z } µoe ]}vo ^ v } ]]o} ]d]v ]o} din · 2018. 2. 26. · fig.5 structura deceselor 0 -1 an pe...

1

Institutul Național de Sănătate Publică Centrul Național de Evaluare și Promovare a Stării de Sănătate

Raportul Național de Sănătate a

Copiilor și Tinerilor din ROMÂNIA

2017

2


Raportul Național de Sănătate a Copiilor și Tinerilor din ROMÂNIA

2017

“Sănătatea copiilor și adolescenților este importantă pentu fiecare societate.

Chiar și în societățile bogate, îmbunătățirile în acest domeniu, vizând asigurarea

echitabilă a sănătății și bunăstării pentru copii și adolescenți, vor necesita schimbarea,

adeseori sistemică, către o abordare comprehensivă, cu implicarea întregului Guvern.”

Strategia OMS EURO, Investiția în copii: Strategia europeană pentru sănătatea copiilor și

tinerilor 2015–2020

3


CUPRINS

INTRODUCERE _______________________________________________________________________ 4

CAP. I. INDICATORI DEMOGRAFICI _______________________________________________________ 5

I. 1 NATALITATEA_____________________________________________________________________ 5

I. 2 MORTALITATEA INFANTILĂ __________________________________________________________ 6

I. 3 MORTALITATEA PERINATALĂ _________________________________________________________ 8

I. 4 MORTALITATEA NEONATALĂ PRECOCE ________________________________________________ 9

I. 5 MORTINATALITATEA ________________________________________________________________11

I. 6 MORTALITATEA LA COPII ____________________________________________________________ 13

CAP. II INDICATORI AI STĂRII DE SĂNĂTATE A COPILULUI______________________________________ 15

II. 1 DEZVOLTAREA FIZICĂ________________________________________________________________ 15

II. 2 MORBIDITATEA ____________________________________________________________________ 20

II. 2.1 Morbiditatea înregistrată prin examene de bilanţ ______________________________________ 20

II. 2.2 Morbiditatea înregistrată în cabinetele de medicină primară_____________________________ 25

II. 2.3 Anii de viață ajustați cu dizabilitatea (DALY) __________________________________________ 27

II. 2.4 Evaluarea morbidităţii cronice prin dispensarizare în colectivităţile de copii şi tineri __________ 29

II. 2.5 Morbiditatea înregistrată prin triajul epidemiologic în colectivitățile de copii și tineri__________33

CAP. III DETERMINANȚI AI STĂRII DE SĂNĂTATE A COPILULUI__________________________________ 39

III. 1 Evaluarea profilului de risc psiho-social în comunități școlare_____________________________ 39

III. 2 Utilizarea modelului ecologic pentru intervenţiile de prevenire a violenţei la elevi ____________ 48

III. 3 Identificarea, cuantificarea și monitorizarea comportamentelor cu risc la elevi în contextul stării de bine_________________________________________________________________________________ 56

III. 4 Evaluarea bullying-ului la elevi_______________________________________________________ 69

III. 5 Supraponderea și obezitatea_________________________________________________________ 73

RAPORT NAŢIONAL DE SĂNĂTATE A COPIILOR ŞI TINERILOR DIN ROMÂNIA

4 Institutul Național de Sănătate Publică

Centrul Național de Evaluare și Promovare a Stării de Sănătate

INTRODUCERE

Prezentul Raport, al șaptelea în seria Rapoartelor privind sănătatea copiilor, elaborate și disponibile pe site-ul

INSP, la adresa http://insp.gov.ro/sites/cnepss/sanatatea-copiilor/, integrează atât informațiile sintezelor

naționale cât și informațiile statistice analizate de către specialiștii Centrului Național de Statistică și

Informatică în Sănătate Publică (CNSISP) furnizate de către DSP-urile teritoriale și Institutul Național de

Statistică.

Raportul valorifică și sintetizează rezultatele activităților de supraveghere realizate de către specialiștii

Direcțiilor de sănătate publică teritoriale, în cadrul Programului naţional de evaluare şi promovare a sănătăţii şi

educaţie pentru sănătate, PN V, Subprogramul de evaluare şi promovare a sănătăţii şi educaţie pentru

sănătate, PN V.1, sub coordonarea metodologică a Centrului Național pentru Promovarea și Evaluarea

sănătății (CNEPSS) din cadrul INSP.

Raportul actual analizează aspectele demografice și ale morbidității specifice diferitelor etape de dezvoltare ale

copiilor și tinerilor dar și informațiile privind determinanții sănătății și aduce, în plus față de informațiile

dispensarizării, triajului, consultației preventive privind dezvoltarea fizică, supravegherii comportamentelor cu

risc și informații privind comportamentele tip bullying în şcoală.

În concluzie, Raportul, prin informațiile privind nivelul și dinamica indicatorilor și determinanților stării de

sănătate pentru copiii și tinerii României, reprezintă o resursă pentru identificarea priorităților și

fundamentarea deciziilor privind prioritățile de intervenție viitoare, care să asigure punerea în aplicare a

cerințelor Strategiei Naţionale de Sănătate 2014-2020 “Sănătate pentru Prosperitate”, aria strategică de

intervenție pentru domeniul sănătății publice, OG 1, îmbunătăţirea stării de sănătate şi nutriţie a femeii şi

copilului.

Coordonator,

Director CNEPSS, Conf. Univ. Dr. Alexandra Cucu




CAP I. INDICATORI DEMOGRAFICI

Conform cifrelor raportate de către Institutul Naţional de Statistică, titularul statisticii demografice din țara

noastră, în România, în anul 2016 exista un număr total de 3 060 384 copii 0-14 ani (15,53% din totalul

populației rezidente a României), cu următoarea structură pe grupe de vârstă: 190 625 copii pentru grupa de

vârstă 0-1 an (0,97%), 770 816 copii pentru grupa de vârstă 1-4 ani (3,91%), 1 048 907 copii pentru grupa de

vârstă 5-9 ani (5,32%) şi 1 050 036 copii la grupa de vârstă 10-14 (5,33%).

Total populație % din total populație % din total copii 0-14 ani

Total populație rezidentă 19 703 494 100,00 -

Total copii 0-14 ani, din care: 3 060 384 15,53 100,00

0-1 an 190 625 0,97 6,23

1-4 ani 770 816 3,91 25,19

5-9 ani 1 048 907 5,32 34,27

10-14 ani 1 050 036 5,33 34,31

Tabel nr. 1 Ponderea pe grupe de vârstă la copii (0-14 ani) în România, anul 2016 Sursa datelor: INS

I.1 NATALITATEA

Natalitatea, fenomenul demografic al născuților vii, se menține pe trendul descendent al intervalului 1997-

2016, după cum se observă din Figura 1, scăzând de la 10,3‰ loc. în urmă cu 19 ani, în 1997, la 8,6‰ loc. în

2016 când se înregistrează și cea mai mică valoare a intervalului. Dinamica fenomenului înregistrează mici

oscilații, valorile ratei brute de natalitate menținându-se peste 9,0‰ loc. până în anul 2010, după care scade și

revine la această valoare, alternativ.

Fig. 1 Evoluţia ratei de natalitate pe medii, în România în perioada 1997-2016

Sursa: INSP-CNSISP

Din perspectiva numărului născuţilor vii acesta scade de la 201 023 în 2015 la 190 238 în 2016 (8,6‰).

10.3

10.4

10.3

10.3 9.7

9.3

9.4

9.5

9.8 9.7 9.5

9.8 9.9

9.4

8.7 9

9.6

8.8 9

8.6 8.7

8.7

8.6

8.6

7.9

7.8

8.1

8.6

9.2 9.3

9.1

9.5 9.5

9.2

8.4 8.6

9.3

8.4 8.8

8.3

12.3

12.4

12.3 12.3 12

11 11 10.7

10.5 10.3

10.1 10.3 10.3

9.7

9.2 9.5

10

9.2 9.3 8.9

7

8

9

10

11

12

13

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

la 1

00

0 lo

cuit

ori

Total Urban Rural




Pe medii se continuă tendințele anterioare, astfel numărul de născuţi vii, mai mare în mediul urban, scade de

la 110 437 născuți vii în anul 2015 la 103 645 în anul 2016. Similar și în mediul rural numărul născuților vii scade

de la 90 586 în 2015 la 86 593 născuți vii în 2016.

În context european dinamica ratei natalităţii din România comparativ cu rata medie a natalităţii din UE în

perioada 1997-2014 se situează constant sub nivelul mediei europene care osciliează în jurul valorii de 10‰, în

timp ce valorile naționale scad la sub 9,0‰ din anul 2014.

Fig. 2 Evoluţia ratei de natalitate, România vs UE în perioada 1997-2014 Sursa: WHO/Europe, European HFA Database

I.2 MORTALITATEA INFANTILĂ

Mortalitatea infantilă, principalul indicator sintetic pentru starea de sănătate a copiilor, deși înregistrează o

tendință favorabilă, de scădere accentuată, de la 22‰ în anul 1997 până la valoarea de 7,3‰ în anul 2016, se

situează încă la o valoare ridicată față de media europeană (3,7‰ născuți vii la nivelul anului 2014). Fig.3.

Fig. 3 Mortalitatea infantilă în România în perioada 1997-2016 Sursa: INSP-CNSISP

Dinamica ratei mortalităţii infantile în România și în UE, ilustrată în figura 4, prezintă o scădere importantă pe

întreaga perioadă, mai accentuată în România, care scade de la 22‰ născuți vii în anul 1997 la 8,3‰ născuți vii

în 2014, iar în UE de la 6,8‰ născuți vii în anul 1997 la 3,7‰ născuți vii în anul 2014. Chiar dacă această

10.5

10.6

10.4 10.4

9.8 9.7 9.8

10 10.2 10.2 10 10.3 10.4

9.9

9.2

9.4 9.3

8.8

10.7

10.6

10.5 10.6 10.3 10.2 10.3

10.4 10.4 10.5 10.6

10.8 10.7 10.7 10.4 10.3

10 10

8

9

10

11

12

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

la 1

00

0 lo

cuit

ori

Romania UE

22.0

20.5

18.6

18.6

18.4

17.3

16.7

16.8

15.0

13.9

12.0

11.0

10.1

9.8

9.4

9.0 7.8

8.4

7.5

7.3

0

5

10

15

20

25

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

la 1

00

0 n

ăscu

ți v

ii




scădere a ratei mortalităţii infantile din România este semnificativă, aceasta are o valoare de peste două ori

mai mare faţă de media europeană în anul 2014.

Fig. 4 Mortalitatea infantilă în România vs UE în perioada 1997-2014 Sursa: WHO/Europe, European HFA Database

Din perspectiva cauzelor, ierahia afecțiunilor este dominată de cauzele perinatale, bolile respiratorii și

anomaliile congenitale, conform figurii de mai jos.

Fig.5 Structura deceselor 0-1 an pe principalele cauze de deces în România 1997–2016 Sursa: INSP-CNSISP

Principalele cauze ale mortalității infantile în anul 2016 au fost reprezentate de:

- cauzele perinatale care reprezintă 26,7% din totalul cauzelor de deces la copiii 0-1 ani în anul 1997, 33,2% în

2000 şi 37,8% în 2005; din 2003 cauzele perinatale devin principala cauză de deces infantil cu 33,4%, în 2014 se

atinge maximul perioadei de 39,3%, scăzând în anul 2015 la 36,4%, iar în 2016 la 35,7%;

- bolile aparatului respirator, care s-au situat pe primul loc cu 34,5% în 1997, trec din 2000 pe locul 2 după

cauzele perinatale, revin pe primul loc cu 31,3% în 2002; în 2013 înregistrează valoarea minimă a perioadei

22 20.5

18.6 18.6 18.4 17.3 16.7 16.8

15 13.9

12 11

10.1 9.8 9.4 9 8.1 8.3

6.8 6.5 6.1 5.9 5.8 5.5 5.3 5.1 4.9 4.6 4.5 4.3 4.2 4 4 3.8 3.7 3.7

0

4

8

12

16

20

24

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

la 1

00

0 n

ăscu

ți v

ii

Romania UE

26.3

35.7

22.1

15.9

0

20

40

60

80

100

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

la %

din

to

tal d

eces

e 0

-1 a

n

Ap. resp. Cauze perinatale Anom.congenitale Alte cauze




studiate de 24,0% din totalul deceselor; în 2014 și 2015 se menține la aceeași proporție de 24,4%, însă în 2016

cresc la 26,3%.

- anomaliile congenitale au oscilat între 22,5% în 1997 şi 23,6% în 2015, reprezentând a treia cauză de deces

infantil. În 2016 scad la 22,1%.

În profil teritorial în anul 2016 cele mai mari valori ale mortalității infantile s-au înregistrat în județele Călărași

(13,1‰ născuți vii), Mehedinți (12,5‰ născuți vii) şi Tulcea (11,8‰ născuți vii) iar cele mai mici valori în județul

Ilfov 3,5‰), municipiul București (4,4‰ născuți vii), Cluj, Prahova și Timiș (4,7 ‰ născuți vii).

O creștere a mortalității infantile în anul 2016 față de anul 2015 s-a înregistrat în județele: Brăila (10,6‰ în anul

2016 față de 5,4‰ născuți vii în anul 2015), Galați (9,7‰ născuți vii în anul 2016 față de 5,5‰ născuți vii în

anul 2015), Giurgiu (10,5‰ născuți vii în anul 2016 față de 6,2‰ născuți vii în anul 2015), iar o scădere

accentuată se observă în județele Tulcea (11,8‰ în anul 2016 față de 14,4‰ în anul 2015), Timiș (4,7‰ în anul

2016 față de 7,1‰ în anul 2015), Maramureș (6,8‰ în anul 2016 față de 8,9‰ în anul 2015).

Fig. 6. Mortalitatea infantilă în România în anul 2016 Sursa: INSP-CNSISP

I.3 MORTALITATEA PERINATALĂ

Mortalitatea perinatală (însumând născuţii morţi, decesele la naştere şi în primele 6 zile de viaţă raportate la

născuții vii din aceeași perioadă) în perioada 1997-2016 are o evoluție favorabilă, descendentă, înregistrând

valori cuprinse între 12,6‰ la începutul intervalului şi 6,6‰ în anul 2016. După anul 2004 dinamica mortalității

perinatale este una constant descendentă. (Fig. 7).




Fig. 7 Mortalitatea perinatală în România în perioada 1997–2016 Sursa: INSP-CNSISP

În context european, pornind de la o valoare aproape dublă față de cea înregistrată în UE în anul 1997, în

România mortalitatea perinatală scade progresiv de la 12,6‰ născuți vii+născuți morți în anul 1997 la 6,6‰

născuți vii+născuți morți în anul 2014.

Fig. 8 Mortalitatea perinatală în România vs UE în perioada 1997-2014 Sursa: WHO/Europe, European HFA Database

I.4 MORTALITATEA NEONATALĂ PRECOCE

Mortalitatea neonatală precoce (cuprinde totalitatea deceselor survenite în primele 6 zile de viaţă; se

calculează la 1000 născuţi vii şi este inclusă şi în indicatorul mortalităţii infantile) în România își menţine

tendinţa de scădere pentru perioada analizată, de la 6,4‰ născuți vii în anul 1997 la 2,7‰ născuți vii în anul

2016.

12.6

12.8 11.9

12.1

11.9

11.9

11.9

12.8

11.6

10.6 9.4

8.6 8

7.7

7.6

7

6.8

7.3 6.6

6.6 6

8

10

12

14

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

la 1

00

0 n

ăscu

ți v

ii+n

ăscu

ți m

orț

i

12.6 12.8

11.8 12.1

11.8 11.8 11.8 12.2

10.6

9.8

8.8

8

7.3 7 6.9

6.2 6.5 6.6

7 6.9 6.7 6.8 6.7 7 7 6.8

6.5 6.4 6.3 6.2 6.5

6.1 6.1 6 6 6.1

4

6

8

10

12

14

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

la 1

00

0 n

ăscu

ți v

ii+n

ăscu

ți m

orț

i

Romania UE




Fig.9 Mortalitatea neonatală precoce în România în perioada 1997-2016 Sursa: INSP-CNSISP

În anul 2016 judeţele cu o mortalitate neonatală precoce mai mare decât media pe țară au fost Vrancea (6,2‰

născuți vii), Mehedinți (5,4‰ născuți vii), Hunedoara (5‰ născuți vii), iar o rată a mortalității neonatale

precoce mai mică s-a înregistrat în judeţele Ilfov (0,6‰ născuți vii), Sălaj și Neamț (1,2‰ născuți vii) şi în

Prahova (1,3‰ născuți vii).

Cea mai mare creștere a mortalității neonatale precoce în anul 2016 față de anul 2015 s-a înregistrat în

județele: Ialomița (4,1‰ născuți vii în anul 2016 față de 1,5‰ născuți vii în anul 2015), Galați (4,7‰ născuți vii

în anul 2016 față de 2,9‰ născuți vii în anul 2015) și Brăila (4,5‰ născuți vii în anul 2016 față de 2,9‰ născuți

vii în anul 2015).

Fig 10. Mortalitatea neonatală precoce în România în anul 2016 Sursa: INSP-CNSISP

6.4

6.5

5.7

6.2

6.1

5.7

5.9

6.8

6

5.4

4.8

4.1

3.7

3.7

3.5

3.2

3.3

3.3

3

2.7

0

2

4

6

8

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

la 1

00

0 n

ăscu

ți v

ii




Dinamica mortalităţii neonatale precoce din România comparativ cu UE în perioada 1997-2014 se observă,

conform figurii de mai jos, că înregistrează o tendinţă de scădere, de la 6,4‰ născuți vii în anul 1997 la 3,3‰

născuți vii în anul 2014. Prin comparație cu nivelurile și dinamica la nivelul UE, deși dinamica este una

favorabilă, de scădere, valorile naționale rămân mai mari decât valorile medii europene, 3,3 la mie față de

1,9‰ născuți vii în anul 2014.

Fig. 11 Mortalitatea neonatală precoce în România vs UE în perioada 1997-2014 Sursa: WHO/Europe, European HFA Database

I.5 MORTINATALITATEA

Mortinatalitatea (numărul de născuţi morţi raportat la 1000 de născuţi vii + născuţi morţi), din perspectiva evoluției

multianuale are o tendință de scădere, de la 6,2‰ în anul 1997 la 3,8‰ în anul 2016. Cea mai mică valoare a

intervalului analizat se înregistrează în anul 2013 – 3,6‰.

Fig. 12 Mortinatalitatea în România în perioada 1997-2016 Sursa: INSP-CNSISP

6.2

6.3

6.2

5.9

5.8

6.2

6

6

5.7

5.2

4.7

4.5

4.3

4

4.1

3.9

3.6

4

3.7

3.8

0

2

4

6

8

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

la 1

00

0 n

ăscu

ți v

ii+n

ăscu

ți m

orț

i

6.4 6.5

5.7

6.2 6.1 5.7

5.9

6.8

6

5.4

4.8

4.1 3.7 3.7

3.5 3.2

3.4 3.3 3.1 3 2.9 2.8 2.7 2.6 2.5 2.5

2.3 2.2 2.2 2.1 2 2 1.9 1.8 1.8 1.9

0

2

4

6

8

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

la 1

00

0 n

ăscu

ți v

ii

Romania UE




În ceea ce priveşte repartiţia pe medii în anul 2016 faţă de anul 2015 indicele de mortinatalitate crește pentru

mediul urban cu 0,4‰ şi scade în mediul rural cu 0,2‰. Județele cu cele mai mari rate de mortinatalitate în

anul 2016 au fost: Satu-Mare (10,7‰), Ialomița (7,8‰), Bihor (6,5‰) și Hunedoara (5,9‰). Cele mai mici valori

ale mortinatalității s-au înregistrat în județele Dolj (0,4‰), Iași (0,8‰), Cluj (1,8‰) și Vâlcea (1,9‰). O creştere

apreciabilă a acestui indice se remarcă în judeţele Satu Mare (de la 6,5‰ în anul 2015 la 10,7‰ în anul 2016),

Ialomița (de la 3,7‰ în anul 2015 la 7,8‰ în anul 2016) și Brăila (de la 2,5‰ în anul 2015 la 5,7‰ în anul

2016).

Fig. 13 Mortinatalitatea în România vs UE în perioada 1997-2014 Sursa: WHO/Europe, European HFA Database

În România mortinatalitatea scade de la 6,2‰ în anul 1997 la 4‰ în 2014, în timp ce pentru UE rata crește ușor

de la 5‰ în anul 1997 la 4,8‰ în anul 2014 (Fig. 13). Analizând figura de mai sus se constată că, începând din

anul 2007, valorile pentru România scad, în timp ce media valorilor pentru UE înregistrează rate mai mari.

În figura 14 se observă că evoluția în dinamică a mortalităţii la copiii 1-4 ani, în perioada 1997–2016, prezintă o

tendinţă de scădere constantă de la 1,1‰ locuitori în anul 1997 la mai puțin de o treime - 0,3‰ locuitori în

2016.

Fig. 14 Dinamica mortalităţii copiilor 1-4 ani în România în perioada 1997-2016 Sursa: INSP-CNSISP

6.2 6.3 6.2 5.9 5.8

6.2 6 6

5.7

5.2

4.7

4.5

4.3 4 4.1 3.9

3.7 4

5 4.9 4.8 4.6 4.7 5.1 5.1 5 4.9 4.9

4.8

5 5.2

4.9 4.9 4.9 4.8 4.8

2

4

6

8

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

la 1

00

0 n

ăscu

ți v

ii+n

ăscu

ți m

orț

i

Romania UE

1.1

1.0

1.0

0.9 0.8

0.8 0.7

0.7

0.6

0.6

0.5

0.5

0.4

0.5

0.5

0.4

0.4

0.3

0.4

0.3 0.2

0.4

0.6

0.8

1.0

1.2

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

la 1

00

0 c

op

ii 1

-4 a

ni




I.6 MORTALITATEA LA COPII

Conform datelor statistice ale INS numărul de decese pentru grupele de vârstă 0-14 ani înregistrează scăderi de

la 8307 decese în 1997 la 2074 decese în 2016. Din perspectiva valorilor ratei mortalităţii pe grupe de vârstă se

observă o scădere pentru toate grupele de vârstă. Îmbucurător, cea mai accentuată reducere se înregistrează la grupa

de vârstă 0-4 ani, de la o valoare maximă de 5,2‰ locuitori în 1997 la 1,6‰ în 2016.

Fig. 15 Mortalitatea pe grupe de vârstă la copii şi tineri, în perioada 1997-2016 Sursa: INS

În anul 2016 în privința structurii deceselor înregistrate pe clase de boli, la copiii şi tinerii de până la vârsta de 19 ani,

în ordine descrescătoare, primele 5 clase de boli sunt:

- boli ale aparatului respirator 22% ;

- leziuni traumatice şi cauze externe 21%;

- afecţiuni perinatale 20%;

- malformaţii congenitale şi anomalii cromozomiale 14%;

- tumori 6%.

Fig. 16 Structura deceselor 0-19 ani pe principalele cauze de deces în România în anul 2016 Sursa: INSP-CNSISP

5.2 4.9 4.5 4.5 4.1 3.8 3.7 3.8 3.4 3.2

2.7 2.5 2.3 2.2 2 1.9 1.8 1.8 1.8 1.6

0.8 0.8

0.6 0.4 0.4

0.4 0.3 0.3 0.3 0.3

0.3 0.3

0.2 0.3 0.2 0.2 0.2 0.2 0.2

0.2

0.4 0.5

0.6 0.6 0.6

0.5 0.4 0.3

0.3 0.3 0.3

0.3 0.3 0.2

0.2 0.3 0.2 0.2 0.2 0.2

0.7 0.6

0.6 0.6

0.5 0.5

0.5 0.6 0.6

0.5 0.6

0.6 0.5 0.5

0.4 0.5 0.4 0.4 0.4 0.4

0

1

2

3

4

5

6

7

8

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

la 1

00

0 lo

cuit

ori

0- 4 ani 5- 9 ani 10-14 ani 15-19 ani

22%

21%

20%

14%

6%

4%

4%

3% 2%

2% 1%

Boli ap. respiratorLeziuni traumaticeAfect. prd. perinatalaMalf. congenitaleTumoriBoli sis. nervosRez. anorm. ale inv. cl.Boli ap. circulatorBoli infectioaseBoli ap. digestivBoli endocrineBoli ap. genito-urinarBoli sangeBoli sist. osteo-artic.




Pe grupe de vârstă ierarhia cauzelor de deces este dominată de afecțiuni specifice vârstei, astfel: grupa de

vârstă sub 1 an (cauze perinatale; boli ale aparatului respirator; malformaţii congenitale) şi grupa 15-19 ani

(boli sistem osteo-articular, leziuni traumatice şi cauze externe, boli aparat circulator).

Fig. 17 Structura deceselor pe clase de boli şi grupe de vârstă la copii şi tineri în România, în anul 2016 Sursa: INSP-CNSISP

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

Tumori

Rez. anorm. ale inv. cl.

Malf. congenitale

Leziuni traumatice

Boli sist. osteo-artic.

Boli sist. nervos

Boli sange

Boli infectioase

Boli endocrine

Boli ap. respirator

Boli ap. genito-urinar

Boli ap. digestiv

Boli ap. circulator

Afect. in prd. perinatala

sub 1 an 1-4 ani 5-9 ani 10-14 ani 15-19 ani




CAP II. INDICATORI AI STĂRII DE SĂNĂTATE A COPILULUI

II. 1 DEZVOLTAREA FIZICĂ

Ca o condiţionare multifactorială, dezvoltarea fizică sintetizează cel mai bine efectul factorilor endogeni, al

factorilor de mediu, socio - economici şi al îmbolnăvirilor asupra organismului; ea măsoară, la mari intervale de

timp, eficienţa programelor de sănătate, mai ales a activităţilor de promovare a sănătăţii mamei, copilului şi

tinerilor.

Sursa informaţiilor

Examenele medicale profilactice de bilanţ ale stării de sănătate se efectuează anual preşcolarilor (la intrarea în

grădiniţă), elevilor din clasa I-a, IV-a, a VIII-a şi a XII-a, şcoala profesională, la nivelul colectivităţilor şcolare de

către medic şi asistenta medicală, atât în mediul urban, cât şi în mediul rural, în vederea cunoaşterii nivelului de

dezvoltare fizică, prevenirii unor îmbolnăviri, depistării precoce a unor afecţiuni sau deficienţe, aplicării

tratamentului recuperator, orientării şcolare şi profesionale în funcţie de starea de sănătate.

Semnificaţia pentru sănătatea publică

Examenele medicale profilactice de bilanţ ale stării de sănătate reprezintă un instrument valoros de evaluare a

stării de sănătate atât la nivel individual, cât şi la nivel populaţional, ceea ce face ca acestea să fie unele dintre

cele mai importante metode utililizate în sănătatea publică şi în medicina preventivă.

Individualizaţi prin particularităţi anatomice, fiziologice, de adaptare şi de sănătate, copiii şi tinerii reprezintă un

important segment din populaţia unui teritoriu. La copii și tineri, sănătatea are situaţia cea mai favorabilă faţă

de adulţi dar şi vulnerabilităţi specifice, astfel încât sănătatea acestor vârste poate fi considerată un indicator al

sănătăţii colectivităţilor şi un «barometru» pentru situaţia de la vârstele următoare. Sănătatea copiilor şi

tinerilor ar trebui sa fie unul dintre principalele motive de preocupare pentru decidenţi, pentru că asigurarea

sănătăţii la aceste vârste reprezintă garanţia unui nivel de sănătate acceptabil la generaţiile următoare.

Metodologie

Datele colectate prin examinările medicale la nivelul colectivităţilor sunt centralizate la DSP judeţene, trimise

către INSP unde sunt prelucrate statistic şi analizate. În anul şcolar 2015/2016 examenele de bilanţ au inclus un

număr de 569 491 preşcolari şi elevi proveniţi din mediul urban şi rural (urban 38 județe şi rural 26). Dinamica

numărului de copii examinaţi prin examenele de bilanţ în perioada 2002-2016 ilustrată în tabelul de mai jos, are o

evoluție oscilantă, înregistrându-se o creștere de la 480 693 copii examinați în anul 2002 la un număr de 569

491 în anul 2016.

Județele care nu au transmis datele brute au fost: pentru mediul urban Covasna, Ilfov, Arad și Vaslui; pentru

mediul rural Brăila, Brașov, Covasna, Gorj, Giurgiu, Ilfov, Olt, Mehedinți, Prahova, Tulcea, Teleorman, Arad,

Timiș, Maramureș și Vaslui.

Motivul principal al raportării scăzute în mediul Rural: acoperirea limitată cu cadre medicale, atât la nivelul

rețelei de medicină școlară din mediul rural dar și la nivelul DSP județene.




An

școlar

Nr.copii

examinați

Nr.județe

urban

Nr.județe

rural

2002 480 693 36 -

2004 879 717 37 22

2005 817 378 38 26

2006 767 797 39 25

2007 724 041 36 23

2008 723 050 37 21

2009 621 582 33 19

An

școlar

Nr.copii

examinați

Nr.județe

urban

Nr.județe

rural

2010 493 941 30 18

2011 759 585 40 26

2012 706 022 38 25

2013 672 241 40 24

2014 494 851 38 23

2015 666 869 39 27

2016 569 491 38 26

Tabel 1 Dinamica numărului de copii examinaţi prin examenele de bilanţ în perioada 2002-2016

Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică şi a stării de sănătate pe baza examenelor medicale de bilanţ la copiii şi

tinerii din colectivităţile şcolare din mediul urban şi rural - an şcolar 2015-2016”

Rezultate

Din punct de vedere al dezvoltării fizice, populaţia de copii din colectivităţile şcolare supuse examenului de

bilanţ în anul şcolar 2015-2016 a înregistat o dezvoltare armonică pentru 72,7% dintre copii și dizarmonică

pentru restul de 27,3%. Structura populaţiei şcolare din punct de vedere al diagnosticului de dezvoltare fizică

înregistrată în anul şcolar 2015/2016, ilustrată în figura de mai jos, este reprezentată în mediul urban de 70,5%

armonici și 29,5% dizarmonici, iar în mediul rural de 84,6% armonici și 15,4% dizarmonici.

Fig. 1 Structura lotului din perspectiva diagnosticului de dezvoltare fizică

Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică şi a stării de sănătate pe baza examenelor medicale de bilanţ la copiii şi tinerii din

colectivităţile şcolare din mediul urban şi rural - an şcolar 2015-2016”

Analiza dinamicii diagnosticului de dezvoltare fizică 2002-2016 evidenţiază o dezvoltare fizică foarte bună,

pentru mai mult de 70% dintre copii examinați, aceștia fiind dezvoltaţi armonic. Se observă că, de-a lungul

perioadei urmărite, în mediul urban procentajul de armonici scade cu aproximativ 5 procente, iar în mediul

rural acesta creşte cu aproximativ 9 procente.

72.7 70.5

84.6

27.3 29.5

15.4

0

20

40

60

80

100

Tara Urban Rural%

Armonici Dizarmonici




Fig. 2 Dinamica diagnosticului de dezvoltare fizică armonică 2002-2016



Din perspectiva distribuţiei copiilor cu dezvoltare dizarmonică în funcţie de perioada de dezvoltare, în mediul

urban se observă o predominenţă a dizarmonicilor cu plus de greutate pentru toate categoriile de școlari

(excepție preșcolarii) fig. 3, iar în mediul rural imaginea este similară (Fig. 4).

Fig. 3 Distribuţia frecvenţei copiilor cu dezvoltare dizarmonică, pe perioade de dezvoltare, mediul urban 2015/2016



75.4 75.4 75.4 73

74.6 71.6 71.9

76

72 71.9 71 71.6 72.5

70.5

75.4

82.8 81.9 80.2

82.5 83.1 83 82.6 84 85.1

80.1

85.4

82.1 84.6

60

65

70

75

80

85

90

95

100

2002 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016

URBAN RURAL

0

0.5

1

1.5

2

2.5

3

3.5

4

4.5

Prescolari Cls.I Cls.IV Cls.VIII Cls.XII Profes. Studenti%

D. +Gr.

D. -Gr.

%




Fig. 4 Distribuţia frecvenţei copiilor cu dezvoltare dizarmonică, pe perioade de dezvoltare, mediul rural 2015/2016



Dinamica diagnosticului de dezvoltare pentru populaţia de copii şi tineri examinaţi arată că în 2002 procentul

copiilor cu dizarmonie prin minus de greutate este mai mare decât al celor cu dizarmonie prin plus de greutate,

apoi din 2005 curba se încrucișează, scade procentul celor cu dizarmonie prin minus de greutate și crește

procentul celor cu dizarmonie prin plus de greutate, ajungând în 2016 ca dizarmonia prin plus de greutate să fie

mai mare cu 4,5 procente (Fig. 5).

Fig. 5 Dinamica frecvenţei copiilor cu dezvoltare dizarmonică, România 2002-2016



Analiza lotului studiat arată că atât în urban cât și în rural există un procent sensibil egal de armonici, indiferent

de genul acestora.

0

0.5

1

1.5

2

2.5

3

Prescolari Cls.I Cls.IV Cls.VIII Cls.XII Profes. Studenti%

D. +Gr. D. -Gr.

11.6

12.2 12.2

14.5

15.2

14.5

15.9

12.8

11.3

9.9 10.9 11.2 11.2

11.4

6

8

10

12

14

16

18

2002 2005 2008 2011 2014 2015 2016% D. + Gr. D. - Gr.




Indiferent de genul subiecților, dezvoltarea dizarmonică prin plus de greutate este mai mare decât cea prin

minus de greutate, în ambele medii de dezvoltare.

Fig. 6 Profil dezvoltare, fete urban 2015/2016

Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică şi a

stării de sănătate pe baza examenelor medicale de bilanţ la copiii

şi tinerii din colectivităţile şcolare din mediul urban şi rural - an

şcolar 2015-2016”

Fig. 8 Profil dezvoltare, băieți urban 2015/2016

Sursa: Raport naţional „Evaluarea nivelului de dezvoltare fizică şi

a stării de sănătate pe baza examenelor medicale de bilanţ la

copiii şi tinerii din colectivităţile şcolare din mediul urban şi rural -

an şcolar 2015-2016”

Fig. 7 Profil dezvoltare, fete rural 2015/2016





Fig. 9 Profil dezvoltare, băieți rural 2015/2016





În concluzie, informaţiile examenului de bilanţ relevă o tendință de schimbare în dinamica tabloului de

dezvoltare fizică armonică a copiilor şi adolescenţilor din colectivităţile şcolare în sensul scăderii procentului de

armonici de la 75,4% în 2002 la 70,5% în 2016. Urmărind dizarmonicii în perioada 2002-2016, se observă că

ponderea copiilor şi adolescenţilor cu dizarmonie prin plus de greutate este din ce în ce mai mare.

Continuarea şi extinderea activităţiii de supraveghere a stării de sănătate a copiilor şi tinerilor prin examenele

de bilanţ, inclusiv în colectivităţile de copii din mediul rural vor permite identificarea precoce a tendinţelor

nefavorabile şi proiectarea intervenţiilor sănătăţii publice în concordanţă cu acestea.

În lumina fenomenelor prezentate mai sus considerăm că „Educația pentru o viață sănătoasă” în școală este

o necesitate, nu o opțiune.

Ca o condiţionare multifactorială, dezvoltarea fizică sintetizează cel mai bine efectul factorilor endogeni, al factorilor de

mediu, socio-economici şi al îmbolnăvirilor asupra organismului; ea măsoară, la mari intervale de timp, eficienţa

programelor de sănătate, mai ales a activităţilor de promovare a sănătăţii mamei, copilului şi tinerilor.

71

16.7

12.3 armonici

D+Gr.

D-Gr.

70

17.6

12.4 armonici

D+Gr.

D-Gr.

85.7

8.7 5.6

armonici

D+Gr.

D-Gr.

86.6

7.6

5.8

armonici

D+Gr.

D-Gr.




II.2 MORBIDITATEA

Sursa informaţiilor

Evaluarea morbidităţii la copii şi tineri se face prin examenele medicale profilactice, efectuate la nivelul

colectivităţilor şcolare de către medic şi asistenta medicală (examene de bilanţ, triaj), cât şi prin cele efectuate

la nivelul cabinetelor de medicină primară.

Semnificaţia pentru sănătatea publică

Individualizaţi prin particularităţi anatomice, fiziologice, de adaptare şi de sănătate, copiii şi tinerii reprezintă un

important segment din populaţia unui teritoriu. La copii şi tineri, sănătatea are situaţia cea mai favorabilă faţă, de adulți

dar şi vulnerabilităţi specifice, astfel încât sănătatea acestor vârste poate fi considerată un indicator al sănătăţii

colectivităţilor şi un «barometru» pentru situaţia de la vârstele următoare. Sănătatea copiilor şi tinerilor ar trebui să fie

unul dintre principalele motive de preocupare pentru decidenţi, pentru că asigurarea sănătăţii la aceste vârste

reprezintă garanţia unui nivel de sănătate acceptabil al generaţiilor următoare.

Metodologiile de evaluare a morbidităţii:

- Prin examenul medical de bilanţ desfăşurat anual în colectivităţile de copii şi tineri din mediul urban şi rural se

evaluează starea de sănătate a grupului țintă studiindu-se morbiditatea generală prin prevalenţa de perioadă;

- Colectarea anuală de date actualizate din registrele de boli cronice aflate în cabinetele medicale şcolare (sau

în cabinetele individuale ale medicilor de familie, acolo unde nu există cabinet de medicină şcolară);

- Triajul epidemiologic este o metodă activă de supraveghere a stării de sănătate, practicată în colectivităţile de

copii şi adolescenţi după fiecare vacanţă şcolară (creşe, grădiniţe, centre de plasament, şcoli generale, şcoli

profesionale, licee).

II.2.1. MORBIDITATEA ÎNREGISTRATĂ PRIN EXAMENE DE BILANȚ

Prin examenele de bilanţ în cursul anului şcolar 2015-2016 au fost înregistrate 161301 cazuri,

reprezentând o morbiditate generală de 27,3% din totalul populaţiei examinate la nivelul ţării, cu

diferenţe importante în privinţa îmbolnăvirilor, în mediul urban, conform tabelului de mai jos.

Medii Numar total copii

examinati

Copii bolnavi

Nr.total %

Urban (38 judete) 489 627 146 374 29.9

Rural (26 judete) 102 004 14 927 14.6

Total tara 591 631 161 301 27.3

Tabel 2 Distribuţia morbidităţii cronice generale în anul şcolar 2015/2016



Județele care nu au transmis datele brute au fost: pentru mediul urban Covasna, Ilfov, Arad și Vaslui; pentru

mediul rural Brăila, Brașov, Covasna, Gorj, Giurgiu, Ilfov, Olt, Mehedinți, Prahova, Tulcea, Teleorman, Arad,

Timiș, Maramureș și Vaslui.




Motivul principal al raportării scăzute în mediul Rural: acoperirea limitată cu cadre medicale, atât la nivelul

rețelei de medicină școlară din mediul rural dar și la nivelul DSP județene.

Dinamica fenomenului, conform datelor colectate de-a lungul anilor, variază între valorile de 26% în 2002 şi

27,3% în 2016.

Fig. 10 Dinamica morbidităţii generale a copiilor şi adolescenţilor din colectivităţi, România 2002-2016



Morbiditatea rezultată în urma examinării stării de sănătate a preșcolarilor și elevilor în anul școlar 2015 – 2016

înregistrează o creștere atât în mediul urban, cât și în mediul rural. Urmărind evoluția morbidității pe o

perioadă de 15 ani, se observă că valorile acesteia evoluează pe o reprezentare în dinți de fierăstrău începând

din 2002 până în 2014 pentru ambele medii; în ultimii doi ani curba ia un aspect ușor crescător mai evident în

urban, dar prezent și în rural.

Pentru populația studiată morbiditatea medie a ultimilor 10 ani 2007-2016 în mediul urban se situează la

27,77%, iar în mediul rural la 14,2%.

Fig. 11 Dinamica morbidităţii generale a copiilor şi adolescenţilor din colectivităţi, urban – rural, România 2007 – 2016



26

24.6

25.5

23

25.2

22.9

25.6

22.2

25.2

24.1

24.9

24.9

25.31 27.3

0

5

10

15

20

25

30

2002 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016%

28.9 26.5

29

24.9

28.3 26.9 27.9 27.3

28.1 29.9

15.9 14.7 14.7

12.8 14.5 14.2 13.6 13.5 13.8 14.6

0

5

10

15

20

25

30

35

2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016Urban Rural

%




În perioada 2002-2016 se evidenţiază o creştere a procentului morbidităţii odată cu vârsta pentru toate

categoriile, conform datelor din tabelul de mai jos.

Anul

Prescolari%

Cls.I%

Cls. IV-a%

Cls.aVIII-a%

Cls.aXII-a%

Prevalenta pe

tara%

2002 17.9 26.3 25.5 28.6 29.8 26.0

2004 12.9 19.2 19.6 25.3 19.5 24.6

2005 13.8 16.8 18.1 25.1 21.1 25.5

2006 14.0 17.3 17.3 23.0 22.5 23.0

2007 13.2 17.0 20.1 22.4 22.5 25.5

2008 14.4 17.6 18.7 21.5 23.6 22.9

2009 16.2 18.3 17.1 21.8 23.5 25.6

2010 14.3 16.1 18.5 20.3 26.1 22.2

2011 16.4 25.0 26.8 28.6 34.7 25.2

2012 15.6 24.0 25.7 28.5 31.7 24.1

2013 15.7 25.4 27.9 29.3 31.5 24.9

2014 16.7 24.9 27.2 31.2 29.8 24.9

2015 16.4 25 27.1 31.2 29.7 25.3

2016 17.2 27.5 29.4 35.1 33.0 27.3

Tabelul 3 Nivelul prevalenţei afecţiunilor cronice la copiii şi tinerii din colectivităţi, România 2002 - 2016



Nivelul prevalenţei pe cauze de îmbolnăvire pentru anul şcolar 2015/2016 la nivelul ţării a relevat faptul că pe

primul loc se situează viciile de refracţie. Următoarele afecțiuni ocupă locuri diferite în funcție de mediul de

proveniență al elevilor. Obezitatea de cauză neendocrină ocupă locul 2 în topul afecțiunilor cronice pentru

elevii din mediul urban, pe când în mediul rural ocupă locul 3.

Fig. 12 Nivelul prevalenţei afecţiunilor cronice 2015/2016



7.2

3.2

2.5

1.8

1.6

1.2

0.93

0.83

0.77

0.6

1.7

1.4

0.7

1.5

1.22

0.53 0.92

1.15

0.57

0.54

0 1 2 3 4 5 6 7 8

Vicii de refractieObezitatea de cauza neend.

Def.castig.ale col.vert.Sechele de rahitism

Hipotrofia pond.Hipotrofia stat.

Deform.castig.ale membr.Alte boli de metab.

Astmul bronsicAlte tulb.de vedere

Anemia cr.carenta FeAfectiuni cr.amig.si veg.

Tulb.de comport.si adapt.Tulb.de vorbire

%

Rural Urban




Pentru mediul urban:

- Prevalenţa viciilor de refracţie creşte de la preşcolar până la casa a XII-a.

- Prevalenţa obezităţii de cauză neendocrină are aproximativ aceeaşi caracteristică de curbă cu valori

crescătoare de la preşcolar la clasa a XII-a.

- Deformările dobândite ale coloanei vertebrale au o prevalenţă care creşte odată cu vârsta subiecţilor

examinaţi, începând de la clasa a I-a la clasa a XII-a.

Pentru mediul rural:

- prevalenţa viciilor de refracţie creşte de la preşcolar la clasa a VIII-a, vârful curbei înregistrându-se la această

vârstă;

- prevalenţa obezităţii de cauză neendocrină creşte de la preşcolar, la şcolarul de clasa aVIII-a.

Analizând datele obţinute prin examenele de bilanţ ale stării de sănătate, se observă că în ceea ce privește

ponderea primelor trei afecțiuni cronice în mediul urban, pe primul loc se situează viciile de refracție cu

23,95%, urmate de obezitatea de cauză neendocrină cu 10,8% și deformările câștigate ale coloanei vertebrale

cu 8,27% (Fig. 13).

Fig. 13 Ponderea primelor trei afecţiuni cronice la clasele

studiate în mediul urban 2015/2016





Fig. 14 Ponderea primelor trei afecţiuni cronice la clasele

studiate în mediul rural 2015/2016





În ceea ce privește ponderea primelor trei afecțiuni cronice în mediul rural, pe prima poziție se situează la fel ca

în mediul urban viciile de refracție cu 11,87%, urmate în ordine descrescătoare de hipotrofia ponderală cu

10,06% și de obezitatea neendocrină (9,43%) (Fig. 14).

Concluzii

Din analiza datelor centralizate pentru întreaga ţară – mediul urban şi rural în anul şcolar 2015/2016 a rezultat

o prevalenţă medie a morbidităţii generale de 27,3%; morbiditatea din mediul urban fiind mult mai mare faţă

de cea din mediul rural (29,9% faţă de 14,6%).

23.95

10.8

8.27

56.98

vicii derefractie

obezitateneendocrina

deformaricastig.decol.vertbr.

11.87

10.06

9.43

68.64

vicii derefractie

hipotrofiaponderala

obezitateaneendocrina

altele




- În mediul urban valoarea prevalenţei bolilor cronice creşte odată cu vârsta, cea mai mare valoare fiind

înregistrată în clasa a VIII (40,7%).

- În mediul rural valoarea prevalenţei se descrie ca o curbă relativ crescătoare cu cea mai ridicată valoare la

clasa a XII-a (18,1%).

Pe primul loc, ca de altfel în toţi anii precedenţi, se află viciile de refracţie, urmate în urban de obezitatea de

cauză neendocrină, care în rural ocupă locul trei. Locul al treilea pentru mediul urban este reprezentat de

morbiditatea prin deformaţiile dobândite ale coloanei vertebrale, iar în rural pe locul doi de hipotrofia

ponderală.

Trebuie avută în vedere importanţa majoră a efectuării corecte a acestor examene medicale de bilanţ în

vederea depistării din timp a tuturor îmbolnăvirilor şi deficienţelor cu scopul urmăririi permanente şi tratării

corespunzătoare.

Nu trebuie uitat faptul că toate aceste afecţiuni şi deficienţe ale nivelului dezvoltării fizice au un mare răsunet

asupra capacităţii de adaptare la efort a copiilor, deci, cu implicaţii majore asupra procesului instructiv-educativ

şi, mai ales, asupra rezultatelor obţinute de elevi în cadrul acestuia.

Cunoscând influenţa factorilor mezologici, peristatici ai mediului ambiental asupra stării de sănătate, se vor

depista din timp toţi acei factori care pot genera, favoriza sau agrava aceste deficienţe în vederea ameliorării

lor.

Dintre aceştia - cu mare impact asupra stării de sănătate putem aminti:

alimentație necorespunzătoare,

marile şi frecventele deficienţe ale mobilierului şcolar (degradat, necorespunzător vârstei şi mai ales

scopului),

nerespectarea curbei de efort a elevilor la întocmirea programelor şcolare şi la programarea tezelor şi

testelor,

un iluminat artificial total necorespunzător în sălile de clasă, ateliere şi laboratoare.

una din cele mai grave deficienţe în sezonul rece este imposibilitatea asigurării temperaturii normale în

interiorul unităților destinate colectivităţilor de copii şi tineri. Corelat cu acest fapt este nerespectarea

corespunzătoare a microclimatului (supraaglomerare în sălile de clasă, lipsa de aerisire şi ventilaţie, lipsa de

curăţenie).

Toţi copii şi tinerii depistaţi cu afecţiuni cronice trebuie să fie corect dispensarizaţi şi trataţi în scopul evitării

apariţiei complicaţiilor şi sechelelor, în vederea recuperării totale a acestora.

Pentru a avea o populație de copii și adolescenți sănătoși azi și o populație de adulți sănătoși mâine, revenim

asupra dictonului „a preveni e mai ieftin decât a trata”, iar acest lucru se obține printr-o educație susținută atât

în familie dar cu precădere în școală, neuitând că, copilul este cel mai bun educator pentru părintele său.




II.2.2 MORBIDITATEA ÎNREGISTRATĂ ÎN CABINETELE DE MEDICINĂ PRIMARĂ

Din datele colectate de către Centrul Național de Statistică și Informatică în Sănătatea Publică din cadrul

Institutului Național de Sănătate Publică București, prin raportările primite din cabinetele de medicină primară

(medicina de familie) în anul 2016 reies următoarele:

Morbiditate înregistrată

Indici la 100000 locuitori (incidența specifică)

Incidențatotal țară

Incidența 0-14 ani

Incidența 0-4 ani

Incidența 5-9 ani

Incidența 10-14 ani

TOTAL 74297.5 160515.6 218117.2 145760.2 122513.6

Bolile infecțioase și parazitare 2699.0 9353.8 11863.2 9811.2 6599.2

Tumori 501.7 122.1 151.8 90.3 126.8

Bolile sângelui, ale organelor

hematopoietice și unele tulburări ale

mecanismului de imunitate

907.1 2361.3 3505.3 1985.1 1689.6

Boli endocrine, de nutriție și metabolism 2834.3 3438.8 5172.2 2567.2 2722.2

Tulburări mintale și de comportament 1187.4 718.8 519.1 831.5 788.9

Bolile sistemului nervos 1641.2 599.9 315.6 499.8 960.2

Bolile ochiului și anexelor sale 2685.5 5513.3 6384.1 5333.0 4896.2

Bolile urechii și apofizei mastoide 2406.9 5282.3 7006.4 4911.4 4074.2

Bolile aparatului circulator 4372.5 328.1 283.0 330.8 366.7

Bolile aparatului respirator 28095.7 99384.8 142901.5 90341.7 68573.3

Bolile aparatului digestiv 8601.9 13828.5 16824.1 12525.8 12386.9

Bolile pielii și țesutului celular

subcutanat 4044.9 10900.4 14366.1 9273.9 9351.8

Bolile sistemului osteo-articular, ale

mușchilor, țesutului conjunctiv 6488.5 841.3 387.5 558.5 1539.2

Bolile aparatului genito-urinar 4957.2 2901.9 2706.1 2439.7 3542.9

Sarcina, nașterea și lăuzia 150.4 3.2 0.0 0.0 9.2

Unele afecțiuni a căror origine se

situează în perioada perinatală 20.4 131.5 418.6 0.0 0.0

Malformații congenitale, deformații și

anomalii cromozomiale 54.4 269.3 699.3 89.1 55.7

Simptome, semne și rezultate

anormale ale investigațiilor clinice și de

laborator

1180.6 2742.6 3554.7 2557.9 2183.6

Leziuni traumatice, otrăviri și alte

consecințe ale cauzelor externe 1467.7 1793.7 1058.5 1613.3 2647.0

Tabel nr 4. Morbiditatea înregistrată în cabinetele de medicină de familie în anul 2016 Sursa: INSP-CNSISP

După cum se poate observa din tabelul de mai sus:

morbiditatea înregistrată pentru grupa de vârstă 0-4 ani este mai mare decât la grupele de vârstă 5-9

ani și 10-14 ani; excepție fac următoarele grupe de boli: tulburările mintale și de comportament, bolile




sistemului nervos, bolile aparatului circulator, bolile sistemului osteoarticular, mușchilor și țesutului

conjunctiv, leziuni traumatice, otrăviri și alte consecințe ale cauzelor externe.

La toate grupele de vârstă, patologia aparatului respirator se situează pe primul loc ca incidență.

Patologiile cele mai frecvente care afectează copiii la toate grupele de vârstă includ boli ale aparatului

digestiv, ale pielii și țesutului subcutanat, boli infecțioase și parazitare precum și boli ale urechii și

apofizei mastoide.




II.2.3 POVARA ÎMBOLNĂVIRILOR ESTIMATĂ PRIN DALY Povara îmbolnăvirilor se măsoară prin ani de viață ajustați pentru dizabilitate, DALY (Disability Adjusted Life Years), care reprezintă suma anilor de viaţă pierduți prin decese premature și a anilor trăiţi cu dizabilitate dată de prezenţa bolii sau a accidentelor, ajustați pentru gravitatea bolii. Organizația Mondială a Sănătății a publicat în 2016 estimări ale DALY pentru anul 2015. Cele mai frecvente 20 de cauze de DALY la grupele de vârstă 0-4 ani și 5-14 ani sunt prezentate în tabele 5 și 6.

Tabel 5. Povara îmbolnăvirilor la grupa de vârstă 0-4 ani, principalele 20 cauze, în România, în anul 2015 Sursa: Global Health Estimates 2015: DALYs by Cause, Age, Sex, by Country and by Region, 2000-2015. Geneva, World Health

Organization; 2016. Site: http://www.who.int/healthinfo/global_burden_disease/en/

Pentru copiii din grupa de vârstă 0-4 ani, ierarhia cauzelor medicale care generează povara bolii, exprimată prin DALY, este dominată de infecțiile respiratorii inferioare, complicațiile prematurității, anomaliile congenitale, în special cele cardiace și anemia feriprivă, unele dintre acestea fiind afecțiuni cu potențial mare de prevenire.

Loc Cauza DALY la 100000

1 Infectii respiratorii inferioare 5229

2 Complicatii ale prematuritatii 4564

3 Alte anomalii congenitale 2300

4 Anomalii congenitale cardiace 2046

5 Anemie feripriva 1302

6 Asfixie si traumatism la nastere 834

7 Alte afectiuni neonatale 706

8 Alte leziuni fara intentie 662

9 Boli ale pielii 366

10 Accident rutier 223

11 Boli diareice 223

12 Malnutritie protein-calorica 191

13 Leucemii 189

14 Defecte de tub neural 168

15 Alte tumori maligne 162

16 Sepsis si infectii neonatale 142

17 Inec 140

18 Cancere de creier si sistem nervos 130

19 Alte boli endocrine, de sange si imune 129

20 Encefalita 129




Loc Cauza DALY la 100000

1 Anemie feripriva 1252

2 Tulburari comportamentale ale copilariei 366

3 Boli ale pielii 296

4 Astm 295

5 Infectii respiratorii inferioare 275

6 Anxietate 237

7 Migrena 207

8 Gastrita si duodenita 201

9 Inec 195

10 Accident rutier 175

11 Autism si sindrom Asperger 155

12 Tulburari depresive 153

13 Alte leziuni fara intentie 134

14 Disabilitate intelectuala idiopatica 127

15 Epilepsie 127

16 Alte afectiuni neonatale 123

17 Dureri lombare si cervicale 122

18 Cancere de creier si sistem nervos 113

19 Alte boli infectioase 102

20 Alte anomalii congenitale 94 Tabel 6. Povara îmbolnăvirilor la grupa de vârstă 5-14 ani, principalele 20 cauze, în România, în anul 2015

Sursa: Global Health Estimates 2015: DALYs by Cause, Age, Sex, by Country and by Region, 2000-2015. Geneva, World Health

Organization; 2016. Site: http://www.who.int/healthinfo/global_burden_disease/en/

Pentru copiii din grupa de vârstă 5-14 ani, pricipalele cauze medicale care generează povara bolii, exprimată prin DALY, sunt anemia feriprivă, tulburările comportamentale ale copilăriei, bolile pielii, astmul și infecțiile respiratorii inferioare, unele dintre acestea beneficiind de intervenții preventive sau de tratament precoce.




II.2.4 EVALUAREA MORBIDITĂŢII CRONICE PRIN DISPENSARIZARE ÎN COLECTIVITĂŢILE DE COPII ŞI

TINERI

Dispensarizarea are ca obiectiv prevenirea, combaterea şi recuperarea bolilor cronice prin supravegherea

medicală organizată a unor categorii de indivizi sănătoşi sau bolnavi şi aplicarea măsurilor medico-sociale

corespunzătoare; este o metodă de prevenire, combatere şi recuperare, fiind aşadar un instrument de lucru

valoros pentru sănătatea publică. Dispensarizarea este o metodă complexă de organizare a ocrotirii sănătăţii în

cadrul instituţiilor curativ-profilactice, care prevede supravegherea activă a sănătăţii a unor grupe de oameni,

după particularităţile lor fiziologice (copii de toate vârstele, adolescenţi, femei gravide) şi a persoanelor cu

anumite afecţiuni (ulcer gastroduodenal, tuberculoză, boli cardiovasculare, oncologice, venerice, psihice etc).

Se realizează prin diagnosticarea activă şi precoce a bolilor cronice sau cu potenţial de cronicizare, prin

studierea şi înlăturarea cauzelor care contribuie la apariţia şi răspândirea lor şi prin luarea unor anumite măsuri

sociale, curativ-profilactice şi sanitar-igienice. Are drept scop păstrarea şi întărirea sănătăţii populaţiei,

creşterea longevităţii şi a calităţii vieţii, studierea profundă a legăturii dintre modificările patologice apărute şi

mediul înconjurător, în special a factorilor sociali.

Descrierea morbidităţii cronice prin boli dispensarizabile în colectivităţile de copii şi tineri se face prin

calcularea prevalenţei pe an şcolar la nivelul cabinetelor medicale şcolare.

Dinamica raportărilor primite anual de la nivelul Dsp-urilor, înregistrează o creștere în intervalul 2002-2016 de

la un număr de 22 județe în anul 2002 la 36 în anul 2016, excepție făcând anii 2009 cu 22 și 2010 cu 24 de

județe. În anul şcolar 2015-2016: s-au primit raportări de la 35 de judeţe şi Municipiul București, deci 36 de

raportări. Județele care nu au transmis date sunt: Covasna, Gorj, Tulcea, Botoșani, Vaslui și Ilfov.

Fig. 15 Dinamica numărului de județe care au raport în perioada 2002-2016

Sursa: Raport naţional “Evaluarea morbidităţii cronice prin dispensarizare în colectivităţile de copii şi tineri – an şcolar 2015-2016”

Din datele înregistrate, prevalenţa bolilor cronice la nivel naţional pentru copiii cu vârste cuprinse între 0 şi 19

ani, aflaţi în evidenţa cabinetelor medicale şcolare este de 16,46% (faţă de 15,5% în anul 2015); cea mai scăzută

valoare s-a înregistrat în judeţul Caraș Severin – 2,9%, iar cea mai ridicată valoare s-a înregistrat în Arad 35,13%

(Fig. 16).

22

36 40

34 38

32 30

22 24

35 36 34 38

35 36

0

10

20

30

40

50

2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016%




Fig. 16 Prevalenţa bolilor cronice dispensarizate în cabinetele

medicale şcolare în anul şcolar 2015-2016, pe judeţe şi pe ţară

Sursa: Raport naţional “Evaluarea morbidităţii cronice prin

dispensarizare în colectivităţile de copii şi tineri – an şcolar 2015-

2016”

Ponderea primelor 10 boli cronice reprezintă 72,12%

din totalul cazurilor de boală, comparativ cu celelalte

53 de boli cronice înregistrate, care reprezintă doar

27,95% din numărul total de cazuri (Fig. 17).

Fig. 17 Structura morbidităţii cronice dispensarizate-top 10 boli

cronice

Sursa: Raport naţional “Evaluarea morbidităţii cronice prin

dispensarizare în colectivităţile de copii şi tineri – an şcolar 2015-

2016”

13.51

35.13

17.17

15.62

14.92

15.91

10.84

5.75

28.52

9.67

9.42

2.9

32

10.88

14.12

3.34

21.11

12.51

17.77

16

13.45

24.56

12.87

16.63

23.1

20.37

6.45

15.25

12.28

24.76

21.47

5.65

6.37

31

18.99

6.83

16.46

0 10 20 30 40

Alba

Arad

Arges

Bacau

Bihor

Bistrita

Brasov

Braila

Bucuresti

Buzau

Calarasi

Caras Severin

Cluj

Constanta

Dambovita

Dolj

Galati

Giurgiu

Harghita

Hunedoara

Ialomita

Iasi

Maramures

Mehedinti

Mures

Neamt

Olt

Prahova

Salaj

Satu Mare

Sibiu

Suceava

Teleorman

Timis

Valcea

Vrancea

Prevalenta pe tara

%

28.67%

27.95% 10%

10% 4.34%

3.74% 3.51%

3.43%

3.23%

2.65%

2.59%

vicii refractie

alte boli cronice

obezitate neendocrina

vicii de postura

astm bronsic

hipotrofie ponderala manifesta

alte boli cronice ale ap. locomotor

tulburari de vorbire

retard psihic si intelect de limita

spasmofilie

tulburari nevrotice si de comportament




În ceea ce privește prevalenţa primelor zece boli cronice dispensarizate în anul şcolar 2015-2016, ilustrată în figura

următoare, se poate observa că viciile de refracție ocupă prima poziție cu 4,72%, urmate de obezitatea

neendocrină 1,64% și viicile de postură cu 1,63% , celelalte boli înregistrând valori ale prevalenței sub 1%.

Fig. 18 Prevalenţa primelor 10 boli cronice dispensarizate în cabinetele medicale şcolare în anul şcolar 2015-2016

Sursa: Raport naţional “Evaluarea morbidităţii cronice prin dispensarizare în colectivităţile de copii şi tineri – an şcolar 2015-2016”

Analiza prevalenţei bolilor cronice dispensarizate în cabinetele medicale şcolare în anul şcolar 2015-2016 pe cicluri

de învăţământ arată că, cea mai ridicată valoare se înregistrează la elevii din ciclul gimnazial – 21,37% (Fig. 19).

Fig. 19 Prevalenţa bolilor cronice dispensarizate în cabinetele medicale şcolare în anul şcolar 2015-2016, pe cicluri de învăţământ Sursa: Raport naţional “Evaluarea morbidităţii cronice prin dispensarizare în colectivităţile de copii şi tineri – an şcolar 2015-2016”

Valorile mici înregistrate la copiii din creşe pot fi interpretate şi prin prisma unei supravegheri medicale deficitare a

colectivităţilor de copii cu vârstă mică; aceşti copii sunt în grija medicilor de familie iar medicii care se ocupă de

colectivităţile de copii (medicii şcolari) nu deţin date privind morbiditatea prin boli cronice la aceste grupe de

vârstă. Aceste date se pot obţine doar printr-o foarte bună colaborare între medicii de familie, medicii şcolari şi

4.72

1.64

1.63

0.71

0.61

0.57

0.56

0.53

0.43

0.42

0 1 2 3 4 5

vicii refractie

obezitate neendocrina

vicii de postura

astm bronsic

hipotrofie ponderala manifesta

alte boli cronice ale ap. locomotor

tulburari de vorbire

retard psihic si intelect de limita

spasmofilie

tulburari nevrotice si de…

0

5

10

15

20

25

cresa gradinita cl.I-IV cl. V-VIII cl.IX-XII%

%




Direcţia de Sănătate Publică Judeţeană. Absenţa datelor reprezintă un factor de eroare în calcularea prevalenţei pe

ţară: un alt factor de eroare este reprezentat şi de populaţia de referinţă care nu a fost raportată corect şi complet

în toate judeţele analizate. De asemenea, nu trebuie uitat faptul că foarte mulţi copii de vârstă mică nu sunt

cuprinşi în colectivităţi (creşe şi grădiniţe de stat).

În concluzie, din raportările primite de la cabinetele medicale şcolare în ultimii ani reiese că prevalenţa bolilor

cronice dispensarizabile la copii şi tineri se menţine ridicată. Dispensarizarea corect întocmită nu se poate realiza

decât printr-o strânsă colaborare interdisciplinară, cu implicarea medicilor de familie, a medicilor şcolari, a

pediatrilor şi, nu în ultimul rând, a specialiştilor în igiena copiilor şi tinerilor, cărora le revine sarcina de a colecta,

centraliza şi prelucra datele din teritoriu pentru o descriere generală a fenomenului şi pentru elaborarea de

programe profilactice care să asigure îmbunătățirea stării de sănătate a populaţiei infantile.




II.2.5. MORBIDITATEA ÎNREGISTRATĂ PRIN TRIAJUL EPIDEMIOLOGIC ÎN COLECTIVITĂȚILE DE COPII ŞI

TINERI

Triajul epidemiologic este o metodă activă de supraveghere a stării de sănătate practicată în colectivităţile de copii

şi adolescenţi.

Triajul epidemiologic se efectuează prin: anamneză succintă, termometrizare, examen clinic al cavităţii buco-

faringiene, examen clinic al tegumentelor şi mucoaselor de către medici şi asistente medicale.

Identificarea potenţialului epidemiologic din creşe, grădiniţe, centre de plasament, şcoli generale, licee, șoli

profesionale în cadrul efectuării triajului epidemiologic arată orientarea profilactică a acţiunilor medico-sanitare şi

social economice privind ocrotirea sănătăţii populaţiei.

Triajul epidemiologic efectuat la începutul acestui an şcolar 2015-2016 în toate cele 41 de județe ale țării și

municipiul București,“triajul după vacanţa de vară” a cuprins 2 269 880 copii şi adolescenţi, din care 633 123 din

mediul rural şi 1 636 757 din mediul urban.

Numărul de copii examinaţi în cadrul triajului epidemiologic a crescut în ultimii ani, de la un număr de 928 923 de

copii examinaţi prin examenul de triaj în anul şcolar 2007/2008, s-a ajuns la un număr de 2 269 880 copii

examinaţi în anul şcolar 2015/2016 (Fig.20).

Fig. 20 Dinamica numărului copiilor şi adolescenţilor examinaţi în ultimii ani şcolari

Sursa: Raport naţional “Supravegherea stării de sănătate a copiilor după vacanţe prin triaj epidemiologic-an şcolar 2015-2016

Din totalul de copii examinaţi, au fost diagnosticaţi cu boli infecto-contagioase şi parazitare 24 794, înregistrându-

se o prevalenţă a de moment a bolilor infecto-contagioase şi parazitare de 1,09% (Fig.21).

928.923 1.050.183

1.563.973

2.162.786 2.280.861

2.417.518 2.324.844

2.260.885 2.269.880

0

500000

1000000

1500000

2000000

2500000

3000000

2007/2008 2008/2009 2009/2010 2010/2011 2011/2012 2012/2013 2013/2014 2014/2015 2015/2016

Numar

An scolar




Fig. 21 Dinamica prevalenţei de moment a bolilor transmisibile în ultimii ani şcolari

Sursa: Raport naţional “Supravegherea stării de sănătate a copiilor după vacanţe prin triaj epidemiologic-an şcolar 2015-2016”

Prevalenţa de moment a bolilor transmisibile mai frecvente în unităţile de învăţământ situează pe primul loc

anginele 0,555% respectiv 12 590 de cazuri (din care 0,003% angine cu streptococ B hemolitic – 70 de cazuri),

urmate de pediculoză 0,352% respectiv 7 987 cazuri, micoze 0,057% respectiv 1 287 de cazuri , scabie 0,014%

respectiv 307 de cazuri și boala diareică acută 0,004% respectiv 85 de cazuri (Fig. 22).

Fig. 22 Prevalenţele de moment ale bolilor transmisibile diagnosticate la începutul anului şcolar 2015-2016


În condiţii epidemiologice sezoniere, patologia este dominată de infecţiile acute ale căilor respiratorii superioare,

întâlnite, de fapt, la toate vârstele. Au fost diagnosticati cu angine: la creșă 64 de cazuri din totalul de 11 418 copii

examinați (prevalență 0,561%); la centrele de plasament din totalul 2 814 de copii examinați 32 de cazuri

(prevalență 1,137%); la grădinițe din totalul 355 572 de copii examinați 3 079 de cazuri (prevalență 0,866%); la școli

din totalul de 1 211 760 elevi examinați 6 282 de cazuri (prevalență 0,518%); la licee din totalul de 641 493 liceeni

0.28

1.48

0.63 0.46

1.18 1.12 1.13 1.15 1.09

-

0.50

1.00

1.50

2.00

2007/2008 2008/2009 2009/2010 2010/2011 2011/2012 2012/2013 2013/2014 2014/2015 2015/2016%

ani scolari

0.555

0.352

0.057

0.014

0.004

0.003

0.001

0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6

Angine

Pediculoza

Micoze

Scabie

BDA

Angine strept. β hemol.

Varicela

%




examinați 2 821 de cazuri (prevalență 0,44%); iar la școlile profesionale din totalul de 29 720 examinați 182 de

cazuri (prevalență 0,612%) (Fig.23).

Fig. 23 Prevalenţa de moment a principalelor afecţiuni diagnosticate pe tipuri de colectivităţi la începutul anului şcolar 2015-2016


În dinamică, în ultimii ani, cazurile de angină depistate la triajul de la începutul anului sunt cu valori între 0,36% și

0,555% în septembrie 2015 întâlnindu-se 12 590 cazuri (Fig.24).

Fig. 24 Angina-prevalenţe de moment în ultimii ani şcolari


Depistarea cu ocazia triajului a anginelor cu SβH+, în ultimii ani a înregistrat oscilaţii mari de la 0,001% la 0,03%

(datorate, probabil, şi dificultăţilor obiective privind recoltarea exudatelor faringiene la copiii cu angine prezumtiv

0.561

1.137

0.866

0.518

0.44

0.612

0 0.2 0.4 0.6 0.8 1 1.2

Crese

Centre deplasament

Gradinite

Scoli

Licee

Scoli prof

%

BDA Angine cu SH Scabie Micoze Pediculoza Angine

0.36

0.54

0.36

0.41

0.63

0.62

0.595

0.576

0.555

0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7

An scolar 2007/2008

An scolar 2008/2009

An scolar 2009/2010

An scolar 2019/2011

An scolar 2011/2012

An scolar 2012/2013

An scolar 2013/2014

An scolar 2014/2015

An scolar 2015-2016

%




streptococice). Dificultăţile de depistare sunt cu atât mai mari cu cât 10-20% din copii sunt purtători sănătoşi. În

anul şcolar 2015/2016 prevalenţa de moment a fost 0,003% în septembrie 2015, adică 70 de cazuri (Fig.25).

Fig. 25 Dinamica prevalenţei de moment a anginelor cu SβH+, în ultimii ani şcolari


Pediculoza prezintă la începutul acestui acest an şcolar o prevalenţă per total colectivităţi de 0,352% (în număr

absolut 7 987 de cazuri) (Fig.26).

Fig. 26 Dinamica prevalenţelor de moment ale pediculozei, în ultimii ani şcolari


Triajul epidemiologic efectuat după vacanţa de iarnă a cuprins un număr de 2 146 366 copii şi adolescenţi, din care

585 588 din mediul rural şi 1 560 778 din mediul urban.

0.001

0.03

0.03

0.005

0.03

0.009

0.006

0.008

0.003

0.003

0 0.005 0.01 0.015 0.02 0.025 0.03 0.035

An scolar 2006/2007

An scolar 2007/2008

An scolar 2008/2009

An scolar 2009/2010

An scolar 2010/2011

An scolar 2011/2012

An scolar 2012/2013

An scolar 2013/2014

An scolar 2014/2015

An scolar 2015/2016

%

0.22

0.51

0.32

0.29

0.312

0.337

0.352

0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6

An scolar 2009/2010

An scolar 2010/2011

An scolar 2011/2012

An scolar 2012/2013

An scolar 2013/2014

An scolar 2014/2015

An scolar 2015.2016

%




Comparativ cu triajul epidemiologic de la începutul anului şcolar, efectuat în septembrie 2015 - când prevalenţa de

moment a bolilor diagnosticate a fost de 1,092% ( fiind diagnosticate 24 794 cazuri de îmbolnăvire), observăm că la

triajul după vacanţa de iarnă, în ianuarie 2016, prevalenţa de moment a fost mai mare 1,181% ( fiind diagnosticate

25 341 cazuri ) (Fig.27).

Fig. 27 Prevalenţa de moment septembrie 2015-ianuarie 2016


În figura 28 se observă prevalenţa îmbolnăvirilor prin boli infecţioase şi parazitare diagnosticate, în cadrul triajului

epidemiologic după vacanţa de iarnă, în ianuarie 2016.

Fig. 28 Prevalenţa de moment a bolilor diagnosticate după vacanţa de iarnă


1.092

1.181

0 0.5 1 1.5

Prevalenta de moment septembrie 2015

Prevalenta de moment ianuarie 2016

%

0.005

0.005

0.006

0.01

0.049

0.342

0.644

0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7

Angine streptococice β hemol.

Boala diareica acuta

Scabie

Varicela

Micoze

Pediculoze

Angine

%




Prevalenţa de moment a bolilor transmisibile în unităţile de învăţământ situează pe primul loc anginele (0,644%

respectiv 13 818 cazuri), urmate de pediculoză (0,342% respectiv 7 339 cazuri), micoze (0,049% respectiv 1 042

cazuri), varicelă (0,01% respectiv 215 cazuri), scabie (0,006% respectiv 123 cazuri), BDA (0,005% respectiv 103

cazuri), angine cu streptococ β hemolitic (0,005% respectiv 102 cazuri). Scarlatina a fost depistată doar la un copil

din mediul urban (Fig.28).

În ceea ce priveşte distribuţia îmbolnăvirilor pe tipuri de colectivităţi, în figura următoare se observă că, cea mai ridicată prevalență de moment a acestora se înregistrează în centrele de plasament (3,342%) respectiv 111 cazuri din 3 321 examinați, apoi şcoli profesionale (1,589%) respectiv din 26 875 examinați 427 de cazuri, în grădiniţe (1,42%) respectiv 4 692 de cazuri din 330 521 examinați, şcoli generale (1,222%) respectiv 14 031 de cazuri din 1 148 144 examinați, urmate de licee (0,905%) 5 517 de cazuri din 609 753 examinați și de creşe (0,77%) 87 de cazuri din 11 300 examinați.

Fig. 29 Distribuţia îmbolnăvirilor pe tipuri de colectivităţi-ianuarie 2016”


După vacanța de iarnă, patologia este dominată, la fel ca la începutul anului școlar, de infecţiile acute ale căilor

respiratorii superioare, înregistrându-se valori ușor crescute la toate grupele de vârstă. Au fost diagnosticați cu

angine: la creșă din totalul de 11 300 copii examinați 73 de cazuri (prevalență 0,646%); la centrele de plasament

din totalul 3 321 de copii examinați 49 de cazuri (prevalență 1,475%); la grădinițe din totalul 330 521 de copii

examinați 3 061 de cazuri (prevalență 0,926%); la școli din totalul de 1 148 144 elevi examinați 6 715 de cazuri

(prevalență 0,585); la licee din totalul de 609 753 liceeni examinați 3 523 de cazuri (prevalență 0,578%); iar la

școlile profesionale din totalul de 26 875 examinați 234 de cazuri (prevalență 0,871%).

0.77

0.905

1.222

1.42

1.589

3.342

0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5 4

Crese

Licee

Sc. generale

Gradinite

Sc. profesionale

Centre plasament

%




Fig. 30 Prevalenţa de moment a principalelor afecţiuni diagnosticate pe tipuri de colectivităţi-ianuarie 2016


0 0.646

1.475

0.926

0.585

0.578

0.871

0 0.5 1 1.5

Crese

Centre plasament

Gradinite

Scoli generale

Licee

Scoli profes.

%

Angine

Pediculoza

Micoze

Varicela

Scabie




CAP. III DETERMINANȚI AI STĂRII DE SĂNĂTATE A COPILULUI

III.1 EVALUAREA PROFILULUI DE RISC PSIHO-SOCIAL ÎN COMUNITĂȚI ȘCOLARE

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (World Health Organizatio

z } µoe ]}vo ^ v } ]]o} ]d]v ]o} din · 2018. 2. 26. · fig.5 structura deceselor 0 -1 an pe...

Documents