MÂNTUIREA PRIN HRISTOSMeditaţii zilnice - Fritz Berger (meditaţii de Fritz Berger)1936

1 Februarie

Întoarceţi-vă să ascultaţi mustrările Mele! Iată, voi turna Duhul Meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele Mele”. Proverbe 1:23

Celui care se întoarce la Dumnezeu, Dumnezeu i se destăinuie prin Cuvântul Său spre folosul lui şi aceasta îl umple de bucurie, căci astfel poate fi în slujba Domnului, trăind pentru Isus.Dacă omul începe, într-adevăr primeşte curaj.Citind Cuvântul lui Dumnezeu ne este descoperit ceea ce trebuie să facem.Sunt unii care spun:”şi eu aş vrea să fac ceva pentru Dumnezeu dacă aş şti ce anume.” Citeşte Scriptura şi urmează-i sfatul;Astfel ve avea multe lucruri de făcut.Dar aceşti oameni nu sunt dispuşi să facă ceea ce le cere Domnul.Sunt alţii care sunt gata să ajute oamenii din averea altora, dar dacă este vorba de banii lor, se dau înapoi.Sunt comunităţi care tot timpul au datorii, astfel încât tot timpul sunt nevoiţi să cerşească.Dumnezeu nu ne-a chemat să cerşim.El a spus: „Nu vreau să fie printre voi niciun cerşetor.”Nu suntem nevoiţi să cerşim în lume.Putem spune toate nevoile noastre Tatălui nostru ceresc.Sunt unii oameni care, bazându-se pe faptul că Dumnezeu este Atotştiutor, spun că nu mai are sens să-i facă cunoscut nevoile lor.Este adevărat, Dumnezeu este Atotştiutor, dar totuşi doreşte să Îi spunem ceea ce ne lipseşte.În viaţă ne întâlnim cu diferite situaţii.Sunt vizitatori primiţi bucuroşi, iar alţi neprimiţi.Pentru unii avem timp, iar pentru alţii, nu.Oare nu te gândeşti că prin aceasta Îl refuzi pe Isus? Cât de puţini sunt acei care nu uită:”Fiţi iubitori de oaspeţi, astfel unii au găzduit îngeri fără ştirea lor”.Iar alţii L-au trimis de la poarta lor pe Isus.”Ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neîsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut .”

2 FebruarieŢine învăţătura, n-o lăsa din mână;păstrează-o, căci ea este viaţa ta”.Proverbe 4:13

Dragostea lui Dumnezeu învaţă prin Duhul Său pe oameni, atenţionând:”Aceasta nu este la locul ei.”Omul caută scuză.De exemplu, dacă vine înştiinţarea pentru plata impozitului, câte nu se vorbesc în asemenea situaţii şi uită că este scris:””Cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu, şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda”(Romani 13:2).Câţi nu sunt aceia care caută ocolişuri pentru a se sustrage de la impozite.Oamneii aceştia sunt închinători la idoli, batjocoritori care urăsc învăţătura.”Întoarceţi-vă la mustrările Mele”!Dacă Dumnezeu ne

pedepseşte, să luăm aminte că este spre binele nos- tru.Păcatul trebuie recunoscut.Dar nu în felul cum dorea o femeie, să trimit pe numele meu restanţele ei pentru impozit, căutând să nu-i fie amintit numele.Omul trebuie să se arate, spre a-l recunoaşte cine este.Nu este posibil ca în secret să obţii rezolvare pentru păcatele tale, ca să scapi de ruşine.Scriptura spune:”Cel ce urăşte dreptatea se fereşte de lumină pentru ca faptele sale să nu fie cunoscute.Cine va căuta să scape viaţa lui, şi-o va pierde, şi cine o va pierde, o va câştiga”(Luca 17:33.Cel care se fereşte nu va putea primi pacea.Cel care umblă în adevăr, vine la lumină, pentru ca faptele lui să fie vizibile, căci sunt făcute prin Dumnezeu.Dacă cineva dă înapoi zălogul şi plăteşte ceea ce a furat, acela s-a întors la învăţătura Lui Dumnezeu.

3 FebruarieBinecuvântarea Evangheliei

Apostolul Pavel spune : „Dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!”În Coloseni 1 putem vedea atât de minunat cum ne învaţă apostolul despre noua noastră stare în Hristos Isus, versetele 12-14:”Mulţumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor în lumină.EL ne-a izbăvit de sub puterea întunericului, şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor”, iar în versetele 19-22 : „Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în EL, şi să împace totul cu Sine, făcând pace prin sangele crucii Lui. Şi pe voi, care odinioară eraţi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, EL v-a împăcat acum, prin Trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină.”Cine citeşte acest verset 22, poate observa că, prin Hristos, el este sfânt, fără prihană şi fără vină înaintea Tatălui.”Pe EL Îl propovăduim noi şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om, în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om desăvârşit în Hristos Isus.Iată la ce lucrez eu şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine”, citim în versetele 28-29.În acest capitol putem vedea rezumatul învăţăturii apostolului.Este foarte important ca să nu ne abatem de la această învăţătură, pentru a nu fi blestemaţi.(Galateni 1:18).

4 FebruarieCăci nu ştim cum trebuie să ne rugăm.Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi, cu suspine negrăite.”

Romani 8:26

Dacă Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine, înseamnă că suntem în necaz.Este ceva ce trebuie schimbat, dacă Duhul suspină, atunci suspină şi Fiul Lui Dumnezeu şi Dumnezeu.Ei sunt una.Este o nevoie comună care îşi

are efectul asupra Tatălui, Fiului şi a Sfântului Duh, precum şi asupra copiilor Săi în care locuieşte.Este foarte important ca să venim cu nevoile noastre Înaintea Lui Dumnezeu.Nu pricepem aceasta cu mintea, dar Domnul aceasta doreşte de la noi, important este ce facem noi.Suntem atenţionaţi de multe ori să ne rugăm şi să credem.Duşmanul trebuie învins, atât în locurile de sus, cât şi pe pământ.De aceea este important ce face Biserica pe pământ.Pentru mulţi problema pâinii, a existenţei a devenit primordială.Aceasta se poate vedea în rugăciunile lor tot mereu:”Binecuvântează-mi lucrarea!Dă-mi Tu, Doamne, succese!Dar noi avem alte lupte de dat în lumea aceasta.Copiii Lui Dumnezeu, care au legătură cu EL, au de a face cu multe alte lucruri.Mulţi creştini se roagă ca lumea să se pocăiască, sau casa lor să ajungă la credinţă.Aceasta este bine, este şi dorinţa Domnului ca fiecare om să fie ajutat.Dar priviţi la Pavel, care cu mult mai mult se roagă pentru credincioşi, decât pentru lume.Duhul Lui Dumnezeu a fost cu el şi l-a condus.El avea lumină, şi astfel a văzut mai mult ca alţii.A văzut cum copiii Lui Dumnezeu sunt jefuiţi, cum pot fi îndepărtaţi de la har prin faptele Legii, pierzându-L astfel pe Hristos.De aceea se roagă atât de mult ca cei credincioşi să nu fie înşelaţi de vorbe amăgitoare, filosofii şi învăţături omeneşti.

5 FebruarieDeşteaptă-te tu care dormi!” Efeseni 5:14

Am meditat asupra acestui cuvânt.Cum începe în viaţa duhovnicească somnul? Cum poate veni aceasta la un copil al Lui Dumnezeu, care a devenit fericit şi viu? Gândindu-mă la aceasta, mi-am adus aminte de starea mea când am venit acasă de la serviciu obosit;dacă urma ora de rugăciune, sau de stuidiu, mă gândeam: în starea mea este cu neputinţă să particip.Şi dacă totuşi mă hotăram să merg, îmi dădeam seama că nicăieri nu pot să mă odihnesc mai bine ca la Adunare.Pe drumul către casă mă simţeam ca şi când atunci m-aş fi trezit.Cel care neglijează orele de rugăciune, sau de studiu, rămânând acasă, poate observa că în curând îl ia somnul, iar pe urmă moartea.Pentru orele de rugăciune, oamenii sunt mai puţin entuziasmaţi, ca pentru orele de studiu, spunând:şi acasă pot să mă rog!Da, Dumnezeu doreşte să mă rog acasă, dar vrea să ne rugăm şi împreună.Cel care nu are timp să participe la ora de rugăciune,nu merită numele de creştin.Unii sunt grăbiţi să se scuze.Este imposibil să particip, am de îndeplinit datorii încredinţate mie de Dumnezeu acasă.Dacă un asemenea om ajunge la viaţă, nu mai lipseşte de la nicio oră de rugăciune, sau studiu.Înainte tot timpul găsea scuze.Scuzele sunt ca nişte somnifere, te ameţesc şi vin de la cel rău.Sunt unii care caută deseori să se scuze, şi pentru aceasta inventează tot felul de scuze.Un asemenea individ mi-a spus:dacă ora de studiu n-ar fi în casa aceea, am veni şi noi.Nu, cel care nu vine oriunde nu e dispus să meargă nicăieri.

6 Februarie

Căci cei ce dorm, dorm noaptea şi cei ce se îmbată, se îmbată noaptea”. 1 Tesaloniceni 5 : 7

Dacă adormim înlăuntrul nostru, nu mai vedem dragostea şi bunătatea Lui Dumnezeu.În acest caz nu ne mai bucurăm de orele de Adunare.Repede se iveşte gândul:mai bine rămânem acasă azi, dar ce părere şi-ar face fraţii dacă aş lipsi?Dacă acesta este motivul venirii noastre, înseamnă ca diavolul ne-a prins deja.Astfel de gânduri pot să apară, dar important este ce facem cu aceste gânduri?Venim cu pocăinţă căutând locul în care am pierdut puterea?Revenim la izvor pentru a bea apa vieţii?Nu degeaba spune cuvântul:”Fii plin de râvnă şi pocăieşte-te!”Dacă nu dorim pocăinţa nu putem ieşi din viaţa lenevită de păcat şi până la urmă nu ne mai interesează dacă omul vechi mai trăieşte, sau nu.Unii sunt prea obosiţi, sau leneşi pentr a lupta lupta cea bună.Se gândesc în sinea lor:”cel vechi este mort”, şi cu toate că se mişcă, eu îl consider, totuşi mort.Astfel vorbesc oamenii.Îl consideră mort?Nu, şi totuşi doresc să aparţină de cei ce cred în mântuire.Mulţi sunt înşelaţi spunând:cel vechi apare din nou.Eu, însă consider aşa:omul meu cel vechi este crucificat împreună cu Hristos, este mort cu Hristos,îngropat cu Hristos.Astfel citesc şi mă socotesc, pentru că aşa şi este scris.Umblu în Duh şi dau viaţa mea în moarte, nu fac ceea ce este pe placul trupului, ci pe placul Domnului.Astfel ramân mereu treaz.

7 Februarie Ţinta poruncii este dragostea,care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun, şi dintr-o credinţă neprefăcută.” 1 Timotei 1:5

Puteţi crede ce vreţi.Dacă aveţi o altă credinţă, şi sunteţi fericiţi, fie;dar există o singură credinţă care ajută omul şi această credinţă este aceea care se bazează pe mântuirea care este în Hristos şi a împăcării.Când Cuvântul Lui Dumnezeu nu mai este valabil, ce bază ar avea credinţa noastră?Deci este vorba de Cuvântul Lui Dumnezeu.Este scris:”Credinţa ta te-a însănătoşit” şi „El a curăţit inimile lor prin credinţă”.Mulţi sunt tentaţi să spună:”Credinţa a făcut-o, dar credinţa nu este altceva decât „lingura” cu care ne putem însuşi promisiunile Lui.”Credinţa trebuie să se bazeze pe Cuvântul Lui Dumnezeu.Dacă mâncăm, prea puţin ne gândim la lingură, o ţinem în mână şi ne folosim de ea,dar rolul ei este ca să luăm mâncarea cu ajutorul ei.Numai cu lingura ajung bunătăţile în gură.Tot aşa este şi cu credinţa prin care primim promisiunile.Dacă Dumnezeu ne spune că ne iubeşte şi ne-a spălat de păcat, pot primi aceasta prin credinţă, deoarece cred că EL ne-a spălat de păcate.Aceasta este diferenţa.Dacă cineva se află într-un bazin cu apă menajeră şi se spală acolo, frecându-şi trupul cu toată forţa. Iar pe urmă ar face afirmaţia:”acum m-am spălat!”, iar noi nu l-am crede, ci i-am spune:”tu eşti încă foarte murdar!”Aşa sunt unii, vorbesc

despre mântuire şi împăcare, adăugând, însă un ”dar”.Aceasta nu este credinţă adevărată.Acest „dar” mi se pare o manevră a Diavolului care îndrumă vagoanele cu alimente pe linii moarte.Căci este scrs:Isus a purtat păcatele noastre şi El a murit pentru noi, dar greşim mereu şi astfel avem mereu păcate.Acesta este un”dar” împotriva căruia trebuie să luptăm, ca şi pentru credinţa Evangheliei.

8 FebruarieŞi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui. Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că EL este şi răsplăteşte pe cei ce-L caută.” Evrei 11:6Trebuie să procedăm ca Iacov, deşi unii spun că el a furat dreptul de întâi născut, nu este adevărat; el s-a făcut părtaş promisiunii Lui Dumnezeu pe care a făcut-o mamei sale.Dumnezeu a confirmat aceasta prin binecuvântări dealungul vieţii(Geneza 28:15).Este o pildă minunată ca să avem curajul să luptăm pentru credinţă.Dacă acum nu primim adevărurile Biblice şi nu ne înrădăcinăm în ele, atunci rămânem sub lege şi sub blestem, şi deşi ne suim spre cer, totuşi ne rătăcim de la ţintă, căci mântuirea este numai în Hristos.Viaţa Lui este viaţa noastră, dreptatea Lui este dreptatea noastră.”EL ne-a fost dat ca dar şi jertfă.” Astfel Dumnezeu ne-a dăruit toate în EL.Ce avem noi în acest Fiu de Dumnezeu?EL a venit în lumea aceasta asemenea nouă,ca om.A fost ca un vierme, nu om(Ps.22:6).”Cine este orb, dacă nu robul Meu, şi cine este surd, ca robul Meu?”EL a trăit şi a suferit până când a ajuns la statură divină.Toate le-a luat asupra Lui, numai pentru noi.Iar acum ne spune:”Tot ce este al Meu, este al tău, şi tot ce-i al tău este al Meu.”Este oare o jertfă dacă aducem tot ce avem Mântuitorului?Mulţi creştini se plâng de jertfa ce-o aduc.Eu la rândul meu am dat foarte mult:toate păcatele şi nenorocirile mele, altceva nu aveam.Şi EL le-a primit, dăruindu-mi în schimb viaţa şi dreptatea SA; aşa, da, un schimb!Eu eram întotdeauna pe principiul unor afaceri bune, şi totuşi nu a durat mult până ce am acceptat această ofertă plină de dragoste a Tatălui ceresc.

9 februarieCeea ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos.” 1 Ioan 1:3

Părtăşie cu Dumnezeu înseamnă: părtăşie în avere, dragoste şi răbdare. El ni S-a dat ca un dar şi ca o jertfă, aşa cum este scris în Romani 8:17:”Şi dacă suntem copii, suntem şi moştenitori, moştenitori ai Lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos.”Mulţi fac drumul numai până la Golgota, dar aici omul nu este eliberat de păcat.Numai acela care are parte de puterea învierii Lui Hristos, primeşte viaţa nouă din Dumnezeu. În 1 Corinteni

15:17 găsim scris: ”Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică.” De aceea spune şi Petru: „Binecuvântat să fie Dumnezeu Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care după îndurarea Sa cea mare ne-a născut din nou prin învierea Lui Isus Hristos din morţi la o nădejde vie”. (1 Petru 1:3). În Efeseni 2:6,7 ne spune: ”El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem în locurile cereşti în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus. ”Aici începe părtăşia cu Dumnezeu, despre care Ioan spune: ”Şi vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” Dacă intrăm intrăm în posesia unei comori asemănătoare, atunci putem avea bucurie deplină. Dar în versetul 6 din 1 Ioan 2 citim: ”Dacă zicem că avem părtăşie cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim advărul.” Părtăşie cu Dumnnezeu înseamnă o umblare după Cuvântul şi voia Lui Dumnezeu. Cel care nu are siguranţa mântuirii, umblă în întuneric şi nu ştie unde va ajunge. 10 FebruarieDar dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este lumină, avem părtăşie unii cu alţii şi sângele Lui Isus Hristos ne curăţeşte de orice păcat.”1 Ioan 1:7

S-ar putea spune că se cere prea mult, cu toate că este foarte simplu: Umblarea noastră să fie după Cuvântul Său, să ne încredem în toate promisiunile amintite în Scriptură, în special în special în acelea care ne fac cunoscută clar mântuirea prin Hristos. Dacă este un pic de întuneric în noi, atunci tot trupul este în întuneric. La naşterea din nou ne cade toată această povară.Lumina alungă întunericul din noi. Astfel este posibil să avem părtăşie unii cu alţii; fiecare din noi având daruri diferite din partea Lui Dumnezeu, dar toate slujesc la un bine comun.Este bine dacă în Adunare se face vizibilă slujirea unii altora, iar la vestirea Cuvântului să ia parte mai mulţi fraţi.Astfel citim:”Sângele Lui Isus Hristos ne curăţeşte de orice păcat.” În Evrei 9:14 este scris: ”Cu cât mai mult sângele Lui Hristos, care prin Duhul cel veşnic S-a adus pe Sine Însuşi jertfă fără pată Lui Dumnezeu vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului Celui Viu.” Astfel cugetul nostru nu mai ştie de păcat. Dar dacă nu suntem veghetori, gândirea noastră vine din nou la putere, de eceea trebuie să ne facem robi în ascultare de Hristos. Dacă faptele noastre fac parte din faptele legii, trebuie să fim curăţiţi, altfel suntem sub blestem. Dar Hristos este sfârşitul legii, şi când credem în El, suntem îndreptăţiţi.De aceea ne avertizează Pavel: ”Rămâneţi dar tari în libertetea la care ne-a eliberat Hristos, şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei!”. În clipa în care părăsim terenul harului, ajungem în întuneric.

11 Februarie

Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi”. 1 Ioan 1:8

Mulţi se folosesc de acest verset pentru a arăta că suntem nevoiţi să trăim ăn păcat, având tot timpul ceva în noi vrednic de osândă.Numai în cei născuţi din nou este adevărul.De aceea scrie Ioan în continuare: ”Dacă ne mărturisim păcatele El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” Dacă aceasta a devenit realitate în viaţa noastră, oare mai suntem ca şi înainte? Nu pot spune niciodată că eu nu am păcătuit.Pavel spune: ”Căci n-am nimic împotriva mea, totuşi nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit”, dacă oamnenii cred că eu sunt neprihănit, că eu nu am greşeli, se înşeală amarnic. Pavel ştia că vom fi judecaţi după fapte, dacă suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă. ”Dacă zicem că n-am păcătuit Îl facem mincinos, şi adevărul nu este în noi”.(v.10) Mulţi doresc să arate pe baza acestui verset că trebuie să rămâi tot timpul un păcătos. Eu cred tot ce este scris în Biblie, deci şi ceea ce este scris aici.Ştim că Dumnezeu are dreptate. Dar astăzi oamenii vor să rămână păcătoşi, tocmai pentru că se predică:ve fi neprihănit, dacă mori ca păcătos. Dar Biblia spune contrariul. Dacă suntem întrebaţi: ”eşti lacom de avere?”, nicunul nu se pezintă că ar fi lacom, şi prin aceasta adeveresc fatul că nu au păcătuit. Când suntem chemaţi la pocăinţă, mulţi susţin că n-au făcut niciun rău, sau altfel spus: ”Eu nu am nevoie să mă pocăiesc.” Prin aceasta doresc să arate că ei n-au păcătuit. Adevărata mărturisire a păcatelor este atunci când ne lepădăm de păcat şi nu mai slujim păcatului. Cine procedează astfel, va şi experimenta mântuirea prin sângele Mielului, dacă crede în lucrarea făcută de Isus pentru el.

12 FebruarieMărturisiţi-vă uni altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii ca să fiţi vindecaţi.” Iacov 5:16

Dacă cineva nu este eliberat de păcat, este bine dacă se roagă mai mulţi cu el împreună. Citim în Cuvântul DOMNULUI:”Au venit şi şi-au mărturisit păcatele.” Sunt mulţi care cred că se poate ocoli mărturisirea păcatelor. Nu vreau să spun cu aceasta ca fiecare păcat să fie mărturisit înaintea oamenilor, dar mărturisirea acelora despre care nu vorbim cu plăcere, este biblică, aşa cum citim în 1 Ioan 1:9:” Dacă ne mărturisim păcatel, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” Cine nu se bucură de aceasta? Avem nevie de a fi curăţiţi. Fiecare nelegiuire este un păcat.Nu fiecare păcat duce la moarte, dacă ne ajutăm rugându-ne unii pentru alţii. În Galateni 6:1 citim: ”Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea vreodată în greşeală, voi care unteţi duhovniceşti, săâl ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi să nu fii ispitit şi tu. ”Din aceasta rezultă că se poate trăi o viaţă de biruinţă. Este foarte important să citim Biblia regulat! În V.T. este scris: Cartea aceasta a legii să nu se

depărteze de gura ta, cugetă asupra ei zi şi noapte”. Citind Biblia trebuie să căutăm ceea ce este referitor la starea noastră şi nu cu gândul: ”aceasta este valabil pentru alţii.” Să citim ca pentru noi, pentru a trăi în credinţă faţă de cele scrise, putem vorbi şi altora despre măreţia Lui Dumnezeu, aşa după cum este scris. Dacă primi un cadou valoros.vorbim despre el şi altora, dar dacă auzim doar despre cadou, nu avem multe de povestit despre el.

13 FebruarieCopilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit”. 1 Ioan 2:1

„Copilaşilor, vă scriu aceasta ca să nu păcătuiţi”.Mulţi susţin învăţătura falsă:”Este nevoie să păcătuim mereu”. Alţii se bazează pe ceea ce este scris şi se bucură.”Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit.”Posibilitatea împăcării cu Dumnezeu este deci, realitate. Cel născut din nou este nevinovat.Eu susţin aceasta, altfel L-aş face mincinos pe Dumnezeu. Dacă greşim, Isus este jertfa de ispăşire. Jertfa Lui are valabilitate veşnică şi este desăvârşită. Dacă ne bazăm pe aceasta, atunci stăm neclintiţi, dar dacă ne bazăm pe faptele noastre, cădem îndată. Dumnezeu a împăcat lumea cu El Însuşi, prin Domnului Isus, partea noastră, a oamenilor, fiind doar primirea prin credinţă,aceasta fiind valabil pentru oricine.Dar înainte de aceasta, trebuie să recunoaştem:sunt un om fără Dumnezeu şi blestemat. Trebuie să ne întrebăm: ”Am oare siguranţa prin mărturia Duhului Sfânt?” Cine zice: ”Îl cunosc”, şi nu păzeşte poruncile Lui este un mincinos şi adevărul nu este în el. Sunt mulţi care cred că sunt drepţi. Omul este înclinat să judece după ceea ce vede că este în el, sau i se pare că este. Dar aici citim despre aceştia: ”Adevărul nu este în ei. ”Ori suntem la dispoziţia Lui Dumnezeu, ori a Lui Satan. Diavolul are mulţi adepţi care se roagă, merg la Biserică, sau la Adunare. În faţa Lui Dumnezeu au o viaţă împărţită. În acela care se ghidează după Cuvântul Său, dragostea Lui Dumnezeu este deplină. Astfel putem recunoaşte că suntem în El.

14 FebruarieCine zice că este în lumină şi urăşte pe fratele său, este încă în întuneric”.

Când mă aflu în situaţii asemănătoare, mă întreb:Ce ar fi dacă Dumnezeu ar gândi despre mine, cum gândesc eu despre oameni?”Aşa putem depista cel mai uşor ura, dacă este sau nu în viaţa noastră şi astfel putem să ne şi smerim imediat.Cu măsura cu care măsurăm, ni se va măsura, după cum iertăm, ni se va ierta.”Niciunul să nu gândească în inima lui rău împotriva aproapelui său”, ne avertizează Scriptura.(Zaharia 8:17a).Dacă cineva nu priveşte spre mine cu prietenie, imediat presupun că

acesta are ceva cu mine şi îl privesc suspicios.Privirea celor din jurul nostru poate să fie expresia unor dureri,sau greutăţi care+i apasă.De aceea este bine dacă ne străduim să venim în ajutor unii altora, în loc să ne bazăm pe lucruri presupuse.Ce bine este dacă nu gândim despre nimeni ceva rău!Cât de preţios este dacă dragostea ne conduce şi locuieşte în noi Cuvântul:”Dragostea este îndelung răbdătoare şi plină de bunătate”.În versetele 10 şi 11 găsim scris:Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină şi în el nu este niciun prilej de poticnire.Dar cine urăşte pe fratele său, este în întuneric, şi nu ştie încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii.”Este evident, că dacă avem ură în inima noastră, nu putem fi fericiţi.Dacă suntem orbiţi, oare am fi pregătiţi pentru venirea Domnului?De aceea să fim treji!putem să ne bucurăm de Cuvântul Lui Dumnezeu şi de călăuzirea Lui.Domnul nostru ne trece prin necazuri şi ne va binecuvânta.Aşa cum este scris:”Căci întristările noastre, uşoare de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o slavă veşnică, pentru că npo nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd.”

15 FebruarieVă scriu copilaşilor, fiindcă păcatele vă sunt iertate pentru Numele Lui. V-am scris părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteţi tari, şi Cuvântul Lui Dumnezeu rămâne în voi şi aţi biruit pe cel rău.”

Pentru că suntem înclinaţi de a ne baza pe noi înşine, e necesar să ni se reamintească: ”Păcatele vă sunt iertate prin Numele Lui.”, şi prin aceasta înţelegem lucrarea de mântuire a Lui Isus Hristos. Planul de mântuire era pregătit încă înainte de întemeierea lumii, iar aceasta îmi dă putere şi curaj. De aceea spune Ioan: ”Părinţii Îl Cunosc pe Cel ce este de la început, vă scriu tinerilor pentru că sunteţi tari şi Cuvântul Lui DUMNEZEU rămâne în voi. ”Nu te teme”, găsim scris de de repetate ori, „Eu te întăresc”, „tot eu îţi vin în ajutor”,”Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare”. Mai mult de atât ce am putea să ne dorim?El, Creatorul tuturor lucrurilor conduce toate cu Cuvântul Său puternic. Cât de măreţe sunt lucrările Sale şi cât de minunate sunt căile Sale! Prin El avem acoperire pentru toate nevoile noastre. Nu este nicio situaţie în care am putea să ne bazăm numai pe noi înşine, ci numai pe ajutorul Lui. El vine în ajutorul celui nenorocit. Copilaşii, tinerii, părinţii, toţi se bucură în El. Ce diferenţă este înte învăţătura Bibliei şi viaţa practică a multor creştini care se mulţumesc cu:”vom avea”, în loc să trăiască cu „avem”. În aceia, în care locuieşte Cuvântul Lui Dumnezeu, sunt aceia care „au”, se bucură de har, se laudă cu Domnul Isus, lăudând Numele Său Sfânt; puterea lor fiind bucuria în Domnul.

16 Februarie

Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, prea iubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui, fără prihană, fără vină şi în pace”. 2 Petru 3:13-14;

Citind acest capitol putem să vedem că în zilele din urmă vor fi timpuri grele, vor veni batjocoritori care vor trăi după poftele lor.Aceştia nu vor să ştie de făgăduinţa revenirii Domnului, nu vorbesc despre aceasta, cu toate că, cugetul lor îi înştiinţează că lumea aceasta a fost nimicită odată prin potop, aşa cum de altfel, ne face cunoscut şi Cuvântul Lui Dumnezeu.Tot astfel va arde totul pentru judecarea oamenilor necredincioşi.Şi pentru că toate acestea vor trece, să ne străduim a trăi o viaţă sfântă, cumpătată, pentru a aştepta şi grăbi ziua revenirii Lui, zi în care cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul cu tot ce este pe el va arde.Cum putem să grăbim, aşteptând?Dacă o mamă pleacă de acasă, copilul ei o aşteaptă şi se uită pe geam când se întoarce.Tot aşa este şi cu aşteptarea revenirii Mântuitorului, privind cu dor la ziua revenirii Lui, bazându-ne pe promisiunile Sale.Potrivit promisiunilor Sale, aşteptăm un pământ şi un cer nou, şi pentru a putea fi acolo, trebuie să fim curaţi şi neprihăniţi.În această stare putem să rămânem numai dacă suntem ascultători de mustrările Duhului Sfânt, după ce am crezut lucrarea de mântuire de la Golgota, că Isus ne-a împăcat cu Tatăl prin moartea trupului Său pământesc pentru a ne prezenta sfinţi şi neprihăniţi Înaintea Lui Dumnezeu.Baza mântuirii noastre este ceea ce Isus a făcut pentru noi.Dacă procedăm astfel, ne grăbim şi graba noastră este o odihnă după promisiunile Lui Dumnezeu.

17 FebruarieOricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu.” Romani 13:1

Sunt creştini care întreabă: Oare trebuie să fim ascultători faţă de stăpânirea care este formată numai din oameni nepocăiţi? Eu spun:Da! Pentru că ele sunt rânduite de Dumnezeu. Cine se opune stăpânirii, se opune Lui Dumnezeu, şi aceasta atrage asupra lui judecată. Câţi nu se plâng datorită impozitelor, câţi sunt care înşeală şi se opun astfel Lui Dumnezeu! Poate să-şi pună fiecare întrebarea dacă poate fi mântuit atunci când se opune Lui Dumnezeu..Noi avem o viaţă liniştită în ţara noastră faţă de alte popoare, unde sunt nelinişti permanente.Când călătorim sau umblăm printre oamnei avem ocazia de a auzi pe mulţi ocărând stăpânirea. M-am întrebat deseori:

Oare dacă cineva dintre aceştia ar ajunge la cârmă ar fi toţi mulţumiţi? Totodată eu cred despre conducerea ţării noastre că se străduieşte să conducă poporul corect. Este adevărat că deseori iau hotărâri fără să-l întrebe pe Dumnezeu, dar eu cred totuşi că Dumnezeu este Acela care le conduce gândurile inimii. Dependent de situaţia în care se găseşte un popor, El le dă o stăpânire potrivită. Frica de stăpânire este la aceia care fac lucruri potrivnice, nu la cei cu fapte bune. Stăpânirile sunt şi pentru ocrotirea credincioşilor. Unde am ajunge dacă n-ar fi stăpâniri? Atunci noi credincioşii am fi puşi la o parte, îndată. De aceea daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi, cui datoraţi birul, daţi-i birul, cui datoraţi vama, daţi-i vama, cui datoraţi frica, daţi-i frica, cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea. Potrivit Cuvântului Lui Dumnezeu vor veni timpuri când vor vrea să stârpească credinţa.Pentru aceste vremuri este valabil: ”Trebuie să fim mai degrabă ascultători faţă de Dumnezeu, decât faţă de oameni”. Decât a ne lepăda de Hristos, mai bine moartea.

18 Februarie Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire”. 2 Petru 3:15

Dumnezeul nostru este îndelung răbdător, plin de har şi de o bunătate mare.Dacă Dumnezeu nu ar avea îndelungă răbdare cu copiii Lui, niciun om nu ar putea fi mântuit.Un evanghelist a spus odată că răbdarea pe care a avut-o Dumnezeu faţă de el înainte de a se pocăi nu i se pare atât de mare ca aceea de care a avut parte după aceea.Este scris în Efeseni 2:7 pentru copiii Lui Dumnezeu, că Dumnezeu va arăta în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui, în Hristos Isus. Pentru aceasta este nevoie de răbdare din partea Lui faţă de noi. Mi se părea deseori că răbdarea Lui faţă de mine a luat sfârşit, dar în situaţii asemănătoare versetul de mai sus m-a mângâiat. Fiindcă Dumnezeu a jurat că nu se va mai mânia şi nu va mai mustra.(Isaia 54:9). Eu am îndrăznit să cred pentru că este scris:”Să credeţi că îndelunga Lui răbdare este mântuire”. În Apocalipsa 3:10 citim: ”Fiindcă ai păzit Cuvântul răbdării Mele te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă”. Deci, vom fi păziţi, nu datorită răbdării noastre, ci pentru faptul că am păstrat Cuvântul răbdării Lui, adică ne-am bazat pe milostenia Lui, crezând în harul prin care avem mântuirea. Dacă vedem cum ne suportă El, în răbdare, putem să fim şi noi răbdători aşa cum este scris: ”Căci aveţi nevoie de răbdare, ca după ce aţi împlinit voia Lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.” În timp ce privim slava Lui vom fi transformaţi, asemenea chipului Său, potrivit cu 2 Corinteni 3:18.

19 FebruarieDar un Samaritean, care era îm călătorie, a venit în locul unde era el, şi când l-a văzut, s-a apropiat de i-a legat

rănile, şi a turnat pese ele untdelemn şi vin, apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la u han şi a îngrijit de el.” Luca 10:33-34

Pilda Samariteanului milostiv este cunoscută de mulţi.Mântuitorul a povestit-o cărturarului când l-a întrebat:”Cine este aproapele meu?”.Răspunsul la această întrebare este dat de Isus prin pilda în care un om se cobora la Ierusalim, trecând prin Ierihon, căzând în mâna tâlharilor, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit şi l-au bătut, lăsându-l aproape mort.Din întâmplare cobora pe acelaşi drum un preot, văzânduâl însă, a trecut pe lângă el.Tot aşa şi levitul.Câţi oameni sunt care trec pe lângă semenii lor fără a avea ochi, sau urechi pentru necazul acestor oameni căzuţi în mâna tâlharilor!Dacă este vorba de a renunţa la confortul propri, sau a planurilor noastre, pentru a veni în ajutorul aproapelui în necaz se gasesc multe scuze.Poate preotul s-a uitat cu milă la cel bătut, dar a trecut mai departe.Cât de diferit de acesta a procedat Samariteanul!Oamenii care sunt plini de dragostea Lui Dumnezeu, au ochi pentru a observa nevoile aproapelui.Ei sunt milostivi faţa de toţi şi se bucură dacă pot să facă de cunoscut prin vorbă şi faptă puterea eliberatoare Mântuitorului. Ei procedează cum este scris în Isaia 58:7:” Împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost, dacă vezi pe un om gol, acoperă-l şi nu întoarce spatele aproapelui tău.”Aceşti oameni sunt intr-adevă fericiţi prin faptele lor.Ei lucrează până mai este zi, iar în ziua mare a judecăţii vor auzi cuvintele: ”Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care vâa fost pregătită de la întemeierea lumii.”.

20 FebruarieCăci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul Lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”Efeseni 2:8,9

Dacă cineva vrea să-I aducă ceva Domnului Dumnezeu, o viaţă dreaptă, sau căinţă, şi crede că Dumnezeu îi datorează numai har, se înşeală. Doar cel care nu poate aduce nimic altceva decât păcatele lui, va avea parte de har. Putem fi părtaşi ai harului numai dacă ne plecăm sub judecata Lui Dumnezeu. Un bărbat care era în penitenciar odată, mi-a scris să depun o cerere de anulare a pedepsei pentru cazul lui. I-am îndeplinit dorinţa, dar am primit răspunsul că nu este posibil, deorece nu şi-a recunoscut vina. Atunci m-am gândit: aşa este şi la Dumnezeu. Trebuie să recunoaştem vina noastră, dacă spunem: eu nu mă văd atât de păcătos cum este scris aici, dar cred că sunt aşa pentru că Dumnezeu îmi face cunoscut cum mă vede EL. Astfel vom experimenta că Isus S-a făcut blestem pentru cei blestemaţi şi că EL a împăcat pe cei fără Dumnezeu, cu trupul cărnii Lui prin moarte, aşezându-i curaţi şi nevinovaţi înaintea Lui Dumnezeu. ”Căci printr-o singură jertfă El a

făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.”(Evrei 10:14). Deci, nu trebuie să mai fie adugat nimic. Lucrarea de mântuire este desăvârşită pentru noi, oamneii, care am trăit şi am slujit păcatului, care am fost în întuneric, în umbra morţii, în orbirea inimii. Isus Hristos a plătit totul. Ne-a răscumpărat pentru Dumnezeu şi astfel suntem pe veci ai Lui.

21 FebruarieCântaţi-I o cântare nouă!Faceţi să răsune coardele şi glasurile voastre! Căci Cuvântul Domnului este adevărat şi toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioşie.” Psalmul 33:4

Chiar în ceasul în care am devenit drepţi, am primit şi o cântare nouă. Şi de atunci cântăm cântarea nouă. Ai cântat-o şi tu? Eu nu ştiu să cânt prea bine; poate mulţi s-ar speria dacă aş încerca să cânt. Dar cântarea nouă o pot cânta şi eu, o cânt de mult, de peste 30 de ani, şi este mereu nouă. Cel care îşi dă seama ce a făcut Isus pentru noi, cum ne-a eliberat de păcate, acela crede aşa cum scrie Scriptura. În cazul acesta nu se mai poate spune: ”El a purtat păcatele noastre; dar noi încă tot mai avem păcate.” Dacă ar fi aşa, atunci El nu le-ar fi purtat. Ceea ce citesc şi spun, aceea şi cred. Sunt convins că este aşa, iar atunci mintea mea şi diavolul pot să-mi spună orice, căci nu mă interesează. Cuvântul Lui Dumnezeu este o candelă pentru picioarele mele. Cuvntul este adevărul şi adevărul este Dumnezeu. El înţelege mai bine strea de lucruri despre mântuire şi împăcare ca şi mine. De aceea eu cred ceea ce spune El, şi nu am nevoie de a cerceta dacă este aşa, sau nu, ci numai să experimentez că este adevărat. Şi în cazul acesta se întâplă aşa cum spune David în Psalmul 40: „M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei, mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru.”

22 FebruarieUnde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult”. Romani 5:20b

Dacă eşti obosit, mai mult, sau mai puţin de păcat, nu contează; esenţialul este ca să fii eliberat, să ai parte de pace şi de mărturia că ai devenit neprihănit. Dacă ai parte de acestea, poţi să-I mulţumeşti Lui Dumnezeu, şi să-L slăveşti pentru lucrarea care a făcut-o în tine prin Isus Hristos. În acest fel poţi să fii sigur că Isus te va lua în ziua revenirii Lui şi aceasta este o sursă de bucurie, chiar şi în luptă. Numai în felul acesta are sens viaţa noastră pe pământ. Aceasta este o bucurie care persistă chiar dacă suntem la capătul puterilor, căci ştim: ”Nu te teme, căci EU sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci EU sunt Dumnezeul tău; EU te întăresc, tot EU îţi vin în ajutor. EU te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare”. (Isaia 41:10) El are o

mână puternică, de aceea El ne poate ocroti în cortul Său, ”Cel care a măsurat apele cu mâna Lui şi a strâns ţărâna pământului într-o treime de măsură”. EL ne poate ţine şi ocroti. Da, Domnul Se bucură dacă un om se pocăieşte, tot aşa şi îngerii din ceruri se bucură alături de noi, copiii Lui Dumnezeu, şi în mod firesc şi cel ce are parte de iertare. Nu mai trebuie să fii trist, plecându-ţi fruntea, asemenea măgarului în faţa morii. Dumnezeu a descris ţara promisiunii poporului Israel: ”case pe care ei nu le-au zidit, măslini şi vii pe care ei nu le-au plantat. Citiţi BIBLIA! Trebuie citită şi recitită, astfel descoperim în ea toate promisiunile care sunt spre folosul nostru.

23 FebruarieRugaţi-vă neîncetat.”1 Tesaloniceni 5:17

Mai demult credeam că nu voi ajunge niciodată să trăiesc aceasta. Până la urmă am observat: fiecare om este plin tot timpul de rugăminţi, dorinţe, atât cel credincios, cât şi cel necredincios. Omul cât este pe pământ doreşte ceva continuu. Diferenţa este doar în ceea ce doreşte. Cei care sunt materialişti, îşi doresc bunuri materiale; cei care trăiesc în pofte îşi doresc lucruri nefolositoare, ba chiar păcătoase, pe când cel ce caută lucruri nepieritoare, doreşte mereu ca oamenii să se pocăiască, să fie mai mulţi lucrători în via Domnului, să i se deschidă ochii duhovniceşti, unuia, sau altuia; astfel de dorinţe se împlinesc.Este scris să ne rugăm pentru toţi oamenii; ar putea spune cineva: dacă aceasta s-ar împlini, toţi oamenii ar trebui să se pocăiască. Da, Dumnezeu vrea ca toţi să ajungă la cunoştinţa adevărului. De aceea, dacă noi ne rugăm pentru ei, prin acesta Dumnezeu lucrează mai mult în viaţa lor. Cei care se împotrivesc lucrării Sale, vor pieri. Sunt unii care îşi propun să se roage pentru o anumită persoană până se întoarce la Dumnezeu. Şi eu am fost învăţat în mod asemănător. Mi s-a spus cum a procedat un copil al Lui Dumnezeu, notând numele acelora pentru care se ruga pe o foaie, şi când se ruga, avea acea foaie în faţa lui. Am încercat să-l imit, astfel în scurt timp aveam mai multe nume notate. Îngenunchiam cu lista numelor în faţa mea, începând cu primul şi mergând până la ultimul, până când am observat că, practic, cer acelaşi lucru pentru fiecare, de aceea am considerat că pot să mă rog pentru toţi laolaltă. Dar după un timp am obosit. Am observat că totul depinde dacă Domnul ne pune pe cineva pe inimă, rugându-ne pentru aceste persoane, putem trăi lucruri minunate. Dar este bine să fim veghetori în rugăciune şi în dorinţe, ca să nu păcătuim.

24 FebruariePocăiţi-vă, dar şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele”. Fapte Ap. 3:19

Pentru ca păcatele să ne fie şterse, trebuie mai întâi să ne recunoaştem ca păcătoţi. Atunci este actual: Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu,

aceasta nu constă în a restitui bunuri furate, schimbarea vocabularului, sau dorinţa de a fi ascultător de Cuvântul lui Dumnezeu în multe privinţe. ”Cine nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu”, spune Domnul Isus. Numai în acest fel putem ajunge la o bază solidă. Prin credinţa în mântuire, a ceea ce a făcut Isus, poţi avea această bază solidă. Prin credinţa în mântuire vei primi viaţa veşnică. Astfel poţi spune: nu voi avea parte de judecată, am trecut din moarte la viaţă. Mulţi sunt străini de aceste afirmaţii. Vorbind cu oamenii şi întrebându-i dacă au trecut din moarte la viaţă, suntem informaţi de faptele lor, ce au făcut, şi nu mai fac, cum s-au schimbat multe în viaţa lor faţă de trecut, dar nu acesta este drumul din moarte la viaţă. Cei drepţi nu pot trece din moarte la viaţă, nu pot învia. Numai cei morţi spiritual pot învia. Prin lege putem să ne dăm seama de păcătoşenia noastră, că nu avem nimic bun în noi. Sunt unii care consideră că au o parte bună şi se străduiesc să le îmbunătăţească pe celelalte, dar trebuie să constate că situaţia lor devine din ce în ce mai rea. Apoi se pune întrebarea: ”Cine mă va mântui?” dacă în situaţii asemănătoare căutăm ajutor la Isus, El ne va deschide ochii şi vom putea vedea cum El a plătit pentru noi dându-şi viaţa pentru păcatele noastre. De aceea putem fi proprietatea Lui, spre lauda slavei Sale.

25 FebruarieFerice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!” Apocalipsa 1:3

Acesta este mesajul Mântuitorului către cele şapte Biserici din Asia: ”Har şi pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era, şi Celui ce vine, şi din partea celor şapte duhuri care stau înaintea scaunului Său de domnie, şi din partea Lui Isus Hristos, martorul credincios, cel întâi născut din morţi, Domnul Împăraţilor pământului!”(Apocalipsa 1:4-5). În scrisorile adresate de Domnul Isus se arată multe neajunsuri în cinci din cele şapte Biserici; cu toate acestea, le face cunoscut că sunt iubiţi şi spălaţi. Da, ei au trăit, au experimentat aceasta. Au fost ei spălaţi? Sunt toţi incluşi în cei spălaţi? Da, ei au trăit, au experimentat aceasta. Au fost Bisericile Lui Dumnezeu. În timpul acela, nu era socotit nimeni în rândurile Bisericii Lui Dumnezeu dacă nu era născut din Dumnezeu. Dumnezeu a considerat că trebuie să-i mai ajute odată; de aceea i-a spus lui Ioan să scrie tot ce vede Dumnezeu în Biserici şi în viaţa slujitorilor. Acesta este un har minunat, nu degeaba este scris: ”Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii”. Cuvântul Domnului să fie mai de preţ pentru noi decât orice altceva. Sunt mulţi care găsesc timp ca să citească ziare, romane, dar nu şi Biblia, şi totuşi dacă o citesc, o fac pentru că sunt obligaţi, dar setea şi foamea după Cuvânt NU ESTE LA EI. Morţii nu simt nici sete nici foame după Cuvântul Lui Dumnezeu.

26 Februarie

Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul”. Apocalipsa 2:11

Ieri am putut vedea că Mântuitorul a avut un mesaj pentru cele şapte Biserici pe care le-a iubit şi le-a spălat de păcat, care stau ca şapte sfeşnice de aur înaintea Lui. La cinci din aceste Biserici a găsit multe neajunsuri. În Scriptură noi vedem că trebuie să fim neprihăniţi, fără vină, şi în pace (2 Petru 3:14). Cei din Efes au părăsit dragostea dintâi. În Pergam erau unii care ţineau învăţătura lui Balaam, iar în Tiatira o parte s-a alăturat Izabelei pentru că i se zicea proorociţă. Îngerul Bisericii din Sardes avea numele că trăieşte, dar era mort, iar Laodiceea primeşte vestea: ”Tu zici: sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol”. În schimb pentru Smirna nu are nicio dojenire. Cu tote că ei se considerau săraci, El le spune: ”Dar eşti bogat”. Ei erau batjocoriţi de aceia care se considerau a fi drepţi, lucru care face ca toţi copiii Lui Dumnezeu să gândească dacă au legătură corectă cu Dumnezeu. La Tiatira şi Sardes erau unii care nu şi-au pătat hainele. Biserica din Filadelfia era fără cusur. De aceea are o promisiune atât de frumoasă: ”Pe cel ce va birui îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu”. (Apocalipsa 3:12). Nu avea putere, dar „au păzit Cuvântul răbdării Lui, nu au lepădat Numele Său”. De aceea şi noi să păstrăm Cuvântul Său, să nu ne lepădăm de Numele Lui şi să credem că puterea Lui Dumnezeu este mai mare decât puterea întunericului.

27 FebruarieEl vă va întări până la sfârşit ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului Isus Hristos.” 1 Corinteni 1:8

Am auzit că la revenirea Lui Isus, numai aceia vor merge cu El care sunt nevinovaţi, fără prihană, fără vină. Sunt asemenea oameni? Da! În Apocalipsa 3:4 este scris: ”Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele”. La o conferinţă la care am avut ca subiect mesajul către cele şapte Biserici, au fost unii care susţineu că nu există astfel de oameni. Aşa vorbesc cei robiţi de păcat, care nu L-au cunoscut pe Isus. Unii se străduiesc să scape de păcat şi să ajungă la o inimă curată, dar sunt reţinuţi de alţii. Le merge asemenea poporului Israel, când au trimis iscoade în ţara promisiunii. Iscoadele au venit înapoi şi au zis: ”Da, este aşa cum ne-a promis Dumnezeu.” Pentru a dovedi aceasta, ei au adus struguri şi alte fructe pe care le-au arătat poporului. Poporul nu ar fi avut motiv să spună: Acum vrem să mergem, în curând vom birui duşmanul şi vom ocupa ţara promisă, conform Cuvântului Lui Dumnezeu; casele pline cu bunuri şi vii şi măslini pe care nu tu i-ai sădit. Nu ar fi trebuit să se încurajeze? Da, eu cred că ar fi avut curaj dacă nu ar fi fost zece din cele dousprezece iscoade care au spus: ”Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decât noi”. Aşa predică şi astăzi mulţi: ”Nu putem birui duşmanul, trebuie să rămânem păcătoşi.” Noi trebuie să ne încredem în Mântuitorul nostru, să

privim la măreţia Lui. În cortul celor drepţi se cântă cu bucurie despre victorie.

28 FebruarieNumai, nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu vă temeţi de oamenii aceea, căci îi vom mânca. Ei nu mai au niciun sprijin; Domnul este cu noi, nu vă temeţi de ei!” Numeri 14:9

Putem vedea credinţa lui Iosua şi a lui Caleb care au avut curajul să stea împotriva părerii celor zece iscoade şi a celor şase sute de mii de adepţi ai lor, în ciuda necredinţei acestora. Istoria poporului Israel a fost scrisă pentru învăţătura noastră. În Hristos avem promisiunea de a intra în Canaanul ceresc: ”în nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer un alt nume dat oamenilor, în care putem fi mântuiţi, decât Numele Lui Isus”. Numai prin căinţă şi credinţă putem ajunge la siguranţa iertării păcatelor, aşa cum este scris în Evrei 1:3. El a înfăptuit curăţirea păcatelor noastre prin El Însuşi. El Şi-a dat viaţa pentru noi ca un dar şi ca o jertfă , pentru ca noi, prin învierea Sa, să fim moştenitori ai vieţii veşnice, dacă stăm neclintiţi în credinţă şi tari în nădejdea Evangheliei şi a Slavei pe care Dumnezeu ne-o va da. În epistola către Evrei putem recunoaşte ceea ce avem prin şi în Isus ca Mare Preot al unui nou legământ. El este Mijlocitorul între noi şi Dumnezeu, este Cel, care asemenea unui Mare Preot desăvârşit, este Mijlocitorul între noi şi Tatăl. De aceea spune Cuvântul: ”Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă, dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu-Şi găseşte plăcere în el. Noi, însă, nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.” Evrei 10:38-39

29 Februarie„Faceţi dar roade vrednice de pocăinţă.”Matei 3:8

Dacă ne cercetăm în lumina Cuvântului Lui Dumnezeu, atunci dispare tot ce considerăm a fi frumos şi bun în viaţa noastră. Ferice de cel ce ajunge în această stare! Astfel, el poate experimenta ceea ce este scris în Isaia 40:4: ”Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii şi strâmtorile în vâlcele!”. Mulţi spun astăzi: ”Drumul este prea abrupt şi spinos.” Nu, nu este aşa. Este un drum fericit, un drum ce duce la mântuire, un drum de slavă. Fâşiile de pânză au fost puse la o parte în mormânt. Străduiţi-vă să aveţi linişte! Ferice de cel ce constată: ”trebuie să fiu eliberat de păcat, altfel sunt pierdut pe veci! Astăzi oamenii ar dori să fie mântuiţi, însă fără a recunoaşte aceasta. Dar Cuvântul Lui Dumnezeu ne spune: ”Căci oricine face răul, urăşte lumina şi nu vine la lumină ca să nu i se vadă păcatele. Dar cine lucrează după adevăr, vine lumină pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”(Ioan 3:20-21). Oamneii

au venit la Ioan Botezătorul, şi-au mărturisit păcatele şi au întrebat: ”Ce să facem, ca să fim mântuiţi?” Fariseii au venit şi ei ca să fie botezaţi, şi le-a zis: ”Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi dar, roade vrednice de pocăinţa voastră, şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: ”Avem ca tată pe Avraam.”(Matei 3:7-9). Astăzi sunt mulţi care spun: Avem un preot bun, suntem confirmaţi, sau botezaţi”. Da, sunt aceia care s-au lăsat botezaţi şi de şapte ori, dar omul vechi tot nu este dat la moarte, pentru că nu au rupt legătura cu păcatul, şi nu s-au lepădat de viaţa lor.