vis-de-vacanta.pdf

8/10/2019 vis-de-vacanta.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/vis-de-vacantapdf 1/156

MARY ADLER

is d e vacan Traducerea [i adaptarea \n limba român` deSILVIA IORGULESCU

ALCRISRomance



Capitolul 1

Era opt [i dou`zeci [i cinci dintr-o diminea]` perfect`, când avionul

ateriz` pe insula Santa Catarina. Veni din largul Atlanticului, d`du de

dou` ori ocol micului port [i \ncepu s` ruleze pe pista de aterizare de lamarginea ora[ului. Claire nu-[i d`dea seama dac` era bucuroas` sau,

dimpotriv`, dac` \i p`rea r`u c` ajunsese la destina]ie, ca [i cum

incertitudinea i s-ar fi p`rut preferabil` realit`]ii concrete. O insul`, oricât

de pl`cut`, avea ceva dintr-o \nchisoare.

|i zâmbi stewardesei, care-i \ntinse o mân` sigur` [i o ajut` s` se

ridice. – Iat -ne ajun[i, spuse ea. Nu pare s fie cine [tie ce aeroport.

– Nici nu este. Noi \i spunem "halt`". P`mântul acesta este

proprietate privat`, dar ni se permite s` ateriz`m aici cu cei câ]iva

pasageri care vin pe insul` [i s` facem o scurt` escal` \n cazul c`l`torilor

care au destina]ii mai \ndep`rtate, ca s`-[i mai dezmor]easc` picioarele.

M` bucur c` a]i c`l`torit cu noi, domni[oar` Wyndham.



– Mul]umesc. A fost o c`l torie minunat . Sper c` ne vom re\ntâlni

cândva.

Claire clipi, din pricina str`lucirii puternice a soarelui. Dup` cele

câteva ore lungi de zbor, revedea cu bucurie iarba \nalt` de un verde

str`lucitor, iar cl`direa alb` a micului aeroport, cu steagul ei verde [i ro[u

fâlfâind \n vânt, i se p`rea un miraj \ndep`rtat. Un mulatru se apropie de

ea [i-i lu` valiza, iar Claire \l urm` t`cut`, la câ]iva pa[i \n spate. Cu

siguran]`, Nicholas va veni s-o \ntâmpine...Era prea gros \mbr`cat` pentru climatul cald al insulei, dar pardesiul

gri-argintiu [i rochia din pânz` verde, asortat` cu p`l`ria, \i puneau \n

valoare frumuse]ea tenului [i-i scoteau \n eviden] str`lucirile verzui din

ochii ei c`prui. {tia c` nu arat` atât de deplasat` pe cât se sim]ea, [i

pentru acest m`runt lucru fu recunosc`toare.

– Claire, Claire, draga mea.Privi silueta care se apropia, sperând din tot sufletul c` era Nicholas.

Chiar el era. Nicholas Benton, care n-avea decât treizeci [i opt de ani,

p`rea mai \n vârst`, recunoscu \ndurerat` Claire. "Aripioarele" albe

care-i \ncadrau tâmplele erau \nc` mai pronun]ate decât anul trecut,

când venise pentru o scurt` perioad` \n Anglia, iar ridurile din jurul gurii

erau mult mai accentuate. {i totu[i, era Nicholas, [i nu era acummomentul s`-[i ar`te sup`rarea sau \ngrijorarea.

O \mbr`]i[`, apoi \i lu` mâinile \ntr-ale sale [i ochii lui albastru-cenu[ii

o m`surar` \ntreb`tor [i cu oarecare compasiune.

– Ce bine \mi pare s` te v`d! Nu puteam s` te las singur` aici,

\nconjurat` de str`ini, mai ales c` din pricina mea te afli pe insul`. Am

aterizat [i eu de pe continent chiar ieri, [i am anun]at-o pe Inez c` voi

6 MARY ADLER



veni s` te iau [i vom lua micul dejun \mpreun . Cred c` nu te deranjeaz`

s` ajungi la familia Sarmento un pic mai târziu, spre prânz.

F`cu o scurt` pauz`, apoi ad`ug`:

– Ar ]i foarte bine, Claire, \n ciuda... tuturor celor \ntâmplate.

Claire \[i plec` privirea [i porni al`turi de el, ]inându-l strâns de bra]

[i amintindu-[i din nou de moartea mamei sale, survenit` pe nea[teptate

\n urm` cu patru luni [i de insuportabilele, pustiile s`pt`mâni care

urmaser`. Poate c` nu i-ar fi fost atât de greu dac` l-ar fi avut al`turi petat`l ei [i durerea i-ar fi fost \mp`rt`[it` de cineva drag. Dar tat`l ei murise

când avea patru ani, nu mult` vreme dup` ce \n via]a ei ap`ruse

Nicholas, pe atunci un tân`r de dou`zeci de ani, care \ntruchipa \n ochii

ei idealul de frate mai mare. De atunci, fuseser` nedesp`r]i]i.

Ce ferici]i fuseser` anii aceia, când Nicholas studia la Londra [i \[i

petrecea sfâr[itul de s`pt`mân` \ntr-o c`su]` vecin` cu re[edin]a familiei Wyndham! P rea c` nu se plictise[te niciodat s -i ]in` companie ei,

feti]ei de atunci, a[a cum probabil s-ar fi \ntâmplat cu oricare alt tân`r.

Dar, dup` aceea Nicholas fusese nevoit s` plece s` lucreze peste

hotare [i urm`toarea dat` când s-au v`zut, Claire avea [aisprezece ani, iar

el treizeci [i doi [i deja \ncepuse s` albeasc`. Dar, \n ciuda \nf`]i[`rii sale

mature, r`m`sese acela[i camarad de \ncredere, de[i o pornire interioar`misterioas` \l f`cuse s` renun]e la c`su]a vecin` ei [i la o carier` \n ]ara

natal`. Spre marea ei sup`rare, alesese s` lucreze departe de cas` [i

acceptase câteva contracte pentru construirea de drumuri [i poduri \n

mai multe p`r]i ale Africii. Iar acum, fusese solicitat de proprietarul a trei

sferturi din insula Santa Catarina s` \nlocuiasc` un pod erodat de vreme.

Cât timp se ocupa de acest contract, Nicholas avea s` locuiasc` pe

VIS DE VACAN}~ 7



insul`, \ntr-un bungalou. St`tea deja aici de aproximativ un an. Aici \i

trimisese Claire telegrama cu vestea mor]ii mamei ei, \n urm` cu patru

luni. De atunci, el \i scrisese s`pt`mânal, punând \n lungile sale scrisori

mult` compasiune [i \n]elegere. |ntr-o bun` zi, \i f`cu [i propunerea, o

propunere pe care fata, \n singur`tatea ei [i \n dorin]a de a se afla al`turi

de cineva drag, o accept`, de[i era m`cinat` de \ndoieli. O ruga pe Claire

s` vin` pe insula Santa Catarina [i s-o \nve]e limba englez` pe senhora

Inez Sarmento, singura fiic` a unei nobile familii de bog`ta[i.La vârsta de nou`sprezece ani, Claire absolvise [coala [i se angajaze

la o editur`.

Cuno[tin]ele ei de limba portughez` se reduceau la un curs intensiv

pe [ase s`pt`mâni, predat de o doamn` din Londra, pe care Nicholas

i-o recomandase pentru a gr`bi ajungerea ei pe insul` [i asumarea

responsabilit`]ii de profesoar`. Acum c` ajunsese la destina]ie, Claire\ncepuse s` se \ndoiasc` de faptul c` experien]a [i calific`rile sale sunt

suficiente. Din fericire, al`turi de ea se afla Nicholas.

– |]i vom l`sa bagajele la aeroport [i ]i le vor trimite ei mai târziu. Vei

vedea c oamenii de aici sunt foarte primitori [i dornici s` ajute. Le plac

englezii. Iar acum, vom merge direct la bungalou, zise el.

Dar Claire \[i d`du repede seama c` nu po]i merge "direct" nic`ieri\n portul din Santa Catarina. Drumurile erau \ntortocheate, [erpuind

printre case modeste [i conace vechi cu obloane la ferestre [i acoperi[uri

abrupte. C`ru]e trase de m`gari [i catâri \nc`rcate cu legume se opreau

\n cele mai stranii [i mai \nghesuite p`r]i ale drumului, blocând trecerea,

\n timp ce amabilii vizitii urlau cât \i ]inea gura "Bom dia, senhor",

f`cându-i semne amabile lui Nicholas, care se str`duia s`-[i strecoare

8 MARY ADLER



ma[ina printre zidurile albe ale caselor [i oferta de morcovi, spanac,

pepeni galbeni, banane, papaia [i anana[i.

– Str zile astea sunt mai mult romantice decât utile, coment el.

Contele de Castro a primit \ns`rcinarea guvernului portughez de a

construi o strad` de-a lungul falezei, care va face leg`tura cu drumul

principal prin podul pe care tocmai l-am terminat. Va fi o lucrare foarte

dificil` [i mi-a dat mie contractul.

– Asta \nseamn` c` vei r`mâne aici... Iar eu voi sta la prietenii t`i,familia Sarmento... Ce bine \mi pare! Ce fel de om e contele de Castro?

Nicholas zâmbi [i \ncetini, a[teptând r`bd`tor ca prin fa]a ma[inii s`

treac` un b`rbat mic de statur`, cu fa]a cât o nuc`, c`lare de un catâr.

– Manoel este un tip aparte... un amestec de mai multe tipuri... de

fapt, n-a[ gre[i dac` a[ spune c` este unic \n felul lui. |n Portugalia de]ine

dou` castele [i multe hectare de podgorii [i p`duri. Iar aici, familia luieste foarte respectat` [i sunt considera]i st`pânii insulei. Mul]i localnici

lucreaz` la firma lui de construc]ii, dar el nu st` pe insul` decât trei-patru

luni pe an. Bunica lui era englezoaic` [i probabil c` de la ea a mo[tenit

flerul de afacerist. Este un tip calm, sensibil [i de \ncredere, [i trebuie s`

recunosc c` am despre el o p`rere foarte bun`.

Ma[ina prise vitez`. – Nu [tiu dac` \]i va pl cea Manoel, continu` Nicholas. Are farmecul

noble]ei [i o personalitate magnetic`, dar viziunea sa asupra femeilor [i

a c`s`toriei este una ciudat`, mai ales pentru un portughez.

– Ce vrei s spui?

Nicholas zâmbi.

– E[ti destul de dr`gu]` \ncât s` afli singur`.

VIS DE VACAN}~ 9



Probabil c` ar trebui s` te avertizez. L-am auzit spunând o dat` c` nu

po]i avea \ncredere \ntr-o femeie cu p`rul ro[u.

– Nu inten]ionez s`-l supun la nici un test. Pe de alt parte, p`rul

meu nu e chiar ro[u – ai spus-o [i tu.

Tân`ra ad`ug`, cu un aer nep`s`tor:

– {i oamenii de pe insul` au onoarea de a-l vedea des?

– Insula are doar dou`zeci [i cinci de mile, iar re[edin]a lui se afl` de

cealalt` parte a portului, la mai pu]in de nou` mile distan]`. Vine \n ora[destul de des [i este prieten cu familia Sarmento. Manoel este o gazd`

primitoare [i face mult sport, a[a c` via]a lui social` este plin`. {i apoi,

p`mânturile lui se \ntind de-a lungul insulei [i pân` la marginea

ora[ului... Chiar [i aerul de deasupra insulei este al lui... are dou`

avioane. Chiar s`pt`mâna trecut` a zburat cu ni[te prieteni \n Azore [i

Madeira.Claire nu fu foarte impresionat` de povestea m`re]ului nobil, care

avea \n mod evident o mul]ime de bani, dar [i o arogan]` direct

propor]ional` cu bog`]ia. Un astfel de om n-avea nici un loc \n gândurile

ei.

Nicholas opri \n fa]a unei por]i din lemn.

– Am ajuns, Claire. Iat` ad`postul temporar al prietenului t`u. Roccone va preg`ti micul dejun. Propun s` intr`m [i s` ne a[ez`m la mas`.

Casa n-avea gr`din`; risipi]i ici-colo, de-a lungul unei alei care ducea

spre bungaloul vopsit \n alb, se z`reau copaci \nflori]i [i tufi[uri.

Acoperi[ul metalic se prelungea \n afar , aparând ferestrele de soarele

puternic, [i la fiecare doi ani necesita o \nt`rire suplimentar` cu bu[teni

solizi. U[a deschis` \n fa]a fetei d`dea \ntr-o sufragerie de form` p`trat`,

10 MARY ADLER



care era mobilat` simplu, cu piese din mahon african natur. Masa,

acoperit` cu o pânz` galben`, era deja preg`tit` pentru dou` persoane.

Farfuriile erau albe cu modele verzi, iar \n centrul mesei se afla un vas

rotund plin cu flori.

Claire exclam`:

– Ce dr gu]! Nu m` mir c` ai fost bucuros când contele ]i-a oferit

un nou contract. Dac` locuin]a asta ar fi fost a mea, nici eu nu cred c` a[

fi vrut s` plec. Când termini [i drumul, va trebui s`-l convingi s` mai facùn pod.

Nicholas nu coment`. |i lu` haina [i o a[ez` cu grij` pe sp`tarul unui

scaun din r`chit`, apoi se \ntoarse [i-i scoase p`l`ria. Tr`s`turile lui

ascetice se metamorfozar` \ntr-un zâmbet fermec`tor când \i atinse p`rul

ro[u-auriu cu o mân` grijulie.

– |mi place atât de mult culoarea p rului tù! zise el. {i a r`masaceea[i de când te [tiu. Probabil c` b`rba]ii \]i dau târcoale...

– Nu \n mod deosebit, r`spunse tân ra.

|l privi cu un aer grav [i adùg`:

– Te-ai schimbat, Nicholas. Se \ntâmpl` ceva cu tine... Pari atât de

obosit!

El o b`tu prietene[te pe um`r. – Bine\n]eles c` sunt obosit. Luna trecut am muncit pe continent –

un contract guvernamental – [i acolo e mult mai cald decât aici, unde

suntem \nconjura]i de ap`. Ah, iat`-l pe Rocco.

Servitorul era \mbr`cat \n pantaloni simpli [i o c`ma[` alb` [i purta

sandale din sfoar` \mpletit`. Le servi suc proasp`t de fructe, ou`, pâine

pr`jit` [i pepene.

VIS DE VACAN}~ 11



Pe fa]a lui era o expresie nep`s`toare, \ntâlnit` adesea la popula]iile

insulare.

La a doua cea[c` de cafea, Nicholas \[i scoase ]ig`rile.

– M` simt foarte bine... c` suntem din nou \mpreun . Tu?

– Excelent, [i pu]in... ciudat. Ca Alice \n }ara Minunilor. Poate ar fi

trebuit s` vin pe mare. Zborul m-a descump`nit. Am ajuns prea repede

de la un climat temperat la unul cald [i deosebit de frumos. Schimbarea

este... ame]itoare.Intimidat`, tân`ra \ncepu s` se joace cu furculi]a.

– Mi-a[ dori s` am la dispozi]ie mai multe zile s` m` obi[nuiesc cu

toate astea... \nainte de a m` muta la familia Sarmento.

– {tiu. {i eu mi-a[ dori. |mi dau seama c` e obositor s tr ie[ti atâtea

noi experien]e deodat`, dar pe aici nu exist` nici un hotel... {i apoi, ai

jigni-o pe Inez dac` nu te-ai duce la ea \ndat . Nu trebuie s -]i faci griji.{tie ceva englez` [i sunt sigur c` se va str`dui s` te sim]i foarte bine la ei.

– Nicholas...

Tân`ra ezit`, dar apoi \[i adun` curajul [i \ntreb`:

– Dar dac` nu sunt potrivit` pentru slujba asta? Dac` n-o voi putea

ajuta? |n fond, \ntre noi sunt diferen]e destul de mari. Ea are dou`zeci [i

[apte de ani, iar eu doar dou`zeci [i doi. Are bani, o situa]ie social`deosebit`, eu... |n Portugalia a fost obi[nuit` cu o via]` de lux...

– Inez locuie[te aici de opt luni [i-i place foarte mult insula.

Re[edin]a asta este doar o locuin]` de vacan]`, dar, acum c` tat`l ei s-a

retras din afaceri, l`sându-l la conducere pe fiul lui, pot sta aici cât vor.

B`trânul este cam bolnav [i clima se pare c`-l ajut`. Cât despre Inez, nu

e a[a cum crezi; e o fat` simpl` [i pl`cut`.

12 MARY ADLER



Atunci când primise prima scrisoare \n care Nicholas \i vorbea despre

Inez, Claire fusese bucuroas` de oportunitatea care i se oferea [i totodat`

nedumerit`. Totu[i, pân` când lucrurile nu c`p`taser` concrete]e,

acceptase toate explica]iile lui Nicholas f`r` s`-[i pun` \ntreb`ri. Inez

Sarmento era o mare amatoare de literatur` [i \[i dorea s` poat` citi \n

original capodoperele scriitorilor englezi. De altfel, spera c` va vizita

\ntr-o bun` zi Anglia [i nu voia s` ajung` acolo f`r` s` cunoasc` deloc

limba. Ce putea fi mai normal decât s` \nve]e engleza de la oenglezoaic`?

Doar c` \n urm` cu una sau dou` s`pt`mâni, Claire \ncepuse s` aib`

\ndoieli cu privire la toate aceste motive. Probabil c` existau foarte mul]i

englezi care locuiau \n Portugalia, chiar \n vecin`tatea fetei, iar oferta

educa]ional` \i permitea domni[oarei Sarmento s` \nve]e foarte bine

limba englez` \n ]ara natal`. De ce s` fi apelat la Nicholas s`-i g`seasc` oprofesoar` printre cuno[tin]ele sale [i, mai ales, de ce s-o aduc` tocmai

din Anglia aici, pe Santa Catarina? {i de ce Inez Sarmento n-a \nv`]at

engleza pân` acum, la vârsta de dou`zeci [i [apte de ani, dac` tot era atât

de interesat` de cultura britanic`?

Ca [i cum i-ar fi \n]eles zbuciumul interior, Nicholas \ncerc` s-o

lini[teasc`: – Poate c` \ntreaga situa]ie ]i se pare ciudat , dar de fapt nu e nimic

bizar aici. Familiile de portughezi care \[i permit s` locuiasc` pe insul` o

duc foarte bine. Senhor Sarmento este b`trân [i fratele lui Inez va

mo[teni o avere imens`. Iar ea, ca unic` fiic`, este \n pozi]ia de a avea la

dispozi]ie tot ce vrea. Dac` \i face pl`cere s` aduc` pe cineva din Anglia

s-o \nve]e engleza, de ce nu ar face-o?

VIS DE VACAN}~ 13



Argumentele sale p`reau foarte greu de contrazis, [i totu[i Claire nu

era convins`.

– La fel de bine ar fi putut s` aleag` o englezoaic` din Lisabona.

Nicholas stinse ]igara \n scrumier`.

– Mi-a cerut s -i g sesc pe cineva, iar eu m-am gândit \ndat la tine,

pentru c` erai singur` la Londra [i nu p`reai fericit`. Cu mine al`turi,

cred c` te vei descurca mai bine.

– Foarte dr gu] din partea ta, r`spunse ea, mi[cat . Orice s-ar \ntâmpla, \]i voi fi recunosc`toare c` m-ai salvat din neagra mea triste]e

londonez`. Dar... mi-e team` s` nu te dezam`gesc.

– Nu trebuie s -]i fie, draga mea. Pe mine nu m-a \ncercat niciodat`

teama asta [i sper c` [i ]ie \]i va trece \ntr-o zi sau dou`.

Zâmbi, \n]eleg`tor.

– Acum c` ai crescut destul, \]i pot spune ceva la care m` gândesc demult` vreme. Dac` ai fi avut vârsta de acum pe când m-am \ntors \n

Sussex, sunt sigur c` nu a[ fi p`r`sit niciodat` Anglia, cel pu]in pân`

nu-mi refuzai cererea \n c`s`torie \n mod repetat.

Tân`ra râse, vesel`:

– E un compliment foarte dr gu], iar tu e[ti \nc` un tip bine,

Nicholas. E[ti unul dintre cei mai minuna]i b`rba]i pe care i-amcunoscut.

Pe un ton ceva mai serios, Claire ad`ug`:

– Poate c` e cam copil resc din partea mea, dar cred c` trebuie s` m`

m`rit. Vorbesc cât se poate de serios. Ar fi p`cat s` las altcuiva o a[a

mândre]e de b`rbat.

El \ntinse mâna dup` scrumier` [i-[i mai lu` o ]igar`.

14 MARY ADLER



– N-a[ zice... Vremea c`s toriei a trecut de mult pentru mine, dar

sper s` m` invi]i la nunta ta cât de curând. Mereu m-am gândit c` te vei

\ndr`gosti de cineva tandru, sensibil [i \n acela[i timp plin de pasiune,

cineva care s` aib` grij` de tine a[a cum meri]i...

La auzul unui claxon care venea de afar`, se opri, apoi ad`ug`:

– Cred c` avem un musafir.

Abia apuc` s` se ridice de pe scaun, c` o mân` nerbd toare \ncepu

s` bat` darabana \n u[` [i o voce puternic` se auzi: – Nicholas! E[ti acas ?

U[a se deschise [i b`rbatul intr`. Era un tip \nalt, \mbr`cat \n ni[te

pantaloni albi impecabili, [i o c`ma[` de m`tase deschis` la gât, l`sând

s` i se vad` gâtul bronzat. Claire fu impresionat` de vitalitatea b`rbatului

[i de impresia de luminozitate pe care o degaja. Mai apoi, \[i d`du seama

c` fa]a lui \i p`rea cunoscut`, [i asta pentru c` sem`na cu vechile portretepe care le z`rise acas` la profesoara ei de portughez`. |n str`lucirea

ochilor negri, \n albul str`lucitor al din]ilor lui frumo[i [i \n forma atât de

aparte a b`rbiei, puteai ghici c` apar]ine unei vechi familii nobiliare...

Ceva ca un farmec de mult apus p`rea c` rena[te o dat` cu prezen]a lui...

Claire \l studie cu aten]ie. Nasul \i era \ns` lung, u[or coroiat, cu n`rile

arcuite... Nu \nc`pea \ndoial` c` acesta reprezenta mo[tenirea englez`."Doamne Dumnezeule! se gândi Claire. Ce b`rbat!"

El se opri [i zâmbetul \i pieri repede de pe chip, l`sând loc unei

u[oare nedumeriri.

– |mi pare r`u, Nicholas, nu [tiam c` ai musafiri.

– Bun` dimine]a, senhor.

Nicholas se \ntoarse apoi c`tre Claire:

VIS DE VACAN}~ 15



– }i-l prezint pe contele Manoel Renato de Castro... Domni[oara

Wyndham, prietena mea de pe vremea când am \nv ]at-o s` \noate...

avea [apte ani pe atunci.

Manoel se \nclin` respectuos [i un zâmbet cuceritor \i ap`ru pe chip.

– Bine a]i venit \n Santa Catarina, domni[oar` Wyndham. A]i ajuns

de diminea]` cu avionul, nu-i a[a?

– Da, senhor.

– Claire va locui la familia Sarmento, explic` Nicholas. Trebuia s-oconduc acolo, dar am trecut mai \ntâi pe la mine ca s` lu`m micul dejun.

– Am auzit despre asta, spuse Manoel. Inez mi-a spus acum câteva

zile, când erai plecat, c` o prieten` de-a ta va veni aici s-o \nve]e engleza.

Pari foarte tân`r` pentru o astfel de sarcin`, domni[oar` Wyndham.

Claire se ridic` de la mas` [i r`mase nehot`rât` \n lumina intens`

care-i scotea \n eviden]` p`rul de un ro[u str`lucitor. Manoel se apropie[i o privi cu ochi lipsi]i de expresie, apoi se adres` calm lui Nicholas;

– Mi s-a spus c` te-ai \ntors ieri, a[a c` am venit s` discut`m despre

oamenii care vor avea nevoie de noi locuin]e dup` ce d`râm`m casele

aflate pe locul viitorului drum. Mi se pare o chestiune foarte

important`... nu?

– Pot veni la castel mai târziu... – Da, sigur, vom lua prânzul \mpreun . |ntre timp, d -mi te rog

schi]ele, ca s` m` uit pe ele.

– Sunt \n cealalt` camer`, \n geamantan, r`spunse Nicholas. N-am

despachetat \nc`, dar ]i le aduc.

– Mul]umesc.

Claire se \ndrept` spre fereastr`.

16 MARY ADLER



B`rbatul `sta, cu atitudinea lui gr`bit` [i profesional`, cu \nf`]i[area

lui serioas`, o f`cea s` se simt` prea mic`, nesemnificativ`. Spera c`

Nicholas n-o va l`sa singur` cu el prea mult` vreme.

Nu sem`na deloc cu b`rba]ii pe care-i cunoscuse \n Anglia. P`rea s`

aib` treizeci [i unu-treizeci [i doi de ani. Probabil c` atitudinea lui u[or

ironic` [i siguran]a de sine reprezentau rezultatul unei \ntregi vie]i

petrecute \n lux, obi[nuit fiind ca oamenii s`-l asculte [i s`-l admire

pentru averea lui nem`surat`. Hainele sale, de[i cu o croial` sport,p`reau elegante datorit` culorii albe. Virilitatea lui devenea incomodant`

\ntr-o \nc`pere atât de mic`.

– Deci... ai venit s-o \nve]i pe Inez s -i citeasc` pe Shakespeare [i pe

Dickens \n original? zise el pe un ton calm, dar plin de ironie. Nu te

sperie acest gând?

– Am s` fac tot ce pot... r spunse ea, cu o stânjeneal pe care nu[i-o putu explica.

– Pe legea mea, [opti el uimit, dar e[ti curajoas ... ca un copil. Tu [i

Nicholas sunte]i singurii englezi de pe insul`, pe când cei care v` vorbesc

limba sunt mult mai mul]i...

– |ncerc s \nv`] portugheza, senhor.

– Adev rat?F`cu o pauz`, apoi ad`ug`, pe un ton distant:

– Insula asta este un loc aparte, cu propriile legi... Nici chiar limbajul

nu este \n \ntregime portughez... Dac` vei sta aici destul de mult, poate

\]i vei da seama [i singur`.

Felul \n care vorbise r`m`sese curtenitor, dar rece, impersonal.

Claire se gândi c` b`rbatul num`ra probabil clipele pân` când Nicholas

VIS DE VACAN}~ 17



avea s` se \ntoarc`, eliberându-l de obositoarea obliga]ie de a conversa

cu ea. Iar acest gând o enerv`. Se hot`r\ s` nu-i mai dea aten]ie.

|l privi \ns`, \mpotriva voin]ei ei, [i sim]i cum gâtul i se contract`.

A[ezat \n lumina care intra pe fereastr , b rbatul p`rea ireal de frumos.

Observ` pe obrazul lui o cicatrice, care pornea de la tâmpl` [i ajungea

pân` la b`rbie. Ciudat, dar acest semn \i accentua for]a natural` [i

arogan]a, de parc` \n el s-ar fi putut citi curajul str`mo[ilor s`i ne\nfrica]i.

Claire \[i \ntoarse privirea. Nu se sim]ea deloc \n largul ei. Dinfericire, Nicholas se \ntoarse cu planurile cerute [i i le d`du lui Manoel.

– O s-o rog pe secretar` s` fac mai multe copii. Vreau ca \ntreaga

strategie s` fie pus` la punct \nainte s` m` \ntorc la Cintra.

– O s` pleci curând?

Manoel ridic` din sprâncene.

– Am stat deja pe insul` trei luni [i am fost chemat \n Portugalia ca s`rezolv ni[te chestiuni urgente. {i apoi, lucr`rile de aici pot avansa [i f`r`

mine.

Se \ntoarse apoi spre Claire [i-i spuse pe un ton indiferent:

– De vreme ce ai c l torit cu avionul, nu cred c` ai adus cu tine prea

multe c`r]i. La castel vei avea la dispozi]ie o bibliotec` destul de mare,

care con]ine c`r]i din literatura englez` [i portughez`. Po]i s` le\mprumu]i când vrei. Secretara mea, Tome Goncales, te va ajuta cu

pl`cere.

– Mul]umesc, senhor.

F`r` s` ia \n seam` mul]umirileei, Manoel ad`ug`, ironic:

– Nicholas va trebui s` te aduc` o dat` \n vizit , ca s` v`d dac e[ti

destul de tân`r` ca s` explorezi pe[terile sau suficient de matur` s`

18 MARY ADLER



apreciezi picturile [i por]elanul vechi. Probabil c` le vei face pe

amândou`. Pe curând, Nicholas.

Se \nclin` politicos [i \[i lu` r`mas-bun. Servitorul \i deschise u[a [i

[opti "Vossa excellentia". Ma[ina contelui se \ndep`rt`.

Când zgomotul motorului se stinse, Claire r`sufl` u[urat`, dar nu

spuse nimic. Chiar [i Nicholas era t`cut, gânditor.

Totu[i, b`rbatul se hot`r\ pân` la urm` s` rup` t`cerea grea care se

l`sase dup` plecarea contelui. – Ei bine, l-ai cunoscut pe Manoel de Castro. Un tip dintr-o bucat ,

nu-i a[a? Dar a[teapt` s`-l vezi la castel. }i se va p`rea foarte diferit.

– |ntotdeauna se poart` atât de distant cu femeile?

– Cu cele \n vârst , nu. Este foarte politicos [i atent. Cu senhoritas

\ns`, abia dac` \[i d` osteneala s` par` interesat de existen]a lor. Nu l-am

v zut niciodat s` flirteze cu vreuna. Dar este prietenenos. |n privin]ac`s`toriei, Manoel este foarte cinic. Consider` – [i poate c` pe bun`

dreptate – c` averea lui [i titlul nobiliar reprezint` ni[te piedici foarte

mari \n g`sirea unei perechi potrivite. Nu poate fi sigur c` bog`]ia nu este

mai important` pentru femei decât personalitatea lui, astfel c` este un

pic misogin. Din câte \l cunosc, nu cred c` se va c`s`tori vreodat`, iar

averea sa imens` va r`mâne unei ramuri \ndep`rtate a familiei.Claire consider` exagerat` decizia contelui:

– Probabil c` o c`s torie de form` ar fi mai bun` decât nici una.

– Nu [i pentru Manoel. Poate doar \n cazul \n care se va \ndr gosti

nebune[te de cineva [i va sim]i c` nu mai are de ales. Iar a[a ceva nu se

poate \ntâmpla. E prea sigur pe el.

– Ce naiba se \ntâmpl` cu b rba]ii de pe insula asta? \ntreb` Claire.

VIS DE VACAN}~ 19



Mai \ntâi \mi \mp`rt`[e[ti c` mariajul nu te intereseaz`, acum

Manoel... Despre el, nu [tiu ce s` zic, dar tu... Dac` ai fi venit \n Anglia

când ai terminat contractul [i ai fi \ncercat s` te mul]ume[ti cu o via]`

lini[tit` – care ]i-a pl`cut atâta vreme \nainte s` pleci – sunt convins` c`

am fi f`cut o pereche foarte bun`.

– Nu e chiar atât de simplu. Am cunoscut o cu totul alt` lume [i

trebuie s` m`turisesc c` \mi place. Manoel mi-a propus s` facem o

afacere \n parteneriat \n Portugalia – el va aduce capitalul – [i suntaproape sigur c` voi accepta.

– Oh!

Inima tinerei se strânse dureros.

– Nu credeam c` ai de gând s` pleci definitiv din Anglia...

– E[ti prea radical , r spunse el. {i asta pentru c` ai numai dou`zeci

[i doi de ani. Cu timpul vei \nv`]a s` nu mai suferi pentru al]ii decât dac`e[ti sigur` c` exist` un motiv pentru asta.

Vocea \i deveni mai cald`:

– Când te vei muta la Inez, vei vedea c va fi foarte pl cut. Când va fi

frumos, te vei plimba cu barca, iar când te vei obi[nui cu umiditatea, vei

urca poate Ponta Rosario [i te vei plimba pe \ntreaga insul`. Vei avea ce

s` faci cu timpul t`u liber, crede-m`. Dac` vei avea probleme, te rog s` vii la mine, dar sunt sigur c` Inez va face tot ce-i st \n putin] ca s` te

sim]i bine. E o persoan` foarte pl`cut`. Mergem?

Casa Venusta era o locuin]` modern`, decorat` \n stil portughez.

Avea o verdand` mare, decorat` cu arcade, pe care se \n l]a vi]a-de-vie.

Gr`dina era plin` de pomi. De la balcoanele \nalte puteai vedea oceanul,

dar [i muntele.

20 MARY ADLER



Casa se afla la câ]iva kilometri de bungalou, pe un drum \n pant`.

Pân` acolo, Claire [i Nicholas aproape c` nu vorbir`. Dar când str`b`tur`

poteca pietruit` care ducea la cas`, b`rbatul \i spuse:

– Am ajuns, draga mea. Nu e[ti speriat , nu-i a[a?

– Nu, dar cred c` a[ fi fericit` dac` ziua asta s-ar termina mai repede.

– Mâine pe vremea asta te vei sim]i ca [i cum ai sta aici dintotdeauna,

zâmbi el. Locul te cucere[te imediat. Se spune c` dac` ai dormit o

singur` dat` pe insul`, nu vei mai fi acela[i.Claire putea crede asta. Deja se sim]ea altfel. Frem`ta.

Urcar` sc`rile [i Nicholas o strânse u[or de mâna, \ncurajator. Un

servitor le ie[i \n \ntâmpinare. Nu fu nevoie de prezent`ri, pentru c`

omul aflase de Claire [i-i a[tepta sosirea.

– Sper c` senhor [i senhora vor avea amabilitatea s` ia loc \n

a[teptarea st`pânei, zise el.|i invit` \n hol, unde miroasea a flori de portocal. Nicholas, obi[nuit

cu locul, \ncepu s` studieze cu interes un vas decorativ din bronz, aflat

pe un piedestal din marmur`. "Probabil c` l-a v`zut de multe ori", se

gândi Claire. "{i totu[i, i se pare la fel de interesant". Se auzir` pa[i, dar

Nicholas nici m`car nu-[i ridic` privirea. Femeia \mbr`cat` \ntr-o rochie

de cas` din brocart albastru ajunse la ultima treapt` a sc`rii [i abia atunciNicholas se \ntoarse [i f`cu o plec`ciune. Se f`cur` prezent`rile, apoi

Inez \i \ntinse tinerei mâna [i vorbi \n englez`:

– Sunt \ncântat` s` te cunosc. Sper c` te vei sim]i aici ca acas .

Claire r`spunse ceva asem`n`tor [i fu u[urat` când Inez se adres` lui

Nicholas \n portughez`. Ascult` cu aten]ie [i pricepu c` Inez se scuz` c`

\i primise \ntr-o ]inut` mai lejer`. Tat`l ei nu se sim]ise bine \n aceast`

VIS DE VACAN}~ 21



diminea]` [i st`tuse cu el. Nu, nu era bolnav. Era vechea lui problem` cu

inima, care necesita tratamentul obi[nuit. Da, \i va trasmite ur`rile lui de

s`n`tate [i \ndat` ce tata se va sim]i mai bine va fi foarte fericit s`-l invite

la cin`.

Inez Sarmento avea tenul de filde[ [i trupul bine modelat al femeilor

portugheze. Gesticula pu]in [i vorbea calm, dar ochii ei negri erau

expresivi [i foarte aten]i. Claire pricepu c`, dac` nu se m`ritase pân`

acum, nu era din pricin` c` n-ar fi avut pretenden]i, ci pentru c` nu vrusese. Frumuse]ea [i elegan]a ei reprezentau o dovad` suficient .

– Trebuie s` plec, Claire. Dac` ai nevoie de ceva, [tii unde s` m`

g`se[ti, zise Nicholas.

Zâmbi [i ad`ug`:

– |ncearc` s`-]i folose[ti cuno[tin]ele de portughez . |ntre oameni

inteligen]i [i cu umor, ar trebui s` fie un exerci]iu interesant.Inez pricepu cuvintele b`rbatului [i d`du din cap, râzând \nceti[or.

Apoi o lu` de bra] pe Claire [i se adres` lui Nicholas:

– Nu cred c` vei avea de ce s` râzi. Adeus, Nicholas.

Lipsa unui limbaj comun nu p`ru s` le stânjeneasc` pe cele dou`

femei. Inez o conduse pe Claire pe sc`ri [i-i \mp`rt`[i, prin zâmbete [i

câteva cuvinte mai mult sau mai pu]in corecte, c` aceast` zi avea pentruele o importan]` foarte mare. Aici, la a doua u[` pe dreapta, se afla

dormitorul musafirei, iar urm`toarea u[` era baia, pe care Claire o putea

folosi exclusiv când nu erau [i al]i oaspe]i. Dac` suna clopo]elul de lâng`

pat, putea chema servitoarea. Claire putea s`-[i desfac` bagajele [i s` se

odihneasc` pu]in, dac` voia. Nu trebuia s`-[i fac` griji pentru nimic.

Toate dorin]ele \i vor fi \ndeplinite.

22 MARY ADLER



Inez se preg`tea s` plece, dar se \ntoarse [i o \ntreb` \n portughez`:

– De cât timp nu l-ai mai v`zut pe Nicholas?

– De aproape un an, r`spunse Claire fata, alegându-[i cuvintele cu

mare grij`.

– A trecut pe la tine?

– Da, ne-am v zut la Londra.

– V-a]i sim]it bine?

– Am fost la teatru [i ne-am plimbat prin ora[...

– A mai \mb`trânit \n anul care a trecut... nu-i a[a?

Claire nu r`spunse. Inez p`ru c` vrea s` adauge ceva, dar se r`zgândi

[i plec`.

R`mas` singur`, Claire \ncepu s`-[i studieze camera, poate cel mai

frumos dormitor \n care st`tuse vreodat`. Spa]ios, mobilat cu piese dinlemn cu inser]ii de aur, cu perdele de un verde intens, acest loc p`rea

desprins dintr-un vis. Pe pat se afla o cuvertur` \n aceea[i nuan]` de

verde, iar somnul \i era protejat de un baldachin din pânz` transparent .

Ie[i pe balcon. Priveli[tea era mirific`. Sub balcon cre[teau copaci ale

c`ror flori r`spândeau un parfum divin.

Era lini[te [i pace. Tinerei \i pl`cu aceast` lini[tit` insul` prietenoas`cu oaspe]ii, care se r`sf`]a sub razele soarelui, la ad`post de orice r`u.

Claire se dezbr`c` [i f`cu un du[, apoi se schimb` \ntr-o rochie de

m`tase \nflorat` [i-[i puse ni[te sandale albe.

Auzi o ma[in` urcând colina [i se gândi c` familia Sarmento avea

probabil numero[i vizitatori \n fiecare zi. Poate era doctorul chemat

pentru \ngrijirea b`trânului.

VIS DE VACAN}~ 23



Se a[ez` pe un scaun, \ncercând s` mediteze la toate noile \ntâmpl`ri

din via]a ei. Cineva b tu la u[` [i o servitoare intr`, aducând o tav` cu

cafea [i pr`jituri. Numele ei era Lucia [i era fiica Enricì, care fusese

servitoarea st`pânei \n Oporto. Lucia era o fat` foarte dr`gu]`, cu p`rul

buclat de culoarea abanosului [i buze ro[ii. O reprezentant` tipic` a

frumuse]ii locale.

Claire \ncepu s` vorbeasc` \n portughez` [i veselia fetei o f`cu s` uite

de jena inevitabilelor gre[eli. Doar când ma[ina se auzi din nou pe alee,servitoarea se opri.

– Este ma[ina contelui, zise ea. Pleac .

– Contele? repet Claire.

– Contele de Castro, \nt ri Lucia. S-a \ntâlnit cu senhor Benton \n

ora[ [i probabil a auzit despre criza domnului Sarmento de

azi-diminea]`. A venit s`-i ureze s`n`tate [i s` bea o cafea cu st`pânul. A[ae contele. |ntotdeauna este al`turi de prieteni, iar senhor este un vechi

amic de-al sù.

Incredibil, se gândi Claire, cât de limpede pricepuse fiecare cuvânt al

fetei. Probabil c` asta era cheia pentru a \nv`]a o limb` strìn` – s` fii

direct interesat de subiectul \n cauz`. Era sigur` c` oricine \l \ntâlnise

vreodat` pe conte devenea imediat interesat de el. Nu era o persoan`care s` te lase indiferent.

Probabil c` insula \ncepuse deja s`-i aprind` imagina]ia... Altfel, de ce

se sim]ea atât de dezam`git` c` distantul [i imprevizibilul conte Manoel de

Castro venise [i plecase f`r` s` arunce m`car o privire spre balconul ei?

Restul zilei i se p`ru aproape ireal. Inez fusese ocupat` cu tat`l ei,

astfel \ncât Claire o v`zu numai la masa de prânz [i de sear`. |ntre timp,

24 MARY ADLER



Claire se chinui s` priceap` cât mai multe informa]ii dintr-o revist`

potrughez` [i \ncercase s`-[i perfec]ioneze limbajul citind un roman. Se

duse la culcare foarte devreme [i se \ntinse \n pat, gândindu-se c` era

\ntr-adev`r foarte straniu s` fii izolat` pe o insul` numai cu str`ini, pân`

când se cufund` \ntr-un somn f`r` vise.

***

Trezirea \n Casa Venusta i se p`ru \ns` un moment plin de farmec.

Razele soarelui se strecurau printre jaluzelele din plastic [i formau la

picioarele patului un triunghi auriu. Afar`, p`s`relele cântau... Claire

savura fiecare clip` din luxoasa via]` care o a[tepta sub acoperi[ulospitalier al familiei Sarmento.

Când Lucia intr`, aducându-i micul dejun, cafea [i felii mici [i

rotunde de pâine unse cu unt, Claire se ridic` vesel` [i-i zâmbi. Se \ntinse

[i respir` adânc, umplându-[i pl`mânii cu aer proasp`t [i parfumat. I se

p`rea c` lumea \ntreag` este plin` de lumin` [i cântec.

Claire \[i duse cafeaua pe balcon [i se a[ez fericit pe un scaun. Ast ziurma s fie ziua \n care ea [i Inez vor \ncepe s lucreze \mpreun . Programul

stabilit \nsemna o or de lectur [i o alta de gramatic . Asear , Inez fusese

de acord s se apuce de treab cât mai curând. Spunea c nu va fi o elev`

prea comod la \nceput, pentru c \i va lua o vreme s se obi[nuiasc , dar

c , o dat ce va \nv ]a limba, se vor distra de minune... |[i dorea c poat

citit \n original poezie englez , pe care o admira foarte mult.

VIS DE VACAN}~ 25



Cu toate astea, promisiunea de a se apuca de treab` nu p`ru foarte

serioas`. La insisten]a lui Inez, Claire f`cu mai \ndeaproape cuno[tin]`

cu Enrica, care slujise casa Sarmento dou`zeci [i nou` de ani. So]ul ei,

Rodolfo, avea grij` de re[edin]a din Oporto.

Apoi, admir` gr`dinile [i se duse s` fac` o baie pe plaja pustie, aflat

la câ]iva pa[i de cas`. La masa de prânz, Claire \ntâlni alte trei fete

portugheze... Apoi ap`ru [i Nicholas, care trecuse s` se intereseze de

starea b`trânului...B`rbatul r`mase [i dup` ce ceilal]i oaspe]i plecar`. Convers` cu Inez

despre o mul]ime de lucruri, \n timp ce Claire st`tea \ntins` pe

canapeaua ornat` cu perne [i privea tufele de liliac. Rostirea numelui

contelui \i atrase aten]ia.

– De diminea] , zise Nicholas, am fost cu Manoel la oamenii ale c ror

locuin]e trebuie d`râmate pentru construirea drumului nou. Ieri, cândm-am dus acolo singur, mi s-au p`rut tare \nc`p`]âna]i, de[i majoritatea

caselor lor nu valoreaz` mai nimic [i vor fi recompensa]i \mp`r`te[te.

Dar Manoel a reu[it s`-i conving` foarte repede. "Da, excelen]`", "Cum

dori]i, excelen]`", ziceau to]i. {i Manoel nu le-a spus despre noile

locuin]e luxoase de care vor beneficia decât dup` ce to]i [i-au dat

acordul. – Asta e tipic pentru Manoel, râse Inez. Mai \ntâi ob]ine ce-[i dore[te,

f`r` s` accepte nici o condi]ie. Abia apoi vine [i recompensa. {i, \n

general, e vorba despre una foarte generoas`. Cred c` va fi un so] foarte

interesant.

Nicholas ridic` paharul [i privi vinul r`mas:

– Nu asta \[i dore[te orice femeie? Autoritate?...

26 MARY ADLER



– A[a se spune, dar nu [tiu ce s` zic. Nu sunt ca toate femeile.

B`rbatul pe care-l voi iubi nu trebuie s` se impun` \n fa]a mea. Dragostea

adev`rat` necesit` supunerea amândurora.

Nicholas t`cu. Se uit` spre Claire [i zise \n englez`:

– Mi s-a spus s` v` aduc pe amândou` mâine la castel, de preferat \n

jurul prânzului. Ce spune]i?

– O, cu pl cere, r spunse Claire \ndat . Dac` Inez este de acord,

ad`ug` ea. – Vom merge, zise Inez. Claire, e cel mai frumos lucru pe care-l po]i

vedea pe insul . Ar fi nemaipomenit dac` ai vedea castelul din Cintra...

Dar probabil c` \ntr-o bun` zi \l vei vedea...

Claire nu-[i putea magina ceva mai greu de realizat. Faptul c` locuia

acum pe insula Santa Catarina i se p`rea deja incredibil. |i pl`cea ideea

de a vizita castelul [i de a re\nnoi leg`tura cu frumosul conte cu ochiinegri, str`lucitori, dar sim]ea c` acest b`rbat nu era deloc unul obi[nuit.

Când un b`rbat refuza ca inima s`-i dicteze ac]iunile, \nseamn` c` este

un tip foarte aparte. {i tocmai aceast` diferen]` \l f`cea [i mai atractiv \n

ochii ei.

– {i acum, spuse Inez, ridicându-se gra]ioas` din scaun, trebuie s`

plec. M` duc s` v`d dac` tata este preg`tit pentru somn. – Din câte [tiu, [i tu \]i vei face siesta, interveni Nicholas. De aceea

sper c` nu te superi dac` o voi lua pe Claire cu mine s`-i ar`t ora[ul.

– Nu, r`spunse Inez dup` o scurt` pauz`. De ce m-ar deranja?

Sunte]i amândoi englezi [i Claire va avea un ghid bun... Iar ceilal]i vor

vedea c are un gardian...

Nicholas zâmbi.

VIS DE VACAN}~ 27



– Gardian nu e tocmai cuvântul potrivit. Se asociaz` cu un

temperament moroc`nos [i cu evul mediu... Dar poate c` am devenit

destul de b`trân [i de enervant...

– Spui prostii, \l contrazise Inez. Nu e[ti nici b trân, nici capricios. V`

ve]i \ntoarce pân` la ora ceaiului?

– Nu cred.

– Bine, atunci ne vom revedea mâine.

Claire \[i lu` p`l`ria [i plec` \mpreun` cu Nicholas. – Insula este un loc minunat, [opti ea. Iar Inez este atât de dr gu] ,

\ncât m` a[tept mereu s` m` trezesc [i s`-mi dau seama c` totul n-a fost

decât un vis frumos. E o persoan` deosebit`, Nicholas.

Nicholas zâmbi [ters:

– A[a cred [i eu. M` bucur c` o placi. Apropo, portugheza ta este

destul de bun`. Dar cred c` mai trebuie s` lucrezi pu]in... s` profi]i defiecare ocazie pentru a-]i \mbog`]i vocabularul.

Din câte se p`rea, Nicholas nu voia s` discute despre Inez. Imediat

ce se urc` la volanul ma[inii, b`rbatul se concentr` asupra drumului.

Dup` o jum`tate de or`, rulau de-a lungul unui gard viu \nflorit.

Dincolo de acesta se \ntindeau propriet`]ile contelui.

– Hai s` mergem pe plaj , zise Nicholas. Ajunser` la timp pentru a vedea pescarii.

Nicholas zise, zâmbind:

– Sunt foarte mândri de meseria lor. Vrei s` ne \ntoarcem acas` pe

plaj`?

– {i s` trecem stâncile? Nu cred c` voi putea...

– Nu va fi chiar atât de greu.

28 MARY ADLER



– {i cum \]i vei recupera ma[ina?

– M` voi \ntoarce tot pe plaj . Trebuie oricum s` ajung pe chei, s`

a[tept vaporul.

Claire se bucura de aceast` excursie. Vântul \i r`corea chipul, iar

urcu[ul nu era foarte dificil. Ajunser` sus destul de repede.

– E[ti bine? \ntreb` Nicholas.

– M` simt perfect. Ne distr`m la fel de bine ca \n Anglia. Sper c` vom

face \n curând o nou` excursie. – Trebuie s-o convingi pe Inez s` te \nso]easc , r spunse el. Acum c`

te are pe tine al`turi de ea, nu va mai fi nevoie s-o care pe b`trâna Enrica

peste tot.

B`rbatul se uit` la ceas:

– Trebuie s` plec. Nu te deranjeaz` dac` te \ntorci singur` la familia

Sarmento? – Nu, deloc, dar cred c` Inez vrea s te vad`.

– M` \ndoiesc, r spunse el scurt.

– Bine, atunci... mul]umesc, Nicholas.

B`rbatul \i f`cu un semn din mân` [i disp`ru dincolo de stânci.

Claire era fericit`. Ochii \i scânteiau, iar obrajii \i erau \mbujora]i. Inez

\i ie[i \n \ntâmpinare, iar Claire se opri, zâmbind. – Am \ntârziat mult? \ntreb` ea, \n portughez .

– Nu mai mult de o or . Pari foarte fericit .

– Da, zise ea. Am mers cu ma[ina de-a lungul muntelui [i ne-am

\ntors \n ora[ pe plaj`.

– {i a]i escaladat stâncile? Mi s-a p`rut c -l v`d pe Nicholas...

Inez f`cu o pauz`, apoi ad`ug`:

VIS DE VACAN}~ 29



– Cred c` te sim]i foarte bine... e[ti atât de tân r` [i de liber . |n

Portugalia, oamenii sunt diferi]i. Doar cei de rând ac]ioneaz` f`r`

constrângeri, a[a cum simt.

|n cuvintele ei se sim]ea o not` de repro[. Oare \nc`lcase vreo regul`

local` plecând la plimbare cu Nicholas? P`rea pu]in probabil. Nicholas

nu ar fi riscat s-o supere pe Inez, iar Claire spera din tot sufletul s`-i

câ[tige prietenia. {i totu[i, ceva p`rea s-o nemul]umeasc` pe gazda ei.

Inez se a[ez` din nou pe scaun [i lu` de pe mas` lucrul de mân`. – L-ai invitat pe Nicholas la ceai? \ntreb` Inez, \ntorcându-se spre

Claire.

Tân`ra fu nevoit` s` recunoasc` faptul c` nici m`car nu-i trecuse prin

cap s`-l invite. Se afla aici doar de o zi [i nu [tia ce trebuie s` fac` [i ce

nu.

– Nu, r`spunse ea. Trebuia? – Probabil c` ar fi acceptat. Mai era timp pân` la sosirea vaporului.

Pletele negre ale gazdei se aplecar` din nou asupra lucrului. Claire \i

admir` talentul [i \ndemânarea.

– |l vei revedea mâine, când ne va \nso]i la castel, ad`ug` Inez, pe un

ton ciudat. Ve]i putea relua leg`tura care a existat \ntre voi atâta vreme.

Iat` c` discu]ia de ieri se relua. Claire \[i puse p`l`ria pe un scaun [ise a[ez`.

– }in foarte mult la el, r spunse ea. {i mi-a[ dori s -l v d fericit.

– Asta vreau [i eu, interveni Inez. Dar prietenul t`u este foarte dificil.

Are prea mult` mândrie [i prea pu]in orgoliu.

Aceast ciudat` remarc o f`cu pe Claire s` cad` pe gânduri. |[i

aminti c` Inez zâmbise imperceptibil la vederea lui Nicholas, iar la masa

30 MARY ADLER



de prânz fusese foarte bucuroas`. Oare \l iubea? Se cuno[teau de opt

luni [i se vedea c` sunt foarte buni prieteni. Nicholas \i spunea penumele mic, ceea ce \nsemna c` \ntre ei exista o leg`tur` puternic`.

Claire fu foarte fericit` de aceast` descoperire [i \[i d`du seama c` cei

doi se potriveau de minune. {i ce minunat` schimbare ar \nsemna \n

via]a lui c`s toria cu aceast` tân r ! Ar tr`i \n Portugalia [i [i-ar petrece

vacan]ele pe insul . Iar Nicholas ar duce-o \n Anglia s -i arate c`su]a lui,

\n fa]a c`reia cre[teau cire[ii \nflori]i. Da, se vor c`s`tori [i vor avea copii.Ce so] [i ce p`rinte minunat va fi Nicholas! Desigur! Toate \ncepeau s`

capete un sens! De ce ar fi fost Inez atât de ner`bd`toare s` \nve]e limba

englez`, dac` nu pentru el?

Dar Claire \[i d`du seama c` nu putea fi atât de simplu. Nu se afla aici

de prea mult` vreme [i nu putea s` trag` \nc` nici o concluzie. Se p`rea

c` Inez are pentru Nicholas un real interes, dar Claire \[i aminti remarcaprietenului ei, care-i spusese c` pentru el, vremea c`s`toriei trecuse. Nu

ar fi spus a[a ceva dac` ar fi fost \ndr`gostit. Dar cum putea s` r`mân`

rece la farmecele acestei frumoase portugheze?

– De ce taci? S-a \ntâmplat ceva? \ntreb` Inez.

Claire r`spunse vag, bazându-se pe faptul c` remarca ei va fi pus`, din

fericire, pe seama pu]inelor cuno[tin]e de portughez`:

– E din pricina aerului. Mi se pare prea tare.|n acea sear`, doctorul se al`tur` celor dou` la cin`, apoi urc` la

bolnav.

Dup` aceea, Claire \i propuse lui Inez o scurt` lectur`, dar gazda se

scuz`, spunând c` este deja prea târziu. Mâine diminea]` \ns` aveau s`

\nceap` studiul foarte devreme.

VIS DE VACAN}~ 31



Capitolul 2

|ntr-adev`r, a doua zi Claire \[i lu` \n serios \ndatoririle. |ncepur` cu

exerci]ii de gramatic`, apoi citir` câteva pagini dintr-un romancontemporan. Acest lucru o uimi pe Inez, care nu mai parcursese decât

literatur` clasic` tradus` \n portughez`.

Nicholas sosi s` le ia pe la unsprezece jum`tate. |n costumul gri [i cu

zâmbetul pe buze, b`rbatul p`rea ast`zi mai tân`r decât de obicei. Inez

purta o rochie roz pal [i o p`l`rie din paie, iar Claire, dup` o lung`

negociere cu sine \ns`[i, se hot`r\ s` se \mbrace \ntr-o rochie bleu. Sesim]ea bine, dar [i pu]in ciudat.

Când ma[ina porni, \ncerc` s`-[i st`pâneasc` tremurul de emo]ie.

Castelul nu se afla departe, iar priveli[tea era absolut minunat`.

Cl`direa era \nconjurat` de copaci gigantici, iar partea din spate a

castelului era u[or \nclinat`, unindu-se cu stâncile care ie[eau din marea

\nvolburat`.



Nicholas vir` pe o alee pietruit` [i conduse \ncet pân` \n fa]a

frumosului edificiu. Fa]ada principal` a castelului era \mbr`cat` \n

marmur` [i vegheat` de dou` rânduri de ferestre gotice. Deasupra u[ilor

mari se afla emblema heraldic` a familiei.

Manoel le ie[i \n \ntâmpinare [i f`cu o plec`ciune. }inuta lui

aristocratic` [i felul \n care soarele \i c`dea \n p`rul negru, lucios avur`

asupra tinerei un efect ciudat.

– Bom dia, Inez... domni[oar Wyndham. Pe tine te-am mai v zut \naceast` diminea]`, Nicholas, dar este o pl`cere s` ne re\ntâlnim cu o

asemenea pl`cut` ocazie.

Le lu` de bra] pe cele dou` femei, zâmbind impar]ial fiec`reia, [i le

conduse de-a lungul holului. "Castelul `sta pare fermecat", \[i spuse

Claire, admirând coloanele din marmur` [i tavanul pictat [i c`lcând cu

respect pe covoarele grele de pe podea. Iat` c` ajunsese s` fie oaspeteleunui castel! {i-ar fi dorit s` existe cineva \n Anglia c`ruia s`-i scrie despre

aceast` vizit` minunat` [i despre tot ce sim]ea acum.

Un servitor le deschise u[a \n form` de arcad` [i Manoel \i invit`

\ntr-un salon ale c`rui ferestre d`deau \n curte. Mobilierul sculptat era

pictat \n alb, iar pernele care se aflau pe scaune erau decorate cu roz [i

verde intens. Pe masa a[ezat \ntre dou` ferestre se g`sea o tav` dinargint cu o caraf` [i pahare din cristal.

Manoel \i rug` s` ia loc [i \ncepu s` toarne chiar el \n pahare.

Impecabilul costum alb, chipul lui bronzat, str`lucitorii ochi negri [i

zâmbetul de un calm incredibil creau o combina]ie de contraste pe care

orice femeie, inclusiv Claire, ar fi g`sit-o irezistibil`. Inelul s`u cu model

ciudat atrase [i el aten]ia tinerei, care admir` lucr`tura fin` [i preten]ioas`.

VIS DE VACAN}~ 33



Conversa]ia decurgea banal.

Deodat` \ns`, Manoel o privi fix pe Claire, cu o mare intensitate.

Sim]ind privirea lui arz`toare, Claire se str`dui s` fac` fa]` \nfrunt`rii.

– Domni[oar` Wyndham, spuse el, m` intereseaz` foarte mult felul

\n care decurg lec]iile de englez`.

– Am \nceput abia \n aceast diminea] , senhor, dar cred c` vom face

repede progrese.

– Foarte bine. De obicei, tinerii n-au suficient r`bdare pentru a\mp`rt`[i celorlal]i ceea ce [tiu. Dar presupun c` tu nu e[ti o fat`

obi[nuit`, altfel nu te-ai afla aici. Probabil c` ai \nv`]at multe de la

Nicholas.

Nicholas râse:

– De fapt, nu e chiar a[a. Nu merit un astfel de omagiu. N-am

\nv`]at-o nimic pe Claire..Tonul b`rbatului era cald, protector:

– |i place foarte mult insula ta, senhor.

– Normal. |n compara]ie cu Anglia, atmosfera de aici este mult mai

romantic` [i mai cald`. Nu-i a[a, domni[oar` Wyndham? Tinerele fete

din ]ara mea spun adesea acela[i lucru [i n-au ca termen de compara]ie

cerul cenu[iu al Angliei.Inez \[i termin` vinul [i \ntreb`:

– Nu-i ar ]i castelul musafirei tale \nainte de masa de prânz?

Manoel r`spunse, imperturbabil:

– Ba da, desigur. Vrei s` ne \nso]e[ti?

– Nu, mul]umesc. L-am v zut de foarte multe ori, zâmbi ea. Iar

Nicholas va sta cu mine [i-mi va povesti despre noul s`u proiect.

34 MARY ADLER



– Sper c` are mai mult bun-sim] pentru a-[i pierde timpul – [i pe al

t`u, desigur – cu astfel de discu]ii neinteresante. Poate c` ve]i mai bea

pu]in vin... Mergem, domni[oar` Wyndham?

La gândul c` va r`mâne singur` cu el, Claire se \nfior`.

Manoel \i atinse u[or, mâna, spunându-i:

– Vom merge s` vizit`m gr`dina [i \]i voi ar ta, \n drum, [i biblioteca.

P`trunser` \n gr`dina imens` \n care cre[teau sute de specii vegetale,

m`rginit` din trei p`r]i de aripile castelului. Turnurile, observ` Claire, nuf`ceau parte din cl`direa principal`, ci apar]ineau castelului str`vechi,

medieval, din care se mai p`straser` zidurile din piatr`.

– Gr`dina a fost cândva o aren` pentru luptele de tauri, spuse

contele. |mi amintesc de ultima dintre ele, la care am asistat când eram

foarte mic.

Tat`l meu a s`rb`torit astfel cei zece ani de c`s`torie. Mi s-a p`rut unspectacol grandios [i pu]in \nfrico[`tor. Dar bunica mea, care avea o

aversiune \nn`scut` pentru astfel de distrac]ii, a interzis luptele cu tauri

dup` aceea [i a adus pe cineva care a proiectat gr`dina.

Ridic` din umeri, cu un aer resemnat:

– Poate c` a fost o decizie bun`. {i matadorii [i taurii trebuie adu[i

de pe continent [i apoi [i unii [i al]ii trebuie s`-[i revin` dup` r`ul demare...

– Florile sunt mult mai interesante decât luptele, coment Claire. O

\n]eleg pe bunica ta.

– A[a credeam [i eu, r`spunse el, criptic. Dar p`streaz`-]i

comp`timirea, pentru c` n-a avut niciodat` nevoie de a[a ceva. Poate c`

\]i vine greu s` crezi, dar s-a sim]it minunat printre portughezi. Dup` ce

VIS DE VACAN}~ 35



s-a c`s`torit cu bunicul meu, nu s-a mai \ntors nici m`car o dat` \n Anglia,

de[i nimeni nu a oprit-o.

– Probabil c` a fost o dragoste ca \n pove[ti.

– Cred c` a fost, zise el, deta[at. Acum, femeile nu mai pot \n]elege

asta.

Claire se sim]ea nesigur` [i nu \ndr`zni s`-l contrazic`. Cercet` cu

aten]ie zidurile str`vechi [i \ntreb`, \ntr-un târziu:

– Crezi c` pot vedea faimoasele obiecte din por]elan vechi, senhor? – De ce nu? r`spunse el. Ne afl`m foarte aproape de camera

colec]iilor.

Foarte aproape \nsemna cinci minute de mers pe coridoarele

\ntortocheate.

Printre piesele de colec]ie se num`rau câteva servicii de cafea

complete.Claire r`mase uimit`.

– |ntr-o zi, voi dona toate astea unui muzeu, zise el, rece. Pentru ca

turi[tii s` poat` plânge \n voie la vederea lor. |n ce m` prive[te, nu sunt

omul sentimentalismelor.

Claire fu dezam`git`.

– S` admiri frumuse]ea nu \nseamn` sentimentalism, senhor. – Dar s` admiri me[te[ugul rece al vreunui artizan chinez \nseamn`

cu siguran]` sl`biciune.

– A[a este, dac` prive[ti numai dintr-un anumit punct de vedere,

r`spunse ea, distant`. A fost foarte dr`gu] din partea ta s` pierzi atâta

timp cu mine. Ne putem \ntoarce, acum.

– O clip`.

36 MARY ADLER



O opri cu expresia unui om obi[nuit s` i se dea ascultare.

– Avem o carte de oaspe]i \n care vizitatorii \[i scriu p`rerile. }inem

la asta [i a[ vrea s` semnezi [i tu...

|l privi cum scoate din sertarul mesei de scris cartea mare \mbr`cat`

\n piele [i cum trage scaunul tapi]at din damasc alb.

– Te rog, zise el, cu o nou` plec`ciune.

Claire nu se a[ez`, \ns`. St`tu \n spatele scaunului [i lu` \n mâini

cartea, dând câteva pagini \napoi [i citind zecile de semn`turi. Aproapeto]i cei care contribuiser` la crearea acestei c`r]i erau portughezi, iar

numele lor lungi [i complicate le ar`tau provenien]a din Cintra sau

Lisabona. Tân`ra se hot`r\ s` refuze aceast` onoare.

Se \ntoarse c`tre conte [i spuse:

– N-a[ vrea s` semnez aici, senhor.

|n tonul b`rbatului se ghici nemul]umirea: – De ce?

– Nu mi-e u[or s` explic. Probabil din pricin` c` nu-mi doresc s`

r`mân doar o semn`tur` [tears` \nchis` \n sertarul castelului de Castro.

– Prietenul t u, Nicholas, se afl` aici. La fel [i Inez.

– Deci, nu conteaz` dac` eu nu voi fi.

– Nu, nu conteaz , admise el, brutal. Ba chiar ai putea s` ai satisfac]iac` e[ti singura persoan` care a refuzat acest privilegiu.

Tân`ra r`spunse, cu un aer non[alant:

– Se poate.

El o privi cu mânie. Probabil c` nu era obi[nuit ca cineva s` se

opun`dorin]ei lui. Lu` pixul din mâna ei [i puse cartea la loc.

– |n sfâr[it! Nu te pot obliga s` faci ceva \mpotriva convingerilor tale.

VIS DE VACAN}~ 37



Pe drumul de \ntoarcere c`tre salonul unde Nicholas [i Inez \i

a[teptau, Manoel coment` calm picturile care ornau pere]ii. Majoritatea

lor erau vechi [i faimoase.

|n timpul fastuosului oasp`] servit \ntr-o \nc`pere luxoas`, Manoel se

ar`t` o gazd` des`vâr[it`. Dac` fusese mai atent cu Inez decât cu Claire,

acest lucru se datora probabil obiceiului s`u de a se purta mai curtenitor

cu femeile mai \n vârst`.

Incidentul legat de cartea de oaspe]i fusese prea lipsit de importan]`pentru a-l mai interesa, dar ridicase un zid de netrecut \ntre el [i musafira

sa din Anglia. Privirea lui cinic` [i rece când Claire \[i spusese opinia

despre insul` era o prob` suficient`.

Tân`ra avu un sentiment de u[urare când Nicholas aminti c` e

timpul s` plece [i-i mul]umi contelui pentru ospitalitatea sa.

Manoel \i conduse pân` la ma[in`. – A fost o \ntâlnire foarte pl`cut , zise el, cordial. Sper c` ne vom

revedea curând.

***

Claire se afla de nou` zile \n Casa Venusta. Fuseser` nou` zile

minunate. Experien]a unic` de a locui \ntr-o luxoas` vil` portughez`,

\ntr-o familie de nobili, i se p`rea incredibil`.

Nicholas, care locuia la numai o mil` distan]`, suna \n fiecare zi s` se

intereseze de starea b`trânului, iar contele venise pe la ei cu acela[i scop

38 MARY ADLER



sâmb`ta trecut`. Manoel \i aruncase tinerei un conven]ional "Bom dia,

domni[oar` Wyndham", ca [i cum ar fi considerat-o de pe acum parte

din familie [i pornise dup` servitorul care-l conduse la etaj. La plecare,

nu-l rev`zuse.

Acum, \n cea de-a zecea zi, Calire se plimba prin gr`din` cu un co[

\ntr-o mân` [i cu o foarfec` \n cealalt`, culegând crini albi pentru vaza

din hol. P`s`relele ]op`iau vesele din ram \n ram [i cântau.

Claire adunase destule flori, dar continu` s` se plimbe \ngândurat`printre copaci. Aici \[i \ntâlni pentru prima dat` gazda.

Senhor Sarmento era un b`rbat de \n`l]ime medie [i destul de slab,

smead la fa]`. Pe cap purta o p`l`rie bej.

B`rbatul se \ntoarse [i o privi pe Claire cu capul plecat \ntr-o parte.

Ochii lui sem`nau foarte bine cu cei ai lui Inez.

– Le-am spus servitorilor c` nu vreau s` am o maimu]` \n captivitate,\ncepu el, \n portughez`. {i cât timp am fost bolnav, au cerut unui

marinar s` le aduc` de pe continent s`rmana asta creatur`, zâmbi el

amar, privind maimu]a care se leg`na \ntr-un copac. Ce s` te faci cu

asemenea imbecili?

Zâmbetul \ns` r`mase, f`cându-l s` par` foarte simpatic.

– Poate crezi c` [i eu sunt un imbecil, de vreme ce vorbesc cu tinede parc` te cunosc de când lumea. Te rog s` m` scuzi. {tiu c` e[ti tân`ra

prieten` a lui Nicholas [i c` ai venit din Anglia s-o \nve]i englez` pe fata

mea. Mi-au vorbit amândoi despre tine.

Se \nclin` ceremonios \n fa]a ei [i ad`ug`:

– Putem considera c` am fost prezenta]i unul altuia, nu?

– Desigur, senhor.

VIS DE VACAN}~ 39



Claire se uit` \mprejur, nelini[tit`, sperând s` vad` scaunul cu care

b`trânul trebuia s` se deplaseze. B`trânul zâmbi, fluturând o mân`

osoas`, g`lbuie.

– E aici, lâng` leandru. Josef m-a adus pân` aici, dar l-am rugat s` m`

lase singur. Nu te speria. M-am plimbat destul. A[a c` m` voi a[eza din

nou \n el, cuminte, iar tu \i vei spune lui Josef s` vin` s` m` ia.

Senhor Sarmento se mi[ca atât de \ncet [i p`rea atât de fragil, \ncât

Claire se temu sincer c` nu va putea ajunge la scaunul cu rotile. Dar,ajutându-se de bra]ul ei, reu[i. Fata \ncepu s` \mping` scaunul c`tre

verand`.

Claire \i aranj` pernele [i-i aduse un pahar cu suc proasp`t de fructe,

apoi b`trânul se odihni \n compania lui Inez, rugându-le s` i se permit`

s` asiste la lec]ia de englez`.

Senhor Sarmento nu [tia decât portugheza, dar era vizibil mul]umitde progresele fiicei sale, iar despre "micu]a Claire" spunea c` [tia bini[or

limba lor. Claire \[i d`du seama c` este un om minunat.

***

Treptat, senhor Sarmento \[i rec`p`t` vitalitatea [i via]a lor \mpreun`

decurgea cât se poate de pl`cut. Din partea lui Inez, sim]ea mereu o

oarecare re]inere distant`, dar ajunsese s-o accepte, pentru c` f`cea parte

din personalitatea ei. De asemenea, ajunsese la convingerea c` b`nuiala

ei cu privire la sentimentele gazdei sale pentru Nicholas era cât se poate

40 MARY ADLER



de \ntemeiat`. Când era vorba de el, Inez zâmbea mereu, \nduio[at`, iar

expresia din ochii ei se trasforma total. Inez era de asemenea foarte

interesat` de construirea noului drum [i o duse pe Claire cu ma[ina

familiei, condus` de un [ofer b`trân, s` vad` [i s` admire podul pe care

Nicholas \l terminase.

|ntr-o zi, familia Sarmento d`du [i o mic` petrecere, la care invitar`

pe to]i vecinii apropia]i. Nicholas era [i el prezent.

Unul dintre musafiri coment` \n surdin`: – Senhor Sarmento are noroc s`-l aib` pe senhor Benton ca vecin.

Pare mai mult un fiu decât un oaspete.

Claire o c`ut` din ochi pe Inez, care conversa cu dou` femei, [i v`zu

cu pl`cere c` obrajii ei se \mbujoraser` u[or. Dar Inez era prea st`pân`

pe sim]`mintele ei pentru a se va \n vileag.

B`trânul Sarmento r`spunse: – Aici ai dreptate, Luis. {tiu c` m` pot baza oricând pe Nicholas.

Pentru mine, e ca [i un fiu.

Cu imperturbabilul calm britanic, Nicholas coment`:

– Sunt mai bun ca un fiu, senhor. Nu m` intereseaz` banii...

Aceast glum` fu gustat de toat` adunarea. Se p`rea c` foarte mul]i

invita]i [tiau ce \nseamn` nevoile crescânde ale fiilor pleca]i la studii \nEuropa.

Da, putea fi sigur` c` Inez \l iubea pe Nicholas. Dar care parte din el

o atr`gea? Claire nu [tia. Nu mai tr`ise al`turi de el de mult` vreme... de

patru-cinci ani. Nu-l mai cuno[tea cu adev`rat. De la ultima lui vizit` \n

Anglia, anul trecut, ceva adâncise ridurile din jurul ochilor s i [i-l f cuse

s` albeasc`. |n gesturile sale se putea citi deziluzia, resemnarea... P`rea

VIS DE VACAN}~ 41



s`-[i dea seama c` anii trecuser` peste el f`r` s` se bucure cu adev`rat de

via] .

"B`rba]ii sunt foarte dificili, se gândi Claire, \n special cei atât de

sensibili ca Nicholas. |n privin]a contelui, o fiin]` rece [i egoist`, lucrurile

st`teau altfel. Era un b`rbat care nu ar`ta nici o sensibilitate. Avea o inim`

de piatr`, o garan]ie perfect` c` suferin]a \l va ocoli \n via]`.

Manoel se hot`râse s` exclud` din via]a lui o so]ie... iar faptul c`

devenise atât de dur era probabil de \n]eles. Un b`rbat atât de bogat nuajunsese probabil foarte u[or la decizia de a-[i petrece toat` via]a ca

burlac.

Claire nu pricepea de ce ajunsese la aceast` alegere. Sigur, erau

probabil zeci de femei care s-ar fi \ndr`gostit de averea lui la fel de mult

ca de personalitatea sa magnetic`, dar Manoel de Castro p`rea un

cunosc`tor al firii umane, un tip care [tia s` disting` \ntre tinichea [iplatin`.

Claire se hot`r\ s` alunge amintirea enigmaticului conte din mintea

sa [i s` se concentreze asupra petrecerii.

***

Petrecera din Casa Venusta avu drept consecin]` excursia pe care

Claire o f`cu pe dealurile insulei, dou` zile mai târziu. O prieten` a lui

Inez spusese atunci c` orhideele \nfloriser` a doua oar` \n acel an, iar

pantele mun]ilor erau pline de flori.

42 MARY ADLER



– Trebuie s` le vezi ca s`-]i dai seama de frumuse]ea lor. Cuvintele

nu sunt suficiente pentru a le descrie, exclamase aceasta.

Inez zâmbise cu indulgen]`, dar când, peste dou` zile, Claire \i

propuse un picnic ca s`-[i continue studiul \n aer liber, Inez ezit`.

– Cred c` prietena mea exagereaz` pu]in. Nu spun c` florile nu

merit` v`zute, dar Portugalia este t`râmul florilor. Nu cred c` e nimic pe

insul` care s` nu fie [i la ea acas`, \n Estremadura.

Dar Claire nu fusese niciodat` \n Portugalia, iar covoarele de orhideereprezentau pentru ea o tenta]ie foarte mare. Trebuia s` fie o senza]ie

divin` s` stai \ntins pe un pat de flori [i s` calci cu picioarele goale pe ele.

Inez ad`ug`:

– }ie \]i place s te plimbi singur . De ce nu te duci acolo? |]i pun la

dispozi]ie ma[ina.

Claire fu de acord. Joao, b trânul [ofer al familiei, nu fu foarte \ncântat de excursie,

pentru c` \i fusese \ntrerupt` siesta obi[nuit`. Astfel c`, atunci când

ajunser` \ntr-un loc de unde orhideele se vedeau bine, Claire \l trimise

acas`. {i cum tân`ra prieten` a st`pânei p`rea foarte bucuroas` s` umble

cu picioarele goale printre flori, b`trânul se gândi c`-i va face la fel de

mult` pl`cere s` se \ntoarc` pe jos spre cas`.Ma[ina \ntoarse \ntr-un nor de praf.

Florile fur` pentru Claire o r`splat` minunat` pentru efortul

urcu[ului. Cre[teau peste tot, cu formele lor ciudate [i culorile

\ncânt`toare. Claire le privi cu r`suflarea t`iat`, pierdut` \n contemplare.

Se hot`r\ \n sfâr[it s` coboare la umbra copacilor [i s` r`mân` acolo

pân` la apusul soarelui. Din locul unde st`tea, putea vedea foarte bine

VIS DE VACAN}~ 43



drumul [i orice ma[in` ar fi trecut ar fi putut s-o z`reasc` la timp pentru

a cobor\ [i a cere [oferului s-o conduc` o parte din drum. {tia c` a-i ajuta

pe ceilal]i reprezenta o bucurie pentru oamenii de pe insul`.

|n jur era lini[te. Se p`rea c` toat` lumea r`m`sese acas` \n aceast`

zi. Resemnat`, cobor\ [i \ncepu s` mearg` singur` pe drum; nu mai era

atât de cald.

Se p`rea \ns` c` norocul avea s`-i surâd` \n sfâr[it, pentru c` \n

dep`rtare se z`rea o ma[in` gonind cu vitez` spre ea. Era o ma[in` mare, verde, pe care nu-[i amintea s-o mai fi v zut pân` acum. Claire [tia c` nu

trebuia s` fac` semn, ci doar s` a[tepte oprirea ma[inii, a[a c` se sprijini

de un copac, sperând c` [oferul locuia pe undeva pe aproape de

destina]ia ei.

Când ma[ina se apropie, \[i d`du seama c` la volan se afla nimeni

altul decât contele Manoel de Castro.B`rbatul cobor\ [i o privi cu interes. Claire a[tept` ca el s` vorbeasc`

primul, deoarece, \n ce o privea, r`m`sese f`r` glas.

– Fermec tor, spuse el, \ntr-o englez` perfect . O floare din Anglia

printre miile de flori din Santa Catarina.

"Ah! gândi Claire. Pân` [i polite]ea lui este distant`. Trebuia s`-mi

aminteasc` faptul c` n-am ce c`uta aici." – Cred c` ar fi mai \n]elept dac` te-ai rezuma la excursii \n jurul

propriet`]ii Sarmento, continu` el, total indiferent fa]` de expresia ei

uimit`. Dac` nu, po]i apela la compania lui Nicholas.

Deschise portiera [i ad`ug`:

– Te voi conduce acas .

Claire ar fi vrut s`-l refuze.

44 MARY ADLER



Oare de ce prezen]a lui o enerva atât de tare? Ce anume din

atitudinea lui o scotea din s`rite? Se p`rea c` aproape totul. Aerul lui de

st`pân, calmul lui, tonul distant, \nf`]i[area arisocratic`. Chiar [i croiala

des`vâr[it` a costumului pe care-l purta. P`rea invulnerabil... prea

puternic pentru a fi uman. Tân`ra urc` \n ma[in` f`r` s`-l priveasc`.

– Dealurile sunt superbe \n acest sezon, zise el, a[ezându-se la volan.

Florile sunt minunate, dar nu toat` lumea le apreciaz`. Dac` n-ar fi fost

atât de cald, a[ fi dat o petrecere \n aer liber [i ai fi v`zut cum ne distr`mnoi, portughezii. Ai auzit de fadouri?

– Cântecele populare portugheze?

– Da, am auzit, r spunse ea, deloc impresionat .

El o privi ciudat.

– Poate c` nu ]i-a pl cut monotonia lor. Nu sunt pe gustul tuturor,

dar portughezii le \n]eleg instinctiv. Cred c` e[ti mai degrab` atras` demuzica modern`.

Vorbea ca [i cum dansul ar fi fost un obicei copil resc. De ce trebuia

s` reduc` totul la propor]ii insignifiante?

Ma[ina mergea pe un drum cu serpentine [i se vedeau deja \n

dep`rtare casele localnicilor, ce p`reau cuprinse de fl`c`ri \n lumina

apusului. Cerul era zugr`vit \n culori suprinz`toare. Trecuse cu pu]in deora cinci [i \n curând avea s` se \ntunece. Noaptea venea brusc pe insul`.

– Hei! zise Manoel deodat , ap sând frâna. Ce se afl` aici?

Nimic nu sc`pa privirii lui intense. Opri la marginea drumului [i

Claire observ` abia atunci un copila[ care st`tea \n iarb`, plângând. S`ri

din ma[in` [i-l ridic` grijuliu.

– Haide, pequenino, spuse Manoel pe un ton blând.

VIS DE VACAN}~ 45



Nu, nu te-ai pierdut, micu]ule. Nu te po]i pierde aici. Pe insul`, cu

to]ii suntem prieteni. Te voi duce acas`. Cum te cheam`?

Copila[ul, care avea vreo [ase ani, se frec` la ochi [i spuse:

– Numele meu e Jose. Iar dumneavoastr` sunte]i contele.

– Dac` m` cuno[ti, e foarte bine. N-ai de ce s` te temi. Te voi duce

la p`rin]ii tì. Tu \i vei ar`ta drumul.

– Nu m-am pierdut, \ndr`zni copilul. Dar nu pot merge. Sunt lovit la

picior.Manoel se opri [i-i atinse genunchiul.

– Unde te-ai lovit? Arat -mi!

Jose ridic` piciorul stâng:

– Aici, zise el. Vede]i?

– O, r`spunse contele. E o ran` urât . Nu-i de mirare c` ai uitat c`

e[ti bìat mare [i ai \nceput s` plângi. Dar nu-i nimic, te voi lua \n bra]e.Da?

|nainte ca micu]ul s` r`spund`, contele \l duse la ma[in`.

Când ma[ina porni, Claire se adres` copilului:

– Ia spune... Cum te-ai lovit?

Jose r`spunse, plin de importan] :

– Voiam s` prind un m`gar, dar a fugit \n tufi[uri. L-am urm`rit, dar m-am \mpiedicat, am c`zut, m-am lovit tare [i l-am pierdut...

– {i proprietarul m`garului te va certa?

– Nu, senhora. M`garii sunt atât de pro[ti, \ncât se pierd una-dou .

O s`-l g`seasc` mâine.

Apoi, adresându-se contelui, copilul adùg`:

– Nu m-am mai plimbat niciodat` cu ma[ina.

46 MARY ADLER



Nu te zgâl]âie, cum face c`ru]a...

Claire râse [i z`ri \n oglind` zâmbetul amuzat al contelui. Atunci, se

\ntâmpl` ceva ciudat. Inima \ncepu s`-i bat` cu putere [i se sim]i deodat`

fericit`. |ntoarse capul [i privi pe fereastr`.

– Aici se strada noastr , la stânga, zise Jose. |ntr-o bun` zi, tata o va

face frumoas`. Mi-a promis.

Claire c`zu pe gânduri. Probabil c` f`cuse insola]ie. Altfel, nu-[i putea

explica de ce Manoel i se p`rea dintr-o dat` mai blând, mai uman.Strada ducea c`tre o c`su]`, iar o femeie \i a[tepta \n prag,

gesticulând.

Copilul era fericit [i strig` la mama lui din ma[in`:

– Contele m-a adus acas` pentru c` nu puteam merge.

– Taci, zise contele, sever. Te voi lua \n bra]e...

Femeia era aproape paralizat` de ocazia nesperat` de a-l vedea peconte. |n buc`t`rie era dezordine, Dumnezeule, iar fa]a de mas` bun`

era \n sertar!

– Are o ran` la c lcâi, senhora, zise contele cu blânde]e. Cred c` e un

spin. Am nevoie de pu]in` ap` cald`, ca s`-l scot. Nu conteaz` c` e

murdar. Nu, insist. Jose va fi curajos, nu-i a[a, dr`gu]ule?

Claire privi emo]ionat` opera]iunea. Contele steriliz` lama unui cu]it[i t`ie pielea copilului, ca s` poat` cur`]a rana. Se p`rea c` are

\ntotdeauna la el bandaje [i leucoplast, pentru c` scoase imediat din

buzunar un pansament, \i ajust` forma [i-l lipi pe locul dureros.

– Asta numesc eu curaj, spuse el. Iar pentru asta, meri]i un premiu.

Mâine, cineva \]i va aduce o cutie de bomboane. O s` vezi c` am

dreptate!

VIS DE VACAN}~ 47



Jose \[i lovi palmele, \ncântat.

Manoel se sp`l` pe mâini [i se [terse cu un prosop curat. Claire \l

a[tepta afar`, \n lumina de jar a apusului. |l auzi pe conte vorbindu-i calm

[i blând femeii, iar dialogul se \ncheie cu "Boa noite, senhora... Jose".

Manoel deschise portiera [i a[tept` politicos ca tân`ra s` se urce.

O dat` cu l`sarea \ntunericului, \n sufletul tinerei se n`scu un

sentiment necunoscut. Totul decursese normal pân` la \ntâlnirea

b`iatului. Manoel \i vorbise cu polite]ea distant` obi[nuit`, iar ea seap`rase cum [tiuse mai bine. Apoi, se \ntâmplase incidentul cu Jose [i o

nou` fa]` a contelui devenise vizibil`. Vocea lui blând`, sensibilitatea

gesturilor sale, tandre]ea amestecat` cu o u[oar` severitate aveau ceva

ireal. Dar era oare atât de ciudat ca b`rbatul s` [tie s` se poarte cu un

b`iat speriat [i r`nit? To]i oamenii de pe insul` p`reau \ntr-un fel

copil`ro[i [i to]i \l iubeau [i se \ncredeau \n judecata lui. |l admirau,pentru c` familia Castro f`cuser` foarte mult bine oamenilor de aici.

Totu[i, Claire sim]ea c` \nv`]ase ceva despre Manoel, iar acel ceva \i

r`pise lini[tea.

Privind retrospectiv, zâmbetul pe care-l \mp`rt`[iser` \i l`sase \n

inim` un sentiment dulce-am`rui.

– E[ti obosit ? \ntreb` Manoel. – Nu foarte. Este foarte amabil din partea ta c` m` duci pân` acas .

– Este? \ntreb` el, ironic. {i totu[i, nu ]in neap`rat s` m` port bine cu

tine.

– Nu? Te-am sup`rat \n vreun fel?

– Nu, zise el, ridicând din umeri. Dar ai creat un mic haos \n mintea

de obicei atât de ordonat` a prietenului Nicholas. Cât a stat aici anul

48 MARY ADLER



trecut, lucrând la pod, mi s-a p`rut fericit. Când s-a \ntors din Anglia,

dup` ce te-a rev`zut, s-a schimbat. Cred c` a \nceput s`-[i pun` \ntreb`ri.

– |ntreb ri? Ce vrei s` spui cu asta?

– Vreau s` spun, repet` el \ncet, c` Nicholas a fost probabil tulburat

de ochii tì verzi [i de p`rul tù ro[cat. Pân` la urm`, e [i el un b`rbat,

cu nevoi normale. Dar p`rerea mea este c` se consider` prea b`trân ca

s` te cear` \n c`s`torie.

Claire r`mase f`r` glas. Cum \ndr`znea s`-i spun` astfel de minciuni? Auzi! Nicholas! Dintre to]i b rba]ii din lume...

– Imposibil, exclam` ea. |l cunosc din copil rie. Am fost vecini atâta

vreme. Suntem prieteni foarte buni [i nimic mai mult.

– Nu spun c am sut` la sut` dreptate, dar nici nu pot fi de acord cu

tine când spui c` e imposibil. {i cum schimbarea lui s-a produs o dat` cu

revederea voastr`, mi se pare normal s` leg aceste evenimente \ntre ele[i s` g`sesc o explica]ie. Cât despre prietenia dintre voi, adùg` el ironic,

nu te mai afli la vârsta la care s` \nve]i s` \no]i. |n schimb, sunt destule

lucruri pe care le-ai putea \nv`]a al`turi de un b`rbat. Nu e cazul s`

ro[e[ti.

B`rbatul t`cu o clip`, dar relu`, cu \nc`p`]ânare:

– |mi place Nicholas, dar nu cred c` v` potrivi]i.Claire \l fulger` cu privirea, dar \[i mu[c` buzele pentru a nu-i da

r`spunsul pe care-l merita. Ce tip imposibil!

– Dac` ceea ce te nelini[te[te este terminarea contractului pe care [i

l-a asumat aici, s` [tii c` Nicholas se va ]ine de cuvânt.

Pentru prima dat` de când \l cuno[tea, Manoel nu-[i mai puse frâu

sentimentelor. O privi cu furie, iar mâinile i se \ncle[tar` pe volan.

VIS DE VACAN}~ 49



Probabil c` \l ofensase, dar nu \n]elegea cum.

– Nu pricepi nimic, zise el cu o voce rece ca ghea]a. Nu trebuia s`

discut a[a ceva cu tine. Conversa]ia noastr` s-a terminat.

Chiar atunci treceau prin fa]a casei lui Nicholas. |n living se z`reau

lumini, iar Rocco tr`gea draperiile.

Claire \ntreb`, râzând:

– {i ce a]i vrea s` fac, senhor? S` plec de pe insul ?

– Cum dore[ti.Claire realiz` c` Manoel nu voia s` continue conversa]ia.

Ma[ina urc` dealul care ducea la Casa Venusta. Contele cobor\ [i-i

deschise portiera, cu o plec`ciune corect`, dar rigid`.

– Sper c` vei fi atât de dr`gu]` s` m` scuzi \n fa]a gazdelor tale c` nu

pot intra, spuse el, cu un ton distant. Am musafiri la cin` [i am \ntârziat

deja.Plec`, iar Claire urc` \ncet sc`rile.

Evenimentele de peste zi o obosiser` fizic [i psihic. Nu voia s` se

gândeasc` la ele, dar [tia c` nici nu le putea evita pentru mult timp. Le

sim]ea prea aproape de inima ei, prea importante. O f`ceau s` se team`

de ea \ns`[i.

Se duse \n baie [i umplu cada, dar apa parfumat` n-o f`cu s` se simt`mai bine. I se p`rea stupid s` se \mbrace pentru cin` când era destul de

obosit` pentru a se culca [i nu-i era deloc foame.

Servitoarea b`tu la u[`.

– St pânul a fost \ngrijorat din pricina dumneavoastr , senhora,

pentru c` a]i \ntârziat mult. Când s-a l`sat \ntunericul, a spus c`, dac` vi

se \ntâmpl` ceva, \[i va concedia [oferul [i-l va trimite \napoi \n Oporto.

50 MARY ADLER



Nu trebuia s` v` lase acolo, atât de departe de cas`, f`r` m`car s`

stabileasc` o or` la care s` vin` s` v` ia. – Eu l-am trimis acas , Lucia. Totul a fost bine.

Lucia cobor\ tonul [i ad`ug`:

– St`pânul [i st pâna sunt foarte ferici]i. Au primit ve[ti din Oporto.

Fratele st`pânei a cerut consimt`mântul tat`lui pentru c`s`torie. Este

vorba despre o fat` dintr-o familie bun , Matena. Toat lumea cunoa[te

familia Matena! Va fi o cin` festiv`. Sunt ve[ti minunate, nu, senhora? – Minunate, confirm` Claire, mecanic.

Se privi \n oglind`. Orice schimb`ri ar fi intervenit \n \nf`]i[area ei \n

cursul zilei – [i trebuia s` recunoasc` faptul c` se sim]ea altfel – va fi

nevoit` s` se gândeasc` mâine la toate astea.

|n aceast` noapte, trebuia s` se bucure al`turi de familia Sarmento.

Sim]ea c` pentru prima dat` \n via]` avea s` se bea pe ner`suflate unpahar de [ampanie.

VIS DE VACAN}~ 51



Capitolul 3

|n Anglia, o duzin` de rochii simple [i dou` rochii de sear` i-ar fi

ajuns pentru câteva luni. Dar dup` [ase s`pt`mâni petrecute pe insula

Santa Catarina, \ntr-un climat care o obliga s` se schimbe de mai multeori pe zi, Claire ajunse la concluzia c` garderoba sa nu era suficient`.

La magazinele pe de plaj` se g`seau rochii frumoase, decoltate [i

scurte, foarte potrivite pentru localnicele cu umerii bronza]i [i p`r

buclat, dar care nu puteau fi purtate la re[edin]a Sarmento. Astfel c` fu

nevoit` s` cumpere metri buni de m`tase [i s`-[i coas` singur`, de mân`,

rochiile. Ma[inile de cusut erau destul de rare pe insul`.|ntr-o diminea]`, pe când Inez [i tat`l ei erau ocupa]i cu ni[te statistici

sosite din Oporto, Claire plec` la plaj` [i, din curiozitate, se \ndrept` spre

locul unde se lucra la noul drum. Câteva case erau goale, altele fuseser`

d`râmate.

Nu credea c` avea s`-l \ntâlneasc` pe Nicholas, dar b`rbatul era acolo.

St`tea la o mas`, protejat de o umbrel` mare \nfipt` \n p`mânt.



Claire se \ndrept` spre el, râzând:

– }i se pare amuzant, zise el, dar trebuie s` m` feresc de soare. Ce

faci aici?

– Inez e ocupat` [i am o or liber . Speram s te pot vedea, dar nu

eram sigur` c` voi da de tine.

– Dr`gu] din partea ta. Dar soarele e foarte puternic. Mai bine ai sta

sub umbrel`.

Nicholas lu` un scaun pliant din pânz` [i i-l oferi. – E al contelui...

– Da? zise ea. |nseamn` c` e foarte special. Vine s` te vad` la lucru?

– Aproape \n fiecare zi.

Apoi, ad`ug` cu un zâmbet:

– Nu cred c` se va sup`ra c` \i folose[ti scaunul.

B`rbatul fix` hârtiile pe mas` cu o piatr` [i-[i scoase ]ig`rile. Vorbir`despre lucr`ri [i Nicholas \i povesti \n detaliu ce mai avea de f`cut.

Ceea ce \i pl`cea tinerei la el era faptul c` era mereu egal cu sine

\nsu[i. Calm, cu o personalitate puternic`, era un tip pe care te puteai

baza \ntotdeauna. Era o companie extrem de pl`cut`.

Claire \l privi cu aten]ie pentru a ghici \n atitudinea lui ceva care s`

justifice p`rerea contelui despre sentimentele pe care acesta pretindeac` le are pentru ea. Dar nu sesiz` nimic special. Nicholas p`rea absorbit

de contract, dar nu excludea nevoia unei vie]i sociale. Venea la Casa

Venusta [i bea un pahar cu b trânul, conversa cu pl cere cu Inez [i se

purta amical cu Claire. La treizeci [i opt de ani, era un b`rbat care nu

renun]a la micile pl`ceri ale vie]ii [i nu p`rea s` tânjeasc` dup` compania

tinerei pe care o cuno[tea din copil`rie. Expresia lui de neutralitate o

VIS DE VACAN}~ 53



exaspera pe Claire, care nu [tia cum s`-l scoat` din aparenta lui

indiferen]`.

– Senhor Sarmento \[i ajut` \nc` fiul \n afaceri, \ncepu ea. E bucuros

de c`s`toria fiului, mai ales c` familia e bogat`. Dragostea nu pare s`

conteze foarte mult...

– Familia Matena de]ine podgorii bogate la Douro. Familiile bogate

se \nrudesc adesea \ntre ele.

– M` \ntreb de ce Inez nu s-a c s torit pân` acum, r`spunse tân`ra.Enrica mi-a spus c` a avut mai mul]i pretenden]i. E foarte dr`gu]`...

– Cine poate s` \n]eleag` femeile? Cred c` e destul de modern`

pentru a respinge o c`s`torie de form`. Pe de alt` parte, este foarte legat`

de tradi]ii \n multe privin]e... E foarte portughez`... S` fie singur` cu un

b`rbat o nelini[te[te, o intimideaz`.

– Nu [i când e cu tine!Nicholas avu o expresie ciudat`.

– N-ai de unde [tii... Nu e[ti acolo. Sau poate c` vârsta mea reprezint`

pentru ea o garan]ie suficient`...

– Ah, e[ti \ngrozitor! Mi-a[ dori s` nu mai vorbe[ti despre tine ca [i

cum ai fi senil.

– |n compara]ie cu Inez, draga mea, sunt. Un singur lucru trebuie s`[tii, Claire. Chiar dac` nu mai am de gând s` m` c`s`toresc, \n via]a mea

va exista mereu o iubire... a[a c` nu sunt complet burlac.

– E[ti un b`rbat minunat, Nicholas, spuse ea.

|i f`cea mare pl`cere s` stea de vorb` cu el.

– Trebuie s` m` \ntorc acas , ad`ug` ea.

– Stai pu]in, Claire, o opri el. |n leg tur` cu ziua de vineri...

54 MARY ADLER



– Speram c` ai uitat...

– N-am uitat niciodat ziua ta. Iar anul sta a[ vrea s` dau o petrecere

pentru tine.

– Nu, e dr gu] din partea ta, dar nu m-a[ sim]i bine... A[ prefera ca

familia Sarmento s` nu [tie. Poate s-ar sim]i obliga]i s`-mi fac` vreun

cadou, [i nu sunt decât o angajat` \n casa lor.

– Nu fi prostu] . Nu te consider` o angajat .

– Poate e adev rat, dar tot nu sunt convins ... – Bine, dar s` [tii c` nu po]i veni nici la mine, la bungalou. Sim]ul

local al ospitalit`]ii ar interzice a[a ceva. Dar putem face altceva. Voi pleca

de la lucru pe la trei [i jum`tate [i ne vom \ntâlni la mine doar pentru

ceai. Va fi o petrecere \n doi.

Claire fu de acord [i plec` \n grab`. Inez nu coment` \n nici un fel

\ntârzierea ei, iar senhor o pofti la cafea pe verand`. Nu \ncepur` lec]iiledecât dup` prânz.

Vineri dup`-amiaz` \ns , Claire nu putu pleca. Cobor\ la patru f`r`

un sfert din camer` [i se \ntâlni cu Inez, care o anun]` c` invitase acas`

câteva prietene. O discu]ie \ntre femei, la un pahar de suc rece. Claire

trebuia s` se al`ture lor. Ceea ce [i f`cu, exersându-[i cuno[tin]ele de

portughez` \ntr-o conversa]ie amabil` [i plin` de veselie. Dar \n sinea eiera foarte nelini[tit`.

Poate ar fi trebuit s`-i trimit` un bilet lui Nicholas. Va \n]elege situa]ia,

chiar dac` va fi dezam`git. Nu era oare nici un mijloc de a sc`pa? |n fond,

dup`-amiezele era liber`, [i \n plus era ziua ei.

Se duse la Inez [i o \ntreb` direct:

– Te-ai sup ra dac` a[ pleca?

VIS DE VACAN}~ 55



Am promis deja c` voi lua ceaiul cu un prieten.

Ochii negri ai celeilalte se plecar`.

– Un prieten? Unul dintre localnici?

Claire era \ncurcat`. Inez trebuia s` [tie c` nu se \mprietenise cu nici

un portughez pe insul`. Probabil c` voia s` aud` de la ea cu cine se

\ntâlne[te, de[i b`nuia.

– Nicholas m-a rugat s iau ceaiul cu el.

Inez r`mase t`cut` o vreme, apoi spuse: – A, da. Ora ceaiului, \n]eleg. Atunci, trebuie s` te duci. V` urez

distrac]ie pl`cut`. Adeus.

"Ce mai aniversare, se gândi Claire, când ie[i din cas`. Nici o urare,

nici o scrisoare de la prietene, ca \n anii trecu]i. Nu-i p`sa foarte mult de

asta, era adev`rat, pentru c` Nicholas era al`turi de ea. Dar [i aceast`

bucurie fusese stricat` din start, pentru c` o r`nise f`r` s` vrea pe Inez.Slav` Domnului c` exista Nicholas, de[i chiar el era pricina pentru

care Inez suferea.

B`rbatul \i ie[i \n \ntâmpinare pe verad`, punându-[i mâinile pe

umerii ei.

– Dou`zeci [i doi de ani! exclam` el. Nu-mi vine s` cred. {i \n curând

vei fi [i foarte frumoas`. – De ce \n curând?

– P i, atunci când te vei \ndr`gosti. Dragostea va scoate la iveal` ce e

mai pre]ios \n tine [i vei str`luci cu adev`rat.

– |nseamn` c` nu voi putea p`stra secretul, glumi ea.

Intrar` \n sufragerie, unde masa era aranjat` pentru dou` persoane.

|n centrul ei se afla un bol din sticl` cu flori de portocal.

56 MARY ADLER



Dup` ce terminar` de mâncat, Nicholas \i d`rui o br`]ar` de

chihlimbar. Bilu]ele de ambr` erau prinse \n form` de floare \ntr-un c`u[

de argint.

– O femeie poate primi bijuterii de la tat , frate, logodnic sau so],

spuse el. {i cum n-ai avut niciodat` un frate, m` bucur s` joc eu rolul

`sta, draga mea. Chihlimbarul se potrive[te cu ochii [i cu p`rul t`u.

Cum aniversarea aceasta le amintea de alte vremuri, vorbir` despre

Sussex [i despre prima vizit` a tinerei la Londra, la teatru, pe când aveaunsprezece ani.

Claire se \ntrist`, amintindu-[i cu nostalgie de vremurile \n care via]a

ei era atât de simpl`, de calm`. |nainte s` vin` pe insul`... Cu toate astea,

\[i d`du seama c` era recunosc`toare pentru noua ei via]`.

Când se \ntoarse acas`, se \ntâlni cu Manoel de Castro, care \[i lua

r`mas-bun de la senhor Sarmento. Era \mbr`cat \n costum de c`l`rie [icizme ro[ii. Probabil c` venise c`lare pe deal, \ncercând s` evite

aglomera]ia din ora[.

Se \ntoarse spre ea [i f`cu o plec`ciune respectuoas`, f`r` s` par`

deloc sup`rat.

– Bun` seara, domni[oar` Wyndham. Sper c` te sim]i bine. Am trecut

s`-i rog pe Inez [i pe tat`l ei s` vin` la castel mâine, pentru o dup`-amiaz`sportiv`. Sper c` vei veni [i tu.

Claire r`mase f`r` cuvinte.

– |mi va face mare pl cere, senhor. Mul]umesc, se str`dui ea s`

r`spund`.

– Din nefericire, Nicholas trebuie s` supravegheze ni[te repara]ii, dar

s` sper`m c` va reu[i s` vin`.

VIS DE VACAN}~ 57



Manoel se \nclin` din nou \n fa]a ei [i plec`. Claire privi \n urma lui,

uimit`.

– Va trebui s` te odihne[ti bine, spuse b trânul Sarmento. Zilele

astea de sport de la castel sunt epuizante [i trebuie s` le abordezi

odihnit. Eu doar voi sta s` privesc. Unui b`trân i se permite s`

leneveasc`.

– La ce or plec`m? \ntreb` Claire, str duindu-se s`-[i st`pâneasc`

vocea. – La zece. Vor fi dou`zeci-treizeci de invita]i.

Claire era bucuroas` de aceast` veste. Cu mai mul]i musafiri, Manoel

va fi distant, dar politicos.

Claire n-o rev`zu pe Inez decât la cin`. Pe când \[i schimba rochia, se

hot`r\ s`-[i pun` la mân` br`]ara [i, acum c` ziua trecuse, s` explice

deschis:"Ast`zi e ziua mea, iar Nicholas [i-a amintit [i a insistat s` s`rb`torim

\ntr-un fel. Am luat ceaiul \mpreun` [i mi-a dat acest cadou. Pentru mine,

e ca un frate..."

Dar Inez nu voia s` discute despre Nicholas. Ca [i prietenul ei

Manoel de Castro, era imprevizibil`.

A doua zi diminea] , râsetele servitorilor o trezir` pe Claire. Aveau s`fie liberi pân` la cin` [i la fel [i sâmb`t`. Iar contele se gândise [i la ei [i

le trimisese mâncare [i vin din bel[ug. Ce bine se vor distra!

Lucia, care punea prosoape noi la baie, spuse, vesel:

– Când contele d` o petrecere, toat` lumea e fericit . Nu sunt multe

– poate doar dou` pe an – dar atunci pentru toat lumea este veselie.

Chiar [i marinarii se al`tur` dansului [i asta e foarte nostim, mai ales dac`

58 MARY ADLER



nu sunt portughezi. O dat`, au fost chiar ni[te englezi. La \nceput

spuneau c` suntem prea bucuro[i [i cam nebuni, dar dup` câteva pahare

bune, au dansat pân` diminea]`.

Claire \[i b`u cafeaua [i f`cu o baie. Se hot`r\ s` poarte o rochie alb`,

confortabil`, dar feminin`.

Inez se \mbr`c` \n verde, cu o p`l`rie maro, asortat` cu pantofii.

|n soarele dimine]ii, insula str`lucea ca un t`râm fermecat. Vântul

plin de miresme adia u[or, aplecând la p`mânt florile parfumate. Ma[inamergea pe drumul pe care Claire [i-l amintea de când mersese \n

excursie condus`, de Joao.

Pe deal se z`rea castelul contelui. Steaguri fluturau \n vârful

turnurilor, iar pe peluz` se vedeau invita]ii, care p`reau s` fi sosit \n

num`r foarte mare. Claire estim` num`rul lor la cincizeci.

– Toate locuin]ele sunt goale ast`zi, zise Inez, cu glasul ei pl cut.Cred c` toat` lumea a sosit deja [i noi suntem printre ultimii veni]i. A[a

ar trebui s` fie castelul, Claire, ad`ug` ea, \ntorcându-se c`tre ea, plin de

veselie, nu sumbru [i posomorât.

– Pân` seara, replic` tat l ei amuzat, toat lumea va fi prea obosit` ca

s` se mai bucure de petrecere. |ncetine[te, Joao, \l v`d pe conte.

Manoel, \mbr`cat \ntr-un costum alb, le ie[i \n \ntâmpinare zâmbindcum numai el [tia s-o fac`.

– M` bucur s` v` v`d, senhor, spuse el, dar pentru a v` face bine

trebuie s` v` odihni]i [i s` asculta]i sfaturile doctorului Gomes. Dup` ce

v` \ntrema]i dup` drum, ve]i sta s` privi]i cum invita]ii \[i demostreaz`

\ndemânarea la tenis [i golf. Dona Felipa s-a interesat dac` dori]i s` juca]i

[ah cu ea. V` avertizez \ns` c` [i-a \mbun`t`]it mult tehnica...

VIS DE VACAN}~ 59



Senhor Sarmento zâmbi:

– Sunt de ne\nfrânt, oricum.

Se \ndreptar` spre curtea din spate a castelului. La umbra copacilor

erau ad`postite mese pentru odihn` [i o armat` de servitori serveau

invita]ii cu cafea cu ghea]`, sucuri de fructe [i pr`jituri.

Se a[ezar` la una dintre mese, ceva mai dep`rtat` de restul.

Orchestra \ncepu s` cânte [i oamenii se adunar` pe ringul de dans.

Manoel se aplec` spre Claire [i-i spuse, cu un zâmbet [treg`resc: – E o pies` foarte frumoas , foarte sentimental . Se nume[te Minha

Flor – Floarea mea – [i a fost scris` acum mul]i ani de un nebun, obsedat

de frumuse]ea unei femei. De atunci, a fost cântat` de al]i mul]i nebuni.

– De ce nebuni? \ntreb` Claire.

– Pentru c` to]i \ndr`gosti]ii sunt nebuni. Cred c ]i-ai dat seama de

asta. Dragostea este o frumoas` nebunie, care are culmile [i declinul ei.{tiu c` nu vei fi de acord cu mine, dar n-o s` ne cert`m tocmai acum. |]i

place sucul de fructe?

Orchestra interpreta acum un dans portughez, [i Manoel \[i \ndrept`

aten]ia asupra lui Inez. Mâna lui se odihnea pe mas`. Unghiile frumos

conturate [i inelul fascinant pe care-l purta la deget o f`cur` pe Claire s` se

gândeasc` la for]a acestor mâini care puteau s` loveasc` sau s` mângâie.Dup` o vreme, Manoel se ridic` pentru a face onorurile de gazd`.

B`trânului senhor \i aduse un companion \n vârst` [i pentru tinere g`si

doi parteneri. Cele dou` cupluri se desp`r]ir`. Claire [i partenerul ei se

\ndreptar` spre ruinele vechiului castel. Când se \ntoarser` \n curte,

majoritatea invita]ilor fuseser` \mp`r]i]i \n echipe pentru jocul de tenis

sau golf, iar al]ii se preg`teau pentru concursul de \not.

60 MARY ADLER



Claire alese \notul [i partenerul ei fu de acord. Trebuia s` se duc`

s`-[i ia costumul de baie din ma[in` [i s` se \ntâlneasc` \n acela[i loc

peste zece minute, ca s` porneasc` spre plaj`.

– Vei \nota \n piscin , auzi ea vocea lui Manoel. Valurile sunt mari [i

plaja e un loc periculos...

– Dar \not foarte bine [i-mi place marea.

– {i totu[i, vei \nota \n piscin`, zise el ferm, chemând o servitoare

s`-i arate domni[oarei Wyndham unde s` se schimbe.Piscina avea o form` neregulat` [i pe marginile ei cre[teau plante,

pentru a da senza]ia unui lac natural. Claire intr` \n ap` [i se \ntinse pe

spate, plutind.

"Dragostea este o frumoas` nebunie", spusese contele. Probabil c`

experien]a \l condusese la aceast` concluzie. Se afla la o vârst` când

probabil gustase deja din toate pl`cerile.Claire \ncerc` s`-[i imagineze cum decurgeau rela]iile de dragoste ale

acestui ciudat b`rbat. Mâinile lui \mbr`]i[ând umerii unei femei, buzele

lui, ironice [i \n iubire, \ntâlnind alte buze fierbin]i... Probabil c` [tia

importan]a unei \mbr`]i[`ri s`lbatice [i a [oaptelor de amor.

Enervat` [i torturat` de aceste medita]ii masochiste, Claire ie[i din

piscin` [i o reg`si pe Inez, care st`tea [i privea meciul de tenis. Tân`ra \im`rturisi c` nu jucase nici un joc, \n afar` de c`r]i. Chiar [i efortul de

a-i privi pe al]ii cum se agit` o obosea.

Prânzul, constând \n pe[te cu garnitur` [i crutoane, pui [i salat` de

fructe,

fu servit afar`. Inez se al`tur` celorla]i pentru tradi]ionala siest`, dar

Claire n-avea chef s` doarm`.

VIS DE VACAN}~ 61



Se a[ez` pe un [ezlong, la soare.

– Te-ai sim]i mai bine \nùntru, senhorita, se auzi glasul lui Manoel

\n apropiere.

Vocea lui profund` o \nfior . Cuvântul senhorita o f`cu s` se

\mbujoreze [i un zâmbet larg \i ap`ru pe chip.

– |mi place lini[tea, se justific` ea. Pân` [i p s rile par c -[i fac siesta.

– Da, p s rile sunt foarte \n]elepte. Te-am deranjat?

– Nu, bine\n]eles c` nu.Manoel se a[ez` pe scaunul al`turat. Parfumul sù, ce aducea cu

parfumul de trandafiri, dar [i cu mirosul de tutun proasp`t cules, i se

p`ru deosebit, ame]itor.

– A[tep]i?

Fata se gândi o clip`, apoi r`spunse:

– Vrei s` spui, pe Nicholas?Manoel p`rea mai uman, acum când zâmbea deschis, prietene[te.

– Nu \ncepe din nou. Te rog, r spunse ea.

– Nu, n-am venit s \ncru[is`m spadele, spuse el, calm.

Claire schimb` subiectul:

– Unde sunt juc`torii de golf?

– Dac` au pu]in` minte, probabil se odihnesc. Nu merit` s -[iiroseasc` energia \n c`ldura dup`-amiezii. Se va mai juca tenis dup`

patru, dac` vrei s` te al`turi lor.

– |nc` n-am v zut plaja.

– De vreme ce nu exist` nici un p rinte prin preajm` care s` ne certe,

vom fuma o ]igar [i apoi vom merge s`-]i ar t pe[terile.

Claire trìa la intensitate maxim` fiecare clip`.

62 MARY ADLER



Fuma [i-i asculta remarcele inteligente, comenta atunci când era

cazul [i se gândea cât de frumos era acest b`rbat enigmatic.

Pe drumul spre plaj`, degetele lui se prinser` u[or de mâneca alb`

a rochiei ei.

Nu era greu de priceput de ce primul conte de Castro alesese aceast`

priveli[te pentru castelul sù. Valurile s`pau \n faleza \nalt`, ridicând

perdele de ap` \nspumat`, iar valea era m`rginit` de pere]i abrup]i, \n

care vântul s`pase o fin` dantel`.Manoel arunc` o privire asupra ve[mintelor ei [i zise:

– Pe[terile sunt aproape. Mai trebuie s` escalad`m stâncile, care sunt

ude. Calc` numai pe urmele mele [i mai ales nu te gr`bi.

Tân`ra era pe punctul de a-i spune c` mai urcase stâncile cu

Nicholas, dar se r`zgândi. Nimic nu trebuia s` strice aceast` or`

minunat` petrecut` al`turi de el. Ascult` [i-l urm`. Iar ascultarea \i fur`spl`tit`. Manoel \i \ntinse bra]ul s-o ajute, iar atingerea lui o f`cu s` se

\nfioare.

Gurile pe[terilor, trei la num`r, se deschideau \nspìmânt`toare una

lâng` alta, sp`late de valurile uria[e. Pe jos se afla nisip, iar pere]ii erau

verzi de mu[chi. Dup` câ]iva pa[i \nùntru, c r rile \ncepeau s` urce.

Aerul era rece, p`trunz`tor. – Cred c` ar trebui s` ne oprim, zise Manoel. Avem nevoie de o

lantern`. Pe vremuri, pe[terile duceau direct la castel, dar acum câ]iva

ani le-am \nchis.

– De ce?

– Doi prieteni de-ai mei de la facultate au venit aici pentru o mic`

exursie, dar unul dintre ei [i-a rupt piciorul [i a fost o adev`rat` aventur`

VIS DE VACAN}~ 63



s`-l scoatem din pe[ter`. Au mai fost [i alte incidente [i singura solu]ie

pentru a preveni astfel de \ntâmpl`ri nefericite a fost s` \nchid pasajul.

Claire \l urm` spre ie[ire.

– Presupun c` exist` nenum rate pove[ti despre pe[terile astea,

nu-i a[a? \ntreb` ea.

El ridic` din umeri:

– Unii spun c` e doar un mit, dar exist \ntr-adev r o poveste

interesant`, descris` \ntr-un poem scris de un str`mo[ \ndep`rtat. – Abia a[tept s-o ascult.

– Se spune c` un pirat englez s-a \mbarcat pe un vapor portughez [i

a r`pit-o pe fiica unui nobil. A fost urm`rit, dar el ancorat pe insul` [i

[i-a g`sit ad`postul aici, \n pe[teri. Au urmat c`r`rile [i au ajuns \n castel,

unde piratul a fost prins de tat`l fetei, care ancorase de cealalt` parte a

insulei, \n port. Tat`l se numea Edmundo Renato de Castro. – Dumnezeule! {i ce s-a \ntâmplat?

– Pentru c englezii [i portughezii erau pe atunci alia]i, i s-a permis

aventurierului s` plece, s` scape cu via]`, dar a fost desp`r]it de iubirea

vie]ii lui. Poemul se \ncheie cu imaginea fetei privind \nl`crimat \n urma

lui, dar relat`rile vechi despre familie amintesc c` fecioara s-a c`s`torit la

dou`zeci de ani [i a avut patru copii.Claire \l privi [i ghici \n ochii lui dispre]ul pentru astfel de pove[ti

romantice.

– Pove[tile nu sunt pentru oamenii cinici, senhor, spuse Claire. Mie

mi-a pl`cut.

– {tiam c` o s`-]i plac . De aceea ]i-am [i spus-o.

Chipul lui c`p`t` o expresie stranie.

64 MARY ADLER



– Un cinic, senhorita, concluzion` el, este un om care-[i d` seama c`

pre]ul multor lucruri le dep`[e[te valoarea.

– {i totodat` un om poate pierde mult din pricina faptului c` nu

crede \n ceilal]i.

– Vrei s` spui, \n femei. A[ vrea s` pot crede c` exist` femei \n care s`

te \ncrezi total. Poate \mi vei spune s` uit de toate astea, s` m`

\ndr`gostesc. Dar chiar [i cea mai minunat` dintre femei devine o bestie

\n momentul \n care \[i d` seama c` un b`rbat este atât de \ndr`gostit\ncât s` fac` tot ce-i cere.

– Nu e deloc adev`rat, protest` fata. O femeie poate iubi la fel de

disperat un b`rbat.

– Te-ai gândit mult sau ai ajuns la aceste concluzii din experien] ?

– Nu sunt un copil, protest ea.

– Nu, dar nici foarte matur` nu e[ti.Claire t`cu. N-avea ce s`-i spun`, ca s`-l conving` de adev`rul ei.

– E patru f r` un sfert, zise el. Trebuie s` ne \ntoarcem la castel.

Orice bucurie se termin` prea repede, gândi ea.

Manoel \i lu` mâna \ntr-a sa [i-i z`ri br`]ara.

– Este o pies` foarte frumoas , observ` el. Cum l-ai \ntâlnit pe Arturo?

– Cine e Arturo? \ntreb` ea, inocent .El o privi adânc \n ochi:

– Se vede c` e mâna lui... chihlimbarul bine [lefuit, argintul perfect

lucrat... Nu exist` nimeni pe insul` care s` se compare cu el \n acest

me[te[ug.

Claire \[i retrase mâna. {tia c` trebuie s`-i ofere contelui o explica]ie,

dar fusese luat` pe nepreg`tite.

VIS DE VACAN}~ 65



– E un dar, senhor. Nu-l cunosc pe Arturo.

– Un dar? |n]eleg. Unul foarte scump chiar. Nicholas se pricepe s`

aleag`...

"Iar tu e[ti un nesuferit", se gândi ea.

{i-ar fi dorit s` nu vad` br`]ara. Iat` c` ziua fusese totu[i stricat`

printr-un lucru de nimic.

|n curând, ajunser` \napoi \n curte. De la distan]`, Claire \l z`ri pe

Nicholas stând lini[tit al`turi de Inez. – Mi-a pl cut s` m` plimb cu tine, azi. Sper c` [i ]ie... Nu te vei sup ra

dac` te voi conduce la prietenii t`i, nu-i a[a?

– Deloc.

– Vei vedea c` majoritatea oamenilor va pleca dup` servirea

cocteilurilor. Te rog \ns` s` le transmi]i prietenilor t`i s` mai r`mân`, ca

s` ne lu`m r`mas-bun.Claire sim]i c` picioarele i se \nmoaie.

– Pleci?

– Da. Chiar mâine diminea] .

– Dar nu te-ai hot rât cam... brusc?

– Nu. Am stat pe insul` cinci luni deja... Iar la Lisabona am multe

afaceri de care trebuie s` m` ocup.Claire se str`dui s` r`mân` calm` [i \ntreb` pe un ton lini[tit:

– Cât vei lipsi?

El f`cu un gest vag [i r`spunse:

– Probabil vreo [ase luni... poate mai mult.

Tân`ra r`mase f`r` glas. Dup` câteva secunde de t`cere \ncordat`,

Claire se str`dui s` spun`, la fel de rece:

66 MARY ADLER



– Asta este o adev rat` surpriz , senhor. Eu voi pleca de aici peste

dou`-trei luni... Se pare c` nu ne vom revedea niciodat`. – Foarte posibil.

Se \ntoarse spre ea, continuând pe un ton relaxat:

– N-am vrut s` anun] dinainte c` aceast petrecere va ]ine loc de

r`mas-bun, pentru c` aceast` veste ar fi stricat dispozi]ia oaspe]ilor. E

doar o desp`r]ire temporar`, [i prietenii mei nu trebuie s` se \ntristeze.

Urcau sc`rile ce duceau spre castel. – Ah! Nicholas! Te invit la o partid` de tenis pu]in mai târziu, zise

Manoel, z`rindu-[i prietenul.

Claire nu vru s` asiste la momentul \n care contele le anun]a [i

celorla]i plecarea. Le zâmbi lui Inez [i lui Nicholas, urc` sc`rile, intr` pe

hol [i se refugie \ntr-una dintre b`i. Se sp`l` [i-[i prinse p`rul, apoi se

sprijini pierdut` de zidul rece, \ncercând s`-[i pun` ordine \n gânduri. Ajuns` \napoi \n hol, fu \ntâmpinat` de un servitor, care o conduse

\ntr-un mic salon. Aici, se servea ceaiul.

Orele treceau cu greu. Claire nu se duse s` asiste la meciul de tenis

dintre Manoel [i Nicholas, ci r`mase \n micul salon, citind [i fumând.

Luminile fur` aprinse, pentru c` afar` \ncepuse s` se lase seara.

Salonul se umplu. Lumea râdea [i discuta vesel.

Claire \ncerc` s` râd` la rândul ei. Ce altceva putea face pentru aascunde disperarea [i suferin]a care o cuprinseser` la vestea c` Manoel

de Castro avea s` plece pentru totdeauna din via]a ei?

VIS DE VACAN}~ 67



Capitolul 4

A doua zi, toat lumea aflase c` Manoel p r sise insula la bordul

avionului s`u personal. P`r`sise re[edin]a de aici f`r` mare tam-tam, ci

doar cu o select` petrecere de adio. Oamenii de pe insul` spuneau,nep`s`tori, c` nici ei nu vor mai sta mult [i se vor \ntoarce \n Portugalia,

unde \l vor re\ntâlni la teatru sau la o partid` de tenis. |n lipsa contelui,

insula era muita camponeza, adic` rustic`.

Dar rustic nu era cuvântul pe care Claire l-ar fi ales pentru a descrie

triste]ea letargic` \n care via]a ei se cufunda treptat. Manoel luase cu sine

toat` lumina [i c`ldura acestui t`râm, toate speran]ele ei nebune[ti.Trecu o s`pt`mân`, apoi zece zile... Claire se gândea c` existen]a ei

era oarecum \mplinit`. Avea toate lucrurile la care sperase la plecarea din

Anglia. Era cu Nicholas, \[i f`cuse aici prieteni... Manoel nu \nsemnase

decât o experien]` \n plus, o experien]` dulce-am`ruie, [i totu[i pl`cut`.

Trebuia s` fie recunosc`toare pentru [ansa de a-l fi \ntâlnit. Dar cei

p`r`si]i nu-[i permit s` fie recunosc`tori.



|[i amintea \nf`]i[area lui, mâinile lui puternice, autoritare [i

sensibile, zâmbetul lui, accentul lui seduc`tor.

Sim]ea nevoia s`-l vad` mai des pe Nicholas. Vorbeau ore \ntregi pe

verand`, se ducea s -l viziteze la lucru, iar la sfâr[it de s pt`mân` \notau

sau urcau pe munte, a[a cum f`cuser` [i acum.

Stând pe iarb`, cu genunchii strân[i la piept, Claire privea

acoperi[urile [i cupolele portului.

– Ce vei face atunci când drumul va fi terminat? \ntreb` ea. – Nu [tiu. Contele vrea s finan]eze o nou` lucrare \n Oporto, dar la

fel de bine pot alege Africa.

– Nu, te rog! Nu te duce acolo. Ai f`cut tot ce ai putut acolo, ai

muncit din greu [i condi]iile nu sunt foarte bune. Dac` te \ntorci, ai

putea s` te \mboln`ve[ti.

– S-ar putea.Zâmbi.

– |]i faci griji pentru mine? Presupun c` ]i se pare ciudat ca un b rbat

de vârsta mea s` nu [tie ce vrea...

"Nu, nu ciudat. Mai degrab` \nduio[`tor", se gândi Claire. Merita un

viitor minunat. Pe când era mic , nu considerase c` Nicholas ar avea

nevoie de ajutor. Din nefericire, \n ultima vreme devenise foarte pu]inmaleabil.

– Dac` ai fi c`s`torit, n-ai mai avea \ndoieli cu privire la ce-]i dore[ti,

spuse ea. Ai fi un so] minunat, iar so]ia ta ar fi cea mai fericit` femeie din

lume.

El ridic` din umeri:

– C`s`toria nu m` intereseaz`. Astfel, pot tr`i unde vreau.

VIS DE VACAN}~ 69



Pot sta câ]iva ani la Lisabona.

Claire c`zu pe gânduri. Lisabona era destul de departe de Oporto [i,

prin urmare, de Inez. A[a c`, dac` era scris s` fie \mpreun`, ar fi putut s`

lege o rela]ie aici, pe insul`. Nicholas vizita des Casa Venusta [i se

plimbau mult \mpreun`... Dar r`ceala lui Inez [i faptul c` aceasta \[i ]inea

sentimentele \n frâu atât de bine reprezentau o barier` important`, peste

care Claire [tia c` nici un b`rbat nu poate trece.

Nicholas se \ntinse pe spate, lene[. – Cum se mai simte b trânul? \ntreb` el.

– De ce m` \ntrebi? replic` ea. L-ai v`zut ieri.

– {tiu. Pare vioi, dar nu arat` prea bine [i obose[te foarte repede.

Doctorul ce crede?

– E destul de precaut, dar [i optimist.

– Inez sper` c o s -[i revin . Dar problemele lui sunt grave. O altcriz` \i poate fi fatal`.

{ocat`, Claire se \ntoarse spre Nicholas:

– Nu vorbi a[a! B trânul \[i revine. Face tratament cu medicamentele

recomandate de un specialist din Lisabona [i medicul spune c`, dac`

starea lui r`mâne stabil` pân` la terminarea tratamentului, nu va mai

avea nici o criz`. – Oh! r spunse Nicholas. N-am auzit despre asta. M` \ntreb de ce

Inez nu mi-a spus.

– Probabil c` a[teapt` rezultatul. {i apoi, nu cred c` ai \ncurajat-o

vreodat` s -]i vorbeasc` despre via]a ei personal . Când mai ie[i cu ea, ai

putea afla mai multe.

– Da, r spunse Nicholas, nep`s tor.

70 MARY ADLER



Nu p`rea s` fie dispus s`-i urmeze sfatul.

***

Peste câteva zile, plou` pentru prima dat` de când Claire se afla pe

insul`. Fata se trezi [i privi pe fereastr`, prin perdeaua deas` de ap`,peisajul cenu[iu.

Cobor\ la micul dejun, apoi \ncepu lec]iile cu Inez.

Citir` \n englez` [i portughez`, conversar` ca de obicei, apoi f`cur`

o binevenit` pauz`. Claire v`zu c` ploaia \ncetase, de[i vremea nu se

\mbun`t`]ise.

|[i lu` pardesiul [i ie[i \n curte. – Te vei uda pân` la piele, zise Inez.

– M` plimb doar pu]in. Aerul miroase minunat. Nu vrei s` vii?

– Va ploua [i mâine.

– Tocmai. Trebuie s profit m acum de timpul pe care-l avem.

Spre mare ei surpriz`, Inez nu refuz`:

– Mi-ar pl cea s` ies. Tata doarme [i n-are nevoie de minedeocamdat`. Da, hai s` mergem. M` a[tep]i s`-mi iau haina?

Plecar`. Se sim]eau bine [i erau vesele, dar când trecur` prin fa]a

bungaloului lui Nicholas [i Claire \i propuse prietenei ei s` intre, aceasta

se opri [i zise cu fermitate:

– Nu ne putem intra singure \n casa unui b rbat.

Trecur` mai departe.

VIS DE VACAN}~ 71



Din vârful dealului, \ntregul ora[ se z`rea foarte bine, \n ciuda ploii

abia trecute.

Pe drumul de \ntoarcere, ploaia \ncepu din nou [i pic`turile mari le

f`cur` s` gr`beasc` pasul.

– O s` ne ud`m [i vom ar ta ca ni[te ] r ncu]e, zise Inez.

– Tu vei fi una foarte frumoas`. Mi-ar pl cea ca Nicholas s` te poat

vedea acum.

– Ce tot spui? \ntreb` cealalt , scandalizat .Claire \[i d`du seama c` subiectul o sup`r` [i spuse, \mp`ciuitoare:

– Nu numai el. Oricine.

Cum treceau din nou pe lâng` locuin]a b`rbatului, Claire insist`:

– Cred c` ar fi bine s`-i cerem ad`post.

Inez cl`tin` din cap:

– Nu suntem \mbr`cate de vizit . Dac` n-ar fi acas`, am putea intra,dar a[a...

Dar Claire nu mai accept` nici un refuz [i se \ndrept` hot`rât` spre

cas`.

– Mi s-a p`rut c` sunte]i voi, spuse Nicholas. V-am z rit de la geam [i

eram sigur c` nimeni nu s-ar fi aventurat afar` pe o astfel de vreme \n far`

de voi. Veni]i, intra]i.Inez ezit` o secund`, dar apoi accept` invita]ia.

– Nu cred s` fi fost vreodat mai fericit s` v`d pe cineva, continu`

b`rbatul. Ziua a trecut greu, m` plictiseam... D`-mi voie s`-]i ia haina, se

adres` el lui Inez. Rocco va prepara ceaiul, ca s` v` \nc`lzi]i.

Claire spera ca Nicholas s` observe ro[eala din obrajii lui Inez,

frumuse]ea ei.

72 MARY ADLER



Dar apoi \[i d`du seama c` asta l-ar fi f`cut s` fie [i mai rezervat, [i mai

rece.

B`rbatul se \ntoarse, zâmbind, aducând o tav` cu ce[ti [i pr`jituri.

– M` tem c` n-am s` v` ar t nici tablouri, nici alte comori mo[tenite

din familie. Un bungalou nu e un loc potrivit pentru a[a ceva, iar Rocco

nu iube[te foarte mult oarnamentele de nici un fel.

– Am mai fost o singur` dat` aici, r`spunse Inez. Acum mult vreme,

e adev`rat. Dar mi s-a p`rut c` \nc`perea e ceva mai mic`. Acum, parefoarte spa]ioas`.

– E vina lui Claire, glumi el. M-a ajutat s-o redecorez.

– N-am f`cut altceva decât s` sugerez ni[te alternative... se ap`r

Claire. {i apoi, era o camer` foarte frumoas` [i \nainte.

– Mie mi-a pl cut \ntotdeauna, m`rturisi el.

– Asta m` mir`, interveni Inez, pe nea[teptate. Munca ta necesit` unalt stil de via]`. Un constructor ar trebui s` aib` o cas` frumoas`, un

mediu pl`cut... pentru a crea.

Zâmbi, apoi ad`ug`:

– Ar trebui s-o accep]i pe Claire ca sor` [i, \ntr-un fel, st pân` a casei.

Aceast` remarc` avea ceva enigmatic. Oare Inez accepta cu

resemnare faptul c` Nicholas nu era \ndr`gostit de ea? Nicholas seconvinsese singur c` Inez nu i se potrivea... Alegerea ei de a renun]a la

speran]e era un gest pe cât de trist, pe atât de normal.

Probabil c` Nicholas nu credea c-o merit`, sau se considera prea

b`trân pentru ea...

Ceaiul sosi [i Inez primi cu bucurie cea[ca din mâna b`rbatului.

Mi[c`rile ei erau gra]ioase.

VIS DE VACAN}~ 73



}inea umila cea[c` alb` cu aceea[i elegan]` cu care se servea de

tacâmurile de argint de la castel.

Conversa]ia decurse banal [i, dup` terminarea ceaiului, Inez se

ridic`.

– Trebuie s` plec`m, zise ea. Dac` tata se treze[te, va fi nelini[tit de

lipsa noastr`. Mul]umim pentru ospitalitate, Nicholas.

B`rbatul \i aduse haina [i o ajut` s` se \mbrace.

– Momentele de fericire sunt \ntotdeauna prea scurte, zise el. – Ai putea s` ne mai invi]i pe la tine, interveni Claire.

Singurul s`u r`spuns la aceast` ini]iativ` fu un zâmbet vag. Nicholas

\[i puse la rândul lui haina [i ie[i s` le conduc`.

La plecare, Inez \i spuse lui Claire:

– E foarte atent [i curtenitor cu tine.

Claire t`cu, dar se gândi c` Nicholas era fie orb, fie nep`s`tor. F`r` s` vrea, poate, \i tinerei fetei via]a.

***

A doua zi, Claire c`zu \ntr-o adânc` depresie. Via]a ei i se p rea

limitat` [i lipsit` de satisfac]ii. Nu mai cunoscuse niciodat` un astfel de

sentiment de opresiune [i toate lucrurile i se p`reau f`r` rost. Ar fi stat

ore \ntregi s` priveasc` vapoarele care se z`reau \n dep`rtare [i copacii

\nc`rca]i de fructe, atât de exotice \n ]ara ei natal`, pentru care Santa

Catarina nu reprezenta decât un punct minuscul pe hart`.

74 MARY ADLER



Zilele treceau, iar Claire tânjea dup` ceva f`r` nume.

Se hot`r\ s` ias` pe plaj` s` citeasc`, dar lumina orbitoare a soarelui,

c`ldura sa cople[itoare o f`cur` s` \nchid` \ncet ochii [i adormi pentru

o jum`tate de or`.

Se trezi cu o stare de ame]eal` [i f`cu un efort teribil ca s` se poat`

\ntoarce spre cas`.

Josef, servitorului senhorului, o \ntâmpin` \n hol [i-i zise, speriat:

– Senhora, v-a]i \mboln`vit. Sta]i jos, o chem pe st`pân . – Nu, Josef. D -mi doar pu]in` ap`.

B`u din paharul adus, dar nu putu s`-[i potoleasc` setea [i se trânti,

sl`bit`, pe un scaun. Oh! Era imposibil! La prânz se sim]ise bine.

|n urm`toarea or`, Claire fu aproape incon[tient`. Z`ri ca prin vis fa]a

doctorului portughez, care veni s`-i fac` o injec]ie, apoi adormi. Se trezi

abia când veni diminea]a.Inez era lâng` ea.

– Ai fost mu[cat . Ai trei urme pe bra]. S-ar putea s fie un p ianjen,

dar la fel de bine ar putea fi [i un scorpion venit cu vreun vas. Doctorul

crede c` nu mai e[ti \n pericol, dar trebuie s` te odihne[ti dou`-trei zile.

– Dar nu pot sta \n pat.

– De ce nu? Am auzit c` englezii nu cred c` sunt bolnavi nici când numai pot merge. Dar aici te afli pe mâini portugheze. S` [tii c` nu voi ezita

s` apelez la tata [i la Nicholas ca s` te conving.

– Bine, accept ea, de teama b trânului senhor. Dar nu te deranja,

Inez, Lucia va avea grij` de mine.

Orele treceau [i Claire se sim]ea la fel de neajutorat` [i de apatic`.

A doua zi, se hot r\ s` ias` pe verand`, dar efortul o epuiz`.

VIS DE VACAN}~ 75



Se pr`bu[i \ntr-un scaun [i \ncerc` s` schimbe câteva cuvinte cu

b`trânul sebhor, care se odihnea la soare, al`turi de ea.

***

Nicholas veni \n vizit`, ca \n fiecare zi de când Claire c`zuse la pat.B`ur` to]i cafea cu ghea]` [i mâncar` pr`jiturele. |ncet-\ncet, lucrurile

reintrau \n normal.

– Te rog s -mi faci un serviciu, Nicholas, spuse Inez dup` ce

terminar` b`uturile. Prietenii no[tri, familia Polheiros, pleac` spre cas`

mâine [i le-am promis c`-l voi duce pe tata s`-[i ia r`mas-bun. Ne duci

tu? La plecare, ne va lua Joao. – Cu mare pl cere. Iar tu, draga mea, zise el, \ntorcându-se spre

Claire, du-te [i odihne[te-te.

Claire \i privi plecând, apoi intr` \n cas`. Era obosit`, dar nu voia s`

doarm`. Vila era pustie [i t`cut`.

Auzi afar` o ma[in` [i se gândi cu triste]e c` nu era \n stare s`

primeasc` musafiri. Dar se \ntoarse \n hol [i z`ri o siluet` \nalt` stând \nlumin`.

Tân`ra \[i \ntoarse fa]a \mbujorat`. Nu reu[i s` se mi[te, s` scoat` un

cuvânt, timp de câteva secunde. Apoi, se calm` [i se sim]i dintr-o dat`

fericit`.

– Manoel, spuse ea, cu o voce de nerecunoscut. Incredibil.

– Nu [tiam la ce s m` a[tept, replic` el.

76 MARY ADLER



E[ti \ntr-adev`r palid` [i sl`bit`. Ce s-a \ntâmplat? Am auzit c` ai avut

febr`.

– N-am fost cu adev rat bolnav` decât câteva ore, dar m-au ]inut \n

pat zile \ntregi. L-ai v`zut pe Nicholas?

– Nu. N-ar trebui s` te obose[ti prea mult. Stai jos, spuse el,

ar`tându-i un scaun.

– Poveste[te-mi, r spunse ea, f r` s -l ia \n seam`. Cum de te-ai

\ntors? – Am terminat mai repede ce aveam de f`cut. Am sosit azi-noapte, [i

de diminea]` am vrut s`-l v`d pe Nicholas, dar nu era la munc`.

– A plecat de aici acum dou zeci de minute.

– Nu pentru el am venit la Casa Venusta.

Claire fu convins` c` avea din nou temperatur`. Manoel, pe care nu

credea c`-l va mai vedea vreodat`, se afla lâng` ea [i o privea \nduio[at. – Când m-ai v`zut, mi-ai spus Manoel, \i reaminti el.

– |mi pare r`u, nu mi-am dat seama. I-am auzit mereu pe Nicholas [i

pe Inez spunându-]i a[a [i...

– Dar acum suntem prieteni, nu-i a[a? Trebuie s` renun] m la senhor

[i domni[oar` Wydham. {i acum, poveste[te-mi ce ai mai f`cut de când

am fost la pe[teri \mpreun`.Se p`rea c` Manoel uitase toate momentele nepl`cute petrecute

dintre ei. Sau asta se datora exclusiv faptului c` auzise c` e bolnav`?

Claire voia s` afle atât de multe, dar n-avea curajul s`-l \ntrebe nimic.

– Cât vei sta la castel, de data asta?

– Depinde de treburile pe care le am de f`cut aici. {i apoi, am invitat

[i ni[te prieteni, care ar vrea s` stea cât mai mult. Cred c` \]i vor pl`cea.

VIS DE VACAN}~ 77



Pl`nuiesc o petrecere restrâns` \n seara asta sau poate mâine, când \]i vei

reveni...

– Poate ar trebui s` dai petrecerea f r` mine.

– Nici nu se pune problema. Va fi o petrecere dedicat ]ie. Doar ]i-ai

revenit din boal`!

Contele o privi vesel [i \ncepu s` povesteasc`:

– Prietenii mei sunt foarte... amesteca]i. Gilberto Marques de]ine mai

multe teatre \n Lisabona, apoi e familia Monteiros – mama, tat`l [i fiica

– b`trâna Pantal, foarte inteligent [i cu o excelent` memorie, Rodrigo

Texheira, care a vizitat de curând Anglia, [i \n sfâr[it privighetoarea

portughez` deja foarte cunoscut`, Francesca Alvares.

– Am citit despre ea \n ziarele din Anglia.

– Probabil c` la ora asta se scald` \n piscin`. – Oh! zise Claire, cu o urm` de invidie. E frumoas ?

– Foarte, admise contele. Are o voce minunat , e foarte frumoas` [i

plin` de gra]ie. E destul de greu s` \ntâlne[ti toate astea \ntr-o singur`

fiin]`. {i totu[i... Dar nu te mai re]in, spuse el, ridicându-se.

Se \ndrept` gr`bit spre ie[ire [i ad`ug`, cu o plec`ciune:

– Voi suna mai târziu aici, ca s` invit oficial familia Sarmento. Pemâine.

***

78 MARY ADLER



Fur` primi]i chiar de Manoel, care f`cu prezent`rile [i o a[ez` pe

Claire \ntre Nicholas [i senhor Marques. Inima tinerei b`tea cu putere,

urm`rindu-l pe conte trecând elegant printre invita]i.

– De când te afli pe insul ? \ntreb` Gilberto Marques.

– De trei luni.

– Nu te-ai plictisit? Ciudat... Dar e[ti ocupat , nu? Predai engleza lui

Inez...

Se pricepea de minune s` converseze despre orice. Claire seobi[nuise cu continuul sù murmur. Deodat` \ns`, se opri, atât de brusc

\ncât Claire \ntoarse capul s` vad` ce-i atr`sese aten]ia.

– Divina Francesca, [opti el.

Claire [i-o imaginase ca pe o portughez` tipic`, dar Francesca Alvares

era mai \nalt`, blond` [i cu tenul alb ca laptele, neatins de soare. Avea

ochii c`prui, str`lucitori.. – |mi pare rù c` n-am fost aici s` primesc oaspe]ii al turi de tine,

Manoel, spuse diva. Tâmpita de servitoare m-a l`sat s` dorm prea mult

[i, dup` cum [tii, \mi ia mai mult de o or` s`-mi aleg rochia. M` ier]i?

– Pentru Francesca, toat lumea a[teapt , replic` el, galant. S -]i

prezint prietenii mei de pe insul`, adùg` el.

F`cur` \nconjurul \nc`perii [i ajunser` [i la Claire. – Este singura englezoaic` de pe insul . Curajoas , nu? |l are \ns` pe

Nicholas, care vegheaz` asupra ei.

– E iubitul ei?

– Nu. |i e doar prieten.

Francesca accept` un cocteil [i plec` mai departe. Claire o auzi,

rostind cu un accent emfatic:

VIS DE VACAN}~ 79



– |mi place foarte mult insula. }i-am spus c` ai gre[i aducându-m`

aici. S-ar putea s` nu mai vreau s` plec niciodat` de la castel.

– |mi va face pl cere s r mâi, r spunse contele. Dou` luni nu vor fi

\ns` de-ajuns.

Dou` luni! se gândi Claire. Atât de mult va sta? |l va vedea pe Manoel

\n fiecare zi, se va sc`lda \n piscin`, se vor plimba prin gr`din`...

Instinctul \i spunea c` o astfel de femeie putea avea orice b`rbat voia.

|n plus, era destul de lipsit` de scrupule pentru a-l manipula cum dorea.Se ridicar` cu to]ii pentru cin`. Claire, al`turi de Gilberto, Francesca,

la bra]ul lui Nicholas, iar Manoel cu senhora Gabrone.

Mâncarea era excelent`, discu]iile foarte interesante [i cu toate astea

Claire g`sea totul foarte pu]in atr`g`tor.

Când musafirii se reunir` \n salon, pentru cafea [i un joc de bridge,

Claire se retrase, gânditoare, s` se plimbe prin gr`din`. Aici \l z`ri pe Manoel [i, sim]indu-se vinovat , \i spuse, \n chip de

scuz`:

– N-ar trebui s fiu aici, nu-i a[a? Dar \mi place foarte mult gr dina [i

nu cred c` pot juca bridge \n portughez`. Nici m`car \n englez` nu m`

descurc.

Manoel zâmbi: – Nu e o crim` s` fii pu]in singur`. Te-am v zut disp`rând din camer`

[i m-am ]inut dup` tine, sperând s` te g`sesc aici. M` surprinde \ns` c`

e[ti... ne\nso]it`.

– Senhor Marques n-ar fi fost foarte bucuros dac` i-a[ fi propus o ...

evadare.

– Posibil, dar lui Nicholas i-ar fi pl`cut.

80 MARY ADLER



Ceea ce \mi reaminte[te c` s-a schimbat [i mai mult de când nu l-am

mai v`zut. Ce s-a \ntâmplat?

Claire ezit`. Ar fi fost simplu s`-i spun` ce [tia, [i anume c` Inez era

\ndr`gostit` de el. Dar nu era sigur` de sentimentele lui Nicholas. {tia c`

o respect` [i o admir` foarte mult pe Inez, dar \[i ascundea foarte bine

tr`irile mai profunde.

|i putea oare povesti toate astea lui Manoel? Ar fi tratat-o cu cinismul

lui obi[nuit [i ar fi luat \n râs \nchipuirile ei romantice. A[a c` se hot`r\ s` dea un r`spuns vag:

– Eu nu-mi dau seama de nici o diferen] . De ce nu-l \ntrebi pe el?

– L-a[ \ntreba. Dar un b rbat nu vorbe[te cu u[urin]` despre astfel de

lucruri.

– Ce te face s` crezi c` e vorba despre ceva sentimental? Poate c` nu

se simte bine fizic! \ndr`zni Claire. – Nu cred, draga mea. Numai un b rbat s`n tos poate munci cu atâta

furie... are un avans de trei s`pt`mâni deja fa]` de contract. Vine des la

Casa Venusta? \ntreb` el.

– |n fiecare sear`, la cin .

– Dar tu? Tu te duci la bungalou?

– Din când \n când... |n fond... – |n fond, e[ti englezoaic`, interveni el. Cu toate astea, tr`ie[ti printre

portughezi, zise el, rece, [i trebuie s` te conformezi obiceiurilor noastre.

Unei tinere nu i se permite a[a ceva. Vreau s`-mi promi]i c` nu te vei mai

duce niciodat` singur` la el.

– Ce vrei s` spui? N-am f`cut nimic... Oamenii de aici [tiu c` Nicholas

mi-e ca un frate. Nimeni nu mi-a interzis s`-l v`d.

VIS DE VACAN}~ 81



– O fac eu, acum. |mi promi]i, da? \[i \mblânzi el glasul.

– Sigur, dar b`nuiesc c` o astfel de decizie i se va p`rea ciudat ...

– Va \n]elege, o asigur` contele.

|nùntru, se auzea muzic`.

– Este vorba despre tân rul p stor care [i-a g`sit oaia r t`cit , explic`

Manoel.

– Sun` ca un cântec de dragoste.

– Portughezii sunt mereu \ndr`gosti]i. Nu [tiai? Cu pu]ine excep]ii... – Iar tu e[ti una dintre aceste excep]ii. Presupun c` responsabil` este

bunica ta englezoaic`, nu? Ai ceva din r`ceala britanic`.

– Nu exist` ghea]` pe care focul s` n-o topeasc . E un gând

reconfortant, nu, Claire?

Tân`ra t`cu, astfel c` Manoel adùg`, cu o voce cald`:

– Rochia ta e sub]ire. Cred c` ar trebui s` intr`m \n cas ... S-a f`cutr`coare.

La vederea contelui, Francesca se desprinse din mijlocul mul]imii de

admiratori [i se \ndrept` spre el, cu bra]ele \ntinse:

– Manoel, meu caro. Te cùtam.

|l lu` de bra] [i-l duse \n cel`lat cap`t al \nc`perii, privind-o pe Claire

cu indiferen]`. Se a[ezar` unul lâng` altul [i restul serii r`maser`\mpreun`.

Când ospe]ii se hot`râr` s` plece, Manoel [i Francesca \i conduser`

pân` \n hol, iar cânt`rea]a o \ntreb` \n [oapt` pe Claire:

– Ce durat are contractul pe care-l ai cu Inez?

– N-am fixat un termen.

– {i apoi, te vei \ntoarce \n Anglia?

82 MARY ADLER



– Probabil.

– Englezii sunt ciuda]i [i nu pricep nimic din spiritul latin.Claire nu r`spunse.

Inez [i tat`l ei se aflau deja \n ma[in`, a[a c` se gr`bi spre ei. |n minte

\i r`mase imaginea celor doi, \n pragul u[ii, f`cându-le semne de adio.

VIS DE VACAN}~ 83



Capitolul 5

Claire \[i ]inu promisiunea f`cut` lui Manoel. Nu se mai duse la

bulgalou [i nici m`car nu mai trecu prin zon`, mai ales când [tia c`

Nicholas era acas`. Cu toate astea, sim]ea nevoia s`-l vad` [i \ntr-o bun`zi plec` spre locul unde b`rbatul muncea, sperând s`-l g`seasc`.

– Bun`, o \ntâmpin` el.

– M` bucur s` te g sesc, zise Claire.

Apoi t`cu, preocupat .

– E[ti obosit ? \ntreb` Nicholas.

– Nu, r spunse ea, amânând momentul discu]iei pentru care venise. – Atunci?

– De ce te gr`be[ti s` termini lucr rile aici, pe insul , Nicholas?

– Poftim?

– Mi-a spus Manoel...

– Draga mea, \ncepu Nicholas cu o urm` de sarcarsm \n glas,

credeam c` tu [i Manoel ave]i lucruri mai importante de discutat.



Sunt \n avans doar pentru c` el e foarte generos cu termenele-limit`.

– Deci, nu te gr be[ti s` pleci din Santa Catarina?

– Dac` nu mi-ar fi pl`cut locul, nu m-a[ mai \ntors dup` terminarea

podului. Ce s-a \ntâmplat? Te chinuie con[tiin]a pentru c` m-ai neglijat

\n ultima vreme?

– Nu, r spunse ea, ferm. Dac` ce spui e adev`rat, de ce te fere[ti s

vii la castel?

– Nu sunt portughez... [i apoi, muncesc foarte mult...Claire \[i d`du seama c` nu va ob]ine nimic de la el. Ar fi avut acela[i

rezultat [i dac` vorbea unui zid. Se hot`r\ s` schimbe vorba:

– Ce p`rere ai despre Francesca?

– E foarte frumoas , dar nu [tiu nimic altceva despre ea. Are o carier

minunat` [i probabil c` \ntr-o bun` zi te vei putea mândri cu faptul c` ai

cunoscut-o. – B`rba]ii o ador , spuse Claire.

– {i Manoel?

Nicholas zâmbi, apoi continu`:

– De ce s` n-o adore? El [i el b`rbat, nu? Poate c [i-a g sit \n sfâr[it

perechea.

Continuând s` zâmbeasc`, b`rbatul urm`, netulburat: – Cu el, toate lucrurile sunt foarte rapide. Probabil c` a z rit-o o dat`

sau de dou` ori la oper`, i-a trimis flori dup` spectacol [i... gata. Apoi,

stagiunea s-a \nchis, iar Francesca trebuia s`-[i odihneasc` vocea. Astfel

c`, fire[te, Manoel a invitat-o la castelul lui de pe insul`. Se vor cunoa[te

mai bine [i poate o va cere de so]ie.

Claire r`mase f`r` glas.

VIS DE VACAN}~ 85



{i ea \[i imagina la fel lucrurile, dar s` aud` aceea[i p`rere de la un

spectator obiectiv era totu[i foarte dureros. Mai ales c` Nicholas \l

cuno[tea pe Manoel [i putea s`-[i formuleze o opinie \n cuno[tin]` de

cauz`.

– Dar... mi-ai spus c` nu se va c`s tori niciodat , pentru c nu poate

fi sigur de sentimentele femeilor. Pe de alt` parte, e un tip cinic [i

consider` c` dragostea e o nebunie frumoas`, nimic mai mult.

– }i-a spus asta \nainte sau dup` ce a \ntâlnit-o pe fermec`toareaFrancesca?

|nainte. Desigur c` \nainte. Claire nu era atât de oarb` \ncât s` nu

vad` schimb`rile intervenite \n felul lui de a fi \n ultimele s`pt mâni.

Oare Francesca reu[ise s` str`pung` plato[a lui de indiferen]`? Foarte

probabil. Cei doi erau mereu \mpreun`, iar femeia juca rolul de

\ndr`gostit` cu mult farmec. Manoel, la rândul lui, p`rea \ncântat de jocul lor amoros de-a v-a]i ascunselea. |i f`cea mereu complimente [i-i

permitea femeii s`-[i ia fa]` de el ni[te libert`]i neobi[nuite. Claire v`zuse

toate astea, de[i [i-ar fi dorit s` nu observe.

Capul \ncepuse s-o doar`. Doar nu venise la Nicholas, prietenul ei de

n`dejde, ca s` i se confirme toate b`nuielile!

– Manoel cunoa[te atâtea alte femei frumoase. Dar asta nu l-a f`cuts` se c`s`toreasc`!

Argumentul ei era pueril, dar \l adusese \n discu]ie din disperare,

sperând c` Nicholas va fi de acord cu punctul ei de vedere [i o va lini[ti.

– Da, r spunse el gânditor, dar Francesca Alvares nu este numai

frumoas`. Este celebr` [i are \n fa]` o carier` str`lucit`. Iar asta \nseamn`

c` va avea garan]ia c` inima ei \i apar]ine lui, nu averii sale.

86 MARY ADLER



– Totu[i, spuse Claire, \ncercând s -[i p streze speran]a, nu cred c

Manoel se va c`s`tori cu o femeie care va trebui s`-[i petreac` jum`tate

de an departe de el. E prea posesiv!

– Ce gânde[te Manoel e greu de aflat, dar putem s` ne imagin`m.

Cred c` o g`se[te suficient de atr`g`toare pentru a o aduce aici, mai ales

c` femeia a venit \nso]it` doar de senhora Pantal. Ceilal]i oaspe]i pot fi

doar un soi de camuflaj. Probabil, testeaz` terenul. {i, dac` pân` la urm`

\[i va da seama c` o place sau o iube[te destul pentru a o cere \nc`s`torie, \i va pretinde probabil s` renun]e la cariera ei. Cât se poate de

simplu!

Claire fu nevoit` s` recunoasc` faptul c` prietenul ei avea dreptate.

Avu dintr-o dat` convingerea c` Manoel o curteaz` tocmai pentru c`,

dac` se va m`rita cu el, femeia trebuia s` renun]e la un viitor profesional

str`lucit. |n felul sta, contele va [ti c` Francesca \l alege pe el, nu averea,nici titlul s`u de noble]e. Nicholas \n]elesese bine situa]ia. Alte femei era

frumoase, doar frumoase. Pe când Francesca avea ceva de sacrificat \n

schimbul iubirii.

– |n sfâr[it, cred c` vom afla cât de curând decizia lui. Sincer, sper s`

se c`s`toreasc`, spuse Nicholas.

Apoi ad`ug , cu un aer obosit: – Trebuie s` m` \ntorc \n ora[. Te pot l sa undeva \n drum.

Claire cobor\ din ma[in` zece minute mai târziu [i se \ndrept` spre

Casa Venusta, sim]indu-se mai deprimat` ca niciodat`.

A doua zi, \n timpul lec]iilor, Inez \nchise brusc cartea de poezie, dup`

ce citise numai jum`tate de pagin`. Se ridic` de pe scaun [i se duse la

fereastr`, tr`gând draperiile [i l`sând lumina soarelui s` inunde \nc`perea.

VIS DE VACAN}~ 87



– Cred c` am studiat destul. O s` sun s` ne aduc` pu]in` cafea [i vom

ie[i afar`, s-o bem cu tata.

B`trânul le \ntâmpin` cu privirea sa vesel`, ridicându-[i ochii din ziar.

– Ai renun]at destul de repede ast zi, copila mea. Dar m` bucur de

asta, mi-era dor de voi.

Cafeaua cu ghea]` fusese servit`, al`turi de buc`]i de ananas glasat.

Ca majoritatea b`trânilor, senhor mânca vizibil \ncântat de delicatesele

aduse. Gomes spunea c` pofta de mâncare reprezenta [i motivul cel maiputernic al \ns`n`to[irii sale.

Servitorul tocmai strânsese masa, când ma[ina lui Manoel intr` \n

curte.

– A, zise senhor Sarmento. Iat -l pe conte. {i-a luat o ma[in` nou .

{i Nicholas, prietenul t`u, anun]` b`trânul, \ncântat. Bom dias, amigos!

Manoel era vesel, fermec`tor. Urc` sc`rile cu gra]ia sa obi[nuit` [i se\nclin` \n fa]a gazdelor.

– Iat` o scen` de familie pe gustul meu. Cum v` sim]i]i ast`zi? L-am

r`pit pe Nicholas de la treburile lui [i am venit s` v` iau [i pe voi la castel.

– N-am v zut \n via]a mea un om care s` nu oboseasc` deloc, a[a ca

tine. Stai pu]in jos [i bea un pahar de suc.

– Nu te deranja, Inez. V` vom a[tepta s v` lua]i p l riile.Nicholas se sprijini, obosit, de peretele verandei. Inez \i arunc` o

scurt` privire [i ad`ug`:

– Nu e nici un deranj. Chiar te rog, Manoel. M` tem c` nu vom putea

s` te \nso]im ast`zi la castel. Tata are nevoie de odihn`.

– Nu v` sim]i]i bine? \ntreb` Manoel, \ngrijorat.

– Ba da.

88 MARY ADLER



– Atunci?

– |mi pare rù, Manoel, se scuz` b trânul. Nu m` \n]elege gre[it, nu

sunt bolnav. Dar prea mult` lume \n jur m` obose[te.

Claire sim]i c` speran]ele ei se spulber`. Spre marea ei u[urare \ns`,

b`trânul adùg`:

– Dar n-ar fi frumos din partea mea s` stric distrac]ia fetelor. Vor

merge ele. Dar ai grij`, Manoel, s` se distreze bine. Cu tine [i cu Nicholas

vor fi \n siguran] , nu-i a[a? – Mai \ncape vorb`? zâmbi contele. Se vor distra de minune [i le vom

p`zi ca pe propriile noastre surori. S` ne bem paharele de suc [i s`

pornim.

Inez ezit`. Ar fi preferat s` stea cu tat`l ei. Dar toat` lumea insist`, a[a

c` fu nevoit` s` accepte.

Claire se duse \n camera ei [i se sp`l` pe fa]`, apoi \[i alese o p`l`rie.|i p`rea rù de Inez, [i-i admira demnitatea, dar \n acela[i timp era

pu]in furioas` pe ea. Chiar [i atunci când se pare c` ai pierdut b`t`lia

dragostei, tot po]i zâmbi persoanei iubite [i po]i spera c` \]i va r`spunde

la fel. Inez era lipsit` de ini]iativ`. Dar poate c` avea dreptate...

Claire refuz` s` mai adânceasc` problema [i se gr`bi s` se \ntoarc` pe

verand`.Manoel st`tea cu un pahar de vin \n mân` [i o \ntâmpin` zâmbind:

– Dac ar fi momentul pentru un toast, a[ \nchina \n cinstea acestor

ochi frumo[i, senhorita, [i a frun]ii \nalte, cu gânduri sincere. Dar poate

voi avea aceast` ocazie \n cursul serii.

Claire se sim]i cople[it` de aten]ia lui, de[i [tia c` este un maestru al

complimentelor [i c` oric`rei femei i-ar fi spus poate acela[i lucru.

VIS DE VACAN}~ 89



Se urcar` \n ma[in`, b`rba]ii \n fa]`, iar ele dou` pe bancheta din

spate.

Manoel era \n toane bune.

– Ast`zi, nu vor fi mul]i oameni la prânz, la castel. Francesca [i Dalena

Monteiro, Gilberto [i Rodrigo Texheira s-au dus la picnic. {i-au luat cu ei

co[ule]e [i jocuri [i au de gând s` pescuiasc`. Dar m` tem c` vor acosta

[i vor face numai baie...

Claire râse din toat` inima. Vor petrece atâtea ore la castel, f`r`Francesca! Ce f`cuse s` merite o asemenea fericire?

Manoel conducea cu abilitate printre str`zile \ntortocheate din

spatele portului, negociind cu st`pânii m`garilor s` se dea la o parte [i

oprindu-se s`-i \nve]e pe copii s` se fereasc` de ma[ini.

Zgomotul sirenelor din port fu l`sat \n urm` [i Claire z`ri \n

dep`rtare un grup de oameni stând \n jurul unei movile de culoarealb-verzui.

Se ridic` de pe banchet` s` priveasc` mai bine.

– Ce fac acolo? \ntreb` ea. E in?

– Nu, draga mea, zise Manoel, \ncetinind. Cur ]` porumbul.

B`rbatul opri \n apropiere.

– Vrei s` te ui]i? – Pot? Mi-ar pl cea, r spunse Claire, vesel` ca un copil.

– O s` merg cu tine.

– {i eu, interveni Nicholas calm, iar Claire pricepu c` b rbatul se

teme s` r`mân` singur cu Inez \n ma[in`.

Oamenii din jurul gr`mezii de porumb observar` c`, printre

musafirii nepofi]i, se afl` [i contele. Femeile \[i plecar` capetele.

90 MARY ADLER



– Vom avea o recolt bogat` anul `sta, nu-i a[a? \ntreb` Manoel,

zâmbitor. Morile vor munci din plin. Ce repede v` merg degetele!

Femeile chicotir`, iar unul dintre b`rba]i r`spunse:

– {tiule]ii sunt buni, excelen] , [i n-au parazi]i.

Manoel alese din movil` un [tiulete [i i-l d`du lui Claire.

– Vrei s` vezi cum se cur`] ? Se deschid a[a.

Nicholas desf`cu [i el doi-trei porumbi. Claire \[i \ncerc` la rândul ei

puterile cu un porumb mai mare. – Cu degetul mare, o sf tui Manoel, altfel o s -]i rupi unghiile. E mai

greu decât credeai, nu?

Claire st`tea \ntre cei doi b`rba]i, iar Inez se afla lâng` Manoel.

Muncitorii, f`r` s`-[i \ntrerup` activitatea, o priveau curio[i. Claire

desf`cu r`bd`toare trei porumbi..

– De-ajuns, zise Manoel. Ai v zut cu cât` rapiditate se desf [oar`procesul \n mâini experte. S`-i l`s`m acum pe oameni s`-[i continue

munca.

Dar chiar atunci, unul dintre oameni strig`:

– Espigo rei. A senhora!

Uimit`, Claire urm`ri bra]ul b`rbatului care ar`ta un [tiulete

ro[u-portocaliu din co[. – Ce am f cut? \ntreb` Claire, speriat .

Nicholas r`spunse:

– Ai nimerit un [tiulete ro[u. Sunt foarte rari. Portughezii \l numesc

espigo rei – regele-porumb.

– {i de ce ]ip`? |nseamn` ghinion?

– Nu. Dimpotriv .

VIS DE VACAN}~ 91



Toat` lumea vorbea \n acela[i timp, \n guturalul grai insular, pe care

Claire abia \l \n]elegea. Se uit` spre Manoel, care avea pe fa]` ve[nicul s`u

zâmbet cinic. Ce naiba se \ntâmplase? Auzea strigându-se cuvântul beijo

[i-l privi intrigat` pe Nicholas:

– Ce \nseamn` asta? De ce toat lumea strig` ceva despre s`ruturi?

– Doar unul, r spunse el, nu foarte tulburat. Obiceiul spune c`

g`sirea regelui-porumb te oblig` s` s`ru]i pe unul dintre b`rba]ii

prezen]i. – Dar... nu vreau. Nu se poate s` trecem peste asta?

– {i s` le stric`m distrac]ia? Nu cred.

– S` fim serio[i! replic` ea.

– Sunt foarte serios. Nu conteaz pe cine s ru]i. Nimeni nu ]i-o va lua

\n nume de r`u.

Cineva strig`, curajos: – O beijo, senhora!

Ceilal]i \ncepur` s` aplaude.

– Sim, senhora, o beijo!

Claire ro[i [i privi co[ul.

– Hai s` mergem, Manoel.

– }i-e fric ?Claire se enerv` teribil. Manoel putea s` fac` s` \nceteze g`l`gia. Un

scurt semn din mân`, un zâmbet, [i ar fi putut pleca to]i spre ma[in`. |n

loc de asta, Manoel o privea râzând, ca [i cum ar fi provocat-o s`

ac]ioneze \mpotriva modestiei ei naturale.

Nicholas \i atinse u[or bra]ul:

– N-o lua foarte \n serios. E o glum`, o formalitate.

92 MARY ADLER



Una dintre fete lu` porumbul din co[ [i i-l \ntinse lui Claire. Manoel

n-o l`s` \ns` s`-l ia [i puse mâna pe el, oferindu-i-l cu amândou` mâinile,

ca [i cum ar fi oferit o sabie unui cavaler. Cu din]ii strân[i [i cu o sclipire

ciudat` \n ochii ei c`prui, accept` darul [i se \ntoarse spre Nicholas. Pe

Manoel nu l-ar fi s`rutat pentru nimic \n lume.

Inten]ionase s`-l s`rute pe obraz, dar Nicholas \[i \ntoarse capul [i

buzele lor se \ntâlnir`. Publicul aplaud` frenetic.

– Ai experimentat \nc` un obicei portughez, coment` Manoel, rece.S` ne continu`m drumul spre castel.

Claire st`tea gânditoare pe bancheta din spate, realizând, \n sfâr[it, c`

pe parcursul \ntregului incident, Inez nu scosese nici un cuvânt. Oare

credea c` \ntâmplarea de mai devreme avea pentru ea vreo importan]`?

Spera c` nu. Pentru ea, s`rutul acesta nu contase. Dar, \n adâncul

sufletului ei, [tia c` Inez era sup`rat`.Cele câteva minute petrecute lâng` oamenii care cur`]au porumb

stricaser` cheful tuturor.

Manoel privea cu aten]ie drumul. Nicholas admira peisajul, iar Inez

p`rea nervoas`.

De ce oare? Nicholas o asigurase c` s`rutul n-avea nici o semnifica]ie.

|ntr-adev`r, pentru localnici a[a era. Obiceiul spunea c` fata care-lg`se[te trebuie s` s`rute pe un om din mul]ime [i Claire crezuse c`

solu]ia cea mai inofensiv` era Nicholas. Nimeni dintre cei care cuno[teau

rela]ia dintre ei, prietenia lor atât de veche, n-ar fi putut pricepe gre[it

alegerea sa. Dar Inez o f`cuse. {i Claire \[i d`dea seama c` Manoel o

\nvinov`]ea [i el.

Ma[ina opri \n fa]a castelului.

VIS DE VACAN}~ 93



Senhor [i senhora Monteiro se aflau \n curte [i Claire profit` de

prezen]a lor pentru a se \ndep`rta de ceilal]i. Cobor\ imediat din ma[in`

[i se duse la cuplul Monteiro, care-i propuse s` fac` o scurt` plimbare

prin gr`din`. Frumuse]ea zilei p`lise [i asta numai din pricina

incurabilului obicei portughez de a valorifica poten]ialul de distrac]ie al

fiec`rei \ntâmpl`ri.

Prânzir` \ntr-un mic salon. Manoel fu o gazd` perfect`, ca de obicei,

iar mâncarea delicioas`, tot ca de obicei.Dup` mas`, Claire se gândi s-o urmeze pe Inez sus, \n dormitor [i s`

aduc` vorba despre \ntâmpl`rile dimine]ii.

Ar fi putut s` spun , \ntr-o doar :

"Nu i-a[ fi cerut niciodat` lui Manoel s` opreasc` dac` a[ fi [tiut ce

urmeaz`. S`rmanul Nicholas! N-a avut nici o vin`..."

Iar Inez ar fi r`spuns:"E doar un gest f`r` \nsemn`tate, cum a spus [i Nicholas."

Apoi, amândou` [i-ar fi amintit c` el nu f`cuse nimic ca s` evite

\ntâlnirea cu buzele lui Claire... Tân`ra chiar se \ntreba dac` nu f`cuse

acest gest inten]ionat, ca s-o r`neasc` pe Inez sau ca s`-i arate cât de mult

dorea s` fie s`rutat.

Ce \ncurc`tur`! Claire se hot`r\ s` ias` din castel [i, evitând curteaunde Manoel [i Nicholas jucau tenis, o lu` pe drumul c`tre plaj`.

C`zu prad` unei noi depresii. Ajunse pe plaj` [i se \ntinse la

ad`postul unei stânci, gândindu-se la Manoel, Inez [i Nicholas.

Nu st`tu mult [i se ridic`, tremurând. Vântul devenise rece, iar

valurile erau probabil \nalte, pentru c` ecoul lor se auzea pân` departe.

B`teau \n pere]ii pe[terilor cu putere.

94 MARY ADLER



Claire se uit` spre cer [i v`zu c` norii aveau o ciudat` bordur` ro[ie.

O lu` \napoi spre castel, urcând piepti[ stâncile [i, când ajunse \n

vârf, aproape d`du peste Manoel de Castro.

– Unde ai fost? \ntreb` el, t ios. De ce [chioap tezi?

– Nu [chiop`tez, r spunse ea, nervoas . Dar merg greu, pentru c`

am pantofii plini de praf.

– Am s te a[tept s`-i cure]i.

Claire se a[ez` [i \ncepu s`-[i scuture pantofii de praf, cu Manoelsupraveghind-o \ndeaproape. Tân`ra se sim]i tentat` s` prelungeasc` la

nesfâr[it acest moment.

– Eram \ngrijora]i din cauza ta. Ce-ai f`cut de la masa de prânz

\ncoace? \ntreb` el, ner`bd`tor.

– Am stat pe plaj . M-am odihnit.

El t`cu o clip`, apoi continu`: – Mi s-a p rut ciudat c` ai plecat a[a. De ce n-ai r`mas cu Inez?

– Voiam s` fiu singur .

El o ajut` s` se ridice, \ntinzându-i mâna. |ndat` ce o v`zu \n picioare,

\i l`s` \ns` mâna, privind-o cu aten]ie. Zâmbetul din col]ul gurii ar`ta c`

Manoel era gata s` \nceap` obi[nuitele sale observa]ii critice.

– Singur tatea este o adev`rat pacoste când iube[ti, nu-i a[a?Claire nu era dispus` s`-i asculte ironiile.

– Da, a[ putea spune c` da, r spunse ea, provocator.

– Cel pu]in e[ti sincer , replic` el, dur. Nicholas este norocos s fie

iubit de cineva ca tine. Indiferen]a lui este nejustificat`.

Urcau dealul c`tre castel. Fa]ada de marmur` se vedea deja. Copacii

st`teau nemi[ca]i.

VIS DE VACAN}~ 95



Claire r`spunse un pic greoi, din pricina oboselii:

– Mi se pare c` te-ai r`zgândit \n unele privin]e.

Nu demult mi-ai spus c` Nicholas a devenit dureros de con[tient de

farmecele mele.

– {i \nc` este. Te place, dar nu e \ndr`gostit. {i totu[i, i-ai dat ast`zi

de gândit. S-ar putea s`-[i doreasc` mai mult decât un s`rut.

Din]ii lui de un alb perfect str`lucir` ironic \n lumina soarelui:

– Data viitoare s-ar putea s` se lipseasc` de espigo rei [i de public... – Cred c`-l judeci gre[it, zise Claire.

– Nu, draga mea. |mi fac datoria s`-i \n]eleg dilema. Pe tine nu te

\n]eleg.

Ar fi fost mai bine pentru amândoi dac` te-ai fi limitat la povestea cu

prietenia.

– Dar, Manoel, spuse ea, disperat , nu s-a \ntâmplat nimic \ntre mine[i Nicholas. Am fost prieteni de atâta vreme. L-am mai s`rutat [i alt`

dat`... nu, nu de când am crescut, dar... niciodat` nu m-a privit altfel din

pricina asta.

– Nu?

Buzele lui se strâmbar`.

– Dar am v zut foarte bine cu to]ii c` s`rutul t u l-a schimbat. A fostt`cut, n-a avut poft` de mâncare [i a jucat tenis execrabil. Ce naiba crezi

c` a provocat toate astea?

Mi se pare, senhorita, c` a fost o zi nefericit` pentru mult` lume cea

\n care ai aterizat pe insul`.

Cuvintele lui o l`sar` f`r` replic`. |l urm`, mecanic, [i constat` cu

uimire c` putea \nc` respira.

96 MARY ADLER



|n holul castelului, se \ntâlnir` cu Inez.

Manoel privi dincolo de Claire [i se \nclin`: – Scuze. Trebuie s` m` duc s comand b`uturi.

Claire nu r`spunse nimic. Sim]ea c` se sufoc`, c` totul \n jur nu era

decât o cea]` de suferin]` [i am`r`ciune, din care [tia c` nu exist` decât

o singur` ie[ire: s` nu mai vin` la castel o vreme.

VIS DE VACAN}~ 97



Capitolul 6

Sp`t`mâna care urm` i se p`ru interminabil`.

Nu mai f`ceau lec]ii, nu mai citeau poezie... Inez st`tea \nchis` \n

camer` [i scria mereu scrisori, iar Claire petrecea ore \ntregi pe balcon,privind marea [i copacii.

Se vedeau foarte rar.

Durerea pricinuit` de schimbarea intervenit` \n rela]ia lor era

aproape insuportabil`. Nu-i p`sa de nedreptatea acestei situa]ii, dar voia

s-o \ndrepte. Inez p`rea \ns` c` se fere[te de o discu]ie f`]i[`. Claire ar fi

preferat o confruntare deschis` despre acel s`rut f`r` \nsemn`tate, iar dac` situa]ia ar fi necesitat s`-[i cear` scuze, era dispus` [i la asta, cu

drag` inim` chiar. Nu-i pl`cea s` se ascund` [i s` tr`iasc` a[a.

{i cu cât trecea vremea, cu atât prietenia lor era mai greu de ref`cut.

Poate ar fi fost mai u[or dac` Nicholas [i-ar fi p`strat obiceiul de a-i vizita.

Dar nu veni patru zile la rând. Alarmat, senhor Sarmento se hot`r\ s`-i

trimit` un bilet la bungalou.



A doua zi, Nicholas sosi devreme, pentru a-l g`si pe b trân pe

verand`.

– De ce ne-ai neglijat, fiule? \ntreb` omul. Ne-ai lipsit foarte mult. Nu

trebuie s` renun]i niciodat` la un bun obicei.

– |mi pare r`u, dar am avut foarte mult de lucru \n ultima vreme.

– Tot cu drumul la al t`u? Dar soarele apune repede [i nu po]i lucra

pe \ntuneric.

– Suntem \ntr-o etap` foarte important` a lucr rilor, senhor. – Chiar [i a[a, trebuie s` te odihne[ti. Nu ar ]i prea bine, Nicholas,

iar fetele mele nu mai zâmbesc când tu nu apari. Uite ce fericite sunt s`

te vad`! Te vei revan[a r`mânând \n seara asta la cin`.

– Mi-ar pl`cea s` r`mân, dar este imposibil. Contele m` a[teapt la

cin`, la castel.

– P`cat. Atunci, mâine? insist senhor Sarmento. – Mâine [i poimâine trebuie s` m` \ntâlnesc cu doctorul Gomes.

Muncitorii sunt epuiza]i [i necesit` un control medical.

Senhor fu convins, dar cele dou` tinere p`rur` foarte dezam`gite. Se

p`rea c` Nicholas era hot`rât s` \nceteze vizitele regulate la familia

Sarmento.

Despre Manoel auziser` zvonurile obi[nuite, dar din ce \n ce mai\ngrijor`toare. Cel pu]in pentru Claire. Localnicii care fuseser` invita]i la

castel povesteau c` Francesca era mereu prezent` \n preajma contelui [i

b`rbatul p`rea \ndr`gostit de ea. |n fond, era o femeie educat`, de

familie bun`. Devenise cânt`rea]` doar pentru c` ar fi fost p`cat s`

lipseasc` lumea de \ncânt`toarea ei voce. Mul]i \l invidiau deja pe conte.

Claire \ndur` toate bârfele cu stoicism.

VIS DE VACAN}~ 99



Probabil c` ea era numai una dintre nenum`ratele victime ale

atrac]iei fatale exercitate de Manoel. Nu putea lupta \mpotriva acestei

nenorociri, dar putea m`car s` aib` demnitatea lui Inez, care \[i g`sea

lini[tea \n lectur` [i scrierea unor interminabile epistole.

|ntr-o zi, Claire afl` motivul acestei asidue coresponden]e. Cele dou`

fete luau masa cu b`trânul Sarmento. Claire fusese la plimbare toat`

diminea]a [i se \ntorsese hot`rât` s-o implore pe Inez s`-[i reia lec]iile

zilnice, pentru a-[i justifica prezen]a aici, pe insul`. Trebuia s`munceasc`. Altfel, o lua razna.

Fu \ns` \mpiedicat` s`-[i pun` \n aplicare planul. Atmosfera i se p`ru

schimbat`. Era evident c` Inez [i tat`l ei discutaser` ni[te lucruri foarte

importante [i nu tocmai pl`cute.

B`trânul \i puse lui Claire \n farfurie o felie de [unc` [i piept de pui

rece, apoi se ocup` de Inez, care-[i privea gânditoare farfuria.Inez \ncepu s` vorbeasc`, cu un ton lini[tit, dar evitând s-o priveasc`

pe Claire \n ochi.

– Eu [i tata am vorbit despre foarte multe lucruri \n diminea]a asta [i

am stabilit un plan de viitor care te prive[te [i pe tine. |]i aminte[ti c`

fratele meu s-a logodit?

– Da, r spunse Claire. – I-a cerut tatei s` aprobe ziua nun]ii hot rât de el, care este foarte

aproape. La \nceput, ne gândeam s` mergem doar la ceremonie, ceea ce

\nsemna s` p`r`sim insula pentru o s`pt`mân`. Te-am fi l`sat \n grija

Enric`i. Dar mai multe motive ne-au f`cut s` ne schimb`m planurile.

Tata se simte mult mai bine, [i atâta vreme cât nu depune efort, mediul

din Portugalia nu-i va d`una. {i apoi, mai e [i problema afacerilor pe care

100 MARY ADLER



acum le conduce fratele meu... El [i so]ia vor pleca \ntr-o vacan]`... \n

luna de miere cum spune]i voi. |n sfâr[it, am decis s` \nchidem Casa

Venusta [i s` ne \ntoarcem la Oporto definitiv.

Ve[tile erau catastrofale, iar Claire nu era preg`tit s` le fac` fa] .

Mintea ei refuza s` \n]eleag` sutele de consecin]e implicate.

I se p`ru dintr-o dat` c` afar` e foarte cald. Chiar [i briza care adia

devenise fierbinte ca o lav`.

– Nu vrei s` pleci de pe insul ? \ntreb` Inez. – Nu... \n Portugalia.

Sunetul propriei voci \i d`du curajul s` continue:

– Mi-ar pl cea s` vizitez ]ara, dar nu [tiu pe nimeni acolo [i ar trebui

s`-mi câ[tig existen]a.

– Vei sta cu noi.

– {i tu, [i senhor sunte]i foarte dr`gu]i, dar nu cred c se cuvine. – Vrei s` spui c` de insul` te leag` prezen]a lui Nicholas, care nu

numai c`-]i cunoa[te limba, dar te [i \n]elege. |n Portugalia, nu vei avea

prieteni englezi. |n]elegem asta [i de aceea te vom l`sa pe tine s` decizi.

|n ce ne prive[te, vrem s` plec`m la sfâr[itul s`pt`mânii viitoare, cu

avionul. Vei avea timp s` te gânde[ti.

Masa se desf`[ur` apoi \n lini[te. B`trânul Sarmento se ridic` [i seduse s` se odihneasc` \n camera lui.

Inez nu-i urm` \ns` exemplul. R`mase \n hol, ezitând, [i-i spuse lui

Claire:

– Nu puteam spune toate astea \n prezen]a taitei, dar vreau s` [tii,

Claire, c` noi dou` nu trebuie s` fim rivale. Nu voi regreta niciodat` c`

ai venit pe insul`. |mi placi foarte mult [i nu vreau s` crezi c` sunt geloas`

VIS DE VACAN}~ 101



din pricina rela]iei tale cu... Nicholas. Mi-a[ dori s` fim mereu prietene,

dar... lucrurile sunt altfel... Nu fi trist`, draga mea. Via]a \nseamn`

schimbare.

Claire se plimb` singur` prin gr`din`, gândindu-se. Inez avea

dou`zeci [i [apte de ani. Probabil c` reu[ise s`-[i creeze un sistem de

ap`rare care s-o ajute s` treac` mai u[or peste dezam`giri [i dureri. P`rea

c` putea s` controleze orice situa]ie. Dar hot`rârea ei p`rea atât de pu]in

necesar`, atât de inutil`. Nu era ca [i cum Nicholas ar fi avut o alt`

prieten`. Era liber s` iubeasc`. Era inteligent [i priceput \n munca sa, iar

\n curând avea s` devin` director la firma de construc]ii a lui Manoel.

Dac` [i-ar fi permis luxul de a o iubi pe Inez, ar fi fost atât de ferici]i

\mpreun`!

Deodat`, Claire se opri. Cum va primi Nicholas vestea plec`riifamiliei Sarmento din Santa Catarina? Care-i va fi reac]ia? Oare Inez

\ncerca s`-l for]eze la un gest decisiv, la o declara]ie deschis`? |ntr-un

impuls de moment, Claire o lu` pe drumul spre dealuri, sperând c` avea

s`-l g`seasc` pe Nicholas la lucru.

{tia c` noile case erau aproape de finalizare [i supravegherea lor era

l`sat` \n grija unui asistent, astfel c` Nicholas se afla probabil la nouldrum.

Ajunse pe falez` [i auzi un zgomot sinistru care venea dinspre ora[ [i

\[i r`spândea ecoul de-a lungul m`rii. |ncepuser` s` dinamiteze stâncile

de la cap`tul cel`lalt al drumului.

Probabil c` nici nu i se va da voie s` intre \n perimetrul de lucru [i

s`-l vad` pe Nicholas.

102 MARY ADLER



Disperarea o f`cu s` se gr`beasc`. |n loc s-o ia direct spre drum, alese

s` urce [i s` mearg` pe str`du]ele \ntortocheate, care se uneau cu

drumul ceva mai departe.

Strada pe care mersese avea o inscrip]ie pe care scria \n portughez`:

"Aten]ie! Dinamit`!"Se strecur` pe sub sfoara care bara drumul [i privi \n

ambele p`r]i.

Aceast parte a drumului era \ngust [i lipsit de copaci. De

jur-\mprejur se vedeau oameni \nv lui]i \ntr-un nor de praf, \nc rcândpietrele rezultate din explozie. Pe iarba \nc` verde din dreapta ei, z`ri o

cabin`. Era, desigur, biroul portabil al lui Nicholas despre care auzise,

dar pe care nu-l v`zuse niciodat` pân` acum. O lu` la fug` \nspre el,

sperând c` avea s`-[i \ntâlneasc` prietenul.

Claire privi printr-o cr`p`tur` din perete [i v`zu masa de lucru a lui

Nicholas. Vesel`, cioc`ni la u[` [i intr` f`r` avertizare \n c`ldura sufocant`din interior, unde miroasea a spray de ]ân]ari.

Uimit, Nicholas \[i ridic` privirea din hârtiile \mpr`[tiate pe mas` [i

s`ri \n picioare.

– Claire, draga mea! Ce naiba cau]i aici? E periculos!

– {tiu. Dar trebuia s` te v`d neap rat, chiar dac` riscam s nimeresc

tocmai \n mijlocul unei explozii. Pot s` stau?El \i \ntinse un scaun.

– Desigur c` po]i. Dar e vorba despre reguli. Nu e permis accesul nici

unui vizitator, ci doar al muncitorilor. Altfel, se pot \ntâmpla incidente

nepl`cute. Nu vom face o nou` explozie decât peste o or`, dar nu te pot

l`sa s` r`mâi aici mai mult de cinci minute. Ce s-a \ntâmplat?

Claire \l privi cu aten]ie. P`rea gr`bit, distant.

VIS DE VACAN}~ 103



De altfel, poate avea dreptate. Nu era momentul pentru o discu]ie

serioas`.

– Nicholas, vei veni la Casa Venusta \n seara asta? \ntreb` ea, dup` un

moment de gândire. Ne \ntâlnim \n fa]a casei tale la cinci jum`tate [i

mergem \mpreun`. Vom vorbi atunci.

– M` tem c` nu pot.

– Oh!

Toate speran]ele ei se risipir`. – |n ultima vreme ai mereu treab , nu te mai vede nimeni... Dac` nu

vrei s` vii \n seara asta, atunci vom vorbi acum, oricât de mult timp ar

necesita discu]ia. Nicholas, familia Sarmento vrea s` plece de pe insul`

la sfâr[itul s`pt`mânii viitoare. Vor \nchide vila [i vor lua cu ei to]i

servitorii \n Oporto.

Ceva se schimb` \n atitudinea lui.Dar imediat, Nicholas \[i relu` \nf`]i[area obi[nuit`. |nconjur` masa,

\[i trase un scaun [i \[i \ntinse picioarele cu un aer nep`s`tor.

– Ce lovitur` pentru tine! zise el.

– Pentru mine! exclam` ea. Nu m` intereseaz` ce se va \ntâmpla cu

mine când vor pleca. Nicholas, e[ti atât de dr`gu]... dar nu asta voiam

s`-]i spun... [tiu c` n-am dreptul s`-]i vorbesc despre asta, dar... – Atunci, nu vorbi, \i t ie el vorba. Multe dezastre pe lumea asta se

\ntâmpl` din pricin` c` oamenii nu-[i v`d de treaba lor [i se amestec` \n

via]a altora. E mai bine s` la[i lucrurile s evolueze \n felul lor. Inez ]i-a

cerut s` pleci cu ei?

– Da, dar nu pot merge, [i [tie foarte bine de ce. Engleza ei este

aproape perfect`, nu mai are nevoie de mine. Dar nu asta e problema.

104 MARY ADLER



|[i ]inu r`suflarea [i ad`ug` cu greutate:

– Inez pleac`, Nicholas. Asta nu \nseamn` nimic pentru tine?

Nicholas ridic` din sprâncene.

– Bine\n]eles c` \nseamn . |nseamn` c` senhor Sarmento se simte

destul de bine pentru c`l`torie, [i m` bucur s` aud asta. Nu vrei s` te

duci cu ei, ca oaspete, pentru vreo lun`?

– Nicholas, te rog!

B`rbatul ridic` din umeri: – Ce vrei s` fac? Te-am adus aici pentru ca mediul nou s te ajute s`

treci peste perioada dificil` din via]a ta. Asta s-a [i \ntâmplat, dar trebuia

s`-]i dai seama c` [ederea ta \n Casa Venusta se va sfâr[i cândva. Voi face

tot ce pot pentru tine, desigur. Ai putea s` r`mâi aici pentru opt sau zece

s`pt`mâni, pân` când contractul meu se va termina, [i te voi duce chiar

eu \napoi \n Anglia. Mi-ar pl`cea foarte mult.Claire exclam`, exasperat`:

– }i-am spus c` nu m` intereseaz` ce se va \ntâmpla cu mine. La tine

m` gândesc acum, la cum te va afecta plecarea asta. Nu suferi c` Inez va

pleca din via]a ta pentru totdeauna?

Nicholas zâmbi. Era zâmbetul unui om care se educase s` accepte tot

ce via]a \i oferea. – Nu e[ti cam melodramatic`, draga mea? Pentru totdeauna

\nseamn` mult. Când m` voi stabili la Lisabona, voi putea s-o v`d din

nou. Poate nu peste un an sau doi, dar cândva... Vezi tu, Claire – vocea

lui p`rea indiferent` – e[ti \nc` foarte tân`r` [i acorzi o importan]` mare

unei prietenii obi[nuite. ~sta e apanajul tinere]ii. Crezi c` imposibilul se

poate realiza.

VIS DE VACAN}~ 105



Dar via]a e mai simpl` când recuno[ti deschis c` ai limite [i te a[tep]i

la mai pu]in decât meri]i.

– E[ti fatalist!

– Nu, draga mea. M` bazez pur [i simplu pe logic , o calitate pe care

multe femei o dispre]uiesc. Nu vreau s` te conving c` e mai bine s`

renun]i la intui]ie [i la sentimentele tale, pentru c` [tiu c` n-ai face-o

oricum [i e[ti mai simpatic` a[a. Dar sunt mai b`trân decât tine [i [tiu

foarte bine ce trebuie s` fac. – Vreau s` fii fericit, Nicholas.

B`rbatul se ridic` [i veni lâng` ea.

– Am dep`[it cu mult cele cinci minute. Trebuie s` pleci.

Claire insist`:

– Vei veni la familia Sarmento?

– Poate s`pt mâna viitoare. Anun] -m` dac` vrei s` g sesc un avioncare s` te duc` \napoi \n Anglia. Necesit` timp. Dar te sf`tuiesc s` prive[ti

chestiunea asta pu]in egoist. Acum, c` [tii foarte bine portugheza, po]i

r`mâne pe Santa Catarina. |]i vei g`si cu u[urin]` o nou` familie... Sau vei

putea s-o aju]i pe b`trâna \nv`]`toare de aici. Gânde[te-te la oferta asta [i

vom mai discuta. Ne vedem sâmb`t . Ne \ntâlnim pe falez` la ora

prânzului [i mergem \n excursie pe dealuri.Claire accept` [i se preg`ti de plecare.

Dar nu f`cu nici doi pa[i [i sim]i c` se sufoc`, z`rind o urm` \nalt`

care se \ndrepta spre cabina lui Nicholas.

– Nicholas! strig` ea.

B`rbatul ie[i.

– E Manoel, zise ea, \nsp imântat .

106 MARY ADLER



Ia-l de aici [i du-l s` vad` drumul. |ntre timp, eu voi pleca

neobservat`.

Nicholas nu \n]elese imediat cererea ei [i reac]ion` cu \ntârziere.

|ntre timp, Manoel ajunse \n fa]a intr`rii. O privi pe Claire rece [i

critic, dar nu uit` s` fac` plec`ciunea obi[nuit`.

– E nevoie de tine la drum, prietene. S-a \ntâmplat un accident la

unul dintre vagoane [i nimeni nu se pricepe s` fac` nimic, \i spuse el lui

Nicholas. – Claire tocmai pleca...

– O voi conduce eu. Te rog, du-te s -l vezi pe muncitorul accidentat.

Nicholas zâmbi c`tre Claire:

– Vei fi certat , o avertiz` el. Accept -]i pedeapsa.

Timp de un minut, Claire [i Manoel nu schimbar` o vorb`. Dar

atmosfera era tensionat`, [i nu numai din pricina soarelui care ardeadeasupra capetelor lor. Manoel era furios.

– Crezi c` regulile sunt f`cute pentru al]ii, nu pentru tine! Toate

intr`rile pe drum sunt blocate [i inscrip]iile spun clar c` accesul e

interzis. Ce cau]i aici?

– Trebuia s -l v`d pe Nicholas. Nu e vina lui, nu [tia c` vin.

– Nici nu m` \ndoiam. Nu te-ar fi expus unui asemenea pericol. Ai venit din propria ta voin]` ca s` vorbe[ti cu el ceva ce nu suferea

amânare. Ce mai pui la cale?

– Nimic, te asigur! Dar s-a \ntâmplat ceva foarte serios. |mi pare r`u

c` am \nc`lcat regulile...

– |n expresia ta nu se cite[te nici o urm` de regret, iar regulile sunt

f`cute pentru a te proteja. Nu trebuie s` le ignori cu atâta nep`sare.

VIS DE VACAN}~ 107



De ce ai venit la Nicholas?

Vocea \i deveni rece, t ioas`

– E ceva obi[nuit la tine \n ]ar` ca o femeie care se crede \ndr gostit`

de un b`rbat s`-l urm`reasc` peste tot, pân` [i la munc`? Nu cred. |n

orice caz, aici, pe insul`, eu nu tolerez un astfel de comportament.

Asta \ntrecuse orice m sur . Claire izbucni:

– Te asigur c dac` a[ fi [tiut c` te \ntâlnesc aici, n-a[ fi venit. Voiam

s` discut cu Nicholas o problem` personal`, care nu suferea amânare. – Am priceput asta, r spunse el, sarcastic. {i v-a]i l murit?

– Nu, replic` ea. Insula l-a schimbat [i nu mai e Nicholas pe care-l

cuno[team. Ai spus c` eu sunt cauza nefericirii sale...

Manoel ridic` bra]ul ca s-o opreasc`:

– De-ajuns. Nu mai ]ipa. Haidem \n ma[in` [i te voi conduce acas .

– Mul]umesc, dar prefer s` merg pe jos. – Ba nu, vei merge cu mine.

– Te \n[eli. Voi merge pe jos. Nu pot s` stau \n acela[i loc cu tine. M`

sufoc... Iar v`zând cum \mi porunce[ti m` umple de dispre] pentru mine

\ns`mi.

Manoel nu se mi[c`. Str`lucirea din ochii lui o \nfrico[`.

– Haide, senhorita. Te conduc acas`.Pentru o clip`, Claire se gândi s` se opun` \n continuare. Dar [tia c`

urm`rile vor fi grave.

Ma[ina era aici, \n fa]a ei. Manoel o prinse de mân` [i deschise

portiera, apoi o \mpinse \n`untru.

Se a[ez` la rândul lui pe scaunul [oferului.

– Acum, po]i s` \ncepi s` te sufoci [i s` te dispre]uie[ti.

108 MARY ADLER



Se oprir` \n fa]a Casei Venusta.

– Manoel! exclam` Inez, ie[indu-le \n \ntâmpinare. Nu te-am mai

v zut de mai bine de o s`pt mân`. E[ti atât de ocupat cu musafirii t`i

\ncât ai ajuns s`-l neglijezi pe tata?

– Ce mai faci, Inez? zâmbi el.Tat l t u se odihne[te, acum. Poate voi

veni \n vizit` s`pt mâna viitoare.

– Poate? E atât de greu s` te despar]i de fermec toarea ta

privighetoare? Am auzit c` Francesca a \nceput din nou s` cânte. – Pu]in.

– S`pt mâna viitoare vom da o petrecere acas`. Nu mi-a[ dori s`

a[tept`m pân` atunci ca s` te vedem, dar v` invit`m pe tine [i pe

Francesca, la masa de prânz sau de sear`. |]i cer asta ca pe o favoare

personal`.

– De-abia a[tept [i sunt foarte onorat. Sunt sigur c` Francesca va fi\ncântat`.

F`cu o plec`ciune [i-i s`rut` mâna. Se plec` [i \n fa]a lui Claire, dar

n-o privi [i nici nu-i zâmbi.

Inez privi ma[ina plecând [i o a[tept` pe Claire s` intre \n cas`.

– Manoel p rea ciudat, zise ea, gânditoare. Nu l-am v zut niciodat

atât de distant. Dat fiind c` vom p`r`si \n curând insula, ar fi fost normals` vrea s`-l vad` pe tata. Ar fi putut s` r`mân`...

Claire era prea obosit` [i prea deprimat` ca s` mai \ncerce o abordare

diplomatic`. Se sim]ea la cap`tul puterilor.

– Nu [tie c` pleca]i, spuse ea.

Tân`ra o privi surprins`:

– Nu i-ai spus? Atunci, ce va crede despre invita]ia mea?

VIS DE VACAN}~ 109



Nu-[i imagineaz` c` a fost poftit la mas` ca s`-[i ia r`mas-bun de la

prietenii lui.

– Va afla cât de curând.

– Dar, Claire... Manoel te-a adus aici din ora[, nu? \ntreb` Inez,

\ncruntat`.

– De la noul drum, o corect` Claire.

– |n]eleg. Ai fost la Nicholas. {i – Inez ridic` din umeri – care a fost

reac]ia bunului nostru prieten? – Era ocupat, dar i-am spus ce am avut de spus. Cred c` vestea l-a

[ocat.

– Probabil. I-ai spus c` a[ vrea s` pleci cu noi?

– Da, dar i-am spus [i faptul c` nu pot accepta generozitatea voastr .

|n schimb, mi-a propus s` r`mân pe insul` ca s-o ajut pe \nv`]atoarea de

aici.Se p`rea c` Inez nu avea nimic de ad`ugat. Claire intr` \n hol [i

spuse:

– Mi-e cald. M` duc s` m` schimb.

Dar nici chiar \n pijamaua r`coroas` de m`tase, Claire nu putu sc`pa

de fierbin]eala care-i cuprinsese \ntregul trup. Chiar [i simplul fapt de a

se gândi la evenimentele s`pt`mânii viitoare o \nsp`imânta. Dac` trebuias` plece de pe insul`, [tia c` via]a ei se va termina.

Era adev`rat c` Manoel \i devenise du[man, un du[man aprig [i crud,

dar ea \l iubea la fel de mult. Mai mult, [tia c`-l iubea platonic [i c` nu va

cunoa[te niciodat` pasiunea dragostei lui... Dar ar fi \ndurat orice, chiar

[i furia lui, dac` asta \nsemna s` r`mân` al`turi de el.

C`ldura serii era cople[itoare.

110 MARY ADLER



Soarele se scurgea pur [i simplu pe cer [i se scufund` \n sfâr[it \n

mare. Cerul era \ntunecat, lipsit de stele [i briza nu mai leg`na ramurilecopacilor. Claire era sigur` c` va ploua.

Abia a[tepta \ntâlnirea de sâmb`t cu Nicholas. Aveau s` urce pe

dealuri [i s` discute prietene[te, a[a cum se obi[nuiser` de atâta vreme

– de[i prietenia lor nu mai fusese la fel de lini[tit` \n ultima vreme – [i

poate va g`si momentul s`-i \mp`rt`[easc` dragostea ei pentru Manoel.

Ce u[urare ar \nsemna pentru ea!Dar se \ntâmpl` ceva care amân` nedefinit \ntâlnirea de sâmb`t`.

VIS DE VACAN}~ 111



Capitolul 7

A doua zi, insula se trezi sub un cer \ntunecat de culoarea plumbului.

Marea era \necat` \n cea]` [i valurile loveau s`lbatic ]`rmul. Mun]ii

aveau o coroan` de nori \ntuneca]i. Vântul invad` casa [i o r`coareciudat` se sim]i \n aer. Gresia din hol deveni atât de rece [i de

neprimitoare, \ncât fu acoperit` cu covoare aduse din celelalte camere.

– Se pare c` suntem \nconjura]i de furtuni. Aerul se va r`ci, spuse

Inez.

Dup` o noapte nedormit`, care aduse pe fa]a ei o paloare

neobi[nuit`, Inez r`m`sese la fel de calm` [i de resemnat`. |ncepu s`strâng` lucrurile, metodic. Goli sertarele [i sort` hârtiile. Co[ul de gunoi

se umplu de foi scrise m`runt. C`r]ile valoroase fur` \mpachetate. La fel,

argint`ria.

Inez mai puse deoparte cutia de ceai din por]elan fran]uzesc [i câteva

alte ornamente dragi. Nu erau multe de strâns. Nu puteau goli casa pân`

la petrecerea de s`pt`mâna viitoare.



{i apoi, servitorii vor r`mâne aici, ca s` strâng` lucrurile [i s` le trimit`

la Lisabona.

– M` aju]i s scriu invita]iile pentru prietenii no[tri? o \ntreb` Inez

pe Claire. Vom face una [i apoi o vom copia, schimbând doar numele [i

modul de adresare. Va fi o activitate perfect` pentru o diminea]` ca asta.

Treaba le lu` destul timp [i nu terminar` decât c`tre prânz. Plicurile

fur` strânse \ntr-un sertar, a[teptând s` fie trimise la re[edin]ele vecine

\n cursul dup`-amiezii.Dup` mas`, Inez se duse s` se odihneasc`, iar Claire r`mase pe

verand`, pân` când fu alungat de o pal puternic` de vânt, care trânti

cu zgomot u[ile [i ferestrele casei. Ceva lovi puternic \n geamul mare [i

servitoarea ]ip`, cu glas ascu]it. Claire se ridic`, \nchise ferestrele

verandei [i intr`. Privi uimit` furtuna care se dezl n]uise \n gr din`.

Palmierii se agitau frenetic sub vânt, florile fur` plecate la p`mânt. Claireo auzi pe Inez coborând \n grab` sc`rile. Vântul devenise mai puternic.

Locuin]a p`rea c` se clatin` din temelii. Cele dou` tinere se uitar` lung

una la alta, \ntrebându-se ce avea s` urmeze.

Cerul \ntunecat fu br`zdat de fulgere, urmate de bubuituri puternice

de tunet [i ploaia \ncepu s` curg` \n valuri.

Ploua de dou` ore \ncheiate. B`ur` ceaiul [i se preg`tir` pentru odup`-amiaz` de potop.

Claire se gândea la cei opt musafiri ai castelului. Probabil c` se distrau

jucând biliard sau vizitau galeria unde contele \[i p stra colec]ia de art

portughez`. Castelul fusese martorul multor asemenea furtuni [i

rezistase de-a lungul secolelor.

Probabil c` Francesca se va speria [i Manoel va fi acolo s-o lini[teasc`.

VIS DE VACAN}~ 113



Claire aproape c`-i auzea vocea blând` spunând:

"Zgomotul vine dinspre mare... |n castel e[ti la ad`post, Francesca.

Mâine vei vedea c` toate casele sunt la locul lor [i localnicii vor fi ferici]i

c` aerul s-a r`corit!"

Claire era nervoas` din pricina vremii [i a propriilor gânduri. Inez

st`tea lini[tit` [i-[i vedea de lucrul ei. Oare la ce se gândea? La Nicholas,

care st`tea singur \n bungalou? La ziua când plouase [i-[i g`siser`

ad`post la el acas`?Fulgerele [i tunetele nu conteneau. Ploaia c`dea \n cascade [i p`rea

c` nu se va termina niciodat`.

Claire \ncepu s` se plimbe pe hol [i se opri \n fa]a micii ferestre care

d`dea spre verand`.

Z`ri o ma[in` care se apropia, dar crezu c` ploaia \i joac` feste. Era

ma[ina lui Manoel. Asta \nsemna c` fusese nevoit s` vin` prin ora[, s` \nfrunte noroiul [i

pietrele c`zute \n drum, rafalele de ploaie... numai s` ajung` aici. De ce

s` fi f`cut a[a ceva?

Dar nu Manoel ie[i din ma[in` [i fugi gr`bit prin ploaie pân` \n fa]a

casei. Era Rodrigo Texheira. Claire deschise u[a [i b`rbatul intr` \n hol,

abia r`sfulând. – Ce s-a \ntâmplat? Manoel a p`]it ceva? \ntreb` ea, disperat .

– Nu. Nu te alarma. Manoel m-a trimis s` v` spun... c` s-a \ntâmplat

un accident.

– A fost cineva r nit?

– Da.

B`rbatul f`cu o plec`ciune la vederea lui Inez.

114 MARY ADLER



– Manoel mi-a cerut s` v` anun], pe tine Claire, [i pe Inez, c`

Nicholas a fost r`nit.

– Nicholas!

Inez se albi la fa]`, iar ochii ei str`lucir` ciudat. Pentru o clip`, Claire

crezu c` avea s` le[ine. Dar Inez se st`pâni [i \ntreb`:

– E grav?

– Nu se [tie. Are dou` coaste rupte.

– Unde e? \ntreb` Claire. – L-au dus acas . Manoel mi-a spus s` v` duc acolo, dar s` v`

povestesc mai \ntâi cum s-a \ntâmplat, ca s` nu facem g`l`gie acolo.

Rodrigo p`rea \ngrijorat, dar le zâmbi \ncurajator.

– A fost a[a. Pe timpul furtunii, eu [i Manoel eram \n salon, la castel.

La un moment dat a venit un om pe cal. Manoel a vorbit cu el [i a aflat

c`, \n ciuda semnelor de furtun`, Nicholas a plecat la lucru de diminea]`.Când ploaia a \nceput, a trimis acas` muncitorii. Când s-a dezl`n]uit

vântul, se afla pe o stânc .

– {i ce a f`cut?

– Omul crede c` s-a ascuns \ntr-o pe[ter`. Nu putea merge pe o astfel

de vreme. Ploaia c`dea \n valuri. Probabil c` a m`turat cu totul stânca [i

a c`zut. – Rodrigo, zise Inez, umezindu-[i buzele, stânca a c zut peste

Nicholas?

– |n parte... Din fericire, nu [i-a pierdut cuno[tin]a pe loc. Avea \n

buzunar pistolul de avertizare cu ajutorul c`ruia d`dea semnalul pentru

explozie. Era \nc`rcat. A tras [i cineva l-a auzit...

– A stat mult acolo?

VIS DE VACAN}~ 115



– Cei care l-au g sit au anun]at doctorul [i apoi unul din ei a venit [i

la castel.

– {i dup` aceea?

– Manoel [i cu mine am plecat imediat \ntr-acolo. Am condus foarte

repede. Am ajuns chiar \naintea doctorului Gomes. Acesta a adus

ambulan]a. Manoel voia s`-l ducem la castel, dar doctorul a spus c` e

prea departe.

– A[adar sunt la bungalou acum? Ne duci [i pe noi? – Desigur. Drumul e prost, dar distan]a e scurt .

– M` duc s` aduc hainele de ploaie, zise Claire.

|n alte condi]ii, drumul pân` la bungalou pe o astfel de vreme ar fi

fost \nsp`imânt`tor. Dar acum, Claire se gândea c` Manoel le-ar fi dus la

Nicholas mai repede [i f`r` atâtea zgâl]âieli. Cu toate astea, \i era

recunosc`toare lui Rodrigo pentru c` le ajuta.Ploaia lovea f`r` mil` \n ma[in` [i aproape c` nu se vedea nimic \n

fa]`. Claire, care [tia bine drumul, exclam`:

– Uite copacul. Trebuie s` oprim.

L`sar` ma[ina lâng` gardul viu, aproape de ambulan]a cu care venise

doctorul.

|ncepur` s` mearg` cu greu pe c`rare. Rodrigo deschise u[a [i le f`culoc s` intre.

– Manoel e \n dormitor, cu doctorul, spuse el.

Inez r`mase \n picioare lâng` mas`. O lacrim` i se z`ri pe obraz. Apoi

a doua...

Emo]ionat`, Claire \i spuse lui Rodrigo primul lucru care-i veni \n

minte:

116 MARY ADLER



– Am vrea ceva de b`ut. Po]i s -l rogi pe servitor s` ne aduc` ni[te

ap`?

Probabil c` [i Rodrigo fu u[urat s` p`r`seasc` \nc`perea. Lipsi câteva

minute, iar Manoel [i doctorul ie[ir` din dormitor \nainte ca el s` se

\ntoarc`.

– Odihn` [i medicamente. Voi reveni mâine. Cineva trebuie s` stea

cu el peste noapte, [opti doctorul.

– Desigur. Va fi bine \ngrijit, r`spunse Manoel. – Bine. M` \ntorc la spital. Sun -m` dac` se \ntâmpl` ceva. La

revedere.

Manoel se plec` \n fa]a lui [i deschise u[a.

Se \ntoarse \n camer` [i se uit` cu aten]ie la Claire:

– Regret cele \ntâmplate, spuse el, formal. Rodrigo v-a explicat,

poate, c` accidentul a fost serios, dar nu grav... – E... con[tient?

– Da, dar i s-a dat un calmant. E pe punctul s` adoarm`. Te-am

anun]at pentru c` \i e[ti ca o rud`. Po]i s` te duci s`-l vezi.

|nainte ca ea s` replice, Inez f`cu un pas \n fa]` [i-l privi pe Manoel

cu lacrimi \n ochi:

– Manoel, a[ vrea s -l v`d pe Nicholas.Claire v`zu cum tr`s`turile b`rbatului se \n`spresc. Probabil c` se

gândea dac` a[a ceva se cuvine. Inez era palid` [i suferea.

Pe un ton sc`zut, Claire interveni:

– Inez trebuie s` intre prima.

Câteva clipe, Manoel r`mase nehot`rât, apoi \i zâmbi blând lui Inez:

– Nu plânge, draga mea. Va fi sup`rat dac` te va vedea plângând.

VIS DE VACAN}~ 117



A doua u[ .

Inez \[i [terse lacrimile cu batista [i intr` \n camer`.

Manoel \i d`du lui Claire un scaun [i o pofti s` se a[eze.

– Deci a[a, zise el, a[ezându-se la rândul lui. Oare când o s` se

termine comedia asta?

Rodrigo intr` cu paharele de ap` [i câteva buc`]ele de l`mâie.

Manoel arunc` apa [i se duse la bar.

– S` nu-mi pui whisky, spuse Claire. Vreau ap , te rog.

– Vei bea ap` cu whisky [i cu pu]in` l`mâie.

– Manoel...

– Vei bea whisky, repet , \ntinzându-i paharul.

Claire ascult`. Se sim]ea obosit`.

Rodrigo se duse la fereastr`, urm`rind ploaia. Manoel goli repedepaharul [i-[i mai turn` unul, apoi se \ntoarse la mas`. Claire \[i d`du

seama c` avusese dreptate când \l descrisese ca pe un b`rbat diferit de

ceilal]i. Ochii lui p`reau obosi]i [i riduri mici i se vedeau pe chip, dar

expresia lui p`rea lipsit` de orice emo]ie. }inea mult la Nicholas, [tia

asta. Probabil c` era \ndurerat de situa]ia \n care se afla prietenul lui. Dar

nimic nu l`sa s` se vad` asta. Claire spera c` Manoel va spune cevaamabil, c` va alunga tensiunea [i teama.

|n loc de asta, \i auzi vocea plin` de cinism:

– |ncearc` s` te relaxezi, Claire. Ar fi mai bine dac` ai putea s` plângi,

dar se pare c` englezii nu fac a[a ceva \n prezen]a altora. Termin`-]i

b`utura [i relaxeaz`-te.

Claire \l ascult`.

118 MARY ADLER



***

|ntre timp, Inez p`trunse \n camer` [i a[tept` o clip` s` se lini[teasc`.

O mân` \i strângea parc` gâtul. Se \ndrept` spre pat [i privi chipul drag

al lui Nicholas, p`rul lui negru cufundat \n pern`. Dormea deja.|ntinse mâna, u[or, [i-i d`du la o parte de pe frunte p`rul \nc` ud de

ploaie.

Din gre[eal`, f`cu un mic zgomot [i b`rbatul se trezi:

– Inez, zise el, \ncet.

Ochii lui erau larg deschi[i. |l trezise!

– Ce ciudat c` te afli aici. M-am gândit la tine, Inez, spuse el, ca prin vis.

– Te-ai gândit la mine? Foarte bine, spuse ea, emo]ionat .

– Nu... e r u. Mi-a fost foarte greu... Nu face situa]ia [i mai grea.

– Nu [tii ce spui. Trebuie s` te gânde[ti la tine, Nicholas. Stai lini[tit

[i \ncearc` s` adormi.

Calmantul \[i f`cea efectul. Pleoapele i se \nchideau.Inez \[i puse mâna peste a lui. |n câteva secunde, Nicholas adormi.

Afar`, se auzea ploaia b`tând \n geamuri.

Inez nu-[i putea st`pâni lacrimile. Dar [tia c` acestea sunt

binef`c`toare [i c` dup` ele va urma o binef`c`toare fericire.

Atinse \nc` o dat` fruntea iubitului ei [i ie[i \n lini[te din camer`. Cu

atitudinea ei obi[nuit` [i cu un zâmbet nou pe chip, ap`ru \n salon.

VIS DE VACAN}~ 119



Manoel se ridic`:

– Prietenul nostru doarme? Muito bem. Trebuie s` bei ceva, Inez,

apoi v` voi conduce acas`.

Claire se gr`bea s` plece. Lini[tea ap[s[toare din camer`, al`turi de

Rodrigo, care r`sfoia de zor o revist`, [i de Manoel care fuma \ntruna, o

enervase peste m`sur`. Iar b`utura \i deformase sim]ul realit`]ii.

Inez, tot palid`, dar neobi[nuit de vesel`, reprezenta o enigm`

pentru Claire.Ridic` privirea [i o \ntreb`:

– E... bine?

– Da, cara. Trebuie s` vii s -l vezi mâine diminea] .

Accept` resemnat paharul \ntins de Manoel [i \ntreb :

– Cine are grij de el \n seara asta?

– Voiam s -l p zesc eu, dar cu oaspe]ii de la castel... Rodrigo s-a oferits` stea cu el [i, \ndat` ce ajung \napoi acas`, am s` trimit un servitor s`-l

ajute. Nu te teme, va fi bine \ngrijit.

– Dac va fi nevoie de ajutor, m` vei chema?

– Desigur.

Le ajut` s`-[i pun` pelerinele de ploaie. Pe când Claire \[i \ncheia

haina, sim]i o presiune pe um`r. Era bra]ul lui Manoel. B`rbatul voiaprobabil s`-[i exprime \n acest fel regretul c` fusese nevoit` s` cedeze \n

fa]a lui Inez dreptul de a-l vedea prima pe Nicholas. Claire se gândi c`

simpatia lui venea târziu. Deja aflase ce credea despre ea.

Pe drumul \napoi spre Casa Venusta, Claire abia remarc` peisajul

dezolant de afar`. Se sim]ea singur`, pierdut` [i nefolositoare nim`nui

de pe lumea asta. Nicholas era bolnav, dar nu avea nevoie de ea; Inez

120 MARY ADLER



p`trunsese parc` \ntr-un univers minunat, numai al ei. Iar Manoel...

Manoel era prea st`pân pe sine, prea individualist.

Când ajunser` acas`, Inez se \ntoarse spre Manoel [i-i spuse, cu

aceea[i fericire pe chip:

– Vrei s` a[tep]i pu]in, dragul meu prieten, s` aduc o crem` din

plante pentru rana lui Nicholas de pe obraz?

– Sigur, aprob` acesta. Chiar m` gândeam s` trimit ceva prin

servitorul meu, dar sunt convins c` alifia ta va fi mult mai eficient`. – La revedere, spuse Claire, când b rbatul se preg`ti s` plece.

– O clip , o opri el. Nu-mi place s` te v`d atât de nefericit . Trebuie

s` te lini[te[ti. Nicholas e un tip puternic [i-[i va reveni foarte repede. Sau

poate altceva te nelini[te[te? Spune-mi, Claire, ce ai?

Tonul lui era autoritar, dar blând. |n ce o privea, Claire primi gestul

lui de afec]iune ca pe o simpl` formalitate. Nu putea crede c` starea ei \linteresa cu adev`rat [i nici nu se putea \ncrede \n el.

– Sunt afectat` de accidentul suferit de Nicholas... {i apoi, vremea m`

enerveaz`...

– Dar dincolo de toate astea... nu e [i ceva personal?

Ochii lui o privir` intens, dar vocea \[i p`strase blânde]ea:

– Nu poate fi din pricin` c ... abia azi ]i-ai dat seama c` ai o rival ? Nu[tiai c` Inez \l iube[te pe Nicholas? Credeam c` femeile simt instinctiv

aceste lucruri. Te doare atât de tare c` l-ai putea pierde?

Claire sim]i c` pr`pastia dintre ei se adânce[te [i c` niciodat` nu vor

mai putea fi prieteni, cum spera c` fuseser` odat`. Florile de pe

piedestalul din hol r`spândeau un arom` dulce [i grea. Claire \[i strânse

p`rul la spate [i o pic`tur` de ploaie \i c`zu pe lobul urechii.

VIS DE VACAN}~ 121



Ce \ncercare grea [i lipsit` de speran]` s` \ncerce s`-i explice!

– Bine, zise el, v zând-o c` tace. Nu vreau s` te umilesc. Te sf tuiesc

s` te odihne[ti.

Când Inez ap`ru \n capul sc`rilor, Manoel ad`ug` \n [oapt`:

– {i s te gânde[ti dac nu cumva sentimentele tale pentru Nicholas

nu sunt decise de teama de a avea o rela]ie adev`rat`, cu un partener

mai... pasional. Voi, englezii, m` face]i s` cred c` sunte]i foarte la[i când

vine vorba de dragoste.Cu o brusc` schimbare de ton, care-i demostr` \nc` o dat` lui Claire

capacitatea lui de a se transforma când dorea, Manoel se adres` lui Inez:

– Gata? Mul]umesc. Voi pleca \ndat . Ne \ntâlnim mâine, acas la

Nicholas. Adeus, senhoras!

Claire nu r`spunse. R`m`sese f`r` glas. Inez o privi curioas`, apoi se

\ndrept` spre salon. Aprinse lumina, strânse petalele de flori uscate depe mas` [i se a[ez` la birou. F`r` s` spun` nici un cuvânt, puse invita]iile

\ntr-un sertar, pe care-l \nchise cu cheia.

Plecarea fusese deci amânat`. Slab` consolare pentru Claire. Poate c`

b`trânul senhor va fi dezam`git, dar [i el prefera, desigur, s` r`mân`

pân` la totala recuperare a lui Nicholas.

Claire se duse \n dormitor.

***

Noaptea, ploaia se opri \n sfâr[it.

122 MARY ADLER



Diminea]a, pe cer nu mai r`m`seser` decât câ]iva nori albi, printre

care razele soarelui str`luceau vesel.

Dis-de-diminea]`, b`trânul Sarmento ie[i pe verand`, ascultând

satisf`cut ciripitul p`s`rilor, la fel de gure[e [i de sprintene ca \n fiecare

zi frumoas`. Senhor le \mp`rt`[i planul lui de a merge ceva mai târziu \n

vizit` la Nicholas, condus de credinciosul Joao.

– Copilul la nebun, ad`ug` el ca pentru sine, care e atât de avid de

munc` \ncât ajunge s`-[i piard` ra]iunea!Era decis s`-i spun` personal bolnavului ce crede despre un om

care-[i asum` riscuri atât de mari.

Când Inez, \mbr`cat` \ntr-o rochie galben` [i cu o p`l`rie de paie \l

anun]` c` ea [i Claire vor pleca pe jos spre bungalou, b`trânul ridic` din

spâncene mirat [i r`spunse, vesel:

– Deci, \l abandona]i pe b`trânul vostru p rinte, care este atât de\n]elept, ca s` merge]i s` vede]i un tân`r lipsit de minte. M` rog, poate

c` el este mai interesant. |ntotdeauna e a[a. Tinerii par mai atr`g`tori.

Duce]i-v`, copilele mele, [i transmite]i-i lui Nicholas toate cele bune din

partea mea.

Drumul era uscat, dar ici [i colo se z`reau \nc` urme de noroi. Aerul

era proasp`t [i mirosea familiar a flori de portocal. Inez, \n rochia eigalben` [i cu obrajii \mbujora]i, era la fel de proasp`t` ca aceast`

diminea]` minunat`. Uimitor, se gândi Claire, cum \nflorise, acum c`

data plec`rii devenise nesigur`! Nu mai \nc`pea nici o \ndoial` c`

hot`rârea de a pleca fusese luat` f`r` pl`cere.

Gilberto Marques era cel care supraveghea acum bolnavul. Rodrigo

se \ntorsese la castel ceva mai devreme. B`rbatul era \mbr`cat foarte

VIS DE VACAN}~ 123



frumos, \ntr-o c`ma[` din satin [i ni[te pantaloni strâm]i. P`rul lui negru,

lucios, \i c`dea rebel pe frunte [i-i d`dea un aer teatral. Nu-i mai lipseau

decât o pereche de cercei din aur [i o bandan` ca s` arate ca un pirat

veritabil. Le \ntâmpin` cu ni[te cuvinte me[te[ugite, l`udându-le apari]ia

spectaculoas` [i \nf`]i[area elegant`.

– Bun` diminea]a, dragele mele prietene! Ce domni[oare

fermec`toare! Ce noroc pe Nicholas, [i ce p`cat pentru bietul Gilberto!

Vederea cui s -l fericeasc` mai \ntâi? A superbului trandafir englezesc saua preafrumoasei flori de portocal?

Inez \i \ntinse mâna [i \ntreb`:

– Cum se mai simte? E mai bine?

Gilberto ridic` din umeri cu o mirare sincer`:

– Nu [tiu... a[ zice c se simte mai bine. Zâmbe[te, dar po]i s -]i dai

seama dup` asta? Englezii sunt fermec`tori chiar [i \n cele mai dramaticemomente. Dac` a[ avea durerile lui, cred c` a[ blestema \ntruna. Doar

are oase rupte, cred c`-i e greu [i s` respire...

– Du-te la el, Claire, hot r\ Inez. |l voi ]ine eu de vorb` pe Gilberto.

Claire travers` livingul [i se strecur` \n dormitor. Se duse la pat [i-l

privi pe Nicholas. R`spunse fericit` zâmbetului lui [i se aplec` s`-l s`rute

pe frunte. Z`ri pe obrazul lui zgârietura profund` care se \ntindea pân`spre gât.

Pentru prima dat`, Claire nu g`si ce s`-i spun` prietenului de-o via]`.

Dar el \i risipi tulburarea:

– Nu fi a[a sup rat , draga mea. |mi pare r u c` te-am speriat atât de

tare. Nu e ceva grav. |mi voi reveni \n câteva zile. Manoel mi-a spus de

diminea]` c` ai fost aici [i ieri.

124 MARY ADLER



– A trecut pe la tine mai devreme? \ntreb` ea. L-a trimis pe Rodrigo

ieri la Casa Venusta [i el ne-a adus pe amândou` aici.

– Pe amândou`?

– Pe Inez [i pe mine. Am auzit despre accident [i am vrut s venim.

Ea te-a v`zut, dar eu nu am apucat.

– Oh! Cum de s-a \ntâmplat asta? Ea a venit [i tu nu?

Era dificil s`-l fac` s` \n]eleag`. De dragul amândurora, al lui [i al lui

Inez, trebuia s` fie foarte atent` cum \[i alege cuvintele. – Inez plângea – portughezii sunt mult mai emotivi ca noi – [i cum

tu doarmeai, Manoel a l`sat-o s` intre, ca s` se lini[teasc`.

– |n]eleg.

Era evident c` nu pricepea, totu[i.

– {i s-a lini[tit?

– P rea chiar fericit ... ca o mam` al c rui copil bolnav reu[ise \nsfâr[it s` adoarm`... Probabil c` pari vulnerabil când dormi. Nu vorbi,

dac` te doare.

– Nu m` doare.

– Stai jos, Claire.

Ea se a[ez` pe un scaun din ramuri de palmier, lâng` pat.

– Inez a venit cu mine, ad`ug` ea.R`spunsul lui fu lipsit de emo]ie:

– Mai adu, te rog, un scaun [i roag-o s` intre.

– Dragul meu Nicholas, zise Claire, u[or ironic, \ndr znesc s` sper c`

pân` [i o tân`r` portughez` se poate lipsi de companie când viziteaz` un

prieten bolnav. Ne vedem mai târziu.

|i f`cu cu ochiul [treng`re[te, [i ie[i.

VIS DE VACAN}~ 125



|ntoars` la cei doi, Claire spuse direct:

– |l voi prelua eu pe domnul Marques, Inez.

Petrecur` \mpreun` o or` [i se plimbar` pe gazonul umed. Vorbir`

[i \[i \mp`rt`[ir` p`rerea despre Frei Luis de Sousa. B`rbatul iubea

opera. O invit` pe domni[oara Wyndham s` vin` la Lisabona la

deschiderea urm`toarei stagiuni. Trebuia neap`rat s-o vad` pe divina

Francesca \n rolul lui Mimi, al Susanei... Francesca avea o m`re]ie, o

naturale]e incomparabile... – Se spune despre ea c` vocea nu va atinge deplina maturitate pân`

când nu se va c`s`tori. Dar poate c` nu e decât o fantezie romantic` a

admiratorilor ei. |ntotdeauna se spune asta. Vom vedea, vom vedea,

ad`ug` el, profetic.

– E logodit ? \ntreb` Claire cu disperare.

– Cine [tie? Francesca e t`cut , distant ... Dar cred c` e \ndr`gostit ... – De conte?

B`rbatul \[i \nclin` sobru capul.

– Da, de conte. Era, de altfel, inevitabil. De când a venit la castel, toat

lumea se a[tepta la asta. Francesca are tot ce-[i poate dori cineva. Tot...

\n afar` de o c`s`torie str`lucit`...

– {i contele.. o iube[te? – Nu exist` nici un b rbat la castel... pe insul ... sau chiar \n

Portugalia... care s` n-o iubeasc`, s-o venereze pe Francesca. {i apoi,

Manoel e foarte gânditor \n ultima vreme... cred c` e evident de ce.

Anun]area nun]ii \mi va frânge inima, dar nu m` va mira.

Chiar atunci, Inez o strig` de la fereastr`:

– Claire! Vrei s` vii o clip`?

126 MARY ADLER



Gilberto f`cu o plec`ciune, [i Claire se \ntoarse spre cas`. Intr` \n

dormitorul lui Nicholas. B`rbatul zâmbea, \ntins \n pat, iar Inez st`tea \n

picioare, foarte fericit`, \mbujorat` [i cu un aer u[or z`p`cit.

Claire \n]elese totul dintr-o privire.

– Am reu[it, Claire... \n sfâr[it. Ne-am logodit. Când se termin`

contractul lui Nicholas, ne vom duce \n Oporto s` facem nunta.

– Doamne, ce u[urare! se bucur` Claire. |mi vine s` v` s rut!

– Pe Inez o po]i s ruta, dar pentru mine va trebui s` a[tep]i. – Am vrut s` te anun] m pe tine prima.

Fericirea i se citea \n priviri.

– De-abia a[tept s -i spun tatei, continu` Inez. Te l s`m singur acum,

Nicholas, [i-l voi ruga pe Gilberto s`-]i aduc` ceva de b`ut. Trebuie s` te

odihne[ti, ca s`-]i revii cât mai repede. Sunt atât de fericit` c` m`

c`s`toresc nu cu un portughez, ci cu un englez. Noi, portughezii,suntem prea formali. Ate a vista, meu amado.

Cele dou` tinere ie[ir` din camer` bra] la bra].

– Acum, \mi e[ti ca o sor , [opti Inez. Putem s` vorbim deschis una

cu alta. Va fi \n beneficiul amândurora.

Claire fu imediat de acord. |[i aminti c` mâine era sâmb`t`, ziua \n

care stabilise cu Nicholas s` fac` \mpreun` o excursie. Dar de acum\nainte nu vor mai fi ie[iri \n doi. |n adâncul sufletului ei, era cople[it`

de fericire pentru el, dar \n acela[i timp sim]ea c` pierduse ceva foarte

important pentru ea.

|n urm`toarele zile, Claire \ncerc` s` se concentreze exclusiv asupra

fericirii celor doi. Cum logodna lui Inez cu Nicholas fusese anun]at`,

foarte mul]i vizitatori veneau la Casa Venusta pentru a felicita familia

VIS DE VACAN}~ 127



Sarmento. Mul]i a[teptau de mult acest eveniment, al]ii p`rea total

suprin[i de logodn`.

Toat` lumea \ntreba, mai discret sau mai direct, despre ceremonie, [i

tuturor li se r`spundea c` va avea loc o petrecere restrâns`, imediat ce

Nicholas \[i revenea. Pe Claire o surprinse pl`cut faptul c` oamenii \l

considerau un so] perfect pentru Inez.

Tân`ra \i povestise c` Manoel o felicitase din toat` inima pentru

logodn` [i c` se bucurase foarte mult de aceast` veste. Se hot`râse c` numai avea sens s-o aduc` pe Francesca \n vizit`. Claire fu dezam`git` [i se

sim]i din nou inutil` \n mijlocul fericirii altora.

Inez observ` [i \ncerc` s` vorbeasc` despre asta.

– De multe ori te-am v zut sup`rat . M-am \ntrebat adesea dac` nu

cumva Nicholas e pricina nefericirii tale, dac` nu ]i-ai dori ca el s`-]i fie

mai mult decât un prieten. Ai fost vreodat` \ndr`gostit` de el, Claire? – Nu, dar l-am iubit \ntotdeauna.

– Nicholas mi-a spus [i el asta, dar un b`rbat nu poate citi \n inima

unei femei dac` ea nu-l las`.

E[ti atât de frumoas`, atât de \n]eleg`toare cu el \ncât mi-a fost mereu

team`...

– {tiu c` ]i-a fost team`, dar nu [tiam cum s -]i demonstrez c` te\n[eli. |n ziua \n care am descoperit [tiuletele de porumb ro[u, eram gata

s`-]i explic totul.

– Am vorbit despre asta cu Nicholas, zâmbi ea. Mi-a spus c` te-a

s`rutat dinadins, ca s` arate c` nu ]inea la mine, apoi s-a sim]it foarte

prost, gândindu-se c` ne-a r`nit pe amândou`. B`rba]ii sunt foarte

ciuda]i.

128 MARY ADLER



***

Fractura lui Nicholas \ncepuse s` se vindece. Reu[ea s` stea \n

picioare [i era plimbat \n c`rucior pe afar`. |ntr-o zi, veni s` ia ceaiul la

familia Sarmento. Era ora patru [i to]i se strânseser` \n jurul mesei de pe verand`. Nu trecu mult [i ap`ru [i Manoel.

– Ah, Nicholas! exclam` el.

Vesel, \mbr`cat \ntr-un costum alb impecabil, Manoel privi cu

mul]umire mica adunare familial`:

– Am fost la tine acas`... servitorul dormea... am crezut c` te-ai \ntors

la lucru, glumi el. Senhor – se \nclin` el \n fa]a b`trânului, acordându-iprivilegiul vârstei – Inez... [i Claire. Sunt dou` s`pt`mâni de când nu

te-am mai v`zut, Claire.

Oare accentuse special "R"-ul din numele ei, ca s` sune ca un cuvânt

din pasionatele cântece de dragoste portugheze?

– Dou`sprezece zile, ca s fiu mai exact. Dar am \ntrebat mereu de

tine... Spune-mi, cum e s` pierzi un frate [i s` câ[tigi atâ]ia prieteni?Era \ntr-o form` de zile mari. Se a[ezase \ntre senhor Sarmento [i

Inez, dar o privea adesea pe Claire, cu simpatie [i amuzament. Tân`ra

era nervoas`, dar destul de st`pân` pe sine.

Dup` terminarea ceaiului, b`rba]ii se ridicar`. Nicholas spuse c` voia

s` se \ntoarc` la munc` \n curând.

– Desigur, aprob` Manoel, dar vei \ncepe treptat.

VIS DE VACAN}~ 129



Nu vei sta \n c`ldur`, nu-]i vei mai asuma riscuri inutile. |mi dau

seama c` te gr`be[ti din nou s` termini proiectul, dar de data asta

motivul este altul. {i apoi, nu v`d de ce tu [i Inez nu v` pute]i c`s`tori

chiar pe insul`. Avem doi preo]i.

– Prefer s` a[tept, r spunse Nicholas.

– De ce?

– Pentru c vreau ca eu [i Inez s` avem mai \ntâi o cas` a noastr` [i

viitoarea mea so]ie \[i dore[te o nunt` la care s` participe toate rudele [iprietenii din Portugalia. Tu vei r`mâne cavalerul nostru de onoare.

– Nu v` voi l`sa la greu. Dar acum, c` ]i-ai mai revenit, m` gândesc

c` \ntr-o s`pt`mân` pute]i da o petrecere de logodn`.

– Vom da un cocteil, interveni Inez. Sper c` po]i veni, al turi de

invita]ii t`i de la castel.

– Un cocteil! se mir` Manoel. O mic` petrecere \nainte s` pleca]i lanunta fratelui t`u? Nici nu se pune problema. Nu vre]i s` facem o

petrecere la castel? |mi va face mare pl`cere. {i vom invita to]i prietenii

vo[tri de pe insul .

– E[ti foarte generos, Manoel.

– Deloc. Nu ]i se pare o idee bun , Nicholas?

– Nu [tiu ce s` zic...Manoel zâmbi [i-i \nl`tur` protestele cu un gest hot`rât:

– N-am \ntâlnit niciodat` un om mai modest decât tine, Nicholas.

Inez, trebuie s`-l pui mai bine \n valoare.

– Tu ai face asta cu logodnica ta?

– O voi face \n curând, admise el. Nu [tiu cum pute]i suporta aceste

interminabile trei luni de logodn`.

130 MARY ADLER



Mi se pare c` rela]ia dintre doi oameni este foarte fragil` \n perioada

asta.

Se \ntoarse spre Claire:

– Ce p`rere ai despre asta?

O provoca s` renun]e la rezerva ei, dar [tia c` nu-i pas` deloc de

p`rerea ei.

– Nu am nici o p rere, senhor.

– Nu, desigur, coment` el. E[ti prea tân`r ca s` ai o p`rere. Dar, \nacela[i timp, b`nuiesc c` e[ti genul care judec` bine \nainte de a lua o

decizie atât de important` ca mariajul.

O privi câteva clipe, apoi se \ntoarse netulburat c`tre senhor

Sarmento [i vorbi \n portughez`:

– Va fi bine s` v` \ntoarce]i \n Portugalia, nu? {i eu de-abia a[tept s`

m` \ntorc. Peste zece zile, familia Monteiro va pleca [i Rodrigo a spusc`-i va face pl`cere s` v` duc` el \nsu[i acas` [i apoi s-o aduc` pe Inez

\napoi la Nicholas.

– Foarte bine. |mi place tân`rul Rodrigo. E foarte serios [i

con[tiincios. {i petrecerea va fi \n curând, nu?

– Da, pentru c` pân` la sfâr[itul lunii to]i oaspe]ii vor pleca.

Viitorul ei fusese pecetluit, se gândi Claire. Nu mai avea de ales \ntrea locui \n Portugalia cu Inez [i a r`mâne pe insul`, ca s` predea copiilor

de pe insul`. Nu mai avea nici o alegere. Destinul ei fusese hot`rât. Nu

mai putea decât s` se \ntoarc` \n Anglia [i s` \ncerce s`-[i continue

cariera, dac` avea norocul s` mai g`seasc` de lucru \n domeniu, sau s`

se apuce de o cu totul alt` munc`. Atât.

Se scuz` [i se duse s` se plimbe \n gr`din`.

VIS DE VACAN}~ 131



Dup` câteva minute, auzi \n spatele ei ni[te pa[i [i-l v`zu pe Manoel

apropiindu-se. Se vedea c` e \nc` \n toane bune – nu mai sem`na cu

durul, crudul conte de alt`dat`. Dar când privi \n ochii lui \[i d`du seama

c` \[i pierduser` str`lucirea vesel`.

– Trebuie s m` \ntorc la castel, spuse el. Te-am urm rit aici ca s -mi

iau la revedere. Sunt sigur c` ai fi suferit dac` n-a[ fi f`cut asta. Am

hot`rât, \mpreun` cu ceilal]i, c` ar fi cel mai bine ca Inez [i senhor

Sarmento s` plece s`pt`mâna viitoare, a[a c` petrecerea de adio va avealoc vineri.

– Nu vei avea mult timp s` te preg`te[ti, r spunse ea distant.

– Se poate rezolva cu pu]in efort. Toate cele necesare se g`sesc pe

insul`.

F`cu o scurt` pauz`, apoi continu`, cu un alt ton:

– Inez spune c` cele dou` servitoare vor avea grij pe tine cât lipse[teea. Totu[i, mi se pare c` nu va fi prea pl`cut s` stai aici singur`. Mi-ar face

mare pl`cere dac` ai accepta s` vii la castel pe timpul absen]ei ei.

Claire se gândi. Ce bucurie! S` tr`iasc` al`turi de el, s`-l vad` \n

fiecare zi, s` se plimbe prin gr`dina lui minunat`, s` se trezeasc` \ntr-o

camer` luxoas` din castel! Acesta era paradisul! Dar un paradis lipsit de

c`ldur`, al`turi de polite]ea lui distant` [i de Francesca, privighetoareaportughez` f`r` inim`, care se purta de parc` ar fi fost deja st`pâna

castelului.

– |mi place singur tatea, r spunse ea. Cred c` voi fi fericit` al turi de

Enrica [i Josef.

– Refuzi?

– Oferta ta e foarte generoas`. |]i mul]umesc, dar...

132 MARY ADLER



– Refuzi... [i f r m`car s` \ncerci s` te scuzi.

– De ce a[ face-o? – Pentru c` a[a se obi[nuie[te, chiar [i la voi, la englezi.

– Foarte bine. Nu cred c` voi putea s` \ndur dou` s`pt mâni la castel,

senhor.

– Fie. |nseamn` c` asta-i tot.

Zâmbi ironic când se \nclin` \n fa]a ei, la plecare.

Claire r`mase singur`, gânditoare. |ntr-un fel, prin acest refuz reu[ises` ob]in` o victorie asupra propriei sl`biciuni. Nu mai voia s` aib` motive

de triste]e. {i totu[i, era o trist` victorie!

VIS DE VACAN}~ 133



Capitolul 8

Poate faptul c` Inez nu g`si \n garderoba ei o rochie destul de

elegant` pentru petrecerea de la castel reprezent` un adev`rat noroc

pentru Claire. – Pentru o petrecere nu foarte preten]ioas , a[ fi putut purta rochia

cea verde, dar dineul de la castel va fi, sunt sigur`, impresionant`. |l

cunosc pe Manoel! Cred c` Nicholas are dreptate, \mi trebuie o rochie

nou`.

– Nu cred c` vei g`si \n trei zile, spuse Claire. Mai bine ne uit`m la

materialele pe care le ai.Se duser` \mpreun` \n camera unde erau strânse materiale variate,

de la bumbac cu imprimeuri florale, la tafta [i organza minunat colorate

[i ornate.

– ~sta, zise Inez, privind un material de un albastru intens, ar fi foarte

potrivit pentru o rochie... pentru tine. Ce p`cat c` ne gr`bim atât.

D`du la o parte alte materiale [i exclam`, fericit`:



– A, ia uite! Brocartul ivoriu pe care mi l-a trimis fratele meu de ziua

mea. Nu l-am folosit, pentru c` brocartul este greu de lucrat, dar acum

cred c` a venit momentul s`-l \ncerc.

Modelul pe care l-au ales \mpreun` era foarte preten]ios – o croial`

medieval`, ornat` din cap pân`-n picioare cu nasturi din argint f`cu]i de

Arturo.

– Arturo mi-a f`cut nasturii `[tia \n urm` cu mai bine de trei ani.

Probabil c` a[teptau s` fie asorta]i cu o rochie deosebit`.Toat` ziua se ocupar` de croial`, iar Claire fu recunosc`toare c` avea

de lucru [i nu se mai gândea la problemele ei.

S`pt`mânile care aveau s` urmeze i se p`reau dramatice. Oare ce

a[teptau de la ea Nicholas [i Inez? S` r`mân` pe insul` pân` când

amândoi aveau s` plece la Oporto pentru celebrarea nun]ii? Nunt` la

care Manoel avea s` joace rolul cavalerului de onoare... Pân` atunci,logodna contelui cu Francesca avea s` fie f`cut` public`, iar cânt`rea]a va

fi [i ea prezent` la nunt`, purtând pe deget inelul de la Manoel. Se p`rea

c` trebuia s` suporte o suferin]` greu de acceptat pentru a fi al`turi de

Nicholas pân` la cap`t.

|n ziua petrecerii, Nicholas trecu pe la familia Sarmento, apoi se

\ntoarse la bungalou ca s` se odihneasc`. Claire urc` \n dormitor. Rochialui Inez fusese terminat` [i st`tea \n dulapul ei, acoperit` cu o folie din

plastic. Claire se gândi c` era timpul s` se gândeasc` la propria ei toalet`

[i scoase din [ifonier rochia cea alb`. Cu s`pt`mâni \n urm`, când se

duceau des la castel, o purta \n combina]ie cu mai multe garnituri. Iar

acum, când Inez \[i croise singur` rochia, g`sise [i ea, printre materiale,

o m`tase cu broderie fin`, verde, pe care o asort` cu rochia.

VIS DE VACAN}~ 135



Claire o lu` [i se duse la oglind`, privindu-se cu satisfac]ie. P`rea cu

totul alt` rochie!

Când cobor\ \n salon, Nicholas o privi fermecat:

– Bun` ziua, ochi verzi. Dac` n-ar fi verdele, ai p rea foarte

englezoaic`. Ai f`cut o combina]ie inteligent`.

– Arat bine, nu? Trebuie s -i mul]umesc pentru asta viitoarei tale

so]ii.

– Cred c` v` ve]i distra de minune când ne vom stabili cu to]ii \nPortugalia, zise el.

Claire se uit` la el, evitând str`lucirea din ochii lui Inez [i-[i aprinse o

]igar`:

– Nu cred c` voi merge cu voi.

– Bine\n]eles c` vei merge. Amândoi ne dorim asta.

– Nu cred, replic` ea. – Mai bine ai crede, pentru c` a[a e.

– Da, ad`ug` Inez. Vei fi fericit` acolo.

– Mul]umesc. Dar nu se cuvine. V` ve]i c`s tori, iar eu m` voi

\ntoarce \n Anglia.

– Ba nu, spuse Nicholas.

– Ba da, \l contrazise Claire. – Te vom convinge pân` la urm`.

– Nimic nu m` poate convinge.

– Hei, calma]i-v , interveni Inez. Amândoi sunte]i teribil de

\nc`p`]âna]i. Mai sunt dou` s`pt`mâni \n care putem discuta despre

asta. Nicholas, \l rogi tu pe Josef s`-l cheme pe tata? I-am promis lui

Manoel c` vom ajunge la timp.

136 MARY ADLER



Plecar` cu to]ii, cu ma[ina. Nicholas conducea. Ajunser` repede.

Erau chiar primii invita]i sosi]i la castel. Gilberto [i Rodrigo \l felicitar` pe

Nicholas, iar Francesca le ur` \n cuvinte me[te[ugite fericire.

Prietenii \ncepur` s` soseasc` [i cuplul logodit r`mase \n hol, al`turi

de Manoel, pentru a primi oaspe]ii.

Salonul se umplu. Femeile erau elegant \mbr`cate, iar b`rba]ii

purtau costume albe de ceremonie.

Manoel discuta aprins cu un grup de invita]i, \nclinându-[i capul \nfelul lui atât de blând [i de familiar c`tre femeia micu]` din stânga lui.

Zâmbi, asigurând-o astfel de indubitabila iste]ime a replicii ei. Un truc

minunat de-al lui, cu care reu[ea s` te fac` s` te sim]i special`... [i pe care

nu-l folosise niciodat` cu Claire. Poate c` acesta putea fi [i un

compliment... sau poate c` nu.

Un servitor anun]` c` masa este servit` [i musafirii se a[ezar`. Clairest`tea \ntre Rodrigo [i Nicholas. |n dreapta lui Nicholas se afla Inez, apoi

Manoel, \n capul mesei. Lâng` el st`tea Francesca, elegant`, maiestuoas`,

sigur` pe ea. Se potriveau perfect.

Cina era bogat`, iar abunden]a preparatelor o f`cu pe Claire s` se

simt` r`u. Vinul o ame]i, dar continua s` zâmbeasc`. Se ajunse \n sfâr[it

[i la toastul serii. Paharele fur` umplute din nou, iar Manoel se ridic` [i vorbi \n portughez :

– E pentru mine un privilegiu [i o onoare... dragul meu prieten

Nicholas [i frumoasa noastr` Inez Sarmento... \i [tiu pe to]i prietenii

vo[tri aduna]i azi, aici...

{i continu` pe acela[i ton. Toat` lumea strig` "Viva!", ciocnir`

paharele [i le b`ur` dintr-o \nghi]itur`. Inez str`lucea, Nicholas, intimidat

VIS DE VACAN}~ 137



[i fericit, \i mul]umi lui Manoel... [i pentru Claire prima parte a torturii

se termin`.

Când celelalte femei plecar` s`-[i \mprosp`teze machiajul, se duse cu

ele. Dar g`l`gia [i parfumurile tari, amestecate, o f`cur` s` se retrag` \n

gr`din`. Câteva cupluri se plimbau deja pe acolo... apoi sosir` [i Inez cu

Nicholas, zâmbindu-[i ferici]i. Trecur` mai departe, f`r` s-o vad`, dar

Claire auzi din spate un glas puternic:

– De multe ori fericirea altora aduce celorlal]i triste]e.Era Manoel. |n tonul lui se amestecau ironia [i compasiunea.

Claire se \ntoarse.

– O astfel de ocazie este \ntotdeauna fericit , \l contrazise ea.

– Desigur, desigur. |ncercam s`-]i prezint condolean]e. Ce vei face,

m` \ntreb, acum c` l-ai pierdut pe Nicholas?

O ironiza f`r` mil`. Claire ridic` din umeri [i-i \ntoarse din nouspatele. Trebuia s`-l ignore, pentru c` sarcasmul lui o durea.

– |]i mul]umesc pentru grij , dar sunt destul de mare [i pot s` m`

lipsesc de un "gardian", cum spui tu.

– Poate, dar e[ti \nc` o copil . Mi se pare foarte trist c` ai fost luat`

de lâng` protectorul t`u. Vei g`si, desigur, pe altcineva care s` aib` grij`

de tine, de inima ta \nsp`imântat`, dar nimeni nu te va mai iubi la fel delini[tit ca el.

Claire strânse din din]i [i r`spunse ferm:

– Asta este, cred c` m` voi descurca.

– Dar e dureros, nu? insist` el. Nicholas nu a cerut niciodat de la

tine ceea ce i se cuvenea. Era respectuos, ceea ce \]i convenea de

minune. Nici acum nu-]i vine s` crezi c` te-a abandonat pentru o alt`

138 MARY ADLER



femeie [i te-a l`sat singur`, f`r` nici un altul \n preajm` care s`-]i poarte

de grij`. |mi pare r`u pentru situ]ia ta disperat`.

St`pânirea de sine a tinerei \ncepuse s` se clatine. Aproape c` ]ip`

fiecare cuvânt:

– Compasiunea ta m` \nduio[eaz`, dar nu \n]eleg ce am f`cut ca s-o

merit. De când am venit pe insul` [i am \ntâlnit-o pe Inez, am sperat c`

aceast` nunt` va avea loc.

– A[a... r`spunse el. {i pentru a contribui la realizarea acestui planm`re], ai acceptat de la Nicholas o br`]ar` costisitoare [i l-ai s`rutat de

fa]` cu toat` lumea. Mi se pare, draga mea Claire, c` nu te-ai descurcat

prea bine.

– Br ]ara a fost un dar de ziua mea. Inez [tie.

– {i s`rutul? Nu-mi spune! }i-a fost impus de o tradi]ie local , nu-i

a[a? Nu cred c` Inez a \n]eles [i asta! P`rerea mea e c` unirea lor s-aprodus f`r` voia ta, mai degrab` decât cu ajutorul t`u.

Se \nclin`, iar chipul lui era lipsit de expresie.

– Nu \n]elegi nimic, draga mea copil , nimic. Nu [tii ce \nseamn`

adev`rata suferin]`. Te asigur c`, dac` ai fi fost cu adev`rat \ndr`gostit`

de Nicholas, acum n-ai fi suferit numai din pricina mândriei r`nite.

F`cu o pauz`, apoi strig`: – Rodrigo!

Claire f`cu un pas \napoi [i se lipi de stâlpul de la intrare. Nu mai

putea suporta prezen]a lui Manoel. Indiferen]a lui o ucidea.

– Rodrigo, continu` el, Claire ar vrea s` danseze. Când se termin`

acest vals, roag`-l pe Baptista s` cânte o tarantella [i ai grij` s-o \nve]i

dansul.

VIS DE VACAN}~ 139



Se \ntoarse apoi spre Claire [i ad`ug`:

– Dansurile de aici sunt cel mai bun leac pentru o astfel de suferin] .

Rodrigo era o persoan` pl`cut`. Nu \ntreb` de ce Claire trebuia l`sat`

\n grija lui, de[i probabil i se p`reau ciudate t`cerea [i triste]ea ei. Dans`

cu ea, o conduse peste tot [i \i aduse de la bar suc de fructe [i cafea.

|n salon, zgomotul era teribil. Chiar [i Nicholas se acomodase [i

p`rea s` se distreze foarte bine.

Apoi, Francesca deveni punctul de atrac]ie. Se duse la pian, zâmbi [ispuse:

– Mi-ar pl cea s cânt ceva pentru voi \n seara aceasta. Manoel nu e

de acord, pentru c` sunt \nc` obosit`, dar nu-l voi asculta. Este o ocazie

special` [i vreau s` adaug contribu]ia mea la fericirea tuturor.

Vocea ei era puternic` [i foarte pur . Se vedea c` exersase mult.

Italiana ei era perfect` [i emo]ia cu care cânta \ncânt` audien]a. – Estupeno, senhora!

– Da capo!

– Outra ve, senhora!

Francesca le zâmbi [i reac]ion` la aplauze ca o pisic` \n fa]a

smântânii.

– M` bucur c` v-a pl cut. {i mie \mi place piesa. Dar m` reg sesc maibine \n cântecele portugheze. Nici o limb` nu exprim` mai bine

dragostea decât graiul nostru.

Cuvintele ei fur` foarte apreciate. Francesca era un personaj

str`lucitor, magnific. Era frumoas`, avea o voce de aur [i, \n plus, era [i

foarte \n]eleapt`. Toat` lumea ar fi vrut s-o asculte la nesfâr[it. Ce noroc

pe oamenii de pe mica lor insul s` aib` privilegiul s-o asculte.

140 MARY ADLER



Que bem fortuna!

– Voi cânta \nc un cântec. Doar unul. Pentru \ndr`gosti]i. Flor de

Amor.

Era un cântec fermec`tor. Versurile erau banale, dar pline de patos.

Claire \[i aminti de cântecul ciob`na[ului care-[i pierduse oaia [i remarca

plin` de sarcasm a lui Manoel:

– Portughezii sunt mereu \ndr`go[ti]i. Nu [tiai?

Majoritatea p`reau n`scu]i cu sim]ul poeziei [i al cântecului \n sânge,de[i unii dintre ei aveau \n loc de inim` o bucat` de o]el.

Publicul strig`, cerând mai multe cântece, dar Manoel cl`tin` din cap.

Francesca ridic` din umeri:

– Contele spune nu, a[a c` trebuie s` ne supunem. Mi-a pl cut s`

cânt pentru voi. |n curând, voi pleca de pe insul`, dar nu cum crede]i

mul]i dintre voi, pentru deschiderea stagiunii. Voi renun]a la scen`...Nu continu`. Publicul r`mase f`r` glas câteva secunde, apoi strigar`

alarma]i, cerând o explica]ie [i f`când presupuneri. Claire \mpietri.

Tâmplele i se r`cir` brusc [i \ncepu s` tremure.

Manoel ridic` bra]ul [i f`cu murmurele s` \nceteze.

– Nu v` \ntrista]i de vestea pe care v-a dat-o Francesca, dragii mei.

Portughezii o vor pierde, \ntr-adev`r, pe privighetoarea lor iubit`, dar ces`-i faci? A[a e via]a...

C`ldura insulei, marea \nvolburat`, simplitatea peisajului nostru au

cucerit-o pe Francesca [i ea a hot`rât s`-[i petreac` via]a \n lini[te, al`turi

de un so] iubitor. |n seara asta nu v` pot spune mai mult, dar s` nu fi]i

surprin[i dac` peste o s`pt`mân` sau dou` ne vom reuni din nou,

pentru o alt` logodn`. Trebuie s` mai [ti]i un singur lucru: Francesca se

VIS DE VACAN}~ 141



va \ntoarce pe insul` [i va cânta din nou pentru aceast privilegiat`

audien]`. A promis!

Claire ie[i pe teras`, iar Rodrigo o urm`, credincios.

– Nu-i nevoie s` m` \nso]e[ti, Rodrigo. M` simt bine.

B`rbatul ezit`, amintindu-[i c` \nsu[i contele \i d`duse \ns`rcinarea

de a o supraveghea. Dar se dovedi un perfect gentelman [i pricepu c`

voia s` fie singur .

Claire se refugie \n gr`din` [i se a[ez` pe o piatr`, nep`s`toare fa]`de rochia ei elegant`. Inima \i b`tea nebune[te.

"Francesca se va \ntoarce pe insul`. A promis."

Cuvintele acestea o obsedau.

Lucrul de care se temea cel mai tare se \ntâmplase [i o luase pe

nepreg`tite. Manoel [i Francesca. Gilberto [tiuse, o avertizase, dar ea

preferase s` procedeze precum stru]ul [i s`-[i ascund` capul \n nisip. Iar acum se sim]ea de parc` sufletul \i fusese biciuit.

Nu [i-l putea imagina pe Manoel \ndr`gostit, dar [tia foarte bine c`

b`rbatul putea juca oricând jocul dragostei, r`spl`tind o femeie care \[i

sacrificase o str`lucit` carier` de dragul lui. Probabil c` stabiliser` toate

astea \n s`pt`mâna care trecuse. Manoel era mul]umit c` Francesca \l

iubea. Sentimentele lui erau mai pu]in importante. {i apoi, nu spusesechiar el c` nu exist` b`rbat care s` n-o adore pe Francesca? Nu-i va fi greu

s`-i dea impresia c` e iubit`.

Probabil c` de dragul lui Inez [i al lui Nicholas, se ferise s` anun]e

propria lui logodn`. Pentru c` nimic nu trebuia c` eclipseze fericirea lor.

Era seara lor, trebuia s` le r`mân` \n amintire ca fiind numai pentru ei.

Zvonurile aveau s` circule chiar de mâine. Divina Francesca!

142 MARY ADLER



|n sfâr[it, contele se hot`râse! Ce contes` minunat` va fi!

Câteva ma[ini \ncepur` s` plece. Oaspe]ii se \ntorceau acas`.Probabil c` b`trânul Sarmento voia s` plece printre primii, ca s` se

odihneasc` bine \naintea plec`rii de mâine!

Trebuia s` se \ntoarc` \n castel, printre oamenii ferici]i de acolo,

printre lumini str`lucitoare [i zâmbete fericite. Trebuia s`-i mul]umeasc`

lui Manoel pentru petrecere [i s` spere c` lacrimile nu vor veni decât

când va fi \n sfâr[it singur` \n camera ei.

VIS DE VACAN}~ 143



Capitolul 9

Se hot`râse c` avionul va decola \n jurul prânzului, astfel c` Inez [i

tat`l ei aveau destul timp de recuperare dup` petrecerea de ieri.

Inez se trezi devreme [i cobor\ pe verand`, \ntr-o rochie alb cu ro[u[i p`rul prins \n coad`.

Claire o privea de la balcon. Inez rupse alene o floare [i o mirosi, apoi

ridic` fruntea spre cer. Probabil c` se gândea la orele de zbor pân` \n

Portugalia. Cu triste]e, pentru c` trebuia s`-l lase aici pe Nicholas, dar [i

cu fericirea evenimentelor ce vor urma.

Claire se hot`r\ s` coboare. |n hol, Inez aranja florile \n vaza de pepiedestal.

– Sunt pentru tine, spuse ea c tre Claire. Pentru tine [i pentru

Nicholas, s` v` ]in` de urât cât voi lipsi. Nicholas va veni s` ia ceaiul cu

tine [i eu voi fi geloas`.

O privi pe Claire [i zâmbetul ei p`li:

– Nu te sim]i bine? \ntreb` ea.



– M` doare pu]in capul.

Nu era adev`rat, dar nu [tia cum altfel s`-i descrie starea ei.

– Probabil c` m` resimt dup` noaptea pierdut . A fost o petrecere

grozav`. Inez, schimb` ea tonul, pot s` te rog ceva?

– Sigur. Orice.

Claire zâmbi palid.

– Nu cred c` pot r`mâne pe insul . {tiu c` pare un gest lipsit de

recuno[tin]`, dup` tot ce ai f`cut pentru mine [i dup` felul \n care m-aiprimit \n casa ta, ca pe o sor`. N-am nici o scuz` s` fac a[a ceva... dar

trebuie s` plec.

– |n]eleg c` e ceva grav, r`spunse Inez, atingându-i bra]ul. Hai cu

mine, sus. Vorbim \n timp ce m` \mbrac. Nu ne va deranja nimeni [i \mi

vei putea spune ce te fr`mânt .

Claire o urm`, mecanic. Camera tinerei era asem`n`toare cu a ei, dar altfel decorat`.

– Stai jos, Claire. }i-ai b`ut cafeaua? Bun... spune-mi ce te sup r . De

ce trebuie s` pleci de pe insul`?

– E doar un sentiment... mi-e greu s` explic despre ce e vorba. Nu

pot sta aici, nu-]i pot accepta ospitalitatea, f`r` s`-]i pot oferi nimic \n

schimb. – Dar, replic` Inez cu fermitate, ce spui e aberant. Pentru mine,

prezen]a ta aici \nseamn` foarte mult. Cât timp voi fi plecat`, vei avea

grij` de cas` [i la \ntoarcere vom relua lec]iile. Cred c` altceva explic`

ner`bdarea ta de a pleca de pe insul`. E[ti palid`, pari nefericit`... Am

dreptate, cara?

– Ce pot s` am? Nimic...

VIS DE VACAN}~ 145



Am fost foarte fericit` aici, pe insul , dar acum trebuie s` plec, s`-mi

câ[tig singur` existen]a.

– Dar, Claire, eu [i Nicholas ne gândeam... [tii foarte bine c` ne-am

dori s` r`mâi cu noi.

Claire se apropie s-o ajute s`-[i trag` fermoarul.

– Nicholas se minte singur. E foarte dr`gu] [i sunt sigur` c sper` s`

se \ntâmple a[a, dar nu-[i d` seama c` ce spune e irealizabil.

– Poate c` ar trebui s` te mai gânde[ti, poate nu e momentul s` ieiacum o hot`râre. E[ti obosit` dup` petrecere [i te doare capul... Decizia

asta poate s` mai a[tepte.

Claire replic` imediat:

– |mi pare r`u. Nu mai poate a[tepta.

– Doar nu vrei s` spui c vei lua urm torul avion, cât voi fi plecat ?

Cel cu care va p`r`si insula familia Monteiro! – Nu. Vreau s` te rog s` m` iei cu tine ast zi. Chiar [i cel mai mic

avion poate transporta patru persoane, ad`ug` Claire repede, \nainte ca

tân`ra s` poat` protesta. |mi voi trimite bagajele mari pe mare... Te rog,

Inez... Nu-mi pune nici o \ntrebare... doar fii de acord.

– Nu pot s` cred, r`spunse Inez. Nu cred c -]i dore[ti atât de mult s`

ne p`r`se[ti... \ncât s` pleci \n felul `sta... {i \n Anglia? Cum vei ajunge \n Anglia?

– Cu vaporul sau cu avionul, de la Lisabona. Pot s` m` \ntorc la

Oporto pentru nunt`.

– Po]i?

Inez era agitat`.

– Nu te \n]eleg, Claire.

146 MARY ADLER



Ieri, nici nu te gândeai la asta, iar ast`zi pari atât de hot`rât`! Ce va

spune Nicholas? Ce va spune tata? Nu po]i face a[a ceva. E prea brusc,

prea nebunesc, prea de ne\n]eles! ~sta e singurul lucru pe care nu-l voi

face pentru tine.

– Spune-i tat lui t u, Inez. Poate c` el va fi de acord.

Peste o jum`tate de or`, senhor Sarmento veni dup` ea \n gr`din`.

– Ce am auzit, draga mea copil ? Sper c` Inez nu a \n]eles bine. Doar

nu ne vei p`r`si tocmai acum! – E cel mai bine a[a, senhor. Inez poate aduce o prieten` din

Portugalia s` stea cu ea aici, pe insul`.

– |n momentul sta, nu sunt nelini[tit \n privin]a ei. |l are pe Nicholas

[i are prieteni aici, pe insul`. Dar tu, minha cara, vei fi singur` când te vei

\ntoarce \n Anglia. Poate c` sunt un pic cam deplasat [i cam sentimental,

dar m` doare s` v`d c` vei rupe leg`turile care s-au n`scut \ntre tine [ifamilia mea. {i apoi, nu-]i dore[ti s` fii mereu al`turi de Nicholas?

– Ba da, dar nu voi sta \n casa lui.

– Cred c` te pripe[ti. De ce s` nu st`m de vorb` cu to]ii? Eu, tu,

Nicholas, Inez? E[ti sincer`, e[ti deschis`, iar noi suntem prietenii t`i.

– E prea târziu pentru asta, senhor. Tot ce vreau este s`-mi da]i voie

s` vin, ca s` m` pot apuca de \mpachetat. – E[ti foarte impulsiv`, foarte dificil . Exact ca Nicholas. Mi-e la fel de

greu s` \n]eleg ce e \n mintea ta. Dac` insi[ti s` pleci, vei r`ni mult` lume.

Nu-]i dai seama de asta.

Dar, \nainte ca ea s` r`spund`, ad`ug`:

– Nu asta e important, \ns . Cred c` dorin]a ta a fost justificat ...

nu-mi dau seama de ce anume, dar \n]eleg c` s-a \ntâmplat o catastrof`.

VIS DE VACAN}~ 147



Se vede c` e[ti foarte nefericit`. Trebuie s`-]i spun c` am trimis deja dup`

Nicholas [i, dac` nu m` \n[el, ma[ina care vine e a lui.

– Voi vorbi cu el mai târziu, hot r\ Claire.

Se \ndrept` spre gr`din`. |n ciuda insisten]ei lui Inez, a b`trânului [i

chiar \n pofida dorin]ei lui Nicholas, [tia c` trebuie s` p`r`seasc` insula.

Nu va putea s`-l mai vad` niciodat` pe Manoel. Voia s` se \ntoarc` \n

Anglia [i s` munceasc`, s` uite tot ce se \ntâmplase aici. {i asta \nainte ca

logodna lui Manoel cu Franceca s` fie anun]at` oficial. Poate c`, fugind,se va putea ap`ra. Poate c` tr`s`turile chipului s`u nobil, arogan]a lui,

toate am`nuntele personalit`]ii sale vor deveni vagi, \ndep`rtate. |n

monotonia muncii avea poate s` uite tot ce o f`cea s` sufere. |n câteva

luni, perioada petrecut` pe Santa Catarina va fi doar un vis frumos de

vacan] .

Pentru c` asta [i fusese – doar un vis. Genul de vis care te schimb`pentru totdeauna. Nicholas o prevenise, dar nu-l ascultase. Gilberto o

avertizase [i nu crezuse.

Ce determin` oare un om s`-[i p`streze credin]a, \n ciuda tuturor

dovezilor care arat` c` se \n[al`? Dar crezuse ea cu adev`rat c` un b`rbat

precum contele, cu experien]a lui, cu pozi]ia lui social`, cu averea lui

imens` avea s` se \ndr`gosteasc` vreodat` de Claire Wyndham, care nuavea nimic decât sinceritatea [i o \nf`]i[are atr`g`toare?

F`r` s` vrea, se gândi din nou la Manoel. La castel, oaspe]ii se vor

trezi târziu. Vor face baie \n piscin`, vor merge la plaj`, apoi contele [i

Francesca se vor plimba \mpreun`, poate chiar la pe[teri. La prânz,

Manoel se va uita pe cer [i va spune:

"Uite-l pe Rodrigo, cu familia Sarmento. Aterizare u[oar`, amigo!"

148 MARY ADLER



Iar vorbele lui nu s-ar schimba nici dac` ar [ti c` al`turi de ei

p`r`se[te insula [i Claire.

|l auzi pe Nicholas strigând-o. Era singur.

– Nu trebuia s` vii, dragul meu. Atâta drum te poate obosi.

– Ce puteam face? Mi-ai pus viitoarele rude pe jar! De ce, Claire?...

Draga mea, ar`]i foarte tulburat`. Ce se \ntâmpl` cu tine?

– Pentru numele lui Dumnezeu, las -m` \n pace. Nu vreau s` mai

explic nim`nui nimic. Nu cred c` am cerut ceva imposbil. Vreau doar s`plec o dat` cu ei.

– Haide, nu te mai sup ra! Sunt \ngrijora]i pentru tine, asta-i tot. Vor

s` fac` tot ce pot pentru tine ca s` fii fericit`, dar nu v`d cum plecarea de

una singur` la Londra te-ar putea ajuta... Nici eu nu v`d de ce vrei s` pleci

[i nu sunt de acord cu decizia ta.

– Bine, r spunse Claire, \ntristat . Voi g`si alt cale. – Ascult -m , interveni Nicholas. Mi se pare ciudat c` vrei s` pleci a[a

brusc. N-are nici un sens. Ieri, nici nu te gândeai la asta, [i dintr-o dat`...

Trebuie s` [tiu de ce, Claire, am acest drept.

Tân`ra t`cu, nemi[cat`.

– Dac` ar fi fost vorba despre altcineva, m-a[ fi gândit c` este implicat

un b`rbat. Dar nu g`sesc pe nimeni care s` se potriveasc` b`rbatului visurilor tale...

Claire \l opri cu un gest scurt.

– A[adar, am ghicit, nu-i a[a? \ntreb` el. E vorba de Manoel...

T`cerea ei era un r`spuns suficient.

– |mi pare r`u, Claire. A[ fi ghicit poate mai de mult, dac` n-a[ fi fost

atât de preocupat de mine \nsumi.

VIS DE VACAN}~ 149



Le voi spune lui Inez [i tat`lui ei c` nimic nu te poate convinge. Las`

asta \n seama mea.

– {i voi putea pleca ast zi cu ei?

– Cred c` da. M` voi \ngriji de asta personal. D -mi pa[aportul tù, \l

voi duce chiar eu la aeroport. Dar, dat fiind c` e avionul contelui,

probabil c`-l vor anun]a.

– Nu trebuie s` [tie.

– M` voi descurca. Dar Rodrigo? – E un tip dr`gu]. M` va accepta. Dac` po]i s` m` aju]i acum,

Nicholas, \]i voi fi ve[nic recunosc`toare. {i... te rog... nu-]i fie mil` de

mine. Nu-mi pare rù... voi suferi pân` când voi reu[i s` scap de

amintirile astea.

– |mi pare rù c` te-am adus aici.

– Nu spune asta. E o parte important` din via]a mea. Cred c` ar trebui s` te duci s-o anun]i pe Inez.

– Da, cred c` da.

Claire privi \n urma lui. Spusese adev`rul. Nu-i p`rea rù c` trìse

toate astea. S` te \ndr`goste[ti de Manoel era u[or [i poate c` `sta fusese

nenorocul multor femei. Era la fel de fragil` ca toate celelalte.

Se \ntoarse spre cas`. Holul era pustiu, dar \n salon se auzeau voci.Urc` [i se apuc` de \mpachetat. Fiecare clip` \nsemna o nou` durere. Era

nevoit` s` plece, s` rup` leg`turile cu Inez [i cu Nicholas [i s` se lipseasc`

de compania b`trânului senhor. {i toate astea din pricina lui Manoel.

Destinul \i juca feste. S`-l piard` pe Manoel \nsemna s`-[i distrug`

dreptul la fericire [i s` sufere poate pentru tot restul vie]ii. Bagajele erau

f`cute [i Claire se hot`r\ s` coboare.

150 MARY ADLER



Inez [i senhor Sarmento o a[teptau.

– Nicholas va veni \n curând s ne ia. Mâine, vei putea s` vezi dragul

nostru ora[. |nainte de a pleca spre Anglia, vei avea atâtea locuri de

vizitat...

B`trânul Sarmento \i povesti despre ora[ul s`u natal pân` când

Nicholas se \ntoarse s`-i ia.

– Gata. Putem pleca, zise acesta, gr bit.

– Te-ai \ntâlnit cu Rodrigo? \ntreb` Claire. – Nu. Mi s-a spus c` s-a dus la aeroport dis-de-diminea] , dar \ntre

timp a plecat. Sunt sigur c` se va \ntoarce \ns` la timp.

Drumul cu ma[ina fu mai scurt decât [i-ar fi dorit Claire. Voia s`

mearg` a[a la nesfâr[it, s` nu ajung` niciodat`...

Rodrigo \i \ntâmpin` cu o plec`ciune:

– Totul e aranjat. Suntem gata de plecare, senhor.Nicholas d`du mâna cu viitorul s`u socru.

– Ate a vista, fiule. Nu lucra prea mult. O voi trimite pe Inez \napoi.

Nicholas se \ntoarse spre Rodrigo:

– N-am avut timp s` te anun], dar va trebui s` iei [i un al treilea

pasager.

– Pe cine? Pe domni[oara Wyndham? – Vrea s-o \nso]easc` pe Inez.

– Dar, Nicholas, nu pot face asta. |n]elegi \n ce situa]ie m` aflu.

Avionul este al lui Manoel. M-a angajat s -i duc pe Inez [i pe senhor

Sarmento. Trebuie s`-i cer consim]`mântul.

– Nu cred c` va avea ceva \mpotriv .

Lui Claire i se p`ru c` Nicholas nu insist` suficient.

VIS DE VACAN}~ 151



– Vreau neap`rat s` plec, Rodrigo. Avionul poate lua patru pasageri...

– Mi-ar pl cea s` te ajut, dar nu putem pleca f r` permisiune. Putem

trimite pe cineva s`-i spun` lui Manoel.

– Nu va fi necesar. Sunt sigur` c` va fi de acord.

– Nu [tiu... |n]eleg c` e[ti prieten` cu Manoel, dar de ce nu i-ai spus

seara trecut` c` vrei s` pleci? A[a, [tiam cu to]ii cum st`m.

– A[a sunt femeile, interveni Nicholas. Claire s-a trezit de diminea]

cu gândul c` vrea s` plece \mpreun` cu Inez. – {i apoi te vei \ntoarce cu noi? \ntreb`, logic, Rodrigo.

– Uite ce e – Claire ajunsese la cap`tul r bd rii – las -l pe Nicholas

s`-[i asume responsabilitatea pentru asta. Trebuie s` plec [i gata.

Rodrigo, e aproape dou`sprezece. E momentul s` decol`m.

Nicholas, care ar fi preferat s` moar` decât s-o lase s` plece, \nt`ri:

– Mai sunt zece minute.Deodat` \ns`, v`zu c` Rodrigo se schimb` la fa]` [i exclam` u[urat:

– Manoel! Uite, \i po]i cere chiar lui permisiunea.

Ma[ina contelui opri brusc [i el se d`du jos cu un aer feroce. Nu

venea, desigur, s -i dea binecuvântarea pentru plecare!

– Abia am primit biletul de la tine, Nicholas! {i, din nefericire, m`

aflam de cealalt` parte a insulei [i servitorul nu m-a g`sit. Apoi se adres` lui Claire:

– Ce \nseamn` asta? Am auzit c` vrei s` p r`se[ti insula pe

nepus`-mas`. Foarte interesant! {i, de asemenea, interzis!

Nicholas o tr`dase! Contele era nervos [i ]ipa, dar Claire nu mai

sim]ea team`.

– De ce interzis? Mai e loc pentru \nc` doi \n avion.

152 MARY ADLER



***

Prânzul fu servit pe terasa din spatele castelului, al`turi de familia

Monteiro, de Gilberto, Francesca [i senhora Pantal.

Lui Claire nu-i era foame [i nici nu se sim]ea bine \n compania lor. – Ce a]i f`cut \n diminea]a asta? \ntreb` el, cu un zâmbet larg.

Gilberto r`spunse:

– Eu [i Francesca ne-am certat iar [i, f r` nici un rezultat. Mâine vom

discuta poate din nou acela[i lucru, ne vom aminti c` are probleme cu

gâtul dup` fiecare stagiune, iar ea \mi va spune ca de fiecare dat` c` sunt

un b`rbat minunat [i c` se va m`rita cu mine [i va fi foarte fericit`...\ntr-o bun` zi!

– Gilberto... nu e[ti deloc r bd tor, replic` Francesca. Cum a[ putea

s` m` hot`r`sc aici, pe insul`? Aerul e atât de \nmiresmat, marea e atât

de frumoas`... Aici nu e un loc pentru a ne testa iubirea... e prea u[or...

Mirat` [i aproape ame]it` de conversa]ia de ne\n]eles dintre cei doi,

Claire privi c`tre Manoel. Dar expresia lui nu-i spuse nimic. Claire voias` afle mai multe.

Trebuia s` \n]eleag` ce se petrece!

Declara]ia de ieri a Francesc`i nu \nsemnase nimic? Dar chiar Manoel

spusese c` femeia va renun]a la carier` pentru un mariaj de succes. Cu

cine? Gilberto recunoscuse c` o iubea pe Francesca, dar [i el era convins

c` ea \l place pe conte.

154 MARY ADLER



Senhora Pantal se ridic` de la mas`, un exemplu pe care-l urmar`

toate celelalte femei. Claire era hot`rât` s` plece cât mai curând. Voia

s`-i mul]umeasc` lui Manoel pentru prânz [i s` se retrag`, dar b`rba]ii se

adunaser` laolalt` [i nu putea s`-i deranjeze.

Ie[i s` se plimbe prin gr`din` [i, la un moment dat, sim]i c` Manoel

se afl` \n spatele ei. |l a[tept`, dar \i fu fric` s`-l priveasc`, de team` c`

avea s` \ntâlneasc` aceea[i expresie batjocoritoare pe chipul lui.

– Claire... trebuie s vorbim. Vino cu mine, te rog.Ea \l ascult`, orbe[te. O conduse \n camera unde \i ar`tase cândva

colec]ia lui de art`.

– Ia loc [i nu mai tremura, te rog. Din câte [tiu, nu te amenin] cu

vreun pistol. Nu voi face niciodat` a[a ceva.

– Manoel, ce-am f cut? Ce te-a \nfuriat atât de tare \ncât nici nu mai

voiai s` vorbe[ti cu mine?El se \ndrept` spre fereastr`.

– |]i voi explica, spuse el, calm. Mesajul pe care mi l-a trimis Nicholas

era foarte scurt. Spunea doar c` vrei s` pleci de pe insul` [i c`, dac` nu

d`deam nici un semn pân` la ora dou`sprezece, va considera t`cerea

mea ca pe o aprobare a planului t`u. La sfâr[it scrisese ora – era zece –

dar când l-am primit era dou`sprezece f`r` dou`zeci [i m` aflam departede aeroport. Nu pot s`-]i descriu cum m-am sim]it.

– Dar... dar de ce, Manoel?

– Cred c e[ti nedumerit . Te-ai gândit s` pleci pur [i simplu, f r s

m` \ntrebi, f`r` s`-]i pese de mine. Nu [tiai c` Nicholas mi-a scris, nu-i

a[a?

– Nu...

VIS DE VACAN}~ 155



– Inten]ionat ai vrut s` pleci f r` [tirea mea?

– Da, vezi tu...

– {i te-ai distrat, imaginându-]i cât de furios aveam s fiu? Cinicul cu

inima frânt`! Dumnezeule! A fost o \ntâmplare nefericit` s` m`

\ndr`gostesc de o femeie atât de \nsp`imântat` de sine \ns`[i \ncât s` fie

gata s` se m`rite cu prietenul din copil`rie sau s` fug` departe, dar m`

voi descurca. Te voi face s` m` iube[ti!

– Suntem amândoi nebuni? [opti Claire. Nu m` po]i iubi... – Ba te iubesc [i cred c [i tu m` iube[ti deja pe jum`tate.

– Manoel, \l rug` ea, te rog, mai spune-mi o dat ...

– Te iubesc...

– Dar nu m` po]i iubi a[a, dintr-o dat . Iubirea cere timp.

– Cere timp, repet` el. Por deus, ai dreptate, dar englezii sunt cu

capul \n nori [i au inima de piatr`. Te iubesc, pe via]a mea! – {i vrei s m` faci s` m` \ndr`gostesc de tine? Când Manoel? Când?

– Chiar acum! spuse el, luând-o \n bra]e.

O s`rut` s`lbatic, apoi tandru, [optindu-i:

– Nu-]i va fi greu, draga mea. E atât de u[or s` iube[ti, când e[ti iubit

la rândul t`u.

Se \ndep`rt` apoi de ea [i-i ceru cu un zâmbet palid: – Spune-mi adev`rul despre Nicholas. M-am chinuit atâta din pricina

asta. Cât de mult l-ai iubit?

– La fel de mult cât m-a iubit [i el [i \n acela[i fel. Doar nu te-ai gândit

c` a fost altfel!

– Ba da. Am fost gelos [i m-a durut. Pentru c` el \]i era prieten de

mult timp. |l auzeam cum vorbe[te cu tine [i nu puteam suporta.

156 MARY ADLER



– Dar nu mi-a vorbit niciodat cum o faci tu.

Manoel continu`, pasionat:

– De la bun \nceput prietenia dintre voi mi s-a p rut ciudat [i

frustrant`. Un b`rbat [i o femeie atât de apropia]i, la o vârst` la care te

po]i \ndr`gosti... Iar tu e[ti atât de frumoas` [i de adorabil`, \ncât am

crezut c` se va c`s`tori cu tine... Nu-]i po]i imagina cât de bine m-am

sim]it când am auzit c` s-a logodit cu Inez.

Claire \[i imagina perfect. Avusese acela[i sentiment când aflasedespre Francesca [i Gilberto.

– Mi-ai vorbit atât de urât ieri... \[i aminti Claire.

– Nu asta am vrut. Am ie[it dup` tine s` te v`d, s` te \mbr`]i[ez... dar

tu \l urm`reai pe Nicholas [i am r`mas la unica mea dilem`... Cum e

posibil s` iube[ti [i s` ur`[ti atât de mult pe cineva?

– Manoel, \mi pare r u, dar nu m-ai pl cut de când m-ai v zut primaoar`.

– Nu, copila mea. A fost ceva mai puternic [i mai periculos de atât...

Mi-a[ fi dorit s` pleci din via]a mea, s` nu te fi cunoscut niciodat`. Vezi

tu, nu voiam s` m` c`s`toresc niciodat`, din anumite motive.

– Nicholas mi-a spus unul dintre ele. Nu credeai c` va exista o femeie

care s` te iubeasc` doar pentru tine. – Am \ntâlnit atâtea femei, explic` el, [i nici una nu m-a f`cut s simt

puterea dragostei. Apoi, tu ai venit pe insul` [i am \nceput s` simt ce nu

sim]isem niciodat`.

– Dar ai plecat...

– Era inevitabil. Aveam multe de f cut [i \ntârziasem destul pe insul ...

din vina ta. {i apoi, trebuia s` m` \ndep`rtez de tine, eram nesigur.

VIS DE VACAN}~ 157



– Ai fugit [i m-ai l`sat s` cred c` nu te voi mai vedea niciodat . Cum

ai putut?

– Trebuia s` te fac s` suferi, nu pricepi?

– Dar atunci... de ce te-ai \ntors atât de repede? {i cu noi oaspe]i?

– Nu puteam ignora prezen]a lui Nicholas aici. Când mi-am dat

seama c` te iubesc cu adev`rat, am vrut s` m` \ntorc. Mi-am adus

prietenii pe insul`, ca s` am un pretext s` te invit des la castel.

– Ai fost atât de dr`gu] cu mine când ne-am rev zut! – Mi-a[ fi dorit s fiu [i mai dr gu]. Voiam s` fii a mea. Dar Nicholas

era \nc` aici [i se p`rea c` prietenia voastr` evolueaz`. De aceea, ]i-am

interzis s`-l mai vezi.

– Puteai s` faci altceva. S -mi m`rturise[ti c` m` iube[ti.

– Un b rbat nu gânde[te a[a. |nainte de a-[i declara iubirea, trebuie

s` fie sigur c` inima fetei \i apar]ine. Am vrut s` aflu dac` m` iube[ti, dar tu erai mereu distant`. M-ai chinuit \ngrozitor.

– Nu-i adev rat!

– Iar când trebuia s r`mâi singur` \n Casa Venusta, mi-am zis c te

voi aduce cu orice pre] la castel. Dar n-ai vrut. }i-era team` de mine.

– Dragule, nu-mi era fric` de tine, ci de faptul c` nu m` vei putea iubi

niciodat`. De asta am vrut s` fug ast`zi. – Doar nu credeai c` vei sc`pa de mine. Te-a[ fi urm`rit. A[ fi ajuns

la Lisabona \naintea ta!

– Manoel, \l \ntrerupse ea, dar Francesca?

– Francesca? Ce leg`tur are cu noi?

– E adev`rat c` e logodit cu Gilberto?

– Gilberto o iube[te foarte mult.

158 MARY ADLER



– Dar toat lumea credea c` va deveni contes`.

– {i au crezut despre multe altele... – Dar Gilberto era convins c` ea te iube[te.

– Gilberto e nebun. |n orice b rbat vede un rival. Pentru el am

invitat-o aici, s` fie \mpreun`. |mi pare r`u c` sufer`, pentru c` e teribil

s` ajungi sclavul unei femei ca Francesca.

– Manoel, n-ai fost nici o clip` \ndr`gostit de ea?

– Meu deus, no! Mi-a fost chiar greu s` fiu politicos cu ea. N-ointereseaz` decât felul \n care este perceput` de ceilal]i. E plictisitoare!

Claire t`cu, mul]umit`.

– {i acum, minha bella amada, trebuie s` stabilim ce vom face pe

viitor, zise el. Vei locui la castel [i apoi vom pleca la Lisabona, s` stabilim

data c`s`toriei.

VIS DE VACAN}~ 159

vis-de-vacanta.pdf

Documents