1

COORDONATORI REVISTĂ

Şcoala cu clasele I – VIII Nr. 3 Suceava Str. Mărăşeşti, nr. 38. Suceava

Telefon: 0230 / 215136

inst. Camelia Păr inst. Renate Întorsură

inst. Iulia Grig inst. Oana Ştefan

înv. Maria Cuzic înv. Elena Acatincăi

Fax: 0230 / 521545

3

Ecou

Privesc în tăcere frumuseţea nemărginită a pădurii. Mă aşez lângă trunchiul unui copac bătrân şi scorburos. Vântul jucăuş şi singur îmi mângâie cu căldură chipul. O frunzuliţă verde îmi poposeşte în palmă. Mică şi gingaşă, îmi cere să-i dau drumul. Purtată de adiere, vrea să călătorească. Mă îndeamnă să o urmez. O mireasmă subţire şi îmbătătoare îmi ţese calea, conducându-mă spre o poveste de vis despre pădure. În ea descopăr animale felurite, păsărele care cântă alături de şoaptele tainice ale izvorului şi flori care îmi dăruiesc din plin frumuseţea lor. Un pas pe iarba moale şi fragedă e un răsfăţ pentru oricine. Crengile pline de bogăţie şi de verdeaţă se apleacă înaintea mea într-un salut curtenitor. Peste toate se revarsă cerul ca o cascadă de lumină, învăluindu-le într-o frumuseţe mândră.

Pădurea mă cheamă, mă atrage...E un ecou al sufletului meu.

Diana Rîznicu clasa a IV-a D

Iubire

În pădurea copleşită de prospeţimeAscult păsările care cântă de fericire,Văd copacii care nu vor întâlni moartea.În acest loc fermecat, fără tristeţe,

Am început să visez fericirea.Iubire...

1

Leonard Agavriloaei clasa a IV-a F

Plimbare prin pădure

Un freamăt lin, un cântec duios al codrului... Mă plimb prin pădure într-o seară de primăvară. E atât de frumos... Privesc falnicii copaci care, cu măreţia lor, stăpânesc natura. Poposesc sub un plop ce stă cu crengile spre cer, într-o haină de un verde crud.

Mă gândesc... oare ce s-ar întâmpla dacă pădurea, plămânul verde, monumentul naturii, nu ar mai exista, ar dispărea pur şi simplu? Îmi amintesc că aici, în pădure, am cules primele flori, am auzit pentru prima dată cântecul drag al păsărelelor. Dacă, într-o zi, aceşti copaci, regi ai pădurii, îşi vor pierde coroana ? Şi dacă soarele nu va mai lumina deasupra ei şi norii nu-şi vor mai uda copacii?

Teodora Zahariucclasa a IV-a C

Pădurea, simbolul păcii şi al bucuriei

În pădure mă simt liniştit, simt că este un gând de bucurie ce

2

pluteşte în aer şi atunci o linişte deplină se aşterne în sufletul meu. Munţii înalţi cu vârfurile semeţe acoperite de nea, pădurile de brad, mirosul de răşină, păsărelele, fluturaşii care zboară lin spre lumină mă încântă. Iubesc mult locurile neatinse de om. Pădurea este o binecuvântare, un dar de la Dumnezeu oferit omenirii. Când frunzele foşnesc, eu simt că parcă aş vorbi cu arborii. Când stau în pădure, prefer să fiu singur... doar eu, natura şi gândurile mele. Când pătrund în pădure, pătrund în sufletul meu, în inima mea.

Ştefan Horomnea clasa a IV-a A

Un colţ de natură

În razele soarelui ce alunecă uşor peste întreaga natură, pădurea ne apare ca o cetate. Falnici străjeri, copacii privesc spre împărăţia cerului, visând să ajungă acolo. Pe trunchiurile lor se zăresc dungi pictate de soare.

Pătrunzând în lumea de vis, o adiere de zefir te înconjoară. O mireasmă dăruită de conurile şi răşina brazilor te îndeamnă să rămâi. Mă aşez la trunchiul unui copac, privind cerul prin perdeaua de frunze. E linişte. Din inima pădurii, răzbat însă ecouri misterioase care nu tulbură cu nimic liniştea şi pacea. Atras de mister, pătrund mai adânc în pădure. De aş putea să rămân mereu în acest paradis!

Înaintând, deodată îmi apăru în faţă un copac căzut. Un fior de durere mi-a trecut prin trup.

3

O lumină roşie se strecoară în pădure. Am înţeles că se apropia seara. Părăsind locaşul sfânt al planetei, mi-am luat rămas bun de la tot ce mă înconjura, cu sufletul întristat că locuri ca cel pe care l-am vizitat pot să dispară din cauza oamenilor.

Claudiu Popescu clasa a

IV-a A

Paradisul Pădurii

Vântul neobrăzat mă poartă ca pe o frunzăSpre o oază de lumină.

E o linişte pătrunzătoare ... şi stranie...E ceva, ceva minunat...

E Paradisul Pădurii.Cerul se revarsă ca o cascadă

Peste marea de verdeaţă,Iar copacii sunt ca nişte stâlpi de lumină

Ce sprijină acest ocean

4

Al culorii, al fericirii şi al magiei.

Victoria – Ioana Ciuhan clasa a IV-a C

Codrul Secular Slătioara

Un loc minunat, o pădure frumoasă şi bătrână unde merg în fiecare an e Codrul Secular Slătioara, un adevărat colţ de rai, care dăinuie de mai bine de cinci veacuri. Nici o mână omenească nu a reuşit să doboare un copac...doar vânturile şi bătrâneţea.

Aveam doar patru anişori când am păşit pentru prima oară în această pădure. Atunci molizii îmi păreau nişte uriaşi, iar eu eram o firimitură pe lângă ei. Şi dacă poposeşti pe undeva prin mijlocul pădurii, găseşti un izvor cu apă rece şi cristalină. Acesta este locul meu preferat. Aici este o băncuţă pe care mă aşez şi ascult susurul liniştit al apei şi cântecul melancolic al păsărilor. După ce mă odihnesc, îmi continui drumul spre poalele muntelui unde este o cascadă mare în care sar păstrăvii.

Acesta este Codrul Secular Slătioara, un loc minunat de care îmi voi aduce mereu aminte şi la care mă voi întoarce cu plăcere de fiecare dată.

Sebastian Miheţiuclasa a IV-a A

Invitaţie în pădure

E o noapte de primăvară,Iar eu, pădurea, te invit,

5

Să vii la mine-n gazdăSă priveşti cerul infinit,Să-nveţi povestea lunii,Să vezi misterul stelelor,Să simţi răcoarea ploii,

S-asculţi cântul păsărilor.

Va fi o noapte de vis,Ne vom plimba

amândoi,Vom merge în paradisŞi vom afla lucruri noi.Mi-aş dori tare mult să

viiTe-aştept aici cu-n dor

nebunDe-a ne plimba pe căi

pustii...Al tău drag

codru, al tău străbun.

Teodora Zahariuc casa a IV-a C

Pădurea

Pădurea mă face să mă simt ca într-un rai din basme.Cântecul păsărilor, tandreţea şi prietenia copacilor,

susurul cristalin al izvoarelor, răcoarea cetinii îmi dau senzaţia de încântare şi iubire. Aerul curat, proaspăt şi sănătos îmi dă putere. Măreaţa pădure mă primeşte cu

braţele deschise.Dar de ce unii oameni nu se mai pot bucura de

frumuseţea pădurii?

6

Georgiana Dumitrelclasa a IV-a F

Prin pădure

Un soare luminos şi blând Mă întind pe iarba deasă Străpunge crengi cu flori gălbui, Şi privesc spre-albastrul cer Şi-ajunge iute ca un gând Lângă mine, o mireasmă,Pe colţul de iarbă verzui. Un cântec de ghiocel.

Mă plimb prin pădurea care În faţa mea un fluturaşÎmi întinde braţe verzi Zboară spre-auriul soareŞi cu-a sa cântare dulce Şi lângă mine – un iepuraşMă îndeamnă să visez. Spre a lui vizuină sare.

.

Sunt veselă, emoţionată,Când frumuseţile mă-ncântă,

Când totul e în culoare.Iată! Pădurea în lumină-mi cântă!

Teodora Zahariuc clasa a IV-a C

Pădurea

7

Într-o vară minunatăM-am afundat în mijlocul pădurii.Copacii falnici îşi aplecau crengileMângâind muşchiul verdeÎnlăcrimat cu boabele de rouă.Soarele trimitea săgeţi de flăcări peste flori,Iar cerul senin împrăştia Albastrul de safir al basmelor.

Laura Zoară clasa a IV-a F

Cât de frumoasă e pădurea!

Pădurea – un simbol al vieţii şi al frumuseţii –aduce în sufletul tuturor veselia. Oare pe câţi dintre noi ne-a invitat pădurea sub mantia ei răcoroasă, oferindu-ne clipe de neuitat: aroma fructelor de pădure, mireasma cetinei de brad, şoaptele unui izvoraş din apropiere, foşnetul tainic al frunzelor? Oare pe câţi dintre noi ne-a prins noaptea într-un vârf

de munte atât de minunat? Ca să ajungi până acolo trebuie să mergi pe un drum lung, pe cărări fermecate, pline de flori, să vezi cât de frumoasă este pădurea primăvara, să-i simţi tăria şi splendoarea.

Dar să nu uităm cât bine şi cât rău i-au făcut oamenii. Ea cere mereu îndurare persoanelor neştiutoare, care îi distrug frumoasa podoabă, fiindcă nu ştiu să asculte glasul naturii.

8

Unele anotimpuri protejează pădurea, iar altele o distrug. Unele o fac mai frumoasă, altele o urâţesc. Toamna o colorează, iarna o face să strălucească ca o stea, primăvara o face frumoasă ca o floare, iar vara o încălzeşte cu razele ei de foc.

Pădurea adăposteşte mii de vietăţi, arătând mai multă compasiune decât orice om şi de aceea nu ar trebui distrusă. Ea ne aminteşte că trebuie să fim mai buni şi mai înţelegători, ne dăruieşte liniştea şi iubirea ei faţă de noi, oamenii.

Putem spune că cei care iubesc pădurea au suflete minunate, pline de căldură. Toţi ar trebui să fie aşa.

Iubiţi natura, protejaţi pădurea şi veţi fi mai buni!

Alexandra Daneleţclasa a IV- a E

Nucul, vântul şi păsările

Era o seară încântătoare de vară. Regele cerului se retrăgea uşor la culcare împreună cu fiicele lui, razele calde. Mii de fire argintii au început să se aşeze pe cerul din ce în ce mai întunecat.

9

Pădurea părea un paradis al tuturor vieţuitoarelor. Cântecele line, fluieratul vântului şi arborii bătrâni şi înţelepţi îmi duceau dorul. De aceea trebuia să-i vizitez.

Am mers spre pădurea fermecată de lângă casa bunicului. Cântecele liniştitoare ale păsărelelor îmi inundau urechile cu bucurie caldă şi blândă. Înaripatele mi-au spus:

- Bine ai venit, draga noastră Marina! Te-am aşteptat. Vrem să-ţi spunem că au apărut noi fiinţe în frumoasa noastră pădure. Priveşte!

Păsările mi-au arătat un nou copăcel – un mic nuc – ce cânta de zor ca un copil.

- Mi-a părut bine să te cunosc, copăcelule! Îţi doresc să creşti viguros şi fericit în această pădure. Unde e vântul?

- Trebuie să vină imediat să te ia, au spus păsările.

Vântul îşi făcu curând apariţia şi mă purtă pe aripile sale spre noile vieţuitoare, micile flori ce tocmai s-au ivit din pământ. Le-am salutat şi le-am stropit cu picături răcoroase din apa unui izvoraş cristalin ce curgea prin apropiere. Mi-am umplut căuşul palmelor cu apă limpede şi, purtată de vânt, m-am întors la micul nuc să-i stropesc tulpina.

Am petrecut o seară minunată înconjurată de bunii mei prieteni, cavaleri ai naturii: nucul, vântul şi păsările.

Marina Munteanu, clasa a IV-a E

10

Meditez

Privesc pădurea printre săgeţile ce-mi taie calea.Pare liniştită, însă ea freamătă neîncetat,

Copacii îşi mlădie trupurile obosite de atâtea veacuri,Vântul le mângâie pletele,Iar păsările cântă mereu.

Lacul pare adormitSub nuferii lui înmiresmaţi.

Admir acest peisaj şi mă cufund în visareAscult cum ticăie clipele şi cum pădurea îşi

măsoară pulsul.Meditez...

Bogdan Filoteclasa a IV-a D

11

Vis de primăvară

O rază de soare nou pătrunde în inima meaMă cheamă, mă strigă voioasă,

Mă îndeamnă să alergŞi alerg

Pe pământul umed brăzdat ici-colo de cărări uscate.Boarea caldă a primăverii îmi umple fiinţa,

Iar ochii mi se-neacă în cerul albastruCa o petală de miozot..

Mă opresc şi privesc nesfârşitul de lumină auriePrin care săgetează rândunelele,

Cocostârcii se rotesc gânditoriŞi cârduri de raţe trec în zbor.

Am ajuns în paradisul florilor:Clopoţei de argint aplecaţi spre pământ

Îmi şoptesc suave cuvinte;Toporaşi cu petale rupte din cer

Şi brânduşe catifelateÎmi mângâie sufletul

Obosit de atâta culoare.

12

Lăcrămioara

În tăinuita brazilor răcoare,O floare gingaşă şi mititicăDin umedul pământ răsare

Albi clopoţei spre soare ea ridică.

Nevinovatul trup, plăpând,Se leagănă a câta oară

Sub adierea vântului de primăvarăSmerită şi sfioasă o lăcrămioară!

Diana Rîznicu clasa a IV-a D

Paradisul primăverii

O rază de soare aurie Care stăpâneşte văzduhul Mă cheamă la ea. Păşesc în paradis, un paradis al culorii veşnice. Fluturi multicolori se bucură de primăvară, Un stol de berze pluteşte în văzduh, Copacii mă alintă cu mireasma lor, Iar pe cer îmi zâmbeşte primăvara.

Teodora Mustea

13

clasa a IV-a C

Visând...

O lumină lină, de primăvarăÎmi învăluie sufletul

Într-o frumuseţe pură.Şi o mireasmă îmbătătoare

A florilor fragedeMă încântă.

Pe cerul albastru apareUn vesel curcubeu

De la care toate împrumută O culoare nouă Şi care mă îndeamnă Să visez primăvara.

E un vis în mii de culori În care florile îşi cântă fericirea Iar fluturaşi de lumină Înalţă spre zâmbet de soare Cântări de iubire...

Diana Rîznicu clasa a IV-a D

14

Adiere de primăvară

O mireasmă plăcutăMă îmbie, mă bucură. Îndrăznesc să privesc

Spre globul de foc, Spre cerul senin.

Săgeţi de aur coboarăÎnspre umedul pământ

Dând viaţă florilor.

Puterea culorilor mă orbeşte,Parfumul florilor mă vrăjeşte,

Bucuria păsărilor mă cuprinde.Minunatele flori se pleacă În faţa arcaşului ceresc

Şoptind: Împărăteasa Primăvara a sosit!

Ioana Ciuhan clasa a IV-a C

15

Tu, frumoasă floare,Rege al iubiriiAmintind de paceNe-ai alintat mereuDând parfumul tău;Aură de dragoste,Floare unică în lumeIvindu-te pe pământRăpita-i frumuseţea-n gând.

Teodora Zahariuc clasa a IV-a C

Tânăr,Răpitorul frumuseţiiAdevărată comoarăNemuritoare.Darul iubitAdmirat.Fiorul frumuseţiiImnul dragosteiRomantic....

Andi Beuca clasa a IV-a D

16

Cum a căpătat trandafirul ţepi

Era o vreme când trandafirul nu avea ţepi ci o tulpină dreaptă şi netedă, dar într-o zi … s-a întâmplat ceva deosebit.

Stupul albinelor harnice era în criză de polen. Toate erau alarmate că au rămas fără hrana zilnică. Cel mai apropiat loc în care se găseau flori era la 300 km depărtare. Nimeni nu se încumeta să zboare până acolo.

-        Mă duc eu! a zis o albină curajoasă. -        Nu vei reuşi! spuse tot stupul deodată.-           Ba da, sunt convinsă! spuse albina cea

cutezătoare, luându-şi zborul spre marea provocare.Zbură ce zbură până obosi. Se aşeză să se

odihnească. Rămase aşa o zi şi o noapte. Apoi se ridică în înaltul cerului şi, spre bucuria sa, văzu prima floare din care se grăbi să strângă polenul. Mai poleniză una, şi încă una, până obosi din nou. Trudită, căzu lângă o floare maiestuoasă ce-şi înălţa spre lumină petalele sale catifelate de un roşu sângeriu. Era un trandafir, cu o tulpină verde şi netedă ce nu putea fi escaladată. Acesta prinse viaţă şi spuse:

-        Ce ai păţit, albinuţo?-           Am nevoie de polenul tău … ajută-mă!Atunci trandafirului i-au răsărit ţepi asemănători cu

nişte scăriţe pe care albina se sui până în vârful florii parfumate de unde adună polenul. Pe loc se învioră şi zbură spre stup, mulţumindu-i trandafirului pentru ajutorul dat.

Aşa a căpătat trandafirul ţepi, pe care nu i-a folosit ca pe nişte arme de apărare, ci pentru a sprijini o fiinţă neajutorată.

17

Andreea Rîşca clasa a IV-a E

Lacrimi de lumină

Gingaşe flori pe câmpii se-arată,Petale de mărgăritar în zbor.

Într-un tărâm ales visez că sunt SOARE.Văd trandafiri, crini, lalele,

Zambile, ghiocei şi gladiole,Care-şi îndreaptă al lor chip luminos

Spre cerul ocrotit de mine.Frunze de stejar îmi cântă,Iar flori de cireş îmi spun

Frumoase poezii de iubire veşnică.Uimit de atâta frumuseţe

Încep să plâng cu lacrimi de luminăCare alunecă uşor învăluind totul în raze de

IUBIRE.

Ciprian Vărvăroiclasa a IV-a D

În lumea florilor

Pătrund într-un vis de aur,Într-un câmp cu flori eu mă aşez

18

Arcaşul ceresc le apără Şi ele cresc.

O lalea îmi bucură sufletulŞi mă cheamă în lumea florilor.

Mă ia pe sus, într-un zbor linŞi de sus văd florile ca-ntr-un paradis.

Văd trandafiri de toate culorile,Lalele roşii şi portocalii,Zambile albe şi galbeneCare îmi cuceresc inima

Şi mă îndeamnă să iubesc.Emanuel Cusiacclasa a IV-a D

E primăvară iar

S-a dus iarna departe, departe,În braţele calde ale întinsului pământ.S-au dus plânsul apelor îngheţateŞi vaietul codrilor de asprul vânt.

Pădurile înfrigurate se-nclină uşor, Iar frunzele lor se bucură de-un soare domol.

- Ding – dong, ding – dong! strigă- un ghiocel. Vine primăvara încetinel!

În umbra falnicelor bolţiSe-ascund mici vietăţi,

19

Care acum s-au trezitDin somnul lor amorţit.

O, Doamne! Primăvara a venitŞi c-un parfum m-a ameţit,Cu parfumul frunzelorŞi mireasma florilor.

Maria Botuşanclasa a IV-a D

O petală a ghiocelului m-a furat

În timp ce dormeamO petală a ghiocelului m-a furatŞi m-a condus în paradisul primăverii.Săgeţile de aur ale arcaşului ceresc,Nevinovăţia şi puritatea cerului,Păsările care tăiau văzduhul,Brânduşele catifelate şi ghioceii gingaşi...Toate ... îmi vorbeau.Dar, la un sincer zâmbet al meuTotul a devenit mai frumos:Simţeam că pot zbura, că pot pluti,Că pot atinge norii,Că pot visa.

Bianca Albu clasa a IV-a B

O primăvară caldă

O lume a primăverii,O lume mai caldă...

20

Cu-al primăverii gândAdorm râzând.

În lumea visurilor ajung:Lumina argintie mă opreşte-n zare

În adâncuri zăresc Un ghiocel ce abia răsare,

Un toporaş căruia un vânt călduţÎi fură o petală

Şi păsările ce cântă În înaltul cerului.

Mă trezesc plângândCăci din lumea poveştilor am plecat

Spre o nouă zi plină de peripeţii.

Leonard Agavriloaeiclasa a IV-a F

Alexandra Todosiclasa a IV-a E

21

Georgiana Dumitrel

clasa a IV-a F

Sună, sună clopoţel,Sună lin şi subţirel,Să-nfloreşti grădinileSă trezeşti albinele!

Eşti o floare mititică,Gingaşă şi subţirică,Ce aduce primăvara,Bucurie-n toată ţara.

Deborah Nica clasa a IV-a D

Vis de primăvară

A venit primăvara în caleaşca ei de smarald. A sosit într-o rochie lungă, înverzită de iarbă şi colorată de flori pe care a aruncat-o peste pământ.

Prin colţuri negre în care bântuia întunericul se mai ascundeau nori mici de zăpadă, sângerii, de parcă ar fi fost urmăriţi de străjerii luminii. Norii i-au dat voie regelui soare să conducă regatul cerului cu raze calde de bucurie şi să înveselească orice fiinţă.

Prin copacii presăraţi cu flori fragede ciripesc melodios păsări fericite ce au poposit de curând în ţara lor frumoasă.

Ape albastre ca safirul curg repede printre văile înverzite precum copiii zburdalnici ce aleargă neobosiţi la joacă.

22

Ogoarele adăpostesc ca nişte pături plantele ce-şi vor scoate căpşorul spre viaţă. Deşi timide şi orbite de lumină, vor învăţa să aibă nevoie de soarele puternic. Ghiocei albi ca zăpada, dar calzi precum sufletul unui copil şi-au scos aripioarele ruşinate, vestind primăvara.

Cel mai încântător anotimp şi-a adus frumuseţile, a reînviat toată natura, înveselind vieţuitoarele şi aducând speranţă în sufletele noastre, ale oamenilor.

Marina Munteanu clasa a IV-a E

Murmur de izvor

Izvorul cristalin din păduriceMurmură tainic, neîncetat,

Rostind cuvinte parcă de neuitat;Şi mă adoarme într-a sa povesteŢesută uşor din picături de apă.

23

Visez că eu sunt PLOAIAŞi curg încet peste natura vie

Cu lacrimi de iubire.Dar, ca o zână bună

M-ascund apoi în noriŞi părăsesc tărâmul fermecat.

În locul meu, bătrânul rege auriu apareIar fiecare plantă fericită

Zâmbeşte la SOARE.

Diana Rîznicuclasa a IV-a D

Izvorul

Din păduri şi munţi, tu viiCu unde capricioase,Ba vesele, ba triste.

În apa ta tu oglindeştiNatura vie, minunată.

Ziua vezi păduri, câmpii,Noaptea stele argintii.

Alergi mereu, neobosit,Apoi te pierzi uşor

Într-un lac fără sfârşit...Şi greu de definit.

Ciprian Vărvăroiclasa a IV-a D

Picătura de apă

A plouat. O picătură s-a agăţat de creanga cu flori înmiresmate

24

a unui măr bătrân. Apoi ajuns pe o floare măreaţă şi a căzut

pe iarba fragedă. Noaptea, a poposit lângă un lăstar firav.

Dimineaţa, era în pericol să fie sorbită de un fluture.Dar, privindu-şi chipul în picătura limpede,

a lăsat-o neclintită.

Ionuţ Ispirclasa a IV-a F

Izvorul, o lacrimă a pădurii

Era într-o zi de mai şi afară ploua. Am plecat desculţă prin pădure.

Toate florile erau umede şi plăpânde. Hoinărind, am obosit.

M-am oprit să ascult un susur de izvor.Am văzut doi copaci bătrâni şi goi. Din fiecare crenguţă

a lor curgea câte un izvor. Aşa am descoperit că izvorul este o lacrimă a pădurii.

Miruna Lujanski clasa a IV-a F

25

Pârâiaşul

Un pârâiaş limpede spre vale curgeŞi valuri şoptite cu el duce.

Câte o mică făptură însufleţită se arată În apa cea fermecată.Un soare ademenitor,

Cu raze calde, arzător,Se oglindeşte

În apa pârâului domol.

Ana Maria Murariuclasa a IV-a F

Cristalul naturii

În craterul unui vulcan Stâncile-l împrejmuiesc,Un lac a răsărit, Nu poate scăpa de străjerii nemuritori Oglindind natura Ce apără o lume nouă

Sub cerul argintiu. Plină de prospeţime.

26

Leonard Agavriloaei

clasa a IV-a F

Ploaia

Era primăvară. Norii erau întunecaţi şi ceaţa acoperea întreg pământul.. Totul părea încremenit, iar

pământul însetat aştepta prima picătură. Florile stăteau cu capetele plecate, nemaiavând puterea să privească

spre cer. Copacii şi-au strâns ramurile în jurul trunchiului,

cerşind şi ei puţină ploaie. A început să picure. Stând nemişcat, auzeam cântecul

monoton al ploii. Priveam cum lacrimile norilor cădeau pe firele de iarbă,

pe pământ, pe frunzele copacilor înalţi. Parcă fiecare picătură cădea într-un loc anume. Apoi se adunau toate la un loc şi, în timp ce curgeau în mări, oceane şi lacuri,

îşi povesteau una alteia cum a fost în ţinutul în care au

căzut. Pe la asfinţit, din munţi izvorau săgeţi lungi de aur,

fulgerând în sus, în nori şi în jos, în oglinzile de apă.

După un timp, ploaia s-a oprit. Soarele a răsărit cu o lumină prietenească

şi văzduhul s-a umplut de strălucire. Prin văi se mlădiau pale de ceaţă, se făceau din ce în ce mai

străvezii până ce s-au mistuit în limpezimea aerului.

Undeva, pe un colţ de cer, a apărut curcubeul.

27

Ştefan Diaconescu clasa a IV-a A

Sunt un strop de viaţă

Este dimineaţă. Soarele se ridică asemenea unui rege şi se aruncă cu bucuria unui viteaz pe bolta cerească.

Eu, picătura de rouă ce stau pe firul de iarbă, aduc înviorare. Soarele măreţ încape întreg în mine, iar tu-l priveşti ca-ntr-o oglindă. Un strop de apă îţi răcoreşte sufletul, de aceea preţuieşte-mă şi nu trece indiferent pe lângă mine. De picătura aceasta depinde viaţa florilor şi viaţa ta de călător.

Aştept să recunoşti nevoia de mine când munceşti şi când te joci, când înveţi şi când mănânci, când sădeşti o floare şi când când speli un fruct.

Ia-mă cu tine mereu şi, de întâlneşti un istovit de sete, să-mi faci cunoştinţă cu el, pentru că vreau să-l ajut.

Oana Calistruclasa a IV-a A

28