-Virusurile sunt microorganisme extrem de mici (dimensiuni de nm -10-6 mm), filtrabile-Parazitism obligatoriu intracelular- pot supravietui un timp variabil extracelular dar nu se pot multiplica.-Nu contin decat un acid nucleic (ARN sau ADN).Clasificare:-Dupa tesutul infectat : v.respiratorii, digestive, ale SNC, hepatite, etc.-Dupa gazda: animale, ale plantelor, ale bacteriilor etc.-Dupa acidul nucleic continut (ARN sau ADN).-Se cunosc 6 familii virale ADN si 13 ARN asociate cu boli ale omului (virusurile ADN prezinta defectul ca se multiplica in nucleul celulei umane si pot determina erori grave ale codului genetic=neoplazii)

Structura:-Dimensiuni intre 26-300 nm (aceste virusuri f mari de 300 de nm pot in anumite conditii sa fie vazute si la M.O )-Structurile obligatorii sunt GENOMUL si CAPSIDA.-Structura facultativa este PEPLOSULS sau ANVELOPA (prezenta doar la virusurile complexe)

Genomul viral:-Este alcatuit din ADN sau ARN, iar moleculele pot fi lineare sau circulare cu sens pozitiv sau negativ= ARN cu sens + este acel ARN viral care poate fi folosit direct ca ARN mesager in sinteza proteica/ ARN cu sens este acel ARN viral care trebuie transcris intr-o molecula de ARN mesager folosit in sintezele proteice virale.-Genomul poate fi segmentat ceea ce confera variabilitate (HIV, virusuri gripale).

Capsida:-Este o structura strict proteica si asigura protectia genomului si antigenicitatea virusurilor.Virusurile simple:-Au doar genom si capsida. Capsida asigura rezistenta virusului fata de agentii externi (temperaturi, radiatii, ph, dezinfectante).-Aceasta simplitate in structura explica rezistenta virusurilor simple in mediul extern (virusul hepatitei A, virusul poliomielitei).-Capsida este alcatuita din elemente simple denumite capsomere.-Aranjarea simetrica a acestora fi icosaedrica sau elicoidala.-Proteinele interne ale capsidei servesc ca enzime pentru sinteza acidului nucleic iar cele externe protejeaza virusul si ajuta la penetrarea prin poarta de intrare si la patrunderea in celulele tinta ale tesutului uman.Peplosul sau anvelopa:-Este o structura complexa alcatuita din lipide, proteine, glicoproteine. Peplosul nu rezista la: uscaciune, aciditate, detergenti, solventi organici.-Aceasta explica rezistenta scazuta in mediul extern a virusurilor complexe (HIV, virusul hepatitei B) si necesitatea transmiterii prin contact strans interuman sau prin produse injectabile.-Virusurile complexe pot fi rotunde, polimorfe sau in forma de caramida.-Glicoproteinele anvelopei pot avea forma de spiculi pe suprafata virusurilor. Aceste prelungiri au functie ca si pilii (atasare, penetrare pt ca unele sunt enzime).-Exemplu il constituie virusurile gripale care au ca glicopreteine : hemaglutinina (adera la celule respiratorii si la hematii) si neuraminidaza (enzima care favorizeaza penetrarea prin epiteliul respirator).

Replicarea virala:-Virusurile nu se pot multiplica independent. Doar intracelular.-Virusurile utilezeaza substratul, energia si organitele celulei parazitate pentru sinteza componentelor virale.-Virusurile isi folosesc doar genomul.

Multiplicarea virala:-Este studiata in culturi celulare are fazele: eclipsa (perioada in care virusurile se multiplica intracelular) si faza de eliberare intensa din celule urmata de infectarea celulelor sanatoase.-In vivo :Faza I recunoasterea celulei tinta, atasarea la celula, penetrarea in aceasta.-Atasarea are loc prin proteine virale specifice de suprafata care interactioneaza cu receptori celulari complementari fizico chimic.-Penetrarea: la virusurile simple, nude care sunt si mici se produce prin endocitoza. La cele complexe, cele de talie mica intra tot prin endocitoza, dar majoritatea prin fuziunea peplosului cu proteinele membranei celulei tinta.-Dupa pantrunderea in celula datorita enzimelor celulare se produce decapsidarea si elibereaza genomul.Faza II (multiplicarea virala): are loc in 2 faze-Faza timpurie in care se copiaza doar o portiune din genomul uman, fragment ce serveste sintezei proteinelor timpurii. Are loc sub controlul ARN polimerazei (la virusurile cu ARN de sens pozitiv nu este necesar) care catalizeaza producerea de ARNm.-Proteinele din aceasta faza sunt protine timpurii si care nu sunt proteine structurale. Au functie de enzima sau de inhibare a metabolismului celulei tinta.-Copierea genelor virale tarzii conduc la sinteza proteinelor structurale care vor intra in componenta noilor virusuri.-Se sintetizeaza initial o poliproteina care este apoi clivata in proteine mai mici.-Sinteza proteica proprie celulei este inhibata ceea ce determina citopatologia bolii virale.

Replicarea ac nucleic viral are aceleasi etape ca replicarea bacteriana. Virusurile ADN utilizeaza polimeraza celulei tinta sau pe cea proprie.-Virusurile ARN isi codifica sinteza de ARN polimeraza deoarece celulele parazitare nu contin ARN polimeraza.

Asamblarea:-Consta in unirea proteinelor virale structurale cu acizii nucleici noi formati. -Cele ARN se asambleaza de obicei in citoplasma, iar cele ADN se asambleaza In nucleu.-Initial se pot asambla capsidele in care patrunde genomul, sau asamblarea are loc in jurul genomului.Eliberarea din celula:-Se poate face prin liza (distrugere) celulara sau prin inmugurire (la virusurile complexe) peretele celular formeaza un mugure prin care trece virusul, iar acesta desprinde substante din membrana celulei parazitate ( aceasta modalitate de eliberare conduce la nerecunoasterea respectivelor virusuri de catre sistemul imun si la aparitia bolilor autoimune).-Virusurile fiice vor invada noi celule ceea ce constituie baza bolii virale.

Genetica virala:-Pot apare mutatii spontante care creaza tulpini virale diferite de cele salbatice. Mutatiile pot fi indusein laborator.-Inducerea mutatiilor in laborator se poate face prin radiatii sau prin factori chimici, mutatiile cele mai frecvente in materie de virusuri sunt deletiile, sau mutatii letale.-Mutantii pot fi: tulpini virale atenuate (dau boli mai usoare), apar mutanti cu necesitati de temperatura diferite, mutanti care au alte celule tinta.-Virusurile cu genom segmentat sunt supuse reasortarii (asamblarea intamplatoare).-In organismul uman virusurile sunt supuse presiunii selective de catre sistemele noastre de aparare. Cele care rezista sunt cele mai puternice ( rezista la AC la masuri de aparare locala.-In vitro nu exista aceasta presiune selectiva, ceea ce inseamna ca vor supravietui si exemplare mai sarace din punct de vedere AG, exemplare care dau boli mai usoare, sau asimptomatice.-Mecanismul de selectie a virusurilor in vitro se folosesc pt obtinerea de vaccinuri.

Imunitatea antivirala:-Este asigurara prioritar de imunitatea celulara.-Apare si R.I umoral ceea ce constituie baza diagnosticului bolilor virale care se face prin metode diverse de detectie de Ag virale sau de Ac antivirali.

Terapia antivirala:-3/4 din bolile infectioase ale omului sunt boli virale.-Sunt viroze de gravitate medie care apar sezonier: guturai, enteroviroze, viroze respiratorii de etiologie diferita. Acestea se trateaza simptomatic (cu antiinflamatorii, vitamina C, antifebrile etc).-Virozele grave se trateaza specific cu antivirale.Antiviralele:-Sunt analogi nucleozidic care prin analogie stopeaza multiplicarea virusurilor sau sunt inhibitori ai unor enxzime necesare pt multiplicarea virala. -Terapia nativirala este foarte costisitoare si este urmata de multiple efecte secundare. -Zidovudina utilizata in SIDA determina inhibitie medulara (aplazie medulara).-Se utilizeaza cu succes interferonul care este substanta naturala care administrata in terapei prelungita inhiba multiplicarea virala. Se foloseste cu succes in hepatite si se mai foloseste in leucemiile la care se cunoaste etiologie virala. (leucemia hairy cells)-S-a constatat ca toate celulele infectate viral produc interferon care stopeaza transmiterea virusurilor la celulele sanatoase.

5