Introducere

Viticultura este o activitate care datează în România din vremuri străvechi, sturgurii şi

vinul constituindu-se timp de multe sute de ani drept una dintre cele mai mari bogăţii naturale

ale ţării. De-a lungul timpului, vinurile româneşti au căpătat şi şi-au păstrat o faimă deosebită,

datorită calităţii lor, fapt care a plasat ţara noastră, alături de Franţa, Spania, Italia, Germania

sau Portugalia, printre cei mai mari producători şi exportatori de vin din Europa.

După 1990, odată cu redobândirea terenurilor de către foştii proprietari, viile au început a

fi exploatate individual. Odată cu trecerea timpului şi resimţind din plin lipsa fondurilor

necesare înlocuirii şi/sau întreţinerii corespunzătoare, culturile de viţă de vie au început să se

degradeze calitativ, ceea ce s-a văzut imediat pe planul producţiei şi al exporturilor.

În ultimele luni ale anului 2002, odată cu deschiderea capitolului de negociere România

– Uniunea Europeană referitor la agricultură, a reapărut în atenţie problema calităţii şi

competitivităţii în domeniul viticulturii.

În planul de acţiune convenit s-a stabilit obligativitatea înlocuirii viilor hibride cu viţa

nobilă, în cazul celor care vor comercializa vinul pe piaţa comunitară.

În acest sens, se pune problema acordării unui sprijin financiar din partea statului pentru

plantarea noilor culturi de viţă nobilă, deoarece operaţiunea este foarte costisitoare.

Obligativitatea înlocuirii culturilor nu îi va viza şi pe cei care produc vin pentru consum

propriu sau pentru mic comerţ regional.

1

Zonarea vitei de vie

România se numără printre cele mai mari ţări viticole ale lumii. Cu o suprafaţă de243.000

mii ha vie (242.000 mii ha vii pe rod şi o mie ha vii tinere) ţara noastră se situează pe locul 9

în lume (3,12% din suprafaţa viticolă mondială) şi locul 5 în Europa.

Strugurii de vin ocupă o suprafaţă de 227.000 ha (93,4% din suprafaţa viticolă totală) iar

cei de masă 16.000 ha. O asemenea structură a suprafeţei influenţează în mod direct nivelul

producţiei. Din acest punct de vedere, România se situează la 1.0–1.1 milioane tone (locul 12

în lume), iar în ceea ce priveşte producţia de vinuri 5–6 milioane hl anual (locul 13 în lume).

Odata cu intrarea in Uniunea Europeana, Romania trebuie sa respecte anumite reguli

pentru a reusi alinierea la reglementări din principalele ţări producătoare de struguri şi vinuri,

cum ar fi: Franţa, Italia, Spania, Portugalia şi Grecia, ale Oficiului Internaţional al Viei şi

Vinului, ca organism de specialitate interguvernamental.

Datorita aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, regelemnatrile din domeniul viticol

trebuie sa urmareasca cerintele impuse. Astfel, ordinul 225 / 31.03.2006 a fost adoptat,

abrogandu-l pe cel din 2004, cu titlul Zonarea soiurilor nobile de vita de vie roditoare admise

in cultura in arealele viticole din Romania. Romania are acum 3 zone si 10 regiuni viticole.

Zona viticolă Intracarpatică

Zona se caracterizează prin relieful dominant deluros cu cea mai mare altitudine medie

(peste 400 m) şi climatul cel mai răcoros, comparativ cu celelalte zone viticole. Totuşi,

datorită adăpostirii relative oferită de centura montană, frecvenţa mare a versanţilor cu

expunere sudică şi vestică şi prezenţa culoarelor largi ale văilor au condus la realizarea unei

ambianţe ecologice favorabile viticulturii. Eroziunea versanţilor este în mare parte atenuată

prin terasare şi alte măsuri antierozionale. Acestei zone îi corespunde o singură regiune

viticolă: Regiunea viticolă a Podişului Transilvaniei.

Regiunea viticolă a Podişului Transilvaniei cuprinde plantaţiile viticole din bazinul

Târnavelor, Valea Mureşului şi Secaşului. Relieful regiunii este foarte frământat, cu altitudini

cuprinse între 175 şi 544 m şi cu orientare generală sudică, sud-vesticâ.

Regiunea este delimitată la sud de podgoria Sebeş-Apold (jud. Sibiu), iar la nord de

podgoria Lechinţa (jud. Bistriţa-Năsăud); se caracterizează prin resurse heliotermice, în

general, reduse şi perioadă scurtă de vegetaţie. Toamnele sunt în schimb lungi şi însorite,

2

permiţând acumularea unor cantităti relativ mari de zaharuri.

Solurile cu utilizare viticolă sunt: brune argilo-iluviale, regosoluri, vertisoluri şi soluri

antropice.

Regiunea este specializată în producerea vinurilor albe de calitate, a vinurilor aromate

şi a vinurilor materie primă pentru spumante. Soiurile cultivate sunt: Fetească regală,

Fetească albă, Muscat Ottonel, Riesling italian, Pinot gris, Traminer roz, Neuburger.

Podgoriile mai importante sunt: Târnave, Alba, Sebeş -Apold, Aiud şi Lechinţa.

Fiecare din acestea are in subordine cateva centre viticole, cu diverse directii de

productie. Desi acestea s-au mentinut, soiurile nobile de voita de vie admise in cultura au

crescut. Astfel, terminologia de soiuri recomandate si autorizate a disparut, soiurile admise

inglobandu-le pe toate. Se poate observa o imbogatire cu creatii noi romanesti, ale caror

insusiri agrobiologice, agrotehnice si tehnologice se muleaza pe potentialul geoclimatic al

zonei: Astra, Blasius, Selena. Amurg, Iordana, Timpuriu de Cluj sunt cateva dintre noile

soiuri romanesti introduse in cultura, probabil cu scop experimental, assa cum prevede si

legea.

Pe langa soiurile pentru vin, in lege au fost introduse si soiurile pentru spumante,

imbogatite de asemena cu noi creatii romanesti sau alte soiuri cu aceasta noua directie de

productie, tot in scop experimental: Amurg, Chardonnay.

In plus, ca o noutate, in lege au fost trecute si soiurile pentru obtinerea strugurilor de

masa, ce in legea abrogata din 2004 nu erau indicate. Soiuri romanesti sau deja cunoscute

sunt impartite conform cerintelor geoclimatice: Cetatuia, napoca, Somesan, Splendid.

Zona viticolă Pericarpatică

Această zonă este cea mai întinsă, corespunde centurii pericarpatice de dealuri ;au coline

şi câmpiilor piemontane periferice acestora şi cuprinde peste 50 % din uprafaţa viticolă a

ţării. Relieful este predominant deluros cu expoziţii favorabile :stice, sudice şi vestice şi cu

potenţial pedo-climatic de certă pretabilitate viticolă.

Zona este recunoscută prin calitatea şi fineţea vinurilor albe, în primul rând, secondate, mai

ales spre sud, de cele roşii. Ea cuprinde cinci regiuni viticole: Regiunea viticolă a Podişului

Moldovei, Regiunea viticolă a Piemontului de la Curbura Carpaţilor, Regiunea viticolă a

Podişului Getic, Regiunea viticolă a dealurilor şi câmpiilor Banatului, Regiunea viticolă a

dealurilor şi câmpiilor Crişanei şi Maramureşului.

3

Regiunea viticolă a Podişului Moldovei

Această regiune este cea mai mare regiune viticolă a ţării, cuprinde circa 80.000 ha

plantaţii viticole. Ea se întinde pe o lungime de peste 300 km, începând din sudul Moldovei

(podgoria Covurlui), până în N-E Moldovei (c.v. Hlipiceni, judeţul Botoşani) şi cuprinde

plantaţiile din spaţiul predominant deluros-colinar, cuprins între Subcarpaţii Moldovei, Valea

Prutului şi Valea Şiretului inferior. Relieful regiunii este frământat, cu altitudinea cuprinsă

între 50 şi 345 m.

Climatul este temperat-continental, cu veri călduroase şi uscate, ierni lungi şi aspre,

primăverile moderate termic şi hidric, iar toamnele blânde şi predominant senine.

Temperatura medie a aerului este de 9,3° C (între 8,8 şi 9,8° C).

Solurile cu utilizare viticolă sunt: cernoziomuri cambice, soluri cenuşii, soluri brune-

podzolite, soluri antropice, regosoluri, rendzine şi psamosoluri.

In Moldova se întâlnesc unele din cele mai vechi podgorii ale ţării: Cotnari, Iaşi, Huşi,

Dealurile Bujorului, Odobesti, Cotesti, Zeletin, Colinele Tutovei, Panciu. Regiunea este

specializată în producerea vinurilor albe şi roşii de masă, a vinurilor albe şi roşii de calitate a

vinurilor dulci naturale şi a vinurilor spumante. Soiurile mai cultivate sunt: Fetească albă,

Fetească regală, Aligote, Riesling italian, Muscat Ottonel, Grasă, Frâncuşă, Tămâioasă

românească, Sauvignon, Cabernet Sauvignon, Merlot, Oporto etc. Se poate observa o

imbogatire cu creatii noi romanesti, ale caror insusiri agrobiologice, agrotehnice si

tehnologice se muleaza pe potentialul geoclimatic al zonei: Aromat de Iasi, Ozana si Raluca

pentru obtinerea vinurilor albe, Arcas pentru vinurile rosii.

O direcţie secundară de producţie este cultura soiurilor pentru struguri de masă din

grupa Chasselas, la care se adaugă o serie de soiuri nou create: Gelu, Paula, Timpuriu de

Cluj, Victoria, Napoca, Silvania, Xenia etc, în special pentru consumul local.

Regiunea viticolă a Piemontului de la Curbura Carpaţilor

Această regiune viticolă corespunde, în cea mai mare parte, cu zona piemontană dintre

Valea Trotuşului (Adjud) şi Valea Prahovei (Ploieşti), desfăşurată pe o lungime de 200

km şi o lăţime de 5 - 10 km. Aceasta este regiunea cu cea mai mare omogenitate a condiţiilor

ecologice, cu cel mai mare procent al utilizării viticole pe unitatea de suprafaţă (între 25 şi 75

4

% din terenul agricol), cu cea mai mare producţie de struguri la hectar din ţară şi cu cel mai

tipic peisaj viticol din România.

Relieful de câmpie piemontană, aplecată uniform sau în trepte largi spre exterior (alt.

de 100 - 300 m), este fragmentat de văi cu expoziţii favorabile culturii viţei de vie. Pantele

versantilor sunt moderate (3 - 10°).

Climatul este temperat cu accente continentale, favorabil culturii viţei de vie, în special

din punct de vedere heliotermic.

Solurile cu utilizare viticolă sunt cernoziomuri argilo-iluviale, soluri cenuşii, soluri

brun-roşcate sau brune-luvice şi pe arii mai restrânse: rendzine, pseudorendzine şi litosoluri.

În această regiune viticolă există cinci podgorii: Stefanesti, Samburesti, Dragasani,

Dealurile Craiovei, Podgoria Severinului, Plaiurile Drancei, Dealurile Buzăului şi Dealu

Mare. Aici se intalneste un numar impresionant de centre viticole: Cernatesti, Zarnesti,

Ramnicu Sarat, Boldesti, Valea Calugareasca, Urlati-Ceptura, Tohani, Cricov, Breaza,

Pietroasa, Merei, Zoresti, Costesti, Bucsani, Valea voievozilor, Stefanesti, Topoloveni, Valea

Mare, Samburesti, Dobrotesa, Dragasani, Gusoieni, Maciuca, Iancu-Jianu, Jiblea, Banu

Maracine, Bradesti, Brabova, Segarcea, Severin-Dealul Viilor, Corcova, Golul Drancei,

Vanju Mare, Orevita, Plenita, Targu Jiu, Poiana Crusetu. Dintre acestea, cateva sunt centre

viticole independente.

Regiunea este specializată în producerea vinurilor albe şi roşii de calitate din soiurile,

numindu-se mai nou „patria vinului rosu”: Fetească albă, Fetească regală, Aligote,

Sauvignon, Pinot gris, Riesling italian, Cabernet Sauvignon, Fetească neagră, Pinot noir şi

Merlot. De asemenea, sunt introduse in cultura soiurile noi romanesti: Negru de Dragasani,

Novac, Olivia, Alb aromat, Columna, Donaris, Alutus. Pentru producerea vinurilor aromate,

pe langa traditionalele Muscat Ottonel si Tamaioasa Romaneasca, se mai gasesc: Busuioaca

de Bohotin, Negru Aromat, Sarba. In lege este mai nou introdus pentru aceasta regiune si

directia de producere a vinurilor spumante. In sortimentul pentru vinuri spumante sunt

introduse: Burgund Mare, Merlot, Pinot Noir, Chardonnay, Feteasca Alba, Feteasca Regala,

Muscat Ottonel, Pinot gris, Riesling italian si Sauvignon. In regiune se produc şi cantităţi

însemnate de struguri pentru masă, în special din grupa Chasselas la care se adaugă soiurile

Muscat de Hamburg, Muscat de Adda, Coarnă albă, Coarnă neagră şi Bicane, completate de

creatiile noi romanesti: Timpuriu de Pietroasa, Transilvania, Victoria, Xenia, Tamina, Istrita,

Otilia, Select, Azur, Calina,

5

Regiunea viticolă a Podişului Getic

Regiunea corespunde, teritorial, aproape în întregime cu marea unitate de dealuri şi

coline cunoscute geografic sub numele de Podişul (Piemontul) Getic. Ea se întinde pe o

lungime de peste 200 km (între Turnu-Severin şi Dâmboviţa) şi pe o lăţime medie de 80 km,

între Subcarpaţii Getici de la nord şi Câmpia Română de la sud-vest.

Plantaţiile viticole sunt grupate în podgorii importante: Ştefăneşti-Argeş, Drăgăşani,

Sâmbureşti, Dealurile Craiovei, Plaiurile Drâncei şi Severinului, cadrul natural îndeplinind

condiţii optime pentru cultura viţei de vie.

Relieful podişului prezintă o înclinare generală spre S şi S-E, cu aspect deluros şi

altitudini de 200 - 500 m, mai mari în partea nordică (400 - 500 m), care coboară însă până la

200 m spre S-SE.

Climatul este temperat, cu influenţe continentale est-europene, atenuate spre vest în

favoarea celor central-europene şi mediteraneene, la care se adaugă adăpostul conferit de

barajul Carpatilor Meridionali, astfel încât primăverile sunt timpurii, verile calde, toamnele

blânde şi prelungite, şi iernile mai puţin aspre. Solurile cu utilizare viticolă sunt bmn-

roşcate, cernoziomuri argiloiluviale, soluri antropice pe versanţi şi, mai rar, regosoluri şi

planosoluri.

Regiunea este specializată în producerea vinurilor roşii şi albe de calitate şi mai puţin a

vinurilor albe de masă, dintr-o gamă largă de soiuri: Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Merlot,

Fetească neagră, Sauvignon, Riesling italian, Tămâioasă românească etc. Aici se produc şi

cantităţi mari de struguri pentru masă din epocile I - VI de maturare: Perlă de Csaba,

Cardinal, Chasselas, Victoria, Muscat de Hamburg, Italia etc.

Regiunea viticolă a dealurilor şi câmpiilor Banatului

Situată în sud-vestul României, în triunghiul format de apa Mureşului cu Munţii

Banatului şi frontiera cu Iugoslavia, această regiune cuprinde numai circa 4000 ha plantaţii

viticole cu caracter insular, formând mai multe centre viticole: Recaş, Silagiu, Severin, Jamu

Mare, Teremia, Tirol şi Moldova-Noua.

Relieful este variat: dealuri piemontane cu versanţi prelungi, care ajung până la 170 -

180 m în zona Recaşului, dealuri înalte până la 320 m în zona Buziaş-Silagiu, platouri înalte

pe terasa superioară a Dunării (centrul viticol Moldova-Nouă), terenuri plane, nisipoase în

6

Câmpia Banatului (centrul viticol Teremia).

Climatul este moderat-continental, cu nuanţă submediteraneană, cu ierni blânde, veri

calde şi toamne lungi, asigurând condiţii optime pentru cultura viţei

de vie.

Solurile cu utilizare viticolă sunt cernoziomuri argiloiluviale, brune-eumezobazice,

brune-luvice, regosoluri şi soluri nisipoase.

Regiunea este specializată în producerea vinurilor albe şi roze de masă, a vinurilor albe

şi roşii de calitate din soiurile: Creaţă de Banat, Majarca, Furmint de Minis, Riesling italian,

Feteasca regala, Feteasca alba, Furmint, Traminer roz, Pinot gris, Sauvignon, Iordana etc.

Soiurile rosii sunt evidentiate prin: Pinot noir, Burgund mare, Cabernet Sauvignon, Feteasca

Neagra, Merlot.

Soiurile pentru struguri de masă au pondere redusă, destinate consumului local. Se

cultivă soiuri din epocile III - IV de maturare: Chasselas, Muscat de Hamburg, Muscat de

Adda, Victoria, Silvania.

Regiunea viticolă a dealurilor şi câmpiilor Crişanei şi Maramureşului

Regiunea este situată în zona deluros-colinară şi de câmpie din nord-vestul României,

cuprinsă între Mureş la sud şi Tisa la nord, protejată la est de lanţul Munţilor Apuseni,

cuprinde plantaţiile viticole din depresiunile Silvaniei, Oradei şi Aradului şi cele de pe

nisipurile din Câmpia Tisei.

Relieful este format din dealuri-coline piemontane, cu altitudini cuprinse între 200 şi

400 m.

Climatul este moderat-continental, datorită adăpostirii montane faţă de masele reci de

aer din nord-est şi deschiderii largi spre vest, cu o infuzie de aer cald, care pătrunde pe valea

Tisei, astfel încât iernile sunt, de regulă, scurte şi blânde, primăverile timpurii, verile potrivit

de calde şi umede, toamnele lungi şi suficient de călduroase, creînd condiţii avantajoase

pentru cultura viţei de vie.

Solurile cu utilizare viticolă sunt: brune-luvice, brune-eumezobazice, cernoziomuri

argiloiluviale, regosoluri şi psamosoluri.

Regiunea este specializată în producerea vinurilor de calitate superioară, a vinurilor

spumante, a vinurilor albe de masă şi mai puţin a vinurilor roşii (podgoria Miniş) din soiurile:

Fetească regală, Fetească albă, Furmint, Riesling italian. Mustoasă de Măderat, lordană,

7

Cadarcă, Burgund Mare, Cabernet Sauvignon, Feteasca neagra, Pinot noir, Zweigelt etc.

Soiurile pentru struguri de masa sunt dupa cum urmeaza:Muscat de Adda, Muscat de

Hamburg, Silvania, Victoria.

Podgoriile si centrele viticole mai importante sunt: Miniş-Maderat, Diosig, Silvania,

Valea lui Mihai, Seim, Halmeu.

Zona viticolă Danubiano-Pontică

Zona înregistrează cele mai bogate resurse heliotermice din ţară, iar solurile sunt

constituite, în majoritate, din cernoziomuri de stepă şi silvostepă formate pe loess, condiţiile

pedoclimatice prezentând o mare favorabilitate pentru viticultură. Această zonă este cea mai

mare producătoare de struguri pentru masă, de o calitate deosebită, la care se adaugă vinurile

albe şi roşii, într-o gamă varietală largă.

In spaţiul acestei zone s-au individualizat patru regiuni: Regiunea viticolă a nisipurilor

din sudul Olteniei, Regiunea viticolă a teraselor Dunării, Regiunea viticolă din Câmpia

Română şi Regiunea viticolă a Podişului Dobrogei.

Regiunea viticolă a nisipurilor din sudul Olteniei

Această regiune se suprapune, în principal, pe larga zonă de nisipuri din sudul Câmpiei

Olteniei. Condiţiile pedologice nu sunt dintre cele mai avantajoase viticulturii. Climatul este

însă favorabil, suplinind într-o anumită măsură carenţele substratului.

Relieful corespunde câmpiei de terase fluviale din sudul Olteniei, terase care coboară în

trepte de la 130-150 m.

Climatul este de tranziţie între cel moderat-continental din centrul Europei şi cel continental-

excesiv din estul Europei, peste care se suprapun influenţe mediteraneene. Acest lucru se

reflectă în ierni relativ blânde, primăveri timpurii, veri călduroase şi toamne prelungi,

regiunea dispunând de bogate resurse heliotermice.

Solurile prezente în regiune se distribuie în trei benzi, aproximativ paralele pe direcţia

VNV-ESE.

Sub aspect viticol, cea mai favorabilă zonă este prima, dar plantaţiile viticole sunt mai

puţin răspândite aici, datorită prezenţei altor culturi agricole; a doua zonă este de

8

favorabilitate mijlocie şi totuşi preferabilă utilizării viticole, aici fiind cantonate principalele

plantaţii din sudul Olteniei; a treia zonă este, cu mici excepţii, improprie viticulturii.

In cadrul acestei regiuni viticole se găsesc trei podgorii: Dacilor, Calafat şi Sadova-

Corabia, care cuprind opt centre viticole şi numeroase plaiuri viticole, alaturi de care se

gasesc unsprezece centre viticole independente.

Datorită condiţiilor pedoclimatice, regiunea este specializată în producerea vinurilor

albe de calitate, vinurilor de masă (albe, roze şi roşii) şi, în secundar, producerea strugurilor

pentru masă. Soiurile mai cultivate sunt: Feteasca Regala, Riesling Italian, Rkatiteli, Haiduc,

Pandur, Roşioară, Rkaţiteli, Băbească neagră, Cabernet sauvignon, Sangiovese, Aligote,

Fetească regală, respectiv: Afuz Ali, Perla de Csaba, Cardinal, Chasselas dore, Muscat de

Adda, Coarnă neagră, Italia.

Regiunea viticolă a teraselor Dunării

Această regiune este situată, în cea mai mare parte, pe terasele Dunării din sud-estul

Câmpiei Române (între gura Oltului şi gura laiomiţei) şi cuprinde podgoria Greaca şi centrele

viticole independente: Zimnicea. Giurgiu, Ulmu-Călăraşi şi Feteşti.

Relieful aparţine teraselor Dunării, flancate spre interior de Câmpia Burnazului (70-90

m) şi Câmpia Bărăganului sudic (40-70 m), iar spre exterior de Lunca Dunării şi Balta

Ialomiţei (10-15 m alt. abs.).

Climatul este temperat-continental, stepic şi silvostepic, cu un deficit hidric şi cu un

extremism termic, care pune în pericol desfăşurarea normală a fenofazelor de vegetaţie şi

reclamă măsuri împotriva îngheţurilor din timpul iernii.

Solurile cu utilizare viticolă sunt, predominant, din clasa molisolurilor: cernoziomuri

cambice şi cernoziomuri tipice în jumătatea vestică a regiunii, cernoziomuri şi soluri bălane

în extremitatea estică, toate fiind soluri foarte pretabile pentru viticultură.

Regiunea are doua mari podgorii Ostrov si Greaca si cateva centre viticole

independente. Regiunea are ca direcţii principale de producţie obţinerea de vinuri albe si rosii

de calitate si de masa si obtinerea de struguri pentru masă. Soiurile pentru vinuri albe:

Chardonnay, Feteasca alba, Feteasca regala, Pinot Gris, Riesling italian, Sauvignon, iar din

noile creatii romanesti putem mentiona: Columna, Donaris. Soiurile pentru vin rosu: Burgund

Mare, Cab. Sauvignon, Merlot, Pinot Noir, In ceea ce priveste soiurile pentru struguri de

masa, se cultivă soiuri din toate epocile de maturare, de la cele mai timpurii, la cele târzii:

9

Afuz Ali, Augusta, cardinal, Chasselas Dore, Greaca, italia, Muscat timpuriu de Bucuresti,

Select, Tamina, Victoria, Xenia.

Regiunea viticolă a Colinelor Dobrogei

Situată la sud-estul României, corespunde, în întregime, Podişului Dobrogei, delimitat

între Dunăre, Marea Neagră şi frontiera cu Bulgaria. Particularităţile fizico-geografîce ale

acestei regiuni viticole sunt determinate de relieful de platou, cu altitudine şi fragmentare

slab-moderate, de învelişul loessic aproape generalizat şi de climatul continental al stepei-

silvostepei pontice, a cărui excesivitate este parţial atenuată de vecinătatea Mării Negre şi

Dunării. Regiunea este vestită, încă din antichitate, pentru calitatea vinurilor sale, la care

contribuie potenţialul heliotermic ridicat, în condiţiile unui deficit hidric.

Relieful este destul de accidentat în nordul Dobrogei, reprezentat prin Munţii

Măcinului, Dealurile Niculiţelului, Dealurile Tulcei, Podişul Babadagului şi depresiunile

periferice nordice şi nord-vestice, sub forma unor amfiteatre deschise spre Dunăre.

Climatul este deosebit de favorabil. Solurile zonale dominante ale acestei regiuni sunt

molisolurile de stepă (cernoziomuri, soluri bălane) şi de silvostepă (cernoziomuri cambice),

urmate, la distanţă, de soluri cenuşii şi rendzine, argiluvisolurile brune întâlnindu-se doar

izolat în Dobrogea de Nord.

Regiunea viticolă a Podişului Dobrogei cuprinde podgoriile Sarica-Niculiţel, Istria-

Babadag, Murfatlar, la care se adaugă cinci centre viticole independente: Mangalia,

Chirnogeni, Hârşova, Adamclisi, Dăieni. Principala direcţie de producţie este producerea

vinurilor albe şi roşii de calitate din soiurile: Sauvignon, Chardonnay, Pinot gris, Riesling

italian plus creatii noi Columna si Cramposie selectionata, respectiv Pinot noir, Merlot,

Cabernet Sauvignon si mai nou, Cristina.

Tot aici se obţin cantităţi mari de struguri pentru masă din toate epocile de maturare:

Afuz Ali, Muscat Adda, Muscat Hamburg, Italia, Victoria etc. Pe suprafeţe mai mici se

cultivă şi soiuri pentru stafide. Din punctul meu de vedere, modificarile aduse legii Zonarii

vitei de vie sunt de natura economica, climatica ( incalzirea continua a atmosferei cu 1 grad

pe an, ceea ce permite cultivarea unor soiuri ce necesita resurse heliotermice mai mari in

areale mai nordice) si legislative.

10

Bibliografie

1. Florescu Elena, Lobodan D. , Luburici Camelia, Miliţiu I. , Isac I. , Groza T. , 1989,

Horticultură şi Viticultură, Manual pentru liceele agroindustriale, Meseria

horticultor-mecanizator, clasa a XI-a, BUCUREŞTI, Editura Ceres;

2. Popescu V., Dejeu L. , Chira L., 2001, Producerea materIalului săditor pentru

legume, pomi şi vita de vie, BUCUREŞTI, Editura M.A.S.T.;

3. Richard Bird, 2008, Cultivarea fructelor şi legumelor, ORADEA, Editura

Aquila’93;

4. Şelaru Elena, Petrescu Mira, 1993, Floricultura, Manual pentru Grupurile Şcolare

Agricole, Meseria horticultor, clasele XI-XII, BUCUREŞTI, Editura Tehnică

Agricolă;

5. www.wikipedia.org

11

Cuprins

Introducere.................................................................................................................................1

Zonarea vitei de vie....................................................................................................................2

Zona viticolă Intracarpatică....................................................................................................2

Zona viticolă Pericarpatică.....................................................................................................3

Regiunea viticolă a Podişului Moldovei.................................................................................4

Regiunea viticolă a Piemontului de la Curbura Carpaţilor.....................................................4

Regiunea viticolă a Podişului Getic........................................................................................6

Regiunea viticolă a dealurilor şi câmpiilor Banatului............................................................6

Regiunea viticolă a dealurilor şi câmpiilor Crişanei şi Maramureşului..................................7

Zona viticolă Danubiano-Pontică...........................................................................................8

Regiunea viticolă a nisipurilor din sudul Olteniei..................................................................8

Regiunea viticolă a teraselor Dunării......................................................................................9

Regiunea viticolă a Colinelor Dobrogei...............................................................................10

Bibliografie..............................................................................................................................11

12