excelenta4.files.wordpress.com · web viewsemnificaţia personajului din opera literară aleasă...

CENTRUL JUDEȚEAN DE EXCELENȚĂ VRANCEADisciplina: Limba și literatura românăClasa a IV-a

CARACTERIZAREA UNUI PERSONAJ

A. CE TREBUIE SĂ ȘTIM DESPRE PERSONAJUL LITERAR?Personajul literar este eroul operei literare, implicat în acţiune și purtător al unui mesaj.Personajele literare sunt persoane, animale, lucruri însuflețite etc. care participă la acțiunea

dintr-o operă narativă.Caracterizarea personajului literar este o compunere pe baza textului literar, evidenţiind:

Trăsăturile fizice şi morale ale personajului Atitudinile Comportamentul Concepţiile acestuia, toate desprinse din evenimentele prezentate şi relatiile lui cu alte

personaje.Caracterizarea personajului trebuie să cuprindă componentele specifice unei compuneri:

introducere, cuprins şi încheiere.

În INTODUCERE se stabileşte tipul personajului propus pentru caracterizare: Principal Secundar Episodic Individual Colectiv, în funcţie de importanţa pe care o are în desfăşurarea acţiunii (evenimentelor

narative).Sau:

Real Fantastic Cu puteri supranaturale, în funcţie de raportul pe care personajul îl stabileşte cu

realitatea.Tot în INTRODUCERE sunt menţionate mijloacele de caracterizare:

Caracterizare directă, realizată de autor (portretul), realizată de celelalte personaje, dar şi autocaracterizarea (autoportretul)

Caracterizarea indirecta, ce reiese din faptele personajului, comportamentul acestuia, gândurile, atitudinile, numele şi limbajul acestuia, dar şi din indicaţiile regizorale în cazul operelor literare ale genului dramatic. Acest tip de caracterizare trădează relaţia personajului principal cu celelalte personaje.

În CUPRINS se precizează şi se exempifică:o Trăsăturile personajului (profilul fizic şi moral)o Mijloacele de caracterizare (directă şi indirectă), oferind pasaje concrete din cuprinsul

operei literare.

În ÎNCHEIERE se menţionează: Semnificaţia personajului din opera literară aleasă Tipul de personaj Atitudinea autorului faţă de personaj Opinii critice sau personale

Propunători:prof.înv. primar Lefter Nadia , Șc. Gimnazială „Duiliu Zamfirescu” Focșaniprof.înv. primar Airini Gheorghe, Șc. Gimnazială „Duiliu Zamfirescu” Focșani


În concluzie, caracterizarea personajului literar este o compunere pe baza textului literar, evidenţiind trăsăturile fizice şi morale ale personajului, atitudinile, comportamentul, concepţiile, acestea reieşind din caracterizarea directă şi indirectă.

Caracterizarea personajuluiPortretul literar este o descriere a unui personaj (portret fizic şi portret moral).Caracterizarea reprezintă totalitatea modalităţilor prin care autorul înfăţişează trăsăturile

definitorii ale unui personaj.Etapele caracterizării:

I. Introducere încadrarea în operă; locul personajului în operă; ce fel de personaj este (în raport cu realitatea); cine este personajul; în ce împrejurări este înfăţişat el.

II. Cuprins– însuşirile fizice şi morale ale personajului, aşa cum se desprind ele din:a. prezentarea directă făcută de:

autor; alte personaje; personajul însuşi (autocaracterizare).

b. prezentarea indirectă, prin: fapte, comportament, gesturi; relatia cu celelalte personaje, aspectul fizic şi vestimentar; încadrarea într-un anumit mediu, limbaj, nume;

III. Încheiere categoria tipologica mai largă reprezentată de personaj atitudinea scriitorului, dar şi a cititorului fată de personaj.

JOC EXERCIŢIU

Priveşte imaginile de mai jos şi spune în ce personaj ţi-ai dori să te transformi. Argumentează răspunsul.



Mi-aş dori să mă transform în pentru că: .................................................

.....................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................

B. APLICAȚII PE TEXT-SUPORT

*Se va lucra, la alegere, unul dintre textele-suport.Citește cu atenţie următorul text:

Sufleţelul învaţă

de Mircea Sântimbreanu Când Ionel se apucă de învăţat, toată lumea din jur păşeşte în vârful picioarelor. De

fapt, „toată lumea din jur” e numai bunica, măruntă, slabă şi puţin gârbovită. Mama e la serviciu. Tatăl e plecat de vreo trei săptămâni în delegaţie.

Se-nţelege, bunicii nu-i vine prea uşor să calce în vârful picioarelor - are aproape şaptezeci de ani. Ea ştie însă că târşitul papucilor îl enervează pe băiat. Şi doar sufleţelul învaţă. „Lasă-l să înveţe... dragul de el! Ce silitor e! Cum vine de la şcoală se apucă de-nvăţat. Nici să mănânce nu are răbdare. Dragul de el, mănâncă cu ochii pe carte... Şi când se-ncalţă e cu cartea alături... Sărăcuţul, de-abia nimereşte copcile de la bocanci.” De aceea îl încalţă bunica, în timp ce sufleţelul citeşte. Dacă s-a mai pomenit un băiat mai sârguincios?! Se spală cu cartea în mână... Şi, culmea! îl persecută la şcoală. Cum poate să susţină dirigintele că nu învaţă deloc? Uite-l chiar acum: stă cu picioarele pe perete - aşa învaţă el, micuţul - şi înghite carte după carte, pagină după pagină. Pe alţi copii trebuie să-i împingi de la spate: „Învaţă, scrie, desenează, ai terminat?” Cu Ionel nu s-a întâmplat niciodată aşa ceva. Conştiincios, mânca-l-ar bunica, şi cât de mult învaţă!... Nu e de mirare că e cam nervos... Şi cum să nu fie nervos, când are atâta de învăţat, şi dânsa, uite, chiar adineauri, a trântit lemnele la gura sobei. Erau cam grele, ce-i drept, dar băiatul învaţă. Şi mai are bunica un cusur: uite, acum aduce o găleată cu apă... Doamne, cum mai fâşâie papucii! Cum să nu se enerveze băiatul? E atât de afundat în carte...Dar n-are încotro. Tot trebuie să-l deranjeze să cumpere pâine:

- Ionel... Ionel, sufleţelule...- Ce vrei? Drăguţul de el, nici când vorbeşti cu dânsul nu-şi desprinde ochii de pe carte!...- Comoara lui bunica, nu te duci tu după pâine?- Uff. Nu poate omul să citească un rând... trosc! lemnele... bang! găleata cu apă... pâinea! Eu

nu mănânc pâine. Du-te dumneata, dacă vrei pâine... Pe mine să mă lăsaţi în pace. Am de învăţat... Dumneata nu vezi? Şi agită în faţa bunicii o cărţoaie cât toate zilele, îmbrăcată într-un jurnal pe care scrie mare: „Istoria”. Bunica priveşte cu admiraţie cartea cea groasă şi îşi cere iertare:

- Nu te enerva, scumpule, mă duc eu... Învaţă, învaţă... sufleţelule...



Când bunica se întoarce, băiatul e tot neclintit. Şi-a mutat doar picioarele de pe un perete pe altul.

- Mânca-l-ar bunica, cum mai zboară paginile! A şi isprăvit-o...- Dă-mi zoologia... E în ghiozdan... Îmbrăcată în albastru, mormăie Ionel.Zoologia e ceva mai subţire. Ce noroc că au zoologie ! Tii, dacă i-ar fi cerut limba română...

două kilograme. Sau geografia...Săracul băiat... Iacă: au şi început să zboare paginile. Şi profesorul de zoologie susţine că nu învaţă. El, care a fost premiant în fiecare an: dintr-a-ntâia până-ntr-a patra... E drept că-n ultimul timp se cam lăsase pe tânjală... Dar acum? Mânca-l-ar bunica... Primul o să fie... Şi bunica continuă să păşească în vârful picioarelor... De-abia răsuflă. Lui Ionel nu-i place cum răsuflă. Nici ei, de altfel. Răsuflă greu. Deh, ce să-i faci. Bătrâneţea!

Un singur lucru o îngrijorează pe bunica, Ionel nu prea scrie. Ba chiar nu scrie deloc. Bunica îşi ia inima în dinţi:

- Ionel... sufleţelule, voi n-aveţi de scris?Băiatul răspunde plictisit, fără să-şi ia ochii de pe carte:- Mda... avem...- Şi... şi nu scrii, sufleţelule?Sufleţelul zvârle furios cartea:- Nu vezi că învăţ?- Nu te supăra, sufleţelule... Poate, ziceam, de, să te ajut niţel... Ionel se dă repede jos din pat. I-a trecut furia. Ochii îi sclipesc vesel:- Bunică, dumneata scrii frumos, nu-i aşa? Scotoceşte în ghiozdan. Scoate o carte şi un caiet.

Bunico dragă, uite, numai atâta... Aici... zece rânduri... Până aici... Scrii dumneata... E de copiat... Eu trebuie să-nvăţ... Da?

Bunica şi-a pus ochelarii şi s-a aşternut pe scris. Ionel a cules cartea de pe jos şi citeşte cu picioarele pe pereţi. După treizeci de minute, bunica se apropie de băiat:

- Uite... e bine? Am terminat.- Foarte bine, bunico, foarte bine... Vino să te sărut. Ţocăie fericit din buze. A scos din

ghiozdan un alt caiet Bunicuţo dragă, fă şi harta asta... Uite aici... Afluenţii Siretului.Bunica se freacă la ochi.- Nu prea văd bine... E scris mărunt, sufleţelule...- Hai, bunicuţo, ajută-mă... Eu am de învăţat.A două zi, Ionel soseşte furios de la şcoală:- Ce mi-ai făcut? Mi-a dat patru... Numai din cauza ta. Uite! Toată harta e tăiată cu roşu! Ce,

Dunărea e afluentul Siretului? Şi Mureşul?! Oltul se varsă în Marea Neagră? Ăsta-i ajutor? Deschide bine ochii, citeşte şi-n carte, dacă nu te pricepi... Apoi, după un moment în care a privit-o aspru: Ce mai stai? Fă-o din nou...

Bunica s-a aşezat la masă. Citeşte, urmărind cu degetul pe carte:- „Siretul este foarte bogat în aa... aflu... afluenţi... De la nord la sud, pe partea dreaptă:

Suceava, Moldova, Bistriţa, Trotuş, Milcov, Buzău...”Băiatul stă ca de obicei cu picioarele pe perete şi cu zoologia în mână... Citeşte şi el. Dar, după

vreo jumătate de ceas, ochii i se îngustează din ce în ce. Clipeşte des. Întoarce toropit o pagină. Mai citeşte câteva rânduri şi, pe nesimţite, picioarele îi alunecă de pe perete, iar zoologia se rostogoleşte pe covoraşul de lângă pat.

- Sufleţelul, cum să nu-l doboare?... Atâtea lecţii... oftează bunica. Ridică cu grijă cartea. O cântăreşte în mână: Pe vremea mea erau mai subţirele... Începe s-o răsfoiască... Şi ce mărunt e scris!! îşi potriveşte ochelarii şi citeşte la întâmplare în josul unei pagini:

„... Rămas pe ţărm, fugarul privea piraţii ce se-ndreptau cu toate pânzele în vânt... Atunci, apucând cu o mână calul de căpăstru, iar cu cealaltă scărpinându-se în ceafă, scoase pistolul şi începu să tragă...”

Bunica nu pricepe nimic. Scoate ochelarii, îi şterge şi-i potriveşte mai bine. Întoarce pagina:



„Scoase un urlet fioros şi zvârli cuţitul spre palmier, dar acesta dispăruse... O bănuială încolţi în mintea piratului: nu cumva era o păcăleală?”

O bănuială, vorba cărţii, încolţi în mintea bunicii. Asta era zoologie? Nu cumva era o păcăleală? Se îndreptă spre masă şi scoase din ghiozdan „Româna”. Era cu poze. Oftă uşurată. Va să zică se înşelase. Scriitorii aveau poza în cărţile de română şi pe vremea ei. Se uită atent la prima figură. Nu-i cunoştea. Era, desigur, un scriitor mai tânăr... Şi avea, săracul, un bandaj peste ochi. Cine o fi? Citi explicaţia: „Tom Chiorul, tânărul bandit din Chicago”. Alta poză: „Dik Balena”...

Din ce în ce mai nedumerită, scoase Aritmetica”. Căuta o socoteală, ca-n orice aritmetică. Şi o găsi. Ca-n nicio aritmetică. Citi:

- „Socoteala dumitale e greşită, mister. Am furat împreună trei mii de dolari. Mi se cuvin o mie cinci sute.

- Da? îndrăzneşti? Se ridicase în picioare dintr-un singur salt. Nu pui la socoteală aceste şase gloanţe cu care aş putea să-ţi găuresc scăfârlia?”

Îngrozită, bunica scăpă „Aritmetica” din mână. Se aplecă s-o ridice şi o lovi în faţă căldura sobei în care duduiau lemnele aduse de dânsa.

- Ionel! strigă bunica. Ce materii aveţi voi pentru mâine? Băiatul se răsuci zgomotos pe canapea:

- Zoologia, româna, geografia...- Va să zică, zoologia... Alese cărţulia cu scoarţe albastre şi o vârî pe foc. Pe urmă, româna,

zici? Paginile gălbui se răsuciră, cuprinse de vâlvătaie, şi începură să pârâie.- Ce faci, bunicuţo? sări ars băiatul, mai ars decât „tânărul bandit din Chicago” care îl privea cu

singurul său ochi, din maldărul de scrum.Dar bunica nu răspundea. Arunca în foc cărţoaie după cărţoaie. Se-ntoarse apoi cu faţa roşie,

îmbujorată, spre băiatul ce rămăsese năuc:- Ce fac? Nimic... Am aţâţat niţel focul... Şi adăugă aspru, privindu-l peste ochelari: Să lipseşti

din ochii mei... Du-te de adu două braţe de lemne şi pe urmă stăm noi de vorbă. Mă mai pricep şi eu la zoologie, sufleţelule..

1. Completaţi următorul tabel pentru a evidenţia trăsăturile morale ale personajului,

precum şi mijloacele de caracterizare utilizate de scriitor pentru conturarea acestuia.

Mijlocul de caracterizare

Citatul/Exemplul Trăsăturile personajului

Faptele personajului

Relaţia cu alte personaje

Dialogul, felul



în care vorbeşte

Trăirile şi atitudinea personajului

2. Recitiţi cu ateţie enunţurile subliniate şi completaţi cele două cadrane:

ESENŢǍAPARENŢĂ

CONTRAST

SPUNEŢI-VǍ PǍREREA! ORAL3. Judecaţi finalul textului şi argumentaţi dacă se întrevede o evoluţie a personajului în

sens pozitiv sau negativ.

Mândricel de Petru Demetru Popescu

Aşa îl numiseră tovarăşii lui de luptă. Şi aşa îi şi rămase numele:Mândricel. Chiar domnitorul1

Vlad Ţepeş2 îl striga aşa în toiul luptei, pentru a -l trimite unde era mai greu. Toţi îl strigau aşa, pentru că numele lui adevărat nu era cunoscut de nimeni.

Orfan încă din pruncie3, Mândricel fusese crescut la curţile domneşti4, ca un copil orfan ce era. Domnii Ţării Româneşti se schimbaseră, dar el rămăsese la curte. Anii trecuseră astfel şi, o dată cu ei crescuse şi Mândricel. Acum devenise un flăcău adevărat, voinic şi cu privirea mândră, încât numele i se potrivea de minune.

Când venise la conducerea Ţării Româneşti, Vlad Ţepeş îl găsise la curte. Aflând despre viaţa umilă pe care o dusese băiatul, domnitorul se întristă. Îl chemă la el şi, prefăcându-se supărat îi zise:

− Ia ascultă, voinice: nu crezi că e păcat să stai degeaba aici, la curte?

− Munca mea e folositoare, Doamne. Eu cioplesc săgeţi pentru arcaşii Măriei tale, făuresc5

spade6 pentru braţele voinicilor tăi şi şei care îi poartă în luptă pe caii lor...− Da, nu e rău ce faci! Dar toate astea le pot face şi bătrânii. Voinicii ca tine trebuie să lupte

în bătăliile cu turcii. Armata mea are nevoie de voinici tineri ca tine.− Vrei să mă iei la luptă, Măria ta? izbucni Mândricel cu ochii sclipind de bucurie. − Dar tu nu ştii să lupţi! îi spuse domnitorul, prefăcut.− Nu am spus că nu ştiu, Măria ta. Cioplesc săgeţi, dar pot să le şi dau drumul din arc; făuresc

spade, dar ştiu să le şi folosesc; şi ştiu să călăresc şi caii!



− Chiar aşa, Mândricel? se prefăcu domnitorul că nu ştie. − Pune-mă la încercare, Măria ta!Toţi rămaseră uimiţi când săgeata lui Mândricel doborî pasărea în zbor, când nici unul dintre

ostaşi nu îl putu învinge în lupta cu spada, când nici calul cel mai nărăvaş nu putu să îl arunce din şa. Plin de bucurie, Ţepeş îl întrebă:

− Unde ai învăţat să lupţi aşa, Mândricel?− Aici, în Ţara Românească, Măria ta!− Şi cine te-a învăţat oare?− Pădurile, apele şi munţii. − Cum aşa? − Uite aşa: pădurile m-au învăţat să ţin spada în mână aşa cum îşi ţin ele crengile; munţii mi-

au arătat cum să ţin capul sus când ochesc cu arcul, aşa cum îşi ţin şi ei vârfurile; de la ape am învăţat cum să alerg în luptă, fără să mă opresc; iar oamenii, supuşii Măriei tale, m-au învăţat să apreciez libertatea şi să nu ezit să îmi dau viaţa pentru libertatea ţării..............................................................................................................................................................

Într-o zi, pe Mândricel l-au prins turcii. Dar până să îl prindă, mulţi dintre turci au pierit7de

spada voinicului care îşi apăra ţara. Mândricel a fost dus în faţa paşei8 de la Vidin. Aflând câţi turci omorâse voinicul până să fie prins, paşa s-a cutremurat de furie. Şi-a ridicat barba către Mândricel:

− Care ţi-e ultima dorinţă înainte de moarte, ghiaure9?− Să mă eliberezi ca să mă duc acasă!

− Cum aşa? Vrei să scapi teafăr10 după ce mi-ai ucis zeci de luptători?− Nu, paşă! Vreau numai să mor pe pământul meu românesc. Voi trece Dunărea înot şi mă

voi duce la domnul meu, ca să îi cer să îmi ia viaţa. Dacă nu vrea, o să mi-o iau eu singur: un ostaş nu trebuie să moară niciodată prins de duşmani.

− Şi dacă minţi?− Un ostaş de al lui Vlad Ţepeş nu minte niciodată, paşă!Paşa îl lăsă pe voinic să se întoarcă pe pământul românesc, la domnul lui la curte. Ajuns în

faţa lui Vlad Ţepeş, Mândricel îi povesti totul. Apoi îşi scoase pumnalul şi şi-l înfipse adânc în inimă. Căzu cu braţele desfăcute, încercând parcă să cuprindă tot pământul ţării. Ţepeş îi sărută obajii şi porunci alor săi ca viteazul Mândricel să fie îngropat cu mare cinste.

1 domnitor= conducătorul unei ţări;2 Vlad Ţepeş= domnitor al Ţării Româneşti (de trei ori) între anii 1448; 1456-1462; 14763 pruncie= copilărie;4 curtea domnească= pe vremuri, castelul domnitorului;5 a făuri= a face; eu făuresc= eu fac;

6 spade= săbii;7 au pierit= au dispărut, au murit;8 paşă= conducătorul unei părţi din Imperiul Otoman ( ţara turcilor);

9 ghiaur= necredincios (nume dat în batjocură de turci celor care nu aveau aceeaşi credinţă ca şi ei, adică mahomedană- credinţa în Alah)

10 teafăr= întreg, fără nici o rană.



1. Răspunde, oral, la întrebări.a. Când și unde se petrece întâmplarea?b. Care sunt personajele care participă la acțiune? Ce fel de personaje sunt acestea?c. Ce dovedește Mândricel prin comportamentul său?d. Ce atitudine are Mândricel față de Vlad Ţepeş?e. Ce dorinţă îşi exprimă el in faţa paşei de la Vidin?f. Cum îşi demonstează devotamentul faţă de ţară?

2. Piramida povestirii

Rândul I: numele personajului;Rândul II: starea socială, ocupaţia lui, profesia;Rândul III: trei trăsături de caracter ale personajului;Rândul IV: comportamentul (într-o situaţie concretă);Rândul V: problema cu care se confruntă;Rândul VI: felul în care soluţionează problema.

1......................... 2.................................... 3............................................. 4..................................................... 5............................................................ 6......................................................................

3. Lucru în perechi: Cum este Mândricel? Completează tabelul cu citatele potrivite din text.

PROFILUL FIZIC PROFILUL MORALÎNSUŞIRI CITATE ÎNSUŞIRI CITATE



4. Diagrama Venn

SUFLEŢEL MÂNDRICEL

A caracteriza un personaj înseamnă a-l înţelege, a-i sesiza mobilul comportamental, a-l raporta la universul de viaţă ce l-a generat şi în care îşi duce existenţa, la ideologia epocii exprimată în Propunători:prof.înv. primar Lefter Nadia , Șc. Gimnazială „Duiliu Zamfirescu” Focșaniprof.înv. primar Airini Gheorghe, Șc. Gimnazială „Duiliu Zamfirescu” Focșani


modelul uman elaborat, a-l judeca valoric, a-i desprinde virtuţile sau defectele lui morale ca tip artistic. Numai definind toate aceste obiective, se poate spune că analiza literară a unei opere artistice şi implicit caracterizarea personajului au o finalitate eficientă.

Atelier de creație: Redactează o compunere în care să caracterizezi unul din cele doua personaje principale ale celor doua texte narative.________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________


excelenta4.files.wordpress.com · web viewsemnificaţia personajului din opera literară aleasă...

Documents