MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de Fritz Berger

1 Iulie

"Şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră." Ioan 5:4.

În epistola către Efeseni citim: "Pe deasupra tuturor acestora luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului care este Cuvântul lui Dumnezeu". Trebuie să luăm asupra noastră toată armătura lui Dumnezeu pentru ca să putem ţine piept uneltirilor diavolului şi să recunoaştem intenţiile lui înşelătoare. Trebuie să fim îmbrăcaţi cu platoşa mântuirii,deci să ne bazăm încontinuu pe mântuirea pe care ne-a dăruit-o Isus Hristos. Isus spune:"Eu sunt calea,adevărul şi viata". Nu faptele noastre sunt calea, ci Domnul Isus este calea. Noi trebuie să rămânem pe această cale în toate nevoile şi furtunile vieţii.Dumnezeu este credincios şi ne conduce cu siguranţă.Platoşa neprihănirii însă o pot îmbrăca doar aceia care au fost îndreptăţiţi prin credinţă. Astfel putem fi încredinţaţi că Domnul Isus Hristos prin sângele Lui vărsat pe cruce şi prin învierea Sa ne-a îndreptăţit şi sfinţit. Trebuie să fim conştienţi întotdeauna de ceea ce a săvârşit Isus pentru noi. Dacă îl vedem pe Mântuitorul nostru doar pe cruce nu putem birui. Trebuie ca Cuvântul lui să fie întipărit în inima noastră, că El s-a făcut păcat în locul nostru, pentru ca să ne înfăţişeze neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu,pentru că a luat asupra Sa toate păcatele noastre. Aceasta este calea.Cu acest fapt împlinit,noi putem să ne apărăm, astfel folosim platoşa mântuirii. O, iubite Tată, te rog dă-mi înţelepciune ca să lupt cu succes în toate ispitele, să am biruinţa pentru ca numele Tău să fie slăvit şi preamărit.

2 Iulie

"Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura,se vor face ca lâna." Is.1:18.

Acest verset este amintit cu plăcere de mulţi oameni,dar deseori ei uită ce este scris mai înainte: "Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă. Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut. Încetaţi să mi faceţi răul. Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă". Dacă citim aceste versete vedem că avem ceva de făcut. Oare venim să sprijinim legea? Eu sunt în regulă cu faptele mele, dar sunt mulţi alţii care nu se pot lăuda cu fapte: "Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită care este legea slobozeniei şi va stărui în ea nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta va fi fericit în lucrarea lui". Dar cum putem să ne spălăm? Putem să aruncăm răul din noi? Toate trebuie să fie în conformitate cu Cuvântul. Dacă aud de spălare sau curăţirea noastră mă gândesc la o curăţire sau o spălare în sens biblic. Cuvântul ne spune ce trebuie să facem şi ce nu trebuie să facem. De aceea ca prim punct esenţial este căinţa, restituirea bunurilor furate,plata corectă a impozitelor, vizitarea văduvelor şi a orfanilor. Să ne păstrăm neîntinaţi de lume şi să fim cu băgare de seamă în lucrarea Demnului, căci este scris: "Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului".(Ier.48:10). După aceea putem veni şi dacă păcatele ne-ar fi cum e cârmâzul,se vor face albe ca zăpada,de vor fi roşii ca purpura se vor face ca lâna. Si dacă consideră cineva că este imposibil să fie curăţit atunci doresc să-i mărturisesc că prin sângele lui Isus este singura modalitate de a fi curăţit de orice păcat.

3 Iulie

"Nu te grăbi să-ţi deschizi gura şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer şi tu pe pământ, de aceea să nu spui vorbe multe."

Ecl.5:2.

Deasemenea este scris: "Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire",şi "Cine vorbeşte în chip uşuratic răneşte ca străpungerea unei săbii", de aceea Eclesiastul ne îndeamnă: "Nu rosti cuvinte pripite".

Este posibil ca cineva să spună ceva despre noi ce nu ne este pe plac, şi dacă aflăm aceasta suntem hotărâţi să-l întâmpinăm aşa cum se cuvine. Dar dacă trece puţin timp ne trec şi nervii şi nu mai avem nimic de spus. Poate că dacă ne întâlneam cu o zi înainte i-am fi reproşat şi discuţia s-ar fi încheiat cu ceartă. Dar dacă stăm înaintea lui Dumnezeu renunţăm să spunem multe lucruri pe care în alte împrejurări le-am spune. Căci cu vorbe multe este inevitabil să nu păcătuieşti, de aceea este bine ca vorbirea noastră să fie cumpătată. În versetele 3-5 este scris: "Căci dacă visurile se nasc din mulţimea grijilor, prostia nebunului se cunoaşte din mulţimea cuvintelor. Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu,nu zăbovi s-o împlineşti, căci Lui nu-i plac cei fără de minte;de aceea împlineşte juruinţa pe care ai făcut-o. Mai bine să nu faci nici o juruinţă decât să faci o juruinţă şi să n-o împlineşti. Este important să ne împlinim juruinţele făcute faţă de Dumnezeu, dar tot la fel suntem datori să ne ţinem de cuvântul dat faţă de oameni. "Căci dacă este deşertăciune în mulţimea visurilor,nu mai puţin este şi în mulţimea vorbelor; de aceea teme-te de Dumnezeu". La câtă ură şi duşmănie au dus vorbele răutăcioase! Acestea sunt asemenea unui pumnal sau a unei săgeţi în stare să ucidă atât trupeşte cât şi sufleteşte. Doamne, te rog păzeşte limba mea să nu vorbească răutăcios şi buzele mele ca să nu amăgească.

4 Iulie

"Ascultaţi, ceruri, şi ia aminte, pământule, căci Domnul vorbeşte: "Am hrănit şi am crescut nişte copii dar ei s-au răsculat împotriva Mea." Is.1:2.

Astfel vorbeşte Domnul acelora care au devenit copiii Lui dar ulterior s-au depărtat de El. Aceştia sunt consideraţi acum mai nechibzuiţi decât boul şi măgarul: "Boul îşi cunoaşte stăpânul şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său; dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu ia aminte la Mine". Oare Dumnezeu nu trebuie să folosească cuvinte asemănătoare în timpurile noastre, faţă de poporul nostru care s-a îndepărtat de El, sau faţă de cei care nu s-au întors la El? Cât de actual este şi pentru timpurile noastre constatarea lui Dumnezeu: "Vai,neam păcătos,popor încărcat de fărădelegi, sămânţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul,au dispreţuit pe Sfântul lui Israel, I-au întors spatele" şi pe deasupra ei doresc să rămână în păcatele lor deşi Domnul spune "Vai de poporul păcătos ". Cât de mult se adevereşte astăzi ceea ce citim, în versetele 5 şi 6: "Ce pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiţi din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav şi toată inima suferă de moarte. Din tălpi până în creştet, nimic nu-i sănătos; ci numai răni, vânătăi şi came vie, nestoarse, nelegate, şi ne alinate cu untdelemn". Sunt mulţi care nici nu doresc să se vindece din starea lor de păcat,considerând că umblatul la biserică şi rugăciunile lor sunt pe placul lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu spune: "Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre. Mi-au ajuns o povară nu le mai pot suferi". Este bine să ştim că Dumnezeu nu ascultă rugăciunile unor oameni ca aceştia deoarece mâinile lor sunt mânjite cu sânge,de aceea spune Domnul: "Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie. Nu vreau luni noi şi sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea". Dumnezeu urăşte toate manevrele religioase. El doreşte pocăinţa adevărată aşa cum citim în următoarele versete ale acestui capitol.

5 Iulie

"Bucură-te tinere în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi, ar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată."

Ecl.2:9.

Acesta este un verset deosebit. Dacă-l citim superficial putem ajunge la concluzia că tânărului îi este permis să facă toate după pofta inimii sale.

Într-adevăr, mulţi oameni pe jumătate evlavioşi susţin că este nevoie ca tinerii să trăiască după concepţii proprii, adică să aibă parte de plăcerile lumii aceştia. De multe ori în discuţii cu asemenea oameni, ei susţineau că cinematografele, teatrul precum şi balul mascat ar fi permise pentru tineri. Ba chiar şi sportul practicat în zilele de duminică îl admit. Câţi au fost otrăviţi de asemenea lucruri! De aceea putem înţelege atenţionarea Eclesiastului: "Să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată". De acest lucru mulţi oameni, atât tineri cât şi bătrâni, nu vor să audă. Nu este scris degeaba: "Să ştii dar că trebuie să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu, pentru a da socoteală despre viaţa ta". Dacă meditezi asupra acestei realităţi, îţi piere pofta de tot ceea ce-ţi oferă lumea: constaţi că tot ce-ţi poate da este doar necaz şi nenorocire. Îndepărtează deci tristeţea şi durerea din inima ta şi caută mântuire în sângele Mielului; astfel vei putea experimenta că există o bucurie statornică nu ca şi aceea pe care ţi-o oferă lumea. Sunt unii care consideră că a trăi pentru Dumnezeu este o viaţă de plâns, dar cei cu adevărat credincioşi chiar dacă sunt tineri pot experimenta că adevărata bucurie este în urmarea căii Domnului Isus. Căci Mântuitorul a venit pentru ca noi să avem viaţă din belşug şi bucurie deplină prin părtăşia cu Tatăl şi cu Fiul. Într-adevăr la El este bucuria deplină şi la dreapta Sa desfătare veşnică.

6 Iulie

"Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit". Plângeri 3:22.

Trăim datorită bunătăţii lui Dumnezeu. Nu putem creşte dacă viaţa noastră nu este trăită în dragostea îndurarea şi bunătatea lui Dumnezeu. Cine poate trăi din îndurare? Doar acela care recunoaşte că are nevoie de ea. Mulţi dintre cei care frecventează regulat Biserica se consideră a fi bun şi drepţi, fapt pentru care nu pot ajunge din lumină în lumină şi nu pot avea izbândă după izbândă. Ce înseamnă oare faptul că: "Nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât de mare este bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El". Aceia au parte de har, care sunt conştienţi că nu-l merită, dar se încred totuşi în Domnul. De multe ori mi s-a părut că pentru mine nu mai este har. De sute şi mii de ori mă frământa acest lucru: pentru tine nu mai este har. In asemenea împrejurări trebuia să-mi spun: totuşi, eu mai cred în bunătatea lui Dumnezeu. Astfel am experimentat ceea ce este scris în Isaia 54:9-10: "şi lucrul acesta va fi pentru Mine ca şi apele lui Noe; după cum jurasem că apele lui Noe nu vor mai veni pe pământ, tot aşa jur că nu mă voi mai mânia pe tine şi nu te voi mai mustra. Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine". Aceste versete m-au încurajat de multe ori. Am constatat că strădaniile mele pentru o viaţă pe placul Său sunt zadarnice; de aceea am ajuns la concluzia: singurul fapt care îmi vine în ajutor este credinţa în promisiunea că nu se mânie şi nu mă mustră. Lăudată fie bunătatea Sa!

7 Iulie

"Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa se îndură Domnul de cei ce se tem de El" Psalm.103:13.

Pentrucă El ştie cât de "puternici" suntem. El cunoaşte slăbiciunile noastre, îşi aduce aminte că suntem doar ţărână. Dacă nici acest lucru nu ne îndeamnă la închinare, atunci oare ce ar putea s-o facă? Dumnezeu este cu mult mai mult decât ceea ce credem. Este un lucru groaznic dacă noi presupunem că Dumnezeu nu ne mai iubeşte. El îi iubeşte pe toţi care sunt născuţi din El. De aceştia se bucură El. Dumnezeu iubeşte şi lumea; dacă n-ar fi aşa, noi n-am fi mântuiţi; Dar dragostea Lui trebuie primită, în acest fel este posibil ca dragostea Sa să producă schimbare în viaţa noastră. Crezând în bunătatea lui Dumnezeu viaţa noastră se umple de plinătatea Lui.Plinătatea lui Dumnezeu are adâncimea, lăţime şi înălţime. Cine a putut cuprinde aceasta? Eu am început măsurarea acestor dimensiuni demult; Dar acum mi se pare ca şi cum aş fi la început, deoarece se alungesc la Infinit. De aceea este scris: "Nu uita niciuna din binefacerile Lui". Dacă privim înapoi, putem să ne dăm seama cât de bun este El faţă de noi. El s-a îndurat de noi pe când Îi eram încă duşmani. El se îndură de toată creaţiunea Sa. Cu câtă răbdare ne-a condus prin mila Lui.

Da, bunătatea Sa ne-a călăuzit la pocăinţă. Dacă privesc înapoi trebuie să spun că este adevărat cuvântul: "El arată păcătoşilor calea" şi prin harul Său am fost păzit de multe. Din ziua în care mi-a dăruit pacea Sa pot să spun: "Fericirea şi îndurarea m-au însoţit până azi". Dacă Domnul ne-ar fi răsplătit după fărădelegile noastre, am fi fost pierduţi pe vecie.

8 Iulie

"Acum, fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculţi cuvântul care iese din gura Mea şi să-i înştiinţezi din partea Mea". Ezech. 33:7.

În Ioan 10, este scris: "Cine intră pe uşă este păstorul oilor"; Aici citim: "Acum fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel", iar în Isaia 58 este scris: "Vesteşte poporului Meu, nelegiuirile lui". Deci, porunca lui Dumnezeu este ca să-i mustrăm pe cei neascultători de Cuvântul lui Dumnezeu. In Ezechiel 33:8 este scris: "Când zic celui rău: "Răule, vei muri negreşit" şi tu nu-i spui, ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta". In zilele noastre decăzute, dacă atenţionezi pe cineva, aceasta este considerat ca şi cum l-ai judeca, iar alţii spun: "Să nu-ţi arunci mărgăritarele la porci". Dar nu este hotărâtor ceea ce spun oamenii; esenţial este să facem voia lui Dumnezeu. Căci cel care vrea să fie prietenul lumii acesteia, devine duşmanul lui Dumnezeu. In versetul 9 este scris: "Dar dacă vei înştiinţa pe cel rău ca să se întoarcă de la calea lui, şi el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îţi vei mântui sufletul". In alt loc este scris: "Blestemat este cel care face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului". Vedem cât de important este să atenţionăm pe cei păcătoşi – pe cei care înjură şi întrebuinţează numele Domnului în chip nevrednic, pe cei clevetitori, pe cei care se ocupă de glume proaste, precum şi pe cei mincinoşi, luaţi într-un cuvânt, pe toţi cei fără teamă de Dumnezeu. Dacă ascultă de atenţionare pot fi mântuiţi, iar dacă nu se pocăiesc, noi nu suntem răspunzători.

9 Iulie

"Si tu, fiul omului, spune copiilor poporului tău: "Neprihănirea celui neprihănit nu-l va mântui în ziua fărădelegii lui, şi cel rău nu va cădea lovit de răutatea lui, în ziua când se va întoarce de la ea, după cum nici cel neprihănit nu va putea să trăiască prin neprihănirea lui în ziua când va săvârşi o fărădelege".

Ezechiel. 33:12.

Dacă un om se încrede în neprihănirea proprie, Dumnezeu nu ţine seama de o astfel de neprihănire. De aceea este scris: "Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit". Trebuie să rămânem în harul lui Dumnezeu până la sfârşit. Cât de mângâietoare este însă situaţia păcătosului dacă se întoarce de la starea de păcat, atunci urmarea răutăţii lui nu-i cauzează nici o pierdere. Tatăl nostru ceresc afirmă: "Nu va cădea". Ce mângâiere poate fi aceasta pentru criminali, curvari, hoţi, beţivi sau tâlhari sau alţii asemenea lor. Chiar şi vrăjitorii sunt incluşi. Dumnezeu nu are plăcere de moartea păcătosului, ci vrea cu atât mai mult ca el să se pocăiască şi să trăiască. Astfel nimic nu poate să-i dăuneze. Ne putem închipui ce înseamnă aceasta? Lucrul acesta ne face să ne gândim la Romani 5:20: "Unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult". Asta înseamnă că Dumnezeu nu-şi mai aduce aminte de aceste păcate, nici în ziua judecăţii de apoi. Dumnezeu nu-şi mai aduce aminte de ele, le şterge ca ceaţa şi cât de departe este miazăzi de miazănoapte, tot la fel îndepărtează nelegiuirile noastre de la noi. De aceea nu le mai vedem. Da, să cunoşti un Mântuitor şi să-L ştii al tău, să trăieşti mereu sub ocrotirea lui fără griji, e minunat!

10 Iulie

"Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit s-aduc pacea, ci sabia." Mat.10:34.

Omul ar zice că nu ar trebui interpretat cuvânt cu cuvânt ceea ce a spus Mântuitorul cel blând şi smerit cu inima în versetul de mai sus. Dar tocmai din smerenia Lui a rezultat război; pentru că El nu a putut face nimic în afară de ceea ce a văzut la Tatăl. Si cei ce-L urmează se smeresc sub mâna puternică a lui Dumnezeu şi se ghidează după Cuvântul lui Dumnezeu. Prin aceasta ei mărturisesc că faptele acestei lumi sunt rele şi datorită acestui fapt se ajunge la dezbinare. "Căci de acum înainte, din cinci, cari vor fi într-o casă, trei vor fi desbinaţi împotriva a doi, şi doi împotriva a trei". Astfel cei dintr-o casă se vor duşmănii. Isus spune: "Dacă M-au prigonit pe Mine şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit Cuvântul Meu şi pe al vostru îl vor păzi". Dacă o gospodină răutăcioasă se pocăieşte şi se linişteşte, asemenea unui miel, suntem de părere că toată familia se bucură împreună cu bărbatul acesteia. Dar de multe ori nu este aşa. Tot la fel şi în cazul unui bărbat dur şi vicios, poate chiar brutal, dacă se pocăieşte, considerăm că toată familia se bucură şi în special soţia. Dar cu părere de rău trebuie constatat că nu este totdeauna aşa. Sau dacă un bărbat sau o fiică cu un mod de viaţă uşuratic se pocăieşte ar fi motive suficiente pentru bucurie în casă; totuşi de multe ori se manifestă părerea: "Acuma exagerezi,exact aşa cum era exagerat ceea ce făceai înainte. Chiar aşa nu se pot concepe lucrurile; să nu mai participi la distracţii şi să sfinţeşti duminica aşa cum spui tu, nu se poate. Din cauza ta nu este linişte în familie; mai bine te-ai pune în rând cu lumea. Nu vezi că în comunitatea unde frecventezi sunt cei mai dispreţuiţi oameni? De ce nu te duci la o biserică mai ca lumea?" Dar un creştin adevărat nu se lasă înşelat căci ştie: "Trebuie să fii ascultător mai de grabă de Dumnezeu decât de oameni”.

11 Iulie

"Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.” Matei 11:28-29

Dacă un om însetat găseşte un izvor, faptul acesta îl înviorează. Sau dacă este cineva înfometat şi primeşte o bucată de pâine, se bucură mult de ea. Fiecare om este trudit, împovărat şi dornic de odihnă. Dar cei mai mulţi caută odihna în loc greşit, unii în plăcerile lumii, iar cei care sunt mai evlavioşi, în modul lor de viată. Dacă-i apasă povara păcatelor, atunci ei vor să trăiască o viaţă mai bună înaintea lui Dumnezeu. Ar dori să nu se mai enerveze, să nu mai folosească cuvinte urâte faţă de alţii, să ţină poruncile. Dar de repetate ori ei eşuează. Acestor oameni li se adresează Isus: "Veniţi la Mine; Eu vă voi da odihnă". Domnul Isus doreşte să ne dea odihna Sa. Pe urmă ne îndeamnă: "Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine" şi "Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine să-şi ia crucea şi să mă urmeze". In ce constă acest jug?, această cruce? Este ocara din partea lumii, pentru Isus. Să nu uităm însă, Cuvântul care spune: "Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este împărăţia cerurilor". Jugul Lui este bun şi sarcina Lui este uşoară. Intr-adevăr, dacă suntem trudiţi şi împovăraţi şi ne întâlnim cu blândeţea şi cu smerenia Mântuitorului, ne înviorăm. Ce mare îndurare şi har este faptul că El s-a aplecat spre cei aflaţi în păcate pentru a-i elibera de legăturile lor. Într-adevăr: "Când îti întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie şi nu ţi se umple faţa de ruşine".

12 Iulie

"S-au dus la Capernaum. Si în ziua Sabatului Isus a intrat îndată în Sinagogă şi a început să înveţe pe norod".

Marcu 1:21.

Nu oricine îmi zice: "Doamne, Doamne," va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi îmi vor zice în ziua aceia: "Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Si n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?" Atunci le voi spune curat: "Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine voi toţi care lucraţi fărădelege". Noroadele au rămas uimite de învăţătura Lui; căci El îi învăţa ca unul care are putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor". Isus le-a atras atenţia că mântuirea nu se capătă prin auzirea, ci prin trăirea Cuvântului lui Dumnezeu şi, că este cu neputinţă a fi plăcut înaintea lui Dumnezeu fără credinţă. El ne învaţă să credem şi ne şi dăruieşte credinţa. El este un învăţător minunat, nu pretinde nicio plată. Inainte de toate, doreşte să ne înveţe să "mâncăm", de aceea ne spune: "Deschide-ţi gura larg şi ţi-o voi umplea" şi "mâncaţi ce e bun şi astfel va trăi sufletul vostru". El ne învaţă că nu putem fi mântuiţi prin fapte. Ne mai învaţă că, tot ceea ce avem nu are valoare, căci din fire nu suntem drepţi nici unul, că suntem morţi în păcatele şi fărădelegile noastre. Nu există nicio deosebire, toţi suntem la fel în starea de moarte şi răutate înaintea lui Dumnezeu. Eu am avut nevoie de trei ani până am învăţat şi crezut aceasta. Dar pe urmă am învăţat că mântuirea este doar prin har, fără fapte. Ajung mereu la aceiaşi concluzie. Am un învăţător plin de răbdare. Îmi asigură toate gratuit şi mă invită să mănânc. Ne dă hrana şi băutura cea mai aleasă şi prin aceasta devenim mai veseli şi plini de viaţă ca Daniel, fiindcă hrana oferită de El are origine veşnică.

13 Iulie

"Eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele".

Hab.3:18.

Dacă citim în întregime acest capitol vedem cum s-a aprins mânia Domnului împotriva creaţiunii Sale care L-a părăsit. Vedem cum Domnul a scos poporul Său din robia Egiptului, făcând să treacă prin mare ca pe uscat, cum a oprit soarele în loc în vremea lui Iosua şi cum a nimicit păgânii în mânia Sa. "Ieşi ca să izbăveşti poporul Tău". Dacă privim judecata lui Dumnezeu asupra neamurilor şi asupra tuturor acelora care s-au îndepărtat de El, ne cutremurăm şi trebuie să spunem: "Judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte". Acest lucru va trebui să-l recunoască chiar şi duşmanii Săi. Dacă citim Biblia, vedem blestemul peste cei care s-au lepădat de Dumnezeu, pe de o parte, iar pe cealaltă parte binecuvântările Lui pentru cei drepţi. Privind la judecăţile drepte ale lui Dumnezeu şi la bunătatea Sa arătată faţă de poporul Său, profetul spune: "Eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele. Căci Domnul Dumnezeu este tăria mea";

El constată că Dumnezeu poartă de grijă acelora care se încred în El, îi călăuzeşte pe cărări drepte şi nu duc lipsă de nimic. Da, "El îmi face picioarele ca ale cerbilor şi mă face să merg pe înălţimile mele". Profetul spune mereu: "El mă va conduce, El mă va ocroti", dar după aceste constatări, mai spune ceva şi anume: "Iar eu Îi voi mulţumi şi mă voi bucura de Domnul Dumnezeul meu"; Dacă privim cu luare aminte la lucrările lui Dumnezeu, ni se umple inima de un respect adânc faţă de El, care ne determină să-I slujim bucuroşi, acesta fiind singurul lucru care are valoare veşnică. Astfel putem să trăim o viaţă plină de bucurie şi închinare pentru lucrările pline de bunătate ale lui Dumnezeu.

14 Iulie

"Căutaţi peDomnultoţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi poruncile Lui. Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia. Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului".

Tef. 2:3.

Ne apropiem, sau poate chiar trăim, vremuri în care mânia lui Dumnezeu este vizibilă faţă de naţiuni. O judecată pedepsitoare va urma pe cealaltă şi aceasta a început deja de câţiva ani. Mânia lui Dumnezeu se va revărsa asupra acelora care s-au lepădat de El, va dispreţui pe batjocoritori şi va lovi crunt pe hulitori. Închinătorii la idoli se vor ruşina împreună cu cei care consideră că pot trăi în lume fără Dumnezeu. Li se va întâmpla în mod asemănător locuitorilor Sodomei şi Gomorei. Duşmanilor lui Dumnezeu le va putrezi limba în gură şi ochii în adânciturile lor; limba cu care au hulit pe Dumnezeu şi ochii cu care au căutat să nimicească poporul Său. Dar poporul lui Dumnezeu este îndemnat: "Căutaţi-L pe Domnul, voi necăjiţilor din ţară, cei ce vă ţineţi de dreptatea Sa". Aceştia sunt aceia care au fost îndreptăţiţi prin sângele Domnului Isus Hristos; ei sunt îndemnaţi să-L caute pe Domnul în orice împrejurare a vieţii lor, căci vor veni vremuri grele şi copiii Lui se vor simţi necăjiţi şi părăsiţi.

De aceea sunt îmbărbătaţi să caute sprijin în Cuvântul lui Dumnezeu şi să se încreadă în El, ştiind că şi în cea mai grea încercare, Dumnezeu le este aproape. Este important ca în asemenea vremuri să nu ne îndoim de bunătatea lui Dumnezeu, ci să suferim împreună cu Hristos, căci astfel avem promisiunea că vom fi împreună cu El şi în slavă. Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Asta înseamnă să ne încredem în Cuvântul Său, pentru ca astfel să fim ocrotiţi în ziua necazului.

15 Iulie

"Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu ca nişte copii prea iubiţi."

Efes. 5:1

Dacă întrebăm copiii mici: "Eşti cuminte?" unii răspund: "Da!" Alţii spun: "Câteodată", pe când alţii evită răspunsul. Dacă am fi întrebaţi noi astăzi,ce am răspunde? După întoarcerea mea la Dumnezeu, a fost un timp în care la întrebarea dacă sunt cuminte, n-aş fi putut răspunde cu da. Totuşi dorinţa mea a fost să-L slujesc pe Dumnezeu cu orice preţ. Care a fost cauza? Mă uitam la mine şi nu la Isus, nu mai contam pe mântuirea deplină în Hristos. Cine poate să spună atunci: "Eu sunt un copil ascultător şi cuminte? "Numai aceia care cred în mântuirea deplină săvârşită de Hristos. Este scris: "Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru fapte bune". El ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos după buna plăcere a voiei Sale". Astfel am devenit copii ai lui Dumnezeu, plăcuţi înaintea Lui.

În această credinţă trebuie să stăm neclintiţi, conştienţi de faptul că suntem copiii Lui ascultători. Dacă nu suntem copii ascultători, nu putem să-L urmăm pe Isus, negăm ceea ce a făcut El pentru noi şi nu acceptăm situaţia noastră nouă, posibilă prin jertfa Sa. Dar dacă credem în lucrarea desăvârşită a Lui, atunci suntem în dragostea Sa, iar dragostea Sa este îndelung răbdătoare şi plină de bunătate, nu caută folosul său, nu se gândeşte la rău, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. şi în puterea dragostei Lui putem să umblăm la fel cum a umblat şi Hristos. Astfel putem fi o mireasmă plăcută lui Dumnezeu. Căci, dacă credem cum spune Scriptura, din noi vor ţîşni izvoare de apă vie, vom fi asemenea luminii şi sării umblând în mod vrednic de chemarea noastră ca şi copii ai luminii, aşteptând măreaţa arătare a Mântuitorului nostru Isus Hristos care va veni în curând.

16 Iulie

"Agar, roaba Saraei de unde vii şi unde te duci?" Gen.16:8.

Ingerul Domnului pune această întrebare Agarei,slujitoarea lui Avraam,când aceasta a fugit de stăpâna ei pentru a nu fi smerită. A ajuns la o fântână pustie pe drumul care duce la Sur şi Agar ar fi avut parte de zile amare dacă n-ar fi ascultat de cuvântul îngerului trimes de Domnul. Dar ea a ascultat şi s-a întors smerindu-se sub mâna stăpânei ei şi în acest fel a obţinut o promisiune în legătură cu sămânţa ei. Sunt oameni cărora nu le place dacă sunt întrebaţi: "De unde vii şi unde mergi?" Mulţi evită răspunsul sau mint, deoarece sunt lucruri ruşinoase în viaţa lor sau au o conştiinţă încărcată şi doresc să ascundă aceasta continuînd să trăiască în păcat. Înaintea lui Dumnezeu însă nu se poate ascunde nimic. Alţii trăiesc o viaţă cu care nici părinţii şi nici Dumnezeu nu pot să cadă de acord; dacă sunt întrebaţi cu ce scop fac aceasta, ori evită răspunsul, ori mint. Şi aceştia au promisiuni,dar nu asemănătoare cu cea a Agarei care n-a căutat să ascundă nimic. Promisiunea adresată acestora este: "Toţi mincinoşii, egoiştii şi închinătorii la idoli nu vor intra în împărăţia cerurilor". Dacă sunt întrebat de unde vin şi încotro merg,răspund cu bucurie: "Vin din cetatea pierzării şi acum mă duc călăuzit de harul lui Dumnezeu în Sion pentru a vedea slava lui Dumnezeu care poate fi şi a mea prin jertfa Domnului Isus". Ce poţi răspunde tu, cititorule drag? Ai întors spatele lumii acesteia? Aştepţi Mirele? Ai ulei în candelă? Ai siguranţa mântuirii şi a faptului că eşti copil al lui Dumnezeu? Eşti moştenitor al lui Dumnezeu şi împreună moştenitor cu Hristos? Dacă da, atunci strigă: "Aleluia!"

17 Iulie

"Vai de cetatea îndărătnică şi spurcată, vai de cetatea plină de asuprire. Ea n-ascultă de niciun glas, nu ţine seama de mustrare, nu se încrede în Domnul, nu se apropie de Dumnezeul său"; Tef. 3:1-2

Trăim în zilele noastre vremurile de apostazie proorocite, asemănătoare cu ceea ce spune Cuvântul de mai sus. Este groaznic câte se spun de aşa numiţii duhovnici care sunt, de fapt aceia care conduc poporul din punct de vedere religios, nu se sfiesc să publice oficial că, Biblia nu este Cuvântul lui Dumnezeu. Mulţi dintre ei petrec împreună cu batjocoritorii, stau la mesele de joc şi beau în neştire. Avem multe exemple din ţară şi este o realitate tristă. Este adevărat că mulţi profeţi sau duhovnici sunt uşuratici, neluînd în seamă Cuvântul. "Proorocii, ei sunt uşuratici şi înşelători, preoţii, ei pângăresc lucrurile sfinte, calcă legea". Dacă ar fi să spunem tot ceea ce se vesteşte astăzi de la amvoane, nu este luat în derâdere Cuvântul lui Dumnezeu? Este de plâns! La cina Domnului iau parte beţivi care în cursul săptămânii ocărăsc pe Dumnezeu şi oamenii parcă nu văd. Sunt legaţi la ochi de cei orbi şi induşi în eroare prin vorbele lor, acceptând mântuirea unor persoane care s-au lepădat de Hristos. Dacă moare cineva se spune de obicei: "A terminat cu suferinţa şi a plecat acasă fericit - deşi pe baza Scripturii mulţi dintre ei ajung în iad. Domnul care este în mijlocul lor este drept şi nepărtinitor; prin servi credincioşi propovăduieşte dreptatea Sa neîncetat. Dar cei răi nu se ruşinează de nimic, continuînd să trăiască în răutatea lor. Tată drag, îndură-Te de multe suflete şi scapă-i din robia păcatului, umple-i cu Duhul Tău şi dă-le curaj să mărturisească Cuvântul Tău, ca să nu lipsească veghetorii de pe zidurile Sionului, care să nu tacă atunci când Ierusalimul va fi pregătit.

18 Iulie

"Cum puteţi crede voi, cari umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu." Ioan 5:44

Aici este arătată starea celor care spun mereu că nu pot crede. Asemenea oameni pot crede orice, numai Cuvântul lui Dumnezeu nu vor să-L creadă. Isus spune că dacă ar veni altul în numele său, pe acela l-ar primi. Într-o asemenea situaţie ar putea crede. Dar credinţa aceasta nu le ajută la nimic,deoarece astfel ei se cufundă mai adânc în semnul păcatului. Acestora le sună mesajul lui Isus: "Să nu credeţi că vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus nădejdea". Aceasta a spus Isus fariseilor şi cărturarilor, deci oamenilor evlavioşi. Cât timp omul acesta este sub lege, conştiinţa lui îl mustră, deoarece nu trăieşte după poruncile lui Dumnezeu; asemenea oameni consideră că trebuie să rămână nişte sărmani păcătoşi. Întâlnim mulţi care învaţă în felul acesta. De aceea rămân oamenii care îi urmează într-o stare de păcătoşi sărmani şi nu mai cred nici în Moise. Căci este scris: "Cine a călcat legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori. Deci acela nu rabdă să rămână în aceea stare de păcătos sărman. Isus spune: "Dacă aţi crede pe Moise,M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine. Dar dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele?" Astfel omul care spune că nu poate crede ajunge în iad. Si Dumnezeu nu minte şi Unuia care nu minte e bine să-i dăm crezare, pentru că spune adevărul. De aceea acela care nu-L crede, Îl face mincinos. Despre asemenea oameni spune Mântuitorul: "Nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţa". Mulţi spun: "Ajută-mă în necredinţa mea". Dar în Biblie citim: "Cred Doamne, vino în ajutorul necredinţei mele!"

19 Iulie

"Domnul este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate". Psalm. 103:8.

La mila Lui nu se poate adăuga sau scădea ceva. Ce ar fi cu noi oamenii, dacă Dumnezeu n-ar fi milostiv? De aceea este scris: "Nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre. Ci cât de sus sunt cerurile faţă de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El; cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi". Cât de mult se străduieşte omul să stea înaintea lui Dumnezeu cu faptele lui! Atunci când gândeşte că a făcut un lucru cât se poate de bine, de fapt nici nu a început şi când crede că a sfârşit un lucru, este încă foarte departe de acesta. Ce este omul în comparaţie cu Dumnezeu? Ne dăm seama că, atunci când cineva crede că ştie ceva, încă nu ştie aşa cum trebuie. Iar cel care consideră că este cineva, cu toate că nu este nimic, se înşală singur. Cineva a spus odată că domnişoarele şi doamnele încrezute, vor fi odată hrană pentru viermi şi cu acest lucru sunt de acord. Ce poate fi omul, atâta timp cât nu este mântuit? Si chiar dacă este mântuit, totuşi trupul se reîntoarce în pământ. Dacă trăieşte foarte mult, poate împlini o sută de ani, dar cu toate acestea, anii unei vieţi pământeşti sunt asemenea unui strop de apă într-o mare sau asemenea unui fir de nisip pe o plajă, în comparaţie cu veşnicia. Dumnezeu este plin de îndurare faţă de om şi îl poartă cu răbdare. El vede că suntem supuşi morţii, de aceea îşi revarsă mila asupra omenirii. Mila unui om se poate manifesta faţă de unul din semenii săi; dar mila lui Dumnezeu se revarsă asupra lumii întregi. El pedepseşte şi mustră, învaţă şi îngrijeşte ca şi un păstor turma sa. Se îndură de toţi care se lasă atraşi de El, ascultând, păstrând şi trăind după Cuvântul lui Dumnezeu.

20 Iulie

"M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa."

2 Tim.4:7

"De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da "în ziua aceea" Domnul, Judecătorul cel drept. Si nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea lui" - aşa scrie apostolul Pavel. Cine primeşte cununa neprihănirii? Cei care iubesc venirea Lui, au dorinţa de a fi împreună cu Isus şi aşteaptă liniştiţi judecata de apoi. Pentru aceasta trebuie ca omul să aibă conştiinţa împăcată şi curată. Trebuie să trăiască în neprihănire pentru a se bucura de ziua aceea. Trebuie să fi avut parte de har, altfel nu poate avea siguranţă în întâmpinarea acelei zile. Pavel a putut să spună: "De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii". El a fost unul dintre aceia care au fost îndreptăţiţi prin credinţă. Totul depinde de faptul dacă lupta pe care o luptăm este o luptă bună. Dacă este aşa atunci putem fi siguri că păstrând credinţa până la sfârşit vom obţine cununa. Mulţi pot să afirme că sunt îndreptăţiţi prin credinţă,dar trebuie luptată lupta cea bună. Zi de zi avem de luptat şi dacă nu este aşa înseamnă că nu avem viată din Dumnezeu. Pocăinţa este momentul declanşării războiului; totodată începe şi lupta. Si dacă nu ne apărăm cu ceea ce a făcut Isus pentru noi,nu putem birui. Pavel l-a îmbărbătat pe Timotei: "Luptă-te lupta cea bună a credinţei, apucă viata veşnică". Duşmanul vrea să lămurească pe cei vii: "Tu nu ai încă viata" şi atunci avem nevoie de siguranţă: "Am murit împreună cu Hristos şi viata lui este a mea". Numai dacă stăm neclintiţi în nădejdea noastră putem lupta lupta cea bună. Numai acela va primi cununa care luptă regulamentar. Să porneşti cu gândul că te vei îmbunătăţi nu este lupta cea bună!

21 Iulie

"Îi veţi recunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini?" Matei 7:16.

Dacă suntem cu adevărat copii ai lui Dumnezeu, atunci să ne dăruim viaţa Lui în totalitate. Această dăruire totală trebuie să fie vizibilă în orice împrejurare, chiar şi la locul de muncă. Ca şi copil al lui Dumnezeu, sunt ascultător faţă de şefi şi dacă sunt pe post de maistru, comportarea mea faţă de subalterni este asemănătoare cu cea faţă de fraţi. Un meşteşugar nu mai produce nimic care să servească drept unealtă păcatului; croitoreasa nu mai croieşte haine pentru baluri, nici pantofarul pantofi pentru distracţii; muzicantul nu mai participă la distracţii. Grădinarul nu mai împodobeşte serbări lumeşti. Mulţi creştini evlavioşi spun că pot face aceste lucruri, argumentând cu faptul că, dacă nu-l face el îl face altul şi în final, trebuie să-şi câştige şi el pâinea. Dar astfel devenim asemenea sării care îşi pierde gustul, sau lumânării puse sub obroc. Putem fi siguri că Dumnezeu se îngrijeşte de noi. Cum ar putea face asemenea lucruri un om născut din nou? Trebuie să punem la oparte creştinismul bazat pe "dar" şi "dacă", să ascultăm şi să facem toate lucrurile după Scriptură. Un copil al lui Dumnezeu este bazat pe realitatea mântuirii şi a împăcării; şi nimeni şi nimic, nu-i poate lua această siguranţă. Pe de altă parte, trebuie să stăpânim trupurile noastre pentru ca să nu devenim nevrednici, ci să vedem care este voia lui Dumnezeu. Este bine să citim Matei 5 şi 6 şi Luca 6 şi 12 şi să trăim în conformitate cu ce scrie acolo. Regina Estera a spus: "dacă mor, mor" şi astfel a salvat tot poporul. Dacă suntem hotărâţi pe cale, atunci vor mai dispărea multe lucruri nevrednice de Domnul din viaţa noastră. Un mod de viaţă uşuratic, cu privirea îndreptată spre lume, întristează Duhul Sfânt şi are ca rezultat moartea.

22 Iulie

"Frica Domnului este începutul ştiinţei, dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura" . Prov. 1:7.

Cât de mult se străduieşte Tatăl ceresc să ne atragă la El pe noi oamenii, dar ferice cei ce se lasă atraşi. De aceea dacă eşti hotărât să-L urmezi,pe Dumnezeu, s-o faci serios şi să nu ispiteşti pe Domnul. Gândeşte-te la mânia şi răzbunarea viitoare de care nu poţi scăpa. Un om înţelept ascultă aceste vorbe şi se păzeşte de păcat. Cel cuminte primeşte înţelepciunea şi cel ce o are o laudă. Cel care a învăţat bine acestea se poartă ca un înţelept spre binele său. De aceea este important să dăruim voinţa noastră lui Dumnezeu neascultând de poftele firii. Să nu fim risipitori; să nu ne obişnuim cu îmbuibarea. Cel care se îmbuibă nu se îmbogăţeşte şi cel care nu preţuieşte puţinul, devine sărac. Dacă auzim ceva rău despre cineva, să nu spunem mai departe, tăcerea nu ne cauzează pierdere. Şiretlicul nu este înţelepciune şi faptele rele ale celor fără Dumnezeu nu este pricepere, ci cu atât mai multă răutate, nebunie şi neştiinţă. Este mai de preţ mai puţină înţelepciune, dar cu frică de Dumnezeu, decât o minte luminată care nesocoteşte pe Dumnezeu. Sunt oameni cu minte ascuţită şi iscusiţi care întorc lucrurile totdeauna în favoarea lor. Chiar dacă ni se pare că îşi pleacă capul şi plin de smerenie se cercetează, este doar vicleşug. Ferice de cei cărora le pare rău de toate acestea şi doresc ca să-şi trăiască viaţa în continuare după plăcerea lui Dumnezeu, care sunt dezlegaţi de toate legăturile satanice prin harul lui Dumnezeu, având o conştiinţă curată.

23 Iulie

"Si cine luptă la jocuri nu este încununat dacă nu s-a luptat după rânduieli".

2 Tim. 2:5

Sunt fraţi care fac primi paşi pe calea credinţei, iar când vine Satana şi vrea să-i clatine, se apără cu Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta este ca prima lovitură de sabie cu succes. Iar dacă Satana se deslănţuie împotriva lor, ei intonează un imn de biruinţă întrebuinţând armătura Cuvântului lui Dumnezeu şi prin aceasta îl înfrânează şi smereşte pe cel rău.

Sunt situaţii când ne dau târcoale puterile răului, asemenea unor fiare înfricoşătoare. Dar şi în asemenea situaţii putem conta pe sprijin şi adăpost în braţele puternice ale Tatălui ceresc, aşteptând până când El îl va înlătura şi-l va smeri. Si El o face. De aceea să ne bazăm pe Cuvântul Său, şi să-l folosim în luptele noastre, căci astfel nu vom fi dintre aceia care se luptă degeaba. Cuvântul este ca şi o sabie cu două tăişuri. Dacă vin ispite, atunci pot spune: "Am murit", "destinatarul mort, firma închisă". Cu aceste arme avem succes împotriva păcatului, căci Isus a învins demult pentru noi. Isus l-a învins pe Satana în totalitate. Păcatul nu mai are putere asupra acelora care prin credinţă au murit şi au înviat împreună cu Hristos. Lupta noastră este o luptă a credinţei şi nu se poate da cu arme trupeşti. Dacă vin ispitele, noi putem arăta "certificatul de deces" - conform textelor din Romani 6 şi 2 Cor. 5. Mai demult mi s-a părut că omul cel vechi din mine mai trăieşte şi astfel nu pot întrebuinţa aceste arme. Dar acum ştiu şi cred : Sunt mort pentru păcat şi înviat împreună cu Isus, având viaţa din El. "Căci armele cu care ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu, ca să surpe întăriturile". Astfel avem parte de pace şi putem sta liniştiţi la picioarele Domnului: El este tăria noastră.

24 Iulie

"De altfel, toţi cei ce vor să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi".

2 Tim. 3:12.

Atunci când Mântuitorul s-a arătat lui Pavel şi acesta a crezut în El, Domnul a spus: "Ii voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu". Si aceasta a şi început să se împlinească, căci cei din Damasc căutau deja să-l omoare. Intenţii asemănătoare au avut şi evreii şi cei dintre neamuri. Pavel depune mărturie: "Am fost de multe ori în primejdii de moarte. De cinci ori am căpătat de la iudei patruzeci de lovituri fără una, în afară de acestea, am avut parte de temniţe şi bătăi". Cuvintele lui Isus s-au împlinit în viaţa lui: "Dacă M-au prigonit pe Mine şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit Cuvântul Meu şi pe al vostru îl vor păzi. Prin predicile lui Pavel care conţineau mântuirea în Hristos, au ieşit din împărăţia întunericului şi robia păcatului mulţi oameni. Timotei a urmat învăţăturile, credinţa, îndelunga sa răbdare, prigonirile şi suferinţele apostolului. Pavel îl îmbărbăta şi întărea prin scrisorile lui unde, printre altele, spunea: "Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mi rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi pe ei înşişi. Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat". Iar Isus ne atrage atenţia: "Să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeţi: "Temeţi-vă de Acela care după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi". "Cât despre voi până şi perii din cap vă sunt număraţi". Iar Petru ne spune că, dacă suferim după voia lui Dumnezeu, atunci să ne încredinţăm Lui sufletele noastre. "Duhul slavei lui Dumnezeu este asupra voastră". Acesta este însă ocărât de cei fără Dumnezeu. Trebuie să ştim că în zilele din urmă vor fi vremuri grele; dar cel ce rămâne credincios până la capăt, va fi mântuit.

25 Iulie

"De altfel toţi cei ce vor să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi". 2 Tim. 3:12.

A fi evlavios înseamnă a avea bucurie în citirea Cuvântului lui Dumnezeu, atât a locurilor unde sunt porunci cât şi cele cu făgăduinţe. Dar în Scriptură vedem că promisiunile sunt înaintea poruncilor. Căci prin credinţa în ceea ce a săvârşit Isus şi prin darul Duhului Sfânt primim puterea pentru a ţine poruncile Lui. Astfel putem spune: "Poruncile Sale nu sunt grele,ele înviorează inima şi sunt hrană pentru viaţa lăuntrică. Isus spune: "Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimes". Pe cel care şi-a găsit sursa bucuriei în Dumnezeu nu-l fericeşte mobila, averea sau vreun viciu, ci desfătarea în Domnul este fericirea lui. A face bine şi a da mai departe este bucuria celui mântuit. Avem bucurii în împlinirea voinţei lui Dumnezeu şi fericiţi să ne încredem în harul Său.

Căci prin harul Său sunt ceea ce sunt şi harul Său nu a fost în zadar. Căci prin harul Lui, eu un împovărat am găsit fericirea; laudă şi cinste i se cuvine pentru aceasta Mielului lui Dumnezeu. Si dacă îi atribuim toată slava doar Lui aceasta ne înviorează. Aceasta va fi bucuria noastră să-L lăudăm şi să ne închinăm doar Lui. Privim bucuroşi în viitor chiar dacă va trebui să suferim. Si chiar dacă ar fi să ajungem în închisoare putem să ne bazăm pe sprijinul lui Dumnezeu, dacă ne încredem în Cuvântul Său. Pavel tresaltă de bucurie cu spatele biciuit în temniţa din Filipi.

Nu s-a plâns şi astfel mulţi s-au pocăit. Să-L lăudăm cu toate cele zece corzi ale harfei, nu doar cu şapte şi celelalte trei să le folosim la plângeri. Astfel va fi minunat căci Dumnezeu ne descoperă tot mai mult din bogăţiile Sale nespus de mari. Lui i se cuvine lauda şi cinstea şi închinarea în veşnicie.

26 Iulie

"...cari au doar o formă de evlavie, dar îi tăgăduiesc puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. " 2 Tim .3:5.

Sunt mulţi oameni în zilele noastre care au o viată aparent evlavioasă, dar puterea lui Dumnezeu nu se arată în viata lor. Ei predică după pofta inimii lor şi dacă spun ceva în conformitate cu Scriptura este doar o imitare a altora, dar ei nu stau pe stâncă. "Ei se vâră prin case şi momesc femeile uşuratice îngreuiate de păcate şi frământate de diferite pofte" şi le vorbesc despre credinţă şi despre un Dumnezeu al dragostei, care tolerează păcatul, susţinând că omul nu are putere să biruiască păcatul, deci nu este posibil să trăieşti o viată fără păcat. Dar apoi spun: "Noi avem un Dumnezeu plin de îndurare şi vom fi mântuiti prin har. Astfel ei nu preţuiesc harul lui Dumnezeu, învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului. Toate acestea se întâmplă numai datorită faptului că neagă puterea lui Dumnezeu,fiindcă mesajul crucii care este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu pentru ei este o nebunie. Nu se supun cuvântului care spune: "Să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră. "Cine nu intră pe uşă în staulul oilor ci sare pe altă parte, este un hoţ: şi un tâlhar". Astfel de vestitori în aparenţă sfinţi induc în eroare oamenii după cum Iambre şi Ianes s-au împotrivit lui Moise. Ei imită puterile sfinte dar sunt conduşi de puteri satanice pentru a duce în eroare lumea şi sunt incapabili să creadă; ei spun că trebuie să rămâi în starea de păcat şi legătură satanică. Să-i evităm pe aceşti vestitori şi să ne alipim de cei care vestesc biruinţa asupra păcatului. Căci noi suntem chemaţi la libertate.

27 Iulie

"Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună".

2 Tim. 3:16-17.

Pavel spune: "Dacă va propovădui cineva o evanghelie deosebită de cea pe care aţi primit-o, să fie anatema: Poate fi oricine, chiar şi un înger sau chiar el însuşi. Căci Scriptura insuflată de Dumnezeu nu este o învăţătură omenească, nu reflectă gândurile inimii şi nu este expresia înţelepciunii minţii; dar ne învaţă să călcăm pe urmele lui Isus; ne mustră dacă este nevoie şi este dată ca să înveţe, să mustre şi să îndrepte. Deci prin Scriptură sunt educaţi oamenii care au fost îndreptăţiţi şi ne menţine în ascultare de duhul lui Dumnezeu. Ea ne arată lucrarea săvârşită de Isus, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi destoinic pentru orice faptă bună. Aceasta diferă mult de ceea ce vestesc mulţi predicatori raţionali în zilele noastre. Ei susţin că nimeni nu poate fi desăvârşit, nu se îndreaptă după Cuvântul lui Dumnezeu, vestind un mesaj după gândurile inimii lor, datorită minţii lor întunecate; iar lumea îi acceptă zicând că pe aceştia îi înţelegem; aceasta este învăţătura sănătoasă, deşi calcă cele mai sfinte realităţi cu "pantofii raţiunii". In Col.1:22-23 este scris: "Si voi care eraţi odinioară străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină". Aceasta este lucrarea desăvârşită a lui Isus. Aceasta a fost şi dorinţa lui Pavel să atenţioneze şi să înveţe pe toţi oamenii cu înţelepciune, pentru ca să ajungă la desăvârşire. In Evrei 5:14 citim: "Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul."

28 Iulie

"Fraţii mei să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări." Iacov 1:2.

Este un îndemn remarcabil: Să ne bucurăm când trecem prin felurite încercări! Dacă trecem prin necaz considerăm că avem motiv să fim supăraţi şi nu ne bucurăm. Dar pe urmă toţi cei care au parte de necaz primesc roada răbdării drept răsplată. Iar răbdarea aduce biruinţa în încercare, biruinţa aceasta aduce nădejdea şi această nădejde nu înşeală. Încercarea ne învaţă să ascultăm de cuvântul Domnului. Putem observa că pentru cel credincios chiar şi timpul încercării este izvor de binecuvântare: "Căci ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele acelora ce iubesc pe Dumnezeu". Prin ispite suntem încercaţi şi dacă credinţa este adevărată atunci rezultă răbdare. Dacă această răbdare rămâne neclintită în ispită până la capăt vom fi desăvârşiţi şi fără lipsuri. Dacă ne încredem în Dumnezeu atunci nu ducem lipsă pentru că găsim oricând refugiu în Cuvântul Său care are o rezolvare pentru orice împrejurare. Esenţial este să rămânem statornici şi răbdători până la capăt. Căci este scris: "Aveţi nevoie de răbdare ca după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit". În Romani 12:12 suntem îndemnaţi: "Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz,stăruiţi în rugăciune". Aceasta înseamnă că în necaz să aşteptăm bucuroşi ajutor din partea lui Dumnezeu - şi dacă nu vine imediat - să nu gândim că rugăciunea nu ne-a fost ascultată. Dumnezeu îngăduie ca copiii lui să fie des încercaţi spre a vedea ce este în inima lor. Dar nu ne încearcă peste puterile noastre ci ne dă şi puterea s-o ducem şi pe urmă scăparea din ea. Dacă rămânem statornici aici vom primi cununa vieţii care a promis-o Dumnezeu acelora care-L iubesc. Tată te rog ajută-mă să mă-ncred în Tine. Amin.

29 Iulie

"Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu,care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare şi ea îi va fi dată." Iacov 1:5.

Dacă vrem să trăim cu Dumnezeu avem nevoie de înţelepciune, pentru a înţelege Scriptura, în relaţiile noastre cu oamenii, pentru a-i atenţiona şi atrage pe calea vieţii, iar atunci când sunt în necazuri pentru a-i mângâia şi a-i ajuta cu sfatul şi cu fapta. De aceea este important să fim învăţaţi de Dumnezeu. Dacă cerem înţelepciune de la Dumnezeu trebuie s-o cerem cu credinţă, fără îndoială; căci omul îndoielnic este asemănător cu valul mării care este purtat de vânt. Ne întâlnim cu acestea dacă ne rugăm pentru un cm cu vicii ca să se pocăiască şi observăm că starea lui se înrăutăţeşte. Aceasta poate să ne ducă la îndoială. În asemenea împrejurări este important să ne păstrăm credinţa. Sau dacă mijlocim la medicul ceresc atunci când cineva este grav bolnav şi starea lui pe moment se agravează, poate să ne preocupe gândul că Dumnezeu nu vrea să ne ajute. Dar putem să ne bazăm pe ceea ce este scris: "Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav". Dacă suntem în greutăţi financiare, avem promisiunea că El ne scapă de orice necaz pentru că El cunoaşte necesităţile noastre, iar dacă ajutorul întârzie, duşmanul doreşte să sădească în inimile noastre îndoiala şi să ne gonească dintr-o parte în alta în căutarea unei soluţii, după mersul lumii. Chiar şi în astfel de împrejurări trebuie să fim statornici, bazaţi pe Scriptură. Căci cel îndoielnic este nestatornic în toate căile sale. Acesta să nu gândească că ar putea primi ceva de la Dumnezeu. Vorbeşte evlavios şi despre încredere în Dumnezeu, dar în încercări pune stăpânire peste el îndoiala.

30 Iulie

"El a venit şi a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie".

Apoc. 5:7.

In versetul 1, ne este arătat Dumnezeu stând pe scaunul de domnie ţinând o carte scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi şi un înger puternic care striga cu glas tare: "Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile?" Si nu s-a găsit nimeni a fi vrednic să deschidă cartea, nici să se uite în ea. Acest lucru l-a determinat pe Ioan să plângă.

Dar unul din bătrâni i-a spus: "Nu mai plânge: Iată Leul din seminţia lui Iuda, rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei. Si la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii şi între bătrâni am văzut stând în picioare un Miel. Părea junghiat. Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare o alăută şi potire de aur, pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor, Şi cântau o cântare nouă şi ziceau: "Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile; căci ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. Ai făcut din ei o împărăţie de preoţi pentru Dumnezeul nostru". Apoi Ioan a auzit grupul de îngeri cântând: "Vrednic este Mielul care a fost junghiat, să primească puterea, bogăţie, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda". Si pe toate făpturile, care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: "A celui ce şade pe scaunul de domnie şi a Mielului, să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor"! Chiar şi cei care au trăit o viaţă fără Dumnezeu, nesocotind mântuirea prin har, vor trebui să-I dea slava şi să recunoască: "Judecăţile Tale sunt drepte". Vedem dar, că toţi vor recunoaşte că Isus este Domnul, spre slava lui Dumnezeu Tatăl.

31 Iulie

"M-am uitat şi împrejurul scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor, am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii".

Apoc, 5:11.

Îngerii, după Scriptură, sunt duhuri slujitoare, trimişi pentru a servi celor ce vor moşteni viaţa veşnică. Fiecare copil are un înger păzitor, iar noi care suntem "împăraţi şi preoţi", conform versetului 10, îi avem ca slujitori. Îngerii sunt ascultători de poruncile lui Dumnezeu. Acest lucru este foarte important pentru Biserică pentrucă şi Satan are îngerii lui pe care îi trimite pentru a lucra la inima acelora care nu au primit Evanghelia. Scopul acestora este ca oamenii să nu asculte de glasul lui Dumnezeu; ei fac tot posibilul ca oamenii să doarmă sau să găsească altă preocupare, să fie cu gândurile în altă parte, pentru ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu şi să ajungă la mântuire. Ce diferenţă mare este între aceştia şi cei răscumpăraţi din starea de păcat, prin credinţa în Domnul Isus, care sunt făcuţi "împăraţi şi preoţi". Aceştia pot cânta: "Tu Doamne, ne-ai mântuit prin sângele Tău". Pentrucă sunt făcuţi părtaşi slavei lui Hristos. Mai demult îmi doream să fiu un înger dar acum îmi dau seama că în starea de copil al lui Dumnezeu, sunt mult mai câştigat. Îngerii nu sunt moştenitori ai lui Dumnezeu. Dar în calitate de copil poţi fi moştenitor al lui Dumnezeu şi împreună moştenitor cu Hristos. Nici nu se poate exprima ce înseamnă faptul că îl avem pe Dumnezeu ca Tată. Ieri am învăţat despre fiinţele cereşti, care cântau cântări de slavă Mielului pentru lucrarea săvârşită. Să ne alăturăm şi noi acestora, lăudând pe Dumnezeu, Tatăl şi Mielul, căci se cuvine să aducem slavă şi mărire în veci de veci.