UNIVERSITATEA DIN BUCURESTIFACULTATEA DE LITERE

SPECIALIZAREACOMUNICARE SI RELATII PUBLICE

ANUL I

METODE DE CERCETARE IN STIINTELE SOCIALE

PROFESOR:Conf. Univ. Dr. Nicolae Perpelea

STUDENT: Bucur Alexandra

București 2013

VIDEO-COMUNICARE ŞI MANIPULARE

„Manipularea constă în a intra prin efracţie în mintea cuiva pentru a-i forma o opinie sau a-i provoca un comportament, fără ca el să ştie că efracţia s-a produs. Spre deosebire de violenţa fizică, instituind o interacţiune explicită, violenţa psihologică sau cognitivă pe care manipularea o implică îşi datorează întreaga eficacitate disimulării sale. Şi mecanismele tehnice de construcţie a mesajului manipulator relevă o dublă preocupare: cea de a identifica rezistenţa care le-ar putea fi opusă şi de a masca demersul în sine” (Breton, Philippe, Manipularea cuvântului, Institutul European, Iaşi, 2006, p. 25

Se pare că mediul audio-vizual (şi mai ales televizorul) este cel mai propice

manipulării, aşa încât consumatorii de spectacol şi senzaţie devin foarte uşor influenţabili

prin produsele industriei mass-media.

Supremaţia vizualului în manipularea comunicaţională este evidentă, oamenii fiind

tentaţi “să-şi creadă ochilor”.

Imaginea de televiziune este cea mai seducătoare, fiind oferită instantaneu

publicului. Puterea de influenţă a imaginii de televiziune este amplificată de faptul că

fiecare telespectator este ferm convins că ceea ce a văzut şi a auzit personal este, fără nici

o îndoială, real şi adevărat.

Televiziunea reprezintă sursa majoră a influenţei exercitate asupra fiecăruia dintre

noi. Dintre factorii determinanţi ai acestei influenţe majore, se disting următorii:

marea diversitate de mesaje difuzate;

influenţa deosebită asupra concepţiei despre fiinţa umană şi a propriei

persoane;

contribuţia majoră a televizorului la diminuarea contactelor interpersonale.

Mesajul televizat poate contribui la influenţarea oamenilor prin caracteristicile sale

(Bucheru, 1997, p.19-25):

Cantitatea mesajului

Astăzi, în România, telespectatorul are de unde alege emisiunea preferată.

Capacitatea de cuprindere şi puterea de penetrare a mesajului televizat. Forţa de

pătrundere a mesajului televizat este apreciabilă şi sporeşte influenţa sa asupra opiniilor,

atitudinilor, comportamentelor telespectatorilor.

Viteza de transmitere a mesajului

Există posibilitatea unei transmisii directe atunci când se apreciază de către cei cu

responsabilităţi în domeniu că evenimentul respectiv merită adus la cunoştinţa publicului

(imediat ce s-a produs sau chiar pe timpul derulării sale), datorită semnificaţiei sale sociale.

Forţa de impact a mesajului audiovizual

Specialiştii susţin că rezultatul asocierii sunetului cu imaginea nu este o sumă, ci un

produs vectorial.

Există mai multe forme de influenţare a telespectatorului prin mesajele de

televiziune recepţionate.

Persuasiunea - constituie o formă de abatere de la informarea exactă prin

aceea că autorul de mesaj pledează, explicit sau implicit, pentru o idee sau teză,

încercând să convingă telespectatorul că opinia sa este cea corectă. În acest scop,

televiziunea îşi alege cu multă grijă pe cei care transmit mesajele. De regulă, se

promovează persoane care inspiră încredere, au o înfăţişare plăcută şi au fost

învăţate şi cum să rostească un mesaj.

Manipularea propriu-zisă - se caracterizează prin apariţia intenţionalităţii

negative care, prin încălcarea normelor deontologice, prin ascundere, trunchiere

sau deformare cu bună ştiinţă a faptelor obiective, transformă mesajul într-o

minciună totală sau parţială.

Dintre metodele de realizare a unor acţiuni manipulatoare amintim:

înregistrarea tendenţioasă a imaginii;

folosirea posibilităţilor montajului;

manipularea numai prin text;

pe un fond de imagine corect filmată şi montată (comentariul afirmă sau

insinuează neadevăruri despre cauzele sau consecinţele unui fenomen,

amplificând artificial sau minimalizând cauze şi efecte, creând false corelaţii, cu

intenţia de a compromite persoane, instituţii, grupuri sau chiar state);

manipularea prin omisiune (ocolirea sau refuzul, premeditate punctual sau

prelungit de reflectare a unei realităţi).

Dezinformarea - defineşte suprimarea totală şi voluntară a obiectivităţii

mesajului. Un exemplu reprezentativ pot fi evenimente din cadrul revoluţiei române

din decembrie 1989,care au creat panică în rândul populaţiei, dar şi al militarilor, au

condus la apariţia unor sentimente negative (ură, furie, neîncredere, neputinţă) au

produs dezordine, au declanşat la unii oameni un comportament deviant (agresarea

persoanelor care li se păreau a corespunde descrierii teroriştilor, deschiderea

focului).

Schimbarea opiniilor, atitudinilor şi comportamentelor telespectatorilor se face prin

mai multe modalităţi:

conţinutul ştirilor transmise

conţinutul imaginilor reale de la locul unde se produce evenimentul

operativitatea transmiterii informaţiilor despre fapte, evenimente

comentariul făcut de specialişti evenimentelor

Unul din primele fenomene care a pus în evidenţă şi a facilitat procesul de

globalizare a fost revoluţia globală din domeniul comunicaţiilor, care a permis reporterilor

din lumea întreagă să transmită prin satelit, în timp real, informaţii din zone aflate la

antipozi. În aceste condiţii, practica transmisiilor directe din anumite regiuni de conflict face

ca morţii de pe câmpul de luptă să nu mai fie nişte cifre statistice, ci imagini a căror

vizibilitate este crescută. „Efectul CNN” arată legătura dintre apetenţa publicului american

de a susţine costurile unei intervenţii şi deci de a suporta şi costurile asociate acesteia şi

modul în care presa aduce sau nu situaţia din spaţiul respectiv în cuprinsul jurnalelor de

actualităţi.

Această sintagmă numeşte acel fenomen prin care simpla prezenţă în teren a mass-

media (în special a televiziunilor cu transmisiuni în direct) modifică considerabil

desfăşurarea evenimentelor şi comportamentul personajelor, mass-media transformându-

se din martor, în actor şi catalizator al evenimentului în cauză. Datorită efectului CNN, mai

ales în situaţii de criză, oficialităţile politice sunt puse adesea în situaţia imperativă de a

acţiona şi de a lua decizii urgente, uneori doar pe baza informaţiilor furnizate în direct

(Hentea, 2004, p.55).

Cea mai bună caracterizare a influenţei ca un concept distinct faţă de cel de putere

a fost făcută de Talcott Parsons (Sociological Theory and Modern Society, 1967, p.90-91).

Acesta consideră influenţa un „mecanism generalizat prin intermediul căruia sunt

determinate atitudinile şi opiniile”, în special în cadrul unui proces de interacţiune socială

intenţionată. În acelaşi context, Parsons consideră influenţa drept „un mijloc simbolic de

persuasiune”: ea „determină decizia celuilalt de a acţiona într-un anumit fel pentru că simte

că acesta este un lucru bun pentru el, şi nu pentru că prin nonconformare şi-ar încălca

anumite obligaţii”. Astfel, influenţa este rezultatul coorientării transmiţătorului şi receptorului

în cadrul procesului de comunicare.

Activitatea de influenţare are ca suport, în principal, actul de comunicare, concretizat

în mesaje. Scopul oricărei acţiuni de influenţare este ca mesajul transmis să fie recepţionat

şi efectul dorit să fie obţinut.

Privitorul ramăne la suprafața imaginilor și astfel tot ce este spot publicitar,

emisiune, anunț, se contopește intr-un vârtej în care sunt absorbite informații și idei. În

acest joc infinit se pierde între apatie și saturație, individul.

Gama metodelor şi tehnicilor de comunicare de influenţare este deosebit de vastă,

iar desfăşurarea operaţiilor psihologice pune în mişcare un imens arsenal mediatic pentru

susţinerea efortului îndeplinirii obiectivelor propuse. Folosirea rafinată a acestora asigură

celor care le iniţiază şi execută, eficienţa “modelării” în sensul dorit a opiniilor, atitudinilor şi

comportamentelor ţintelor asupra cărora se desfăşoară.

Identitatea în epoca contemporană devine o chestiune din ce in ce mai

problematică, constituirea si cristalizarea unei identități devenind ea însăși o problemă.

Kierkegaard, Heidegger si Sartre dezbat cu toții fragilitatea identității. Trebuie să

acordăm o aparte atenție acelor experiențe și forțe sociale care subminează identitatea

personală, o alterează sau o modelează.

Ceea ce suntem și cum ne reprezentăm este în definitiv o instanță intermediară

între cultură și personalitatea umană.

Bibliografie:

o A. Mucchielli, Arta de a influenţa, Editura Polirom, Iaşi, 2002o B. Ficeac, Tehnici de manipulare, Editura Nemira, Bucureşti, 1998o Bucheru, Fenomenul televiziune, Editura România de Mâine, Bucureşti, 1997o C. Hentea, Propaganda şi operaţiile informaţionale, Teza de doctorat, Bucureşti,

2008o D. Tudor, Manipularea opiniei publice în conflictele armate, Editura Dacia, Cluj

Napoca, 2001o D. Alexander, Cum puteţi manipula mass-media, Garell Publishing House, Bucureşti,

1993o Deac, Comunicare şi relaţii publice, Editura UNAp., Bucureşti, 2004o M. Mitică, Metode şi tehnici de comunicare de influenţare utilizate în PSYOPS,

UNAp., 2008o M. Pribek, Acţiunile psihologice de influenţă a ţintelor, InfoCom, nr.1(31) octombrie,

1999o N. Rotaru, M. Ştefan, Verbele acerbe, Editura ....

Chestionar întocmit în baza lucrării:http://www.surveymonkey.com/s/JGB5P7Yhttp://balexandraz.polldaddy.com/s/societate-virtuala-sau-societate-reala

Adresă blog personal:http://videosirealitate.wordpress.com/