GLOSAR

FARMACOGNOZÍE s.f. Studiul medicamentelor naturale în cadrul chimiei

farmaceutice.

FARMACOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul originii, proprietăților fizice și

chimice, compoziției, clasificării și acțiunii terapeutice a medicamentelor asupra organismului.

ANTIINFLAMATÓR, -OÁRE, antiinflamatori, -oare, adj., s. n. (Medicament,

substanță) care împiedică inflamațiile

ANTIAGREGÁNT, -Ă adj., s. n. (medicament) care inhibă agregarea trombocitelor

TROMBOCÍT, trombocite, s. n. Celulă sangvină de forma unei plăcuțe, care are un rol

important în coagularea sângelui; plachetă sangvină.

ANTICOAGULÁNT, -Ă, anticoagulanți, -te, adj., s. n. (Medicament) care împiedică

coagularea sângelui.

ISCHEMÍE, ischemii, s. f. (Med.) Întrerupere a circulației sangvine într-un țesut sau

organ, datorită unui spasm arterial sau astupării unui vas.

ANGÍNĂ, angine, s. f. 1. Inflamație a faringelui și a amigdalelor care împiedică

înghițirea și respirația. 2. (În sintagma) Angină pectorală = boală care se caracterizează prin

dureri în regiunea inimii și prin accese de asfixie și care se datorează unor alterări funcționale

sau anatomice ale arterelor coronare;

TERAPEÚTIC, -Ă, terapeutici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a medicinei care studiază

mijloacele și metodele de tratament, precum și modul de utilizare a medicamentelor; știința

vindecării bolilor; terapie.

TERAPÍE, terapii, s. f. Terapeutică (1). ◊ Terapie tisulară = histoterapie. Terapie

intensivă = terapie prin care bolnavii imediat operați sau în stare foarte gravă sunt permanent

asistați de personal medical în saloane speciale; reanimare.

FARMACOPÉE, farmacopei, s. f. Tratat care cuprinde datele oficiale privind descrierea

și formulele de preparare a medicamentelor, precum și modul lor de conservare și de utilizare.