In acest numar: Editorial Geminide 2007- rezultate Urside 2007 Opozitia lui Marte Cometa 8P/ Tuttle Sclipirea de smarald

Quadrantide 2008 Redactori: Cristina Tinta Vass Alex Conu Dana Stoica

Editorial Un Nou AN, o noua fatza...

Asa cum probabil observati, in 2008 in loc

de Introducere newsletter-ul incepe cu un

“Editorial”. De ceva vreme lumea ne spune ca mai

degraba realizam o mica revista electronica decat

un simplu buletin... Si desi ramanem la parerea

noastra, adica la faptul ca acesta este totusi un

buletin intern SARM dar care in plus contine si

informatii astronomice de interes larg, am hotarat

totusi sa avem si noi un editorial...Daca o fi bine

sau rau ramane sa vedem pe parcurs. Pana atunci

astronomi amatori romani, bun venit in 2008 si spor

la observatii oriunde va aflati!

CER SENIN !!!

1

Geminide 2007 – rezultate

Foto: Lorenzo Comolli, Tradate, VA, Italy, 13 decembrie 2007 ( www.spaceweather.com)

2007 nu a fost un an norocos pentru Geminide. Aproape toti astronomii amatori din tara care pregatisera

expeditii sau se aflau pe pozitii in asteptarea Geminidelor au avut parte doar de nor. A fost cazul celor din

Targoviste, Bucuresti, Magurele, Targu-Mures... Ceva mai norocosi au fost cei din Turda, care au avut pentru o

scurta perioada de timp senin si cei din Sighet, unde in 2007 Geminidele le-au facut o surpriza placuta. Sorin si

Claudia Hotea, impreuna cu Arnold Gentz si Maria Turda au observat timp de o ora si jumatate 44 de Geminide si

cativa sporadici, pe un cer cu magnitudine limita 6.35.

Rapoartele intocmite de Sorin si Arnold le puteti accesa la:

http://umdb.urania.be/v2/obsview/view.php?id=2688

http://umdb.urania.be/v2/obsview/view.php?id=2778

2

Foto: Pierre Martin, Ottawa-Canada, 14 decembrie 2007 (sursa: www.spaceweather.com)

In ceea ce priveste activitatea curentului, conform analizei automate a IMO asupra Geminidelor, maximul

s-a produs pe data de 14 decembrie 2007, in jurul orei 18 UT iar valoarea maxima a ZHR-ului a fost de 128.

3

Urside 2007

Curentul meteoric al ursidelor este unul mai putin observat. Cel mai probabil asta se datoreaza

momentului din an cand este activ (in jurul datei de 22 decembrie). Pe langa vremea nefavorabila caracteristica

acestei perioade din an mai sunt si alti factori, cum ar fi sarbatorile de iarna, care ii fac pe astronomii amatori sa

stea in casa.

Interesant este ca Ursidele prezinta din cand in cand o deoebita intensificare a activitatii, asa cum s-a intamplat

de cel putin 2 ori in ultimele zeci de ani. Pentru maximul din 2007 o echipa internationala condusa de Peter

Jeniskens (SETI Institute) a prezis un ouburst pentru data de 22 decembrie, in intervalul orar 20-22:15 UT. ZHR-

ul prezis a fost de 40-80; ZHR-ul clasic al curentului este 10.

Din pacate factorii amintiti mai devreme, precum si Luna aproape plina in ziua maximului, nu au permis o

acoperire optima a maximului Ursidelor la nivel mondial. Din estimarile preliminare ale IMO, maximul a fost atins

in jurul orei 21:15 UT in data de 22 decembrie, cu un ZHR de 34. Chiar daca predictiile au supraestimat valoarea

ZHR-ului, se pare ca un outburst de dimensiuni medii a avut loc.

In Romania, outburst-ul Ursidelor a fost observat de Valentin Grigore, care intre orele 19:37 si 03:03, intr-un timp

efectiv de 4.64 ore a observat 10 Urside.

Raportul de observatii poate fi accesat la:

http://umdb.urania.be/v2/obsview/view.php?id=2831

4

Opozitia lui Marte

In decembrie 2007 si ianuarie 2008. planetele Marte si Terra sunt situate la cea mai mica distanta din

urmatorii 16 ani. Aceste doua luni sunt cele mai potrivite pentru a observa cu ochiul liber si mai ales prin

telescoape planeta vecina Terrei, singura planeta unde ar fi putut aparea viata, Marte. Cu ochiul liber, Marte

este vizibil toata noaptea. Este situat în constelatia Gemini (Gemenii). Rasare imediat dupa apusul Soarelui si

apune odata cu rasaritul acestuia. Vazuta de pe Terra, Marte se afla în partea opusa Soarelui, adica la opozitie.

Aceste momente se repeta odata la 2 ani si 6 luni si atunci planeta Marte este situata la cea mai mica departare

de Terra. In aceste momente Marte este cel mai bine situata pentru observatii.

Opozitia din acest an a avut loc pe 24 decembrie, dar planeta va fi la fel de stralucitoare si mare (prin

telescoape) timp de doua luni. Momentul minimei apropieri dintre cele doua planete s-a produs pe 18 decembrie.

Distanta dintre cele doua planete a fost de 89 milioane km.

CU OCHIUL LIBER

Privita cu ochiul liber, Marte apare ca o stea de culoare rosie. Nu aveti cum sa o ratati, fiind cel mai

stralucitor astru de pe cerul de seara. Începeti sa cautati planeta începând cu ora 20 înspre est. Marte va fi cel

mai stralucitor astru din directia aceea. În stânga lui se vad doua stele stralucitoare, asemanatoare. Sunt Castor

si Pollux din Gemini (Gemenii). Pe masura ce trec orele, Marte se va ridica pe cer împreuna cu frumoasele

constelatii de iarna: Orion, Canis Major si Canis Minor. În jurul orei 00 planeta va fi situata în meridian, adica în

directia sud.

PRIN TELESCOP

Printr-un telescop se pot vedea detalii pe surpafata lui

Marte. Ori de câte ori se îndreapta telescopul înspre planeta putem

vedea diverse regiuni mai întunecate si unele mai portocalii. Toate

aceste detalii pot fi identificate folosind o harta a planetei. Ziua

martiana este cu 40 de minute mai lunga decât ziua noastra, asa ca

daca privim din seara în seara vom vedea cam aceleasi detalii.

Pentru a vedea alte regiuni trebuie sa observam la alta ora sau sa

asteptam câteva zile. La polii planetei se afla doua calote formate

din gheata carbonica. La polul sud este vara si calota este foarte

mica. Regiunile întunecate de pe Marte se numesc "maria" iar cele

mai portocalii "terrae". De fapt sunt regiuni unde se întalnesc diferite

tipuri de roci si nisip. Uneori apar vânturi foarte puternice ce modifica aspectul regiunilor, prin îndepartarea sau

aducerea prafului. Cele mai schimbatoare regiuni sunt Syrtis Major, Solis Lacus si Trivium-Cerberus.

Detaliile de pe suprrafata planetei se vor vedea numai prin instrumentele care au un obiectiv de minim 80 mm în

diametru, la putere medie si mare. ( Sursa: http://www.astro-urseanu.ro/marte-opozitie.html )

5

Cometa 8 P / Tuttle

8P/Tuttle, cometa parinte a curentului meteoric al Ursidelor, va trece la periheliu spre finalul lunii ianuarie.

In jurul datelor de 1 si 2 ianuarie cometa se afla la cea mai mica distanta fata de Pamant - aproximativ 38.5

milioane de kilometri.

8P/Tuttle poate fi observata prin telescoape de amatori de cateva saptamani bune. In schimb, in aceatsa

perioada a apropierii de Pamant, magnitudinea cometei a atins o valoare ce o face vizibila si cu ochiul liber din

locatii cu cer negru. Acum, cometa se afla la magnitudinea 5.5 si se deplaseaza rapid catre sud, traversand

constelatiile Triangulum si Pisces.

Un eveniment interesant s-a petrecut in noaptea de 30/31 decembrie cand 8P/Tuttle s-a aflat in imediata

vecinatate a galaxiei spirale M33. Vremea nefavorabila a impiedicat observarea cometei din Romania. Din

pacate, nici predictiile meteo pentru perioada urmatoare nu ne dau sperante de a observa in acelasi timp, cu

ochiul liber, doua comete (sa nu uitam de Holmes care inca se tine pe pozitii, desi e destul de greu observabila).

6

Foto: Philip Harrington (USA)

7

”Sclipirea de smarald” (Raza verde sau Green Flash-ul)

Raza verde este un fenomen atmosferic, transformat de Jules Verne chiar intr-un protagonist de roman,

dar cu existenta reala (desi putin frecvent). Acesta se datoreaza comportamentului razelor Soarelui la apus sau la

rasarit in momentul traversarii atmosferei noastre. Vom incerca sa intelegem cum anume se produce si in ce

circumstante poate fi vazut.

Acest fenomen apare mentionat in documente inca din antichitate, inscriptii din Egiptul Antic facand

referite la un Soare apunand de culoare verde. Prima referinta stiintifica moderna a aparut in revista Nature in

1883. De atunci s-a incercat "vanarea" fenomenului, fotografierea si, mai ales, cautarea cauzelor sale. Dat fiind

faptul ca cele mai bune conditii de observare apar la orizontul maritim, s-a considerat in prima faza ca

responsabila de producerea fenomenului era culoarea marii in momentul in care ultimele raze ale Soarelui ating

crestele valurilor. Insa aceasta ipoteza a fost curand abandonata dat fiind faptul ca neobisnuita raza si-a facut

aparitia si la orizonturi terestre daca acestea sunt plane.

Factorii care determina de fapt aparitia razei verde sunt fenomenele atmosferice de refractie, difuzie si

absorbtie. Refractia, dupa cum se stie, separa – asa cum se formeaza si curcubeul – diferitele culori ale

spectrului. Pe de alta parte, datorita compozitiei atmosferei noastre, lungimile de unda albastre si violet sunt

difuzate ("raspandite" in toate directiile) de moleculele aerului, si de aici lumina albastra, in timpul zilei, pare sa

vina din toate partile (cerul Terrei este albastru, dar nu si al altor planete care au atmosfere diferite). Absorbtia

8

cauzata de praf si alte particule aflate in suspesie in aer poate influenta culorile pe care le arata Soarele in

momentul in care este acoperit, prezentand dupa caz o culoare mai rosiatica, mai portocalie...

De asemenea, prezenta norilor, turbulenta atmosferica, concentratia diferita de vapori de apa, etc. produc zilnic

conditii diferite, iar diferenta de temperatura intre diferite straturi sau paturi de aer dau loc unor fenomene de

reflexie si distorsiune care se adauga factorilor in cauza.

Avand in vederea acestea putem explica neobisnuitul fenomen: cand Soarele se apropie de orizont,

refractie atmosferica separa diferitele culori ale discului solar, ramand in partea sa superioara, in aceasta ordine,

violet, albastru si verde. Cu toate acestea, violetul si albastrul sunt difuzate de atmosfera. In momentul in care

numai partea superioara a discului este vizibila, culoarea verde este cea care ajunge la ochii nostri.

Totusi, in conditii exceptionale este posibila observarea unei "raze albastre " sau violet.

Pentru a putea observa raza verde trebuie sa cautam un orizont plan si cu vizibilitate mare (mare,

campie, desert) si sa asteptam o zi cu cer senin, de preferat toamna-iarna, anotimpuri in care Soarele nu apare

prea rosiatic la apus. Daca avem noroc atunci vom vedea o stralucire verde timp de cateva fractiuni de secunda,

timp in care Soarele intarzie sa dispara in totalitate.

In mod logic durata depinde de viteza cu care Soarele apune, aceasta fiind legata de inclinarea

ecuatorului celest fata de orizont: astfel, Soarele apune vertical si prin urmare mai repede la Ecuator, unde raza

verde are durata si mai scurta; si mult mai lent in apropierea Polilor, unde apusul Soarelui poate dura mai mult de

o ora, raza verde putand, in concluzie, sa persiste mai multe minute: s-a ajuns pana la inregistrarea a 35 de

minute.

9

In ceea ce priveste forma in care se manifesta, cea mai des intalnita este pur si simplu vederea marginii

sau limbului superior al Soarelui colorat in verde in ultima clipa inainte de apus. Aceasta portiune verde are in

general o latime de aproximativ 10 secunde de arc, valoare mai mica decat rezolutia ochiului uman, care este de

aproximativ 25 de secunde de arc. Totusi, refractia actioneaza in favoarea noastra marind portiunea pana la

cateva minute de arc, si in mod exceptional, pana la circa jumatate de grad!

Dar, de asemenea, se poate intampla – aceasta fiind manifestarea care a creat legenda – sa observam o forma

plana si verde care pare sa pluteasca in neant cand Soarele deja s-a ascuns in intregime. In acest caz, refractia

este din nou cea responsabila pentru aparitia ei deasupra orizontului.

Fenomenul discutat poate fi precedat de altele, precum distorsionarea discului solar care apare uneori

patrat sau luand o forma eliptica, sau separat in doua parti ori parand ca se scurge pe orizont de parca ar fi lichid

sau, chiar, dublandu-si imaginea prin reflexie.

In mod simetric se poate produce raza verde la rasaritul Soarelui, aparand stralucirea chiar inainte de discul

solar, dar evident acest lucru este mult mai greu de observat.

De asemenea, Luna si planetele (astre care arata un disc aparent; nu si stelele) sunt capabile sa isi trimita

propriile "raze verzi" care, desi mult mai subtile decat cele ale Soarelui, pot fi fotografiate.

Sursa: Buletinul “Estela”, Nº 81,Ianuarie-Februarie 1999, editat de Agrupación Astronómica Cántabra

10

Quadrantide 2008 Active: 1 — 5 ianuarie

Maxim: 4 ianuarie - 06h40m UT (λsol = 283°16) ZHR = 120 (dar poate varia ~ 60 — 200)

Radiant: α = 230°; δ = +49° vinf = 41 km/s

r = 2.1 în timpul maximului, dar variabil

Anul începe promiţător pentru observatorii de meteori din emisfera nordică cu maximul Quadrantidelor

practic lipsit de prezenţa Lunii, aflată în creştere, la numai patru zile de Luna Nouă, care va răsări în jurul sau

după ora 4 pentru latitudinile medii ale emisferei nordice, deci nu va constitui o problemă.

Pentru multe locaţii , radiantul acestui curent aflat în constelatia Boötes, deşi circumpolar, va atinge o

înălţime favorabilă observaţiilor numai după miezul nopții, ridicându-se bine pe cer spre crepusculul dimineții.

Cele mai favorizate locuri de observare ale acestui curent vor fi cele aflate în estul Americii de Nord, vestul

Europei şi nordul Africii. O provocare interesantă o poate constitui observarea meteorilor acestui curent din

emisfera sudică,care ar putea apare ocazional înainte de ivirea zorilor. Din păcate observaţii utile nu se pot face

pentru Quadrantide din aceste locaţii.

Momentul de maxim de mai sus a fost calculat pe baza datelor IMO din 1992, când a avut loc cea mai

bine observată întoarcere a curentului. Analiza a fost de asemenea confirmată de rezultatele radio din 1996

încoace. Maximul acestui curent este de obicei de scurtă durată şi poate fi pierdut cu uşurință în numai câteva

ore datorită vremii proaste de iarnă din emisfera nordică. Acesta poate fi şi motivul pentru care ZHR-ul acestui

curent pare să fluctueze de la an la an, dar probabil o reală variabilitate a curentului este de asemenea prezentă.

Spre exemplu, ZHR-urile vizuale în anul 1998 au persitat pentru mai mult de două ore la valorile cele mai mari.

Datorita distributiei masice a particulelor in norul meteoroidic, poate aparea un maxim secundar

(observabil radio si telescopic, pentru ca mateorii vor fi slabi) cu 14 ore inaintea maximului principal (vizual si

fotografic). Incepând din 2000 încoace, dar nu in fiecare an, se pare că a existat si un maxim radio la 9-12 ore

după maximul vizual.

11

12

Zonele ideale observaţiilor vizuale, care ar putea aduce o confirmare a acestui fenomen, dacă acesta s-ar

repeta şi în 2008, se întind din Asia de Est până în estul Oceanului Pacific de Nord. Observaţiile făcute în trecut

pentru acest curent arată că radiantul său este difuz pe perioada activităţii şi se contractează în timpul maximului.

Dar acest lucru poate fi numai rezultatul unei activităţi scăzute din afara orelor din preajma maximului. Pentru

investigarea mai profundă a acestui fenomen sunt binevenite observaţiile foto şi video, în principal în perioada 1 -

5 ianuarie.

(traducere de Simona Vaduvescu)

*** Cele mai populare tehnici de observare a meteorilor rămân cele vizuale şi fotografice (dacă vremea permite), cu toate că

ambele sunt afectate de prezenţa Lunii. Observaţiile cu ajutorul telescopului sunt mai puţin populare, dar permit obţinerea de

detalii fine asupra structurii radianţilor şi permit de asemenea detectarea cu precizie a curenţilor cu activităţi foarte scăzute.

Metodele video continuă să fie aplicate din ce în ce mai mult, iar în ultimii ani au început să producă rezultate considerabile.

Aceste metode au atât avantajele cât şi dezavantajele lor proprii, la fel ca observaţiile fotografice şi telescopice, cât şi altele în

plus, dar prezintă o importanţă crescândă. Observaţiile radio pot fi utilizate oricând (dacă radioemiţătorul permite), indiferent

de nori, lumina Lunii sau zilei, şi oferă singurul mod în care observaţiile de meteori pot fi realizate 24 de ore pe zi pentru

majoritatea latitudinilor. Împreună, toate aceste metode acoperă aproape întreaga gamă de mărimi ale meteoroizilor, de la cei

mai mari bolizi (folosind fotografierea întregului cer, înregistrările video sau observaţiile vizuale) până la granule de praf ce

produc doar meteori slabi detectabili telescopic sau radio.

Oricum şi oriunde aţi putea să observaţi, vă dorim tuturor mult succes şi aşteptăm cu mult interes datele voastre. Raportaţi

rezultatele la adresa de e-mail: sarm.meteori@gmail.com. Cer senin!