victor sterom cronica eliza

2
FULGURAŢII O poezie concretă, vizualizată spaţial în genul Apolinnaire când „spunerea” se face în registrul clasic dar şi în cel modern, aflăm în această carte. Poeta Eliza Artene restructurează poemele cu destulă evidentă coloratură tematică. O nostalgie controlată în lumea „văzută” şi uneori închipuită se naşte - aici – printr- un efort al inteligenţei. Cum şi al trăirilor asumate. „Eşti ţipăt de pasăre/Cu priviri îmbătate de-albastru.../Te-aştept să- ţi culeg cântecele/La fiecare vamă./Mă desprind de pământ/Ca un zmeu de hârtie/Şi aş vrea vânt să-ţi fiu/Să-ţi simt taina din aripi.../Mă simt colţ de cer sfărâmat/Şi aerul rece mă rătăceşte/Prin ciorchini de lumină.” Creaţia poetică a Elizei Artene ne dezvăluie o latură fragilă (vulnerabilă) pe de o parte şi pe de altă parte, o latură gravă (invulnerabilă), deşi, în ambele cazuri poemele surprins mărturiile destul de frecvente ale sentimentului perisabilităţii. Însă dincolo de un asemenea concept (a se citi şi moment) de înaltă conştiinţă a misiunii, poeta revina la o inevitabilă disjuncţie: trup-suflet resimţită ca o dramatică realitate. Oricumm, în aceste poezii cu formă fixă ori nu, autoarea a turnat în ele sentimentul unei iubiri nu tocmai împlinite – după cum sugerează atmosfera celor mai bune momente din viaţa autoarei. Uneori, palpabilul, concretul iau o turnură uşor abstractă, comunicând - atunci – un vid existenţial, pustiitor, o spaimă gen Hamlet : „a fi sau a nu fi”, dar poeta e atentă la ceea ce se-ntâmplă cu sufletul ei, la ecourile care pătrund şi percepe (cât percepe) toate acele elanuri lăuntrice, subtile, care printr-o metamorfoză necunoscută, se prefac într-o diafană suferinţă romantică. „Mă întorc în genunchi la trecut/Şi îl simt cum se plimbă ucis/Pe aleile disperării amare/Şi cad... năucită de muzica lină/Ce vibrează în fiecare şoaptă.../Nu. Visul nostru nu e mort./Trăieşte-n amintire,mai viu ca niciodată!/E cea mai pură

Upload: doriangrey

Post on 27-Sep-2015

216 views

Category:

Documents


2 download

DESCRIPTION

critics

TRANSCRIPT

FULGURAII

O poezie concret, vizualizat spaial n genul Apolinnaire cnd spunerea se face n registrul clasic dar i n cel modern, aflm n aceast carte. Poeta Eliza Artene restructureaz poemele cu destul evident coloratur tematic. O nostalgie controlat n lumea vzut i uneori nchipuit se nate - aici printr-un efort al inteligenei. Cum i al tririlor asumate. Eti ipt de pasre/Cu priviri mbtate de-albastru.../Te-atept s-i culeg cntecele/La fiecare vam./M desprind de pmnt/Ca un zmeu de hrtie/i a vrea vnt s-i fiu/S-i simt taina din aripi.../M simt col de cer sfrmat/i aerul rece m rtcete/Prin ciorchini de lumin. Creaia poetic a Elizei Artene ne dezvluie o latur fragil (vulnerabil) pe de o parte i pe de alt parte, o latur grav (invulnerabil), dei, n ambele cazuri poemele surprins mrturiile destul de frecvente ale sentimentului perisabilitii. ns dincolo de un asemenea concept (a se citi i moment) de nalt contiin a misiunii, poeta revina la o inevitabil disjuncie: trup-suflet resimit ca o dramatic realitate. Oricumm, n aceste poezii cu form fix ori nu, autoarea a turnat n ele sentimentul unei iubiri nu tocmai mplinite dup cum sugereaz atmosfera celor mai bune momente din viaa autoarei. Uneori, palpabilul, concretul iau o turnur uor abstract, comunicnd - atunci un vid existenial, pustiitor, o spaim gen Hamlet : a fi sau a nu fi, dar poeta e atent la ceea ce se-ntmpl cu sufletul ei, la ecourile care ptrund i percepe (ct percepe) toate acele elanuri luntrice, subtile, care printr-o metamorfoz necunoscut, se prefac ntr-o diafan suferin romantic.M ntorc n genunchi la trecut/i l simt cum se plimb ucis/Pe aleile disperrii amare/i cad... nucit de muzica lin/Ce vibreaz n fiecare oapt.../Nu. Visul nostru nu e mort./Triete-n amintire,mai viu ca niciodat!/E cea mai pur plsmuire ce-am cldit/Cu mini tremurnde i inimi zdrobite./E lacrima noastr dinti/i chipul tu/nc mai trimite spre sufletu-mi pustiu/o urm de durere diafan...VICTOR STEROM Sinteze literare (Sinteze prahovene)