ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Completul de 5 judecători

Dosar nr. 1919/1/2013

DOMNULE PREŞEDINTE

Subsemnata Năstase Daniela domiciliată în Bucureşti, str. Muzeul Zambaccian nr. 16, et. 3, ap. 4, sector 1, CNP 2550524400080 inculpată în dosarul nr. 3862/1/2010, recurentă în dosarul nr. 1919/1/2013, depun

CONCLUZII SCRISE

în completarea concluziilor orale formulate la termenul din 19.12.2013, când recursurile au fost soluționate pe fond, solicitându-vă pentru motivele de fapt şi de drept dezvoltate în continuare admiterea recursului subsemnatei și, în ordinea impusă de logica judecății:

i) În principal: Să casaţi sentinţa recurată ca efect al admiterii recursului în contra încheierii din 24.11.2010 pentru greşita soluţionare a uneia dintre excepţiile invocate de mine (nulitatea prezentării materialului de urmărire penală şi a procesului verbal de prezentare) şi rejudecând să admiteţi această excepţie, iar în temeiul art. 332 alin. (2) Cod pr. penală să restituiţi cauza la procuror pentru refacerea urmăririi penale;

ii) În subsidiar:

a) Să casaţi hotărârea recurată pentru greșita soluţie de condamnare a mea pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) Cod penal rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, la pedeapsa de 3 ani de închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi şi rejudecând să dispuneţi ACHITAREA mea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. a) Cod pr. penală şi pentru acuzaţia de a fi săvârşit infracţiunea de participaţie improprie la infracţiunea de folosire la autoritatea vamală de documente false;

b) Să menţineţi soluţia de achitare a mea pentru acuzațiile de a fi săvârșit:

· infracțiunea de complicitate la luare de mită în formă continuată şi

· infracţiunea de spălare de bani în legătură cu infracţiunea de corupţie în formă continuată.

Să respingeți recursul declarat de Ministerul Public – PICCJ – DNA ca neîntemeiat.

1. Faptele și chestiuni prealabile

Fără a relua expunerea situației de fapt, consider necesar să reamintesc câteva împrejurări importante pentru cauză, pentru apărarea noastră, pentru soluția ce se impune a se da în soluționarea recursurilor de față. Aceste împrejurări se referă la lipsa mobilului infracțiunilor imputate mie și soțului meu și la lipsa de logică și de temei a acuzațiilor formulate în contra noastră. La lipsa unor probe verosimile care să conducă la concluzia vinovăției mele și a soțului meu. La concluziile greșite care au fost trase din probele administrate, la lipsa de veridicitate a acestor probe, la nelegalitatea unora dintre acestea și la faptul că fiind obținute nelegal unele dintre acestea nici nu puteau fi folosite în procesul penal.

Precizez că toate înscrisurile anexate prezentelor note sunt la dosar, fie în dosarul de urmărire penală fie în dosarul primei instanțe, fie în cel al instanței de recurs, ele fiind anexate acum notelor doar pentru ușurința instanței.

A) Reamintesc că soțul meu, Adrian Năstase, a fost trimis în judecată, iar în recursul Parchetului se solicită a se confirma rechizitoriul și a se casa hotărârea primei instanțe, sub cuvânt că în calitate de prim ministru:

i) ar fi primit mită de la Irina Paula Jianu, respectiv, că ar fi primit, în mod repetat (în perioada 2002-2004), foloase necuvenite în sumă de 22.155.985.853,08 lei (ROL), în scopul menţinerii acesteia în funcţia de inspector general de stat la Inspectoratul de Stat în Construcţii, respectiv, al numirii în această funcţie după ce Inspectoratul de Stat în Construcţii a trecut în subordinea Guvernului, precum şi pentru asigurarea pentru aceasta a unui statut care să îi confere autoritate deplină în cadrul instituţiei la conducerea căreia se afla.

Conform acuzării suma de 22.155.985.853,08 lei se compune din:

· 3.702.843.854 lei reprezentând contravaloare bunuri achiziționate din China și cheltuieli ocazionate de introducerea în țară și transportul intern a acestor bunuri (2.577.742.404 ROL = 77.544,74 USD – contravaloare mărfuri, 1.229.030.703 ROL – taxe vamale, accize, comisioane vamale și 588.709.402 ROL - cheltuieli transport intern, manipulare, pază containere);

· 2.027.844.822,27 lei reprezentând contravaloare lucrări tâmplărie termopan executate de Regal Glass la imobilul din Cornu;

· 16.425.297.185,81 lei reprezentând contravaloarea unor lucrări de construcții și renovare la imobilul din str. Cristian Tell nr. 15, sector 1 (12.610.433.157 lei - contravaloarea lucrări SC Conimpuls, 1.186.854.028,81 lei - contravaloarea lucrări executate de SC Vertcon și 2.628.000.000 lei - achitați de Irina Paula Jianu).

ii) ar fi primit mită de la Ioan Păun constând în prestarea de servicii de achiziționare de bunuri din China, depozitare, ambalare și transport în România, în scopul numirii și menținerii acestuia în funcțiile de consul general, șef al Consulatului General al României la Hong Kong precum și pentru menținerea lui permanentă în misiune în străinătate (filele 199-201 din rechizitoriu).

B) În ce mă privește pe mine Daniela Năstase, acuzația este de a fi săvârșit infracțiunile de:

a) complicitate la fapta de luare de mită pretins săvârșită de către soțul meu de la Irina Paula Jianu (3.702.843.854 lei și 2.027.844.822,27 lei) (a se vedea fila 247-248 și 254 din Rechizitoriu)..

b) participație improprie la infracțiunea de folosire la autoritatea vamală de documente false în legătură cu importurile din China, constând în aceea că prin intermediul lui Irina Paula Jianu aș fi determinat-o pe Popa Cristina să folosească la autoritatea vamală documente de transport și documente comerciale false, pentru introducerea în țară a bunurilor achiziționate din China de mine sau prin intermediul altor persoane, realizate sub forma unor importuri realizate de societate (Vertcon) și aș fi înlesnit activitatea lui Popa Cristina prin procurarea unor documente de transport și comerciale în alb în vederea completării acestora cu date nereale și utilizării la autoritatea vamală.

c) Spălare de bani constând în aceea că aș fi fost beneficiara bunurilor obținute de soțul meu ca urmare a săvârșirii infracțiunii de luare de mită, respectiv a bunurilor importate din China și a lucrărilor de tâmplărie termopan, executate la imobilul din Cornu (fila 248 și254 din Rechizitoriu).

C) În ce o privește pe Irina Paula Jianu s-a reținut că ar fi săvârșit faptele de dare de mită, participație improprie la infracțiunea de folosire a bunurilor societăților comerciale în scop contrar intereselor acestora, participație improprie la infracțiunea de fals, participație improprie la infracțiunea de fals intelectual la legea contabilității, participație improprie la infracțiunea de folosire de acte falsificate la autoritatea vamală și spălare de bani.

În esență, s-a reținut că:

· noi soții Năstase am fi scos din țară și am fi remis lui Ioan Păun, aflat la post în China, o sumă de aproximativ 700.000 USD pentru ca acesta să achiziționeze bunuri din China pentru noi, că acesta a achiziționat bunuri în valoare de 520.000 USD pe care le-a trimis în țară organizând depozitarea, ambalarea, transportul maritim a unui număr de 12 containere și a remis suma de 118.650 USD organelor de urmărire penală;

· Că Irina Paula Jianu ar fi primit cu titlu de avans spre decontare de la SC Vertcon SA suma de 80.489 USD și 5.000 euro cu care a achitat bunurile achiziționate din China și expediate în țară a căror valoare este de 2.577.742.404 ROL (77.544,74 USD) și că din fondurile SC Vertcon au fost plătite taxele vamale și alte cheltuieli pentru introducerea bunurilor în țară;

· Că pentru introducerea bunurilor au fost trimise în țară de către Ioan Păun, facturi în alb, completate în țară cu bunurile importate în vederea efectuării operațiunilor de vămuire.

SCURT COMENTARIU: este greu să te aperi în fața unor acuzații care sunt lipsite de logică și care se contrazic între ele. Pe de o parte, se susține că am fi scos bani pentru a achiziționa bunuri din China și că au fost achiziționate bunuri din China în valoare de 520.000 USD (a se vedea filele 33, 40, 73 din Rechizitoriu), iar pe de altă parte, că contravaloarea bunurilor achiziționate din China și care au fost introduse în țară cu 12 transporturi și respectiv containere în valoare de 2.577.742.404 ROL (77.544,74 USD), a fost suportată de către Vertcon, fiind achitată de către Irina Paula Jianu din sumele ridicate de la Vertcon cu titlu de avans spre decontare și că la suma ce reprezintă contravaloarea bunurilor adăugându-se taxele vamale, accizele, comisioanele vamale și alte cheltuieli de transport intern în sumă de 1.229.030.703 lei și 588.709.402 lei suportate tot de Vertcon, iar acestea reprezintă foloasele remise lui Adrian Năstase de către Irina Paula Jianu.

La fel de lipsită de logică, dar și de orice suport probator este acuzația conform căreia lucrările de tâmplărie termopan executate la imobilul din Cornu a căror valoare este estimată la suma de 2.027.844.822,27 lei constituie obiect al mitei primită de Adrian Năstase, deși chiar în rechizitoriu se reține că au fost remiși executantului pentru aceste lucrări suma de 60.000 – 65.000 USD (filele 107, 123 din Rechizitoriu), și că echivalentul în euro al sumei achitate este de 49.470 euro, menționată ca atare în Rezoluția Parchetului din 07.04.2009 prin care s-a dispus începerea urmăririi penale (în realitate suma plătită a fost de 65.000 USD + 7.000 USD, aceasta din urmă fiind contravaloarea lucrărilor la casa Danei Barb, denumită în situația de lucrări „casa din lemn”).

Nu mai puțin lipsită de logică este acuzația conform căreia soțul meu Adrian Năstase a primit mită contravaloarea lucrărilor executate la imobilul din Cristian Tell nr. 15, aparținând defunctului Paul Opriș, deși este demonstrat că Paul Opriș a fost proprietarul imobilului și beneficiarul real al lucrărilor, că tot el a plătit parte din prețul lucrărilor înainte de a înceta din viață (mai 2006) și a fost căutat și somat în ultimele zile ale vieții să plătească diferența de preț, constructorul Conimpuls întrerupând actele de executare împotriva beneficiarului la intervenția Parchetului.

Se impune aici observația că eu, Daniela Năstase, prin rechizitoriu am fost acuzată de complicitate la fapta de luare de mită a soțului meu de la Irina Paula Jianu și în legătură cu:

- importurile din China, exclusiv cu referire la sumele plătite de Vertcon cu titlu de taxe vamale, accize și cheltuieli de transport intern, respectiv suma de 1.817.740.105 lei și cu suma de 2.577.742.404 ROL, reprezentând contravaloare bunuri achiziționate din China;

- lucrările de la imobilul din Cornu în valoare de 2.027.844.822,27 lei,

(se vedea rechizitoriu filele 247 și 248).

Așadar, conform actului de acuzare eu, Daniela Năstase:

· Nu sunt acuzată de complicitate la luarea de mită în legătură cu Ioan Păun;

· Nu sunt acuzată la complicitate de luare de mită în legătură cu lucrările executate la imobilul din str. Cristian Tell nr. 15.

· În consecință nici nu am fost judecată și nu puteam fi judecată pentru complicitate la acele pretinse acte materiale de luare de mită.

Or, în aceeași lipsă de logică, criticile aduse hotărârii de către Parchet prin motivele de recurs (a se vedea fila 11) reprezintă, practic, o extindere a acuzației ce mi s-a adus prin rechizitoriu, la acte și fapte pentru care nu am fost acuzată și pentru care nu am fost judecată în fața primei instanțe, respectiv pentru lucrările (în valoare de 16.452.297.185,81 lei) de la imobilul din Cristian Tell și pentru fapta pretins săvârșită în legătură cu Ioan Păun. Sub acest aspect, recursul parchetului este inamisibil.

2. Cu privire la recursul Ministerului Public

În recursul Ministerului Public se susține că achitarea noastră ar fi greșită, în motivele de recurs, pe care încercăm să le sistematizăm, susținându-se, în esență, că:

i) În speță „este cert că inculpatului Adrian Năstase, atât direct cât și prin intermediul inculpatei Daniela Năstase, a primit în mod repetat foloase necuvenite, constând în contravaloarea unor bunuri importate din China și cheltuielile aferente acestor importuri, contravaloarea unor lucrări efectuate la imobilele din Cornu, din București, str. Cristian Tell nr. 15 și servicii de achiziționare a unor bunuri din China”

ii) Că simpla acceptare de efectuare de servicii de achiziționare, depozitare și import, simpla acceptare a efectuării unor construcții la imobilele ce îi aparțineau reprezintă folos necuvenit acceptat;

iii) Că Irina Paula Jianu ar fi remis foloase necuvenite în perioada 2002-2004 lui Adrian Năstase pentru a fi numită, menținută la conducerea ISC și a i se acorda atribuții sporite;

iv) Că Păun ar fi prestat activități de cumpărare, depozitare, ambalare transport de bunuri din China și că el consideră că „avansarea în funcția de consul general în vara anului 2003 aș putea să o interpretez ca o răsplată a serviciilor pe care le-am făcut familiei Năstase”

v) Că imobilul din Cristian Tell nr. 15 ar aparține familiei Năstase și că soluția de achitare pentru actele materiale relative la lucrările efectuate la acest imobil este greșită pentru că martorii audiați în instanță „nu au făcut altceva decât să-și mențină depozițiile date în cursul urmăririi penale, ceea ce înseamnă că situația de fapt reținută prin rechizitoriu nu s-a modificat”;

vi) Că greșit s-a dispus achitarea pentru „lucrările efectuate de SC Regal Glass SRL la imobilul din Cornu, deoarece:

· Martora Dana Barb este sora inculpatului, astfel că declarația ei este pro causa;

· Că obiectul dosarului nu îl constituie contravaloarea lucrărilor făcute la imobilul lui Dana Barb și nici dacă suma de 7.000 dolari se regăsește în contabilitatea Regal Glass;

· Că nu are relevanță faptul că Regal Glass nu avea documente contabile păstrate conform Legii nr. 82/1991, pentru că aceasta nu este cercetată;

· Că atât timp cât noi nu am formulat nici o plângere împotriva costului lucrării, este lipsit de relevanță că nu s-a putut compara costul practicat în aceeași perioadă pentru lucrări efectuate pentru alți beneficiari și că în volumele 25 și 43 se regăsesc acte cu privire la situația consumului de materiale, situație de cheltuieli, situația de lucrări finală centralizatoare și sume încasate (vol. 25 fila 66);

· Că la dosar se regăsește autorizația de construire nr. 35 din 18.07.2003 eliberată de Primăria Cornu pentru extindere la imobilul din localitatea Cornu în care se menționează că valoarea lucrărilor declarate de solicitant este de 1.166.000.000 lei;

· Că faptul că martora Coca Rodica nu a putut da nici o informație cu privire la prețul mediu practicat de SC Regal Glass pentru perioada 2002-2004 nu are nici o relevanță în cauză.

Recursul Parchetului este neîntemeiat și trebuie respins ca atare. Cum recursurile noastre constituie apărări în contra acuzațiilor Parchetului, care, așa cum rezultă din dezvoltarea motivelor sunt reluate cu aceleași argumente din rechizitoriu și în recurs, vom răspunde la aceste motive de recurs și acuzații prin propriile noastre motive de recurs.

În alte cuvinte, dezvoltarea motivelor noastre de recurs și prin prezentele note scrise constituie în același timp combaterea motivelor de recurs ale Parchetului și vă rugăm să le primiți, să le cercetați, în acest fel.

3. Dezvoltarea motivelor de recurs și combaterea recursului Ministerului Public

Am formulat recurs împotriva unei încheieri din 24.11.2010 și a hotărârii date pe fondul cauzei, pentru motivele arătate în scris, dezvoltate oral și în prezentele note scrise, conform celor ce urmează:

3.1. Motivul de recurs relativ la greșita respingere de către prima instanță, prin încheierea de ședință din 24.11.2010, a excepției nelegalei prezentări a materialului de urmărire penală şi a nulităţii actelor ce i-au urmat, invocate la termenul din 09.11.2010

În fața primei instanțe am invocat două excepții privind neregularităţi ce au fost săvârșite în cursul urmăririi penale.

Prima dintre excepţii privea nulitatea urmăririi penale derivând din necompetenţa secţiei DNA care a efectuat această urmărire penală.

A doua priveşte nelegala prezentare a materialului de urmărire penală.

Întrucât argumentele primei instanțe pentru respingerea excepţiei de nulitate a urmăririi penale derivând din necompetenţa secţiei DNA sunt convingătoare, nu am criticat încheierea din 24.11.2010 pe acest aspect.

În ceea ce priveşte excepţia de nelegală prezentare a materialului de urmărire penală şi nulitatea procesului verbal de prezentare a materialului de urmărire penală soluţia primei instanţe este greşită şi înţeleg să critic încheiere sub acest aspect, solicitându-vă casarea încheierii cu toate consecinţele care decurg din aceasta (nulitatea tuturor actelor procesuale ce au fost întocmite de către organul de urmărire penală şi evident şi de către instanţă după această dată).

Astfel, în fața primei instanțe, în motivarea excepției, am arătat că după sesizarea instanţei, din rechizitoriu și din materialul de urmărire penală, am aflat că acuzaţiile ce s-au formulat în contra mea și a soțului meu, se probează de către DNA şi cu materiale probatorii constând în:

- informaţiile stocate pe 26 de suporturi în format CD, DVD şi 2 harddisk-uri (a se vedea filele 189-190, 193 şi 197-199 din Rechizitoriu) și

- 3 harddisk-uri, un server, 56 de CD-uri (a se vedea vol. III, filele 2 – 13);

Or, aceste materiale nu mi-au fost prezentate cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală. Că este aşa, rezultă din faptul că în procesele verbale de prezentare a materialului de urmărire penale NU se face referire la prezentarea acestor suporturi nici unuia dintre inculpaţi, declaraţia mea, Daniela Năstase, din data de 08.02.2010 – cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, în sensul că am luat cunoştinţă de întregul material de urmărire penală privind materialul care mi s-a pus la dispoziţie, iar nu şi cel care – cazul suporților optici şi harddisk-urile – nu mi-a fost prezentat.

În conformitate cu art. 914 - 915 rap la art. 913 alin. (4) şi art. 250 lit. b) Cod pr. penală, în cazul existenţei unor suporţi electromagnetici şi/sau optici conţinând informaţii pe care se întemeiază acuzaţia, organul de urmărire penală trebuie să asigure posibilitatea efectivă de a lua la cunoştinţă de material, aceasta presupunând punerea la dispoziţie a aparaturii necesare, dar şi a personalului care să asigure manipularea aparaturii și integritatea aparaturii și suporturilor, semnătura acestei persoane trebuind să se afle pe procesul verbal.

Punerea la dispoziţie a acestor suporturi pentru a lua cunoştinţă de existenţa şi conţinutul lor nu poate fi dovedită decât cu menţiunea din procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, în sensul că mi s-au pus la dispoziţie suporturile şi aparatura necesară pentru vizionarea sau audierea, după caz, a datelor sau imaginilor inscripţionate pe aceşti suporţi, întărită de semnătura persoanei împuternicită de către organul de urmărire penală să manipuleze aparatul.

Cum Parchetul invocă aceşti suporţi, respectiv informaţiile pe care le conţin, ca material probator, rezultă că mie (dar acest lucru este valabil şi pentru ceilalţi inculpaţi) nu mi s-a prezentat întregul material de urmărire penală, ceea ce face ca prezentarea materialului şi procesul verbal prezentat să fie lovite de nulitate.

Din procesele verbale întocmite cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală nu rezultă:

- punerea la dispoziţie a acestor suporţi şi a aparaturii necesare,

- prezenţa specialistului IT care să manipuleze aparatul care permite vizionarea sau ascultarea datelor de pe suporţii optici, pentru că procesul verbal nu poartă semnătura unui astfel de specialist IT.

- nu rezultă că procurorul şi-ar fi îndeplinit obligaţia prevăzută în art. 914 - 915 raportat la prevederile art. 913 alin. (4) Cod pr. penală, aceea de a ne aduce la cunoștință existența înregistrărilor și dreptul nostru de a asculta/viziona înregistrările.

Mai mult, din procesul verbal din 25.01.2010, rezultă că:

· 3 harddisk-uri,

· 1 server şi

· 56 de CD-uri despre care se face vorbire în rechizitoriu (fără a se putea stabili identitatea din cele menţionate în procesul verbal din 25.01.2010 şi cele menţionate în Rechizitoriu) au fost predate de către Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie către Secţia de combatere a corupţiei anterior prezentării materialului de urmărire penală, astfel că la datele la care ni s-a prezentat materialul de urmărire penală, acestea erau sigilate şi în posesia altei secţii decât aceea care a efectuat urmărirea penală, fiind prin urmare, imposibil ca acestea să ne fi putut fi prezentate cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.

Şi totuşi, acuzaţia în contra noastră se susţine şi pe acest probatoriu!

De altfel, şi art. 250 lit. b) Cod pr. penală prevede că organul de urmărire penală trebuie să asigure învinuitului sau inculpatului, după caz „posibilitatea de a lua cunoştinţă de material”. Or, dacă materialul de urmărire penală conţine informaţii aflate pe suporţi care pot fi citite doar prin intermediul unei aparaturi speciale, trebuia să ni se asigure posibilitatea de a lua cunoştinţă efectiv de informaţiile aflate pe aceştia şi în acest scop trebuia să pună la dispoziţie aparatura necesară. Neprocedându-se în acest fel, mi s-a încălcat dreptul la apărare (art. 6 din Codul de pr. penală şi 6 din CEDO).

Dovezi de necombătut că nu mi-au fost prezentate şi informaţiile aflate pe suporţii optici invocate ca material probator în susţinerea acuzaţiilor în contra mea şi că nici nu îmi puteau fi prezentate întrucât nu se mai aflau în posesia ori la dispoziţia celor care au făcut prezentarea materialului de urmărire penală sunt:

a) procesul verbal din data de 04.02.2010, întocmit de comisarii Ştefan Nicolae Florin şi Udrea Bogdan Nicolae – ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul DNA din care rezultă că la data întocmirii acestuia, adică la data de 04.02.2010, o serie de suporţi optici au fost sigilaţi într-o cutie de carton, aplicându-se sigiliul PNA nr. 289.

b) Procesul verbal din 25.01.2010, întocmit de aceiaşi comisari, în care se consemnează predarea a 3 harddisk-uri, 1 server şi 56 de CD-uri către Secţia de combatere a corupţiei, înainte de a se prezenta materialul de urmărire penală, deşi în rechizitoriu acestea sunt invocate în susţinerea acuzaţilor în contra noastră.

În alte cuvinte, suporţii în discuţie au fost sigilaţi înainte de prezentarea materialului de urmărire penală atât faţă de subsemnata cât şi faţă de ceilalţi inculpaţi.

Instanţa a respins excepţia invocată de mine, sub acest aspect, cu o motivare succintă în care se arată că este adevărat că acele materiale nu mi-au fost prezentate dar că aş fi luat cunoştinţă de conţinutul acestora pentru că informaţiile existente pe aceşti suporţi au fost folosite la întocmirea unei expertize contabile.

Soluţia instanţei este nelegală pentru că legea instituie o obligaţie pentru organul de urmărire penală de a prezenta în întregime materialul de urmărire penală, indiferent de suportul pe care materialul de urmărire penală este fixat, iar nu o facultate, iar materialul de urmărire penală trebuie prezentat în totalitate, iar nu în limitele convenabile acuzării ori în limitele pe care acuzarea le stabileşte discreţionar.

Mai mult însă, afirmaţia că suporţii ce nu ne-au fost prezentaţi ar conţine informaţii ce au fost valorificate de organele de urmărire penală în acte ulterioare, inclusiv într-o expertiză contabilă, de care am fi putut lua cunoştinţă, astfel că nu ni s-a încălcat dreptul la apărare şi care nu face decât să consfinţească un abuz al parchetului, naşte mai multe întrebări legitime:

a) de unde ştia instanţa ce conţineau acei suporţi şi mai ales de ce eu trebuia sau puteam lua la cunoştinţă de conţinutul suporţilor din actele ulterioare, ori să prezum că în actele ulterioare s-ar regăsi informaţii ce s-ar găsi pe aceşti suporţi?

b) ce unde ştia instanţa că informaţiile de pe suporţii optici sunt identice cu cele care se pretinde că se află pe suporţii de hârtie?

c) Cine, unde şi cum a verificat concordanţa între ceea ce se afla pe suporţii optici şi ceea ce se află pe suporţii de hârtie?

d) De unde ştia instanţa ce se află pe suporţi care nici nu au putut fi deschişi? Şi cel puţin această ultimă întrebare trebuia să şi-o pună instanţa şi trebuia să îi provoace cel puţin o îndoială pentru că instanţa a luat la cunoștință faptul că 14 foldere dintr-un suport nu au putut fi deschişi, sens în care a solicitat explicaţii parchetului prin adresa din 10.03.2011!

În aceste condiţii, se poate susţine că mi s-a prezentat materialul de urmărire penală în întregime? Că organul de urmărire penală şi-a îndeplinit obligaţia de a mi-l prezenta, că procesul verbal de prezentare al materialului de urmărire penală susţine adevărul atunci când consemnează că mi s-a prezentat întregul material de urmărire penală? Evident, nu!

Prezentarea în întregime a materialului de urmărire penală este o obligaţie a procurorului şi încălcarea ei nu poate rămâne nesancţionată. Este o obligaţie înscrisă în art. 250-251 Cod pr. penală şi este evident că dacă s-ar fi dus la îndeplinire această obligaţie, ea mi-ar fi dat posibilitatea prevăzută de art. 252 Cod pr. penală, de a formula cereri noi în legătură cu urmărirea penală. Or, eu nu am putut formula astfel de cereri şi nici la această dată nu pot formula astfel de cereri, de vreme ce nu cunosc conţinutul, informaţiile existente pe unii dintre suporţi ce nici măcar nu au putut fi deschişi.

Vătămarea ce mi s-a adus, este evidentă şi nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de prezentare a materialului de urmărire penală şi a procesului verbal de prezentare al materialului de urmărire penală, situaţie prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (4) Cod pr. penală. De aceea se impune admiterea recursului împotriva încheierii prin care a fost respinsă excepţia mea, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta şi cu consecinţa finală a restituirii cauzei la procuror în vederea acoperirii neregularităţii invocate.

Se pune, evident, încă o întrebare ce demonstrează că peste motivul de nulitate invocat nu se poate trece: necunoscând ce informații, date, elemente se află pe acei suporți, nu poate fi exclusă ipoteza ca acele informații, date, elemente ne sunt favorabile nouă, iar nu acuzării. De ce a ascuns atunci acuzarea acești suporți?

3.2. Dezvoltarea motivelor noastre de recurs care privesc fondul

Nici soțul meu și nici eu nu am săvârșit infracțiunile ce ne sunt imputate, iar soluția de achitare a primei instanțe pentru acuzațiile de luare de mită și complicitate la luare de mită sub cuvânt că fapta nu există și pentru aceea de spălare de bani, sub cuvânt că îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii este corectă pe fond.

În ce privește pe inculpata Năstase Daniela este greșită soluția de condamnare pentru infracțiunea de participație improprie la infracțiunea de folosire la autoritatea vamală de documente false, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul Adrian Năstase este greșită soluția de condamnare pentru infracțiunea de șantaj.

În raport de criticile formulate de către Parchet și în combaterea acestor critici se impun a se face câteva precizări cu privire la:

i) Inspectoratul de Stat în Construcții și situația acestuia și a Irinei Paula Jianu în perioada 2001-2004;

ii) Importurile din China care se pretinde că sunt în strânsă legătură cu imobilul din str. Zambaccian;

iii) Lucrările executare la imobilul din Cornu;

iv) Lucrările executate la imobilul proprietatea lui Paul Opriș din str. Cristian Tell nr. 15 (privesc exclusiv pe domnul Adrian Năstase);

v) Se impune, de asemenea, o analiză mai profundă a declarațiilor lui Ioan Păun și a lui Popa Cristina precum și a altor martori care au avut statutul de învinuiți în cauză.

Clarificarea aspectelor privind statutul ISC și al Irinei Paula Jianu, precum și a regimului bunurilor imobile menționate (Zambaccian, Christian Tell și Cornu) și a lucrărilor efectuate la acestea este necesară pentru că acuzațiile împotriva noastră privesc contravaloarea unor bunuri importate din China, iar aceste bunuri au fost parțial încorporate în imobilele la care constructorul Conimpuls executa lucrări de construcție sau reparații, or, contravaloarea acestor materiale și lucrări se pretinde că reprezintă foloasele necuvenite.

Clarificând statutul ISC, al Irinei Paula Jianu, al imobilelor și al lucrărilor efectuate se demonstrează că:

i) Adrian Năstase nu a numit-o/menținut-o și nu a asigurat Irinei Paula Jianu un statut de autoritate sporită în schimbul vreunui folos, după trecerea ISC în subordinea Cancelariei Primului Ministru, numirea/menținerea ei fiind făcută în condițiile legii și în aceleași condiții în care au fost numiți/menținuți toți cei aflați în situația ei.

ii) că noi, soții Năstase, nu aveam nici un motiv să achiziționăm materiale de construcții și echipamente din China care să fie încorporate în imobilele la care grupul de societăți Conimpuls, Vertcon și Regal Glass, aparținând aceluiași om de afaceri, le executau, pentru că în temeiul contractului de asociere, pentru construcția imobilului din str. Zambaccian constructorul și-a asumat obligația de a executa în întregime construcția și de a ne preda un apartament la cheie, beneficiul lui fiind reprezentat de celelalte 3 apartamente care i-au revenit din imobil și de care a și dispus, vânzându-le și încasând prețul, adică încasând contravaloarea materialelor și manoperei. Așadar, era interesul exclusiv al asociatului constructor să procure materialele de construcție pentru întregul imobil și echipamentele pentru cele 3 apartamente care îi reveneau. Cât privește apartamentul care ne-a revenit nouă, echipamentele sunt de proveniență Italia, excepție făcând parchetul. Dar în ce privește parchetul acesta intra, de asemenea, în obligația constructorului de a preda apartamentul ce ne revenea nouă la „cheie”;

iii) că în perioada în care societățile din grupul Conimpuls, Vertcon și Regal Glass au executat lucrări la imobilul din str. Zambaccian, la imobilul din Cristian Tell nr. 15, proprietatea lui Paul Opriș, și la imobilul din Cornu – proprietatea lui Năstase Daniela, aceste societăți au executat lucrări importante la Universitatea București, la Metro Ploiești, Universitatea din Bacău, la Catedrala din Bacău, hotel Sibiu din Neptun, Tribunalul Bacău etc. Aceasta înseamnă că aceste societăți, funcționând într-un soi de devălmășie, recunoscută chiar și de denunțătoarea/învinuită/martoră a acuzării, Popa Cristina, ele aveau tot interesul să achiziționeze materiale de construcții și echipamente, acestea fiindu-le necesare pentru executarea lucrărilor angajate.

iv) că în contul drepturilor ce se cuveneau asociatului constructor conform contractului de asociere pentru imobilul din Zambaccian, asociatul Conimpuls și succesorul său Vertcon au primit și au dispus de 3 din cele 4 apartamente (pentru două dintre ele încă în timpul executării construcției – 10.04.2002), iar contravaloarea lucrărilor executate și pentru apartamentul ce urma să ne revină a fost facturată de Conimpuls și achitată de noi, litigiul civil în desocotire pornit de noi în contra asociatului constructor la Tribunalul București fiind suspendat în temeiul art. 244 Cod pr. civilă.

Reamintesc că asociatului constructor i-a revenit ¾ din imobilul construit, că o dată cu cele 3 apartamente asociatul constructor a dispus și de partea de teren aferentă acestora, că în apartamentele de care a dispus au fost încorporate materiale de construcție și echipamente importate de constructor din China, că deși conform contractului și a uzanțelor în această materie el avea obligația a ne preda apartamentul în schimbul terenului pus la dispoziția asocierii, acesta ne-a facturat și nouă contravaloarea lucrărilor executate (care, evident, nu putea fi aceeași cu valoarea celorlalte 3 apartamente, pentru că echipamentele la apartamentul nostru le-am achiziționat noi, acestea fiind cu adevărat importuri făcute de noi și pentru noi din Italia).

v) că pentru lucrările executate de Regal Glass la imobilul proprietatea subsemnatei din Cornu am achitat suma de 65.000 USD, care este cu mult superioară valorii lucrărilor de tâmplărie termopan executate;

vi) că imobilul din Cristian Tell nr. 15 aparținea, la data executării lucrărilor, cunoscutului om de afaceri și de televiziune Paul Opriș, iar după decesul acestuia (mai 2006) imobilul revenind în proprietate copiilor săi Lavinia și Vladimir Opriș, iar lucrările au fost proiectate, autorizate și executate în contul și pe seama acestuia, Paul Opriș făcând personal o parte din plățile datorate și fiind urmărit de către executantul lucrărilor după finalizarea acestora pentru plata diferenței neachitate, întreruperea actelor de executare făcându-se la intervenția Parchetului, iar nu pentru că aceasta ar fi fost voința, conformă cu interesele sale, ale executantului.

Reamintesc în context că constructorul are un privilegiu asupra lucrărilor executate, că el și-ar fi putut înscrie o ipotecă pentru contravaloarea lucrărilor, că ar fi putut trece la executarea proprietarului imobilului pe imobilul însuși, respectiv la executarea ipotecii, și că dacă s-ar fi procedat în acest fel constructorul nu ar fi avut nici un prejudiciu. Evident, că dacă executantul lucrărilor ar fi acționat împotriva beneficiarului real al acestor lucrări în conformitate cu legea, iar nu la indicațiile Parchetului, el nu ar mai fi avut ce să denunțe „pentru a se recupera prejudiciul” și să formuleze acest denunț în contra mea, deși actele publice, la dispoziția Parchetului, de altfel, arătau pe proprietarul imobilului și adevăratul beneficiar al lucrărilor, respectiv pe Paul Opriș. Doar nefericita și abuziva intervenție a Parchetului a lipsit până la această dată pe constructor de posibilitatea normală, firească, legală de a obține de la beneficiar contravaloarea lucrărilor. Desigur, însă, că dacă s-ar fi acționat legal, dacă s-ar fi continuat demersurile constructorului împotriva beneficiarului lucrărilor, începute, de altfel, încă în timpul vieții lui Paul Opriș, atunci nu mai exista nici un temei de formulare a vreunui denunț, în contra unui terț, făcut cu scopul, așa cum se arată din denunțul însuși, de a „recupera prejudiciul”. Desigur, dacă contravaloarea lucrărilor ar fi fost cerută de la adevăratul beneficiar și executarea ar fi fost continuată împotriva acestuia, nu ar fi putut fi susținută aberanta acuzație în contra lui Adrian Năstase, aceea că ar fi fost beneficiarul unor lucrări a căror contravaloare nu ar fi fost achitată.

3.2.1. Istoricul numirii/menținerii Irinei Paula Jianu la conducerea ISC și istoricul raporturilor de subordonare a ISC în perioada 2001-2004

Conform rechizitoriului (a se vedea fila 199-200 din Rechizitoriu) ADRIAN NĂSTASE ar fi primit, în baza aceleiași rezoluții infracționale în perioada 2002-2004, direct și prin intermediul Danielei Năstase, în mod repetat, foloase necuvenite în sumă de 22.155.985.853,08 lei (ROL) de la Irina Paula Jianu, ÎN SCOPUL MENŢINERII acesteia în funcţia de inspector general de stat la Inspectoratul de Stat în Construcţii, respectiv, AL NUMIRII în această funcţie DUPĂ CE Inspectoratul de Stat în Construcţii a trecut în subordinea Guvernului, precum şi pentru asigurarea pentru aceasta a unui statut care să îi confere autoritate deplină în cadrul instituţiei la conducerea căreia se afla

Conform aceluiași rechizitoriu IRINA PAULA JIANU ar fi dat mită lui Adrian Năstase în valoare 22.155.985.853,08 lei (ROL) în perioada 2002-2004, în mod repetat şi în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în SCOPUL NUMIRII în funcţia de inspector general de stat la Inspectoratul de Stat în Construcţii în această funcţie DUPĂ CE Inspectoratul de stat în Construcţii A TRECUT în subordinea Guvernului, precum şi pentru asigurarea unui statut care să îi confere autoritate deplină în cadrul instituţiei la conducerea căreia se afla (…)”

În alte cuvinte, Adrian Năstase a primit cândva, în trecut, foloase necuvenite de la Irina Paula Jianu spre a o numi într-o funcție în care era numită deja de altcineva, respectiv de către cel care avea dreptul de a o numi, spre a fi menținută într-o funcție pe care o avea și spre a-i conferi un statut de autoritate sporită care a fost, în realitate, amputat atunci când s-a realizat raportul de subordonare, nici eu și nici ea necunoscând însă, la momentul „dării/primirii foloaselor”, că evenimentul s-ar putea produce și neavând nici o legătură cu producerea acelui eveniment, respectiv cu schimbarea raporturilor de subordonare. Reamintesc acest eveniment s-a petrecut prin hotărârea Senatului, care a modificat OUG nr. 11/2004.

Faptele de dare și luare de mită sunt complementare. Ambele presupun acte de dare și luare de mită în scopul de a se îndeplini, a nu se îndeplini, ori a se întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu, or, Adrian Năstase a avut dreptul, respectiv obligația de a numi persoane în funcții de conducere la instituțiile preluate în coordonarea Cancelariei Primului Ministru, după adoptarea OUG nr. 11/2004, iar în ce o privește pe Irina Paula Jianu, numai după ce OUG nr.11/2004 a fost adoptată cu modificările aduse de Senat, prin Legea nr. 228 din 01.06.2004

Istoria ISC și istoria numirii Irinei Paula Jianu ca inspector general dovedesc faptul că soțul meu nu a luat mită de la aceasta și că eu nu sunt complicele acestuia, acuzația fiind nu doar ilogică ci și contrazisă de probele ce au fost administrate, prezentarea cadrului legal în care a fost înființat și a evoluat ISC fiind relevant pentru susținerile noastre și acceptat ca atare și de prima instanță. Astfel:

i) ISC-ul a fost înființat prin OG nr. 63/2001 ca instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea MLPTL, prin reorganizarea ISC din structura MLPTL. Anterior ISC funcționa în cadrul MLPTL, ca direcție, fără personalitate juridică, finanțată integral din venituri extrabugetare. OG nr. 63/2001 a fost aprobat cu modificări nesemnificative prin Legea nr. 707/2001.

Dacă Adrian Năstase ar fi avut vreo înțelegere cu Irina Paula Jianu, evident ar fi avut ocazia de a pune prin OG nr. 63/2001 în „operă” înțelegerea. Nu a avut, iar actele normative adoptate o demonstrează.

ii) Irina Paula Jianu a fost numită în funcţia de inspector general de stat la ISC prin Ordinul nr. 1371/25.09.2001 emis de către ministrul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei – Miron Mitrea (a se vedea fila 203 din Rechizitoriu), numirea fiind făcută conform art. 5 alin. (3) din OG nr. 63/2001: ”Președintele și membrii consiliului de conducere se numesc și se revocă prin ordin al ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței”. Pe acest aspect, domnul Miron Mitrea, audiat din oficiu ca martor la termenul din 31.01.2012, a declarat în fața primei instanțe că numirea a fost făcută în temeiul calităților ei, fără a se solicita acordul lui Sechelariu Sergiu ori a domnului Adrian Năstase și că domnul Adrian Năstase nu i-a cerut niciodată să numească, să mențină sau să demită pe cineva din funcție.

iii) Prin OUG nr. 64 din 28.06.2003 s-a înființat Autoritatea Națională de Control, care a preluat în subordine ISC-ul de la MLPAT (art. 16 alin. (5) lit. b). OUG nr. 64/2003 a fost aprobată prin Legea nr. 194/2004. Ministrul Ionel Blănculescu (desemnat la conducerea ANC), audiat tot din oficiu în fața primei instanțe la data de 06.01.2012, a arătat că a menţinut-o pe Irina Paula Jianu în funcţia de inspector general al ISC, „neexistând nici o bază legală spre a se proceda la eventuale eliberări din funcție a personalului” în instituțiile al căror control l-a preluat. În acest sens, prin Ordinul nr. 85 din 03.11.2003, emis în temeiul art. 5 alin. (1), (3) și (4) din OG nr. 63/2001, Irina Paula Jianu a fost numită președinte al Consiliului de administrație și Inspector general, prin același ordin fiind numiți și ceilalți 4 membrii al Consiliului de administrație de către ministrul Ionel Blănculescu.

Or, dacă vreo înțelegere între Irina Paula Jianu și Adrian Năstase ar fi existat, OUG nr. 64/2003, ar fi fost, din nou, cadrul de „punere în operă” a acestei înțelegeri prin trecerea ISC în subordinea Cancelariei ori direct a Primului Ministru. Nu a existat însă nici o înțelegere, nici atunci și nici altă dată!

iv) La data de 25.03.2004 a fost adoptată OUG nr. 11 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale. Actul normativ adoptat de Guvernul condus de Adrian Năstase prevedea păstrarea subordonării ISC față de Autoritatea Naţională de Control. Or, dacă Adrian Năstase ar fi avut o înțelegere cu Irina Paula Jianu, aprobarea OUG nr. 11/2004 ar fi fost, din nou, ocazia „punerii în operă” a înțelegerii frauduloase.

OUG nr. 11/2004 a fost aprobată de Camera Deputaților din care făcea parte și domnul Adrian Năstase, așa cum a fost adoptată de Guvern.

Senatul României este acela care, în procedura adoptării legii de aprobare, a modificat OUG nr. 11/2004 în sensul că a schimbat raporturile de subordonare ale ISC, acesta fiind trecut, de SENAT, în coordonarea Primului Ministru prin Cancelariei Primului Ministru, Legea nr. 228 pentru aprobarea OUG nr. 11/2004 fiind adoptată la 01.06.2004.

v) La data de 23.06.2004, prin Decizia nr. 125, a fost aprobat Regulamentul de organizare și funcționare al ISC, iar la data de 15.07.2004 a fost emisă Decizia nr. 149 a Primului Ministru prin care Irina Paula Jianu a fost numită în funcția de președinte al Consiliului de conducere al ISC – Inspector general, decizia fiind dată ca și de predecesorii emitenți de astfel de decizii în temeiul art. 5 alin. (1), (3) și (4) din OG nr. 63/2001. La data emiterii acestei decizii mai erau 5 luni și jumătate din mandatul domnului Adrian Năstase.

La data emiterii acestei decizii importurile din China, lucrările la Cornu și probabil și cele de la imobilul lui Paul Opriș, erau istorie.

vi) Toți conducătorii de instituții pentru care raporturile de subordonare s-au schimbat în temeiul OUG nr. 11/2004 și ai Legii nr. 228/2004, după preluarea acestora în coordonarea Cancelariei Primului Ministru, au fost menținuți în funcțiile pe care le aveau. În ce privește numirea Irinei Paula Jianu și aceasta s-a făcut în îndeplinirea obligațiilor legale, iar pentru a îndeplini această obligație legală Adrian Năstase, nici direct și nici prin intermediul meu, nu a primit nimic cu titlu de folos necuvenit de la Irina Paula Jianu.

vii) Independent de cele mai sus arătate, vă rog să constatați și că expunerile de motive (pe care le anexăm prezentelor concluzii împreună cu actele normative ce le-au însoțit) la Legile de aprobare a:

· OG nr. 63/2001 (Legea nr. 707/2001);

· OUG nr. 64/2003 (Legea nr. 194/2004);

· OUG nr. 11/2004 (Legea nr. 228/2004)

au fost făcute și trimise Parlamentului sub semnătura domnului Adrian Năstase și că în toate aceste expuneri de motive Guvernul a solicitat aprobarea ordonanțelor sale așa cum au fost adoptate, iar nu cu modificări. Și vă rugăm, încă o dată, să constatați că modificarea adusă OUG nr. 11/2004 s-a făcut în cea de a doua cameră, respectiv în Senat, în Camera Deputaților, al cărui membru era Adrian Năstase, ea fiind aprobată fără modificări.

Adrian Năstase nu are nici o legătură cu schimbarea raporturilor de subordonare ale ISC, acestea fiind hotărâre de Senat, iar numirea ulterioară a doamnei Irina Paula Jianu s-a făcut pe același temei ca și al predecesorilor, respectiv în baza art. 5 alin. (3) și (4) din OG nr. 63/2001, fiind o obligație legală. Așa cum martorul Ionel Blănculescu a păstrat-o pentru că nu exista nici un temei legal pentru înlocuirea ei și Adrian Năstase, atunci când din motive independente de voința sa a devenit coordonator al ISC, a păstrat-o pe aceasta în funcție, pentru că nu exista nici un temei pentru a o înlocui.

Oricum, păstrarea unor conducători de instituţii în funcţiile deţinute atunci când intervin schimbări în raporturile de subordonare a fost şi este o practică obişnuită, este un lucru normal. Şi dacă aceste raporturi de subordonare s-au realizat în afara voinţei pretinșilor protagonişti (Adrian Năstase şi Irina Paula Jianu) este evident că între ei nu putea exista o înţelegere de dare şi respectiv luare de mită în scopul numirii, menţinerii şi asigurării unui statut de autoritate pentru Irina Paula Jianu, DUPĂ CE ISC-ul a trecut în subordinea Cancelariei Primului Ministru.

În aceste condiţii, o înţelegere între Adrian Năstase şi Irina Paula Jianu, în sensul dării, respectiv al luării de mită, în considerarea unui eveniment ce s-a produs independent de voinţa lor, ar fi fost lipsită de logică şi nu ar fi avut nici un sens, de vreme ce nici unul dintre cei doi nu avea cum să ştie ce se va întâmpla în iunie 2004.

Dar „înţelegerea” pe care numai acuzarea o vede este contrazisă, categoric, de evenimente, pentru că instituirea unor raporturi de subordonare între Guvernul condus de Adrian Năstase şi ISC nu a fost gândită şi adoptată ca măsură de reorganizare nici prin OUG nr. 64/2003, când a fost înfiinţată ANC şi în subordinea căreia a fost pus ISC şi nici prin OUG nr. 11/2004, când Guvernul a dispus menţinerea aceloraşi raporturi de subordonare pentru ISC, iar Camera Deputaţilor a aprobat Ordonanţa în această formă şi abia Senatul a aprobat cu modificări OUG nr. 11/2004, în sensul schimbării raporturilor de subordonare a ISC de la ANC la Guvern.

Este evident că dacă Adrian Năstase ar fi urmărit să aibă în subordine ISC el ar fi putut propune trecerea ISC în subordinea Guvernului în 28.06.2003 când s-a adoptat OUG nr. 64/2003 şi ar mai fi putut-o face în martie 2004 când a fost adoptată OUG nr. 11/2004. Nu a făcut-o în nici una dintre aceste împrejurări, nu a făcut-o nici Camera Deputaţilor al cărui membru era şi Adrian Năstase şi care a aprobat OUG nr. 11/2004 în forma adoptată de Guvern, schimbarea raporturilor de subordonare făcându-se abia de către Senat, care a adoptat cu modificări OUG nr. 11/2004, prin Legea nr. 228/01.06.2004.

Nici acuzația că s-ar fi dat, respectiv primit mită spre a se asigura Irinei Paula Jianu un statut de autoritate sporită nu se confirmă prin și de măsurile luate de Adrian Năstase în calitate de Prim ministru.

Adrian Năstase în calitate de Prim Ministru și coordonator al ISC prin intermediul Cancelariei, a aprobat în îndeplinirea obligațiilor legale, prin Decizia nr. 125 din 23.06.2004, Regulamentul de organizare și funcționare al ISC.

Comparând însă Regulamentul aprobat prin Decizia nr. 125/2004 cu Regulamentul aprobat prin Ordinul 1398/2001 al ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței, se constată că puterile inspectorului general au fost reduse prin noul regulament. Astfel, de exemplu, conform art. 15 lit. f) din vechiul Regulament aprobat prin Ordinul 1398/2001, președintele Consiliului de Conducere al ISC – Inspectorul General aproba bugetele de venituri și cheltuieli, iar prin art. 14 pct. 6 din noul Regulament aprobat prin Decizia nr. 125/2004, inspectorul general prezintă consiliului de conducere spre aprobare proiectul bugetului de venituri și cheltuieli al ISC și înaintează spre avizare bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, primului ministru, ceea ce reprezintă o diminuare a puterilor inspectorului general.

Atribuția suplimentară ce s-a dat inspectorului general este aceea de a împuternici pe directorul direcției juridice și de contencios de a reprezenta ISC în fața instanțelor judecătorești. Evident aceasta nu reprezintă o sporire a atribuțiilor, reprezentarea instituțiilor publice de către directorii direcțiilor juridice fiind o practică generalizată și în nici un caz o atribuție care să sporească autoritatea șefului ISC.

Sub acest aspect, se constată că criticile formulate de către parchet prin recursul său sunt nefondate și trebuie respinse. Nu a existat nici o înțelegere între Irina Paula Jianu și soțul meu, nici direct și nici prin intermediul meu, soțul meu nu a primit de la aceasta foloase necuvenite, nici direct și nici prin intermediul meu în scopul menținerii/numirii în funcția de inspector general după ce ISC a trecut în subordinea Cancelariei Primului Ministru.

3.2.2. Cu privire la situația juridică a imobilului situat în str. Zambaccian

Aparent imobilul din Zambaccian, respectiv lucrările de construire a acestui imobil, nu au legătură cu cauza în care suntem judecaţi. În realitate există o strânsă legătură între ridicarea acestei construcții și acuzațiile aduse nouă, pentru că importatorul Vertcon, ar fi, conform acuzării, cel care a remis Irinei Paula Jianu sumele ce reprezintă contravaloarea bunurilor obiect al importurilor și care ar fi plătit ulterior taxele de indigenizare și cheltuielile pentru transportul intern pe ruta Constanța-Bacău-București. Or, Vertcon face parte din grupul de societăți al domnului Sergiu Sechelariu, alături de Conimpuls și Regal Glass și este succesor al Conimpuls, începând cu anul 2002, în asocierea cu noi pentru construirea imobilului din str. Zambaccian, astfel cum vom arăta în continuare.

Conform contractului de asociere în participaţie dintre familia Năstase și Conimpuls, noi am pus la dispoziția asocierii terenul, iar, asociatul constructor Conimpuls și-a asumat obligația de a construi 4 apartamente, dintre care unul ne-a revenit nouă (în schimbul terenului), iar celelalte 3 au revenit asociatului constructor. Iar asociatul constructor a dispus de cele trei apartamente care i-au revenit, de două dintre acestea în cursul executării construcției, respectiv în aprilie 2002 când le-a vândut cu obligația de a le construi și preda „la cheie” cumpărătorului, de ultimul dintre ele, dispunând după ce construcția a fost finalizată.

Conform acuzării bunuri importate din China de către Vertcon se află în cele 3 apartamente ale beneficiarului Vertcon/Conimpuls, precum și în imobilul situat în str. Cristian Tell nr. 15, aflat în proprietatea lui Paul Opriș și toate aceste aspecte au fost constatate prin percheziţii domiciliare efectuate în cursul urmării penale (a se vedea filele 74-77 din rechizitoriu) în cele 3 apartamente din Zambaccian și în imobilul din str. Cristian Tell.

Cum a fost construit imobilul din str. Zambaccian?

El a fost construit în baza contractului de asociere în participație dintre familia Năstase și Conimpuls. Conform acestuia familia Năstase a pus la dispoziție terenul iar Conimpuls și-a asumat obligația de a ridica imobilul, asociații convenind ca familia Năstase să primească un apartament în schimbul terenului, iar constructorului să-i revină 3 apartamente pentru materialele înglobate și manopera executată. O astfel de asociere în participațiune este uzuală, este conformă cu interesele proprietarului terenului și ale constructorului, nu are nimic ilegal. Într-un astfel de contract aporturile sunt: terenul, pe de o parte, materialele și manopera, pe de altă parte. Într-un astfel de contract beneficiile sunt împărțite între asociați conform cotelor de participare la realizarea obiectivului propus prin asociere și conform înțelegerii părților. În speță, părțile au convenit ca beneficiile să se împartă în cotă de ¼ pentru proprietarul terenului și ¾ pentru asociatul constructor.

Într-un astfel de contract de asociere în participațiune este treaba asociatului constructor să procure materialele și echipamentele și să presteze manopera. În orice contract, există o obligație nescrisă dar care este conformă cu uzanțele loiale și cinstite, cu legea, izvorând din principiul solidarismului contractual, ca părțile să coopereze pentru reușita afacerii. În aceste limite am ajutat la realizarea construcției, iar în ceea ce privește importurile din China, respectiv de materiale de construcții și echipamente, am ajutat la depozitarea acestora în măsura necesară și pentru realizarea scopului asocierii în participațiune.

Prima instanță a manifestat oarece îndoială în privința existenței contractului de asociere în participațiune la începutul edificării construcției. Îndoiala este nejustificată. Nici un constructor nu s-ar fi apucat de o asemenea întreprindere fără să aibă siguranța obținerii beneficiului scontat. Asocierea în participație cu un întreprinzător este un act de comerț și i se aplică regulile acestuia în materie de probațiune, în conformitate cu art. 44 Cod pr. penală.

Existența contractului de asociere în participațiune este demonstrată și nu poate fi contestată nici în fața acestei instanțe. Ea, existența contractului și conținutul său, sunt demonstrate cu: înscrisuri emanând de la asociatul constructor, cu declarațiile domnului Sergiu Sechelariu – asociat majoritar în Conimpuls, Vertcon și prin intermediul acestora în Regal Glass, cu declarațiile martorilor Deju Vasile, Chirilă Ionel, Irimia Dorin, cu înscrisuri semnate de Popa Cristina, înscrisuri emanând de la autorități (Primăria Sectorului 1), înscrisuri comune asociaților din asocierea în participație, respectiv procese verbale de recepție, declarații de împărțire a imobilului, contractele de vânzare cumpărare încheiate de asociatul constructor și succesorul acestuia cu Ioan Alexandru Țiriac și cu Marieta Anastasescu, cu contracte, facturi și OP-uri.

Astfel:

· Declaraţia martorului Sergiu Sechelariu (acţionarul majoritar al SC Conimpuls SA Bacău, la rândul său acţionar la SC Vertcon SA, la rândul său acţionar la SC Regal Glass SRL) care în declaraţia dată în faţa instanţei la 21.09.2011 precizează (filele 4-5): „pentru imobilul din str. Zambaccian a existat un contract între Conimpuls SA şi familia Năstase, conform căruia, familia Năstase se obliga să aducă terenul de la adresa în discuţie, iar SC Conimpuls SA să edifice o construcţie formată din subsol, parter şi trei nivele”.

· Declaraţia martorei Cristina Popa dată în faţa instanţei la data de 07.09.2011. În această declarație, fila 3 parag. 1, se precizează „(…) însă discuțiile cu privire la acest imobil au pornit de la o convenție încheiată cu SC Conimpuls SA în vederea edificării respectivului imobil”.

· Declaraţia martorului Irimia Dorin care în declaraţia dată în faţa instanţei la data de 28.09.2011 precizează (fila 2 parag. 4): „conform discuţiilor care s-au purtat la acea dată şi la care eu am participat, familia Năstase se obliga să pună la dispoziţie terenul, iar SC Conimpuls să edifice o construcţie, imobilul nou creat urmând să fie împărţit între constructor şi proprietarul terenului, corespunzător aportului adus”. Acelaşi martor precizează în aceeaşi declaraţie (fila 3 primul paragraf): „(…) am auzit că în locul SC Conimpuls SA ar fi intrat SC Vertcon SA, cu cotă de participare la imobilul construit”.

· Adresa nr. 1719/08.09.2005 a SC Conimpuls SA – în care se face referire la contractul de asociere din anul 2000 spre a se pretinde plata unor sume de bani (în realitate nedatorate având în vedere tocmai contractul de asociere în participațiune și obligațiile pe care părțile și le-au asumat, precum și foloasele ce urmau a fi împărțite și au fost împărțite între cei doi asociați). Facem precizarea că în această adresă SC Conimpuls SA îşi asumă şi calitatea de antreprenor, calitate reală pentru că îşi asumase obligaţia de a ridica construcţia, cât şi faptul că două dintre apartamente (parter şi et. 1) fuseseră vândute încă din perioada construcţiei lor, potrivit contract nr. 14/2002, prin care îşi asumase faţă de cumpărător şi obligaţia de a le finaliza.

Că asocierea a existat și și-a îndeplinit obiectivul este demonstrat și de faptul că părțile în contractul de asociere au primit ceea ce au convenit. Este adevărat că în ceea ce ne privește am primit apartamentul și ni s-a pretins și plata prețului materialelor și manoperei, și că noi am plătit acest preț, deși nu îl datoram, dar este tot atât de adevărat că am introdus o acțiune în justiție în desocotire cu asociatul constructor. Și dacă lucrurile ar fi decurs normal, la această dată aveam o hotărâre judecătorească în desocotire, potrivit regulilor aplicabile materiei. O astfel de hotărâre nu există pentru că ar fi încurcat Parchetul în nedreptele acuzații ce a formulat.

Cât privește pe asociatul constructor SC Conimpuls, acesta a dispus de drepturile sale izvorâte din contractul de asociere pentru cele trei apartamente ce i-au revenit, după cum urmează:

· prin contractul nr. 14/10.04.2002 au fost vândute de Conimpuls către Ion Alexandru Țiriac 2 apartamente (parterul și etajul 1). La data acestei vânzări imobilul era în construcție, iar vânzarea de către el a celor două apartamente în curs de construire, în această etapă, demonstrează fără putință de tăgadă că asociatul constructor s-a comportat ca proprietar al apartamentelor ce îi reveneau, numai în această calitate putând să dispună de ele. Cum apartamentele erau la data vânzării, ca întreaga construcție, încă în fază de execuție, este evident că constructorul în îndeplinirea obligației asumate a trebuit să se preocupe de executarea în continuare a contractului conform obligațiilor asumate față de acest cumpărător, inclusiv prin procurarea materialelor de construcție și echipamentelor necesare definitivării apartamentelor. Prin contractul încheiat asociatul nostru, constructorul Conimpuls, s-a obligat să predea cumpărătorului (Ion Alexandru Țiriac) la cheie cele două apartamente plus dependințele;

· al treilea apartament ce i-a revenit asociatului constructor a fost înstrăinat de Vertcon către Marieta Anastasescu conform contractului de cesiune legalizat sub nr. 2231 la 22.03.2005 de BNP Marincaş Eugen

Fac precizarea că între momentul înstrăinării celor două apartamente către Ion Alexandru Țiriac, asociatul constructor Conimpuls a înstrăinat apartamentul de la etajul 2 către societatea „soră” Vertcon. Că așa stau lucrurile rezultă și din procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor în care, pentru beneficiarul apartamentului de la etajul 2 (Vertcon), a semnat martora Popa Cristina, precum și din declarația încheiată între beneficiarii apartamentelor din imobilul din str. Zambaccian (Ion Alexandru Țiriac, Vertcon – prin Cristina Popa și Daniela Năstase) autentificată sub nr. 701/04.03.2004 de BNP Marincaș Eugen (anexăm prezentelor note atât procesul verbal cât și declarația).

Conform propriilor susțineri, asociatului constructor Conimpuls (anexăm înscrisul emis de acesta la data de 08.02.2004 – valoarea investiției la data recepției) a încasat din valorificarea drepturilor sale, respectiv execuţia lucrărilor care îi conferea şi calitate de titular al drepturilor de proprietate al celor trei apartamente următoarele sume de bani:

· Suma de 12.358.065.040 lei vechi de la Ion Alexandru Ţiriac în anul 2002

· Suma de 8.470.587.654 lei vechi de la SC Vertcon în urma cesiunii dreptului asupra apartamentului de la et. 2 (sumă încasată în februarie – martie 2004);

De asemenea, contrar contractului de asociere în participație în care se prevedea că subsemnatei îi revenea un apartament în schimbul terenului aportat, Conimpuls ne-a facturat valoarea apartamentului ce ne-a revenit, astfel că am plătit la data de 01.11.2005, cu titlu de preț al apartamentului de la etajul 3, suma de 5.830.624.000 lei vechi. Reiterez faptul că pe rolul Tribunalului București există un dosar ce are ca obiect desocotirea dintre subsemnata și asociatul Constructor, dosar suspendat în prezent în temeiul art. 244 din vechiul Cod de pr. civilă.

În alte cuvinte, în urma edificării imobilului și valorificării drepturilor de proprietate ce îi reveneau asupra a 3 apartamente (parter, etaj 1 și etaj 2) și a facturării către mine a contravalorii lucrărilor executate la apartamentul meu, echipat cu instalații de proveniență Italia, spre deosebire de celelalte trei apartamente echipate cu echipamente provenite și din China, Conimpuls a încasat suma de 26.929.212.437 lei vechi (fără TVA).

Potrivit acuzării, a se vedea filele 74-77 din rechizitoriu, în cele 3 apartamente ce au revenit asociatului constructor Conimpuls (parter, etajul 1 și etajul 2) în urma perchezițiilor efectuate s-a constatat că:

· piesele de mobilier (mese, dulapuri, scaune, servante) erau specifice culturii asiatice,

· corpuri de iluminat (candelabre, lustre, veioze, aplice) aveau inscripționate etichete cu inscripția „Made în China”,

· obiectele sanitare (chiuvete, vase WC, bideuri, Cabine de duș cu hidromasaj, baterii și oglinzi) purtau însemnele unor societăți din China;

· casele de bani metalice purtau însemnele unor societăți din China

· frigiderele, aragazurile și paturi erau de proveniență China

Prin urmare, este de necontestat că în apartamentele asociatului constructor, iar nu în apartamentul familiei Năstase, au fost găsite obiecte ce au făcut obiectul importurilor realizate de Vertcon.

Aceste bunuri din importuri au fost încorporate în imobil cu ocazia realizării imobilului. Valoarea acestor bunuri din import China a fost avută în vedere și a fost inclusă în prețul de vânzare și prețul plătit asociatului constructor ori succesorului acestuia în drepturi.

În alte cuvinte, Conimpuls a încasat bani pe bunurile ce se pretinde de către acuzare că ar aparține familiei Năstase. Or, dacă importurile ar fi fost făcute de noi sau pentru noi, ori din banii noștri, atunci nu se justifica încorporarea lor în cele trei apartamente de care a dispus asociatul constructor, fără ca noi să primim nimic în schimb.

În acest context se impune precizarea că la momentul cumpărării apartamentului de către Marieta Anastasescu, aceasta a notificat vânzătorul să ridice obiectele de mobilier existente în apartamentul de la etajul 2, iar Vertcon a răspuns notificării, la data de 16.02.2006, stabilind o dată pentru ridicarea bunurilor. Prin urmare, Vertcon și-a reafirmat dreptul de proprietate al mobilierului din China ce îl lăsase în apartament, mobilier pe care acuzarea susține că ne-ar aparține (anexăm corespondența dintre Marieta Anastasescu și Vertcon).

În ceea ce privește apartamentul de la etajul 3 care ne-a revenit nouă conform contractului de asociere în participațiune precizăm următoarele:

· Numai parchetul (dușumeaua) este în acest apartament de proveniență China, însă achiziționarea și montarea lui în apartament era obligația asociatului constructor în temeiul contractului de asociere prin care s-a obligat să îmi predea un apartament „la cheie”;

· Martorul Chirilă Ionel în declarația dată la data de 14.09.2011 în fața primei instanțe a arătat că: „revin și arăt că la et. 3 baia, a fost complet echipată cu obiecte sanitare din Italia, precizare ce vizează toate băile de la et. 3” ( fila 3, penultimul paragraf);

· Martorul Deju Vasile în declarația dată la data de 14.09.2011 în fața primei instanțe a declarat: „la imobilele din str. Zambaccian și C. Tell am montat parchet și obiecte sanitare de proveniență chinezească, o parte din ele”. (fila 9 ultimul parag.). Și reamintesc că același martor a declarat că în aceeași perioadă asociatul constructor executa lucrări și la hotelul Sibiu din Neptun ce aparținea lui Sergiu Sechelariu, proprietarul Conimpuls, Vertcon și Regal Glass (a se vedea declarația dată în fața primei instanțe la data de 14.09.2011, fila 4 parag. 2-3).

Oricum, față de acuzația adusă se ridică întrebarea legitimă: De ce ar fi trebuit să achiziționez eu materiale de construcție și echipamente pentru apartamente ce nu îmi aparțineau și a căror construcție la cheie era obligația asociatului și care au fost valorificate de asociatul constructor cu tot cu bunurile importate? Iar constructorul a valorificat pretinsele bunuri importate încorporate în cele trei apartamente care i-au revenit.

Probele demonstrează că nu aveam nici un motiv să mă ocup de importurile asociatului constructor la modul la care pretinde acuzarea. Demonstrează că nu am avut de ce să procur eu materiale de construcții și echipamente pentru că de toate acestea a avut nevoie constructorul pentru a-și îndeplini obligația de a edifica imobilul cu cele 4 apartamente și că de aceste bunuri, cu materialele încorporate, a dispus asociatul constructor care a valorificat cele 3 apartamente ce i-au revenit conform contractului de asociere.

Toți martorii au declarat că în apartamentul ce ne-a revenit nouă nu au folosit bunuri importate din China, cu excepția parchetului. Însă predarea unui apartament la cheie către familia Năstase a fost obligație asumată de constructor, iar „la cheie” înseamnă și cu dușumea, dar mai este de observat că Vertcon a importat aproximativ 4.000 m2 de parchet, iar la apartamentul nostru au fost folosite 194 m2, iar în întregul imobil, suprafața de parchet montată este de sub 1.000 m2. Este un motiv în plus spre a se concluziona că nu aveam nici un motiv să facem importuri din China.

În concluzie, din cele arătate mai sus, rezultă că la apartamentul ce ne-a revenit nouă numai parchetul este de proveniență China, că Vertcon/Conimpuls au folosit materialele și echipamentele pe care le-a importat din China pentru realizarea și echiparea celor 3 apartamente ce le-au revenit și de care au dispus, că nu aveam nici un interes să realizez importuri pe care asociatul constructor să le folosească în interes propriu și bunuri importate pe care le-a și valorificat prin vânzarea celor 3 apartamente, că nu aveam nici un interes să achiziționez bunuri din China pentru ca asociatul constructor să le încorporeze în lucrările ce le efectua și pe care să le valorifice în interes propriu.

Cât privește motivul pentru care importurile din China s-au realizat de către Vertcon, din probele administrate a rezultat fără putință de tăgadă o devălmășie a celor 3 societăți, dar și faptul că Vertcon avea un magazin de desfacere de materiale de construcții. Este dovedit, de asemenea, că personalul celor 3 societăți lucra în devălmășie, că Popa Cristina însăși a lucrat pentru două societăți (Conimpuls și Vertcon) că între acestea au operat transferuri nu doar de personal dar și de materiale și sume de bani, că lucrări contractate de o societate erau apoi subcontractate către altă societate din grup, iar motivele pentru care se derulau astfel operațiunile era simplu: ele aveau ca scop maximizarea profitului.

3.2.3. Cu privire la situația juridică a imobilului din Cristian Tell

Imobilul din str. Cristian Tell nu a aparținut niciodată familiei Năstase. Toate înscrisurile existente la dosar, inclusiv declarațiile martorilor dovedesc că imobilul a aparținut lui Paul Opriș, iar după decesul acestuia imobilul a revenit copiilor acestuia (Lavinia și Vladimir Opriș), concluzia instanței în privința acestui imobil fiind corectă. Interpunerea defunctei Tamara Cernasov între proprietarii acestui imobil nu a conferit și nu conferă familiei Năstase calitatea de proprietar. El a fost înstrăinat de Tamara Cernasov lui Paul Opriș și dacă cineva pune la îndoială actul de vânzare cumpărare trebuie să demonstreze acest lucru cu probe.

Din probe rezultă ceea ce corect a reținut și prima instanță. Astfel:

a) Imobilul a fost cumpărat prin contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 139 din 29.01.2002 de defunctul Paul Opriș. Imobilul s-a aflat neîntrerupt la Paul Opriș, până la decesul acestuia din mai 2006.

b) Din proiectul nr. 2/2002 întocmit de SC Vanel Exim SRL ( pe care îl anexăm) în baza căruia Conimpuls a obținut autorizația de construcție și a efectuat lucrări de reparații și amenajare la imobilul din Cristian Tell rezultă că proprietar și beneficiar al lucrărilor a fost Paul Opriș.

c) Din documentele contabile aflate la dosar reiese că Paul Opriș a efectuat plăți pentru lucrările efectuate la imobilul proprietatea sa din str. Cristian Tell. Astfel anexăm:

· Factura fiscală nr. 2258768 din 28.03.2003 emisă de SC Conimpuls SA pentru lucrări efectuate la imobilul din Cristian Tell nr. 15, având ca beneficiar pe Paul Opriș;

· Factura fiscală nr. 2258649 din 07.02.2003 emisă de SC Conimpuls SA pentru același beneficiar;

· Chitanțele nr. 2954528 din 24.09.2003, nr. 2954533 din 06.03.2003, nr. 2954545 din 24.03.2002, nr. 2954522 din 17.02.2003, nr. 2954614 din 23.04.2003, nr. 2954605 din 14.04.2003, nr. 2954609 din 21.04.2003, nr. 2954550 din 04.04.2003 și nr. 2954602 din 09.04.2003, care demonstrează plăți făcute de Paul Opriș.

d) Imobilul figurează în certificatul suplimentar de moștenitor nr. 269 din 11.12.2006, alături de alte 5 imobile deținute în proprietate de către Paul Opriș. Același Paul Opriș deținea acțiuni la numeroase societăți comerciale, unele dintre acestea având în proprietate tronsoane aflate în blocuri aflate în Piața Victoriei, asociatul lui Paul Opriș fiind Marcel Avram (anexăm certificatul suplimentar de moștenitor);

e) Conform Sentinței civile nr. 9802 din 21.06.2007 a Judecătoriei sectorului 1 imobilul a fost atribuit la partaj copiilor lui Paul Opriș, respectiv martorilor Andra Lavinia Opriș și Vladimir Codruț Opriș, Andra Opriș locuind în acel imobil.

f) Martora Ardelean Florica Lucia, soția lui Paul Opriș a confirmat că defunctul a cumpărat imobilul din Christian Tell, în perioada în care, în fapt, soții Opriș erau despărțiți. Declarația d-nei Ardelean din 21.12.2011 dată în fața instanței conține o afirmație peste care nu se poate trece: aceasta a fost sunată personal de domnul Daniel Morar anterior decesului lui Paul Opriș. Or, dosarul a fost instrumentat de alți procurori, iar intervenția domnului Morar într-un dosar instrumentat de procurori din subordinea sa, dar și intervențiile publice ale acestuia pe marginea dosarelor lui Adrian Năstase, pe care legea privind statutul judecătorilor și procurorilor le interzice, spun multe despre condițiile în care s-a desfășurat ancheta și despre partizanatul acestuia.

g) Același lucru, respectiv că imobilul din Cristian Tell era a lui Paul Opriș, spune și martora Magdalena Jora. Reacția acestei martore în fața primei instanțe atunci când a fost audiată și întrebată dacă s-au exercitat presiuni asupra ei de către procuror, nu mai poate fi reprodusă, martora încetând din viață. Audierea ședinței de judecată din 28.09.2011 ar reuși, poate, să redea ceva din năduful cu care a vorbit martora despre felul în care a fost audiată.

h) Importante pentru clarificarea situației imobilului sunt și declarațiile altor martori ai acuzării. Astfel:

· Deju Vasile – fost președinte al CA al Conimpuls în perioada 2001-2006, arată în declarația din 14.09.2011 (anexată) că:

· „din proiectul de lucrări întocmit de SC Vanel Exim SRL din Bacău a aflat că proprietarul imobilului din Tell este Paul Opriș, pe care, este adevărat, nu l-a întâlnit niciodată”.

· „Că a existat și un proiect de contract pentru lucrările la imobilul din Christian Tell având ca beneficiar pe Paul Opriș (fila 8 din declarație) despre care ar trebui să știe mai mult Țibu Mihai”

· „Că în 2005 Sergiu Sechelariu i-a cerut să demareze acțiunile pentru recuperarea datoriei pe care o avea Paul Opriș pentru lucrările executate la imobilul proprietatea sa”;

· „Că s-a adresat poliției pentru identificarea lui Paul Opriș, iar poliția ar fi răspuns că nu există o persoană cu acest nume”;

· „că ulterior a formulat denunț pentru recuperarea sumei de bani datorată de Paul Opriș”. De ce denunțul a fost făcut împotriva lui Adrian Năstase? E o întrebare la care Deju Vasile și cei care l-au pus să facă acest denunț vor răspunde la o altă judecată.

· „că nu s-a putut adresa instanței civile pentru că nu avea datele de identificare ale lui Paul Opriș”.

· Irimia Dorin – în declarația din 28.09.2011 dată în fața primei instanțe arată:

· „că a fost șeful consilierilor juridici ai societăților SC Conimpuls și Vertcon”;

· „că în 2006 a fost la spitalul Fundeni unde era internat Paul Opriș spre a-i înmâna o somație emisă de Conimpuls pentru achitarea unei sume de 10 miliarde lei pentru imobilul din Cristian Tell. Nu a putut intra la el, accesul fiindu-i refuzat de către medici, dată fiind starea sănătății”. Reamintim că Paul Opriș a murit la 01.05.2006.

· „reprezentarea sa a fost că proprietar al imobilului din Tell a fost Paul Opriș”. NB – acest lucru îl spune șeful grupului de consilieri juridici al firmelor lui Sergiu Sechelariu, jurist de profesie, fost judecător și avocat.

· Martorul Chirilă Ionel în declarația dată în fața primei instanțe la data de 14.09.2011 a arătat că: beneficiarul lucrărilor de la imobilul din Cristian Tell era Paul Opriș, care figura și în autorizația de lucrări;

· Martorii Andrea Opriș și Vladimir Opriș audiați în fața primei instanțe la data de 17.01.2012 au arătat:

· că imobilul din Cristian Tell a fost al tatălui lor;

· că Paul Opriș a fost cu fiul său în imobilul din Cristian Tell, când lucrarea a fost finalizată și era entuziasmat de felul în care arăta;

· că persoane de la Bacău l-au căutat la spital pe tatăl său pentru ca acesta să plătească o datorie către aceștia;

· că a fost amenințat de procurori (a se vedea declarația lui Vladimir Opriș - fila 5).

Că Parchetul știe și a știut cine este proprietarul imobilului din Cristian Tell rezultă și din cererea de percheziție și autorizația de percheziție (a se vedea autorizația de percheziție emisă în dosarul nr. 2432/1/2006 al ÎCCJ, și actele întocmite de DNA la 23.02.2006, anexate) în care se menționează că acest imobil este proprietatea lui Paul Opriș.

În concluzie, din probele mai sus amintite, care nu pot fi contrazise, nu pot fi ignorate, rezultă fără putință de tăgadă că imobilul din Cristian Tell nu a fost niciodată al familiei Năstase, iar raporturile contractuale dintre Paul Opriș și Conimpuls nu ne sunt opozabile, ne sunt străine, iar acuzația că soțul meu ar fi luat mită lucrările efectuate la imobilul lui Paul Opriș pe lângă faptul că este nefondată, este și ilogică.

Percheziția spune că și în acest imobil sunt materiale, echipamente, bunuri de proveniență China, nu avem nimic a face cu acestea.

Faptul că Adrian Năstase a avut o relație de prietenie cu omul de televiziune Paul Opriș și că acesta a fost grav bolnav în ultimii ani ai vieții sale (bolnav de cancer, a urmat tratamente medicale în Germania și România a avut în ultimii ani perioade de evoluție și involuție, fără a înceta însă, decât în ultima parte a vieții, la afaceri și la activitate) explică vizitele făcute de noi la imobilul din Cristian Tell. Dar a pretinde că aceste vizite demonstrează că noi am fi fost proprietarii imobilului din Cristian Tell și că, în consecință, am fi beneficiarii lucrărilor executate la imobil este doar o acuzație stupefiantă.

Beneficiarul lucrărilor executate în Cristian Tell este familia Opriș în proprietatea căreia imobilul s-a aflat și se află și doar intervenția nelegală a Parchetului a împiedicat pe constructor să-și realizeze creanța împotriva beneficiarului lucrărilor executate.

Sigur, fără o astfel de intervenție, nelegală, nu s-ar fi putut formula o acuzație în contra noastră.

3.2.4. Cu privire la acuzațiile aduse în ceea ce privește imobilul din Cornu

Precizez de la început faptul că este necontestat și necontestabil că am plătit suma de 65.000 USD pentru lucrările de tâmplărie efectuate de Regal Glass la imobilul din Cornu. Reține această plată, adevărat, reducând-o la 60.000 USD, chiar și Parchetul. Dar rezultă că am făcut această plată din probele administrate, chiar în timpul urmăririi penale.

Nici chiar acuzarea nu neagă faptul că am plătit cel puțin 60.000 USD pentru lucrările de la Cornu, însă refuză să ia în considerare că așa au stat lucrurile, refuză să dea eficiență recunoașterii martorului Bălănescu Bogdan care a recunoscut că a primit, cel puțin 60.000 USD.

Astfel, martorul Bălănescu Bogdan a declarat în fața primei instanțe la termenul din 28.09.20011 că pentru lucrările de termopan executate la Cornu a primit în numerar 60.000 – 65.000 USD.

Cu privire la valoarea totală a lucrărilor efectuate la Cornu, avându-se în vedere inclusiv imobilul aparținând martorei Dana Barb, martorul Bălănescu Bogdan a efectuat la data de 17.05.2006, la cererea DNA, o situație de lucrări finală pentru imobilul din Comuna Cornu, concluzionând că valoarea totală a lucrărilor (materiale și manoperă și profit) este de 47.780,75 EURO, cu TVA inclus (anexăm acest document, cu precizarea că el se află la fila 66 din vol 25 dup).

În Rezoluția de începere a urmăririi penale din 07.05.2009 (anexată în extras) se reține de către Parchet că suma de 60.000 USD reprezintă echivalentul a 49.470 euro. În Rezoluția în discuție s-a ignorat însă concluzia finală din situația de lucrări, conform căreia suma de 47.780,75 euro include și TVA.

Or, analizând cele două documente (situația de lucrări și Rezoluția) reiese clar că suma plătită de noi, de 60.000 USD (49.470 euro), acoperă în totalitate valoarea lucrărilor astfel cum ele au fost evaluate de constructor, respectiv 47.780,75 euro.

Această concluzie reiese din documente ce provin de la acuzarea însăși, iar procedeul de a refuza luarea în considerare a unor documente ce sunt în favoarea acuzatului trebuie sancționat de către instanță. Din documentele acuzării reiese clar că noi am plătit în integralitate lucrările de tâmplărie efectuate la Cornu.

Mai mult decât atât, analizând documentele mai sus menționate prin raportare la susținerea procurorului de ședință din recursul formulat, cum că „obiectul dosarului nu îl constituie contravaloarea lucrărilor efectuate la imobilul aparținând acestei martore (Dana Barb – n.n.) și nici dacă suma plătită de 7.000 USD se regăsește sau nu în contabilitatea SC Regal Glass”, reiese că valoarea totală a lucrărilor (materiale și manoperă) la imobilul proprietatea subsemnatei din Cornu este de 41.802,75 euro, sumă rezultată din scăderea următoarelor sume menționate în situația de lucrări finală întocmită de martorul Bălănescu Bogdan ca fiind cheltuite pentru imobilul Danei Brab, imobil identificat ca fiind casa din lemn, sume care pot fi ușor individualizate:

· 4.891 euro – profile de aluminiu și accesorii casa din lemn;

· 857 euro – panouri ornamentale ușa de la intrare casa din lemn (suma a fost obținută prin împărțirea sumei din situația finală la 2, având în vedere că este vorba de 2 uși, una la casa din lemn și una la casa mare)

· 230 euro – confecționat și montat tâmplărie din aluminiu la casa din lemn;

Or, având în vedere suma de 41.802,75 euro în raport de cursul leu /euro de 37.323 lei (menționat de martorul Bălănescu Bogdan în situația de lucrări) rezultă că valoarea în lei a lucrărilor (materiale și manoperă și profit) executate la imobilul din Cornu proprietatea subsemnatei este de 1.560.204.038,25 lei, iar suma achitată de noi a fost de 49.470 euro (60.000 USD), echivalentul a 1.846.368.810 lei, având în vedere același curs valutar.

Prin urmare, din cele arătate mai sus rezultă că noi am plătit în întregime lucrările de tâmplărie efectuate la imobilul din Cornu, iar acest aspect este recunoscut chiar și de către acuzare.

Autorizația de construcție nr. 35/18.07.2003 eliberată de Primăria Cornu s-a dat pentru o valoare a lucrărilor de 1.166.000.000 lei, iar această valoare este stabilită nu de mine, ci de specialiști pe baza valorii materialelor de construcție și a manoperei pentru tipul de lucrări executate.

În ce privește valoarea materialelor încorporate, conform înscrisurilor provenind de la Vertcon (vol. 48 dup) rezultă că prețurile practicate de acesta în perioada de referință erau cuprinse între 23 USD mp (pentru azilul de bătrâni Răchitoasa) și 178 Euro (la Primăria Onești).

Semnalez că pentru o lucrare de 792,08 mp executată la Centrul de control Electrica Bacău, adică de 3,3 ori mai mare decât cea executată la noi (236,26 mp), prețul cerut de către Regal Glass a fost de 5.546.244.214 lei, adică de 2,73 ori mai mare din prețul cerut nouă sumă apropiată de cea cerută și încasată de la noi.

De asemenea, pentru Extinderea sediului Parchetului din Bacău pentru o suprafață de 106,75 mp oferta Regal Glass a fost de 15.680 euro

3.3. Cu privire la acuzația de a fi săvârșit infracțiunea de participație improprie la folosirea la autoritatea vamală de documente false și greșita condamnarea a mea, Daniela Năstase, pentru această faptă

Am dovedit că a lipsit în ceea ce ne privește pe noi mobilul achiziționării de materiale de construcții și obiecte sanitare și alte obiecte din China prin intermediul constructorului, prin urmare lipsește motivul pentru care să fi ajutat contractorul ori pe succesorul în drepturi al acestuia să facă importurile din China în condiții despre care acuzarea susține că ar fi frauduloase.

Este stabilit pe bază de expertiză că valoarea importurilor din China este de 77.654 USD, că importurile au fost făcute în containere, pe mare și că valoarea transporturilor celor 12 containere este de 19.420,96 USD.

În ce ne privește, operațiunile de vămuire și modul în care se acordă liberul de vamă nu ne interesează, pentru că nu am făcut importurile, nu am cerut nimănui să facă importuri pentru noi, nu am cerut nimănui să se substituie nouă în operațiuni de import, așa cum se pretinde că s-a petrecut în cauză. Nu am cerut nimănui să facă vreo operațiune ilegală.

Singurul interesat să facă importuri de materiale de construcții, obiecte sanitare și echipamente pentru imobilul din Zambaccian, imobilul din Cristian Tell, dar și pentru numeroase alte lucrări pe care le executa, era constructorul Conimpuls și succesorul său Vertcon, care este societate de grup.

Eu, Daniela Năstase și soțul meu, nu aveam așadar nici un motiv să ne implicăm în vreun fel în operațiunile propriu-zise de import.

Ajutorul pe care l-am acordat constructorului, exclusiv cu privire la depozitarea unor materiale de construcții, este ajutorul pe care și-l dau asociații în îndeplinirea obiectului asocierii.

Totuși, făcând abstracție ce cele mai sus arătate, se impune a se clarifica chestiunea documentelor de transport a mărfurilor ce au fost importate, pentru înțelegerea mecanismului operațiunilor. Astfel:

· Transportul cu mărfuri pe mare este însoțit de un document intitulat conosament. Conosamentul este un document care evidențiază încărcarea mărfurilor pe mare, reprezintă dovada că mărfurile pe care le descrie au fost încărcate pe vas cu anume destinație și au fost încredințate armatorului în vederea transportului.

· Atunci când se efectuează operațiuni de import cu transport pe mare importatorul apelează la serviciile unei societăți de expediții care se ocupă de întocmirea tuturor documentelor necesare pentru ca bunurile să poată pleca din țara de origine. Aceasta presupune verificarea produselor, evaluarea lor, întocmirea conosamentului, descrierea mărfurilor etc., documente pe baza cărora, în țara de destinație să se poată face operațiunea de vămuire. Cel mai important dintre documentele care se întocmește este conosamentul.

· Conosamentul este titlul reprezentativ al mărfurilor, iar cel care se află în posesia lui este proprietarul mărfurilor. Unul din scopurile conosamentului este de a permite proprietarului să dispună operativ de ele.

· Pentru întocmirea conosamentului, de regulă în 3 exemplare originale, (expeditor, destinatar, armator), expeditorul mărfii prezintă agentului navei toate datele legate de marfa care se încarcă la bordul navei. Încărcarea și transportul mărfurilor presupune și asigurarea lor, iar asigurarea se face la valoarea bunurilor.

· Așadar, conosamentul poate fi document suficient și pentru operația de vămuire, pentru că vămuirea se poate face și prin controlul fizic al bunurilor, iar liberul de vamă se poate acorda și în cazul în care ar lipsi unele documente iar vămuirea s-ar face pe baza controlului fizic al mărfurilor din container, descrise în conosament.

· Toate containerele cu importuri din China sunt controlate și fizic, respectiv containerele sunt deschise și bunurile sunt verificate fizic, prin controlul acestora. Pe baza acestui control se poate stabili cantitatea mărfurilor și valoarea lor. Și precizăm că pentru valoarea în vamă există un tarif vamal care trebuie respectat de către cei implicați în operațiunile de vămuire. În alte cuvinte, pentru operațiunile de vămuire se va ține seama de tariful vamal și nu de valoarea mai mică declarată, eventual, de către importator, ori care ar rezulta din actele care însoțesc mărfurile.

· În speță, nu se contestă că valoarea impor