vizita1 - i . l . caragiale

5
Vizita M -am dus la Sf. Ion să fac o vizită doamnei Măria Popescu, o veche prietină, ca s-o felicit pentru onomastica unicului său fiu, Ionel Popescu, un copilaş foarte drăguţ de vreo opt anişori. N-am voit să merg cu mâna goală şi i-am dus băieţelului o minge foarte mare de cauciuc şi foarte elastică. Atenţiunea mea a făcut mare plăcere amicei mele şi mai ales copilului, pe care l- am găsit îmbrăcat ca maior de roşiori în uniformă de mare ţinută. După formalităţile de rigoare, am început să convorbim despre vreme, despre sorţii agriculturii -d. Popescu tatăl este mare agricultor - despre criză ş. cl. Am observat doamnei Popescu că în anul acesta nu se prea vede la plimbare, la teatru, la petreceri... Doamna mi-a răspuns că de la o vreme i se urăşte chiar unei femei cu petrecerile, mai ales când are copii. - -ţi spun drept, cât era Ionel mititel, mai mergea; acu, de când s-a făcut băiat mare, trebuie să mă ocup de el; trebuie să-i fac educaţia. Şi nu ştiţi dv. bărbaţii cât timp îi ia unei femei educaţia unui copil, mai ales când mama nu vrea să-1 lase fără educaţie! Pe când doamna Popescu-mi expune părerile ei sănătoase în privinţa educaţiei copiilor, auzim dintr-o odaie de alături o voce răguşită de femeie bătrână: - Uite, coniţă, Ionel nu s-astâmpără! - Ionel! strigă madam Popescu; Ionel! vin' la mama! Apoi, cătră mine încet: - Nu ştii ce ştrengar se face... şi deştept... Dar vocea de dincolo adaogă: - Coniţă! uite! Ionel vrea să-mi răstoarne maşina!... Astâmpără-te, că te arzi!

Upload: simi-maria

Post on 27-Sep-2015

5 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

bun

TRANSCRIPT

  • Vizita

    M -am dus la Sf. Ion s fac o vizit doamnei Mria Popescu, o veche prietin, ca s-o felicit

    pentru onomastica unicului su fiu, Ionel Popescu, un copila foarte drgu de vreo opt aniori.

    N-am voit s merg cu mna goal i i-am dus bieelului o minge foarte mare de cauciuc i

    foarte elastic. Ateniunea mea a fcut mare plcere amicei mele i mai ales copilului, pe care l-

    am gsit mbrcat ca maior de roiori n uniform de mare inut. Dup formalitile de rigoare,

    am nceput s convorbim despre vreme, despre sorii agriculturii -d. Popescu tatl este mare

    agricultor - despre criz . cl. Am observat doamnei Popescu c n anul acesta nu se prea vede la

    plimbare, la teatru, la petreceri... Doamna mi-a rspuns c de la o vreme i se urte chiar unei

    femei cu petrecerile, mai ales cnd are copii.

    - S-i spun drept, ct era Ionel mititel, mai mergea; acu, de cnd s-a fcut biat mare, trebuie

    s m ocup de el; trebuie s-i fac educaia. i nu tii dv. brbaii ct timp i ia unei femei

    educaia unui copil, mai ales cnd mama nu vrea s-1 lase fr educaie!

    Pe cnd doamna Popescu-mi expune prerile ei sntoase n privina educaiei copiilor,

    auzim dintr-o odaie de alturi o voce rguit de femeie btrn:

    - Uite, coni, Ionel nu s-astmpr!

    - Ionel! strig madam Popescu; Ionel! vin' la mama! Apoi, ctr mine ncet:

    - Nu tii ce trengar se face... i detept... Dar vocea de dincolo adaog:

    - Coni! uite! Ionel vrea s-mi rstoarne maina!... Astmpr-te, c te arzi!

  • - Ionel! strig iar madam Popescu; Ionel! vin' la mama!

    - Sri, coni! vars spirtul! s-aprinde!

    - Ionel! strig iar mama, i se scoal repede s mearg dup el.

    Dar, pe cnd vrea s ias pe ue, apare micul maior de roiori cu sabia scoas i-i oprete

    trecerea, lund o poz foarte marial. Mama ia pe maiorul n brae i-1 srut...

    - Nu i-am spus s nu te mai apropii de main cnd face cafea, c dac te-aprinzi, moare

    mama? Vrei s moar mama?

    - Dar - ntrerup eu - pentru cine ai poruncit cafea, madam Popescu?

    - Pentru dumneata.

    - Da de ce v mai suprai?

    - Da ce suprare!

    Madam Popescu mai srut o dat dulce pe maioraul, l scuip, s nu-1 deoache, i-1 las

    jos. El a pus sabia n teac, salut militrete i merge ntr-un col al salonului unde, pe dou

    mese, pe canapea, pe foteluri i pe jos, stau grmdite fel de fel de jucrii. Dintre toate, maiorul

    alege o trmbi i o tob. Atrn toba de gt, suie pe un superb cal vnt rotat, pune trmbia

    la gur i, legnndu-se clare, ncepe s bat toba cu o mn i s sufle-n trmbi. Madam

    Popescu mi spune ceva; eu n-aud nimica. i rspund totui c nu cred s mai ie mult gerul aa

    de aspru; ea n-aude nimica.

    - Ionel! Ionel! Ionel!!! Du-te dincolo, mam; spargi urechile dumnealui! Nu e frumos, cnd sunt

    musafiri!

    Iar eu, profitnd de un moment cnd trmbia i toba tac, adaog:

    - i pe urm, d-ta eti roior, n cavalerie.

    - Maior! strig mndrul militar.

  • - Tocmai! zic eu. La cavalerie nu e tob; i maiorul nu cnt cu trmbia; cu trmbia cnt

    numai gradele inferioare; maiorul comand i merge-n fruntea soldailor cu sabia scoas.

    Explicaia mea prinde bine. Maiorul descalic, scoate de dup gt toba, pe care o trntete ct

    colo; asemenea i trmbia, apoi ncepe s comande:

    -nainte! mar!

    i cu sabia scoas, ncepe s atace stranic tot ce-ntlnete-n cale. In momentul acesta,

    jupneasa cea rguit intr cu tava aducnd dulcea i cafele. Cum o vede, maiorul se oprete

    o clip, ca i cum ar vrea s se reculeag fiind surprins de inamic. Clipa ns de reculegere trece

    ca o clip, i maiorul, dnd un rcnet suprem de asalt, se repede asupra inamicului. Inamicul d

    un ipt de desperare.

    - ine-1 coni, c m d jos cu tava!

    Madam Popescu se repede s taie drumul maiorului, care, n furia atacului, nu mai vede

    nimic naintea lui. Jupneasa este salvat; dar madam Popescu, deoarece a avut imprudena s

    ias din neutralitate i s intervie n rzboi, primete n obraz, dedesubtul ochiului drept, o

    puternic lovitur de spad.

    - Veri? vezi, dac faci nebunii? era s-mi scoi ochiul... i-ar fi plcut s m omori? Srut-m,

    s-mi treac i te iert!

    Maiorul sare de gtul mamei i o srut... Mamei i trece; iar eu, dup ce am luat

    dulceaa, m pregtesc s sorb din cafea...

    - Nu v supr fumul de tutun? ntreb eu pe madam Popescu.

    - Vai de mine! la noi se fumeaz. Brbatu-meu fumeaz... i... dumnealui... mi se pare c-i cam

    place.

    i zicnd dumnealui", mama mi-arat rznd pe domnul maior.

  • -A! zic eu, i dumnealui?

    - Da, da, dumnealui! s-1 vezi ce caraghios e cu igara-n gur, s te prpdeti de rs... ca un

    om mare...

    - A! asta nu e bine, domnule maior, zic eu; tutunul este o otrav...

    - Da tu de ce tragi? m-ntrerupe maiorul lucrnd cu lingura n cheseaua de dulcea...

    -Ajunge, Ionel! destul dulcea, mam! iar te-apuc stomacul...

    , Maiorul ascult, dup ce mai ia nc vreo trei-patru lingurie; apoi iese cu cheseaua n vestibul.

    - Unde te duci? ntreab mama.

    - Viu acu! rspunde Ionel.

    Dup un moment, se-ntoarce cu cheseaua goal; o pune pe mas, se apropie de mine, mi

    ia de pe mescioar tabacherea cu igarete regale, scoate una, o pune n gur i m salut

    militrete, ca orice soldat care cere unui ivil s-i mprumute un foc. Eu nu tiu ce trebuie s fac.

    Mama, rznd, mi face cu ochiul, i m-ndeamn s servesc pe domnul maior. ntind igareta

    mea, militarul o aprinde pe a lui i, fhmnd ca orice militar, se plimb foarte grav de colo pn

    colo. Eu nu-1 pot admira ndestul, pe cnd mama l scuip, s nu-1 deoache, i mi zice:

    - Scuip-1, s nu mi-1 deochi!

    Maiorul i-a fumat igareta pn la carton. Apoi se repede la mingea pe care i-am adus-o

    eu i-ncepe s-o trnteasc. Mingea sare pn la policandrul din tavanul salonului, unde turbur

    grozav linitea ciucurilor de cristal.

    - Ionel! astmpr-te, mam! Ai s spargi ceva... Vrei s m superi? vrei s moar mama?

    Dar maiorul s-a-ndrjit asupra ghiulelei slttoare, care i-a scpat din mn: o trntete

    cu mult necaz de parchet. Eu aduc spre gur ceaca, dar, vorba francezului, entre la cuope et Ies

    levres... mingea mi zboar din mn ceaca, oprindu-m cu cafeaua, care se vars pe

  • pantalonii mei de vizit, coloarea oului de ra.

    - Ai vzut ce-ai fcut?... Nu i-am spus s te-astm-peri?... Vezi? ai suprat pe domnul!... aldat

    n-o s-i mai aduc nici o jucrie!

    Apoi, ntorcndu-se spre mine, cu mult buntate: -Nu e nimic! iese... Cafeaua nu

    pteaz! iese cu niic ap cald!...

    Dar n-apuc s termine, i deodat o vd schimbndu-se la fa ca de o adnc groaz. Apoi

    d un ipt i, ridicndu-se de pe scaun:

    - Ionel! mam! ce ai?

    M-ntorc i vz pe maiorul alb ca varul, cu ochii pierdui i cu drglaa lui figur

    strmbat. Mama se repede spre el, dar pn s fac un pas, maiorul cade lat.

    - Vai de mine! ip mama. E ru copilului!... Ajutor! moare copilul!

    Ridic pe maiorul, i deschei repede mondirul la gt i la piept.

    - Nu-i nimica! zic eu. Ap rece!

    l stropesc bine, pe cnd mama pierdut i smulge prul.

    - Vezi, domnule maior? l ntreb eu dup ce-i mai vine n fire; vezi? Nu i-am spus eu c

    tutunul nu e lucru bun? Aldat s nu mai fumezi!

    Am lsat pe madam Popescu linitit cu scumpul ei maior afar din orice stare

    alarmant, i am ieit. Mi-am pus oonii i paltonul i am plecat. Cnd am ajuns acas, am

    neles de ce maiorul ieise un moment cu cheseaua n vestibul - ca s-mi toarne dulcea n

    ooni.