CENTRUL JUDEȚEAN DE EXCELENȚĂ, VRANCEA

LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

TEMA: TEXTUL NARATIV – NARAȚIUNE. NARATOR. AUTOR

TEXTUL NARATIV

„SPARGEREA GHEŢII”

Clasa de elevi este împărţită pe grupe (5) de câte 6 elevi. Se iniţiază un joc de mişcare. Jocul se numeşte: Ascultă ploaia!

Sarcinile sunt:

· Elevii din prima grupă bat cu 2 degete de la mâna dreaptă în podul palmei stângi, destul de rar, în ritmul impus de profesor.

· După 6 bătăi, elevii din a doua grupă încep să pocnească din degete, în acelaşi ritm. În tot acest timp, primul grup continuă (se bate simultan).

· După alte 6 bătăi, elevii din grupa a treia, vor începe să bată din palme, în acelaşi ritm.

· După alte 6 bătăi, elevii din grupa a patra, vor începe să bată cu degetul arătător în bancă.

· Respectând aceleaşi cerinţe, elevii din ultima grupă vor bate cu călcâiele în podea.

· La un moment dat se aud toate bătăile, renunţându-se, treptat, din 6 în 6 mişcări, la ultima grupă, penultima, … până la prima care a bătut încontinuu.

BRAINSTORMING

· Ce sentimente ţi-a indus ploaia când ai ascultat-o?

· Scrieţi ce aţi simţit şi la ce v-aţi dus cu gândul atunci când aţi participat la acest joc!

Elevii rămân grupaţi câte şase. Fiecare grupă va primi o foaie pe care se află scris în centrul ei un cuvânt cheie ( toamnă, fetiţă, băieţel, ploaie, umbrelă). Elevii din grupă se vor consulta şi vor scrie un enunţ cu acest cuvânt. Foile se oferă altor grupe rotindu-se în sensul acelor de ceasornic. Fiecare grupă va scrie alt enunţ pornind de la cuvântul cheie, fără a citi ce au scris colegii. În final, foile vor ajunge la grupa iniţială.

Se alege un enunţ de la prima grupă (cuvântul de bază: toamna) care va constitui introducerea în alcătuirea unui text. Alegerea enunţurilor de la celelalte grupe se va face de către elevi astfel încât acestea să continue textul.

Scrie un scurt text în care să foloseşti următoarele

cuvinte:

toamnă, fetiţă, băieţel, ploaie, umbrelă.

I. Citiţi cu atenţie următorul text:

Umbrela roşie

de Titel Constantinescu

Fetiţa e foarte fericită. Mama i-a dat umbrela ei roşie. Doar e fiica ei cea dragă.

Dar nu plouă. Dacă ar ploua, fetiţa ar fi la plimbare cu umbrela deschisă. Și nici arșiță nu-i. Dacă ar fi arșiță, fetița s-ar plimba tot cu umbrela deschisă.

Dacă treci prin faţa casei, să nu te miri că la fereastră stă o umbrelă şi, sub umbrelă, fetiţa. Stă singură la fereastră şi aşteaptă să plouă.

Copacii sunt liniștiți. Frunzele abia șoptesc între ele, semn că vântul nici n-are de gând să vină.

· Ce faci, fetiță de sub umbrelă? întreabă un trecător de pe alee.

· Aștept să vină ploaia. Doar e toamnă și ar trebui să plouă.

Dar nu plouă. Numai foarte rar câte o frunză galbenă se desprinde din copaci și coboară lin pe pământ.

Deodată însă, pic, pic, pic!

Da, într-adevăr, a început să plouă. Au venit, pe negândite, nori negri, au acoperit cerul și ziua s-a întunecat puțin. Cad picături din ce în ce mai mari și vântul a pornit să spulbere frunzele uscate.

Umbrela roşie a dispărut de la fereastră. E acum pe scări. Acum, e la poartă. Acum, deschide poarta. Plouă, plouă, plouă…

O umbrelă roşie se plimbă pe trotuar. Singură? Cine știe? Cine are idee? Pentru că de la fereastra etajului doi nu se vede decât o umbrelă roşie. Şi doi pantofi. Şi o mână care se întinde, din când în când, parcă tot temându-se să nu treacă ploaia. Dar ploaia nu trece. Fetița de sub umbrelă e cea mai veselă fetiță de pe lume. Ah, de-ar vedea-o și prietenele ei!

Din capătul celălalt al străzii vin în fugă o fetiţă şi un băieţel. I-a prins ploaia în parc și acum, nu știu cum să ajungă mai repede acasă. Ploaia le-a udat părul, hăinuțele, pantofii. Fetița de sub umbrelă se face că nu-i vede, dar cu coada ochiului zărește o rochie albă, cu volanele ude de ploaie, o fundă albastră gata desfăcută de atâta fugă și haina de catifea a băiatului mai-mai să nu crezi că azi a fost îmbrăcată prima oară.

Fetița și băiatul trec în fugă pe lângă umbrela roșie. De sub umbrelă, fetița îi privește depărtându-se și parcă îi pare rău de funda albastră, de volanele albe și de haina de catifea.

· Staţi! Stați! Veniţi sub umbrela mea!

Și cei doi copii intră sub umbrelă. Dar nu încap bine toţi. Fetiţa întinde umbrela băiatului.

„Bărbatul” încuviințează și ține umbrela mai sus. Pe el nu-l plouă deloc. Pe fetița cu fundă albastră însă o plouă puțin pe umărul drept. Pe stăpâna umbrelei o picură pe umărul stâng. Dar nu se supără prea tare. Puțină ploaie nu-i cine știe ce! Important e că băiatul e bine-crescut și se străduiește să le ferească de ploaie.

Umbrela roșie se depărtează. Sub ea, un băiat și două fetițe.

În acest moment, la celălalt capăt al străzii…Se vede bine, da, la celălalt capăt al străzii, uzi leoarcă, vin trei copii. Fetița îi știe de anul trecut, când erau și ei în clasa a patra cum este ea acum. Copiii au ieșit de la ore și i-a prins ploaia în drum spre casă. Sunt două fetițe și un băiat. Aleargă, sar peste băltoace și se apără de picăturile grele cu un bloc de desen ținut deasupra capului. Ajunși în dreptul fetiței, se opresc și privesc umbrela roșie, imensă de sub care se vede o mogâldeață zâmbitoare.

· Vai, ce umbrelă frumoasă! spune una dintre fetițe.

· Poftiți! Poftiți sub umbrela mea! îi invită fetița mândră de darul primit de la

mama ei.

Și, fiindcă nu încap toți patru, fetița le întinde umbrela și ea rămâne în urma lor cu stropii de ploaie jucându-se în părul ei, curgându-i pe umeri, pe gene. Își trage gluga de la geacă pe cap și admiră cadoul de la mama.

· Ce frumoasă umbrelă am! spune fetița, mergând în spatele colegilor ei.

Copiii grijulii se opresc din când în când, o așteaptă pe fetiță și o trag sub umbrelă. Dar atunci, ploaia îl udă pe altul dintre ei.

Se adăpostesc sub un balcon și decid ca băiatul să ducă mai întâi acasă o singură fetiță. Se întoarce apoi și le ia pe celelalte.

După ce se despart, fetița se întoarce spre casă cântând. În stația de autobuz, se întâlnește cu două vecine care vin de la serviciu și le oferă umbrela ei roșie, spunându-le cu mândrie că e cadou de la mama ei. Ele o admiră, o iau pe fetiță de mână și pleacă spre casă.

Dar din când în când, fetița se oprește ca să privească umbrela ei roșie care se îndepărtează încet.

În urma ei, fără să simtă ploaia, merge o fetiță veselă.

1. Scrie în spațiul rezervat, răspunsuri potrivite pentru fiecare cerință.

_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Joc Vânătoarea de nori. Scrieți, în norii alăturați, trăsături de caracter ale fetiței cu umbrela roșie, justificându-le.

2. Alege varianta corespunzătoare de răspuns.

· Situația inițială constă în:

a) o umbrelă roşie se plimba pe trotuar;

b) fetiţa a primit umbrela roşie a mamei şi aştepta ploaia;

c) fetiţa s-a întâlnit cu doi copii.

· Cauza acțiunii este generată de:

a) întâlnirea fetiţei cu cei doi copii;

b) faptul că băiatul ducea umbrela că era „bărbat”;

c) începerea ploii.

· Desfășurarea acțiunii începe din momentul când:

a) umbrela roşie a dispărut de la fereastră;

b) mama îi dăruieşte umbrela roşie;

c) fetiţa şi băiatul trec în fugă pe lângă umbrelă.

· Depășirea situației dificile are loc atunci când:

a) primii doi copii ajung acasă;

b) nu încap toţi copiii sub umbrelă;

c) fetiţa şi băiatul trec pe lângă umbrela roşie.

· Situația finală:

a) fetiţa se îndreaptă veselă spre casă admirând umbrela roşie oferită celor două vecine;

b) copiii se adăpostesc sub un balcon;

c) fetiţa le spune cu mândrie vecinelor că umbrela este primită de la mama ei.

3. Găsește în textul de mai sus cinci verbe personale, scrie-le pe spațiul de mai jos, precizându-le persoana.

4. __________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

5. Notează în spaţiul de mai jos ce ai fi făcut dacă erai în locul fetiţei.

__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

CONCLUZIA

Naraţiunea este un text literar în proză în care se relatează o suită de întâmplări desfăşurate într-o succesiune/ordine temporală şi logică. Ea cuprinde mai multe episoade, care compun acțiunea operei și surprind evoluția personajelor pe mai multe etape ale acţiunii:

· situaţia iniţială↔ este partea de început a naraţiunii, în care se precizează locul, timpul şi personajele acţiunii;această parte a textului poate fi, ca întindere, mai mare sau mai mică, sau poate să nu apară;

· modificarea (elementul perturbator)↔este întâmplarea care modifică starea de echilibru din situaţia iniţială şi declanşează acţiunea;este un eveniment neaşteptat;

· acţiunea↔este momentul de cea mai mare întindere şi conţine prezentarea întâmplărilor determinate de modificarea situaţiei iniţiale;

· situaţia dificilă (punctul culminant)↔ reprezintă întâmplarea cea mai tensionată din povestire, determinând găsirea unei soluţii ;

· situaţia finală(deznodământul) ↔este rezultatul întâmplărilor precedente, prezentând sfârşitul acţiunii;este o situaţie nouă, stabilă, echilibrată, diferită de situaţia iniţială.

Naraţiunea literară este modul de expunere specific operei epice, definit prin relaţia autor – narator – personaj – acţiune, care prezintă o succesiune de întâmplări desfăşurate într-o ordine temporală.

Naratorul (povestitorul) este creat de autorul operei odată cu textul narativ/epic, fiind acea voce căreia i se încredinţează misiunea de a istorisi faptele şi întâmplările, de a descrie locurile şi oamenii, de a surprinde gândurile şi intenţiile eroilor.

Autorul are o identitate precisă (numele său este scris pe coperta cărţii).

Personajul literar prezintă imaginea unui personaj (persoana, fiinţa) care participă la acţiune prezentată într-o operă narativă, prin surprinderea trăsăturilor care-l individualizează.

Acţiunea operei literare cuprinde totalitatea faptelor, întâmplărilor, evenimentelor prezentate.

Naraţiunea poate fi realizată:

· la persoana a III-a, când naratorul povesteşte întâmplările obiectiv, neutru, fără să participe la acţiune;

· la persoana I, când naratorul îşi asumă atât rolul de narator, cât şi pe acela de personaj, el povestind despre sine sau despre întâmplări în care a fost implicat.

II) Se dă textul:

Povestea lui Peter Iepurașul

de Beatrix Potter

Au fost odată ca niciodată patru iepurași, care se numeau Împiedicilă, Ghemotoc, Codiță de bumbac și Peter. Locuiau împreună cu mama lor într-un culcuș de nisip aflat sub un brad foarte mare.

- Fiți atenți, dragii mei, le spuse într-o dimineață bătrâna Doamnă Iepuraș, puteți zburda pe câmpuri sau în josul potecii, dar nu care cumva să vă aventurați în grădina Domnului McGregor. Odinioară, tatăl vostru a fost prins acolo, iar Doamna McGregor l-a făcut plăcintă! Gata, puteți s-o luați din loc acum, dar aveți grijă să nu intrați în bucluc! Eu mă duc la cumpărături.

Apoi Doamna Iepuraș își luă o umbrelă și porni prin pădure spre brutărie, de unde cumpără o pâine neagră și patru chifle cu stafide.

Împiedicilă, Ghemotoc și Codiță de bumbac, care erau niște iepurași cuminți, coborâră pe potecuță să culeagă mure.

Dar Peter, care era foarte neastâmpărat, fugi până la grădina Domnului MGregor și se strecură pe sub poartă! Întâi a înfulecat niște lăptuci și niște fasole verde, pe urmă, niște ridichi. Apoi, pentru că nu se simțea prea bine, a pornit să caute niște pătrunjel. Dar îndată ce trecu de colțul răsadurilor de castraveți, dădu nas în nas cu nimeni altul decât Domnul McGregor!

Domnul McGregor stătea în patru labe plantând niște verze fragede, dar a sărit imediat în picioare și a fugit după Peter, agitând o greblă și strigând în gura mare, "Oprește-te, hoțule!”. Peter aproape că înghețase de frică. A alergat prin toată grădina, dar a uitat pe ce drum se ajungea către poartă.

Și-a pierdut unul dintre pantofi printre verze, iar pe celălalt l-a scăpat în mijlocul cartofilor.

După ce a rămas fără încălțări, a fugit în patru lăbuțe, cât de repede putea pentru a scăpa de urmăritor, dar, din nefericire, a nimerit într-o încâlcitură de agrișe, agățându-se în ele cu nasturii mari ai hăinuței sale. Era o haină albastră, cu nasturi din alamă, pe care o primise cadou de scurt timp. 

Peter s-a dat bătut și a început să plângă cu lacrimi de crocodil; suspinele sale au fost auzite de niște prietenoase rândunele, care au zburat iute către el și l-au rugat să se străduiască a scăpa de acolo.

Domnul McGregor a apărut cu o sită pe care voia să o arunce peste Peter pentru a-l prinde ca într-o capcană. Peter însă s-a mai zbătut încă o dată și a luat-o la sănătoasa, părăsindu-și hăinuța în încâlcitura de agrișe. A fugit până în șopron, și a sărit într-o stropitoare. Ar fi fost un loc foarte bun în care să se ascundă dacă nu ar fi avut atât de multă apă în ea.

Domnul McGregor era sigur că Peter se pitea pe undeva prin șopron, poate chiar sub unul din ghivecele de flori, așa că a început să le ridice cu grijă, unul câte unul, uitându-se atent sub fiecare.

Dintr-odată, Peter a strănutat: "Hapciu!". Domnul McGregor s-a repezit către el fără a mai sta pe gânduri.

Stăpânul grădinii a încercat să pună piciorul pe Peter, pentru a-l captura, dar iepurașul a sărit pe fereastra șopronului, reușind astfel să spargă trei ghivece cu flori. Fereastra era prea mică pentru domnul McGregor, iar el era prea obosit să mai alerge după Peter, așa că s-a întors la treaba lui.

Peter şi-a luat un răgaz pentru a se odihni. Rămăsese fără suflare și tremura atât de tare de frică încât nu mai știa încotro să se îndrepte. De asemenea, era ud leoarcă, după ce stătuse în stropitoarea plină de apă.

După un timp, a început să pândească în jur, mișcându-se încet, încet de tot, cu pași foarte mici, „Pâș, pâș, pâș...”Dintr-odată, a găsit o ușă într-un perete, dar era închisă și nu era destul loc pentru ca un mic şi rotofei iepuraș să se strecoare pe sub ea.Cu toate acestea, un șoricel se ducea și se întorcea pe sub ușă, ducând în gură boabe de mazăre și fasole pentru familia sa din pădure. Șoricelul abia l-a băgat în seamă, iar Peter a pornit să se plângăcească.

Iepurașul a încercat apoi să traverseze grădina, dar a fost și mai derutat, pentru că a ajuns în preajma unui mic  bazin, unde domnul McGregor își umplea cu apă găleata. O pisică albă se uita fix la peștișorii aurii din apă și stătea foarte, foarte nemișcată, cu excepția cozii ei, care se învârtea de parcă ar fi fost o cu totul altă ființă. Peter și-a zis că era mai bine să își vadă de drum fără a-i vorbi. Auzise niște lucruri nu tocmai frumoase despre pisici de la vărul său, Iepurașul Benjamin.

Peter s-a întors către șopron, dar a auzit brusc, foarte aproape de el, niște zgomote sunând cam aşa: „Hâr, hârr, hârrr”. Iepurașul s-a adăpostit sub o tufă și, văzând că nu i se întâmplă nimic, a urcat pe o roabă și s-a uitat în jur.

Primul lucru pe care l-a văzut a fost domnul McGregor, săpând în pământ pentru a planta niște ceapă. Era întors cu spatele spre el și, puțin mai încolo, se zărea poarta de intrare în grădină!

Peter a coborât cât a putut de încet de pe roabă și a început să fugă cât putea de repede de-a lungul unei cărări drepte din spatele unor tufe de coacăze. Domnul McGregor l-a văzut chiar când ajunsese în colțul acestei poteci, dar lui Peter nu îi mai păsa. S-a furișat pe sub poartă și a ajuns în siguranță în pădure.

Domnul McGregor a folosit apoi haina și pantofii lui Peter pentru a face o sperietoare de ciori.

Peter nu s-a oprit din alergat și nu s-a mai uitat în urmă până când nu a ajuns la casa lui de sub brad. Era atât de obosit încât se împleticea pe covorul fin de nisip de la intrarea în cuibul său, iar ochii dădeau să i se închidă. Mama lui era ocupată cu gătitul, dar s-a întrebat ce făcuse oare Peter cu îmbrăcămintea sa. Era a doua oară în ultimele două săptămâni când iepurașul își pierdea haina și pantofiorii.

Lui Peter nu i-a fost prea bine în acea seară. Frații lui, Împiedicilă, Ghemotoc și Codiță-de-bumbac au avut parte însă de o gustoasă pâine neagră, chifle cu stafide, lapte și mure!

Cerinţe:

1. Precizaţi locul, timpul şi personajele.

_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

2. Identifică şi completează „căsuţa” cu etapele acţiunii din textul „Povestea lui Peter Iepurașul”.

3. Completează:

În opinia mea, textul..........................................................................................., de ...............................................................este un text ...................... în care autorul se exprimă în mod indirect, prin intermediul personajelor, care sunt antrenate în derularea unor evenimente, într-un anumit spațiu și timp.

În primul rând, se remarcă prezența ............................. ca mod de expunere specific. Aceasta se face la persoana ..............., implicând prezența unui ..................................... .

În al doilea rând, apar personaje :…………………….…………………………………

…………………………… ,……………… care sunt implicate în derularea unor evenimente.

Iepurele ...........................................................................................................................

...................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

McGregor.........................................................................................................................

......................................................................................................................................................................................................................................................

Aceste acțiuni sunt plasate în timp: .................................... și spațiu: ............................................ .

În concluzie, trăsăturile mai sus prezentate justifică faptul că „Povestea lui Peter Iepurașul”, de Beatrix Potter este un text ........................ .

Locul în care se petrece acţiunea

Timpul în care se petrece acţiunea

Personajele care participă la acţiune

Fetița este……………………

fiindcă………………………….

Fetița este……………………

fiindcă………………………….

Fetița este……………………

fiindcă…………………………

Fetița este……………………

fiindcă…………………………..

Fetița este……………………

fiindcă………………………….

Subiecte elaborate de: Coarcă Alina - Şcoala Gimnazială „Duiliu Zamfirescu” Focşani

Cudalb Mariana - Şcoala Gimnazială „Ion Basgan” Focșani

Văsuianu Cecilia - Şcoala Gimnazială „Ion Basgan” Focșani