Vis de iarna

Zăpada albă şi pufoasăSe-aşează-n linişte pe casă;

Totul în jur e uimitor,Pătruns de-un tainic, sfânt fior.

Se lasă iară înserarea,Natura parc-a adormit;

Doar luna-şi mai aruncă razePe albul care-i nesfârşit.

E frig şi nimeni nu-i pe cale,Pământul parcă-i amorţit;În casă, lângă sobă stamŞi-ndată, uşor am aţipit

Visam că-n lume era paceŞi numai oameni buni şi sfinţi,

Era iubire-adevaratăÎntre copii şi-ntre părinţi.

În nea, jucam un joc,Mai rar întâlnit,

Cel al iubirii sfinteCe nu are sfârşit.

Ură nu exista, nici răutate,Ci numai dragoste cu-adevarat,;

Totul era curat si simplu,De-un alb imaculat.

Noapte de iarna

Astazi ziua-ntreagaA tot nins si-a nins.Parca mai aproapeCasele s-au strins.

A-nghetat de-acumaLacul cel verzui-Luna patineazaPe oglinda lui.

Dealul singuratic,Desteptat de ger,Numara in soapta

Stelele din cer.

Iara pomii poartaAlbul iernii straiSi viseaza dulceFlorile de mai...