Si s-a mai ivit si-acea lipsa de proportii de care de asemenea fugeam: toata viata am dat, am fost de-o generozitate nepermisa uneori. Eu sunt omul care da ultimii doi lei cuiva care are nevoie de ei. Tu i pastrezi pentru tine. De fapt, asta e deosebirea esentiala ntre noi doi. Tu ti pastrezi ntotdeauna cei doi lei ai tai. M-am despartit de tine fiindca pentru mine dragostea noastra era totul, iar pentru tine o parte din tot, foarte echilibrata cu celelalte parti ale vietii tale. Erai ca omul care accepta sa mearga la crciuma sa bea doua pahare de vin si e-n stare sa stea pna dimineata fara sa guste dintr-al treilea. Eu m-am azvrlit n dragostea noastra ca un betiv fara judecata. E vina mea, binenteles. Tu cunosti acea dreapta masura a lucrurilor pe care eu n-o cunosc. Tu ai un respect fata de ndatoriri si de institutii pe care eu nu-l am. Te porti cu nevasta pe care n-o iubesti, sau cel putin asa-mi spuneai mie, ca si cnd ai adora-o. De fapt, ar merita-o pe deplin. Nu mi-a facut niciodata placere s-o vad, fiindca era sotia ta, se bucura de tine, omul care-as fi vrut sa fie numai al meu. N-am fost niciodata lacoma, nici de bani, nici de lux, nici de mncare, de nimic. Numai de tine am fost lacoma, de sufletul si de trupul tau. Nu ma multumeam cu ceea ce-mi ofereai, ti ceream. Ca o cersetoare. Nu m-am gndit nicio clipa ca e nedemn sa cersesti. Am fost lacoma, si Dumnezeu, n care nu cred, m-a pedepsit, si mai ales m-ai pedepsit tu, singurul meu Dumnezeu.Tu n-ai nicio vina.N-aveai niciodata timp. Ct de putin am stat de vorba mpreuna: nu cred ca mai mult de 20 de ore si cred ca macar 15 dintre ele, de fata cu altii, despre lucruri indiferente, neutre, care n-aveau nicio legatura cu noi. Cnd eram singuri, n acele att de putine dati, mi spuneai lucruri si mai indiferente, despre spitalul tau, despre greutatile meseriei, despre cele pe care ti le faceau oamenii. Le ascultam, ma interesau, fiindca faceau parte din viata ta. Judecata rece care s-a cuibarit mai trziu n mine mi spunea ca lucrurile astea ar putea sa figureze ntr-o fisa de cadre sau ntr-un raport de activitate. Aveai o prudenta a vorbelor si mai mare dect a faptelor. Nu mi-ai spus niciodata de ce nu-ti iubeai nevasta, pe cine-ai iubit, ce te nemultumea, ce ti-ai dori. Un singur lucru mi l-ai spus clar, raspicat, si mi-l repetai cu grija, din vreme-n vreme: Nu ti-am promis niciodata nimic si ar fi criminal sa-ti promit ceva. Am o buna memorie afectiva. Ar fi ajuns sa-mi fi spus o singura data. Nu mi-ai promis nimic, nici nu ti-am cerut si nici nu ti-as fi cerut. Ma durea ca nici dorinta de-a fi putut sa-mi promiti vreodata n-o aveai. mi dadeai, involuntar poate, de-nteles ca locul meu era la marginea vietii tale. E vina mea ca ducndu-ma la spectacol cu bilet de strapontina as fi vrut ca un domn de pe-un fotoliu sa-mi spuna macar ca-i pare rau ca nu-mi poate da fotoliul lui. N-ai schitat niciun gest de regret ca stateam pe strapontina