile cultivate sunt:
Fetească regală, Fetească albă, Muscat Ottonel, Riesling italian, Pinot gris, Traminer
roz, Neuburger. Podgoriile mai importante sunt: Târnave, Alba, Sebeş -Apold, Aiud
şi Lechinţa.
Fiecare din acestea are in subordine cateva centre viticole, cu diverse directii de
productie. Desi acestea s-au mentinut, soiurile nobile de voita de vie admise in
cultura au crescut. Astfel, terminologia de soiuri recomandate si autorizate a
disparut, soiurile admise inglobandu-le pe toate. Se poate observa o imbogatire cu
creatii noi romanesti, ale caror insusiri agrobiologice, agrotehnice si tehnologice se
muleaza pe potentialul geoclimatic al zonei: Astra, Blasius, Selena. Amurg, Iordana,
Timpuriu de Cluj sunt cateva dintre noile soiuri romanesti introduse in cultura,
probabil cu scop experimental, assa cum prevede si legea.
Pe langa soiurile pentru vin, in lege au fost introduse si soiurile pentru
spumante, imbogatite de asemena cu noi creatii romanesti sau alte soiuri cu aceasta
noua directie de productie, tot in scop experimental: Amurg, Chardonnay.
In plus, ca o noutate, in lege au fost trecute si soiurile pentru obtinerea
strugurilor de masa, ce in legea abrogata din 2004 nu erau indicate. Soiuri romanesti
sau deja cunoscute sunt impartite conform cerintelor geoclimatice: Cetatuia, napoca,
Somesan, Splendid.
B. Zona viticolă Pericarpatică
Această zonă este cea mai întinsă, corespunde centurii pericarpatice de dealuri
;au coline şi câmpiilor piemontane periferice acestora şi cuprinde peste 50 % din
uprafaţa viticolă a ţării. Relieful este predominant deluros cu expoziţii
favorabile :stice, sudice şi vestice şi cu potenţial pedo-climatic de certă pretabilitate
viticolă.
Zona este recunoscută prin calitatea şi fineţea vinurilor albe, în primul rând,
secondate, mai ales spre sud, de cele roşii. Ea cuprinde cinci regiuni viticole:
Regiunea viticolă a Podişului Moldovei, Regiunea viticolă a Piemontului de la
Curbura Carpaţilor, Regiunea viticolă a Podişului Getic, Regiunea viticolă a
dealurilor şi câmpiilor Banatului, Regiunea viticolă a dealurilor şi câmpiilor Crişanei
şi Maramureşului.
Regiunea viticolă a Podişului Moldovei
Această regiune este cea mai mare regiune viticolă a ţării, cuprinde circa 80.000
ha plantaţii viticole. Ea se întinde pe o lungime de peste 300 km, începând din sudul
Moldovei (podgoria Covurlui), până în N-E Moldovei (c.v. Hlipiceni, judeţul
Botoşani) şi cuprinde plantaţiile din spaţiul predominant deluros-colinar, cuprins între
Subcarpaţii Moldovei, Valea Prutului şi Valea Şiretului inferior. Relieful regiunii este
frământat, cu altitudinea cuprinsă între 50 şi 345 m.
Climatul este temperat-continental, cu veri călduroase şi uscate, ierni lungi şi
aspre, primăverile moderate termic şi hidric, iar toamnele blânde şi predominant
senine. Temperatura medie a aerului este de 9,3° C (între 8,8 şi 9,8° C).
Solurile cu utilizare viticolă sunt: cernoziomuri cambice, soluri cenuşii, soluri
brune-podzolite, soluri antropice, regosoluri, rendzine şi psamosoluri.
In Moldova se întâlnesc unele din cele mai vechi podgorii ale ţării: Cotnari, Iaşi,
Huşi, Dealurile Bujorului, Odobesti, Cotesti, Zeletin, Colinele Tutovei, Panciu.
Regiunea este specializată în producerea vinurilor albe şi roşii de masă, a vinurilor
albe şi roşii de calitate a vinurilor dulci naturale şi a vinurilor spumante. Soiurile mai
cultivate sunt: Fetească albă, Fetească regală, Aligote, Riesling italian, Muscat
Ottonel, Grasă, Frâncuşă, Tămâioasă românească, Sauvignon, Cabernet Sauvignon,
Merlot, Oporto etc. Se poate observa o imbogatire cu creatii noi romanesti, ale caror
insusiri agrobiologice, agrotehnice si tehnologice se muleaza pe potentialul
geoclimatic al zonei: Aromat de Iasi, Ozana si Raluca pentru obtinerea vinurilor albe,
Arcas pentru vinurile rosii.
O direcţie secundară de producţie este cultura soiurilor pentru struguri de masă
din grupa Chasselas, la care se adaugă o serie de soiuri nou create: Gelu, Paula,
Timpuriu de Cluj, Victoria, Napoca, Silvania, Xenia etc, în special pentru consumul
local.
Regiunea viticolă a Piemontului de la Curbura Carpaţilor
Această regiune viticolă corespunde, în cea mai mare parte, cu zona piemontană
dintre Valea Trotuşului (Adjud) şi Valea Prahovei (Ploieşti), desfăşurată pe o
lungime de 200 km şi o lăţime de 5 - 10 km. Aceasta este regiunea cu cea mai mare
omogenitate a condiţiilor ecologice, cu cel mai mare procent al utilizării viticole pe
unitatea de suprafaţă (între 25 şi 75 % din terenul agricol), cu cea mai mare producţie
de struguri la hectar din ţară şi cu cel mai tipic peisaj viticol din România.
Relieful de câmpie piemontană, aplecată uniform sau în trepte largi spre
exterior (alt. de 100 - 300 m), este fragmentat de văi cu expoziţii favorabile culturii
viţei de vie. Pantele versantilor sunt moderate (3 - 10°).
Climatul este temperat cu accente continentale, favorabil culturii viţei de vie, în
special din punct de vedere heliotermic.
Solurile cu utilizare viticolă sunt cernoziomuri argilo-iluviale, soluri cenuşii,
soluri brun-roşcate sau brune-luvice şi pe arii mai restrânse: rendzine,
pseudorendzine şi litosoluri.
În această regiune viticolă există cinci podgorii: Stefanesti, Samburesti,
Dragasani, Dealurile Craiovei, Podgoria Severinului, Plaiurile Drancei, Dealurile
Buzăului şi Dealu Mare. Aici se intalneste un numar impresionant de centre viticole:
Cernatesti, Zarnesti, Ramnicu Sarat, Boldesti, Valea Calugareasca, Urlati-Ceptura,
Tohani, Cricov, Breaza, Pietroasa, Merei, Zoresti, Costesti, Bucsani, Valea
voievozilor, Stefanesti, Topoloveni, Valea Mare, Samburesti, Dobrotesa, Dragasani,
Gusoieni, Maciuca, Iancu-Jianu, Jiblea, Banu Maracine, Bradesti, Brabova, Segarcea,
Severin-Dealul Viilor, Corcova, Golul Drancei, Vanju Mare, Orevita, Plenita, Targu
Jiu, Poiana Crusetu. Dintre acestea, cateva sunt centre viticole independente.
Regiunea este specializată în producerea vinurilor albe şi roşii de calitate din
soiurile, numindu-se mai nou „patria vinului rosu”: Fetească albă, Fetească regală,
Aligote, Sauvignon, Pinot gris, Riesling italian, Cabernet Sauvignon, Fetească
neagră, Pinot noir şi Merlot. De asemenea, sunt introduse in cultura soiurile noi
romanesti: Negru de Dragasani, Novac, Olivia, Alb aromat, Columna, Donaris,
Alutus. Pentru producerea vinurilor aromate, pe langa traditionalele Muscat Ottonel
si Tamaioasa Romaneasca, se mai gasesc: Busuioaca de Bohotin, Negru Aromat,
Sarba. In lege este mai nou introdus pentru aceasta regiune si directia de producere a
vinurilor spumante. In sortimentul pentru vinuri spumante sunt introduse: Burgund
Mare, Merlot, Pinot Noir, Chardonnay, Feteasca Alba, Feteasca Regala, Muscat
Ottonel, Pinot gris, Riesling italian si Sauvignon. In regiune se produc şi cantităţi
însemnate de struguri pentru masă, în special din grupa Chasselas la care se adaugă
soiurile Muscat de Hamburg, Muscat de Adda, Coarnă albă, Coarnă neagră şi Bicane,
completate de creatiile noi romanesti: Timpuriu de Pietroasa, Transilvania, Victoria,
Xenia, Tamina, Istrita, Otilia, Select, Azur, Calina,
Regiunea viticolă a Podişului Getic
Regiunea corespunde, teritorial, aproape în întregime cu marea unitate de
dealuri şi coline cunoscute geografic sub numele de Podişul (Piemontul) Getic. Ea se
întinde pe o lungime de peste 200 km (între Turnu-Severin şi Dâmboviţa) şi pe o
lăţime medie de 80 km, între Subcarpaţii Getici de la nord şi Câmpia Română de la
sud-vest.
Plantaţiile viticole sunt grupate în podgorii importante: Ştefăneşti-Argeş,
Drăgăşani, Sâmbureşti, Dealurile Craiovei, Plaiurile Drâncei şi Severinului, cadrul
natural îndeplinind condiţii optime pentru cultura viţei de vie.
Relieful podişului prezintă o înclinare generală spre S şi S-E, cu aspect deluros
şi altitudini de 200 - 500 m, mai mari în partea nordică (400 - 500 m), care coboară
însă până la 200 m spre S-SE.
Climatul este temperat, cu influenţe continentale est-europene, atenuate spre
vest în favoarea celor central-europene şi mediteraneene, la care se adaugă adăpostul
conferit de barajul Carpatilor Meridionali, astfel încât primăverile sunt timpurii,
verile calde, toamnele blânde şi prelungite, şi iernile mai puţin aspre. Solurile cu
utilizare viticolă sunt bmn-roşcate, cernoziomuri argiloiluviale, soluri antropice pe
versanţi şi, mai rar, regosoluri şi planosoluri.
Regiunea este specializată în producerea vinurilor roşii şi albe de calitate şi mai
puţin a vinurilor albe de masă, dintr-o gamă largă de soiuri: Cabernet Sauvignon,
Pinot noir, Merlot, Fetească neagră, Sauvignon, Riesling italian, Tămâioasă
românească etc. Aici se produc şi cantităţi mari de struguri pentru masă din epocile I
- VI de maturare: Perlă de Csaba, Cardinal, Chasselas, Victoria, Muscat de
Hamburg, Italia etc.
Regiunea viticolă a dealurilor şi câmpiilor Banatului
Situată în sud-vestul României, în triunghiul format de apa Mureşului cu
Munţii Banatului şi frontiera cu Iugoslavia, această regiune cuprinde numai circa
4000 ha plantaţii viticole cu caracter insular, formând mai multe centre viticole:
Recaş, Silagiu, Severin, Jamu Mare, Teremia, Tirol şi Moldova-Noua.
Relieful este variat: dealuri piemontane cu versanţi prelungi, care ajung până la
170 - 180 m în zona Recaşului, dealuri înalte până la 320 m în zona Buziaş-Silagiu,
platouri înalte pe terasa superioară a Dunării (centrul viticol Moldova-Nouă), terenuri
plane, nisipoase în Câmpia Banatului (centrul viticol Teremia).
Climatul este moderat-continental, cu nuanţă submediteraneană, cu ierni
blânde, veri calde şi toamne lungi, asigurând condiţii optime pentru cultura viţei
de vie.
Solurile cu utilizare viticolă sunt cernoziomuri argiloiluviale, brune-
eumezobazice, brune-luvice, regosoluri şi soluri nisipoase.
Regiunea este specializată în producerea vinurilor albe şi roze de masă, a
vinurilor albe şi roşii de calitate din soiurile: Creaţă de Banat, Majarca, Furmint de
Minis, Riesling italian, Feteasca regala, Feteasca alba, Furmint, Traminer roz, Pinot
gris, Sauvignon, Iordana etc. Soiurile rosii sunt evidentiate prin: Pinot noir, Burgund
mare, Cabernet Sauvignon, Feteasca Neagra, Merlot.
Soiurile pentru struguri de masă au pondere redusă, destinate consumului local.
Se cultivă soiuri din epocile III - IV de maturare: Chasselas, Muscat de Hamburg,
Muscat de Adda, Victoria, Silvania.
Regiunea viticolă a dealurilor şi câmpiilor Crişanei şi Maramureşului
Regiunea este situată în zona deluros-colinară şi de câmpie din nord-vestul
României, cuprinsă între Mureş la sud şi Tisa la nord, protejată la est de lanţul
Munţilor Apuseni, cuprinde plantaţiile viticole din depresiunile Silvaniei, Oradei şi
Aradului şi cele de pe nisipurile din Câmpia Tisei.
Relieful este format din dealuri-coline piemontane, cu altitudini cuprinse între
200 şi 400 m.
Climatul este moderat-continental, datorită adăpostirii montane faţă de masele
reci de aer din nord-est şi deschiderii largi spre vest, cu o infuzie de aer cald, care
pătrunde pe valea Tisei, astfel încât iernile sunt, de regulă, scurte şi blânde,
primăverile timpurii, verile potrivit de calde şi umede, toamnele lungi şi suficient de
călduroase, creînd condiţii avantajoase pentru cultura viţei de vie.
Solurile cu utilizare viticolă sunt: brune-luvice, brune-eumezobazice,
cernoziomuri argiloiluviale, regosoluri şi psamosoluri.
Regiunea este specializată în producerea vinurilor de calitate superioară, a
vinurilor spumante, a vinurilor albe de masă şi mai puţin a vinurilor roşii (podgoria
Miniş) din soiurile: Fetească regală, Fetească albă, Furmint, Riesling italian.
Mustoasă de Măderat, lordană, Cadarcă, Burgund Mare, Cabernet Sauvignon,
Feteasca neagra, Pinot noir, Zweigelt etc.
Soiurile pentru struguri de masa sunt dupa cum urmeaza:Muscat de Adda,
Muscat de Hamburg, Silvania, Victoria.
Podgoriile si centrele viticole mai importante sunt: Miniş-Maderat, Diosig,
Silvania, Valea lui Mihai, Seim, Halmeu.
C. Zona viticolă Danubiano-Pontică
Zona înregistrează cele mai bogate resurse heliotermice din ţară, iar solurile sunt
constituite, în majoritate, din cernoziomuri de stepă şi silvostepă formate pe loess,
condiţiile pedoclimatice prezentând o mare favorabilitate pentru viticultură. Această
zonă este cea mai mare producătoare de struguri pentru masă, de o calitate deosebită,
la care se adaugă vinurile albe şi roşii, într-o gamă varietală largă.
In spaţiul acestei zone s-au individualizat patru regiuni: Regiunea viticolă a
nisipurilor din sudul Olteniei, Regiunea viticolă a teraselor Dunării, Regiunea viticolă
din Câmpia Română şi Regiunea viticolă a Podişului Dobrogei.
Regiunea viticolă a nisipurilor din sudul Olteniei
Această regiune se suprapune, în principal, pe larga zonă de nisipuri din sudul
Câmpiei Olteniei. Condiţiile pedologice nu sunt dintre cele mai avantajoase
viticulturii. Climatul este însă favorabil, suplinind într-o anumită măsură carenţele
substratului.
Relieful corespunde câmpiei de terase fluviale din sudul Olteniei, terase care
coboară în trepte de la 130-150 m.
Climatul este de tranziţie între cel moderat-continental din centrul Europei şi cel
continental-excesiv din estul Europei, peste care se suprapun influenţe
mediteraneene. Acest lucru se reflectă în ierni relativ blânde, primăveri timpurii, veri
călduroase şi toamne prelungi, regiunea dispunând de bogate resurse heliotermice.
Solurile prezente în regiune se distribuie în trei benzi, aproximativ paralele pe
direcţia VNV-ESE.
Sub aspect viticol, cea mai favorabilă zonă este prima, dar plantaţiile viticole
sunt mai puţin răspândite aici, datorită prezenţei altor culturi agricole; a doua zonă
este de favorabilitate mijlocie şi totuşi preferabilă utilizării viticole, aici fiind
cantonate principalele plantaţii din sudul Olteniei; a treia zonă este, cu mici excepţii,
improprie viticulturii.
In cadrul acestei regiuni viticole se găsesc trei podgorii: Dacilor, Calafat şi
Sadova-Corabia, care cuprind opt centre viticole şi numeroase plaiuri viticole, alaturi
de care se gasesc unsprezece centre viticole independente.
Datorită condiţiilor pedoclimatice, regiunea este specializată în producerea
vinurilor albe de calitate, vinurilor de masă (albe, roze şi roşii) şi, în secundar,
producerea strugurilor pentru masă. Soiurile mai cultivate sunt: Feteasca Regala,
Riesling Italian, Rkatiteli, Haiduc, Pandur, Roşioară, Rkaţiteli, Băbească neagră,
Cabernet sauvignon, Sangiovese, Aligote, Fetească regală, respectiv: Afuz Ali, Perla
de Csaba, Cardinal, Chasselas dore, Muscat de Adda, Coarnă neagră, Italia.
Regiunea viticolă a teraselor Dunării
Această regiune este situată, în cea mai mare parte, pe terasele Dunării din sud-
estul Câmpiei Române (între gura Oltului şi gura laiomiţei) şi cuprinde podgoria
Greaca şi centrele viticole independente: Zimnicea. Giurgiu, Ulmu-Călăraşi şi Feteşti.
Relieful aparţine teraselor Dunării, flancate spre interior de Câmpia Burnazului
(70-90 m) şi Câmpia Bărăganului sudic (40-70 m), iar spre exterior de Lunca Dunării
şi Balta Ialomiţei (10-15 m alt. abs.).
Climatul este temperat-continental, stepic şi silvostepic, cu un deficit hidric şi
cu un extremism termic, care pune în pericol desfăşurarea normală a fenofazelor de
vegetaţie şi reclamă măsuri împotriva îngheţurilor din timpul iernii.
Solurile cu utilizare viticolă sunt, predominant, din clasa molisolurilor:
cernoziomuri cambice şi cernoziomuri tipice în jumătatea vestică a regiunii,
cernoziomuri şi soluri bălane în extremitatea estică, toate fiind soluri foarte pretabile
pentru viticultură.
Regiunea are doua mari podgorii Ostrov si Greaca si cateva centre viticole
independente. Regiunea are ca direcţii principale de producţie obţinerea de vinuri
albe si rosii de calitate si de masa si obtinerea de struguri pentru masă. Soiurile pentru
vinuri albe: Chardonnay, Feteasca alba, Feteasca regala, Pinot Gris, Riesling italian,
Sauvignon, iar din noile creatii romanesti putem mentiona: Columna, Donaris.
Soiurile pentru vin rosu: Burgund Mare, Cab. Sauvignon, Merlot, Pinot Noir, In
ceea ce priveste soiurile pentru struguri de masa, se cultivă soiuri din toate epocile de
maturare, de la cele mai timpurii, la cele târzii: Afuz Ali, Augusta, cardinal,
Chasselas Dore, Greaca, italia, Muscat timpuriu de Bucuresti, Select, Tamina,
Victoria, Xenia.
Regiunea viticolă a Colinelor Dobrogei -
Situată la sud-estul României, corespunde, în întregime, Podişului Dobrogei,
delimitat între Dunăre, Marea Neagră şi frontiera cu Bulgaria. Particularităţile fizico-
geografîce ale acestei regiuni viticole sunt determinate de relieful de platou, cu
altitudine şi fragmentare slab-moderate, de învelişul loessic aproape generalizat şi de
climatul continental al stepei-silvostepei pontice, a cărui excesivitate este parţial
atenuată de vecinătatea Mării Negre şi Dunării.
Regiunea este vestită, încă din antichitate, pentru calitatea vinurilor sale, la care
contribuie potenţialul heliotermic ridicat, în condiţiile unui deficit hidric.
Relieful este destul de accidentat în nordul Dobrogei, reprezentat prin Munţii
Măcinului, Dealurile Niculiţelului, Dealurile Tulcei, Podişul Babadagului şi
depresiunile periferice nordice şi nord-vestice, sub forma unor amfiteatre deschise
spre Dunăre.
Climatul este deosebit de favorabil. Solurile zonale dominante ale acestei
regiuni sunt molisolurile de stepă (cernoziomuri, soluri bălane) şi de silvostepă
(cernoziomuri cambice), urmate, la distanţă, de soluri cenuşii şi rendzine,
argiluvisolurile brune întâlnindu-se doar izolat în Dobrogea de Nord.
Regiunea viticolă a Podişului Dobrogei cuprinde podgoriile Sarica-Niculiţel,
Istria-Babadag, Murfatlar, la care se adaugă cinci centre viticole independente:
Mangalia, Chirnogeni, Hârşova, Adamclisi, Dăieni.
Principala direcţie de producţie este producerea vinurilor albe şi roşii de calitate
din soiurile: Sauvignon, Chardonnay, Pinot gris, Riesling italian plus creatii noi
Columna si Cramposie selectionata, respectiv Pinot noir, Merlot, Cabernet Sauvignon
si mai nou, Cristina.
Tot aici se obţin cantităţi mari de struguri pentru masă din toate epocile de
maturare: Afuz Ali, Muscat Adda, Muscat Hamburg, Italia, Victoria etc. Pe suprafeţe
mai mici se cultivă şi soiuri pentru stafide.
Din punctul meu de vedere, modificarile aduse legii Zonarii vitei de vie sunt de
natura economica, climatica ( incalzirea continua a atmosferei cu 1 grad pe an, ceea
ce permite cultivarea unor soiuri ce necesita resurse heliotermice mai mari in areale
mai nordice) si legislative.