zaharia 1:1 zaharia 1:2 · parte, „neamurile”, mergând mai departe decât plănuise dumnezeu,...

Zaharia 1:1 1. În luna a opta. Numită Bul, înainte de captivitate (1Regi 6,38); mai târziu Marcheshvan sau Heshvan; octombrie – noiembrie al nostru.

Anul al doilea al lui Dariu. 520 î.Hr. (vezi Vol. III, p. 98, 99). Pentru o scurtă istorie a lui Darius, vezi Vol. III, p. 70-72.

Fiul lui Ido. Pentru genealogia lui Zaharia, vezi p. 1085.

Zaharia 1:2 2. Nimicit foarte tare. Ebr. qaşaph, un termen mai tare decât sugerează traducerea KJV, „nemulţumit”. Qaşaph este tradus cel mai adesea prin „a fi mâniat la culme” (vezi Deuteronom 9,19; Isaia 47,6, etc.)

Zaharia 1:3 3. Întoarceţi-vă. Dumnezeu stăruie pe lângă popor să se pocăiască şi astfel să primească harul divin care să-i facă în stare să îndeplinească mai departe nestingheriţi şi în siguranţă lucrarea de rezidire a Templului (vezi p. 1085). Nevoia de pocăinţă şi reformă este adesea accentuată de Zaharia (vezi cap. 3,7; 6,15; 7,7-10; 8,16.17).

Zice Domnul. Întreita repetare a acestei expresii are fără îndoială scopul de a accentua.

Zaharia 1:4 4. Proorocii de mai înainte. Vezi 2Regi 17,13.14; 2Cronici 36,15-17; Ieremia 25,3-9; comp. Ieremia 35,15. Oamenii ar trebui să înveţe din experienţa acelora care au trăit mai înainte (vezi Romani 15,4; 1Corinteni 10,11).

Zaharia 1:5 5. Părinţii voştri? Luaţi aminte la soarta lor ca nu cumva ceea ce li s-a întâmplat lor să vină asupra voastră.

Să trăiască veşnic. Profeţii au fost muritori ca şi aceia cărora le predicaseră. Totuşi, cuvintele lor au fost cuvintele lui Dumnezeu. Prin urmare, cuvintele acelea au fost veşnice şi se vor întâmpla fără îndoială.

Zaharia 1:6 6. N-au atins? Ebr. neśag, „apuca”. Soliile şi „poruncile” urmau ca în cele din urmă să aducă mustrarea promisă.

Întors. Ebr. shub, tradus prin „căit” în 1Regi 8,47; Ezechiel 14,6; 18,30 (KJV) şi putea să fie redat şi aici în acelaşi fel (vezi RSV).

Zaharia 1:7 7. A lunii a unsprezecea. Data prezentată aici este aproximativ 15 februarie 519 î.Hr., după calendarul Iulian (vezi Vol. III, p. 99). Cam cu trei luni mai înainte Zaharia îşi începuse lucrarea lui profetică (Zaharia 1,1). Următoarea dată care apare în carte este în cap. 7,1. Cele opt viziuni consemnate în 1,8-6,8 au fost date fără îndoială în intervalul acesta. Unii consideră că ele au fost date toate într-o singură „noapte” (vezi v. 8), dar lucrul acesta nu poate fi dovedit.

Zaharia 1:8 8. M-am uitat. Sau „Am văzut”. Cea dintâi viziune urmărea să confere încredere în planul milostiv al lui Dumnezeu de a-Şi reface poporul Lui. Ea dădea asigurarea că naţiunile dintre neamuri vor să fie înfrânteşi că în ciuda stării actuale a lui Israel, planul milostiv al lui Dumnezeu se va realiza cu condiţia ca poporul să-şi facă partea lui (vezi cap. 6,15).

În interpretarea viziunilor lui Zaharia trebuie să se ţină minte că, deşi învăţătura generală a viziunii pare să fie clară, importanţa amănuntelor nu este întotdeauna evidentă. Aceasta se datorează, în parte, faptului că

viziunile, ca şi parabolele conţin anumite părţi necesare ca să întregească povestirea sau prezentarea, care nu au neapărat o valoare interpretativă. Alte lucruri sunt lăsate neexplicate de către profet şi de către alţi scriitoriinspiraţi; de aceea importanţa lor nu poate fi cunoscută cu certitudine (vezi comentariul la Ezechiel 1,4; vezi Vol. III, p. 1111).

Seria de opt viziuni consemnate în 1,7-6,8 prezintă o naraţiune profetică înlănţuită care arată planul lui Dumnezeu pentru iudei la reîntoarcerea lor din captivitatea babiloniană culminând cu venirea lui Mesia şi aşezarea împărăţiei Lui (vezi p. 26-31). Lui Zaharia i-a fost dată seria aceasta de viziuni într-un timp de mare descurajare, când se părea că duşmanii poporului lui Dumnezeu erau aproape să pună capăt lucrării de refacere (vezi PK 582). Soliile acestea erau menite să-i încurajeze pe exilaţii întorşi şi să-i inspire să-şi continue în credinţă sarcina încredinţată.

Prima viziune (1,7-17) descoperă planul lui Dumnezeu pentru Israel într-un impas. Naţiunile păgâne alepământului sun „îngâmfate” (sau „liniştite”), dar Dumnezeu Îşi vesteşte planul Său de a reface Templul drept „Casă” a Lui şi de a „alege Ierusalimul” ca o unealtă prin care să-Şi împlinească planul de mântuire a oamenilor. A doua viziune (1,18-21) descrie paguba pe care a suferit-o Israel ca naţiune ca urmare al captivităţii şi proclamă intenţia lui Dumnezeu de a repara toate pagubele care fuseseră aduse. A treia viziune (2,1-13) îi asigură pe iudei de prezenţa şi binecuvântarea divină în lucrarea de restaurare şi împlinirea misiunii lui Israel faţă de omenire. În a patra viziune (3,1-10), Dumnezeu Îşi asigură poporul că El va sta la mijloc pentru a-i apăra de arhivrăşmaşul lor, Satana, şi le va ierta vinovăţiile, care până aici dăduse prilej lui Satana să se amestece în voinţa lui Dumnezeu faţă de ei ca popor al Lui (vezi p. 27, 28). A cincia viziune (4,1-14) prezintă mijlocul prin care se va îndeplini restaurarea Ierusalimului şi transformarea caracterului – „prin DuhulMeu, zice Domnul Oştirilor” (v. 6). A şasea viziune (5,1-4) prezintă procesul prin care păcatul urmează să fie descoperit din mijlocul poporului lui Dumnezeu. Viziunea a şaptea (5,5-11) descrie îndepărtarea deplină şi finală a păcatului şi a păcătoşilor din mijlocul naţiunii alese. A opta viziune (6,1-8) Îl prezintă pe Dumnezeu conducând treburile pământului înspre împlinirea planului Său divin aşa cum este arătat în viziunile anterioare şi astfel asigurându-l pe Israel de succes în misiunea lui.

După a opta viziune, profetul prezintă un tablou inspirat al venirii lui Mesia, „preot pe scaunul Lui de domnie” (cap. 6,13) şi al strângerii naţiunilor pământului la adevăratul Dumnezeu (v. 15). Toate acestea – aşacum sunt arătate în capitolul 1,7-6,15 – se vor întâmpla cu siguranţă dacă Israel ascultă sârguincios de glasul Domnului (cap. 6,15; comp. Deuteronom 28,1.14). Pentru un comentariu al acestor viziuni profetice, vezi p. 34, iar pentru nereuşita lui Israel ca naţiune de a ajunge la binecuvântările promise, p. 30-33

Cal roş. Profetul nu explică însemnătatea culorii şi speculaţia este zadarnică.

Mirţi. Un arbore pururi verde dând flori albe şi fructe aromate din care se făcea parfum. Arborele este obişnuit în Palestina.

Umbrar. Sau „Fund”. Ebr. meşulah, „un abis”, „o prăpastie”, aici probabil numele unui loc geografic sau al unei văi.

Murgi. Ebr. śeruqqim, care poate însemna „galben-castaniu” (vezi RSV). O altă sugestie este că însemnă „roşu strălucitor”. Semnificaţia culorilor, dacă există vreuna, nu este evidentă. Unii comentatori au adus diferite ipoteze ca de pildă că cele trei culori reprezintă cele trei puteri mondiale, Babilonul, Persia şi Grecia. Întrucât comentatorul viziunii nu face nici o menţiune a acestei părţi a prezentării profetice, poate fi cel mai bine să lăsăm culorile neexplicate. Se poate că ele să nici nu fi avut o altă importanţă decât de a deosebi grupele de curieri.

Zaharia 1:9 9. Care vorbea cu mine. Adică, îngerul interpret. El trebuie să fie deosebit de „omul care stătea între mirţi” (v. 10), care este şi el numit „Îngerul Domnului” (v. 11).

Zaharia 1:10 10. Să cutreiere pământul. Curierii aceştia sunt prezentaţi ca dând un raport marelui Cârmuitor al universului asupra treburilor de pe pământ, îndeosebi cu privire la Israel, ca popor ales al lui Dumnezeu

suferind captivitatea şi asuprirea din partea naţiunilor păgâne din jurul lor. Ei tocmai îşi terminaseră misiunea şi erau gata să raporteze.

Zaharia 1:11 11. Liniştit. Planul lui Dumnezeu părea să fie într-un impas. Naţiunile nu făceau nimic pentru a da alinare şi pentru a ajuta poporul lui Dumnezeu. Se părea că, de fapt, permisiunea de a rezidi era gata să fie retrasă (vezi p. 1074; PK 579, 580).

Zaharia 1:12 12. Nu vei avea milă. Poporul lui Dumnezeu era într-o stare de nesiguranţă şi descurajare. Templulrămânea pustiit, Ierusalimul ruinat.

Şaptezeci. Unii cred că se referă la cei 70 de ani menţionaţi de Ieremia (Ieremia 25,12; 29,10; vezi Vol.III, p. 97). Alţii socotesc înapoi de la data viziunii în 519 î.Hr. (vezi comentariul la Zaharia 1,7) şi ajung la anul 589/588, când Nebucadneţar a început asediul Ierusalimului (vezi comentariul la 2Regi 25,1; vezi Vol. III, p. 99, 100).

Zaharia 1:13 13. Vorbe de mângâiere. Viziunea era menită să aducă încurajare şi să reînsufleţească poporul.

Zaharia 1:14 14. Gelozie. Compară Ioel 2,18.

Sion. Aici folosit în mod evident ca un sinonim pentru întregul Ierusalim (vezi comentariul la Psalmi 48,2).

Zaharia 1:15 15. Neamurile. Sau „naţiunile”.

Îngâmfate. Sau „Liniştite”. Vezi comentariul la v. 11. Cu toate că Dumnezeu îi pedepsise pe israeliţi din cauza păcatelor lor, El Se mâniase „numai puţin” şi avusese de gând să limiteze judecăţile. Pe de altă parte, „neamurile”, mergând mai departe decât plănuise Dumnezeu, au încercat să-i subjuge pe israeliţi pentrutotdeauna (vezi Isaia 10,5-19).

Zaharia 1:16 16. Va fi zidită. Versetele 16 şi 17 înfăţişează planurile milostive ale lui Dumnezeu pentru rămăşiţă. Prezicerile au fost împlinite în parte. Templul a fost rezidit, iar Ierusalimul refăcut. Dar prosperitateaarătată aici nu a fost realizată niciodată. Poporul nu a reuşit să îndeplinească acele condiţii spirituale pe care se întemeia prosperitatea temporală. Cu toate acestea, au avut această oportunitate. Viziunea urmărea să le ofere încurajare şi să le prezinte o puternică atracţie de a se folosi de privilegiile lor neglijate. Vezi p. 30-33. Planul lui Dumnezeu pentru Israel, întrerupt temporar de Captivitate, urma să meargă acum mai departe, iar Israel urma să fie reaşezat în privilegiile şi responsabilităţile relaţiei de legământ (vezi p. 31).

Zaharia 1:18 18. Patru coarne. A doua viziune (v. 18-21; în ebraică este cap. 2,1-4) arată mijloacele prin care Dumnezeu intenţiona să-Şi atingă scopul. Coarnele sunt definite în mod clar ca fiind puterile care „au risipit pe Iuda, pe Israel şi Ierusalimul” (v. 19; vezi PK 581). Numărul „patru” ar putea să denote universalitatea aşacum este sugerată de cele patru puncte cardinale (vezi Daniel 8,8; 11,4), în care Israel fusese risipit (Zaharia 1,21; comp. 2,6; vezi comentariul la cap. 1,8).

Zaharia 1:19 19. Risipit. Vezi comentariul la v. 18.

Zaharia 1:20 20. Fierari. Ebr. charashim, „meşteri”. Cuvântul denotă lucrători în piatră (Exod 28,11), lemn (2Samuel 5,11), metal (1Samuel 13,19), etc. Multe presupuneri au fost făcute cu privire la identitatea acestor

patru meşteşuguri. Numărul „patru” ar putea să denote simplu „cele patru capete ale pământului” pe unde fuseseră risipiţi surghiuniţii lui Israel (Isaia 11,12). Meşteşugarii reprezentau „mijloacele folosite de Domnul pentru refacerea poporului Său, şi a locaşului Său de închinare.” (PK 581)

Zaharia 1:21 21. Sperie. De la ebr. charad, care în forma întâlnită aici însemnă „a înspăimânta”, „a îngrozi”. Vezi şi comentariul la v. 18.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

12–16PK 580

13 PK 583

17–21PK 581

Zaharia 2:1 1. Iată era un om. A treia viziune arată triumful planului lui Dumnezeu. Perspectiva măreaţă prezentată aici ar fi fost adusă la îndeplinire de Israel dacă poporul ar fi conlucrat pe deplin cu programul Cerului. Omul cu funia de măsurat nu este identificat, iar pentru înţelegerea viziunii nici nu este nevoie de aceasta.

Zaharia 2:2 2. Să măsor Ierusalimul. Actul simbolic dădea asigurarea că Ierusalimul avea să fie rezidit.

Zaharia 2:3 3. Un alt înger. Sunt deci patru personaje în viziunea simbolică, omul cu funia de măsurat, profetulşi doi îngeri.

Zaharia 2:4 4. Tânărului acestuia. Cu privire la identitatea acestui tânăr s-au susţinut două concepţii: 2) Că el este omul cu funia de măsurat (v. 1). Potrivit acestei concepţii, faptul că tânărul este pe cale să măsoare cetatea vrea să spună că el este pe punctul de a circumscrie limitele ei. El urmează să fie întrerupt şi să i se spună că cetatea cea nouă nu trebuie să fie circumscrisă, că ea urmează să depăşească vechile ei hotare şi să fie ca o cetate neîmprejmuită. 2) Că el este Zaharia. Concluzia aceasta este probabil întemeiată pe ideea că solia dată „tânărului” era de fapt rânduită pentru Zaharia. Totuşi, indiferent cine a primit solia în viziunea simbolică, relatarea viziunii avea să transmită mai târziu solia divină acelora cărora le era destinată.

Cuvântul tradus „acestuia” (hallaz) poate fi tradus şi „aceluia”, ca în 2Regi 4,25; 23,17 (RSV). Pronumele nu este, aşadar, de nici un ajutor pentru identificarea „tânărului”.

Zaharia 2:5 5. Zid de foc. Nu sunt necesare ziduri materiale, întrucât Însuşi Dumnezeu va fi ocrotirea cetăţii (vezi Psalmi 125,2).

Zaharia 2:6 6. Fugiţi. Sau „Ieşiţi”. Compară Ieremia 51,6.45. Aceasta era o nouă chemare pentru iudeii aceia care nu se întorseseră la Ierusalim sub decretul lui Cir (Ezra 1,1-4), de a veni la Sion, de a „fugi” de vremuriletulburi care urmau să vină în imperiul persan. Mai erau încă mulţi exilaţi iudei în Babilon, dintre care nu puţinitrăiau în linişte şi bogăţie. Prosperitatea lor îi făcea să dea înapoi faţă de viitorul nesigur pe care întoarcerea laIerusalim părea să-l ofere.

Ţara de la Miază-noapte. Babilonul este adesea numit astfel în Vechiul Testament deoarece năvălitorii din ţara acea intrau în Palestina dinspre nord (vezi comentariul la Ieremia 1,14.15; 4,6).

Zaharia 2:7

7. Scapă, Sioane. Sau, „scapă la Sion”. Planul lui Dumnezeu era să trimită judecăţi asupra acelor naţiuni care Îi ţineau poporul captiv. Vezi comentariul la v. 6.

Fiica Babilonului. Aceeaşi expresie apare în Psalmi 137,8. Compară expresia „fiica Sionului” (Isaia 52,2; Plângeri 4,22; Zaharia 2,10).

Zaharia 2:8 8. După slavă. Sensul acestei expresii este obscur. Exprimarea „după slava lui m-a trimis” (RSV) este obţinută modificând textul ebraic. Potrivit cu textul modificat o viziune a slavei divine i-a dat însărcinareaprofetului.

Lumina ochilor. Ebr. babah. Cuvântul acesta apare doar aici şi probabil însemnă globul ocular. Ochiul este foarte sensibil la iritaţie şi de o valoare de nepreţuit pentru posesorul lui. Fiecare lovitură care se abate asupra sfinţilor Îl loveşte pe Domnul lor (vezi Isaia 63,9; Fapte 9,1-5; comp. Matei 10,40; 25,34-46).

Zaharia 2:9 9. Ridic. Sau „scutur”. Ebr. nuph, „a mişca într-o parte şi alta”. Clătinarea mâinii înseamnă exercitarea puterii (vezi Isaia 11,15; 19,16). Iehova făgăduieşte să întoarcă roata aşa încât să-i facă pe aceia cărora le servise Israel o pradă pentru poporul Său.

M-a trimis. Scrisorile de acreditare ale adevăratului profet sunt împlinirea prezicerilor lui (vezi Deuteronom 18,21.22).

Zaharia 2:10 10. Bucură-te. În vederea perspectivei pline de slavă, Sionul este chemat să se bucure. Dacă poporul ar fi luat seama la soliile profeţilor săi, cetatea ar fi „stat în fala prosperităţii ca împărăteasă a împărăţiilor” (DA 577). Dumnezeu ar fi locuit în mijlocul ei, iar Ierusalimul ar fi devenit diadema de slavă a lumii. O dată cu nereuşita lui Israel şi împlinirea planurilor lui Dumnezeu în sămânţa spirituală a bisericii creştine (vezi Vol. IV, p. 36, 37), motivul de bucurie este acum Noul Ierusalim „coborându-se din cer de la Dumnezeu.” (Apocalipsa 21,2).

Zaharia 2:11 11. Se vor alipi. Compară Isaia 14,1; Mica 4,2. Dumnezeu intenţiona ca oamenii din toate naţiunile, observând prosperitatea lui Israel şi avantajele slujirii adevăratului Dumnezeu, să fie conduşi prin aceasta să se alipească de Domnul (vezi p. 28, 29). Dar Israelul de după exil, ca şi Israelul dinainte de exil, a refuzat să ia aminte la lumina trimisă din Cer. Dumnezeu a însărcinat acum biserica creştină să predice Evanghelia în toată lumea, pentru ca „mulţi” din toate ţările să poată crede şi să fie mântuiţi (vezi Matei 24,14; 28,19.20; Marcu 16,15.16; Fapte 1,8; Apocalipsa 14,6-12).

Zaharia 2:13 13. Să tacă. În anticiparea acestor puternice şi măreţe evenimente lumea este chemată să aştepte cu înfiorarea şi respectul cuvenite (vezi Psalmi 76,8.9). Este dată făgăduinţa că Dumnezeu Se va ridica din starea Lui de aparentă inactivitate pentru a-i pedepsi pe nelegiuiţi şi pentru a-Şi salva poporul (vezi Psalmi 44,23-26).


1–5PK 581

6–9PK 599

89 COL 166; Ed 257; GC 626; PK 545

Zaharia 3:1 1. Mi-a arătat. A patra viziune (v. 1-10) a fost dată pentru a arăta puterea lui Hristos, „de a-l birui pe pârâşul poporului Său” (PK 583). Ea a fost dată într-o vreme când, „înaintarea continuă făcută de ziditorii

Templului deranjase şi alarmase într-o mare măsură oştile răului.” (PK 582). Vezi comentariul la cap. 1,8.

Iosua. Cel dintâi mare preot de după captivitate. El este amintit şi în Ezra 2,2. Vezi şi comentariul la Ezra 2,2. În viziunea aceasta marele preot îl reprezintă pe Israel stând înaintea lui Dumnezeu.

Îngerul Domnului. Adică, „Îngerul care este Domnul”, Hristos (comp. Iuda 9; vezi PK 584; vezi comentariul la Exod 23,20.21).

Satana. Ebr. haśśoţan, literal „vrăjmaşul”. Cuvântul derivă de la verbul śaţan, care înseamnă „a învinui”, „a se purta ca un vrăjmaş”. Verbul apare în Psalmi 38,20; 71,13; 109,4.20.29; Zaharia 3,1. Substantivul este aplicat unui duşman pământesc în 1Samuel 29,4; 2Samuel 19,22; 1Regi 5,4; 11,14.23.25; Psalmi 109,6 şi unui înger în Numeri 22,22.32. În fiecare din aceste situaţii substantivul ebraic este nearticulat. Substantivul apare articulat de 14 ori în Iov 1,6-2,7 şi de 3 ori în Zaharia 3,1.2. În fiecare din aceste cazuri este tradus „Satana”. O singură dată este tradus prin „Satana”, când este nearticulat în ebraică (1Cronici 21,1).

Să-l pârască. Ebr. śaţan, „să acuze”, „să se poarte ca un duşman” (vezi mai sus la „Satana”). În timp ceIosua mijlocea înaintea lui Dumnezeu pentru poporul său, Satana stătea alături pentru a se împotrivi şi pentru a pune piedici străduinţelor lui aducând împotriva lui Iosua şi a poporului său învinuirea de păcătoşenie (comp. 1Petru 5,8; Apocalipsa 12,20). El arăta către călcările de Lege ale lui Israel ca un motiv pentru care poporului nu trebuia să fie repus în favoarea divină (vezi PK 583; comp. Zaharia 1,11; 2,12). Ei nu meritau săfie reaşezaţi în relaţia lor de legământ (vezi comentariul la Zaharia 1,16).<I>

Zaharia 3:2 2. Să te mustre. Era adevărat că poporul lui Dumnezeu păcătuise în mod grav. Dar ei suferiseră pedeapsa exilului, iar mulţi fuseseră conduşi la pocăinţă şi smerenie. În condiţiile acestea era fără îndoială potrivit ca să li se extindă favoarea divină.

El. Sau „Acesta”. Iosua este cel la care se face referire, dar în acelaşi timp el era un reprezentant al poporului.

Tăciune. Ebr. ’ud, „buturugă”, „ciuntitură”, iniţial poate un băţ îndoit folosit pentru a aţâţa focul. Cuvântul acesta apare în Vechiul Testament doar aici, în Isaia 7,4 şi în Amos 4,11. Flăcările arzătoare ale captivităţii ar fi nimicit în cele din urmă poporul ales dacă Dumnezeu nu ar fi mişcat inima împăraţilor păgâni pentru a arăta har copiilor Lui risipiţi şi dacă unii din ei n-ar fi fost dispuşi să răspundă chemării lui Dumnezeude a fugi din Babilon (Ieremia 51,45; comp. Zaharia 2,6).

Zaharia 3:3 3. Haine murdare. Simbolizând întinarea păcatului (comp. Isaia 64,6).

Zaharia 3:4 4. Luând cuvântul. Sau „A răspuns”. Îndepărtarea hainelor murdare însemna iertarea păcatelor şi repunerea în favoarea divină. Noul veşmânt reprezintă neprihănirea atribuită a lui Hristos (PK 584).

Zaharia 3:5 5. Mitră curată. Literal, „un turban curat”. Cuvântul tradus prin „curat” este de la verbul ţahar, care are diferite sensuri: „a fi curat”, „a fi nepătat”, „a fi curat din punct de vedere ceremonial”, „a fi declarat curat”. Turbanul destinat pe atunci marelui preot avea pe el inscripţia „sfinţenie Domnului” (Exod 28,36-38). Aşezarea unui „turban curat” pe capul lui Iosua însemna că vinovăţia lui fusese iertată şi că el era calificat spre a-şi îndeplini sfânta lui slujbă. Preotul şi poporul au fost repuşi în favoarea divină (v. 9; vezi comentariul la v. 1).

Zaharia 3:6 6. A făcut… următoarea mărturisire. Mai degrabă, „a avertizat”.

Zaharia 3:7

7. Vei umbla. Mari binecuvântări vin în urma ascultării. Compară promisiunea făcută lui Solomon (1Regi 3,14).

Cei ce sunt aici. Îngerii participanţi (vezi PK 585).

Zaharia 3:8 8. Ascultă dar. Natura importantă a promisiunii pe punctul de a fi făcută necesită atenţia deplină a preotului.

Oamenii care vor sluji ca semne. Sau „Oameni de mirare”. Literal, „oameni de minune”. Ebraicul mopheth, tradus aici prin „semne” („de mirat”, „minune”) este folosit cu privire la minunile pe care Moise le-afăcut înaintea lui Faraon (Exod 4,21; comp. Exod 7,3.9; 11,9.10). Mopheth este deseori tradus prin „semn” (1Regi 13,3.5; 2Cronici 32,24.31; Ezechiel 12,6; etc.). După cum Ezechiel a fost un semn (ebr. mopheth) pentru generaţia lui (Ezechiel 12,6.11; 24,24.27), tot aşa israeliţii restaurării urmau să fie o demonstraţie a ceea ce Dumnezeu era dispus să facă pentru aceia care conlucrau cu planurile Cerului. Ei urmau să fie „onoraţi ca aleşii Cerului printre naţiunile pământului” (PK 585).

Robul Meu. Un titlu frecvent al lui Mesia (vezi comentariul la Isaia 41,8).

Odrasla. Ebr. semach, „mlădiţă”, „un produs”, un simbol al lui Mesia (vezi Ieremia 23,5; 33,15), care urma să fie Odrasla măreaţă care va răsări din casa lui David.

Zaharia 3:9 9. Piatra. Simbolismul nu este clar explicat. Comentatorii au făcut diferite sugestii, ca de pildă că piatra (ebr. ’eben) se referă la Hristos, ca în Isaia 8,14 sau la împărăţia lui Hristos, ca în Daniel 2,34.35.44 saucă se referă la Zorobabel ca o „pecete” (Hagai 2,23). Totuşi, unicul indiciu imediat cu privire la semnificaţia simbolismului pare să fie în cuvintele: „Într-o singură zi voi înlătura nelegiuirea ţării acesteia.” Învăţătura centrală a viziunii priveşte înlăturarea vinovăţiei de la Iosua şi de la popor. S-ar putea să fie o legătură între „piatra aceasta” şi „o singură zi”.

Zaharia 3:10 10. Supt viţă. Un simbol al păcii şi siguranţei, al bucuriei şi prosperităţii (vezi Isaia 65,17-25; Mica4,1-5).


1–106T 296

1 PK 583; TM 37

1, 2 TM 465

1–3COL 166; 5T 468

1–4MB 117; PK 320

1–5TM 275

1–7TM 22

2 GC 484; MH 161; MM 131; PK 587, 589; PP 168; TM 249; 5T 469, 471, 474, 495; 9T 240

2–5PK 584

2–6FE 274

2–7TM 40; 5T 469

3 PK 583

3–7COL 169

4 PK 587; TM 517; 2T 453; 5T 471, 472

4, 5 COL 206; PK 591; 5T 475

7 COL 207, 389; PK 584, 587; 5T 471; 6T 298

8 PK 585, 592; 5T 469, 476

Zaharia 4:1 1. M-a trezit. Incidentul acesta marchează trecerea de la o viziune la alta. Profetul era probabil într-o stare de adâncă meditaţie, iar acum atenţia lui este îndreptată către o nouă prezentare simbolică. Compară Daniel 8,18; 10,8.9; vezi comentariul la cap. 1,8.

Zaharia 4:2 2. Sfeşnic. Simbolismul este evident împrumutat de la sfeşnicul din Sanctuar. Cel din vechiul tabernacol avea şapte candele (Exod 25,31-40). Templul lui Solomon avea zece candelabre; cinci pe dreapta şi cinci pe stânga (1Regi 7,49). Actualul sfeşnic nu este, totuşi, ca cel dinainte şi poartă propria învăţătură distinctivă.

Vas. Acesta conţinea untdelemnul, cu care erau alimentate cele şapte candele prin şapte ţevi.

Zaharia 4:3 3. Măslini. Potrivit cu v. 12, aceşti pomi ofereau ulei vasului central, care, la rândul lui, aproviziona candelele.

Zaharia 4:6 6. Zorobabel. Pentru identitatea şi lucrarea lui Zorobabel, vezi Ezra 2,1-4.5; vezi de asemenea p. 1073. Zorobabel reprezintă aici conducerea şi administraţia civilă după cum Iosua (Zaharia 3,1) reprezintă conducerea religioasă a naţiunii.

Prin Duhul Meu. Untdelemnul dat de măslini (v. 3) simboliza Duhul Sfânt (vezi COL 408). Numai harul divin putea birui toate obstacolele cu care se confruntau constructorii (vezi Vol. IV, p. 1073) Ierusalimului. Zorobabel şi asociaţii lui erau deprimaţi de slaba lor capacitate şi de sărăcia mijloacelor pentru aduce mai departe lucrarea de restaurare împotriva opoziţiei duşmanilor lor. Viziunea arată că planurile lui Dumnezeu pentru Israel vor fi realizate nu prin „tărie” sau prin „putere” omenească, ci prin propriul Său Duh şi prin propria Sa putere.

Zaharia 4:7 7. Munte mare. Simbolul dificultăţilor aparent invincibile pe care Zorobabel avea să le întâmpine înîndeplinirea scopului său (vezi comentariul la Isaia 2,2).

Piatra cea mai însemnată. Zorobabel este asigurat că va sfârşi lucrarea de refacere punând piatra cea mai însemnată sau piatra unghiulară, pe construcţie. Compară 7T 170.

Strigătelor. Acestea sunt fără îndoială strigăte de bucurie ale acelora care erau de faţă la aşezarea pietrei unghiulare.

Zaharia 4:9 9. Au întemeiat. Sau „Au pus temelia”. Vezi comentariul la Ezra 3,8.

Isprăvi. Vezi comentariul la Ezra 6,15.

Zaharia 4:10 10. Ziua începuturilor slabe. Adică slabul progres atins până acum.

Vor privi cu bucurie. Sau „Se vor bucura”. Adică, la realizarea a ceea ce părea cu neputinţă.

Aceşti şapte. Propoziţia poate fi tradusă: „Aceşti şapte sunt ochii lui Iehova alergând încoace şi încolo pe tot pământul”. Referirea este fără îndoială la acela şapte candele (v. 2). Ele sunt aici un simbol al atotştiinţei şi omniprezenţei divine. „Cel ce păzeşte pe Israel” nici nu dormitează, nici nu doarme (Psalmi 121,4). De pe marele Lui tron de sus, El supraveghează treburile pământului şi realizează planurile voii Sale. Nimic nu scapă luării Lui aminte (vezi Psalmi 139,1-12; vezi comentariul la Daniel 4,17).

Zaharia 4:11 11. Ce înseamnă aceşti? Semnificaţia celor doi măslini (v. 3) încă nu fusese explicată.

Zaharia 4:14 14. Doi unşi. Ei sunt descrişi ca stând „înaintea Domnului”. În mod simbolic măslinii dădeau untdelemn pentru candele (v. 12). Untdelemnul este un simbol al Duhului Sfânt (vezi comentariul la v. 6). Prin urmare unşii sunt unelte cereşti prin care Duhul Sfânt este dat fiinţelor omeneşti care sunt cu totul consacrate servirii Lui. „Misiunea celor doi unşi este de a duce lumină şi putere poporului lui Dumnezeu” (TM 510). Se aşteaptă de la aceia care primesc o astfel de împărtăşire cerească ca la rândul lor să transmită aceste binecuvântări altora.

Ioan în Apocalipsa, de asemenea menţionează doi măslini şi îi pune în paralelă cu „cele două sfeşnice, care stau înaintea Domnului pământului” (Apocalipsa 11,4). Prin simbolurile acestea el îi identifică pe cei doi martori care reprezintă „Scripturile Vechiului şi Noului Testament ” (GC 267). Astfel, cu toate că cei doi profeţi au văzut simboluri asemănătoare, semnificaţia acestor două simboluri nu a fost identică.


1–14COL 407, 408; CS 261; TM 188, 377; 6T 296, 458, 459

1–4COL 407; TM 509

1–6PK 593

1–96T 458

2, 3 COL 418; 6T 11, 116, 117, 123; 7T 249

6 AA 17; COL 67, 407, 408; Ev 19; GC 232, 529; GW 251, 383; LS 202; PK 596; TM 188, 264, 509, 512; 2T 608; 4T 535; 5T 668; 6T 50, 74; 7T 90; WM 177

7 PK 594, 595; 7T 170

9 PK 595, 596

10 CS 48; PK 595; 7T 169

10–146T 459

11 TM 510

11–14CW 114; Ev 282; MM 184; PK 593; TM 338, 340; 6T 11, 116, 117, 123; 7T 148, 154, 249

12 COL 407; 7T 195

14 COL 408; TM 510

Zaharia 5:1 1. Am ridicat ochii. Sau „M-am întors”. În viziunea a şasea (v. 1-4), cu ajutorul unui sul zburător, lui Zaharia i se arată cum va proceda Dumnezeu cu aceia din Israel care refuză „hainele de sărbătoare” (cap. 3,4) şi care se răzvrătesc împotriva călăuzirii Duhului (cap. 4,6). Vezi comentariul la cap. 1,8.

Sul. Pentru o descriere a materialelor de scris din vechime. Sulul pe care l-a văzut Zaharia era probabil făcut din piele. Întrucât sulul este declarat ca fiind „blestemul”, se presupune că era scris.

Zbura. Probabil menit să semnifice că îşi îndeplinea lucrarea.

Zaharia 5:2 2. M-a întrebat. Sau „A zis”. Adică, îngerul interpret.

Lungime. Întrucât Zaharia a fost în stare să aprecieze dimensiunile, sulul trebuie să fi apărut deplin desfăşurat. Sulul trebuie să fi avut 17/34 picioare. Întrucât dimensiunile acestea se potrivesc cu acelea ale locului sfânt al tabernacolului (vezi comentariul la Exod 26,1) şi cu acelea ale pridvorului Templului lui Solomon (1Regi 6,3), unii au căutat să arate o legătură între „sulul zburător” şi sanctuar. Totuşi, chiar dacă blestemul venea de pe urma călcării tablelor de piatră conţinând Cele Zece Porunci aflate în tabernacol şi în Templul lui Solomon, nu există nici un mijloc de a dovedi că o astfel de legătură mai era reprezentată şi de asemănarea în ce priveşte dimensiunile. Sulul era de dimensiuni neobişnuite şi cuprindea o suprafaţă de scris extrem de mare. De aceea, dimensiunile au fost probabil notate pentru a arăta mărimea blestemului.

Zaharia 5:3 3. Hoţ. Hoţia reprezintă o ofensă adusă oamenilor, iar jurământul strâmb o ofensă împotriva lui Dumnezeu (vezi Matei 5,33-37). Este posibil ca aceste două rele să fi fost practicate pe o scară largă printre întorşi din exil, şi erau astfel evidenţiate ca exemple ale decăderii moralităţii în general.

Nimicit. Pentru îndeplinirea planurilor lui Dumnezeu era necesar ca Israelul restaurării să fie curat. Viziunea cu hainele de sărbătoare ale lui Iosua (cap. 3) atrăgea atenţia la prevederile divine pentru tratarea păcatului. Iertarea urma să fie acordată fiecărui suflet. Aceia care acceptau mijloacele prevăzute urma să fie îmbrăcaţi cu neprihănirea desăvârşită a lui Hristos. Totuşi, pentru a-şi însuşi veşmântul neprihănirii lui Hristos, oamenilor li se cerea să-şi părăsească faptele rele (vezi COL 316). Cei care refuzau urmau să fie loviţi de blestemul pronunţat de sulul zburător.

Zaharia 5:4 4. Să intre în. Nu va fi scăpare pentru păcătos. Blestemul va intra în casa hoţului şi a sperjurului şi „să rămână” în locuinţa călcătorului de lege până îşi va fi îndeplinit scopul, inclusiv nimicirea ocupanţilor casei.

Zaharia 5:5 5. Ce iese. Viziunea a şaptea (v. 5-11) simbolizează îndepărtarea nelegiuirii din ţară. Vezi comentariul la cap. 1,8.

Zaharia 5:6 6. Efa. O măsură de capacitate echivalentă cu 22 de litri. Întrucât un vas de mărimea aceasta nu era suficient de mare pentru a cuprinde o femeie (v. 7), unii au sugerat că descrierea viza forma, nu volumul.

Nelegiuirea. Literal, „ochi”. O schimbare a unei litere în ebraică dă traducerea „nelegiuire”, exprimare aflată în LXX şi adoptată de Cornilescu precum şi de alţi traducători.

Zaharia 5:7 7. Talant. Ebr. kikkar, literal, „un disc rotund”; aici folosit pentru a descrie capacul rotund al efei.

Când s-a ridicat capacul acesta Zaharia a văzut o femeie şezând în efă.

Zaharia 5:8 8. Nelegiuirea. Femeia aceasta întruchipa nelegiuirea Israelului decăzut, pe care Dumnezeu căuta să o înlăture. În felul acesta viziunea este legată de cea anterioară (vezi comentariul la v. 1-4). Unii, de fapt, consideră cele două viziuni ca fiind una singură. Totuşi, ele sunt de fapt două reprezentări.

I-a dat brânci. Sau „A aruncat-o”. S-ar părea că în mod simbolic femeia a încercat să părăsească efa atunci când capacul de plumb a fost ridicat, dar îngerul a trântit-o înapoi în ea.

Bucată de plumb. Adică, capacul de plumb. Capacul era fără îndoială greu cu scopul de a păstra femeiaînchisă în efă.

Zaharia 5:9 9. Două femei. Motivul pentru care sunt alese femei cu aripi ca ale cocostârcului pentru a reprezenta mijlocul prin care va fi îndepărtată nelegiuirea, nu este descoperit de înger, şi este probabil inutil săspeculăm (vezi comentariul la cap. 1,8).

Zaharia 5:10 11. Şinear. Babilonia (vezi comentariul la Daniel 1,2). Babilonia este astfel reprezentată ca locul unde locuieşte nelegiuirea. Aceia care părăsiseră Babilonul ar fi trebuit să-şi lase nelegiuirile acolo. Totuşi, chiar şi acum exista un plan cu privire la păcat (vezi cap. 3,1-5; vezi comentariul la cap. 5,3). La fel cum poporul ales al lui Dumnezeu urma să fie cules şi scos afară din Babilon, aceia din poporul Lui care refuzau să-şi schimbe caracterul aveau să fie culeşi şi scoşi afară din Israel şi duşi în Babilon.


1–4Ed 144

Zaharia 6:1 1. Patru care. Aceasta este poate cea mai obscură dintre cele opt viziuni. Informaţiile oferite de îngerul interpret sunt puţine. Unii au observat o asemănarea cu viziunea din cap. 1,8-11, dar în ce măsură trebuie forţată asemănarea este o chestiune deschisă. Până acum nu a fost prezentată o explicaţie cu totul satisfăcătoare a diferitelor simboluri. Vezi comentariul la cap. 1,8.

Doi munţi. Aceştia au apărut în viziune şi nu trebuie neapărat să reprezinte anumiţi munţi geografici. Mai târziu se spune despre care că vin din prezenţa lui Dumnezeu (v. 5).

Aramă. Mai bine, „bronz” sau cupru (vezi comentariul la 2Samuel 8,8). Semnificaţia metalului nu este explicată. Profetul poate că a căutat să prezinte mai degrabă înfăţişarea decât materialul. Nu toate amănunteledintr-o viziune au neapărat o valoare simbolică (vezi comentariul la 1,8).

Zaharia 6:2 2. Cai roşi. Diferitele culori ale cailor (vezi v. 2 şi 3) distingeau carele trimise în diferite direcţii (vezi v. 6 şi 7).

Zaharia 6:5 5. Vânturi. Ebr. ruchoth, singular, ruach, un cuvânt care apare de 377 de ori în Vechiul Testament.Este tradus „duh” de 232 de ori, „vânt” de 90 de ori (KJV) şi restul în diferite feluri. Mulţi traducători preferăexprimarea „vânturi” în acest verset (LXX; RSV; etc.). Exact aceeaşi expresie apare în Daniel 8,8.

Ies. Pasajul acesta poate fi tradus ca în RSV: „Acestea pornesc în cele patru vânturi ale cerului.”

Zaharia 6:6 6. Ţara de la miază-noapte. Din cauză că drumurile de invazie de la Babilon pătrundeau în Palestina de la miază-noapte, Babilonul fusese numit anterior ca o putere de la miazănoapte (vezi comentariul

la Ieremia 1,14.15). Termenul putea să fie tot atât de bine aplicat perşilor, care luaseră în stăpânire teritoriile Babilonului. Carele „care ies din locul în care stăteau înaintea Domnului întregului pământ” (Zaharia 6,5) reprezintă fără îndoială uneltele lui Dumnezeu care lucrează pe întregul pământ, „tăcut, cu răbdare îndeplinindplanurile voii Lui” (vezi Ed 173). Delegaţia trimisă în ţara de la miazănoapte probabil simboliza influenţa exercitată asupra cârmuitorilor împărăţiei persane pentru a sprijini lucrarea lui Dumnezeu. La vremea aceea sepărea „ca şi cum permisiunea acordată iudeilor de a rezidi era pe punctul de a fi retrasă” (PK 580). Viziunea trebuie să fi adus o mare îmbărbătare constructorilor descurajaţi, deoarece le dădea asigurarea că misiunea către ţara de la miazănoapte va avea succes. „Aceştia care se îndreaptă către ţara de la miazănoapte mi-au liniştit duhul în ţara de la miazănoapte.” (KJV) (vezi comentariul la v. 8). Dariu a dat un nou decret la scurt timp după aceea îngăduind ca lucrarea să meargă mai departe, încurajând lucrarea prin fonduri publice, şi ameninţându-l cu pedeapsa pe oricine s-ar fi opus ei (Ezra 6,7-12).

După ei. Unii preferă exprimarea „apus” (RSV), întrucât ar părea că cele patru care urmau să fie trimise în cele patru direcţii. Totuşi, este nevoie de o modificare a textului pentru a obţine această exprimare. Este posibil ca deşi în mod normal caii albi să nu fi fost trimişi către miazănoapte, poate că acum au fost trimişi în direcţia aceea din cauza crizei de acolo (vezi mai sus la „Ţara de la miazănoapte”). În vremuri de cumpănă, agenţii Cerului se unesc pentru a aduce uşurare (vezi comentariul la Daniel 10,13).

Zaharia 6:7 7. Cei roşi. Ebr. ’amuşşim, literal „cei tari”, sau „cei curajoşi”. Poate prin expresia aceasta profetulgrupează caii de toate culorile, deşi o astfel de grupare lasă în ceaţă destinaţia „cailor bălţaţi şi roşi” (v. 3). Totuşi, nerăbdarea şi râvna tuturor cailor poate să fi fost ceea ce se voia accentuat în reprezentare, arătând astfel repeziciunea cu care se va interpune Cerul pentru a risipi incertitudinea şi neliniştea care predominau (vezi comentariul la v. 6).

Zaharia 6:8 8. Mai potolească mânia. Literal, „a făcut duhul meu să se odihnească”. „Duhul” (ebr. ruach) poate că este folosit aici în sensul de „voie” sau „voinţă” (vezi comentariul la Eclesiastul 12,7). Expresia poate că se referă la împlinirea voinţei lui Dumnezeu în Persia; adică, printr-un decret care va fi favorabil pentru iudei (vezi comentariul la Zaharia 6,6). Compară 1,11.15.

Zaharia 6:9 9. Cuvântul Domnului. În v. 9-15, este descris un simbolism izbitor al lucrării lui Mesia. Lucrarea de refacere va înainta către o culminare grandioasă la venirea lui Mesia şi aşezarea împărăţiei Sale veşnice (vezi în special v. 13; vezi comentariul la cap. 1,8).

Zaharia 6:10 10. Să primeşti. În cele opt viziuni de la 1,7-6,8, Zaharia fusese un simplu observator. Este posibil ca profetul să fi fost chemat să execute instrucţiunile date aici ca o parte a ceremoniei de inaugurare a lui Iosua ca mare preot, la data reaşezării slujbelor de la Templu.

Prinşii de război. Unii au sugerat că cei trei bărbaţi erau reprezentanţi ai iudeilor care erau încă în Babilon şi care veniseră cu daruri pentru Templu. În loc de numele lor, LXX oferă sensul simbolic al celor treinume: „bărbaţii de seamă”, „bărbaţii folositori” şi „cei care au înţeles”.

Iosia. Unii au sugerat că el era fiul lui Ţefania din 2Regi 25,18 care a fost „al doilea preot” în cursul anilor de sfârşit ai regatului lui Iuda (Ieremia 21,1; 37,3). Totuşi, faptul că luarea Ierusalimului (vezi 2Regi 25,18-21) avusese loc cu vreo 70 ani mia înainte, face destul de improbabil faptul că Ţefania ar fi fost tatăl luiIosia din naraţiunea de faţă, afară de cazul în care Iosia ar fi fost extrem de bătrân.

Zaharia 6:11 11. Iosua. Vezi comentariul la cap. 3,1. Aici, marele preot Îl reprezintă pe Mesia, aşa cum în 3,1-4el reprezintă poporul.

Zaharia 6:12 12. Să-i spui. Adică, lui Iosua.

Odrasla. Ebr. semach (vezi comentariul la cap. 3,8). O clară profeţie mesianică şi recunoscută ca atare de iudei.

Va odrăsli. Ebr. şamach, „a creşte”, „a odrăsli”. De la şamach este derivat şemach, cuvântul tradus „Odraslă”.

Va zidi Templul. Aici este prezis ceva mai mult decât Templul material terminat de Zorobabel (Ezra 6,14.15). Profetul vede casa spirituală (vezi comentariul la Zaharia 6,15; comp. 1Corinteni 3,16.17; Efeseni 2,19-22; 1Petru 2,3-5; GC 416).

Zaharia 6:13 13. Va zidi. Repetarea este fără îndoială pentru accentuare.

Podoabă împărătească. Sau „slava”. „Lui Hristos Îi aparţine slava răscumpărării neamului omenesc căzut”. (GC 416).

Preot. Ca şi Melhisedec, care a avut îndoita slujbă de preot şi împărat (Luca 1,32.33; Evrei 5,5.6.10; 7,1.2.15-17; 8,1.2), Hristos va fi preot şi se va sui în cele din urmă „pe tronul tatălui său David” (vezi Psalmi 110,1-4). La data primei Sale veniri, Hristos S-a calificat pentru a sluji ca Mare preot în Sanctuarul ceresc (Evrei 2,17), pentru a îndepărta păcatele oamenilor şi pentru a le transforma caracterele. La a doua Lui venireEl va veni pentru a domni peste ei ca Împărat (vezi comentariul la Matei 25,31).

Desăvârşită unire. Sau „Sfatul păcii”. Expresia aceasta descrie armonia dintre Tatăl şi Fiul în ce priveşte mântuirea omului (vezi 8T 269; GC 416, 417).

Zaharia 6:14 14. Helem. Probabil acelaşi cu „Heldai” (v. 10)

Tobia. Vezi comentariul la v. 10.

Iedaia. Vezi comentariul la v. 10.

Pentru Hen. Literal, „la [sau pentru] îndurarea [sau favoarea] fiului lui Ţefania.” LXX zice „pentru favoarea fiului lui Sofonie [Ţefania].”

Zaharia 6:15 15. Cei ce sunt departe. Aceştia sunt neamurile care se vor alipi la Împărăţia Mesianică (vezi Isaia 11,9; 57,13). O dată cu deplina nereuşită a Israel literal, Dumnezeu îşi împlineşte acum planurile prin Biserica creştină (vezi Efeseni 2,19-22; 1Petru 2,3-5; AA 595; vezi Vol. IV, p. 28-36).

Dacă veţi asculta. Iudeii ar fi putut alcătui nucleul casei spirituale ale lui Dumnezeu. Totuşi, promisiunile făcute lor au fost condiţionate, aşa cum este clar arătat aici. Cu toate acestea, în ciuda nereuşitei omului, planurile lui Dumnezeu vor merge mereu înainte şi vor fi realizate prin aceia din orice naţiune care constituie casa Lui spirituală astăzi (vezi p. 35, 36).


12 AA 595; GC 415

12, 13 DA 166; PK 695; 8T 269

13 GC 416, 417; PP 63

15 AA 595

Zaharia 7:1 1. În anul al patrulea. Versetele 1-3 relatează despre o delegaţie din Betel (vezi comentariul la v. 2) pentru a întreba dacă mai trebuie ţinut postul care comemora nenorocirea Ierusalimului.

Data înscrisă aici ar putea fi calculată ca aproximativ 6 decembrie 518 î.Hr. (vezi Vol. III, p. 99), cam la doi ani după ce fuseseră date viziunile anterioare (cap. 1,1.7). Întrucât în încă aproape doi ani Templu avea să fie terminat (vezi Ezra 6,15), lucrarea de rezidire era fără îndoială mult avansată. Preoţii erau deja „în Casa Domnului” (vezi Zaharia 7,3). Datorită acestei perspective optimiste în mod natural s-a născut întrebarea dacă un trebuia să mai fie ţinut un post instituit în împrejurări triste.

Dariu. Darius I (vezi Vol. III, p. 70-72).

Zaharia 7:2 2. Cei din Betel. Ebr. beth-’el, care în traducere înseamnă „casa lui Dumnezeu”. Partea de început a versetului zice literal, „şi Betel a trimis”, însemnând probabil „cei din Betel au trimis.”

Şareţer. Un nume Babilonian corespunzând acceadianului Shar-uşur. Un fiu şi ucigaş al lui Sanherib purta numele acesta (2Regi 19,37). Numele străin arată că Şareţer se născuse în exil.

Oamenii săi. Probabil asistenţii delegaţilor.

Să se roage. De la ebr. chalah, „a deveni slab”, „a se îmbolnăvi”. Totuşi, în forma aflată aici cuvântul este folosit într-un sens bun, precum a linişti mângâind faţa sau a pune într-o stare blândă; astfel urmează sensul „a se face plăcut”. Expresia poate fi tradusă „a cere îndurare lui Dumnezeu.”

Zaharia 7:3 3. Preoţii. Aceştia trebuiau să fie cei care explicau Legea (vezi Hagai 2,11).

Din Casa. Vezi comentariul la v. 1.

Prooroci. Fără îndoială Hagai şi Zaharia şi probabil alţii.

Să plâng? Postul (v. 5) la care se face referire aici comemora nimicirea Ierusalimului de către Nebucadneţar în luna a cincia a anului 586 î.Hr. (2Regi 25,8.9; Ieremia 52,12-14). Vezi comentariul la cap. 8,19.

Să mă înfrânez? Sau „Să mă despart”. Adică, abţinerea de la hrană şi plăceri.

Zaharia 7:4 4. Cuvântul Domnului. Răspunsul este dat în mai multe părţi, fiecare introdusă prin această formulă specială (vezi v. 8; cap. 8,1).

Zaharia 7:5 5. Tot poporul. Răspunsul îi privea pe toţi, nu numai pe cei din Betel.

Luna a şaptea. După tradiţie, postul acesta comemora uciderea lui Ghedalia (vezi 2Regi 25,22-26).

Şaptezeci de ani. De la 586 î.Hr., anul distrugerii Ierusalimului (2Regi 25,1-4), până la data prezentă (vezi comentariul la Zaharia 7,1) erau aproximativ 70 de ani (vezi Vol. III, p. 99, 100). Adică, dacă se socotea calendarul cu începerea anului toamna, era perioada dintre 587/586 şi 518/517, 70 de ani socotind inclusiv (vezi Vol. III, p. 99).

Pentru Mine. Posturile acestea fuseseră rânduite de oameni şi nu împlineau nici o poruncă divină. Evident că ele un erau venite dintr-o pocăinţă autentică pentru păcatele care aduseseră nimicirea cetăţii şi a ţării.

Zaharia 7:6 6. Nu sunteţi voi? Sau „Pentru voi înşivă”. Adică, fără nici o legătură cu gândul la Dumnezeu (vezi1Corinteni 11,17-22).

Zaharia 7:7 7. Nu cunoaşteţi? Sau „Nu trebuia să auziţi?”. Partea de la început a versetului probabil trebuie să fie redată ca în LXX: „Nu sunt acestea cuvintele?” De repetate ori „proorocii de mai înainte” avertizaseră împotriva încrederii puse numai în păzirea unor ceremonii exterioare (1Samuel 15,22; Proverbe 21,3; etc.).

Liniştit. Sau „În prosperitate”. Contrastul dintre prosperitatea anterioară a israeliţilor şi starea lor prezentă smerită era o tristă amintire a ceea ce pierduseră ei prin neascultare.

Miazăzi. Negeb (vezi comentariul la Iosua 15,19).

Câmpia. Şefela (vezi comentariul la Iosua 15,33). Negebul şi Şefela alcătuiau două din cele trei părţi ale lui Iuda, constituind „regiunea muntoasă” din jurul Ierusalimului (vezi comentariul la Judecători 1,9).

Zaharia 7:9 9. Faceţi cu adevărat dreptate. Profetul enumeră diferite aspecte ale dreptăţii morale aşa cum fuseseră adesea prescrise (vezi Exod 23,6-8; Isaia 32,7; Ieremia 22,3; Mica 2,1.2).

Zaharia 7:10 10. Nu asupriţi. Vezi Exod 22,22-24; Deuteronom 10,18.19; Ieremia 7,5.6; Isaia 58,5-7.

Zaharia 7:11 11. Au întors spatele. Sau „Şi-au tras umărul într-o parte”. Ca un bou care se smuceşte înapoi de la un jug care i se pune pe grumaz (vezi Neemia 9,29; Osea 4,16).

Zaharia 7:12 12. Ca diamantul. Ebr. shamir, o piatră de o mare duritate, probabil piatră de polizor (vezi comentariul la Ezechiel 3,9). O inimă de piatră este neimpresionabilă. Cele mai puternice apeluri nu stârnesc nici un răspuns. Acţiunea era deliberată, un act al voinţei. „Şi-au făcut inima.”

Legea. Ebr. torah, „învăţătură” (vezi comentariul la Proverbe 3,1).

Zaharia 7:13 13. Când chema El. Adică, Iehova. Pedepsele aspre care au căzut peste popor ar fi putut fi evitate.Când a devenit evident că disciplina exilului va fi necesară pentru a efectua reformă morală, strigătele pentru îndepărtarea pedepsei au rămas neluate în seamă (vezi PK 292; Isaia 65: 12-14; 66,4).

Zaharia 7:14 14. I-am împrăştiat. Neascultarea şi apostazia au avut ca rezultat captivitatea babiloniană.

Nu le cunoşteau. Compară Deuteronom 28,33.49; Ieremia 16,13.

Pustiită. Vezi Ieremia 9,9-16.

Ţară Plăcută. Vezi Deuteronom 8,7-10; Psalm 106,24; Ieremia 3,19; Ezechiel 20,6.


8–146T 460

9, 10 PK 704

Zaharia 8:1

1. Cuvântul Domnului. Versetele 1-8 descriu promisiunea lui Dumnezeu de a locui cu poporul Lui într-un Ierusalim refăcut, plin de locuitori.

Zaharia 8:2 2. Aşa vorbeşte Domnul. Formula aceasta apare de 10 ori în cap. 8. Repetarea certifică siguranţa promisiunilor divine. De fiecare dată cu excepţia uneia (v. 3) apare forma mai completă: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor”.

Râvnă pentru Sion. Compară Ioel 2,18.

Zaharia 8:3 3. Mă întorc. Faptul că restaurarea cetăţii şi a Templului erau acum în desfăşurare sugera că Dumnezeu Se întorsese la poporul Său (vezi cap. 2,10). Totuşi, verbul tradus „mă întorc” poate fi tradus şi la timpul viitor (vezi LXX). Ceea ce fusese realizat până aici era doar începutul a ceea ce Dumnezeu Îşi pusese în gând să facă pentru Ierusalim.

Credincioasă. Sau „a adevărului”. Ebr. ’emeth, „tărie”, „siguranţă”, „credincioşie”, „adevăr”. De aici exprimarea „cetatea credincioasă”. LXX zice „cetatea adevărată”.

Muntele cel Sfânt. Aici un sinonim pentru Ierusalim (vezi Isaia 27,13; 66,20).

Zaharia 8:4 4. Iarăşi. Versetele 4-15 descriu Ierusalimul aşa cum ar fi putut fi în decursul veacurilor (vezi p. 27-30). Planul lui Dumnezeu era ca Israelul restaurat să-şi accepte destinul glorios cu multă vreme înainte plănuit pentru el. Dacă ar fi fost dispuşi să lucreze în armonie cu planurile Cerului, s-ar fi bucurat de prosperitatea materială şi puterea spirituală descrise aici. Ierusalimul „ar fi putut să stea în fala prosperităţii caîmpărăteasă a împărăţiilor, liberă în tăria puterii ei date de Dumnezeu.” (DA 577). Totuşi, promisiunile erau „condiţionate de ascultare” (PK 701), iar Israel nu a reuşit să împlinească planul divin (vezi Vol. IV, p. 30-33).

Din pricina marelui număr de zile. Longevitatea ar fi fost răsplata ascultării (vezi Geneza 15,15; Exod 20,12; Deuteronom 4,40; Psalmi 91,16.; vezi comentariul la Isaia 65,20; vezi şi p. 27). O moarte timpurie era considerată o pedeapsă pentru păcat (vezi Psalmi 55,23).

Zaharia 8:5 5. Băieţi şi fete. Un semn al unei creşteri demografice sănătoase şi al unei securităţi refăcute (vezi Osea 1,10).

Zaharia 8:6 6. De mirat. De la ebr. pala’, care poate fi tradus „a fi prea dificil” (vezi Geneza 18,14; Deuteronom 17,8; etc.). Înţeles astfel, aici avem de-a face cu o mustrare pentru lipsa de credinţă. Dacă lui Israel îi lipsea credinţa necesară, ceea ce plănuia Dumnezeu să facă urma să fie „prea dificil” pentru El. Pe de o altă parte, pala’ mai înseamnă „a fi deosebit”, „a fi distins”, „a fi curios”, de unde traducerea „de mirat”.

Zaharia 8:7 7. Eu izbăvesc. Dumnezeu va „izbăvi” poporul împrăştiat şi-l va „aduce înapoi” (v. 8) în ţara lor. Din nou ei vor „locui” în pace şi linişte şi „vor fi poporul Meu” (v. 8).

Ţara de la răsărit. Cele două direcţii menţionate în acest verset pot simboliza extinderea universală (vezi Psalmi 50,1; Maleahi 1,11; Matei 8,11).

Zaharia 8:8 8. Poporul Meu. O promisiune că legământul va fi reînnoit (vezi Ieremia 31,33).

Zaharia 8:9 9. Întăriţi-vă mâinile. Un îndemn la curaj (vezi Judecători 7,11; Isaia 35,3).

Astăzi. Timpul prezent de atunci pus în contrast cu timpul „proorocilor de mai înainte” (cap. 7,7). Profeţii la care se face referire aici, Hagai şi Zaharia i-au mobilizat pe exilaţii întorşi la punerea „temeliei” Templului şi la rezidirea ei (Ezra 6,14; PK 573-578, 596).

Zaharia 8:10 10. Înainte de aceste zile. O aluzie la timpul de inactivitate (vezi Ezra 4) care a urmat după aşezarea iniţială a temeliei Templului după reîntoarcerea din captivitate. Nu era „răsplată”, adică, nu era leafă,din cauză că pământul nu rodea şi domnea o sărăcie extremă (vezi Hagai 1,11; 2,17).

Starea de lipsă de „pace” era pricinuită de opoziţia poporului ostil al ţării faţă de lucrarea de refacere a Templului (Ezra 4,4). Cuvintele „toţi oamenii unii împotriva altora” arată neînţelegerile interne între iudeii repatriaţi pe lângă opoziţia externă.

Zaharia 8:11 11. Nu voi mai face. Din cauza noii lor sârguinţe în lucrarea de refacere, atitudinea lui Dumnezeu faţă de „rămăşiţă” s-a schimbat (vezi Hagai 2,18.19). „Ca în trecut”, se referă la timpul de inactivitate menţionat în v. 10.

Zaharia 8:12 12. Vor merge bine. Recoltele vor fi păzite de duşmani (vezi Levitic 26,16) şi astfel le va „merge bine” (vezi Levitic 26,4-6).

Zaharia 8:13 13. Un blestem. Vezi Ieremia 24,9.

Casa lui Iuda. Faptul că sunt menţionate atât casa lui Iuda cât şi casa lui Israel, arată că refacerea va cuprinde pe descendenţii tuturor celor 12 seminţii (vezi Ieremia 50,17-20.33.34). Pare evident că din fiecare din cele 12 seminţii se repatriase câte cineva (vezi comentariul la Ezra 6,17).

O binecuvântare. Cu privire la rolul Israelului din refacere, vezi p. 27-30.

Zaharia 8:14 14. Nu M-am căit. Vezi comentariul la cap. 7,13.

Zaharia 8:15 15. Să fac bine. Compară Ieremia 31,28. Profetul contrastează trecutul cu viitorul.

Zaharia 8:16 16. Trebuie să faceţi. Măreţele făgăduinţe erau condiţionate de ascultare. Versetele 16 şi 17 pun accentul pe virtuţile morale (vezi comentariul la Mica 6,8). Vezi p. 27, 28.

Zaharia 8:19 19. Postul. Revenind la întrebarea iniţială (vezi cap. 7,3.5), Dumnezeu declară că posturile care comemorau vreo nenorocire anterioară urmau să fie schimbate în ocazii de bucurie. Posturile lunii „a patra” şi„a cincia” (Tamuz şi Ab) fără îndoială comemorau capturarea şi distrugerea Ierusalimului de către babilonieni (vezi 2Regi 25,1-9; Ieremia 52,12-16); acela al lunii „a şaptea” (Tişri), probabil omorârea lui Ghedalia şi fuga în Egipt (vezi 2Regi 25,22-26; Ieremia 41,1.2; comp. Zaharia 7,5); iar cel al lunii „a zecea” (Tebet) probabil timpul când Nebucadneţar a început asedierea Ierusalimului (vezi 2Regi 25,1.2; Ieremia 52,4).

Zaharia 8:20 20. Popoare. Bunăstarea lui Israel urma să constituie pentru toate naţiunile o demonstraţie cu privire la beneficiile şi rezultatele unei închinări sincere la Iehova. Ca rezultat al aceste demonstraţii mulţi din naţiunile acestea vor fi atraşi să se închine Domnului (vezi p. 28, 29).

Zaharia 8:21

21. Haidem. Sau „Să mergem repede”. Isaia descrie aceeaşi mişcare (vezi comentariul la Isaia 2,2-4).

Zaharia 8:22 22. Să caute pe Domnul. Minunate ar fi fost rezultatele dacă izraeliţii, la întoarcerea lor din exil ar fi împlinit destinul lor măreţ. Întregul pământ ar fi fost astfel pregătit pentru prima venire a lui Hristos (vezi p.29, 30; PK 704).

Zaharia 8:23 23. Toate limbile. Reprezentând o mişcare universală.

Apuca. O ilustraţie care evidenţiază şi mai mult dimensiunile acestei mişcări misionare. Cât de tragic căisraeliţii s-au abătut de la „gloriosul lor destin şi şi-au însuşit în mod egoist ceea ce ar fi adus vindecare şi viaţă spirituală unor nenumărate mulţimi!” (PK 705)

Învăţătura este pentru „Israelul lui Dumnezeu” (Galateni 6,16). Dumnezeu Îşi împlineşte acum planul prin biserica Sa de pe pământ (vezi p. 35, 36). Membrii ei trebuie să răspândească lumina adevărului la toate naţiunile (Apocalipsa 14,6). În viaţa lor personală ei trebuie să facă religia lui Isus Hristos atât de atrăgătoare,încât alţii să fie atraşi să-şi predea viaţa Mântuitorului. Biserica lui Dumnezeu este aceea care acum trebuie să fie o binecuvântare pentru lume (Zaharia 8,13).


3, 7, 8, 12, 13 PK 704

13 PK 576

16 ML 233; PK 704

Zaharia 9:1 1. Proorocia. Ebr. maśśa’, „o rostire profetică” (vezi comentariul la Isaia 13,1).

Hadrac. Probabil Hattarikka din inscripţiile asiriene, un teritoriu al Siriei învecinându-se cu Hamatul.

Va începe din Damasc. Literal „Damascul va fi odihna”. Adică, Damascul va fi locul de odihnă pentru „proorocie”; adică solia era acuzatoare pentru cetatea acea.

Are ochiul. Sau „Când ochii”. Sensul acestei expresii nu este clar. LXX zice: „Căci Domnul priveşte asupra oamenilor şi asupra tuturor seminţiilor lui Israel.” Traducerea: „Căci ale Domnului sunt toate cetăţile Aramului.” (RSV), necesită schimbarea a două litere asemănătoare în textul ebraic.

Zaharia 9:2 2. Hamat. O cetate aşezată cam la 189 km. la sud de Damasc.

Tir şi Sidon. Pentru o descriere a Tirului şi pentru pedepsele gata să fie date Tirului şi Sidonului, aşa cum sunt arătate în v. 3 şi 4, vezi comentariul la Ezechiel 26-28. Descrierea lui Zaharia este îndeaproape paralelă cu tabloul mai amănunţit al lui Ezechiel.

Zaharia 9:5 5. Ascalonul. Prăbuşirea cetăţii celei mari Tir va aduce groază şi teamă asupra vecinilor Tirului, cetăţile principale ale Filistiei amintite aici. Compară profeţia lui Ezechiel împotriva filistenilor (Ezechiel 25,15-17).

Zaharia 9:6 6. Străinul. Sau „Un bastard”. Cineva născut în afara legăturilor de căsătorie, sau un străin prin naştere (vezi comentariul la Deuteronom 23,2).

Zaharia 9:7 7. Sângele. Fără îndoială o referire la practica păgână de a bea sângele jertfelor, sau de a mânca jertfele cu sânge. Israeliţilor le era strict interzis să consume sânge (Levitic 17,10.12).

Urâciunile. Vezi Isaia 66,3.17.

Pentru Dumnezeul nostru. Rămăşiţa va părăsi practicile idolatre şi se va alipi de Israel.

Căpetenie. Ebr. ’alluph. O schimbare vocalică permite traducerea „mie”, „familie”, sau „seminţie” (veziNumeri 1,16; 10,4; 1Samuel 10,19). Aceia care s-au alipit de Domnul vor deveni ca una din familiile sau seminţiile lui Iuda.

Iebusiţii. Iebusiţii fuseseră vechii locuitori ai cetăţii Sionului. Neamul acesta nu a fost nimicit, ci a fost aservit (1Regi 9,20.21). Nu este cu totul clar ce înţelegea profetul prin comparaţia aceasta. Poate că prezicea absorbţia Filistenilor în statul lui Israel.

Zaharia 9:8 8. Voi tăbărî. Dumnezeu urma să-l apere pe Israel de duşmanii săi.

Celor ce se duc şi vin. O referire la raidurile unui duşman sau la atacurile ostile asupra diferitelor locuri.

Acum Mă uit. Dumnezeu priveşte acum la starea lui Israel şi are de gând să-i dea ajutor (vezi Exod 3,7.9).

Zaharia 9:9 9. Saltă de veselie. Sionul este chemat să se bucure din cauză că făgăduita lui izbăvire va fi îndeplinită prin venirea Împăratului său, Mesia.

Neprihănit. Ebr. saddiq, un cuvânt care apare de peste 200 de ori în Vechiul Testament. Este de obicei tradus prin „neprihănit” sau „drept”. Termenul acesta mai este folosit şi în alte locuri cu referire la Mesia. Ieremia declara: „Voi ridica lui David o Odraslă neprihănită”, care va fi numită „Domnul, Neprihănirea Noastră [ebr. sedeq, de la rădăcina şaddiq]” (Ieremia 23,5.6). Unii văd în şaddiq şi sensul de „triumfător” (vezi RSV). Ideea aceea derivă din faptul că acela care primeşte ceea ce este dreptul său este prin acesta biruitor. Cu toate că o astfel de definiţie este în armonie cu contextul, este îndoielnic că sensul ar trebui să fie astfel restrâns. Neprihănirea morală este un prim atribut al lui Mesia. În natura Sa omenească, Hristos a realizat un caracter desăvârşit şi pe acesta El Se oferă să-l ofere tuturor acelora care-L primesc prin credinţă. „Toate faptele noastre bune (sau „de neprihănire”) sunt ca o haină mânjită” Isaia 64,6. Dar Isus a fost făcut pentru noi „înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare” (1Corinteni 1,30).

Biruitor. Sau „Având mântuire”. De la ebr. yasha?, „a mântui”. Yasha este şi rădăcina numelui „Isus” (vezi comentariul la Matei 1.1,21).

Smerit. Cu privire la acest atribut al lui Mesia, vezi Matei 11,29; Filipeni 2,5-8.

Pe un măgar. Pentru împlinirea acestei preziceri, vezi comentariul la Matei 21,1-11.

Zaharia 9:10 10. Voi nimici. O prevedere a desfiinţării finale a războiului. Efraim şi Ierusalimul reprezintă cele zece seminţii ale regatului de nord al lui Israel şi respectiv cele două seminţii care formează regatul de sud al lui iuda, cele două cuprinzând întreaga naţiune iudaică.

Neamurile. Orice împotrivire duşmană faţă de poporul Israel va fi doborâtă cu timpul (Ioel 3,1-17; Zaharia 14,1-9; vezi p. 30).

Marginile pământului. O indicaţie a dezvoltării universale a împărăţiei lui Mesia (vezi p. 30).

Zaharia 9:11 11. Cât pentru tine. Dumnezeu Se adresează poporului cu care a făcut legământ.

Legământului. Probabil în aspectele lui mai cuprinzătoare o referire la legământul făcut cu omul în Eden (Geneza 3,15) şi reînnoit faţă de Avraam (Geneza 22,18). Legământul acesta a ajuns să fie numit legământul cel nou (Evrei 8,8-12; PP 370, 371).

Voi scoate. Sau „Am scos”. O referire la israeliţii încă robi în ţinuturi străine.

Zaharia 9:12 12. Întoarceţi-vă. Apelul divin la prizonierii răspândiţi prin străinătate să accepte eliberarea. Cetăţuia este Sionul, apărat de Dumnezeu şi o prefigurare a mântuirii Lui (vezi Mica 4,8).

Prinşi de război plini de nădejde. Sau „Prizonieri ai nădejdii”. Exilaţii repatriaţi se considerau prizonieri ai împrejurărilor, dar Dumnezeu îi asigură că există speranţă de eliberare – dacă sunt sârguincioşi în a asculta de glasul Său (cap. 6,15; vezi comentariul la Matei 7,24-27).

Astăzi. În faţa condiţiilor dificile.

Îndoiţi. Compară Isaia 61,7.

Zaharia 9:13 13. Încordez pe Iuda. Dumnezeu ca un războinic pregătit de luptă, îl foloseşte pe Iuda ca arc al Său şi pe Efraim (Israel) ca săgeată a Sa.

Va scula. Propoziţia zice literal, „Voi scula.”

Grecia! Aici probabil un simbol al ţărilor în care fuseseră alungaţi iudeii (vezi Ioel 3,6).

Zaharia 9:14 14. Se va arăta. Intervenţia lui Iehova este astfel descrisă poetic. Compară Psalmi 18,14.

Vijelia. Compară Iov 37,9.

Zaharia 9:15 15. Îi va ocroti. Continuă descrierea poetică din v. 14. Limbajul figurat este extrem de dramatic. Măcelărirea duşmanilor este comparată cu o jertfă, iar atacatorii sunt descrişi ca îmbătaţi de sângele victimelor lor.

Zaharia 9:16 16. Îi va scăpa. Roata se întoarce. Cei care fuseseră călcaţi în picioare şi asupriţi vor străluci ca pietrele preţioase ale unei coroane.

Zaharia 9:17 17. Cât sunt de înfloritori. Sau „Cât de mare e bunătatea Lui”. Domnul, puternicul Eliberator, este înălţat (vezi DA 26).

Grâul. Grâul şi mustul reprezintă o recoltă îmbelşugată. Nevoile vieţii vor fi satisfăcute din belşug cândDomnul îşi va aşeza iarăşi poporul în moştenirea sa.


9 DA 569, 575, 592; EW 244; GC 405

12 FE 290, 370; MM 335; PK 260, 378; 1T 268; 2T 510; 4T 633; 6T 145, 279, 418; 8T 12, 21,

124

15, 16 AA 86

16 COL 118; MB 89; 6T 309

16, 17 DA 26

Zaharia 10:1 1. De la Domnul. Zaharia arată că dacă poporul lui Dumnezeu vrea să primească binecuvântările promise, el trebuie să le caute la Domnul, nu la idoli (v. 2). Făgăduinţa belşugului (cap. 9,17) îl îndeamnă pe profet să apeleze la poporul său să se încreadă doar în Dumnezeu pentru beneficii materiale şi spirituale.

Ploaie de primăvară. Sau „Ploaie târzie”. Ploaia aceasta venea primăvara, la sfârşitul sezonului ploios, şi era necesară pentru a duce recolta la maturitate înainte de seceriş (vezi Deuteronom 11,14). Ploaia timpurieinaugura sezonul ploios, toamna, pentru a ajuta la creşterea seminţelor de curând semănate (vezi Vol. II, p. 108). Dacă ploile timpurii şi târzii îmbelşugate, aceasta era un semn al grijii şi harului lui Dumnezeu, al binecuvântărilor Sale temporale şi spirituale (vezi Isaia 30,2; Ieremia 5,24; Ioel 2,23).

Scoate fulgerele. Sau „Face nori strălucitori” Ebr. chazizim, „nori furtunoşi”. Imaginea cu ploaia târzie este folosită pentru a descrie revărsarea specială a Duhului Sfânt în zilele din urmă (vezi comentariul la Ioel 2,23). Acum este „timpul ploii târzii”, când oamenii ar trebui să înalţe cereri călduroase ca favoarea spirituală care pregăteşte biserica pentru venirea Fiului omului să poată fi grabnic obţinută (vezi AA 55; TM 506).

Zaharia 10:2 2. Terafimii. Ebr. teraphim, zei casnici având de obicei forma unor mici figurine omeneşti (vezi comentariul la Geneza 31,19).

Nimicuri. Răspunsuri inutile, cu totul lipsite de valoare.

Ghicitorii. Aceia care pretindeau că descoperă voinţa zeilor (vezi Ieremia 29,8).

Rătăcesc. Încrederea în aceşti înşelători a făcut ca israeliţii să fie duşi în captivitate.

N-au păstor. Probabil o referire la faptul că ei nu aveau rege care să-i conducă şi să-i ocrotească (vezi Osea 3,4).

Zaharia 10:3 3. Păstorilor. Contextul pare să lase să se înţeleagă că aceşti păstori mincinoşi erau conducătorii apostaţi ai lui Israel, căpeteniile, preoţii şi profeţii pe care Dumnezeu îi considera principalii responsabili pentru toată nenorocirea care venise peste Israel prin captivitate (Isaia 3,12; 9,16; comp. Ieremia 2,8.26.27; 8,1.2; 10,21; 32,32; Ezechiel 22,23-31; 34,2-10; etc.). În Zaharia 11,15.17 se sugerează că aceşti păstori mincinoşi îşi părăsiseră turma, iar în cap. 10,2 poporul lui Israel este înfăţişat ca nişte oi rătăcite pentru că n-au păstor care să-i conducă pe calea cea dreaptă (comp. Ieremia 5,1-5; Ezechiel 34,5; etc.).

Alţii sugerează că „păstorii” îi reprezintă pe împăraţii păgâni care au stăpânit peste israeliţi în timpul când „n-aveau păstori” proprii (v. 2). Dumnezeu se folosise de aceşti „păstori” păgâni ca instrumente ale Salepentru a-Şi pedepsi poporul (vezi Isaia 10,5.6), însă aceştia exercitaseră o cruzime necuvenită asupra poporului Său.

Ţapi. Ebr. ?attudim, „ţapi” (Geneza 31,10.12; Deuteronom 32,14), folosit simbolic şi pentru conducători, de exemplu aici şi în Isaia 14,9.

Turma. Dumnezeu Îşi va cerceta turma cu binecuvântări şi va da puteri poporului Său pentru a-şi birui duşmanii (vezi cap. 9,13).

Zaharia 10:4 4. Piatra din capul unghiului. Sau „Piatra unghiulară”, sau poate „turnul din colţ”. Diferitele imagini subliniază statornicia şi siguranţa lui Iuda. Iudeii priveau acest verset ca o prezicere mesianică.

Ţăruşul. Compară Isaia 22,23.

Zaharia 10:5 5. Viteji. Prezenţa lui Dumnezeu îi va asigura poporului ales o biruinţă deplină asupra duşmanilor săi. Aceste făgăduinţe de biruinţă erau „condiţionate de ascultare” (PK 704) şi nu s-au împlinit niciodată faţă de Israel din pricina refuzului lor persistent de a împlini planul divin.

Zaharia 10:6 6. Casa lui Iuda. Regatul de sud (vezi 1Regi 11,31.32).

Casa lui Iosif. Cele zece seminţii pe care le cuprindea regatul de nord al lui Israel sunt numite astfel deoarece seminţia cea mai numeroasă şi mai de vază dintre cele de miazănoapte era aceea a lui Efraim, un fiu al lui Iosif (Geneza 41,50-52).

Ca şi când. Exilaţilor repatriaţi Dumnezeu le făgăduise o restaurare deplină şi în libertate. Dacă ar fi conlucrat cu planurile Cerului, ei s-ar fi bucurat imediat de o prosperitate la fel ca aceea pe care anterior avuseseră privilegiul să o obţină (vezi p. 31, 32).

Aşa poate fi cu păcătosul. Deşi vinovat de abateri grozave, el poate obţine o iertare deplină şi liberă. Când, prin credinţă primeşte neprihănirea lui Hristos, el este acceptat de Dumnezeu ca şi când n-ar fi păcătuit (vezi SC 62).

Zaharia 10:7 7. Efraim. Sau „Cei din Efraim”. Adică cei din regatul de nord. Din pricina păcatului lor, celor zece seminţii nu le fusese dacă „nici o făgăduinţă de readucere deplină la puterea lor anterioară din Palestina” (PK 298). Totuşi, un destin măreţ îi aştepta pe cei din aceste seminţii care s-ar fi alipit de Domnul şi s-ar fi unit cu rămăşiţa lui Iuda.

Zaharia 10:8 8. Le voi fluiera. LXX redă propoziţia de început astfel: „Le voi face un semn.”

Zaharia 10:9 9. Îi voi risipi. Ebr. zara?, adesea folosit cu sensul de „a risipi” şi fără îndoială astfel este folosit aici. Prima propoziţie poate fi tradusă şi „deşi i-am risipit”.

Zaharia 10:10 10. Egiptului. Vezi Ieremia 43,44 cu privire la iudeii care locuiau în Egipt.

Asiria. Aici reprezentând teritoriul asirian acum ocupat de Persia (vezi comentariul la Ezra 6,22).

Galaadului şi în Liban. Ţări aflate la est şi la nord de hotarele lui Israel, primele care au fost depopulate(2Regi 15,29; vezi comentariul la 1Cronici 5,26).

Zaharia 10:11 11. Prin strâmtorile mării. Sau „Prin mare”. o referire la minunea de la Marea Roşie (Exod 14). Dumnezeu va fi din nou binevoitor să lucreze în mod minunat spre eliberarea poporului Lui.

Adâncimile râului Nil. Sau „Adâncimile râului”. Ebr. ye’or, adesea desemnând Nilul (Exod 1,22; 2,3; etc.; vezi comentariul la Exod 2,10). Totuşi, ye’or se poate aplica şi la alte cursuri de apă. În Daniel 12,5-7 sereferă la Tigru. Unii consideră că aici se referă la Eufrat, pe care exilaţii urmau să-l treacă în drumul lor spre Ierusalim. Alţii, considerând că au de-a face cu un paralelism, cred că se are în vedere Nilul.

Va fi frântă. Pedeapsa va veni asupra popoarelor care ţinuseră în robie pe poporul lui Dumnezeu (vezi Isaia 10,12; 13,1-22; Ezechiel 29-32; etc.).

Zaharia 10:12 12. Vor umbla. Aceeaşi formă apare şi în Geneza 5,22. LXX zice „slavă”, ceea ce face necesară schimbarea unei litere în ebraică. Compară Mica 4,5.


1 AA 55; Ev 701; EW 271; ML 60; MM 335; TM 506; 5T 214; 8T 21

11 PK 366

Zaharia 11:1 1. Deschideţi porţile. Există o deosebire de opinii considerabilă cu privire la felul cum să fie interpretate simbolurile din cap. 11. Limbajul este extrem de figurat, iar profetul a oferit atât de puţine explicaţii încât este imposibil să fi dogmatic în ce priveşte învăţăturile lui. S-au susţinut două concepţii principale cu privire la el: 1) că pasajul este o prezicere a pedepsei lui care urma să vină asupra iudeilor din cauza lepădării de către ei a călăuzirii lui Dumnezeu, în special a lui Mesia, 2) că pasajul este o analiză a istoriei trecute a lui Israel pusă în formă de parabolă pentru a-i avertiza cu privire la ceea ce ar putea să aducăabaterile viitoare. Concepţia din urmă este prezentată aici pe scurt ca ilustrând o posibilă interpretare. În acelaşi timp, concepţia că acest capitol este profetic – adică, în măsura în care este o avertizare cu privire la soarta lui Israel dacă poporul leapădă călăuzirea lor prezentă şi viitoare – are multe argumente în favoarea ei.

Versetele 1-3 au fost înţelese în diverse moduri. Printre concepţiile susţinute sunt şi următoarele: 1) eleprezic o continuare a pustiirii pentru încă o perioadă înainte ca perspectiva măreaţă din cap. 10,5-12 să se realizeze; 2) ele reprezintă o avertizare a pedepsei care va urma în mod inevitabil din stăruinţa în neascultare şi apostazie; 3) ele sunt o plângere pentru căderea Asiriei şi Egiptului, a căror smerire fusese prezisă în cap. 10,11; 4) ele sunt o privire retrospectivă asupra pustiirilor care deja avuseseră loc şi asupra cauzelor lor, ca o avertizare pentru generaţia prezentă.

Cedrii. Invaziile erau deseori însoţite de o distrugere nesăbuită a copacilor din pădure. Totuşi, aici, cedrul, chiparosul şi stejarul sunt probabil folosiţi ca reprezentanţi ai conducătorilor de frunte sau ai naţiunilorînseşi.

Zaharia 11:3 3. Strigăte de jale. Vezi comentariul la cap. 10,3.

Fala. Ebr. ga’on, aici, probabil desişul care îmbrăca malurile Iordanului şi care cândva mişuna de lei (vezi Ieremia 12,5).

Zaharia 11:4 4. Paşte. Dumnezeu îi porunceşte profetului, ca reprezentat al Său, să aibă grija de turma Lui.

De tăiat. Adică destinate pentru tăiat. Neîngrijită fiind, aceasta va fi soarta turmei.

Zaharia 11:5 5. Cei ce le cumpără. Sau „Posesorii lor”. Adică păstorii cei răi din v. 3, care făceau negoţ cu ele şitotuşi aveau îndrăzneala să-L binecuvânteze pe Domnul pentru că aveau fericirea de a face aşa ceva (v. 5). Orbiţi de interesele lor personale, ei nu se considerau vinovaţi atunci când tratau turma într-un mod păcătos.

Zaharia 11:6 6. Dau. Aceşti asupritori vor fi daţi în mâinile altor naţiuni care la rândul lor îi vor asupri pe ei. Dumnezeu îi socoteşte responsabili pe conducători pentru felul cum îi tratează pe copiii Lui (vezi Isaia 10,5-7.12; vezi comentariul la Daniel 4,17).

Zaharia 11:7 7. M-am apucat să pasc. Mai bine, „am păscut”.

Îndurare. Ebr. no?am, „prietenie”, „bunătate”. Cuvântul este înrudit cu ugariticul n?m, însemnând „graţie”, în sensul de „farmec”, „drăgălăşenie”. No?am apare în Vechiul Testament de şapte ori (Psalmi 27,4; 90,17; Zaharia 11,7.10; Proverbe 3,17; 15,26; 16,24) şi este tradus prin termeni precum „frumuseţe”, „plăcută”, „farmec”. Întrucât frângerea toiagului reprezintă ruperea legământului (Zaharia 11,10), toiagul poate fi considerat un simbol al legământului.

Legământ. Sau „legături”. Ebr. chobelim, înrudit cu cuvântul chebel, care înseamnă „funie” sau „frânghie”. De aceea, chobelim reprezintă în mod corespunzător „o unire”. Conform v. 14, toiagul acesta reprezenta frăţia dintre Iuda şi Israel.

Dumnezeu încheiase un legământul solemn cu poporul Lui (Exod 19,5,6; 24,3-8). Planul Său era ca israeliţii ca o naţiune unită şi sfântă să fie o binecuvântare în lume (vezi Geneza 12,2; vezi şi p. 27-30). Cele două toiege reprezentau planurile pline de îndurare ale lui Dumnezeu cu privire la poporul Lui.

Zaharia 11:8 8. Trei păstori. Este imposibil să-i identificăm pe aceştia cu un grad oarecare de certitudine cu anumite persoane sau slujbaşi. S-ar părea că cel mai bun mod de a înţelege acest text este în contextul învăţăturii sale generale; şi anume, că Dumnezeu Şi-a eliberat poporul de orice opoziţie şi de conducerea asupritoare. El a făcut totul posibil pentru ca planurile Sale cu privire la Israel să poate reuşi (vezi comentariulla Isaia 5,4; Zaharia 10,3).

Zaharia 11:9 9. Nu vă mai pot paşte! Dumnezeu a luat atitudinea aceasta atunci când poporul a refuzat în mod persistent să accepte călăuzirea (vezi 2Regi 18,12; 2Cronici 36,14-16).

Zaharia 11:10 10. L-am rupt. Sau „L-am tăiat”. Actul acesta simbolic reprezenta ruperea legământului (vezi comentariul la v. 7).

Zaharia 11:11 11. Au cunoscut. Cei cutezători şi sceptici din mijlocul poporului puseseră la îndoială împlinirea ameninţărilor divine. Vezi comentariul la Ezechiel 11,3, pentru o exemplificare a acestei atitudini. Împlinirea prezicerilor certifica integritatea cuvântului divin.

Zaharia 11:12 12. Daţi-Mi plata. Sau „Daţi-Mi preţul”. Vorbind în numele Marelui Păstor, Zaharia se adresa întregii turme a israeliţilor, cerându-le plata. Întrebarea evidenţia nerecunoştinţa grosolană a poporului. Profetul lăsa plata salariului său pe seama simţământului lor de dreptate.

Treizeci de arginţi. Fără îndoială se au în vedere sicli, greutatea lor în argint (cam 11.4 grame per siclu)fiind în jur de 342 de grame (vezi vol. I, p. 168). Această sumă extrem de mică reflecta recunoştinţa dispreţuitoare a izraeliţilor pentru ceea ce făcuse Dumnezeu pentru ei. Treizeci de sicli era preţul unui sclav (Exod 21,32). Totuşi, siclul mai vechi avea o greutate diferită decât cel în uz pe timpul lui Zaharia (vezi Vol. I, p. 168; vezi comentariul la Exod 21,32).

Pentru împlinirea v. 12 şi 13 în viaţa Domnului nostru, vezi comentariul la Matei 27,3-10.

Zaharia 11:13 13. Aruncă olarului. Motivul nu este menţionat, şi nici nu se spune de ce darul a fost făcut „în casaDomnului”. O schimbare a unei litere în ebraică duce la termenul „tezaurul”, în loc de „olar” (vezi RSV). Termenul „tezaur” apare şi în versiunea siriacă. Unii înţeleg cuvintele „aruncă olarului” ca o simplă expresie care denotă lepădarea dispreţuitoare a „arginţilor” când au fost aduşi în tezaurul Templului.

Zaharia 11:14 14. Am rupt. Semnificaţia acestui gest simbolic este imediat explicată (vezi comentariul la v. 7). Cu privire la sfărâmarea împărăţiei, vezi 1Regi 11,26-37; 12,13-20.

Zaharia 11:15 15. Ia. Din pricină că poporul lui Dumnezeu Îl lepădase pe Păstorul cel bun, Zaharia primeşte porunca (vezi v. 4) să joace rolul şi să ia „uneltele” unui păstor nebun (ebr. ’ewili, „ciudat”, „nefolositor”).

Zaharia 11:16 16. Mânca din carnea. O reprezentare simbolică vie a experienţei lui Israel, în momentul în care, lepădând conducerea lui Dumnezeu, au pierdut protecţia divină, iar naţiunea a ajuns prada naţiunilor duşmane.

Zaharia 11:17 17. De nimic. Ebr. ’elil, „nimicnicie”, „fără valoare”. Cuvântul acesta se referă adesea la idoli. Uniiconsideră că în ebraică ar trebui să se zică ’ewili, ca în v. 15 (vezi comentariile de acolo).

Sabia. O avertizare solemnă pentru aceia care îşi asumă conducerea turmei, ca nu cumva să fie găsiţi necredincioşi faţă de sarcina încredinţată lor.

Zaharia 12:1 1. Proorocia. Capitolele 12-14 constituie a doua „proorocie” (vezi comentariul la cap. 1,1). Solia aceasta profetică poate fi intitulată: „triumful planului lui Dumnezeu.”

Zaharia 12:2 2. Potir de ameţire. Sau „De tremurare”. Adică, un pahar al cărui conţinut produce tremurare. Compară imagini similare în Isaia 51,17; Ieremia 25,15-18; 51,57; Habacuc 2,16.

Împresurarea. Vezi p. 30; vezi comentariul la cap. 14,2.

Zaharia 12:3 3. Piatră grea. Ierusalimul urma să fie ca un bolovan prea greu pentru a putea fi ridicat şi, pe cât separe, un bolovan cu margini aspre şi crestate.

Vătămaţi. Sau „Tăiaţi în bucăţi”. Ebr. śaraţ, un verb care mai apare doar în Levitic 21,5, unde descrie facerea de tăieturi voluntare precum acelea care le erau interzise israeliţilor. Construcţia ebraică are un accentînsemnând „tăiat grav”. Protecţia specială a lui Dumnezeu va fi asupra poporului Lui. Aceia care vor încerca să-i vatăme vor fi ei înşişi vătămaţi.

Zaharia 12:4 4. Voi lovi. Cuvintele acestea trebuie să fi constituit o încurajare deosebită pentru Zorobabel şi tovarăşii lui într-o vreme când viitorul apărea întunecos şi duşmanul căuta să ţină în loc lucrarea lui Dumnezeu (vezi Hagai 2,22; vezi şi p. 30).

Zaharia 12:6 6. Căpeteniile. Ebr. ’alluphim. O mică schimbare a vocalizării (vezi Vol. I, p. 25) duce la exprimarea ’alaphim, care poate fi tradusă „mii” (1Samuel 10,19) sau „triburi” (RSV). Vezi comentariul la Mica 5,2. Încurajaţi de dovezile puterii ocrotitoare a lui Dumnezeu, familiile lui Iuda îşi vor lărgi hotarele şi vor ocupa întreg teritoriul rânduit lor de Dumnezeu (vezi Vol. IV, p. 29, 30).

Vatră. Ebr. kiyyor, „o oală” pentru spălat (Exod 30,18; etc.) sau pentru gătit (1Samuel 2,14); aici în legătură cu „foc”, o oală de foc.

Zaharia 12:7 7. Să nu se înalţe. Ca rezultat al ridicării zonelor rurale, slava teritoriilor de provincie ale lui Iuda va ajunge la fel ca aceea a capitalei, Ierusalimul însuşi.

Zaharia 12:8 8. Ca David. Aceste făgăduinţe de putere cuceritoare urmau să-şi aibă împlinirea prin rămăşiţa lui Iuda. Se spera ca după întoarcerea lor din captivitate ei vor conlucra pe deplin cu planurile Cerului. O naţiuneastfel întemeiată pe Dumnezeu este invincibilă. Fiecare individ poate cere aceste făgăduinţe în luptele sale împotriva ispitelor şi în biruinţele sale pentru Domnul (vezi DA 250, 251).

Zaharia 12:9 9. Voi căuta să nimicesc. O asigurare în plus cu privire la biruinţa asupra oricărei împotrivire duşmane.

Zaharia 12:10 10. Îndurare. Ebr. chen, un cuvânt cu două nuanţe de sens fundamentale: 1) „însuşiri pentru a face pe cineva plăcut”; „farmec” (Proverbe 11,16; 22,1); 2) „favoare”, „trecere”, găsit adesea în expresii „a căpăta trecere” (Geneza 18,3; 19,19; 32,5; etc.). Chen derivă de la rădăcina chanan, care înseamnă „a fi îndurător”.

Rugăciune. Ebr. tachanumim, de la rădăcina chanan. Cuvântul tradus „îndurare” (vezi mai sus la „Îndurare”) este de asemenea din această rădăcină.

Prezicerea cu privire la revărsarea unui „duh de îndurare şi de rugăciune”, a fost înţeleasă în diverse moduri. Expresia „duh de îndurare” poate fi interpretată ca însemnând un duh care umblă după favoare. Dacă sensul este acesta a doua expresie „duh de rugăciune” este în primul rând o apoziţie a celei dintâi, iar traducerea poate fi următoarea: „un duh care caută favoare”, adică „un duh rugându-se după favoare”. Înţelesastfel, profetul prevede aici o redeşteptare spirituală la scară largă, venită dintr-o nouă înţelegere a păcătoşeniei păcatului şi caracterizată printr-o căutare stăruitoare după neprihănirea lui Hristos. Privind la Mesia cel „străpuns” văzând în El împlinirea tuturor tipurilor Vechiului Testament, înţelegând ca niciodată mai înainte minunata iubire a lui Dumnezeu manifestată în darul Fiului Său, oamenii vor deplânge amarnic defectele lor de caracter din trecut.

Plânsul amarnic aşa „cum plânge cineva pe singurul lui fiu” poate fi şi de durere din pricina morţii lui Mesia, o durere precum aceea pe care ar fi simţit-o o naţiune pregătită să-L primească pe Mesia. Zaharia prezintă aici viitorul lui Israel aşa cum ar fi putut să fie. Planul lui Dumnezeu era ca întregul pământ să fie pregătit pentru prima venire a lui Hristos (vezi PK 704). Cât de deosebită ar fi fost istoria poporului iudeu şi aIerusalimului dacă oamenii ar fi primit darul Fiului iubit al lui Dumnezeu (vezi DA 576, 577)! Dacă ar fi venit la o naţiune astfel pregătită pentru a-L primi şi dacă dintr-odată El ar fi fost „străpuns”, cât de mare ar fi fost durerea lor! Durerea lor ar fi fost şi mai mare la înţelegerea faptului că propriile lor păcate fuseseră acelea care Îi pricinuiseră moartea.

Totuşi, aceste cuvinte urmează să aibă încă o împlinire. Pare să fie o aluzie la Zaharia 12,10 în Matei 24,30, „atunci… toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă”, şi în Apocalipsa 1,7: „Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui!” Cuvântul tradus „boci” în Apocalipsa 1,7 este acelaşi cu cel tradus prin „boci” în Matei 24,30, şi cu cel din LXX la Zaharia 12,10. Bocirea descrisă aici reprezintă experienţa acelora care L-au lepădat pe Hristos la prima Sa venire. Când Îl vor vedea în toată slava Lui la a doua venire, îşi vor da seama de deplina însemnătate a faptei lor (vezi DA 580). Fără îndoială „cei mai violenţi adversari ai adevărului şi poporului Său” (GC 637) din alte vremuri vor ficuprinşi şi ei în prezicerea făcută aici. Vezi şi EW 179.

Străpuns. Ebr. daqar. Cuvântul este adesea folosit cu privire la străpungerea cu o armă (Numeri 25,8; Judecători 9,54; 1Samuel 31,4; 1Cronici 10,4). Ioan consemnează că textul acesta s-a împlinit când unul dintre romani I-a împuns coasta lui Isus (Ioan 19,37).

Zaharia 12:11 11. Hadadrimon. Un nume compus, alcătuit din numele a două zeităţi siriene, Hadad şi Rimon. Semnificaţia termenului nu este clară. Unii consideră că Hadadrimon era o localitate în valea din apropierea de Meghido şi că se face referire la moartea lui Iosia, care a primit răni de moarte când l-a atacat pe Neco,

împăratul Egiptului, în valea Meghido. Moartea regelui a determinat un doliu special (2Cronici 35,20-25). S-au făcut mai multe încercări de a identifica localitatea, însă lipsite de succes. Alţii consideră că „jalea din Hadadrimon” se referă la vreun ritual păgân. Faptul că termenul Hadadrimon este compus din numele a două zeităţi siriene ar putea să ofere un oarecare sprijin acestei concepţii.

Zaharia 12:12 12. Fiecare familie deosebit. Enumerarea diferitelor familii în v. 12 şi 13, terminându-se cu expresia „toate celelalte familii” (v. 14) oferă tabloul unui bocet universal. „Casa lui David” reprezintă familia regală. Natan a fost fiul lui David (1Cronici 3,5). S-ar putea să fi fost desemnat tocmai el pentru că Zorobabelera un descendent al lui David prin Natan (Luca 3,27.31). Leviţii îi reprezintă pe conducătorii spirituali. Ca şi în cazul casei lui David, este menţionată o familie proeminentă – familia lui Natan. Cu privire la familia lui Şimei, vezi Numeri 3,17.18.21.


8 AA 48; COL 120; MB 63; 5T 81; 6T 42; 8T 20

10 DA 580

Zaharia 13:1 1. În ziua aceea. O referire specială la ziua lui Mesia deja menţionată în cap. 12,10. Venirea Răscumpărătorului urma să atragă în mod special atenţia oamenilor la planul lui Dumnezeu cu privire la păcat. Întotdeauna a fost un izvor deschis. Prin credinţa în Mântuitorul care avea să vină, oamenii au avut întotdeauna posibilitatea să obţină iertare de păcate. Dar în mare măsură ei ignoraseră acest plan de mântuire. Acum se va face o nouă invitaţie.

Zaharia 13:2 2. Voi stârpi. Versetele 2-5 prezic curăţirea ţării de idoli şi de profeţi mincinoşi. Neplăcerea cu care profeţii mincinoşi urmau să fie priviţi este ilustrată viu prin invocarea unei legi similare cu vechiul cod privitor la copiii apostaţi (Deuteronom 13,6-10; comp. Deuteronom 18,20). Israel fusese îndeosebi bântuit deprofeţi mincinoşi (Ieremia 23,9-40; Ezechiel 13,1-23). În noua stare de lucruri pe care Dumnezeu avea de gând să o inaugureze după prima venire a lui Mesia, era de o deosebită importanţă ca toţi învăţătorii religioşi mincinoşi să fie îndepărtaţi, iar declaraţiile lor rătăcitoare să fie aduse la tăcere.

Profeţii mincinoşi şi falşii învăţători religioşi au constituit încă din vremuri îndepărtate o problemă a bisericii lui Dumnezeu şi vor continua să fie până la sfârşitul timpului (Matei 24,24; 2Tesaloniceni 2,9.10; Apocalipsa 13,13.14). Unica apărare contra învăţăturilor lor înşelătoare este de a avea mintea bine întărită cu adevărurile Bibliei (vezi comentariul la Ezechiel 22,25).

Zaharia 13:6 6. La mâini. Literal, „între mâini”. Unii interpretează expresia aceasta ca însemnând „spate” (RSV), comparând-o cu expresia „între umeri” (2Regi 9,24), care înseamnă, se pare, „spate”. Săgeata care l-alovit pe Ioram între umeri a ieşit prin inimă. Totuşi, cuvântul aici este „braţe” (ebr. zer?oim) şi nu mâini (ebr. yadim), şi nu putem fi siguri că cele două expresii sunt identice ca sens. În contextul ei, întrebarea privitoare la aceste răni pare să fie adresată profetului mincinos convertit (Zaharia 13,5.6). Unii comentatori au aplicat textul acesta la Hristos ca prezicând biciuirea Lui şi rănile primite de la aceia care ar fi trebuit să-I fie prieteni (vezi Matei 27,26; Marcu 14,65; 15,15; Luca 22,63; Ioan 19,1.17.18). Lucrul acesta trebuie făcut printr-o aplicaţie secundară sau prin introducerea unei întreruperi după Zaharia 13,5 şi prin legarea v. 6 de v. 7, care este în mod clar o profeţie despre Hristos (Matei 26,31).

Zaharia 13:7 7. Loveşte pe păstor. Isus a aplicat cuvintele acestea la Sine (Matei 26,31). Oile au fost împrăştiatecând ucenicii Lui au fugit înainte ca El să fie luat şi dus la judecată şi moarte (vezi Matei 26,56; Ioan 16,32).

Îmi voi întoarce mâna. Expresia aceasta poate fi înţeleasă fie într-un sens bun, ca în Isaia 1,25, fie într-un sens rău, ca în Amos 1,8. În primul sens este o asigurare de mângâiere şi ocrotire pentru „cei mici” ai

Lui, în al doilea o prezicere că dificultăţile şi necazurile se vor întinde chiar şi asupra celor umili şi smeriţi ai turmei.

Zaharia 13:8 8. Vor fi nimicite. Zaharia face aici o prezicere a modului în care ar fi decurs evenimentele dacă Israel ar fi conlucrat cu planurile şi scopurile Cerului (vezi p. 30). O mare mulţime, deşi nu toţi, L-ar fi primit pe Mesia. Moartea Lui ar fi fost urmată de timpuri de mare necaz, un timp de nimicire pentru aceia care nu arfi fost dispuşi să-L primească şi un timp de curăţire (v. 9) pentru aceia care I-ar fi fost urmaşi. Propoziţia de aici (două treimi nimicite şi o treime rămasă) nu trebuie neapărat luată în sensul absolut, deşi fără îndoială că şi atunci ca şi mai târziu majoritatea ar fi refuzat mântuirea oferită de Dumnezeu (Matei 22,14).

Zaharia 13:9 9. Acesta este poporul Meu. Dumnezeu Îşi va reînnoi legământul cu rămăşiţa curăţită. Compară Ezechiel 37,23; Osea 2,23.


1 PK 695; PP 413; TM 450; 4T 59, 625; 6T 227

6 AA 226; EW 179; SR 430

7 DA 483, 686; PK 691

9 7T 52, 274

Zaharia 14:1 1. Iată. Capitolul 14 este o descriere a evenimentelor legate de a două venire a lui Mesia aşa cum s-ar fi întâmplat acest eveniment spectaculos dacă israeliţii care s-au întors din captivitate şi-ar fi îndeplinit menirea (vezi p. 30). Întrucât s-au abătut iarăşi şi iarăşi de la înaltele lor privilegii şi în cele din urmă L-au lepădat pe Mesia (Fapte 3,13-15), Dumnezeu S-a întors de ei. El Îşi împlineşte acum planurile prin Biserica Creştină (vezi p. 35, 36). Aplicarea profeţiilor din Zaharia 14 la timpul nostru trebuie făcută cu grijă. Trebuie să se urmeze îndeaproape principiile schiţate la p. 25-38 în interpretarea capitolului 14 din Zaharia, căci altminteri se pot trage concluzii neîntemeiate. Vezi comentariul la Ezechiel 38,1.

Zaharia 14:2 2. Voi strânge toate neamurile. Vezi p. 30. Tabloul de aici este asemănător cu acela prezentat de Ioel (vezi comentariul la Ioel 3,1.2). Prosperitatea lui Israel ar fi stârnit duşmănia celorlalte popoare care sunt prezentate aici ca adunate de Dumnezeu împotriva Ierusalimului (vezi Ezechiel 38,16). Totuşi, Zaharia atrageatenţia la o latură a acestei lupte care nu este menţionată de vreun alt profet – invadarea lui Iuda şi a Ierusalimului va avea un succes parţial.

Nu va fi nimicită. Rămăşiţa care nu este nimicită sunt fără îndoială cei drepţi, cei trecuţi prin „foc” şi curăţiţi „ca argintul” (cap. 13,9). Se pare că scopul pentru care este îngăduit ca atacul să reuşească în parte este pentru a-i nimici pe păcătoşii din Sion (comp. cap. 13,7-9).

Zaharia 14:3 3. Ci. Sau „Apoi”. Adică, după izbânda parţială a duşmanului şi îndepărtarea păcătoşilor. Descrierea de aici este paralelă cu aceea din Ioel 3,16 şi din Ezechiel 38,18-23.

Zaharia 14:4 4. Muntele Măslinilor. Vezi comentariul la Matei 21,1.

Se va despica. Versetele 4 şi 5 descriu schimbările fizice violente în ce priveşte suprafaţa pământului care vor însoţi intervenţia divină pentru a-i nimici pe duşmanii naţiunii. Tabloul detaliat exprimă modul în careaceste evenimente s-ar fi petrecut dacă Ierusalimul ar fi rămas în picioare pentru totdeauna (vezi PK 46, 564; DA 577; vezi comentariul la v. 1). Anumite părţi se vor împlini atunci când Noul Ierusalim îşi va face

coborârea la sfârşitul mileniului. Totuşi, nu toate amănuntele trebuie aplicate astfel (vezi GC 663).

Zaharia 14:5 5. Veţi fugi. O schimbare vocalică (vezi Vol. I, p. 25, 26) duce la exprimarea „se va astupa”. Schimbarea aceasta este atestată de LXX şi de Targumuri. Oricare sens din cele două are sprijinul contextului.

Munţi. Literal, „munţii mei”.

Aţel. Ebr. ’aşal. Locul acesta nu poate fi identificat. LXX zice Iasol, care probabil trebuie identificat cuvalea Yas?l care se varsă în Chedron. Traducerea „latura ei” (RSV) pentru „Aţel” cere adăugarea sufixului w „al ei”, în ebraică. Ebraicul ’esel înseamnă „latură”.

Cutremurul de pământ. Acesta este foarte probabil acelaşi cutremur de pământ la care se face referire în Amos 1,1

Va veni. Venirea lui Hristos este prezisă aici în termenii împrejurărilor menţionate în comentariul de la v. 1. Vezi Apocalipsa 21,2; comp. GC 663 pentru aplicarea acestei profeţii la coborârea postmilenială a Noului Ierusalim.

Sfinţii. Ebr. qedoshim, literal, „cei sfinţi”. Cuvântul este aplicat în Vechiul Testament atât la oameni (Deuteronom 33,3; etc.), cât şi la îngeri (vezi comentariul la Iov 15,15; comp. Iuda 14).

Zaharia 14:6 6. Lumină. Ebraica acestui verset este obscură. LXX zice: „În ziua aceea nu va fi lumină sau frig, sau ger.” O uşoară schimbare în ebraică duce la exprimarea „frig” pentru cuvântul tradus „lumină”. Se pare călipsa frigului este punctul scos în evidenţă. Pare să fie prezisă o schimbare climaterică. Gerurile distrugătoare sunt îndepărtate.

Zaharia 14:7 7. O zi. Adică, o „zi continuă” (RSV). În aplicaţia lui la viitor, versetul acesta îşi găseşte împlinireaîn observaţia: acolo „nu va mai fi noapte” (Apocalipsa 21,25; vezi comentariul la Zaharia 14,1).

Zaharia 14:8 8. Ape vii. Profeţia aceasta merge în paralel cu aceea din Ezechiel 47,1-12 şi descrie situaţia aşa cum ar fi putut să fie (vezi comentariul la Ezechiel 47,1; Apocalipsa 22,1).

Marea de răsărit… marea de apus. Adică Marea Moartă şi respectiv Marea Mediterană (vezi comentariul la Numeri 3,23).

Zaharia 14:9 9. Va fi împărat. Acesta era evenimentul culminant înspre care priveau profeţii şi oamenii evlavioşidin vechime cu o speranţă vie (vezi Daniel 7,13.14; Apocalipsa 11,15).

Zaharia 14:10 10. Ca şesul. O prezicere a altor schimbări topografice care se vor petrece în afara celor menţionate în v. 4. Regiunea menţionată aici fusese anterior muntoasă.

Gheba. Un loc cam la 9 km. la nord-est de Ierusalim, modernul Ieba?, folosit aici pentru a reprezenta punctul cel mai nordic al lui Iuda (vezi comentariul la 2Regi 23,8).

Rimon. Fără îndoială Ex-Rimon, cam la 14,5 km. la nord de Beerşeba, modernul Kirbet Umm er-Ramamîr. Locul este folosit aici pentru a desemna extremitatea sudică a lui Iuda. Compară 2Regi 23,8, unde Gheba şi Beerşeba sunt folosite pentru a desemna extremitatea nordică şi respectiv cea sudică.

Poarta lui Beniamin. Probabil aceeaşi cu Poarta Oilor în colţul nord-estic al zidului (vezi harta, p. 490).

Porţii întâi. Poarta aceasta nu poate fi identificată definitiv. Totuşi, specificările sunt suficient de clare şi fără o cunoaştere a aşezării ei.

Poarta unghiurilor. Menţionată şi în 2Regi 14,13; Ieremia 31,38. Privită a fi pe colţul de nord-vest al zidului. În felul acesta Zaharia arată limitele cetăţii înspre răsărit şi apus.

Turnul lui Hananeel. Un turn în zidul nordic (vezi harta, p. 490).

Teascurile împăratului. Acestea nu pot fi identificate cu claritate, dar erau fără îndoială în partea sudică a cetăţii, probabil aproape de grădina împăratului de la Chedron (vezi comentariul la Neemia 3,15). Turnul luiHananeel şi teascurile de vin ale împăratului reprezintă astfel limitele de nord şi sud ale cetăţii. Imaginea din ultima parte a textului din Zaharia 14,10 este a unui oraş pe deplin locuit.

Zaharia 14:11 11. Nu va mai fi nici un blestem. Sau „nici o nimicire deplină”. Dacă naţiunea ar fi continuat să-şi împlinească menirea dată ei de Dumnezeu, cetatea ar fi rămas în picioare pentru totdeauna (vezi p. 30; GC 19, comp. DA 577).

Zaharia 14:12 12. Urgia. Profetul se întoarce la soarta naţiunilor care vor ataca Ierusalimul. Atacatorii vor suferi lovitura unei urgii înspăimântătoare, cu o putere de nimicire extraordinar de rapidă. Urgia va duce la o aşa stare de aiurire şi panică încât aceştia vor sfârşi exterminându-se reciproc (v. 13).

Zaharia 14:14 14. Va lupta… în Ierusalim. Se poate traduce şi „va lupta împotriva Ierusalimului” (RSV). Potrivitcu v. 2, Ierusalimul ajunsese să fie ocupat de duşmani. Chiar dacă Iehova lupta pentru Ierusalim (v. 12, 13) şi poporul avea ceva de făcut.

Zaharia 14:15 15. Aceeaşi urgie va lovi şi caii. Aceeaşi urgie sau plagă care îi lovise pe oameni (v. 12 şi 13) se vaabate şi asupra animalelor de povară şi vitelor duşmanilor.

Zaharia 14:16 16. Se vor sui. Scopul binecuvântării divine asupra lui Israel era de face o demonstraţie a ceea ce Dumnezeu intenţiona să facă pentru toate naţiunile. Copleşiţi de evenimentele recente şi asiguraţi de bunăvoinţa lui Dumnezeu de a primi închinarea tuturor oamenilor, supravieţuitorii din naţiunile atacatoare L-ar fi căutat pe Dumnezeul lui Israel şi ar fi venit anual să se închine la Ierusalim (vezi p. 30).

Sărbătoarea corturilor. Pentru o descriere a acestei sărbători, vezi comentariul la Levitic 23,24.40. Zaharia descrie un stadiu al refacerii dinaintea încheierii timpului de har şi dinaintea eradicării finale a păcatului şi a păcătoşilor, aşa cum s-ar fi întâmplat dacă iudeii ar fi fost credincioşi (vezi p. 29, 30). Acelaşi lucru este valabil şi pentru anumite pasaje din Isaia (vezi comentariul la Isaia 65,17.20).

Zaharia 14:17 17. Nu vor voi să se suie. Versetul acesta sprijină observaţia făcut în comentariile făcute la v. 16, că profetul descrie un stadiu preliminar refacerii depline a pământului. Încă mai există primejdia de răzvrătire, iar aceia care ar avea înclinaţia către răzvrătire sunt avertizaţi cu privire la pedeapsa care va urma.

Zaharia 14:18 18. Egiptului. Probabil menţionat ca un exemplu datorită îndelungatei sale istorii de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu, sau doar pentru a ilustra experienţa tuturor naţiunilor. El fusese fără îndoială printre naţiunile care atacaseră Ierusalimul (v. 2), iar printre supravieţuitorii săi existau acum închinători ai lui Iehova (v. 16). Ţara Egiptului depindea de Nil în ce priveşte irigaţia. Lipsa de ploaie la izvoarele râului ar fi însemnat un dezastru economic total pentru naţiune.

Zaharia 14:20 20. Zurgălăii cailor. Caii sunt probabil aceia ai călătorilor spre Ierusalim din toate naţiunile. Anterior, caii altor naţiuni care se apropiau de Ierusalim au fost adesea semnalul războiului. Acum sunetul făcut de clinchetul podoabelor cailor constituie o muzică binevenită, deoarece anunţă cetele de închinători înaintând spre Ierusalim. Inscripţia: „Sfinţi Domnului” (sau „Sfinţenie Domnului”), anterior întâlnită pe mitra marelui preot (Exod 28,36.37), devine acum motto-ul închinătorilor.

Oalele. Menţionarea oalelor şi potirelor din v. 20 şi 21, pare să se refere la necesitatea de a consacra unmare număr de vase datorită numărului mare de închinători care vor veni la Ierusalim.

Zaharia 14:21 21. Canaaniţi. Ebr. kenaani. Cuvântul acesta este tradus „negustori” în Iov 41,6 şi Proverbe 31,24 şi ar trebui probabil să fie tradus la fel şi aici. Într-o situaţie în care cetăţenii tuturor naţiunilor ar fi bineveniţi, nimeni nu va mai fi exclus pe considerente de naţionalitate. Dar negustori de tipul acelora pe care Isus i-a alungat din Templu (Matei 21,12) nu vor mai fi toleraţi.


4 DA 830; EW 17, 51, 53, 291; SR 417; 1T 67 4, 5 GC 663

7 PP 237

9 GC 663; MB 160; PP 342

12 SR 415

12, 13 GC 657

13 EW 290

zaharia 1:1 zaharia 1:2 · parte, „neamurile”, mergând mai departe decât plănuise dumnezeu,...

Documents